managementul de caz.pdf

8/16/2019 managementul de caz.pdf

1/21

1

PLANURI INDIVIDUALIZATE PENTRU COPII

IN SITUATIE DE RISC, IN DIFICULTATE, CU NEVOI SPECIALE

Viorel Hadagy

DGPDC Buzau

1. MANAGEMENTUL DE CAZ ŞI IMPLICAREA COMUNITĂŢII

soluţii optime pentru copiii aflaţi în situaţii de risc

Copiii aflaţi în situaţie de risc sunt acei copiii aflaţi în dificultate pentru care

este recomandabil să se intervină la nivelul familiei naturale şi a comunităţii pentru

a se asigura menţinerea acestora în mediul familial.

La acest nivel pot interveni următoarele tipuri de servicii sociale care pot fi

furnizate fie de către asistentul social, fie de către instituţii prestatoare de servicii

sociale organizate la nivelul comunităţii de către autorităţile locale, direcţiile pentru

protecţia copilului sau organizaţii neguvernamentale :

- servicii de suport care să asigure sprijinirea sau întărirea abilităţior

părinţilor de a satisface nevoile copiilor (consiliere, intervenţii în situaţii de criză,

întărirea relaţiilor familiale, educaţie parentală, grupuri de suport pentru părinţi,

case advocacy, servicii de petrece a timpului liber etc);

- servicii suplimentare – compensatorii în cazul îngrijirii parentale

insuficiente precum şi servicii de asistenţă individualizată a copilului (îngrijire în

centre de zi, servicii de recuperare/reabilitare pentru copiii cu nevoi speciale,

consiliere-psihoterapie de lungă durată, educaţie parentală, acompaniere socială,

sprijin financiar, dezvoltarea şi întărirea reţelelor de suport, identificarea de

resurse pe plan local şi implicarea unor alte instituţii/organizaţii de la nivelul

comunităţii, asistenţă pentru găsirea unui loc de muncă etc. ).

Alături de aceste servicii, asistenţii sociali trebuie să identifice şi resursele

oferite de către alte instituţii/organizaţii din comunitate: şcoală, autorităţi locale,

poliţie, biserică.

Deasemenea, pot fi reactivate reţelele de suport primare constituite din

membrii familiei lărgite, vecini, alte persoane de referinţă ale copilului şi familiei

sale.


2/21

2

O intervenţie profesionistă trebuie să pornească de la o evaluare complexă

a nevoilor copilului şi familiei sale şi a resurselor disponibile la nivelul comunităţii.

În această situaţie asistentul social foloseşte managementul de caz pentru a

elabora şi pune în practică un plan de servicii individualizat în colaborare cu alţiresponsabili locali/ profesionişti, alte instituţii/organizaţii.

Managementul de caz reprezintă o metodă de lucru a asistentului social

prin care se realizează coordonarea/monitorizarea tuturor serviciilor şi activităţilor

profesionale necesare rezolvării problemelor specifice ale clienţilor. Prin

managementul de caz se poate organiza un sistem de servicii eficient care să

răspundă complexităţii nevoilor multiple ale clienţilor (copiii aflaţi în dificultate şi

familiile lor).

Asistentul social îndeplineşte rolul de manager de caz şi

coordonează/monitorizează toate serviciile şi activităţile care se desfăşoară în

scopul dezvoltării planului de servicii individualizat.

Rolurile asistentului social:

1) Roluri de servicii directe: asistentul social lucrează direct cu clientul sau cu

grupurile de clienţi prin contact direct (faţă-în-faţă). Tipurile de roluri pe care

asistentul social le poate îndeplini sunt: rolul de consilier individual şi consilier de

caz:

a) Rolul de evaluator: asistentul social evaluează situaţia clienţilor săi

(copilul şi familia sa) precum şi factorii care vor putea îmbunătăţi sau împiedica

reuşita intervenţiilor;

b) Rolul de planificator: asistentul social analizează problemele clienţilor,

ajută la identificarea strategiilor cele mai potrivite şi planifică intervenţiile adaptate

nevoilor şi scopurilor clienţilor pentru a-i ajuta să funcţioneze cât mai independent

posibil.

c) Rolul de consilier matrimonial si familial.

d) Rolul de coordonator de grup în cadrul grupurilor de terapie, de

întrajutorare, de suport constituite din clienţii săi;

e) Rolul de educator/profesor implică transmiterea unor informaţii cu privire

la educarea şi îngrijirea copilului, metode de disciplinare, informaţii de tip medical,


3/21

3

metode de diminuare a stressului, schimbarea unor atitudini, formarea unor

aptitudini.

f) Rolul de coordonator/coleg în cadrul echipelor interdisciplinare implicate:

asistentul social dezvoltă relaţii de muncă productive în interiorul organizaţiei sale

sau în cadrul reţelei de servicii în scopul atingerii obiectivelor propuse în munca sacu clienţii.

2) Rolurile de conectare la sistem sau practica indirectă în care clientul sau grupul

de clienţi sunt conectate la resurse.

a) Rolul de agent intermediar (broker): în acest caz asistentul social este un

intermediar care acordă asistenţă oamenilor pentru a-i conecta la resurse;

asistentul social trebuie să aibş cunostinţe temeinice referitoare la resursele

comunitare, astfel încât să poată face recomandări oportune; el trebuie de

asemenea să cunoască politicile sociale, legislaţia în domeniu precum şi criteriile

de aplicare si procedurile de punere în practică a lor. b) Rolul de

coordonator/monitor: controlează calitatea serviciilor oferite pe parcursul derulării

intervenţiilor prevăzute în planul de servicii individualizat, monitorizează

progresele clientului, asigură feed-back şi evaluează rezultatele.

Asistentul social trebuie să îşi motiveze clienţii să respecte recomandarea

lor catre o resursă (instituţie, serviciu, etc.) şi să îi ajute dacă le este teamă sau un

membru al familiei îi descurajează, sau dacă nu au reuşit să obţină serviciile

solicitate sau au intervenit probleme în relaţia clienţi - prestatori de servicii;

c) Rolul de mediator: asistentul social trebuie să medieze conflictele care

pot apare între un clienţi si responsabili din cadrul unei instituţii, serviciu social,

sau cu membrii familiei lărgite, vecini, alte persoane de importante pentru copil şi

familia sa.

d) Rolul de avocat: asistentul social acţionează în numele clienţilor, îi

reprezintă în anumite situaţii şi îi ajută să acţioneze în interesul lor pentru a obţine

ajutor/resursele de care au nevoie de la diferite instituţii, organizaţii, persoane;

apără drepturile clientului său în cazul în care acestea sunt violate într-un mod

anume.

e) Rolul de mobilizator al comunităţii: asistentul social ajută la mobilizarea

comunităţilor să dezvolte resursele de care au nevoie şi ajută la facilitarea

cooperării dintre diferite instituţii/organizaţii în scopul în caest scop.


4/21

4

Etapele managementului de caz:

1. Identificarea clienţilor, determinarea eligibilităţii, consiliere primară:

Faza de lucru Conţinut Obiective Participanţi

Primul contact Prima convorbire Familie, specialist,

Analiza generală

a situaţiei

- Colectareaa

unor date de bază

cu privire la copil

şi situaţia sa

familială

- Realizarea unei

imagini de

ansamblul asupra

situaţiei de viaţă a

familiei precum şi

nevoile prioritare

ale copilului

- Asistent social,

familie, copil

Demararea

procesului de

consiliere

- Realizarea unei

relaţii de lucru

pentru consiliere

şi analiza cazului,

- Identificarea

unor posibile

soluţii (ipoteze de

lucru privind

soluţionarea

cazului)

- Informarea

familiei cu privire

la serviciile care

ar putea fi

silicitate/utilizate

şi de la cine

- Stabilirea unei

relaţii de lucru

corespunzătoare

- Asistarea familiei

în cadrul unui

proces de

rezolvare a

problemelor sale,

- Identificarea

unor posibile

resurse adecvate

nevoilor copilului

şi familiei sale

- Asistent social,

familie, copil, alte

persoane de

referinţă

Formularea unei

cereri de ajutor

- Depunerea

cererii

- Confirmarea

primirii cererii de

ajutor şi

deschiderea

cazului

- Asistent social,

familie, copil, alte

persoane de

referinţă


5/21

5

2. Colectarea , analiza de date şi diagnostiza (analiza nevoilor de dezvoltare

a copilului precum şi determinarea nivelului de funcţionare a familiei –

capacitatea parentală a acesteia).


Colectarea dedate

- Informaţii din:analize de dosar,convorbiri,observaţii, altesurse

- Colectarea de date subaspsect psiho-social şimedical

- Asistent social,familie, copil,membri aiechipeiinterdisciplinare,alţi experţi de lanivelulcomunităţii (deex. medici,psihologi, învăţători,profesori)

Evaluarea

complexă a

copilului,

familiei, a

mediului

înconjurător

- Realizareaevaluăriicomplexe acopilului- Realizareadiagnozei socialea familiei- Evaluareaecologică

- Evaluarea nevoilor dedezvoltare ale copilului(sănătate, educaţie,socializare,psihomotricitate,comunicare,dezvoltare cognitivă,dezvoltare emoţională şicomportamentală,autonomie personală şisocială)

- Evaluarea familiei –componenţa familiei, încadrarea în muncă,venituri,venituri, locuinţă, integraresocială,istoricul şi dinamicafamiliei,punctele forte/puncteleslabe ale familie- Evaluarea reţelelor desuport – consiliul de

familie, realizareaecomapei- Evaluarea capacităţiiparentale (îngrijire debază, securitate, stimulareşi căldură emoţională –ataşament, îndrumare, stileducaţional)

- Asistent social,familie, copil(se asigurăparticipareacopilului capabildediscernământ laacest proces şiexprimareaopiniei sale),membri ai

echipeiinterdisciplinare(medici,psiholog,psihopedagog,supervizor),rude până lagradul IV,vecini,comunitatelocală (autorităţi,şcoală, biserică

etc).


6/21

6

Analiza de caz - Discuţie încadrul echipeiinterdisciplinareşi/sau cureprezentanţiialtor furnizori de

servicii

- Analiza de caz, stabilireadomeniilor prioritare deintervenţie şi formarea deindicaţii

- Asistent social,familie,membri aiechipeiinterdisciplinare(medici,

psiholog,psihopedagog,supervizor),rude până lagradul IV,vecini,comunitatelocală (autorităţi,şcoală, bisericăetc).

3. Identificarea resurselor împreună cu clientul şi membrii reţelei de servicii, planificarea serviciilor

Faza de lucru Conţinut Obiective ParticipanţiOferta de ajutordin partea proprieiinstituţii/organizaţiişi ducerea detratative

- Oferirea unuimod de ajutorpentru familieutilizând propriileresurse/servcii

- Stabilireaobiectvelorgenerale aleintervenţiilor

- asistent social,membri ai echipeiinterdisciplinare,familie, copil

Cererea de

informaţii de laalte instituţii,autorităţi, furnizoride servicii

- Contactarea şi

cererea deinformaţii

- Informare

reciprocă,identificareaprocedurilor deajutor

- Asistent social,

membri ai reţelei

Orientarea cătreresurselenecesare şiavocatură pentruclient şi împreunăcu clientul încadrul reţelei deservicii

- Orientareafamiliei cătreresurseledisponibile şiacompaniereaacesteia

- Evaluareaajutoruluidisponibil şiaccesibilitateaacestuia

- Asistent social,membri ai reţeleide servicii, familie,copil

Planificareaajutorului şiconectareaclienţilor laserviciilenecesare

- Stabilireaobiectivelorgenerale aleintervenţiilor

- Precizareaactivităţilor şi aresponsabililor dincadrul reţelei deservicii

- Asistent social,familie, copil,prestatori deservicii, alteinstituţii/autorităţi/organizaţii


7/21

7

Redactarea şiaprobareaplanului de servicii

- Obţinerea unuiacord formal cuprivire lafurnizarea deservicii/ implicareafamiliei

- Precizarearesponsabilităţilor în cadrul reţeleide servicii/schiţareaplanurilor de

intervenţiesectoriale

- Asistent social,familie, copil,prestatori deservicii, alteinstituţii/autorităţi/organizaţii

3. Implementarea planului de servicii, coordonarea derulării şi monitorizarea

acestuia


Începutul derulăriiplanului de servicii

- Coordonareaparticipanţilor,

elaborareaplanurilor deintervenţiepersonalizate

- Evaluaresectorială,

stabilireaobiectiveloroperaţionale,planificareactivităţi

- Asistent social,familie, prestatori

de servicii

Redactarea şiderulareaplanurilor deintervenţie şiarmonizareaacestora

- Planificareaintervenţiilor

- Precizareaobiectivelorspecifice aleintervenţiilor,coordonareaacestora,

munca în echipă

- Asistent social,familie, prestatoride servicii

Stabilireamodalităţilor decooperare

- Stabilirea unorproceduri deinformare,reevaluare,coordonare aplanurilor deintervenţie

- Coordonareaintervenţiilor- Supervizare


Monitorizareaplanului de serviciişi reevaluare/ajustarepermanentă

- Urmărireaeficacităţiiintervenţiilor şi aprogreselorcopilului şi familiei- Modificareaplanurilor deintervenţie

- Evaluarea îndepiniriiobiectivelorpropuse- Stabilirea de noiobiective- Supervizare



8/21

8

4. Finalizarea planului de servicii

Faza de lucru Conţinut Obiective Participanţi Analiza planuluide servicii,eficacitatea

acestora

- Discuţii cufamilia şiprofesioniştii care

au implementatplanurile deintervenţie

- Analizarezultatelorplanurilor de

intervenţie şipregătirea încheierii acestora


Finalizareaplanului deservicii

- Discuţie finală- Comunicareafinalizării planuluide servicii

- Obţinereaacordului familieişi prestatorilor deservicii- Redactarea unuistudiu de caz- Evaluareacalităţii serviciilorşi propuneri


Monitorizareacazului în vedereaprevenirii intrării îndificultate

- - -

Planul de servicii individualizat trebuie vizează:

- copilul şi nevoile sale;

- îmbunătăţirea situaţiei familie şi sporirea capacităţii sale parentale.

Planul de servicii trebuie să fie centrat asupra copilului şi concentrat asupra

familiei sale.

Principii pentru parteneriate bazate pe comunitate:

- orientarea către comunitate la toate nivelele de lucru;

- considerarea întregului context si a mediului socioeconomic (incluzând

reţele sociale ale familiei şi comunităţile religioase)

- sprijinirea reţelelor formale şi informale existente şi a comunităţii prin

furnizarea unui continuum de servicii;

- servicii localizate în comunitate, cu lucrători servind o arie particulară;

- familia este unitatea de valoare majoră într-un anumit sistem social;

- identificarea şi implementarea deciziilor familiilor, vecinătăţilor şi

comunităţilor;

- utilizarea punctelor tari ale familiilor, vecinătăţilor şi comunităţilor pentru a

crea familii şi comunităţi care se autosusţin;


9/21

9

Serviciile de tip comunitar de protecţie a copilului care pot fi

organizate de către autorităţi locale, direcţii pentru protecţia

copilului, organizaţii neguvernamentale:

- Centre maternale: servicii de protecţie materno-infantilă de tip rezidenţial

care asigură dreptul fiecărui copil de a-şi păstra relaţiile familiale prin oferirea către

mama aflată în dificultate (care se confruntă cu dificultăţi de natură materială,

socială, profesională sau relaţională) suportul necesar pentru ca să-şi asume

exercitarea drepturilor şi îndatoririlor ce-i revin faţă de copil

- Centre de îngrijire de zi: servicii care asigură copiilor îngrijire pe timpul

zilei, programe educative şi distractive, consiliere care au ca scop menţinereacopiilor în situaţii de risc în mijlocul familiei sale naturale şi dezvoltarea unor relaţii

armonioase între părinţi şi copii;

- Centre de consiliere şi sprijin părinţi: servicii care acordă părinţilor

(naturali sau substitutivi) sprijinul (consiliere socială, psihologică, juridică sau de

altă natură) şi suport material sau/şi financiar necesare pentru a-i asigura copilului

un nivel de viaţă corespunzător dezvoltării sale, promovând dreptul acestuia la

păstrarea relaţiilor familiale;

- Servicii de monitorizare, asistenţă şi sprijin al femeii gravide predispuse să

îşi abandoneze copilul: servicii care asigură femeii însşrcinate consiliere socială,

juridică şi/sau de altă natură), suport (material şi/sau financiar) şi facilitează

accesul la servicii medicale de specialitate, cu scopul de a preveni abandonul

copilului şi de a promova dreptul său la viaţă şi la o stare de sănătate cât mai

bună;

- Centre de îngrijire şi recuperarea de zi pentru copilul cu handicap: serviciicare asigură îngrijirea sănătăţii, terapii adecvate, educaţie, formare, pregătire

pentru un viitor loc de muncă, activităţi recreative – cu scopul de a promova

drepturile copiilor cu dizabilităţi/handicap la o viaţă decentă, în condiţii care să le

garanteze demnitatea, să le favorizeze autonomia şi să faciliteze participarea lor

activă la viaţa comunităţii;


10/21

10

- Centre de asistenţă şi sprijin pentru readaptarea psihologică a copilului cu

probleme psihosociale;

- Servicii de orientare, supraveghere îi sprijinire a reintegrării sociale a

copilului delincvent destinate copiilor care au comis o faptă prevăzută de legeapenală, dar care nu răspund penal pentru faptele lor, care au ca obiect realizarea

de programe de reinserţie (socială, familială, profesională), orientare, supervizare

precum şi tratamente corespunzătoare adecvate vârstei şi situaţiei lor specifice –

pentru a promova drepturile copiilor la reintegrarea în societate şi la asumarea

unui rol constructiv în cadrul acesteia;

- Servicii de asistenţă a copilului pentru asigurarea dreptului său la

exprimarea liberă a opiniei: servicii care asigură copilului capabil de discernământ

asistenţa şi sprijinul necesare participării la procesul decizional (proceduri

administrative sau judiciare) referitor la orice problemă care îl priveşte sai îi poate

afecta interesele

Resursele şcolii care pot fi utilizate în cadrul planurilor de servicii

individualizate pentru copiii aflaţi în situaţii de risc

Implicarea şcolii în cadrul derulării planurilor de servicii

individualizate:

1. facilitarea integrării în grupurile şcolare a copiilor aflaţi în situaţii de risc:

- prevenirea marginalizării/segregării copiilor aflaţi în situaţii de risc în cadrul

colectivelor şcolare;

- stimularea participării active a copiilor aflaţi în situaţie de risc la procesul

instructiv-educativ ;

- implicarea acestora în cadrul unor activităţi extracuriculare în cadrul

comunităţii alături de ceilalţi copii;

- educarea copiilor în vederea prevenirii manifestărilor de respingere/izolare

a copiilor aflaţi în situaţii de risc/în dificultate;

- stimularea conduitelor cooperative;


11/21

11

2. stimularea dezvoltării personale ale copiilor aflaţi în situaţii de risc/în

dificultate:

- cristalizarea unei imagini de sine pozitive;

- sporirea responsabilităţii faţă de sine, alţii, societate;

-creşterea capacităţii de luare a deciziilor (independenţa alegerilorpersonale);

- autoevaluarea realistă a potenţialelor proprii (intelectual, aptitudinal,

fizic etc.);

- cunoaşterea clară a calităţilor personale şi a punctelor slabe;

- asumarea de obiective realiste, realizabile

- creşterea rezistenţei la frustrare, marginalizare temporară, critică;

- păstrarea echilibrului în situaţii de succes şi eşec;

- dezvoltarea capacităţii de analiză a propriilor erori, greşeli,

eşecuri;

- stimularea unei atitudini pozitive;

3. stimularea dezvoltării sociale a copiilor prin abordarea următoarelor

conţinuturi educative în cadrul activităţilor de consiliere:

- viaţa de familie;

- petrecerea timpului liber;

- creşterea şi educarea copiilor;

- economie familială;

- managementul stresului

4. îmbunătăţirea rezultatelor şcolare prin adaptarea metodelor pedagogice şi

individualizarea acestora în raport cu caracteristicile fiecărui copil aflaţi în situaţie

de risc/ în dificultate:

- realizarea unor programe de intervenţie personalizate care să pornească de la

evaluarea periodică a achiziţiile şcolare ale copiilor aflaţi în dificultate;

- reevaluarea periodică a obiectivelor educaţionale propuse în cadrul programelor

de intervenţeie personalizate şi reajustarea strategiilor didactice;

- prevenirea abandonului şcolar şi reconstruirea/consolidarea motivaţiei pentru

învăţare;


12/21

12

- asistenţă psihopedagogică individulaizată/adaptări curriculare pentru copiii cu

dificultăţi de învăţare;

5. stimularea în planul formării profesionale/educaţiei pentru carieră prin

următoarele activităţi:

- cunoaşterea profesiilor;

- analiza motivaţiei aspiraţiilor şi opţiunilor cu privire la carieră;

-analiza concordanţei/neconcordanţei între obiectele de învăţământ

preferate, rezultatele la diferite discipline şcolare şi intenţiile cu privire la viitoarea

profesie;

- analiza concordanţei între aspiraţiile profesionale şi piaţa locală a forţei de

muncă, profesia părinţilor, aptitudini, preocupări extraşcolare;

- valorificarea în grup a experienţelor profesionale pozitive ale absolvenţilor

şcolii sau ale părinţilor elevilor;

- exersarea alegerii diferitelor rute de formare profesională iniţială sau

simularea situaţiilor favorabile bunei integrări profesionale (interviul de angajare,

convorbire telefonică);

- desfăşurarea de activităţi orientate către punerea în practică a tehnicilor

de căutare a unui loc de muncă (redactarea unui Curriculum Vitae, a unui proiect

de dezvoltare a carierei, a unei scrisori de prezentare etc);

- conectarea absolvenţilor cu angajatorii prin intermediul unor burse a

locurilor de muncă organizate de către şcoală în parteneriat cu agenţiile de

ocupare a forţelor de muncă, organizaţii patronale alte organizaţii din comunitate;

5. educaţie parentală şi consilirea familiei:

- formarea unor reprezentări adecvate asupra realităţii educaţionale;

- acţiuni preventive şi directe de sprijinire a membrilor familiei pentru

creşterea, îngrijirea şi educarea adecvată a copiilor;

- întărirea rolurilor părinţilor în favoarea educaţiei copiilor şi păstrării

coeziunii familiale;

- modalităţi de cooperare între şcoală şi părinţi;

- complementaritatea acţiunilor educative;

- orientarea către serviciile medicale şi sociale adecvate a familiilor/copiilor

aflaţi în dificultate:


13/21

13

Activitatea individualizată desfăsurată de către cadrele didactice împreună

cu copiii aflaţi în situaţie de risc/ în dificultate este de dorit a fi formalizată printr-un

program personalizat de integrare în şcoală şi comunitate.

Acest program va urmări obiectivele planului de servicii individualizat, fiind

parte componentă a acestuia. În acest caz planul de servicii este întocmit de oechipa interdisciplinară care funcţionează în cadrul reţelei de servicii (ăcolaă,

servicii social, autorităţi) şi este coordonat de către asistentul social - manager de

caz.

Programul personalizat de integrare în şcoală şi comunitate facilitează

legătura dintre serviciile de protecţie a copilului, munca în echipa interdisciplinară

şi asigură antrenarea complementară a specialiştilor în scopul sprijinirii copilului în

integrarea sa şcolară , profesională ăi socială.

2. Copii în dificultate – beneficiari ai unor măsuri de protecţie

(încredinţare, plasament la familii sau centre de plasament)

Priorităţile planurilor de servicii care se elaborează pentru copiii aflaţi în

dificultate sunt următoarele:

1.- oferirea unui cadru de viaţă de tip familial, asigurarea sănătăţii şi a unei

educaţii adecvate;2.- socializarea/integrarea în comunitatea primitoare a copilului protejat;

3.- realizarea unor intervenţii pentru familia de origine în scopul de a depăşi

situaţiile de criză şi pentru a-şi asuma responsabilitatea îngrijirii copilului;

4.- realizarea reintegrării/integrării familiale a copilului care să asigure şi să

dezvolte relaţiile familiale ale copilului şi să pregătească revenirea acestuia în

familia naturală;

Centrele de plasament/serviciile alternative de tip familial trebuie să asigure

derularea unor programe de intervenţie (educaţionale şi de socializare) în vederea

planificării unor intervenţii profesioniste adecvate nevoilor copiilor protejaţi.

Prezentăm în continuare un model de secvenţă a unui astfel de program.


14/21

14

Program educaţional şi de socializare

Numele şi prenumele copilului:

Perioada derulării intervenţiilor:

Realităţile copilului Obiective

operaţionale

Activităţi

(educative,

terapeutice,

metode, mijloace)

Constatări

periodice şi la

finalul perioadei

de derulare

Sănătate, dezvoltare

fizicăMotricitate generală

Motricitatea

fină

Autonomia în hrănire

Toaleta– deprinderi

sfincteriene

Dezvoltare cognitivă

Comunicare

Joc

Viaţa emoţională şi

relaţională

Autogospodărire

(organizarea vieţii

personale,

Întreţinerea spaţiului

de viaţă, sarcini

cotidiene,

gătit, spălat,

cumpărături,

mici reparaţii)


15/21

15

Socializare-

comportament social

Activitatea şcolară şi

formare profesională

Autonomie socială-Relaţiile cu

comunitatea

Preocupări de timp

liber

Programul educaţional şi de socializare este elaborat de către echipa

interdisciplinară (asistent social, educatori, asistenţi maternali, psiholog, medic), se

reevaluează periodic. Modelul prezentat mai sus reprezintă numai o secvenţă din

acesta. Programul educaţional şi de socializare este realizat în principal de către

educatorii specializaţi şi de către asistenţii maternali profesionişti. Intervenţiile

medicale, psiho-terapeutice şi de asistenţă psihopedagogică pot fi incluse în acest

program sau pot face obiectul unor alte planuri de intervenţie.

Desfăşurarea muncii cu familia şi demersurile de integrare/reintegrare

familială a copilului pot face obiectul unui program de integrare/reintegrare

familială pe care îl realizează în principal asistentul social responsabil de caz cu

colaborarea educatorilor specializaţi din centrele de plasament şi a asistenţilor

maternali profesionişti.


16/21

16

Program de integrare/reintegrare familială


Perioada derulării intervenţiilor:

Puncte

forte

Puncte

slabe

Obiective/

termene

Intervenţii Rezultate

Situaţia

familiei

Relaţia

Copil-

familie


17/21

17

3. Planuri de servicii individualizate pentru copiii cu dizabilităţi

Elaborarea unor planuri de servicii individualizate pentru copiii cu

dizabilităţi/handicap are ca bază:

- evaluarea complexă a copilului din punct de vedere medical, social şi

psihopedagogic implică stabilirea a două niveluri de funcţionalitate: nivelul de

funcţionalitate actual şi nivelul de funcţionalitate posibil de atins ca urmare a

măsurilor de recuperare/reabilitare; diferenţa dintre cele două niveluri reprezintă

potenţialul de dezvoltare al copilului cu nevoi speciale;

- evaluarea familiei, a problemelor, resurselor şi nevoilor acesteia în

contextul ţn care funcţionează.

Soluţiile propuse şi serviciile proiectate în beneficiul copilului trebuie să ia ia

în considerare:

- particparea familie:

- capacitatea acesteia de a răspunde nevoilor copilului:

- resursele de care dispune pentru a pune în practică un plan de terapie,

servicii sau intervenţii specializate.

Această analiză se realizează de către serviciile de evaluare complexă din

cadrul direcţiilor pentru protecţia copilului, comisiile pentru protecţia copilului şi de

către comisiile interne de expertiză din cadrul şcolilor speciale.

În baza acestei evaluări, comisiile pentru protecţia copilului eliberează

încadrarea într-o categorie de persoane cu handicap şi orientarea şcolară şi

profesională a copiilor cu nevoi speciale.

Planul de servicii personalizat şi programul de intervenţie individualizat au

fost iniţial instrumente de lucru utilizate în cadrul sistemului învăţământului special,

prezentarea acestora în paginile care urmează având ca sursă lucrarea

coordonată de către profesor Ionel Muşu „Ghid de predare-învăţare pentru copiii

cu cerinţe educative speciale – culegere de texte” editataă de cătreAsociaţia

RENINCO.

Hotărârea de Guvern nr. 1205/2001 privind aprobarea Metodologiei de

funcţionare a comisiei pentru protecţia copilului stabileşte următoarea structură a

planului de servicii personalizat:


18/21

18

Planul de servicii personalizat


Data realizării planului de servicii personalizat:

Dosar:Reasponsabil de caz:

Membrii echipei:

Tipuri de

servicii

Instituţia

recomandată

Competenţe Dificultăţi Priorităţi Obiective

generale

Ce poate

face/ce îi place

să facă

Ce nu

poate face

Ce trebuie

săachiziţio-

neze mai

întâi

1.Educaţional

/de cunoaştere

şi învăţare

2. Social

3. Medical

4.De consiliere/

psihoterapeutic

5.Alte tipuri de

servicii de

recuperare/

reabilitare

Planul de intervenţie personalizat (PSP) pentru copiii cu nevoi speciale este

util pentru planificarea şi coordonarea serviciilor individuale ce vizează asigurarea

continuităţii, calităţii şi complementarităţii serviciilor educaţionale şi de

recuperare/reabilitare copiilor cu nevoi speciale şi acordarea de servicii de sprijin

familiilor acestora.


19/21

19

Funcţiile planului de servicii sunt următoarele:

- stabilirea cerinţelor prioritare ale dezvoltării copilului în concordanţă cu

potenţialul său de dezvoltare;

- definirea scopurilor, a serviciilor, programelor sau untervenţiilor asupra

individului, a familie sau a mediului;- definirea responsabilităţilor conform resurselor şi serviciile disponibile;

- stabilirea unui program de realizare a acestor scopuri;

- asigurarea calităţilor serviciilor oferite.

Fiecare serviciu recomandat trebuie să dezvlte un program de intervenţie

individualizat.

Programul de intervenţie personalizat este un instrument de planificare ăi

coordonare, este o parte componentă a planului de servicii. Programul de

intervenţie personalizat este un instrument de lucru permanent pentru unul sau

mai mulţi membri ai echipei interdisciplinare care îşi coordonează intervenţiile în

direcţia realizării scopurilor stabilite în planul de servicii pentru copilul şi familia sa.

Programul de intervenţie trebuie să specifice:

- obiectivele ce trebuie realizate;

- mijloacele utilizate pentru a atingele obiectivele;

- durata intervenţiilor;

- modul de revizuire a planului;


20/21

20

Program de intervenţie personalizat

Obiective generale

(prevăzut în planulde servicii)

Obiective operaţionale

de învăţare

Strategie

Precizează

comportamentele

aţteptate din partea

elevului la sfârşitu

perioadei de intervenţie

Stabileşte acţiunile şi

mijloacele pentru a atinge

obiectivele, cine răspunde

de aceasta şi modalităţile de

realizare

Atât planul de servicii personalizat cât şi programul de intervenţie propuse

descris în acest capitol este adecvat copiilor cu nevoi speciale şi a fost dezvoltat în

cadrul învăţământului special.

Utilitatea celor două instrumente prezentate este reliefată de următoarele

aspecte;

- coordonează eforturile serviciilor sociale, serviciilor medicale şi

paramedicale, educaţionaleîntr-un cadru unitar;

- permite o evaluare exactă a progreselor copiilor cu nevoi speciale şi

reevaluarea periodică a obiectivelor generale şi specifice propuse;

- constituie instrumente valoroase de lucru pentru cadrele didactice din

şcolile speciale sau şcolilie obişnuite în care sunt integraţi copiii cu nevoi speciale;

- permit o abordare complementară a procesului instructiv-educativ alături

de programele şcolare existente şi adaptările lor;

- permit pregătirea copiilor cu nevoi speciale pentru integrarea într-o şcoală

obişnuită sub diferite forme;

- asigură copiilor cu nevoi speciale integraţi în şcoala obişnuită o imagine

reală a demersuriloer întreprinse, a eficacităţii acestora precum şi selectarea

obiectivelor realiste ale viitoareor intervenţii sau ale procesului instructiv-educativ.


21/21

21

Bibliografie:

- Colecţia Atelier CRIPS – Centrul de consiliere şi sprijin părinţi, 2000

- Colecţia Atelier CRIPS – Centrul de pregătire şi sprijinire a reintegrării şi integrării

copilului în familie, 2000- Colecţia Atelier CRIPS – Serviciul de asistenţă şi sprijin pentru tinerii în

dificultate, 2000

- Colecţia Atelier CRIPS – Serviciul de asistenţă şi sprijin pentru copil în

exprimarea liberă a opiniei sale,2000

- Colecţia Atelier CRIPS – Serviciul de monitorizare, asistenţă şi sprijin al femeii

gravide; Serviciul de prevenire a abandonului de copii prin planificare familială,

2000

- Colecţia Atelier CRIPS – Centre Maternale, 2000

- Colecţia Atelier CRIPS – Standarde de calitate privind protecţia copilului în

centrul de pklasament, 2000

- Colecţia Profesiuni Sociale CRIPS – Educatorul specializat din serviciile de

protecţie a copilului, 2002

- CRIPS, World Learning, USAID, Academmy for Educational Development, Holt

International, World Vision– Elemente de bază ale practicii în asistenţa socială,

curs de pregătire la distanţă prin intermediul calculatorului

- Jodi Flick, Yvette Murphy, Breon Allen – Case Management in Child Welfare in

Romania, Jordan Institute for Families

- coord. Vasile Miftode şi Nadji Rahmania – Acţiune socială în perspectivă

interdisciplinară, Ed. PROEMA Baia Mare

- coord. Ionel Muşu – Ghid de predare-învăţare pentru copiii cu cerinţe educative

speciale, Asociaţia RENINCO România

- Alois Gherguţ – Psihopedagoia persoanelor cu cerinţe speciale; Strategii de

educaţie integrată, Ed. Polirom, 2001

- Elena Vlad – Evaluarea în actul educaţional terapeutic , Ed. Prohumanitate,

1999

- Călin Drăgoi – Note de curs – pedagogie socială, curs perfecţionare, Buzău 1999

managementul de caz.pdf

Documents