CAROLE DEAN

Secrete

bine

ascunseTraducerea [i adaptarea \n limba român` de

FLAVIA VOINEA

ALCRISM-94

giannijollys

Capitolul 1

Pe malul râului p`[tea un cal alb. Era neîn[euat, iarc`p`strul [i h`]urile atârnau la p`mânt. La nici trei metridistan]`, la umbra unui ar]ar, se auzi un fo[net care-l f`cu peanimal s` tresar` [i s` se îndrepte spre o tân`r` care seodihnea în apropiere, întins` în iarb`. O împinse cu botul înjoac`, iar ea începu s` râd`.

– Înceteaz`, Sandy! \i spuse ea, împingându-l într-o parte.Ai numai iarb` pe bot!

Tân`ra c`sc`. – Cred c` am adormit. A[a-mi trebuie dac` stau pân`

noaptea târziu de vorb` cu Colin, nu-i a[a?Se ridic` în picioare [i se duse c`tre râu, unde îngenunche

[i-[i stropi fa]a cu ap` rece. – Cred c` ar trebui s` mergem acas`, Sandy. Se uit` c`tre soare, încercând s`-[i dea seama cât era

ceasul. – Cred c` e aproape cinci, iar Sondrei nu-i place s` întârzii

la cin`. Dar e a[a de frumos aici... Nu vreau s` plec!

giannijollys

Dup` ani de colindat [i explorat, cuno[tea fiecare copac depe proprietatea Deerfield [i nimic nu-i pl`cea mai mult decâts` hoin`reasc` pe v`ile [i dealurile din zon`. Se uit` c`tre râulcare curgea lini[tit [i, dintr-o dat`, v`zu c` în paradisul pe careîl considera al ei p`trunsese un intrus – un b`rbat care î[i târacu greu picioarele se apropia.

Ea \l privi cu aten]ie. Oricine ar fi fost, se r`t`cise cusiguran]`, pentru c` drumul pe care se afla ducea numai c`treSevenoaks, ferma familiei Deerfield.

Se hot`rî într-o clip` s`-l ajute pe str`in, înc`lec` [i travers`în goan` râul. Ajuns` pe malul cel`lalt, îl îndemn` pe Sandy s`mearg` în galop. Spera ca b`rbatul s` nu se fi ab`tut prea multde la drumul lui. Era o zi foarte c`lduroas`, nepotrivit` pentruplimbare, iar el p`rea s` care ceva în bra]e. S` fie un copil? seîntreb` ea. Pentru c` soarele îi b`tea în fa]`, nu putea s`disting` despre ce era vorba.

Sandy str`b`tu distan]a care-i desp`r]ea, la umbra unormesteceni cu trunchiuri albe. Ferit` de razele puternice alesoarelui, tân`ra putu, pentru prima dat`, s`-l vad` mai clar pecel ce se apropiase la cincisprezece – dou`zeci de metri. Eraun b`rbat înalt, bine f`cut [i suplu, care [chiop`ta u[or. P`rullui des, neîngrijit, avea culoarea grâului copt.

Inima îi b`tu mai repede [i sim]i c` o cuprinde panica. Unsingur b`rbat avea o asemenea nuan]` de p`r, dar acestadisp`ruse din via]a ei în urm` cu patru ani!

F`r` s`-[i dea seama, smuci h`]urile. Neobi[nuit cu un asemeneatratament, Sandy pufni [i-[i arunc` pe spate capul, cu putere.

– U[urel, b`iete! îl potoli ea, vorbindu-i în [oapt`. Ie[i din umbr` în plin soare, iar Adam Deerfield se opri

brusc, mirat de apari]ia nea[teptat`.

6 CAROLE DEAN

– Kate? \ntreb` el, r`gu[it. Chiar tu e[ti?Ea aprob` cu o mi[care a capului, ne[tiind ce s` r`spund`. }inând în bra]e un copil care dormea, Adam r`mase

nemi[cat [i o privi din cap pân`-n picioare pe tân`ra din fa]alui. Purta pantaloni scur]i de blugi, foarte uza]i, [i un tricoudecolorat, dar, în ciuda ]inutei simple, avea o atitudinemândr` [i semea]`. Picioarele zvelte erau bronzate, iar t`lpileerau goale. Dar ceea îi atrase aten]ia cu adev`rat era chipul ei.În anii în care nu se v`zuser`, se maturizase; chipul era acumextrem de rafinat [i atr`g`tor, cu ochi alba[tri [i sprâncenefrumos arcuite. P`rul negru-alb`strui [i buclat era strâns cu ofund` [i adunat pe um`rul drept.

– Te-ai schimbat, spuse el, încet.Cu o mi[care u[oar`, ea se l`s` s` alunece de pe cal. În

clipele de t`cere în care [tiuse c` Adam o studiaz`, ea f`cuseacela[i lucru.

– {i tu, r`spunse ea pe acela[i ton. {i chiar a[a era. Avea treizeci [i cinci de ani, dar p`rea mai

în vârst`, iar pe chipul bronzat ap`ruser` noi riduri. P`reaîngrijorat [i circumspect, a[a cum nu-[i amintea s` fi fost întrecut. Ochii lui c`prui ascundeau o dezam`gire profund`.Acum, Adam era un str`in!

Stânjenit`, Kathleen î[i d`du seama c` strângea cu putereh`]urile în mâini.

– V`d c` ai adus-o [i pe Nikki, spuse ea în cele din urm`. Ca [i cum [i-ar fi auzit numele, copilul se mi[c` în bra]ele

lui Adam [i-i ceru s-o lase jos, apoi o privi foarte serioas` peKathleen.

– }i-o mai aminte[ti pe Kate, draga mea? o întreb` tat`l ei. Zâmbetul lui plin de c`ldur` îl f`cea s` par` mai tân`r [i,

inexplicabil, îi umplu de lacrimi ochii lui Kathleen.

SECRETE BINE ASCUNSE 7

– Bun`, Nikki, spuse ea, blând.Sim]ise c` feti]a era la fel de speriat` ca [i tat`l ei din felul

în care se lipise de el [i-l prinsese de mânec`. Dar apoi zâmbilarg, deloc ru[inat` c` era [tirb`, iar Kate se sim]i în largul ei.

Brusc, î[i d`du seama c` era foarte bucuroas` de aceast`întâlnire. Adam se întorsese acas`! Dragul de Adam, care-ifusese ca un frate atâ]ia ani [i care \i lipsise atât de mult...

Râse sincer, din toat` inima. – Adam, cât de mult m` bucur s` te rev`d!D`du drumul h`]urilor [i alerg` spre el cu bra]ele deschise.

Se lipi de pieptul lui; \i sim]ea inima b`tând cu putere [itrupul cald, musculos, cu un miros tipic masculin care oîncânta. Spre propria-i uimire, î[i d`du seama c`-i pl`cea s`-lsimt` atât de aproape, într-o îmbr`]i[are f`r` sfâr[it. Nu maisim]ise niciodat` a[a ceva – cu Colin sau cu oricine altcineva.Dar s` simt` a[a ceva fa]` de Adam, pe care-l consideraseîntotdeauna un erou din pove[ti, un înlocuitor pentru fra]iimai mari pe care nu-i avusese niciodat`!

Bra]ele lui se încle[tar` automat în jurul ei [i-[i aplec` u[orcapul, lipindu-[i obrazul de p`rul ei m`t`sos. Era încordat [i f`cueforturi s` se îndep`rteze de ea, con[tient c` strânsese în bra]eun trup plin de femeie [i nu unul b`ie]esc al unei adolescente.

{ocat` de senza]iile care o cople[iser`, Kathleen îl privi cuobrajii în fl`c`ri.

– De ce ai lipsit atâta timp? Pe buzele lui ap`ru un zâmbet cinic. – Nu fi naiv`, Kate. Ar fi mai nimerit s` m` întrebi de ce

m-am întors, dar nu [tiu sigur c` ]i-a[ putea r`spunde.Oricum, nu cred c` o s` stau prea mult, pentru c` m-amobi[nuit cu o via]` de hoinar.

8 CAROLE DEAN

În]elese cât era de r`nit, dac` vorbea despre plecare lacâteva minute de la sosire, dar tactul p`rea c` o p`r`sisecomplet, pentru c` se auzi spunând:

– Tat`l t`u nu se simte bine. Nu se mai ridic` din scaunulcu rotile! Nu [i-a pierdut speran]a c` te vei întoarce [i veir`mâne aici.

El tres`ri cu putere, de parc` ar fi primit o palm`.– O s` fie dezam`git! spuse el, t`ios. Oricum, ce te prive[te

pe tine?Kate sim]i c` nu era cinstit s` o întrebe a[a ceva.– M` prive[te tot ce are leg`tur` cu tat`l t`u! se înfurie ea.

Dac` n-ar fi fost el, a[ fi ajuns într-un orfelinat! Îl iubesc ca [icând ar fi tat`l meu adev`rat!

– V`d c` ai un temperament la fel de vulcanic! remarc` elîn b`taie de joc.

Vocea îi deveni serioas`. – N-am glumit, Kathleen! Ce s-a \ntâmplat între tata [i mine

ne prive[te numai pe noi, nu pe tine!– Nici prin cap nu-mi trece s` m` amestec!Brusc, Kate î[i d`du seama c` nu vrea s` continue acea întâlnire

care ar fi trebuit s` fie fericit`, dar, \n mod ciudat, nu era. Privireaei se opri asupra lui Nikki, care st`tea t`cut` lâng` tat`l ei.

– Vrei s`-l c`l`re[ti pe Sandy pân` la ferm`, draga mea?\ntreb` ea. Pari obosit`.

Feti]a nu r`spunse, dar se lipi [i mai mult de tat`l ei. – }i-ai înghi]it limba? Doar nu ]i-e fric` de Sandy! E foarte

blând [i [tie s` se poarte cu cei mici. Hai, vino [i salut`-l!Kate ridic` privirea c`tre Adam, a[teptând ajutorul lui. În

schimb, întâlni o privire atât de dur` \ncât se gândi câtevaclipe ce anume f`cuse sau spusese de declan[ase o asemeneareac]ie.

SECRETE BINE ASCUNSE 9

– Nikki r`mâne cu mine, anun]` el pe un ton de o]el. Vrând s`-i r`spund` cu aceea[i moned`, Kathleen îl

întreb`:– Am voie s` anun] sosirea ta sau vrei s` le faci o surpriz`

[i celorlal]i? Nu [tiu dac` avem timp s` t`iem cel mai gras vi]el,în cinstea ta!

Adam \[i [terse broboanele de transpira]ie de pe frunte. – Sigur c` po]i s` le spui. Dar nu spune nimic mai mult...

Sunt atâtea lucruri pe care nu le în]elegi! Nikki [i cu mine os-o lu`m pe scurt`tur`, n-o s` \ntârziem mult.

– Bine, r`spunse Kate. – Vrei s` te ajut s` încaleci?Simpla lui întrebare o trimise în trecut, în perioada când

avea doisprezece ani [i înv`]a s` c`l`reasc` f`r` [a. Adam, maitân`r [i mai fericit, o întrebase acela[i lucru [i o ajutase. Ea sel`sase întotdeauna în mâinile lui, pentru c` avusese oîncredere oarb` în el.

Chiar dac` [tia c` nu ar fi trebuit s` fac` acest lucru, accept`oferta lui, mai mult de dragul trecutului. Oare el î[i amintisede acea zi?

Încerc` s` nu ia în seam` faptul c`, pentru câteva secunde,talpa ei goal` se afla în palmele lui [i înc`lec`.

– Mul]umesc, [opti ea, f`r` s` îndr`zneasc` s`-l priveasc`.Ne vedem mai târziu.

Îl îndemn` pe Sandy s` mearg` la galop pân` când disp`rudin raza vizual` a celor doi, apoi îl încetini, ca s` aib` timps`-[i pun` gândurile în ordine. Dar acest lucru p`reaimposibil, pentru c` erau prea multe întreb`ri f`r` r`spuns.Unde fusese Adam în ultimii patru ani? De ce nu-i scriseseniciodat`? Ce se întâmplase cu Nikki, care fusese întotdeaunaun copil deschis [i prietenos?

10 CAROLE DEAN

Kate se opri o clip` pe malul abrupt, locul ei preferat dincare admira ferma. Iubea Sevenoaks, c`minul ei dintotdeauna.Casa fusese construit` în pant`, cu fa]a spre râu [i umbrit` decâ]iva stejari uria[i. În spa]ioasa arip` de vest locuia Lee;Sondra, John [i Kathleen st`tea \n aripa central`, în timp cearipa de est fusese folosit` numai pentru oaspe]i de cândplecase Adam.

Casa fusese renovat` [i se afla acum în cea mai bun` form`.Ce bine c` Adam o va vedea a[a! \[i spuse ea. Alung` rapidacest gând, pentru c` nu mai voia s` se gândeasc` la el, [i-lduse pe Sandy la grajduri. Era atât de preocupat`, încât nu-lv`zu pe b`rbatul din boxa al`turat`.

– Nu vorbe[ti cu mine azi, Kathie? \ntreb` el, pe un tonfamiliar.

Ea tres`ri.– Lee! M-ai speriat!Zâmbi larg [i-[i d`du o [uvi]` de p`r dup` ureche. – Nu te-am v`zut!El se sprijini de u[a boxei. La prima vedere, sem`na foarte

mult cu fratele lui vitreg Adam, dar la o privire mai atent`puteai vedea sclipirea r`ut`cioas` din ochii alba[tri.

– Visezi cu ochii deschi[i la Colin, nu-i a[a?– Nu. Chiar nu m` gândeam la el!El deveni mai atent. – Ce s-a întâmplat?Cu o lips` total` de tact, ea anun]`:– Adam s-a întors acas`. Dac` ar fi [tiut cum va reac]iona Lee la aflarea ve[tii, Kate

ar fi fost mai atent`. Mâna lui se încle[t` cu putere pe u[`.

SECRETE BINE ASCUNSE 11

– Nu e o glum` bun`! se r`sti el. – Dar nu glumesc! protest` ea. – Atunci, ce vrei s` spui? Cum adic`, s-a întors acas`?Speriat` de duritatea din vocea lui, ea încerc` s`-i explice:– M-am întâlnit cu el mai devreme. Era pe jos, cu Nikki în

bra]e. A spus c` st` numai câteva zile. – E prea mult! o întrerupse Lee. {i unde dracu' a fost în

ultimii patru ani? Asta ]i-a spus?– Nu. – Normal! {i tata [i Sondra? Au aflat?– Înc` n-am fost în cas`, r`spunse ea, tremurat. Ezit` câteva clipe, apoi \[i adun` tot curajul [i-l \ntreb`:– Lee, ce s-a întâmplat? Nu te bucuri c` s-a întors? La urma

urmei, e fratele t`u. Lee f`cu un efort s` zâmbeasc`. – Frate vitreg, nu uita! Cred c` m-ai luat prin surprindere,

r`spunse el, stânjenit de privirea insistent` a fetei. Las-o balt`,Kate! Sigur c` m` bucur c` s-a întors! Dar cred c` ar fi mai bines`-l avertizez pe tata. Nu-i fac bine surprizele, chiar dac` suntpl`cute, nu-i a[a?

– Vin cu tine, spuse ea.Sim]ea, f`r` s` poat` explica motivul, c` era important s`

fie cu Lee când anun]a întoarcerea lui Adam. – Nu vrei s`-l ]esali pe Sandy?– Nu, nu e nevoie. {i a[a îl r`sf`] prea mult! râse ea. Hai s`

mergem!Se îndreptar` împreun` spre cas`. Dar era prea târziu s`-l

anun]e pe John – pe alee, nemi[cat ca o statuie, se afla Adam.

12 CAROLE DEAN

Capitolul 2

Kathleen sim]i din nou c` inima îi bate cu putere. Dar, maimult decât atât, avea senza]ia c` nu putea controla lucrurilecare petreceau chiar sub ochii ei.

Adam avea dreptul s` fie acolo! Întreaga lui atitudinespunea c` el este st`pânul, lucru pe care Lee nu va reu[iniciodat` s`-l transmit`, oricât ar încerca.

Kate era sigur c` Adam trebuia s` r`mân` la Sevenoaks,pentru c` numai la ferm` putea s` rezolve acele problemecare-l determinaser` s` aleag` un exil lung [i dureros.

Adam era atât de absorbit de propriile gânduri, încât nu-iobserv` pe Kate [i Lee decât atunci când ajunser` foarteaproape de el. Cei doi fra]i se privir` lung, timp în care Katese rug` în gând s` aib` o discu]ie civilizat`.

– Ei bine, Adam...El zâmbi scurt.– A[adar, e[ti la fel ca to]i ceilal]i, nu-i a[a?– Adam, ce vrei s` spui? interveni Kate, pe un ton t`ios.

Cum adic`, e la fel ca ceilal]i?Adam îi arunc` o privire dur`.

– Nu face pe nevinovata, Kate. {tii foarte bine despre ce vorbesc!Înainte ca ea s` protesteze, Adam se întoarse c`tre Lee. – Cred c` ar trebui s` apreciez sinceritatea ta, fr`]ioare.

M`car nu pretinzi c` te bucuri c` m` vezi!Lee încerc` s` evite privirea fratelui s`u. – Poate ar fi mai bine s` intri [i s` vorbe[ti cu tata. Pentru o clip`, Kathleen avu impresia c` masca lui Adam

disp`ruse, l`sând s` se vad` o îmbujorare u[oar`. – Hai! \l îndemn` ea, cu o bucurie pref`cut`. Cred c` este

în birou, bând obi[nuitul pahar de lichior înainte de cin`. Îl lu` de mân` pe Adam, f`r` s` ]in` cont de faptul c` nu

era prea încântat de idee. – Hai, merg cu tine. Îi zâmbi lui Nikki [i-i întinse cealalt` mân`. – Cred c` ]i-e sete, draga mea. O s`-]i dau un pahar de

limonad` imediat dup` ce-l salu]i pe bunicul t`u. Sim]i bra]ul lui Adam încordându-se [i apoi eliberându-se

din strânsoarea ei. – Sunt perfect capabil s` g`sesc singur drumul! Sau ui]i c`

am tr`it aici cea mai mare parte a vie]ii mele?Kate î[i p`str` demnitatea.– {tiu c` po]i s` g`se[ti drumul, Adam. Cu toate astea,

prefer s` vin cu tine!În ciuda privirii dure, ea avu impresia c` se bucur` de

sprijinul oferit. – Atunci, s` mergem. Urcar` sc`rile de piatr` [i p`trunser` prin u[ile duble într-un

hol lung. Kathleen încerc` s` priveasc` interiorul casei ca [icum l-ar fi v`zut pentru prima dat`, ca [i Adam. Pe pere]iizugr`vi]i în culori pale se aflau tablouri ale unor pictori

14 CAROLE DEAN

impresioni[ti, podelele erau acoperite cu parchet de stejar, iarîntr-un col] se afla un dulap de mahon care ad`postea colec]iade ceramic` a Sondrei.

Din birou se auzeau vocea groas` a lui John [i cea educat`a Sondrei.

Kate nu-[i putu st`pâni curiozitatea [i se uit` pe furi[ c`treAdam. St`pânirea lui de sine, aproape inuman`, o uimi. Urmas`-l întâlneasc` pe tat`l s`u, dar se purta ca [i cum ar fi fostvorba de o întâlnire obi[nuit`. În clipa urm`toare, ca [i cum arfi sim]it cât era de îngrijorat`, Adam se uit` în ochii ei alba[tri,iar Kate în]elese c`, pentru el, acesta era cel mai dificilmoment din întreaga zi.

Îi zâmbi încurajator, cu toat` c`ldura de care era în stare.– John! strig` ea. Am o surpriz` pentru tine!F`r` s` a[tepte aprobarea lui Adam, \l lu` de mân` [i-l trase

dup` ea în birou. Chiar dac` nu era atât de elegant ca altecamere din cas`, biroul era foarte confortabil. De la fereastr`se vedeau dealurile [i v`ile sc`ldate în lumina soarelui la apus.{emineul care domina peretele din partea de sud era flancatde rafturi de c`r]i, pentru c` John era avid de lectur`.

B`rbat atr`g`tor cu p`rul arginitiu, John se afla \n scaunulcu rotile lâng` fereastr`. Lâng` el, elegant` ca un modeldintr-o revist` de mod`, st`tea Sondra, într-un scaunfran]uzesc de epoc`.

Când intr` Adam, chipul Sondrei se înnegur` pentru ofrac]iune de secund`. Totu[i, Kate observ`, dar nu putea s`cread` c` femeia era furioas`. Ce motiv ar fi avut?

Reac]ia lui John, îns`, nu l`s` loc de îndoial`. Se ridic` pejum`tate în scaun, sprijinindu-se pe bra]ele înc` puternice.Ochii c`prui, pe care îi mo[tenise Adam, str`luceau.

SECRETE BINE ASCUNSE 15

– Adam! Fiule... Dac` ai [ti cât de mult am a[teptatmomentul `sta!

Din trei pa[i, Adam ajunse lâng` tat`l s`u, îngenunche [i-lstrânse cu putere în bra]e. Dou` lacrimi fierbin]i c`zur` peobrajii b`trânului.

Cu un nod în gât, Kathleen se întoarse, sim]ind c` nu secuvenea s` priveasc` scena intim`. Dar nu putu s` nu observeprivirea extrem de rece [i dur` a Sondrei, care strângea înpumni o batist` brodat`. Din nou, Kathleen se mir` de reac]iaei.

Adam se ridic` în picioare, iar Kate privi uimit` cum pechipul Sondrei apare un zâmbet larg. Femeia deschise bra]ele[i exclam`:

– Bun venit acas`, drag` Adam. Dezgustat` de aceast` reprezenta]ie demn` de o actri]`,

Kathleen î[i îndrept` privirea spre fereastr`. Nu se sim]iseniciodat` în largul ei al`turi de Sondra, pentru c` atitudinea eiexclusese \ntotdeauna orice apropiere. Când fusese mai mic`,Kate sperase ca frumoasa Sondra s` ia locul iubitei ei mame,pierdute prea devreme. Dar acest lucru nu se întâmplaseniciodat`, iar visul ei murise în fa[`. Sondra îl f`cea fericit peJohn, iar pentru Kate era suficient.

Venirea lui Adam provocase reac]ii foarte ciudate –ostilitatea inexplicabil` a lui Lee, mânia [i duplicitateaSondrei. În plus, nu putea uita propria ei reac]ie [i modul încare r`spunsese îmbr`]i[`rii lui. John p`rea singurul care sebucura sincer s`-l vad` pe Adam acas`.

– Masa trebuie s` fie gata curând, fiule, îl auzi ea pe John.Sunt sigur c` n-ai uitat cât se sup`r` doamna Hicks dac`întârziem la cin`! Ce-ar fi s-o iei pe micu]` [i s` v` duce]i în

16 CAROLE DEAN

camera ta? }i-am p`strat camera preg`tit`, pentru c` am [tiutc` o s` te întorci într-o bun` zi. Aranjeaz`-te, spal`-te [i apoicoboar` la mas`. O s` vorbim atunci! Dar, Adam...

Vocea b`trânului tremur`. – S` nu mai pleci f`r` s` m` anun]i!– Nu, tat`, promise el. Hai, Nikki, draga mea! Uite ce mâini

murdare ai! Trebuie s` ne sp`l`m!P`r`sir` împreun` înc`perea. – Ar fi cazul s` m` preg`tesc [i eu, spuse Kathleen, evitând

privirea Sondrei. Ne vedem peste câteva minute. Urc` încet sc`rile c`tre dormitorul ei, unde r`mase minute

întregi în fa]a oglinzii. Nu era o femeie vanitoas`, dar acumprivea nemul]umit` p`rul negru [i buclat b`tut de vânt, obrajiiîmbujora]i [i hainele s`r`c`cioase.

Ar`t de cincisprezece ani! \[i spuse ea, nemul]umit`. N-ar fiputut s` explice motivul pentru care, brusc, acest lucru eraimportant.

Arunc` hainele pe jos [i intr` sub du[, f`r` s` ]in` cont deapa sau uleiul de baie pe care le împr`[tia în jurul ei. Î[i prinsep`rul în coad`, apoi se fard` cu aten]ie [i-[i puse o rochienou`, cu un decolteu delicat, care se unduia pl`cut în jurulpicioarelor ei zvelte. Sandale sub]iri, cercuri de aur în urechi[i... era gata!

Ie[i \n fug` din dormitor [i coborî sc`rile ca un copil, câtedou` trepte odat`. Când îl v`zu pe Adam, care st`tea la bazasc`rilor, se împiedic` [i aproape îi c`zu în bra]e.

– Întotdeauna cobori sc`rile a[a? \ntreb` el. Amuzamentul i se citea în voce. Cu palmele lipite de pieptul lui, Kate se bucur` s` vad` cât

de tân`r p`rea atunci când zâmbea.

SECRETE BINE ASCUNSE 17

– Nu-]i aminte[ti c` mereu întârziam la cin`? Se pare c` num-am schimbat...

Adam o împinse u[or, \ndep`rtând-o câ]iva centimetri deel, pentru a o putea privi mai bine.

– N-a[ spune asta. Ea ro[i, ochii ei alba[tri ca safirele sus]inându-i cu

îndr`zneal` privirea. Adam o mângâie pe obraz. – Te bucuri c` m-am întors, nu-i a[a, micu]` Kate?Toate îndoielile p`reau s` dispar` în prezen]a lui. – Da, r`spunse ea cu sinceritate. Era sigur` c` r`spunsul ei îl satisf`cuse, a[a c`-[i adun`

curajul [i-i spuse:– Te rog, Adam, nu mai pleca din nou!El îi d`du drumul [i f`cu un pas înapoi. C`ldura din privire

îi disp`ru [i deveni din nou un str`in. – O s` fac ceea ce trebuie, spuse el pe un ton dur. Nu pot

s`-]i promit nimic, Kate. Iar acum, dac` nu vrem s` nesup`r`m buc`t`reasa, ar fi mai bine s` mergem la mas`.

În ciuda temerilor tinerei, masa decurse f`r` probleme,mai ales datorit` talentului lui John de a aduce în discu]iesubiecte neutre.

Adam fusese întotdeauna preferatul doamnei Hicks, a[a c`aceasta se întrecuse pe sine [i preg`tise o mas` de zile mari.Kathleen st`tea vizavi de Nikki [i observase mirarea din ochiipu[toaicei atunci când se succedau felurile de mâncare. Eraclar c` nu era obi[nuit` cu asemenea mese.

Sondra, care conversa bine dispus` cu Adam, î[i îndrept`aten]ia asupra micu]ei:

– Ai mâncat destul, Nikki?Ea aprob` cu o mi[care a capului, în timp ce un zâmbet

timid îi înflorea pe buze.

18 CAROLE DEAN

– Mai vrei desert? Doamna Hicks face întotdeauna maimult [i po]i s` mai ceri o por]ie, s` [tii!

– Cred c` e suficient, interveni Adam. În plus, cred c` emomentul s` mearg` la culcare.

– Po]i s` stai în camera verde, lâng` tat`l t`u, sau \n cameraroz, care a fost a ta pe vremea când erai doar un bebelu[,continu` Sondra. Pe care o preferi?

Feti]a se uit` c`tre tat`l ei, dar acesta începuse s` discutecu John [i n-o observ`.

– Te-am întrebat ceva, Nikki! insist` Sondra, cu o u[oar`iritare în vocea ei de obicei pl`cut` [i controlat`. Spune-mi cecamer` vrei, ca s`-i cer menajerei s-o preg`teasc`.

Kathleen sim]i o strângere de inim`. Ceva nu era în ordine!Sim]ea acest lucru, dar nu putea s` spun` despre ce era vorba.

Nikki se lipise de sp`tarul scaunului, iar ochii c`pruip`reau imen[i pe fe]i[oara ei. Era prea timid` s` r`spund` sauera cople[it` de casa mare, elegant` în care intrase?

– E în ordine, Nikki, spuse Kathleen cu blânde]e. Nu-]i fie fric`!Dar Sondra nu avea de gând s` cedeze. – Fiica ta trebuie s` înve]e bunele maniere, Adam, spuse ea

t`ios. El se întoarse brusc.– Îmi cer scuze, Sondra, nu te-am auzit. Ce-ai spus?– Am spus c` Nikki are nevoie de lec]ii de bun` purtare. Nu

vrea s` r`spund` nici m`car unei simple întreb`ri!Dintr-o privire, el î[i d`du seama de încordarea fiicei sale [i

de aerul arogant, de corectitudine exagerat` al Sondrei. Ob`tu u[or pe genunchi pe feti]` [i spuse pe un ton egal:

– Ar fi trebuit s` v` spun c` Nikki are mici... probleme. Amfi evitat aceste neîn]elegeri, Sondra. Îmi cer scuze.

SECRETE BINE ASCUNSE 19

– Probleme? repet` ea, impacientat`. Despre ce naiba vorbe[ti?Înainte s`-i r`spund`, Adam se uit` c`tre Kathleen. Ea îl

privea cu aten]ie maxim`, sim]ind instinctiv c` îi era greu s`vorbeasc` despre problemele fiicei sale, pentru care seconsidera unic responsabil. Ar fi vrut s`-l sprijine [i s`-i alinedurerea; probabil c` privirea ei spunea foarte multe, pentru c`Adam trase aer în piept [i explic`, foarte calm:

– Nikki n-a scos nici un cuvânt din ziua \n care Leslie a fostucis`. Ea a v`zut tot ce s-a întâmplat. Î]i aminte[ti, Sondra?Doctorii – [i te rog s` m` crezi c` am fost la cei mai marispeciali[ti – mi-au spus c` va vorbi din nou, într-o bun` zi.

– Vrei s` spui c` e retardat`? vru s` [tie Sondra. – Nu! replic` el, furios. În nici un caz! În]elege tot ce i se

spune [i are note foarte bune la [coal`. Dar [ocul din acea zia f`cut-o, pur [i simplu, s` nu mai vorbeasc`. Pân` când î[i vareveni, are nevoie de toat` dragostea [i r`bdarea pe care i leputem acorda.

– Psihologia asta modern`! pufni ea. Pe vremea mea, oasemenea purtare n-ar fi fost acceptat`.

– Sondra, te rog! interveni John. Cred c` trebuie s`accept`m explica]ia lui Adam [i s` sper`m c` micu]a Nikki seva vindeca foarte curând.

Se întoarse c`tre Adam:– Nu se [tie, fiule. Poate c` o s`-i fac` bine statul la ferm`. Se l`s` o t`cere ap`s`toare. – N-am spus c` r`mân aici, tat`, spuse Adam, dup` câteva

secunde. Lee, care abia dac` scosese dou` vorbe în timpul mesei, se

aplec` \nainte, ca un [arpe asupra pr`zii.

20 CAROLE DEAN

– Eu, spre exemplu, a[ vrea s` aflu r`spunsurile la câtevaîntreb`ri. De ce nu ne spui unde ai fost în tot acest timp,Adam? {i ce te-a f`cut s` revii a[a, dintr-o dat`?

Kathleen încerc` s` protesteze fa]` de acest întreb`ri foartedure, dar Adam p`rea s` se descurce f`r` sprijinul ei.

– Cred c` cel mai bine ar fi s-o duc pe domni[orica asta înpat, spuse el cu c`ldur`, ciufulind p`rul fiicei sale. Ce-ar fi s`bem o cafea în birou [i s` st`m pu]in de vorb` acolo?

– Pot s` te ajut? se oferi Kathleen. Î[i d`du seama c` o luase gura pe dinainte, dar se bucur`

când îl auzi:– Dac` vrei...O lu` pe feti]` de mân` [i-i zâmbi.– Hai la culcare, draga mea.Cei trei ie[ir` din salon împreun`. Kathleen o lu` înainte

pe hol [i intr` le u[ile duble de stejar care f`ceau leg`tura cuaripa de est. Intrase rareori în acea parte a casei, în absen]alui, a[a c` privi în jurul ei cu mult interes. Totul era în perfect`ordine, iar vântul u[or de var` abia mi[ca draperiile vechi, darcurate.

Adam o duse pe Nikki în camera lui. Cu pere]ii de unalbastru pal [i mobila alb`, de lemn, înc`perea avea un aersimplu, specific masculin. Pe perete, în stânga [i \n dreapta[emineului, erau dou` tablouri cu peisaje marine; pe pereteleopus, în ni[e special construite, se aflau dou` vase înminiatur`, replici ale unor vase care existau în realitate. Înjurul patului mare [i alb, cu baldachin, se afla un covor delân`, de un albastru ultramarin.

Kathleen alunec` în trecut [i-[i aminti de perioada cândavea cincisprezece ani [i era o adolescent` vesel`, plin` de

SECRETE BINE ASCUNSE 21

via]`. Într-o sear`, fusese la o petrecere [i voise s` lepovesteasc` lui Adam [i lui Leslie. La ora unsprezece, b`tusela u[a lor, exact u[a pe care intrase în urm` cu câteva minute.

– Intr`, se auzise vocea lui groas`. Ea deschisese u[a. – Leslie, n-o s` ghice[ti niciodat`!Se oprise brusc, uimit` s` observe c` Adam era singur în

pat [i citea, sprijinit pe perne. – Unde e Leslie? \ntrebase ea. – În ultima vreme, Leslie doarme în camera verde, venise

r`spunsul, pe un ton neutru. Nu s-a sim]it prea bine [i nu vreas` m` deranjeze.

În ciuda vârstei fragede, Kathleen în]elesese c` Adam \iascunsese ceva. Descoperirea faptului c` Leslie [i Adam numai dormeau în aceea[i camer` fusese un adev`rat [oc. Îiauzise pe servitori vorbind pe la col]uri despre acest lucru, darpreferase s` nu-i ia în seam`. Întotdeauna considerasec`s`toria celor doi perfect`, pentru c` nu-[i putuse imagina c`cineva era nefericit al`turi de Adam...

Preferase s` p`streze pentru sine toate întreb`rile [i-ipovestise pe scurt despre petrecere, dup` care se retr`sese încamera ei.

– Ar`]i de parc` ai fi v`zut o stafie, îi \ntrerupse Adam [irulgândurilor.

Ea reu[i s`-[i p`streze cump`tul. – Am venit s` te ajut, nu s` visez cu ochii deschi[i, nu-i a[a?

M` duc s` preg`tesc baia. Baia se dovedi un adev`rat ritual, la care luau parte numai

Adam [i Nikki, motiv pentru care Kathleen se a[ez` într-unfotoliu de r`chit` [i-i privi în t`cere. Adam se juca atât de

22 CAROLE DEAN

frumos [i de afectuos cu fiica lui, încât fu impresionat`. Dar nuputu s` nu observe trupul lui suplu, musculos, care o tulburamai mult decât ar fi vrut s` recunoasc`. Oare vizita lui era atâtde scurt` pentru c` undeva îl a[tepta o femeie? Sau fusesecredincios memoriei lui Leslie în ultimii patru ani?

I se p`rea greu de crezut, pentru c` femeile îl considerauirezistibil din pricina p`rului s`u blond, a buzelor pline [isenzuale a trupului puternic, a siguran]ei de sine pe care oemana.

Care era numele femeii care-l a[tepta? se întreb` Kathleen.Era tân`r`, era frumoas`? Oare îl iubea? Dar el o iubea?

Îi venea s` strige din pricina triste]ii care o cuprinsese. Cese întâmplase cu ea, de era atât de afectat` atunci când segândea la cineva despre care nici nu [tia sigur dac` exista? {ice ar fi spus Colin, dac` ar fi [tiut ce-i trece prin minte? Dragulde Colin, pe care [tia c` se poate baza [i c`ruia îi datoraloialitate...

Adam o scoase pe Nikki din cad` [i o înf`[ur` într-unprosop roz pufos. Feti]a î[i arunc` bra]ele dup` gâtul lui [i-lstrânse cu putere, într-un gest plin de afec]iune care nu aveanevoie de cuvinte. Adam o ]inu aproape, protector; î[i ridic`privirea [i o întâlni pe cea a lui Kathleen, îngrijorat`. Pentru oclip`, toate barierele care existau între ei disp`ruser`, iar el îizâmbi, f`când-o astfel p`rta[` la momentul lor de intimitate.

Ea îi zâmbi la rându-i, [i-i spuse pe un ton plin de c`ldur`: – Sunt sigur` c` totul va fi bine, Adam. E evident cât de

mult te iube[te! {i cât o iube[ti tu...El î[i trecu degetele prin p`rul negru, buclat al micu]ei.– Da. Ea e tot ce mi-a mai r`mas de la Leslie. Dup` o pauz` insesizabil`, se adres` fiicei sale:

SECRETE BINE ASCUNSE 23

– Hai, domni[oar`! E timpul s` te culci! Apoi reveni la Kate:– O s`-i citesc un capitol din povestea ei preferat`, ca de

obicei, dup` care o s` cobor în birou. Kate în]elese c` trebuia s` plece. Schimbarea de dispozi]ie

era derutant`, dar se ridic` f`r` s` comenteze [i-i zâmbi luiNikki:

– Noapte bun`, draga mea. Pe mâine! Dac` vrei, o s`mergem s` vedem c`]elu[ii, care s-au n`scut de numai dou`zile.

Str`lucirea din ochii ei ]inu loc de r`spuns. F`r` s`-lpriveasc` pe Adam, Kathleen ie[i din înc`pere.

Un sfert de or` mai târziu, Adam se al`tur` celorlal]i înbirou. Se schimbase în pantaloni de catifea [i c`ma[` crem dem`tase, care-i scotea în eviden]` p`rul blond. P`rea dur [ioarecum periculos, ca [i când momentul de vulnerabilitatedin camer` nu existase niciodat`.

Cu aerul unui b`rbat st`pân în casa în care se afla, î[i turn`un pahar din carafa de cristal aflat` pe dulap [i se apropie defereastr`, privind f`r` ]int` spre valea care se desf`[ura în fa]aochilor. Soarele se ascunsese dup` dealuri, iar pe cer ap`ruseprima stea a nop]ii.

– Am uitat cât` lini[te este aici, spuse el, în cele din urm`. – Asta înseamn` c` o s` r`mâi aici? \ntreb` John, plin de

speran]`. Poate numai Kathleen observ` c` degetele lui se încle[tar`

pe pahar. – Mi-ar pl`cea s` r`mân, John. Crede-m`! Dar am nevoie de

mai mult timp...

24 CAROLE DEAN

Privi c`tre Kathleen, care st`tea pe un fotoliu, cu picioarelestrânse sub rochia \nfoiat`, [i continu`, ca [i când i s-ar fiadresat numai ei:

– Cred c` Nikki are mare nevoie s` fie din nou aici. Arenevoie de un c`min, de stabilitate... Dar nu sunt sigur c` îiplace s` fie atât de aproape de fosta camer` a lui Leslie...

Cui nu-i place: ei sau ]ine? se întreb` Kathleen, în gând. Câtde prostu]` fusese atunci când se gândise la o alt` femeie carear fi ap`rut în via]a lui! Era clar c` Adam era înc` legat de so]ialui, de[i nu putea pricepe în ce mod.

– În cazul acesta, Adam, interveni Sondra numai lapte [imiere, poate ar trebui s` locuie[ti cu Nikki în casa de var`.Dac` r`mâi, fire[te! Ne-am obi[nuit s` folosim aripa aceeapentru musafiri [i ar fi mai comod pentru servitori s` nu facemschimb`ri.

– Sondra, în casa de var` nu se poate locui! interveni John. Dar Adam îl întrerupse:– E o idee foarte bun`, Sondra! Sunt obi[nuit s` locuiesc

în condi]ii mai dure [i am nevoie de spa]iu. În casa de var` num-a[ sim]i... îngr`dit.

Kathleen î[i d`du seama c` Sondra nu se gândise nici o clip`la binele lui Adam. Pur [i simplu, nu dorea ca acesta s` stea cuei în cas`, ci voia s` fie izolat de restul familiei. Dar de ce?

Renun]` s`-[i mai pun` întreb`ri, pentru c` auzi vocea luiLee, plin` de ostilitate:

– Vorbe[ti atâta de spa]iu [i de faptul c` nu vrei s` fiiîngr`dit, încât ai crede c` ai fost \n închisoare! De ce nu neexplici, Adam? Suntem foarte curio[i s` afl`m unde ai fost [i ceai f`cut în ultimii patru ani!

F`r` nici o emo]ie, Adam accept` provocarea lui Lee.

SECRETE BINE ASCUNSE 25

– Dup` cum [ti]i, am plecat direct la Edmonton...– De unde s` [tim? \l întrerupse Lee. Se pare c` ui]i c`

n-am [tiut nimic de tine timp de patru ani!– Asta a[a e, fu de acord John. De ce nu ne-ai scris

niciodat`, Adam? Am fost atât de îngrijora]i! Am crezut c` aip`]it [i tu ceva... a[a cum a p`]it Leslie!

Adam î[i miji ochii [i se încrunt`, privind c`tre tat`l s`ucare st`tea în scaunul cu rotile.

– }i-am scris de dou` ori, spuse el, r`spicat. Când am ajunsla Edmonton, ]i-am scris [i ]i-am comunicat adresa mea. }i-amspus c` o s` stau acolo dou` s`pt`mâni, timp în care a[tept unsemn de la dumneata. Dar nu mi-ai r`spuns!

– Nu am primit scrisoarea, r`spunse John. Doamne! Dac`a[ fi [tiut c` mi-ai scris...

– De ce nu ai telefonat? interveni Kathleen, nefiind în stares` mai tac`.

Privi în direc]ia ei, f`r` s-o vad`. În mintea lui retr`ia zileleacelea întunecate [i pline de durere.

– Am ajuns la concluzia c` [i dumneata, ca restul ora[ului,m` consideri vinovat pentru moartea lui Leslie. De vreme cenu mi-ai r`spuns... Eram prea mândru ca s` te implor!

– Dar ai spus c` mi-ai scris de dou` ori, îl întrerupse Lee,cu duritate.

– Asta a fost mai târziu, continu` Adam. Dup` ce au trecutcele dou` s`pt`mâni, am plecat cu Nikki în nord, c`treterenurile petroliere. Am muncit acolo, în construc]ii.Buc`tarul [antierului avea grij` de Nikki în timpul zilei.Petrecusem [ase luni acolo atunci când m-am hot`rât s` v`scriu a doua oar`.

26 CAROLE DEAN

– N-am primit nici acea scrisoare! Dac` a[ fi [tiut c` mi-aiscris, Adam, repet` el. Dup` ce ai plecat, am f`cut un ataccerebral [i am r`mas pironit aici!

Lovi cu putere în bra]ul scaunului cu rotile, vrând s` seelibereze de toat` frustrarea pe care o sim]ea un b`rbatcândva foarte activ.

– O scrisoare de la tine ar fi schimbat complet lucrurile!– Cu condi]ia s` fi existat acea scrisoare, spuse Lee încet.Adam î[i ridic` brusc capul, iar furia i se citea \n ochi.– Ce dracu' vrei s` spui?– Nu exist` nici o dovad`, nu-i a[a? În]eleg s` se piard` o

scrisoare, dar dou`? E o coinciden]` cam mare!John vorbi pe un ton sever:– Nu e nevoie de asemenea insinu`ri, Lee. Întotdeauna am

avut încredere în cuvântul lui Adam [i nu v`d nici un motivpentru ca lucrurile s` fie altfel acum. Dac` a spus c` a scrisdou` scrisori, înseamn` c` a scris dou` scrisori! Poate c` n-os` [tim niciodat` ce s-a \ntâmplat cu ele, dar acum, când [tiuc` le-a trimis, parc` mi s-a ridicat o povar` de pe umeri. Nupricepeam cum ai putut s` dispari f`r` nici un cuvânt, Adam!

– M` întreb ce s-a întâmplat cu scrisorile, medit` Adam.Lee are dreptate – nu s-ar fi putut pierde amândou`!

– Probabil c` n-o s` afl`m niciodat`, repet` John, u[orimpacientat. Vino lâng` mine, Adam, [i poveste[te-mi desprezona petrolier`. A fost munc` grea, nu-i a[a?

– Da, recunoscu el, zâmbind amar. Acum vreo doi ani amavut un incendiu de propor]ii. Poate ai v`zut la televizor...

Se f`cuse deja târziu când Sondra, cu un aer posesiv,anun]` c` John trebuia s` se retrag`.

SECRETE BINE ASCUNSE 27

– Nu mai este atât de viguros cum îl [tiai, Adam, spuse ea.Anii în care ai fost plecat au l`sat urme asupra lui. Uneori, m`întreb dac` ar fi f`cut atacul, dac` n-ar fi fost atât de îngrijoratdin cauza ta!

Adam se crisp` în fa]a repro[ului. – E o prostie, Sondra! interveni John, pe un ton aspru. Dar,

Adam... N-o s` mai pleci înc` o dat` f`r` s` ne anun]i, nu-i a[a?– Nu, tat`. Î]i promit! Noapte bun` [i... m` bucur s` fiu din

nou acas`. Î[i strânser` cu putere mâinile. Kathleen privi scena f`r` s` intervin` [i-[i d`du seama c`

era stânjenit` în clipa în care r`m`seser` singuri în camer`. Veni c`tre ea [i-i întinse o mân`, f`r` s`-i adreseze nici un

cuvânt. Ea \[i puse mâna în a lui [i se ridic` în picioare,l`sându-se condus` pân` la fereastr`. Adam stinse lumina [iprivir` împreun` luna suspendat` pe cerul negru de m`tase.

Extrem de încordat`, Kathleen era perfect con[tient` defaptul c` Adam st`tea atât de aproape de ea. Ridic` privireac`tre el, parc` pentru a se convinge c` nu mai era acela[iAdam din amintirile ei. Pe b`rbatul de lâng` ea nu-l mai puteaconsidera un frate mai mare, ci era un str`in, în stare s`r`v`[easc` mica ei lume în numai câteva ore.

– Asta înseamn` „acas`", Kate, spuse el încet. Asta mi-alipsit! Nici nu [tii cât de mult...

Pentru c` nu [tia ce s`-i spun`, ea prefer` s` tac`. – Kate, continu` el, în [oapt`. Micu]a feti]` care s-a

transformat în femeie! Se aplec` [i o s`rut` u[or, iar Kate se pierdu în îmbr`]i[area

lui. Dar tandre]ea lui disp`ru la fel de repede precum ap`ruse,iar degetele se încle[tar` pe bra]ul ei.

28 CAROLE DEAN

– Nu-]i dai seama cât de frumoas` [i atr`g`toare e[ti, nu-ia[a? E[ti la fel de inocent` ca un nou-n`scut, Kate! Nimeni nu]i-a spus cât este de periculos s` te s`ru]i la lumina lunii?

Trase adânc aer în piept [i se dep`rt` de ea. – Ei bine, î]i spun eu acum! Nu mai face a[a ceva decât dac`

e[ti gata s` accep]i consecin]ele!Ea î[i ridic` b`rbia, mândr`. – M` tratezi ca pe un copil, îl acuz` ea. Am aproape

dou`zeci [i unu de ani [i nu sunt complet lipsit` deexperien]`, s` [tii!

Ultima afirma]ie nu era nici pe departe adev`rat`, pentruc` îmbr`]i[`rile stângace ale lui Colin n-o preg`tiser` pentruceea ce sim]ea acum, al`turi de Adam.

– Ai accea[i limb` ascu]it` pe care o [tiu dintotdeauna!spuse el, zâmbind larg [i neimpresionat de furia lui Kate. Hai,la culcare! {i nu uita ce ]i-am spus: nu-i bine s` te joci cu focul,dac` nu vrei s` te arzi!

– Nu-mi mai vorbi a[a! explod` ea. Nu ]i-am cerut sfatul!Dup` cum vorbe[ti, ai zice c` e[ti tat`l meu!

– Du-te la culcare, Kate, pân` nu-]i ar`t c` nu sunt tat`l t`u!F`cu un pas în direc]ia ei, cu o sclipire amenin]`toare în

privire. Cu adev`rat însp`imântat`, ea se retrase c`tre u[`, se r`suci

pe c`lcâie [i fugi din camer`. Ajuns` în dormitorul ei, Kateîncerc` s` se lini[teasc` [i s`-[i aminteasc` fiecare detaliu aldiscu]iei avute.

Adam era un b`rbat sofisticat [i avusese dreptate când oconsiderase lipsit` de experien]`.

SECRETE BINE ASCUNSE 29

Capitolul 3

Razele soarelui b`teau u[or în geamul de la camera luiKathleen, invitând-o s` se trezeasc` pentru o nou` zi. Ea st`teaîn pat, gândindu-se cu team` [i bucurie în acela[i timp laîntoarcerea lui Adam. Î[i aminti momentul în care-l v`zuse[i-[i d`duse seama c` Adam se întorsese acas`.; de momentulîn care în]elesese cât de mult îi lipsise din ziua ploioas` [i receîn care avusese loc înmormântarea lui Leslie, când Adamdisp`ruse f`r` urm`. Dar acum se întorsese...

Cu inima plin` de o emo]ie necunoscut`, Kate se ridic` dinpat, se îmbr`c` în blugi [i o c`ma[` în carouri [i ie[i pe hol,aranjându-[i p`rul din mers.

Coborî în t`cere sc`rile [i zâmbi la gândul c` Adam dormeaîn aceea[i cas`, în vechea lui camer`. Ie[i din cas` [i seîndrept` spre grajduri. Iubea Sevenoaks [i-[i amintea cubucurie de fiecare zi petrecut` aici, pentru c` nic`ieri nu maiavusese senza]ia c` este „acas`". Fusese nevoit` s` petreac`doi ani în exil, pentru c`, dup` ce terminase liceul, Sondra otrimisese doi ani la Halifax; reu[ise s`-l conving` pân` [i pe

John c` face acest lucru pentru binele fetei, care trebuie s`-[ig`seasc` o „slujb` profitabil`", dup` cum se exprimaseSondra. Cei doi ani trecuser` greu pentru ea, în ciuda faptulc` venea acas` în fiecare weekend.

Îl în[eu` pe Sandy [i înc`lec`, \ndemnându-l s` mearg`spre râu.

Ce diminea]` minunat`! \[i spuse ea, tr`gând cu nesa] înpiept aerul curat.

Când se apropie de râu, î[i aminti îmbr`]i[area pe care oprimise de la Adam cu o zi în urm`, pe mal. Acum, cândîncerca s` priveasc` oarecum deta[at`, î[i spuse c` exageraimportan]a acelui moment [i c` Adam o considera încontinuare sora lui mai mic`, nimic mai mult.

Încetinind când se apropie de malul râului, î[i aminti câtde amabil [i de prietenos fusese întotdeauna fa]` de ea,f`când-o s` se simt` important` [i membru cu drepturidepline al familiei. O f`cuse mereu s` râd`, chiar [i atuncicând nimeni altcineva nu reu[ea. Chiar în locul în care st`teaacum o înv`]ase s` \noate!

Fusese fratele ei mai mare, cel pe care-l adorase [i pecare-l considera un model de bun`tate [i putere. Dar, în ciudaacestor lucruri, plecase [i o p`r`sise...

Ce se întâmplase cu Adam, omul pe care-l cuno[tea atât debine? Omul care era atât de apropiat de familia lui...

Îl struni pe Sandy, cerându-i s` mearg` la pas. – Ce prostu]` e[ti, Kathleen Cameron! se cert` ea cu voce

tare. Las`-l s` se obi[nuias` din nou acas`! La urma urmei, autrecut patru ani [i e normal s` fie schimbat! Iar întreb`rile taleindiscrete nu-l vor ajuta s` se simt` mai bine.

SECRETE BINE ASCUNSE 31

Sandy începu s` urce dealul [i, înainte s`-[i dea seama,Kate se pomeni în fa]a vechii case a lui Adam. Sau, mai corect,în fa]a a ceea ce r`m`sese din casa lui... Privi fix ruinele caseicare fusese distrus` de fl`c`ri chiar în ziua în care Lesliemurise într-un accident de ma[in`. Într-o singur` zi, Adam î[ipierduse [i so]ia, [i casa.

O nelini[te ciudat` puse st`pânire pe Kathleen. Erau multelucruri pe care nu le în]elegea [i pe care nimeni din familie nuvoia s` i le explice. Pentru anumite motive, mai ales Sondrarefuza cu înc`p`]ânare s` discute despre acea zi. Era ca [i cumAdam, Leslie [i Nikki încetaser` s` existe pentru ei.

Deranjat` de faptul c` imagina]ia ei bogat` o luase razna,Kate se r`suci în [a [i privi înapoi, c`tre vale. Tot ce sedesf`[ura în fa]a ei era proprietatea Deerfield. Toat` via]a ei[i-a dorit s` fie cu adev`rat o Deerfield [i s` fie st`pân` m`carpe o parte din acel teren. Adam râsese întotdeauna de ea [io asigurase c` era un membru cu drepturi depline alfamiliei lor.

– Ceea ce iube[ti devine parte din tine, micu]a mea. Tu e[tio adev`rat` Deerfield, s` nu te îndoie[ti niciodat` de asta!

Kate nu uitase niciodat` cuvintele lui. Trecuser` de atuncimai bine de zece ani, dar î[i amintea perfect fiecare cuvânt, a[acum î[i amintea [i privirea lui atunci când se uita la acestep`mânturi.

În zare se vedea ora[ul care fusese numit dup` tat`l [iunchiul lui John Deerfield, Ben [i Sam Deerfield. Kate profit`de ziua frumoas` [i se plimb` câteva ore. Se întoarse acas` cucâteva minute înainte de masa de prânz, spre nemul]umireaSondrei:

32 CAROLE DEAN

– Era [i timpul, Kate! Tare mult mi-a[ dori s` fii maipunctual`... {tii foarte bine la ce or` se serve[te masa!

Adam [i John st`teau de vorb` pe teras` [i se p`rea c` toat`lumea o a[tepta pe ea.

– Îmi pare r`u, Sondra, dar am pierdut no]iunea timpului.E o zi atât de frumoas` [i nu m-am putut ab]ine...

Zâmbi a scuz` [i se îndrept` spre John. – Bun` ziua, îl salut` ea, s`rutându-l pe obraz. Cum te

sim]i azi?– Foarte bine, Kathleen. }i-ai f`cut plimbarea c`lare, nu?– Da, e o zi prea frumoas` ca s` nu profit!Î[i ridic` privirea c`tre Adam, con[tient` de faptul c` o

cerceta cu insisten]`. – Bun`, Adam. El o salut` cu o mi[care a capului, dar nu r`spunse. Nikki st`tea lâng` el, ]inându-l strâns de mân`. Kathleen

îngenunche în fa]a ei [i-i zâmbi. – Bun`, Nikki. Ce-ai f`cut în diminea]a asta?Feti]a nu-i r`spunse [i se trase mai aproape de tat`l ei. – Prânzul e gata! spuse Sondra.În timpul mesei, Sondra sporov`i vesel` despre o persoan`

sau alta, despre familiile din Deerfield, despre oamenii care auplecat sau au r`mas în ora[. Adam nu vorbi aproape deloc,concentrat asupra mesei [i a lui Nikki.

Apetitul p`rea s`-i fi pierit lui Kathleen; nu se sim]ea înlargul ei [i avea nervii întin[i.

Vocea Sondrei se auzi din nou:– Kathleen, când ai fost plecat` azi-diminea]`, te-a sunat

Colin.Se întoarse zâmbind c`tre Adam.

SECRETE BINE ASCUNSE 33

– }i-l aminte[ti pe Colin Draper, nu, Adam? Acum e untân`r de succes.

El ridic` privirea c`tre Sondra, dar nu f`cu nici uncomentariu.

– Oricum, Kathleen, te-a sunat ca s` se scuze c` nu a reu[its` mai ajung`, a[a cum r`m`sese stabilit. A intervenit cevafoarte important, legat de primarul Donaldson, cred. Nu mi-aspus nimic, sunt doar b`nuielile mele...

De[i mesajul era pentru Kathleen, Sondra continua s`vorbeasc` în direc]ia lui Adam.

– E un tân`r stra[nic, a[a cum n-am mai v`zut de mult! Înplus, e foarte interesat de Kathleen a noastr`. Curând, s-arputea chiar s` avem o nunt` în familie, asta dac` nu va maicontinua Kate s` fac` pe inaccesibila.

Zâmbi satisf`cut`, cu gândul la petrecerile pe care le va oficia.Kathleen vru s` protesteze, dar Sondra nu-i d`du r`gazul:

– Colin e avocat. {tiai, Adam? A absolvit ca [ef de promo]ie.Cel mai de succes avocat din Deerfield!

John râse u[or [i ad`ug`:– Singurul avocat din Deerfield, Sondra! Cel pu]in, pentru

moment. – John, nu fi prostu]! E un tân`r sclipitor, [tii foarte bine!

Ar fi un so] foarte bun pentru Kathleen.Î[i îndrept` din nou aten]ia asupra lui Adam. – Margaret, sora lui Colin, d` o petrecere la sfâr[itul lunii.

Cei mai importan]i oameni din ]inut vor fi acolo. Adam, tu aifost foarte apropiat de Margaret odat`, nu?

F`cu o pauz` [i a[tept` r`spunsul. – Da, am fost prieteni într-o vreme. Dup` cum [tii foarte

bine, sunt câ]iva ani de când n-am mai v`zut-o.

34 CAROLE DEAN

– Atunci, sunt sigur` c` vei fi încântat s` afli c` înc` esingur`, a[a c` ai putea s` reiei rela]ia de unde ai l`sat-oînainte... înainte s`...

Adam împinse nervos farfuria din fa]a sa.– Înainte s` fac gre[eala de a m` însura? Sondra, mai taci

odat`! înceteaz` cleveteala asta despre Colin, Margaret [irestul lumii din Deerfield. Nu-mi pas` de ei! Chiar nu po]i s`în]elegi? Nu-mi pas`!

Împinse scaunul [i se ridic`. – S` mergem, Nikki. Poate vorbim mai târziu, John. Eu... Sondra îl întrerupse cu asprime. – Vai, Adam! Cum de-mi vorbe[ti a[a? Încercam s` te pun

la curent cu ce s-a mai întâmplat aici cât timp ai fost plecat.Credeam c` vrei s` [tii ce mai e cu oamenii al`turi de care aitr`it ani buni! Cum e posibil s` nu-]i mai pese de ei?

Într-un sfâr[it, John punct` concis:– Stai jos, fiule! Iar tu, Sondra, te rog s` taci un moment, da?Enervat` de lipsa de sus]inere a so]ului, Sondra se retrase

în buc`t`rie, l`sându-i pe cei doi b`rba]i s`-[i continueconversa]ia.

– Ei, Adam, ai de gând s` r`mâi?Privi drept în ochii fiului s`u. Pe fa]a sa nu se vedea nimic,

de[i Kathleen [tia cât îi fusese de dor [i cât î[i dorise ca Adams` nu plece.

– A[ vrea, John. Chiar a[ vrea! M-am s`turat s` tot umblu,iar Nikki are nevoie de un c`min. Am crezut c` pentru ea ar fimai bine s` fie cât mai departe de acest loc, dar acum nu maisunt atât de sigur. Cred c` amândoi vom avea de înfruntat aiciunele lucruri, asta dac` ziua de mâine va avea vreo importan]`.

John se întinse [i-[i a[ez` palma pe mâna lui.

SECRETE BINE ASCUNSE 35

– Adam, e[ti fiul meu [i te iubesc foarte mult. Sunt fericitc` te-ai întors [i a[ vrea s` te stabile[ti aici. Aceasta este casa ta,aici e locul c`ruia îi apar]ii.

El p`ru neîncrez`tor. – Vreau, John. Dumnezeu mi-e martor c` vreau! Dar nu

sunt sigur cum vor evolua lucrurile cu Lee. Sentimentele lui înprivin]a mea nu s-au schimbat. Cine [tie ce iad va fi aici, dac`nu vom reu[i s` îndrept`m lucrurile între noi.

– M-am gândit foarte mult la aceast` situa]ie. De fapt, astaam f`cut toat` noaptea [i cred c` a[ avea o solu]ie. Mai d`-micâteva s`pt`mâni [i cred c` voi putea face primul pas pentru aremedia divergen]ele. M`car voi [ti c` am încercat...

– John, dac` va fi s` r`mân aici, ar fi bine s` locuim în casade var`, dac` n-ai nimic împotriv`. Am fost mult timp pe contpropriu [i astfel \i va fi mai u[or [i lui Nikki s` accepte situa]ia.

– Nu-i nici o problem`, fiule. {tii bine c` acest loc î]iapar]ine [i ]ie! Asta înseamn` c` vei r`mâne, nu?

Cu aerul unui om care ia o hot`râre dificil`, Adamr`spunse:

– Da, voi r`mâne. John î[i l`s` o mân` noduroas` pe genunchiul fiului s`u [i,

pentru a doua oar`, Kathleen v`zu lacrimi în ochii b`trânului. – Bun venit acas`, Adam!Sondra se întoarse cu cafelele [i se a[ez` confortabil într-un

scaun din fa]a lui Adam. – Acum, Adam, poate-mi vei permite [i mie câteva

întreb`ri. Am [i eu dreptul s` [tiu ce se petrece pe aici. A[ vreas` [tiu când pleci [i unde ai de gând s` te duci.

Adam o fix` cu o privire sumbr`. Înainte ca el s`-i poat`r`spunde, Kathleen interveni rapid:

36 CAROLE DEAN

– Dar va r`mâne aici, Sondra! {i nu mai pleac`... Acum, c`Adam e acas`, totul va fi ca odinioar`.

Vocea Sondrei sun` aspru:– Niciodat` nu va mai fi ca odinioar`...Figura ei se albise, cuprins` de o emo]ie pe care Kathleen

n-o putea identifica. – Adam, fii rezonabil! {tii c` nu po]i r`mâne aici, ]inând

cont de tot ce s-a întâmplat. Imposibil! Adam se aplec` spre ea, cu trupul încordat. – Îmi dau seama c` te stânjenesc, Sondra. E ceva ce nu po]i

discuta cu prietenele tale, la o cafea. De fapt, [tiu c` ]i-ai fidorit s` fi fost vorba de fiul altuia, nu al lui John! Sau s` nu m`fi n`scut deloc, nu? Îmi pare r`u pentru toate astea, dartrebuie s` m` obi[nuiesc s` accept consecin]ele faptelor mele.Ar trebui s` faci la fel! Nici unul dintre noi nu poate [tergetrecutul cu buretele! {i crede-m` c` am încercat...

Cu degetele încle[tate de marginea mesei, Sondra deschisegura s` spun` ceva, dar John o întrerupse autoritar:

– Taci, Sondra! Ai spus destule pe ziua de azi!Apoi se întoarse c`tre Adam: – Crede-m`, Adam, e[ti binevenit aici. Sevenoaks a fost, este

[i va fi c`minul t`u! E[ti fiul meu [i sunt mândru de tine. Acum,c` te-ai întors, a[ vrea s` nu mai aud discu]ii de acest gen.

Î[i îndrept` scaunul c`tre u[ile de sticl`.– Cred c` ai putea s` m` aju]i, Sondra. Sunt obosit [i am

nevoie de odihn`. Privi din nou c`tre Adam [i-i zâmbi:– Da, lucrurile vor redeveni ce au fost odat`. Ie[ir` pe teras`, l`sându-i singuri pe Kathleen, Adam [i Nikki.Adam privea \n gol, c`tre câmpii, iar un mu[chi i se mi[ca

spasmodic pe obraz, tr`dându-i suferin]a interioar`. Kathleenobserv` [i inima i se strânse de dorin]a de a-l comp`timi.

SECRETE BINE ASCUNSE 37

– Adam, ce-ai vrut s` spui mai devreme? \l întreb` ea, încele din urm`.

El o privi ironic [i-[i aprinse o ]igar`. – Când am spus... ce?Nikki îl trase de mânec` [i-i ar`t` aleea c`tre caban`. El

zâmbi [i încuviin]` cu o mi[care aproape imperceptibil` acapului. Feti]a o zbughi c`tre caban`.

Adam î[i întoarse privirea c`tre Kathleen, dar zâmbetul îidisp`ruse.

– Te-ai schimbat, îi spuse ea, mirat` de r`ceala lui. El îi r`spunse cu un râs batjocoritor.– Ei bine, da. A[a e! Oricine se poate schimba într-o singur`

secund`... chiar [i eu. Ignorând senza]ia de stinghereal`, ea continu`:– De ce? Ce s-a întâmplat? Ce ai vrut s` spui mai devreme,

când ai vorbit cu Sondra?El deveni ner`bd`tor.– Când i-am spus ce, Sondrei? Treci la subiect, Kate! – Când i-ai spus c` se ru[ineaz` cu tine, c`-[i dore[te ca

tu... s` nu fi fost fiul lui John. – Nu te în]eleg, Kate. Îmi pui \ntreb`ri la care cuno[ti deja

r`spunsul. Ce naiba vrei s` spun? Vrei s`-]i mai spun o dat` ceam f`cut acum patru ani? Vrei s` auzi direct de la mine ceea ceai auzit de la al]ii de nenum`rate ori?

Privirea lui dur` îi scrut` chipul, c`utând ceva, apoi spusecu am`r`ciune:

– Da, draga mea Kate. {i tu te-ai schimbat.Se ridic` brusc [i porni cu pa[i hot`râ]i pe urmele lui

Nikki.

38 CAROLE DEAN

Kathleen r`mase singur` [i nemi[cat`. Lacrimile \i ardeauochii, dar [i le reprim`, dojenindu-se pentru vulnerabilitateade care d`dea dovad`. Era tulburat` [i nedumerit` de ceea cese \ntâmpla în familia ei, care fusese atât de închegat`, defericit`. Am`r`ciunea lui Adam [i ura fratelui s`u Lee eraulucruri noi pentru ea, de neîn]eles...

Ie[i din camer` [i se duse pe malul râului. Se a[ez` pe iarb`[i st`tu mult timp la soare, în timp ce vântul îi r`v`[ea u[orp`rul. Î[i scoase clema [i-[i l`s` cârlion]ii negri s`-i cad` liberpe umeri. Închise ochii [i gândurile îi fugir` înapoi, ladiminea]a rece [i ploioas` de octombrie, în ziua în care Lesliefusese îngropat`.

Intrase în bibliotec` pentru c` îl c`utase pe John. Adamst`tea privind pe fereastr`. Sim]indu-i prezen]a, se întorsese [io privise cu ochi tri[ti, palid [i cu buzele strânse. Aceast`imagine o bântuise mult` vreme de atunci. Ochii lui tr`dausuferin]a, tortura emo]ional` prin care trecea. Îi întinsese u[oro mân`, ca [i când i-ar fi cerut ajutorul, dar o secund` maitârziu o l`sase s`-i cad` pe lâng` corp. Tocmai când pornisec`tre el, u[a se deschisese brusc [i intrase fratele s`u Lee.

– Kathleen, te rog, ne po]i l`sa singuri? Vreau s` discut cuAdam între patru ochi.

Tonul lui nu l`sase loc nici unui comentariu, iar ea sesupusese. În clipa în care închisese u[a, mai apucase s`-l vad`pe Lee stând acuzator în fa]a lui Adam, strângând în pumn ohârtie mototolit`. Apoi î[i încruci[ase privirile cu Adam...

Kathleen se ridic` brusc, pentru c` nu-i f`cea pl`cere s`rememoreze aceste lucruri. Î[i f`cu de lucru ca s`-[i alungegândurile, aruncând cu pietricele \n râu. F`r` s`-[i dea seama,se \ndrept` spre cabana lui Adam.

SECRETE BINE ASCUNSE 39

Când ajunse \n fa]a ei, se opri [i privi nostalgic`balansoarul ce inducea o stare de confort [i relaxare. Sejucaser` deseori aici, când erau copii. Se urcau pe margineaverandei, s`reau \n iarba \nalt` [i se rostogoleau pân` lamarginea râului. Iar totul p`rea s` se fi petrecut cu nu maimult de o zi \n urm`...

Urc` treptele [i b`tu la u[`. Nu primi nici un r`spuns, a[ac` intr`. Privi \n jur, intr` \n dormitor [i f`cu un inventarmental a ceea ce era de f`cut. Scoase husele albe de pemobilier, le duse afar`, le scutur` [i le l`s` pe margineaverandei. |n buc`t`rie g`si detergen]i [i se apuc` de treab`.D`du cu m`tura, [terse praful [i sp`l` pere]ii.

Era atât de absorbit` de activitatea ei c` nici nu-i auzivenind pe Adam [i Nikki; realiz` abia când auzi râsetele feti]ei.Se duse la fereastr` [i-[i [terse transpira]ia de pe frunte.

Adam fugi cât s`-l ajung` Nikki, care \l prinse de pantalon.Simul` o c`dere spectaculoas`, apoi se rostogoli \n iarb`tr`gând-o [i pe Nikki dup` el. Feti]a râdea [i chicotea pentruc` Adam o gâdila, dar nici ea nu se l`sa mai prejos.

Kathleen surâse, v`zând \n Adam b`iatul pe care \l [tia dincopil`rie. Sperând c` nu e doar o stare de moment, se hot`r\ s`ias` [i s`-i strige. Dar zgomotul unor copite o f`cu s` se opreasc`.

Lee se apropia \ntr-un galop rapid, având o atitudineamenin]`toare. Desc`lec` nervos [i-l priponi brutal peOberon, puternicul arm`sar castaniu.

Kathleen observ` efectul pe care \l avu sosirea lui asupralui Nikki. Feti]a, relaxat` [i fericit` cu câteva momente \nurm`, deveni rigid` [i se ascunse \n spatele tat`lui ei.

– Stai lini[tit`, Nikki. Vreau s` te duci \n caban` [i s` m`a[tep]i acolo.

Feti]a o rupse la fug` spre caban`.

40 CAROLE DEAN

Kathleen nu mai v`zuse niciodat` atâta groaz` \n ochii unuicopil. Era atât de uimit`, \ncât \n]epeni \n penumbra dincadrul u[ii, incapabil` s` mai fac` ceva. Feti]a urc` \mpleticittreptele verandei [i se chirci speriat` \n balansoar.

Deodat`, se auzi vocea dur` a lui Lee:– Z`u, Adam! Nu crezi c` ar trebui s` faci ceva \n privin]a

acelui copil? Exist` anumite locuri unde pot fi trata]i cei ca ea.Cel pu]in, va sta printre al]ii care sunt la fel.

Adam se mi[c` amenin]`tor spre el.– Ea este printre cei ca ea! Dac` nu vrei nimic, eu am treab`.– {i eu am ni[te treab`, dragul meu frate, [uier` Lee.

Sondra mi-a spus c` te-ai hot`rât s` r`mâi. E adev`rat?Adam nu r`spunse imediat. |[i miji ochii [i \ncerc` s`-[i dea

seama care era t`i[ul ascuns al \ntreb`rii. R`spunse cu o vocecalculat`:

– Da. M-am decis s` r`mân.Lee se aprinse.– De ce? Nu s-au \ntâmplat destule? Au trecut deja

patru ani [i oamenii \ncepuser` s` uite. {i acum, ai ap`rutdintr-o dat`. De ce? Asta a[ vrea s` [tiu. De ce te-ai \ntors?Ce vrei?

Fa]a \i era ro[ie [i o ven` de la tâmpl` \i pulsa nervos.– M-am \ntors pentru c` acesta este c`minul meu, Lee.

Apar]in acestui loc [i aici vreau s` fiu. Crezi c` po]i \n]elege?{tiu c` nu ]i-a fost u[or dar, pentru numele lui Dumnezeu,Lee... suntem fra]i! Asta nu \nseamn` nimic?

Adam mângâie gâtul calului [i-l privi pe Lee, c`utând\n]elegere.

– {tiu c` nu putem uita trecutul, dar n-ar fi mai bine s`iert`m [i s-o lu`m de la zero? Am obosit, Lee. Nu pot s` mai

SECRETE BINE ASCUNSE 41

plec, \nc` o dat`, din Sevenoaks. În plus, Nikki are nevoie deun c`min; sunt dator s`-i ofer [ansa unei vie]i decente. Nupo]i s` \n]elegi?

Expresia de furie [i frustrare de pe fa]a lui Lee setransform` \ntr-o masc` a urii.

– Da, \n]eleg. Te-ai \ntors pentru ferm`. De-aia e[ti aici,dragul meu frate! Restul sunt prostii sentimentale.

Lee smuci h`]urile [i urc` pe cal. Se \ndrept` amenin]`torspre Adam [i-l \ncol]i lâng` gard. Toat` ura strâns` \n patru anip`rea s` erup` acum.

– Nu mai sunt fratele cel mic de alt`dat`, Adam. Acum eusunt st`pânul aici [i a[a vreau s` [i r`mân`. Eu m-am ocupatde toate \n ultimii trei ani, de la accidentul lui John. E al meu,iar tu nu mi-l vei lua. |n]elegi?

Lee trase de h`]uri [i aduse calul aproape de gard,prinzându-l pe Adam la mijloc. Acesta \ncerc` zadarnic s`\mping` animalul. Lee râse batjocoritor.

– O, nu \ncerca s` te \mpotrive[ti, frate! Calul face ce i sespune, ca to]i oamenii de aici, de altfel. Asta e prima lec]ie pecare o prime[ti, acum c` te-ai \ntors acas`. |]i demonstreaz` c`aici cuvântul meu e lege. Tot a[a, la ferm` [i \n ora[. Eu suntcel mai important din Deerfield, nu fratele meu mai mare.Adam, cum te mai sim]i acum, când nu mai e[ti [ef? Spune-mi!

Dar nu mai a[tept` r`spunsul. Ridic` crava[a [i-l plesni cusete peste obrazul stâng. Adam se chirci de durere, dar Lee totnu-l eliber`.

– Iat` o mic` mostr` din ce vei p`]i dac` o s` mi te mai\mpotrive[ti, Adam. M-am obi[nuit cu puterea [i am de gânds-o folosesc \n avantajul meu.

Vocea lui Adam sun` gâtuit` de durere [i mirare:

42 CAROLE DEAN

– Ce naiba e cu tine, Lee?– Nu mai pune \ntreb`ri proste[ti. {tii foarte bine. Tu! Tu

[i Leslie! |]i jur c` nu voi uita [i nici nu ]i-o voi ierta.Niciodat`! Iar dac` ai de gând s` r`mâi, vei face exact cumspun eu.

Adam cl`tin` din cap, nevenindu-i s`-[i cread` urechilor.– Cred c` ai \nnebunit, Lee! Ai \nnebunit de tot!{optise cuvintele mai mult pentru el \nsu[i, dar Lee \l auzi

[i ridic` din nou crava[a.Kathleen realiz` inten]ia lui [i ie[i pe verand`.– Opre[te-te, Lee! Opre[te-te!Lee blestem` printre din]i, enervat de intruziunea fetei, dar

\[i l`s` mâna jos.– Ce faci aici, Kathleen? N-ai nici un drept s` te afli aici. Du-te

\napoi \n cas`, fato! Acum!– Nu-mi da tu mie ordine, Lee Deerfield! Mai bine mi-ai

explica ce se \ntâmpl` aici.Lee d`du calul câ]iva pa[i \napoi [i Adam c`zu lâng` gard,

ducându-[i palmele la fa]`. O [uvi]` de sânge i se prelinse peobraz. Lee o privi pe Kathleen.

– Nu voi r`spunde \ntreb`rilor puse de o fat`. |n special detine, Kathleen. Nici m`car nu e[ti o Deerfield, e[ti doar o sor`mai mic`, adoptat`. De altfel, locuie[ti aici doar pentru c`John e prea slab [i nu te-a gonit. Dar, a[teapt` s` preiau eucontrolul...

|ntoarse calul [i se \ndep`rt`.Kathleen \[i ]inu respira]ia, r`nit` de remarca lui. |[i a]inti

privirea \n p`mânt [i se sim]i singur`, izolat` de to]i cei dinfamilia Deerfield. Nimeni nu-i mai spusese asta pân` acum,dar \n sufletul ei sim]ea c` totul era adev`rat.

SECRETE BINE ASCUNSE 43

Adam veni lâng` ea, \i ridic` cu un deget b`rbia [i o privicu intensitate. |i [terse cu blânde]e lacrimile [i \i spuse cu unton calm:

– Nu plânge, Kate! Pe mine era sup`rat, nu pe tine.|ntâmplarea a f`cut s` apari [i tu \n calea lui.

Kathleen suspin` din r`runchi [i, \ntr-un moment desl`biciune, \[i sprijini fruntea de pieptul lui. Ritmul inimii luii se p`ru foarte lini[titor. |l privi [i reu[i s` zâmbeasc`,atingându-i cu tandre]e obrazul \nvine]it.

– Se pare c` [i-a v`rsat furia pe amândoi. Hai s`-]i cur`]rana asta.

El d`du din cap.– Nu, nu-i nevoie. O s` m` ocup eu de ea.Kate oft` [i \ncerc`, timid:– Nu mai \n]eleg nimic, Adam. De ce ai stat [i nu ai

reac]ionat? {i oricum, de ce ]i-ar face una ca asta tocmai ]ie,care e[ti fratele lui?

Ridic` mâna din nou ca s`-l ating`, dar el se feri.– Da. Sunt sigur c` nu \n]elegi.Râse sardonic [i ad`ug`:– E un lucru uimitor c` a mai r`mas m`car un singur

Deerfield inocent.Ignorând figura ei uimit`, exclam`:– Doamne! Am [i uitat, unde e Nikki?Se \ntoarse [i alerg` spre caban`, strigând-o. Urc` din doi

pa[i treptele verandei [i o lu` \n bra]e. O leg`n` ca s-olini[teasc`.

– Stai lini[tit`, feti]a mea! Acum e[ti cu t`ticul; unchiul Leea plecat.

44 CAROLE DEAN

La auzul acestui nume, feti]a tres`ri [i se ghemui la pieptul lui.Kathleen se oferi s`-l ajute.– Hai s-o ]in eu pe Nikki o vreme, pân` \]i termini treaba.R`spunsul lui veni abrupt [i t`ios.– Nu! N-am nevoie de ajutorul t`u, Kate. N-am nevoie de

ajutorul nim`nui. Mai bine ai fugi acas`, pân` nu se \ntoarceLee s` te caute. Iar noi nu vrem s` se \ntâmple a[a ceva, nu?Poate c` nici n-ar fi trebuit s` vii aici. Ne-ar fi scutit de multenecazuri.

Se \ntoarse s` intre \n caban`, dar Kathleen \l opri.– Te... te ur`sc! strig` ea, furioas`. Am venit doar ca s` te

ajut [i atâta tot. Dar tu nu mai e[ti \n stare s` mai accep]i de lanimeni un gest frumos. Ce s-a \ntâmplat cu tine, AdamDeerfield?

Se lupt` cu lacrimile care-i ardeau ochii.– Ah, de ce a trebuit s` te \ntorci acas`... a[a?Spusese aceste cuvinte la mânie [i le regret` imediat, de[i

Adam nu p`ru deloc afectat.– M`i, m`i... |n sfâr[it, draga mea Kate s-a al`turat

majorit`]ii.– |mi pare r`u, Adam! Nu am vrut s` sune a[a...O \ntrerupse cu un gest al mâinii, iar vocea lui sun` t`ios.– Taci, Kate! Cel mai bun sfat pe care ]i-l pot da e c` ar fi

bine s` \ncerci s` acorzi cuvintelor toat` greutatea. E mai sigurpentru tine s` m` ur`[ti, crede-m`!

Deschise u[a [i intr` \n caban` ]inând-o pe Nikki aproapeadormit` \n bra]ele sale.

SECRETE BINE ASCUNSE 45

Capitolul 4

Kathleen se mai \ntâlni cu Adam abia dup` dou`s`pt`mâni. |l mai v`zuse, dar numai de la distan]`, muncindpe câmp sau cu caii, Nikki fiind tot timpul \n preajma lui.Adam g`tea pentru el [i pentru feti]`, \[i vizita tat`l [i st`teaude vorb`. Astfel, Kathleen ajunse s` stea zilnic cu Nikki.Copilul deveni din ce \n ce mai relaxat \n prezen]a ei, iar cutimpul, ajunse chiar s`-i doreasc` prezen]a. Kathleen realiza c`f`cea acest lucru de dragul ei, dar [i pentru [ansa de a-l vedeape Adam. Acesta, \ns`, era rece [i distant.

Se gândi c` trebuia s`-l abordeze cu orice pre], iar aceast`ocazie i se ivi \ntr-o frumoas` diminea]` de iulie.

– Bun` diminea]a, Adam! Cum te mai sim]i?– Nea]a, Kate! spuse Adam [i vru s` plece mai departe.– Stai pu]in, Adam. A[ vrea s` vorbesc ceva cu tine.– Treci la subiect, Kate. M` a[teapt` John.– {tii... Poimâine \ncepe bâlciul anual din Deerfield [i

m-am gândit c` n-ar fi r`u s` mergem [i noi, \mpreun` cuNikki. Sunt sigur` c` i-ar face mare pl`cere.

Gata, o spusese. Acum a[tepta ner`bd`toare reac]ia lui, darel r`spunse pe un ton inflexibil:

– Nu, nu cred.– Dar, de ce nu? De ce n-ai vrea s` mergi? Nu-i corect. Nikki

st` tot timpul aici, cu tine, [i n-a ie[it niciodat` din Sevenoaks.E copil [i trebuie s` mai vad` [i alte lucruri...

Tonul lui se \n`spri.– Ce [tii tu despre ce a v`zut sau f`cut ea? Nu-mi spune mie

ce are nevoie [i ce nu! Eu...Vocea calm` a lui John \l \ntrerupse.– N-a]i vrea, v` rog, s` continua]i cearta aici, \n bibliotec`?Kathleen intr` [i-l s`rut` pe b`trân pe obraz. John \i lu`

mâna \n mâna sa.– Bun` diminea]a, Kathleen! Bun` diminea]a, fiule!B`trânul \i studie, pe rând. Nu p`rea ner`bd`tor s` aud`

cauza disputei lor.– Sper c` m` ve]i scuza, dar am auzit, f`r` s` vreau, o parte

a discu]iei voastre.Se \ntoarse spre Adam.– Kathleen are dreptate [i cred c` o [tii [i tu. Sunte]i aici de

trei s`pt`mâni [i cred c` ave]i nevoie de pu]in` distrac]ie. Euzic c` ar trebui s` v` duce]i la bâlci. De fapt, \l declar uneveniment obligatoriu pentru voi to]i! {i te asigur c` nu veiavea de ce s` te plângi din cauza tinerei Kathleen. |ntreab`orice b`iat din ora[ [i-]i va spune c` e cea mai bun` dansatoaredin ]inut.

– Nu [tiu, John... Am atâta treab`, nu pot s`-mi iau liber acum.– Prostii! {tii foarte bine c` \n perioada bâlciului toat` lumea

\[i ia liber. De ce trebuie s` fii atât de \nc`p`]ânat, tot timpul?Adam ced` cu un oftat.

SECRETE BINE ASCUNSE 47

– Bine... O s` mergem.Kathleen nu-[i mai \nc`pea \n piele de bucurie.– M` bucur foarte mult, Adam, \ng`im` ea. Ne vom distra

de minune, ai s` vezi. Dar, unde e Nikki? A[ vrea s`-i spun[i ei.

– E la hambar, se joac` acolo cu ni[te p`pu[i.– Atunci, ne vedem mai târziu.Se scuz` [i plec` \n c`utarea feti]ei.O g`si stând pe iarb`, cu p`pu[ile ei.– Bun`, Nikki. Ce mai faci?Feti]a nu mai era a[a de speriat` [i nici nu mai alerga \n

bra]ele tat`lui ei, de fiecare dat` când cineva \i vorbea.– Pot s` m` a[ez [i eu lâng` tine? o \ntreb` Kate.Nikki zâmbi [i d`du din cap.– Tocmai am vorbit cu tat`l t`u [i am o mare surpriz`

pentru tine. Poimâine vom merge la bâlci. Ai mai fost vreodat`la vreun bâlci?

Fata neg` cu o mi[care a capului [i o privi cu interes.– Atunci, hai s`-]i spun. Sunt prezent`ri de animale, lupte

de coco[i, dansuri, parad`, picnic [i \nc` multe, multe altelucruri distractive. {i, bine\n]eles, \n fiecare an se organizeaz`o mare curs` de cai. Eu am concurat \ntotdeauna cu Sandy [ipariez [i ultimii mei bani c` voi ie[i, din nou, câ[tig`toare. Pots` jur c` are aripi calul `sta!

Nikki \ncepu s` fac` o serie de semne specificesurdomu]ilor.

– |mi pare r`u, Nikki, dar nu \n]eleg ce vrei s` spui...– Spune c` n-ar fi drept fa]` de ceilal]i cai s` concurezi pe

un cal \naripat, se auzi o voce din spatele ei.

48 CAROLE DEAN

Surprins`, Kathleen se \ntoarse brusc spre Adam, apoi oprivi pe feti]a care zâmbea larg, l`sând s` se vad` lipsa celordoi din]i[ori din fa]`.

– Glume[te cu tine, Kate. Când ajungi s-o cuno[ti, \]i daiseama c` e un copil foarte haios. |i place s` râd` de fiecaredat` când i se ofer` ocazia [i motivul; mi-a[ fi dorit ca acesteocazii s` fie cât mai dese...

– |i spuneam despre bâlci, spuse Kathleen.– Da, [tiu. Te-am auzit.Apoi o \ntreb` pe feti]`:– Vrei s` mergi, Nik?Nikki aprob` dând de mai multe ori din cap [i [i

spunându-i ceva \n limbajul semnelor. Kathleen \i privi,nedumerit`.

– Te vei obi[nui cu asta, \n timp. Se descurc` chiar bine cuacest limbaj pe care ea \l nume[te „vorbitul cu degetele", râseAdam.

– Dar, cum de l-a]i \nv`]at?– Când am lucrat \n Alberta, am cunoscut un muncitor a

c`rui so]ie era surdomut`. Ei ne-au \nv`]at, dar Nikki a prinsmult mai repede decât mine. Acum, t`cerea pe care o\mp`rt`[im nu mai e... a[a t`cut`.

F`cu o pauz`, apoi continu`:– A[adar, tu [i Sandy intra]i \n curs`?– Da. Am câ[tigat trei ani la rând. E un cal minunat.– {tiu, doar eu l-am antrenat. |]i mai aduci aminte?– Bine\n]eles c` da. L-ai mai c`l`rit de când te-ai \ntors

acas`?– Nu. De când cu acel accident din Alberta, n-am mai c`l`rit.Kathleen \l privi cu aten]ie. Nu-i st`tea \n fire s` vorbeasc`

despre ce se \ntâmplase \n ace[ti patru ani.

SECRETE BINE ASCUNSE 49

– Dar, ce s-a \ntâmplat, Adam? \ncerc` ea.– Aa, mi-am rupt piciorul \n acel incendiu de acum doi ani.

A durat mult pân` s` se vindece; de fapt, nici acum nu ecomplet vindecat. |nc` m` mai sup`r` când sunt obosit.

– Atunci, poate c` n-ar trebui s` te mai obose[ti, \l tachin`ea cu blânde]e.

Apoi, luându-[i inima-n din]i, continu`:– Ascult`, Colin Draper va veni \n aceast` dup`-amiaz`.

Vom face un picnic [i vom c`l`ri pân` la vechea moar`. De cen-ai veni [i tu cu Nikki? {tiu c` m` vei refuza [i c`-]i vei g`si oscuz`, dar... te rog! Ar fi o dup`-amiaz` foarte frumoas`. |nplus, tu [i Colin era]i buni prieteni. Ei, ce zici? Vii sau m` veirefuza din nou?

Adam nu r`spunse imediat. Privi nostalgic spre câmpii [ilivezi, apoi oft` [i spuse:

– Bine, vom veni. Ne va face bine amândurora.– Minunat! Atunci, vom pleca pe la ora unu, când va veni

Colin. Eu m` duc s` preg`tesc prânzul. Pa, Nikki!Se \ntoarse [i o lu` la fug` prin iarb`, tr`ind o bucurie pe

care nu o mai sim]ise de când se \ntorsese Adam.C`l`toria pân` la vechea moar` fu foarte pl`cut`. Adam

c`l`rea pe Oberon ]inând-o pe Nikki pe [a, \n fa]a lui.Kathleen se sim]ea vesel` [i avea chef de joac` luând-o lagalop, din când \n când. Veselia ei p`rea molipsitoare, pentruc` cei doi b`rba]i se prindeau imediat \n jocul ei, urm`rind-o\ndeaproape.

Pe când mergeau pe o potec` umbrit` de pomi[ori,Kathleen nu se putu ab]ine [i vir` brusc, ie[ind pecâmpie, apoi luând-o la goan`. Ca s` nu se lase mai prejos,Colin [i Adam \[i mânar` [i ei caii [i \ncepu urm`rirea.

Adam o ajunse imediat, ]inând ritmul f`r` nici un efort.

50 CAROLE DEAN

– Ei, Kate? Credeai c` e[ti experta \n c`l`rie? Parc` nu mai e[tiatât de rapid`... Nu vei câ[tiga niciodat`, dac` asta e tot ce po]i.

Zicând acestea, râse [i-[i mân` calul mai departe.V`zându-l c` se \ndep`rteaz`, Kate \[i struni calul [i porni

\n urm`rirea lui. Ajunser` la iaz um`r la um`r.Adam desc`lec`, o ajut` [i pe Nikki, apoi se \ntoarse spre

Kathleen.– Nu-i r`u... Se pare c` n-ai uitat ce te-am \nv`]at.– Hai, nu fi bandit, Adam! Oricând te-a[ putea \nvinge \ntr-o

curs`, spuse ea ]inându-[i mâinile-n [old, provocatoare.– Nu-i bine s` fii atât de sigur` de tine, micu]a mea Kate. E

bine s` ai \ncredere \n for]ele proprii, dar s` tesupraestimezi... ar fi o mare gre[eal`.

Kathleen chicoti vesel`.– Dac` e[ti atât de bun, de ce nu concurezi cu mine? Te

provoc! Atunci vom [ti care e mai bun. Oricum, nu-mi fac griji,pentru c` [tiu c` n-ai cum s`-mi iei trofeul...

– M`i, feti]`! Dar sigur` pe tine mai e[ti azi...– |n primul rând, nu sunt feti]`. Iar \n al doilea rând, \]i

spun c` pot s` te \nving. }i-e fric` s` afli? \ntreb` ea, insinuant.Adam zâmbi, dar \i r`spunse serios:– Vom vedea. O s` m` mai gândesc la asta.– E bine s` te gânde[ti, dar s` nu faci nimic \n privin]a

asta... ar fi o mare gre[eal`. Cel pu]in, a[a mi-a spus miecineva... zâmbi ea cu sub\n]eles.

Adam se \ndrept` spre ea.– Nu numai c` e[ti mândr` [i arogant`, dar e[ti [i un

copil obraznic. Iar copiii obraznici trebuie \nv`]a]i s`-irespecte pe cei mai \n vârst`. Ce-ai zice de o b`i]` \n iaz...chiar acum?

SECRETE BINE ASCUNSE 51

Nikki \i urm`rea cu pl`cere [i se amuza v`zând-o peKathleen cum se preg`tea de fug`. Îl trase pe Adam de mânec`[i-i f`cu câteva semne care-i stârnir` acestuia râsul.

– Da? Nici nu mi-am dat seama...Apoi se uit` la Kate.– {tii ce-a spus? Crede c` nu voi fi \n stare s` te prind

pentru c` picioarele tale sunt lungi ca ale unei c`prioare.Aceast` remarc` inocent` a feti]ei o f`cu pe Kathleen s`

ro[easc` [i s`-[i plece genele dese [i lungi. Apoi, Adam [i Katese privir` \n t`cere v`zând lucruri pe care [i le aminteau dincopil`rie, dar [i schimb`rile care avuseser` loc. Adam o\ntreb` \ncet:

– Crezi c` te-a[ putea prinde? Ai fugi de mine ca oc`prioar` \nsp`imântat`, Kate?

Ochii ei se ridicar` [i \ntâlnir` privirea lui plin` demagnetism. Nici nu-l auzir` pe Colin venind.

– Ei, ga[c`, facem baia aia pentru care am venit?Apa era rece [i revigorant`, iar vântul adia u[or, desenând

cercule]e pe suprafa]a apei. Aveau impresia c` \noat` \ntr-ooglind`. Kathleen se duse pân` la una din margini [i rupse otrestie.

– Uitasem cât este de pl`cut acest loc, se auzi o voce dinspatele ei.

Kathleen se \ntoarse brusc.– Adam! exclam` ea. M-ai speriat.El o privi cu un lic`r ciudat \n ochi.– Ar`]i ca o nimf` a apelor. Dac` te ating, o s` dispari?– |ncearc`! r`spunse Kate, realizând cât de aproape venise

Adam.

52 CAROLE DEAN

Dintr-o singur` mi[care, el veni atât de aproape c` \i puteasim]i respira]ia. Î[i petrecu un bra] pe dup` umerii ei goi [i ostrânse la piept. Kate sim]i ceva asem`n`tor unui [oc electric\n momentul \n care sânii \i fur` strivi]i de pieptul lui [ipicioarele li se \ncol`cir`. Buzele lor se unir`, mai timid la\nceput, apoi din ce \n ce mai pasional.

– Kathleen! Adam! Unde sunte]i? se auzi vocea lui Colin.Adam se \ndep`rt` rapid de Kate.– Aici!Apoi, ad`ug` u[or:– Am f`cut o gre[eal`, Kate.– Ce vrei s` spui? \ntreb` ea, nevenindu-i s` cread`.– Nu e[ti o nimf` a apelor, draga mea Kate. E[ti mult prea

uman`. {i mult prea atr`g`toare pentru lini[tea measufleteasc`. Acum, ar fi mai bine s` te \ntorci la Colin. La urmaurmei, el e \nso]itorul t`u, nu?

|nainte ca ea s`-i r`spund`, el trase aer \n piept [i sescufund`. Ie[i la suprafa]` tocmai \n cel`lalt cap`t al iazului.

Kate oft`. Adam avea dreptate: venise \nso]it` de Colin. Cefel de femeie se arunc` \n bra]ele lui Adam, practic un str`in,pe când toat` lumea se a[tepta s` se m`rite cu Colin?

|nc` sim]ea gustul buzelor lui Adam [i se gândi c` nimic nuva mai fi la fel de acum \ncolo. S`ri din ap` [i-[i lu` un prosop.Se \ntinse la soare [i se gândi c` de mult timp nu mai fuseseatât de fericit`.

Cineva se trânti lâng` ea, dar starea euforic` \i disp`ru cândv`zu c` nu era Adam.

– Ah, ce bine a fost! Chiar aveam nevoie de a[a ceva, spuse Colin.Kate \l privi. Era acela[i Colin lini[tit, conservator [i

previzibil pe care \l [tia ea.

SECRETE BINE ASCUNSE 53

– Parc` au trecut sute de ani de când n-am mai f`cut a[aceva. A fost a[a o nebunie azi, la birou, de m` [i mir cum deam reu[it s` mai ajung.

Îi lu` mâna \n mâna sa.– Dar m` bucur c` am reu[it. Când nu te v`d, mi-e dor de

tine, draga mea.Brusc, Kate sim]i o stare de disconfort. Lucrurile merseser`

bine \ntre ei dar acum, vorbele [i atingerile lui o iritau. |i\ndep`rt` u[or mâna [i spuse:

– Da, a trecut mult timp de când n-am mai trecut pe aici.|[i mut` privirea spre iazul \n care se b`l`ceau Adam [i

Nikki.Feti]a se urca pe umerii tat`lui s`u [i apoi s`rea. De vreo

dou` ori, Adam o ]inu de picioare [i c`zu pe spate, râzând.Toat` lumea p`rea a lor.

– La ce te gânde[ti, Kathleen? se auzi vocea lui Colin.– A, nu [tiu. M` uitam la ei cum se joac` [i admiram iazul.

Parc` ar fi o oglind`, atât de nemi[cat este. Prive[te reflec]iamorii, parc` e o fotografie sau un tablou. Totul e atât defrumos [i de lini[tit...

– Hm... Lini[tea dinaintea furtunii, spuse el \ncet.Ea râse absent`, f`r` s` aud` r`spunsul lui.Colin \i lu` din nou mâna, dar ea nu [i-o mai retrase.– |mi place când vorbe[ti a[a mult, iubito. Spune-mi, la ce

or` s` vin s` te iau sâmb`t`, pentru dans?Ea \l privi nedumerit`.– Dans?– Da, prostu]o. Dans. Ai uitat? Marea final` a concursului

de dans organizat \n cadrul bâlciului...

54 CAROLE DEAN

– ~``... a, da! Nu-mi d`deam seama la ce te referi.– Of, prostu]o! A[tep]i bâlciul `sta de mai bine de-o lun`.– Da, [tiu.Kathleen se gândi, ne[tiind cum s`-i spun`.– Colin, anul `sta m` duc la bâlci cu Adam [i Nikki. Deja

totul a fost aranjat. Sper c` nu te-am dezam`git...– Asta include [i dansul?– Da.Kathleen se sim]i teribil de stânjenit` [i nu mai [tiu ce s`

spun`. El se \ncrunt` pu]in, dar accept` cu fruntea susrefuzul ei.

– Ei bine, dar cu cina de mâine sear` cum r`mâne? Ne-amputea duce la Baddeck, am vedea un film... Ce zici?

– Da, Colin. Cred c` mi-ar face pl`cere.– Bine. O s` trec s` te iau pe la opt.Nu mai spuser` nimic [i Kathleen se uit` din nou spre iaz.– Cât timp mai are de gând s` stea, Kathleen?– Poftim? \ntreb` ea, neatent`.– Te-am \ntrebat cât timp mai are de gând Adam s`

r`mân` aici?– Pentru totdeauna, Colin.– De unde [tii? Cei de genul lui nu stau prea mult

\ntr-un singur loc. „Acas`", pentru el, este acolo unde seafl` a doua zi.

Kathleen \l scrut` cu dojan`.– „Cei de genul lui"? Ce vrei s` spui? Colin, am crezut c`

e[ti prietenul lui. Cum po]i s` vorbe[ti a[a despre el?– O, Kathleen! Te rog, nu m` \n]elege gre[it. |l cunosc de când

eram copii, dar s-a schimbat. Destul de mult. Iar dac` va mai ]inemulte \n el, va exploda. A[a e el. N-a[ vrea s` te v`d r`nit`.

SECRETE BINE ASCUNSE 55

– Ce vrei s` spui, Colin? Nu \n]eleg. {tii la fel de bine ca [imine c` Adam n-ar face nimic care s` m` r`neasc`. Niciodat`!

– {tiu c` nu ]i-ar face nimic inten]ionat, draga mea. Dar nu[tiu dac` va putea s` ]in` evenimentele sub control, ]inândcont de cele ce s-au \ntâmplat.

– Fii mai explicit, Colin. E prima dat` c`-l vezi dup` atâtatimp [i crezi c` e[ti \n stare s` spui ce s-a \ntâmplat? De fapt,ce vrei s` spui?

– Kathleen, nu sunt prost. V`d [i eu cum \l prive[ti. {inumai ca pe un frate nu.

– }i se pare, izbucni ea.– Nu cred. Mi-a[ fi dorit s` fie a[a, dar nu e. De altfel [i el

a sim]it-o...– Nu vreau s` mai vorbesc despre asta. Hai s` schimb`m

subiectul, te rog.Colin d`du din umeri [i \ncepu s` bat` darabana pe p`tur`.– {i... cum mai merg lucrurile \ntre Adam [i Lee?– Asta nu \nseamn` c` ai schimbat subiectul, [tii bine.– Kathleen, uite cum stau lucrurile. El nu poate sta \n

Deerfield; ar fi un dezastru [i pentru el [i pentru familia lui. Arfi distrus. {tiu, pentru c` \i cunosc pe Sondra [i pe Lee. Lumeadeja vorbe[te nemul]umit` de \ntoarcerea lui.

– Dar, de ce? Asta e casa lui, Colin. A fost n`scut [i a crescutaici, iar Lee [i Sondra fac parte din familie. De ce ar fi\mpotriva lui? Nu \n]eleg de ce [i tu [i ceilal]i ave]i p`rerea astadespre Adam. E unul de-al nostru.

– Ba nu e unul de-al nostru, Kathleen. Iar pentru ce s-a\ntâmplat acum patru ani, nu va mai fi niciodat` binevenit \nDeerfield.

Kate se \ntoarse brusc.

56 CAROLE DEAN

– M-am s`turat s` tot aud aluzii despre ce s-a \ntâmplatatunci! De fapt, ce a fost? Un b`rbat \[i pierde so]ia \ntr-unaccident tragic [i casa \ntr-un incendiu, apoi e tratat ca unstr`in din aceast` cauz`? N-am auzit \n via]a mea a[a oprostie!

Colin o privi ne\ncrez`tor.– Tu chiar nu [tii nimic, nu-i a[a?– Ce s` [tiu? N-ai putea s` \ncetezi cu acest joc de cuvinte

[i s`-mi spui?– Am \ntrerupt ceva?Kathleen s`ri \n picioare, vizibil agitat`. Era Adam, care

venise f`r` ca vreunul dintre ei s`-l aud`.– Nu! Unde-i Nikki? \ncerc` ea s`-i distrag` aten]ia.– Nu pot convinge acest copil s` ias` din ap`. Iube[te acest

loc. Cred c` o s` mai facem excursia asta de câteva ori \naceast` var`.

Kathleen \ncerc` s` mai spun` ceva, dar nu reu[i s`-[ig`seasc` vorbele. Adam o v`zu agitat` [i \ntreb`:

– Dar ce-i cu voi a[a serio[i? Cum v` pute]i certa \ntr-o zia[a de frumoas`?

– Nu... nu ne certam, \ncerc` Kathleen. Doar c` e o zi atâtde relaxant`, iar eu...

Nu mai reu[i s` termine fraza [i se l`s` o t`cerestânjenitoare.

Colin reu[i s` schimbe subiectul.– Unde a \nv`]at Nikki s` \noate a[a bine? Are doar [apte

ani, dar \noat` ca un pe[te. Cine a \nv`]at-o?– Eu, r`spunse Adam.Kathleen se lumin` la fa]`.

SECRETE BINE ASCUNSE 57

– Tot tu m-ai \nv`]at [i pe mine, \]i mai aduci aminte?– Cum s` nu, erai gata-gata s` m` \neci...Râser` to]i cu poft`, dar \nc` mai persista o not` de r`ceal`.– Kathleen mi-a spus c` v` duce]i la bâlci, coment` Colin.Adam se \ntinse pe p`tur`, ferindu-[i ochii de soare.– Da. Nikki e foarte \ncântat`. De altfel, de curând a mai

ap`rut [i o provocare pe care nu pot s-o ignor.– Da? Care?– Ei bine, Kate a noastr` are impresia c` trofeul de la cursa

de cai e proprietatea ei personal`. |n ultimii trei ani a totcâ[tigat. Anul `sta m-am gândit c` va trebui s` munceasc` maimult ca s`-l merite. De aceea, m-am decis s` particip [i eu peOberon. Oricum, vom \ncerca s` p`str`m trofeul \n familie.

Colin t`cu, nu tocmai \ncântat de aceast` veste. Kathleent`cu [i l`s` conversa]ia pe seama b`rba]ilor. De[i p`reauprieteno[i, se sim]ea o tensiune \ntre ei care amenin]a s`strice o dup`-amiaz` care se dorise a fi una lipsit` de griji.

Dup` ce-[i terminar` picnicul, Adam se plimb` pân` lamoar`, Colin se apuc` s` citeasc` o carte, iar fetele se jucar`leap[a \n iarb`.

Se \ntoarser` pe \nserat. Adam desh`m` [i hr`ni caii, iarKathleen \l \nso]i pe Colin la ma[in`.

– Noapte bun`, Kathleen! {i mul]umesc pentru picnic.M-am sim]it foarte bine.

– Nu e nevoie s` m` min]i, Colin Draper, spuse eatran[ant. {tiu cum te-ai sim]it azi, iar „bine" nu e tocmaitermenul potrivit.

– Ei, hai Kathleen! M-am sim]it bine cu tine. Totdeauna \miface pl`cere s`-mi petrec timpul cu tine.

O s`rut` u[or pe obraz [i \i [opti:

58 CAROLE DEAN

– Totu[i, \mi va face [i mai mult` pl`cere atunci când te voiavea numai pentru mine [i nu va mai trebui s` te \mpart [i cual]ii. Ne vedem mâine sear`.

Se urc` \n ma[in` [i plec`, f`cându-i cu mâna.U[urat` de plecarea lui, Kathleen se \ntoarse la hambar.– Adam, ai nevoie de ajutor?– Nu, mul]umesc. Aproape am terminat.– Unde e Nikki?– A plecat la caban`. E destul de obosit`; cred c` va adormi

\nainte s` ajung eu acolo.Kathleen veni mai aproape de el.– M` bucur c` ai venit [i tu azi cu noi. Mi-a f`cut pl`cere s`

fiu din nou cu tine, spuse ea.Adam se \ntoarse [i-[i trecu u[or degetele prin p`rul ei.– E[ti un copil haios, Kate.Apoi \[i ridic` \n joac` mâinile, ca pentru a se feri de o

lovitur`.– Nu, iart`-m`! N-am vrut s` spun asta. {tiu c` nu mai e[ti

un copil.Zâmbetul \i trecu [i redeveni serios.– Oricum, tot un copil haios e[ti.– De ce spui asta?De aceast` dat`, \[i l`s` mâna ferm` [i grea pe um`rul ei,

sim]ind c`ldura trupului firav [i spuse:– Pentru c`, din tot ora[ul `sta, doi oameni se bucur`

sincer de \ntoarcerea mea. Iar unul dintre ei e[ti tu. Pentru c`nu m` ur`[ti... a[a cum probabil ar trebui.

Kathleen \l privi [i v`zu clar durerea ce i se citea \n ochi. Nuputea ghici ce i se \ntâmplase dar, orice ar fi fost, fusese destulde puternic pentru ca durerea s` mai persiste [i acum.

SECRETE BINE ASCUNSE 59

– Kate, eu...|ntinse mâinile, iar Kate veni singur` [i r`maser`

\mbr`]i[a]i \n semiobscuritate. O cuprinse fericirea sim]ind c`el chiar sim]ise nevoia acelei \mbr`]i[`ri.

– Eu... vreau s` stau... vreau s` r`mân, spuse el pe un tonr`gu[it. Dar Dumnezeu mi-e martor c` nu vreau s` te r`nesc.

Atingerea lui \i r`scoli sentimentele [i, pentru unmoment, se abandon` senza]iei, pl`cerii de a sta strâns lipit`la pieptul lui.

– Adam, nu m-ai putea r`ni decât... dac` ai pleca din nou.B`rbatul \[i spori strânsoarea, iar trupurile lor se contopir`

\n penumbra grajdului.Pentru Kathleen, timpul \[i \ncet` scurgerea [i sper` ca [i

Adam s` simt` la fel. Dar ea nu se sim]ea numai confortabil,mai era ceva. O flam` u[oar` care trecea prin venele ei. Toateaceste senza]ii necunoscute o speriar` [i se \ndep`rt` de el.

– Ne vedem mâine, mai spuse ea cu r`suflarea t`iat` [i fugi.De cum ie[i din grajd, se ascunse dup` un col] [i se lipi

cu spatele de zidul rece [i dur. Tremur` [i \[i dori s` nu fiplecat din bra]ele lui, gândindu-se totodat` ce ar fi fost dac`n-ar fi fugit...

60 CAROLE DEAN

Capitolul 5

Era foarte târziu când Kathleen se duse în bibliotec`,pentru a-l c`uta pe John. Intr` precaut`, ne[tiind cum s`deschid` subiectul. Singura metod` pe care o cuno[tea eraabordarea direct`, a[a c` începu f`r` alt` introducere:

– John, pot s`-]i vorbesc o clip`? Este vorba despre Adam... Nu spusese nim`nui despre cearta violent` dintre Adam [i

Lee, la care fusese martor` în urm` cu dou` zile. Dar, dup`lucrurile pe care le spusese Colin în urm` cu doar câteva ore,avea mare nevoie s` discute cu cineva despre sentimentele eicontradictorii. {i cine era mai potrivit decât John?

El o ascult` în t`cere, f`r` s-o întrerup`. – Aflasem despre acel incident, pentru c` mi-a spus chiar

Adam. Mi-a mai spus c` te-a v`zut acolo... [i a fost foarteîngrijorat din cauza asta.

Ea î[i ridic` privirea, uimit`. – Nu fi atât de surprins`! Ce motiv ar avea Adam s` se

ascund` de mine? {i de ce s` nu-[i fac` griji pentru tine,micu]o?

– N-nu [tiu, se bâlbâi ea. Dar a fost un lucru îngrozitor! Iaracum Lee, propriul lui frate, nu vrea s` mai fie în preajma lui!Îl evit` complet, cu excep]ia momentelor când îi comand` ces` fac`. Parc` Adam ar fi angajat aici! Parc` n-ar fi [i casa lui,John...

Trase aer adânc în piept. – E foarte gre[it, iar Adam sufer`!– {tiu. Kathleen. {i mai [tiu c` se gânde[te serios dac` e

bine s` r`mân`. – Nu se poate s` plece! se gr`bi ea s` exclame. Nu înc` o

dat`!– Nu cred c-o s` r`mân`, atâta vreme cât lucrurile nu se

rezolv` între el [i Lee. Ea se îndrept` spre fereastr`, foarte tensionat`. Unde

disp`ruse fericirea [i bucuria care o cuprinseser` când îlv`zuse pe Adam pe drumul c`tre Sevenoaks?

– John? se r`suci ea brusc pe c`lcâie. Ce se întâmpl` aici?Ce se întâmpl` cu noi? Înainte nu era a[a – eram atât deferici]i împreun`! {tiu sigur asta!

De[i i se adresa lui John, p`rea c` încerca s` se conving` pesine de adev`rul propriilor cuvinte.

El o privi cu ochi tri[ti [i-i f`cu semn s` se apropie.– Vino aici, feti]o! Stai lâng` mine, pentru c` trebuie s`

discut`m. – John!Ochii i se umplur` de lacrimi, dar se str`dui s` le re]in`. – E ceva ce nu [tiu, nu-i a[a? Ceva teribil...El o privi gânditor, încercând s` se decid` ce [i cât s`-i

dezv`luie.

62 CAROLE DEAN

– Da, Kathleen. Adev`rul este c` nu [tii totul despre noi. Îi lu` mâna mic` în palmele lui. – E[ti ca [i fiica mea, Kathleen. Nu te-a[ fi iubit mai mult

nici dac` ai fi fost sânge din sângele meu. }in foarte mult latine [i a[ face orice ca s` nu suferi.

Închise ochii, ca [i când [i-ar fi adunat puterea s` continue,iar tân`ra îl privi, însp`imântat`.

– Cred c` e timpul s` afli... Singurul meu regret este c`lucrurile au dev