mama pentru jenny - carti de dragoste pdf giannyjollys · nu sc`pa nicio ocazie pentru a o acuza de...

$: MAMA PENTRU JENNY - carti de dragoste PDF giannyjollys · nu sc`pa nicio ocazie pentru a o acuza de iresponsabilitate. Numele lui era Nick Bryant. Englez, ca [i ea, \]i puteai da$

CECILE FOX

Mam` pentruJenny

Traducerea [i adaptarea \n limba român` deILEANA DINU

ALCRISRomace

user

Formato

gianninajollys

Capitolul 1

– Doamna Smith, spuse c`pitanul, este o tån`r` extrem decurajoas` dac` porne[te singur` \ntr-o c`l`torie ca aceasta. |miplace spiritul de aventur` al tinerilor din ziua de azi.

– Aventur`? interveni b`rbatul din dreapta c`pitanului. Saunes`buin]`? Tara primi cu r`ceal` remarca ironic` venit` dincealalt` parte a mesei.

– Poate pu]in din amåndou`, ad`ug` ea indiferent. E pu]in`nes`buin]` \n orice decizie de a pleca s` vezi lumea. Ca fapt divers,m` voi \ntoarce acas` f`r` niciun ban \n buzunar, dar cel pu]in os` am ce s`-mi amintesc \n anii \n care va trebui s` muncesc pentrua-mi cå[tiga existen]a. Numai dac` nu-mi las` cineva o alt`mo[tenire. Atunci voi putea s` v`d toate locurile pe care nu le-amputut vedea acum.

– Ai multe rude bogate? B`rbatul nu f`cu niciun efort s`-[iascund` tonul ironic.

– Nu, r`spunse Tara. De fapt, nu am rude deloc. Mo[tenireaasta mi-a fost l`sat` de na[ul meu.

Deja regreta c` vorbise atåt de deschis despre motivele care oaduseser` la bordul navei Saratoga, dar c`pitanul Anders se ar`taseatåt de interesat, \ncåt fusese nevoit` s`-i spun`. Nu o deranjafoarte tare ca cineva s` [tie motivele c`l`toriei ei, dar b`rbatul acelanu sc`pa nicio ocazie pentru a o acuza de iresponsabilitate.Numele lui era Nick Bryant. Englez, ca [i ea, \]i puteai da seama,dup` culoarea tenului, c` nu petrecea prea mult timp pecontinent. De[i era o persoan` deschis`, Tara f`cea fa]` cu greuprivirii b`rbatului. Probabil c` e tipul acela al b`rbatului sigur peel, se gåndi ea. Femeile joac` un rol precis \n via]a lui; de altfel, edestul de ar`tos. Tara prefera b`rba]ii mai sensibili [i mai pu]incinici.

– Eu sunt de acord cu c`pitanul, ad`ug` un b`rbat \n uniform`,a[ezat \n dreapta ei. E nevoie de nervi de o]el s` alegi o c`l`toriepån` \n locurile astea. Majoritatea femeilor s-ar mul]umi cu un locconfortabil pe un vapor de pasageri.

Tara zåmbi.– Recunosc c` mi-a fost pu]in team` la \nceput, dar biroul de

transporturi a aranajt totul perfect. Dac` cineva vrea s` vad` lumeacu buget redus, metoda asta e cea mai bun`. Pån` [i prietenii mi-au spus c` sunt nebun` dac` plec \ntr-o c`l`torie ca asta.

– E o nebunie de care to]i ar vrea s` poat` da dovad`. Cåt o s`mai ]in` excursia?

– |n jur de zece s`pt`måni. Sunt pe drum de dou`, de[i amtri[at pu]in luånd avionul din Londra pån` \n Barbados. A trebuit

6 CECILE FOX

s` a[tept trei zile vaporul \n La Guaria, din cauza unor defec]iuni.Sunt pu]ine lucrurile care s` mearg` conform unui plan stabilit,spuse ea, \n timp ce cerceta fa]a b`rbatului din partea cealalt` amesei. Oricum, am reu[it s` v`d mai multe locuri din Venezuela.

– {i de asemena s` faci mai multe raiduri prin rezervele debani. Mai multe abateri de genul `sta [i n-o s` mai po]i pleca dinpartea asta a lumii.

|[i ridic` fruntea \n lumina obscur` a camerei.– Dac` se \ntåmpl` asta, nu m-a[ consider naufragiat` pe vecie,

domnule Bryant. Mi-a[ g`si ceva de lucru [i a[ face rost de bani s`m` \ntorc.

– A[a de simplu? Vorbi]i de parc` ar fi cu adev`rat posibil. Dece nu recunoa[te]i c` nu v-a]i gåndit s` p`stra]i bani \n cazul \ncare o \ntåmplare nefericit` v` va l`sa f`r` mare lucru.

Replicile b`rbatului ajungeau la ]int`, dar Tara nu l`s` s` sevad` acest lucru.

– Nu po]i traversa un pod \nainte s` ajungi la el. C`l`toria meae pl`tit` pån` la Insulele Society. Dup` aceea o s` plec singur`spre Tonga [i de acolo spre Australia, unde o s` stau la ni[teprieteni.

– {i nu te duci s` vezi Noua Zeeland`? Ce p`cat!– O s` fac asta data viitoare. Discu]ia \ncepea s-o afecteze. Se

for]a s` se ab]in` de la orice replic` t`ioas`. N-ar fi f`cut decåt s`-idea ap` la moar`. Oamenii de genul lui se amuzau teribil din a-iface pe ceilal]i s`-[i ias` din fire. Numai c` acum nu avea cum s`reu[easc`.

|[i \ndrept` aten]ia c`tre ceila]i doi pasageri.

MAM~ PENTRU JENNY 7

– Coborå]i amåndoi \n Tahiti, nu?Cel mai b`trån r`spunse pentru amåndoi.– Eu [i fratele meu vrem s` ne stabilim \n insule. Suntem

amåndoi burlaci [i ie[i]i la pensie, a[a c` ne putem permite s` neschimb`m stilul de via]`. Spre deosebire de tine, niciunul din noin-a avut curajul s` plece \n tinere]e spre locuri necunoscute.

– Cred c` e nevoie de mai mult curaj s`-ncepi o via]` nou` lab`tråne]e. Sper s` g`si]i ce c`uta]i.

– Dac` nu g`sim, interveni cel tån`r, n-o s` fie din cauz` c` am\ncercat. Unul dintre ofi]eri \[i mut` scaunul mai aproape de ea,pretextånd c` trebuie s`-i mai toarne vin \n pahar.

– Smith e numele t`u adev`rat? \ntreb` el. Sau un pseudonim?– E adev`rat.– Si numele mic?– {i acela. Sim]i cum o prive[te [i \ncepu s`-[i fr`månte buzele.

P`rin]ii mei s-au \ntrecut care s`-mi g`seasc` un nume mai ciudat.– }i se potrive[te. Rosti de cåteva ori numele, ca pentru a se

obi[nui cu el. E pu]in neobi[nuit. Eu sunt Mike.Fa]` de primul ofi]er Michael Chandris, trebuia s` te compor]i

cu aten]ie. Era genul de om c`ruia dac`-i dai un deget, \]i ia toat`måna. Era o companie pl`cut`, atåta timp cåt nimeni nu r`måneasingur cu el. Ceila]i ofi]eri de la mas` erau cu ochii \ndrepta]i spreei. Dexteritatea superiorului lor \n discu]iile cu femeile, eraprobabil o legend` la bordul vasului. Brusc, \[i \ntoarse privireaspre c`pitan.

– Subordona]ii dumneavoastr` spuneau c` m` pute]i ajuta s`g`sesc o alt` nav` care s` m` duc` mai sus de Tahiti. A[a-i?

8 CECILE FOX

– Sunt sigur de asta, dar n-o s` mai fie de la aceea[i companie.Sunt o mul]ime de vapoare cu aburi \n insule, care mai au cabinelibere.

– O s` te duc` unde vrei [i-o s` mai opreasc` [i-n alte cåtevaporturi pe drum.

– Noi o s` ne mai oprim undeva, \n afar` de Insula Cocos?– O s` mai acost`m pe insula Mataleta, ca s`-l l`s`m pe domnul

Bryant acolo. E insula dånsului.– Insula \i apar]ine? F`r` s` vrea, f`cu ochii mari. Observ`

privirea ironic` din ochii b`rbatului [i \ncepu din nou s`-[ifr`månte buzele. Era impresionat`. Cine n-ar fi fost? S` ai o insul`\n Oceanul Pacific era ceva de vis. Fascinant, spuse ea. A fostcucerit` de str`mo[ii t`i?

– Nu. Insula i-a fost d`ruit` str`bunicului meu pentru serviciileprestate. Odinioar`, era grani]a exterioar` a grupului Marquesas.Acum, m` ocup de ea cu un partener.

– Cum se mai simte? interveni c`pitanul, cu vocea schimbat`,de parc` ar fi [tiut despre cine e vorba.

Cel`lalt ridic` din umeri.– Bine, \n condi]iile date. |ns`n`to[irea e lent` [i asta face s`-i

fie din ce \n ce mai greu. Ar putea s` tr`iasc` ani de zile pe m`sur`ce-[i pierde toate puterile.

– {i nu se poate face nimic?– Nimic. R`spunsul era plin de triste]e.Sim]ind c` e nevoie s` schimbe subiectul, c`pitanul Anders

spuse.– Cred c` feti]a ta cre[te foarte repede. Ce vårst` are acum?

MAM~ PENTRU JENNY 9

– Nou` ani. Se sim]ea \nc` triste]ea din vocea lui, de[i reu[ises` schimbe expresia fe]ei. Privirea se \ntoarse din nou asupraTarei. E timpul s` se duc` la [coal`. Ultima guvernant` abia dac`a stat dou` luni.

B`trånul råse.– Nu mai au niciun pic de t`rie [i de voin]`, asta e problema.

Ar trebui s` te c`s`tore[ti din nou, Nick. |[i d`du seama c`\mpinsese discu]ia prea departe [i \ncerc` s` \ncheie subiectul.Poate c` [coala e cea mai bun` idee.

E v`duv, se mir` Tara. Sau divo]at. Ciudat, nu [i-l putea imaginaca un b`rbat c`s`torit [i cu copii. Ce fel de femeie ar accepta s` steacu un b`rbat atåt de ironic [i de rece? Mai arunc` o privire fe]eidure a b`rbatului, sim]ind un tremur de-a lungul coloaneivertebrale.

Cina se \ncheie tårziu; Tara se retrase [i se \ndrept` spre pup`,unde era cabina ei. Cabinele de locuit nu erau foarte spa]ioase peSaratoga, dar pre]ul pe care-l pl`tea era atåt de mic, spre deosebirede cel al vaselor de c`l`torie, \ncåt nu se putea plånge prea tare.Doar trei compartimente erau destinate c`l`torilor. Nick Bryantst`tea \n cel de lång` al ei, iar fra]ii Regan erau caza]i \ntr-unul lapror`. |i p`rea bine c` pornise \n aceast` c`l`torie. Mo[tenirea oprimise cu pu]in \nainte s` \mplineasc` dou`zeci [i doi de ani, dela na[ul ei; fusese cu totul nea[teptat`, pentru c` nu-l mai v`zusede ani de zile. De cånd murise tat`l ei, lucrurile merseser` din ce\n ce mai greu. Toat` lumea o sf`tuise s` investeasc` banii. Dar n-ar mai fi avut parte de toate astea: de c`ldura [i frumuse]eainsulelor Caraibe, de vizitele \n fiecare port de pe coasta

10 CECILE FOX

Venezuelei [i a Columbiei, de m`re]ia canalului Panama. Nuregreta nimic. Avea timp s` se gåndeasc` la viitor dup` ce toateastea vor fi trecut. Deocamdat`, avea \nc` dou` luni de c`l`torie \nfa]` [i vroia s` profite de ele.

F`cea ordine prin lucrurile care-i compuneau mica garderob`cånd auzi un cioc`nit la u[`. Mike Chandris o a[tepta cu zåmbetulpe buze.

– M` gåndeam c` poate vrei s` faci un tur al vasului. Privirea luiera mai mult decåt sugestiv`. Numai de pe Pacific po]i vedea olun` ca cea de ast`-sear`.

– Cred c` e aceea[i ca cea de la mine de acas`, asta numai dac`n-au f`cut dou`. Tara zåmbi. Cred c` o s` te refuz de data asta. Azia fost o zi foarte obositoare. Oricum, mul]umesc pentru invita]ie.

– Ei, haide, doar nu po]i fi obosit` la vårsta ta! Marea e calm`,meteorologii spun c` o s` treac` mult timp pån` cånd va fi la fel.O furtun` de gradul nou` e anun]at` pentru måine diminea]`.

Tarei i se f`cu fric`. Rafalele de vånt erau dese pe mare. |ncerc`s` nu par` speriat`.

– Atunci, ar trebui s` dormim cu to]ii, cåt mai putem, spuse ea.Nu spuneai c` e[ti de gard` la patru diminea]a?

– Da. Tocmai din cauza asta, o mic` plimbare mi-ar prinde tarebine. Ofi]erul \nc` nu vroia s`-i accepte refuzul. Mai sunt cåtevas`pt`måni pån` cånd ajungem la Society. Doar n-ai de gånd s` staiclaustrat` \n cabina asta pån` atunci?

– Depinde de cåt de prietenos o s` \ncerci s` devii, \i replic`sincer. |mi dau seama c`, fiind singura femeie la bord m` faceinteresant`, dar sunt aici doar pentru excursie, Mike.

MAM~ PENTRU JENNY 11

user

Formato

giannijollys

Mike ridic` språncenele.– Uite \nc` un lucru care-mi place la tine– e[ti direct`.– Nu te baza pe asta! E...se opri din vorbit cånd \l v`zu pe Nick

Bryant trecånd pe coridorul \ngust, spre cabina lui. Privirea pecare i-o arunc` peste um`rul ofi]erului, o f`cu s` se \nro[easc`.Cred c` e timpul s` pleci! Noapte bun`!

Putea s` aud` zgomotele din cabina al`turat`, \n timp ce sepreg`tea de culcare. Cånd se vâr\ \n pat, sunetele \ncetaser`; semai putea auzi doar leg`natul navei pe oceanul lini[tit. Cåt timpc`l`torise de-a lungul coastei, vremea fusese lini[tit`. Asta avea s`se schimbe \n curånd– se \ndreptau chiar spre mijlocul Pacificului,unde avea s` cunoasc` adev`ratele schimb`ri de vreme. S-ar putea\ntåmpla orice, se gåndi speriat`. Dar oare nu pentru asta era aici?Nesiguran]`, fric`– dou` elemente esen]iale ale unei aventuri. {ice aventur`! S` vezi lumea la dou`zeci [i doi de ani– s-ar putea s`nu fi fost o idee prea practic`, dar ce mai conta! Via]a trebuia tr`it`.

Cineva o mi[ca \ncet, strigånd-o s` se trezeasc`. |[i deschiseochii, lumina era aprins`. |l v`zu pe Nick Bryant, aplecat asupra ei,cu måinile pe umerii ei goi.

– S` nu ]ipi, spuse el, pe acela[i ton ironic. Ai avut un co[mar– strigai \n somn. M-am gåndit s` vin s` te trezesc \naintes` ridici tot echipajul \n picioare.

Tân`ra era transpirat` [i inima \i b`tea cu putere. Se ridic`brusc \n capul oaselor [i trase repede p`tura peste umerii goi.

– Nu-mi amintesc s` fi visat nimic.– Ba, dup` felul \n care te manifestai, p`rea un vis foarte uråt.

Parc` te certai cu cineva. F`cu o mic` pauz`.

12 CECILE FOX

Cine [tie, poate e vreun avertisment!– Avertisment? Nu sunt sigur` c` \n]eleg ce vrei s` spui.– |nseamn` c` subcon[tientul t`u \ncearc` s`-]i spun` ceva ce

bunul sim] a ignorat \n totalitate. |[i \ndes` måinile \n buzunare,urm`rind-o cu aten]ie sporit`. |]i dai seama ce ]i se poate \ntåmplasingur`, dac` mai continui s` c`l`tore[ti \n felul `sta? Chandris n-o s` fie ultimul care va reac]iona astfel.

Tara \l privi f`r` s` clipeasc`.– Care fel?– Nu \ncerca s` faci pe ne[tiutoarea! Nu i-a luat mult timp s`

vin` dup` tine. {i oamenii de genul lui nu sunt caracteriza]i deprea mare fine]e.

– Tu [tii mai bine. V`zu cum b`rbatul \[i \ncordeaz` måinile pelång` corp, dar era prea tårziu s`-[i retrag` vorbele. {i de ce te-arinteresa pe tine toate astea? M` descurc eu cu Mike Chandris.

– Po]i s` te descurci? Nu prea pot s` cred asta. Nu mai era nicicea mai mic` urm` de ironie \n cuvintele lui. Poate c` ar trebui s`te las s`-]i vezi de ale tale. Ai putea s` \nve]i ceva din experien]aasta.

– Foarte bine. {tii unde e u[a, spuse ea, \ndreptåndu-[i privireaspre u[a cabinei. El r`mase pe loc, cu ochii \ndrepta]i spre ea [i cubuzele strånse.

– De cånd n-ai mai fost pedepsit`, sau ai fost vreodat`?– De la opt ani, spuse ea, p`stråndu-[i calmul. Acum am

crescut mai m`ricic`, nu mai e nevoie.– Ai dreptate, probabil. Str`lucirea din ochii lui se \nte]i, pe

m`sur` ce se apleca peste ea [i o \mpinse cu spatele \n perne.


Pentru asta e[ti destul de mare.Tara nu mai avu ce face– måinile lui o ]ineau stråns [i gura \i

era acoperit` \n \ntregime de a lui. S`rutul o r`ni, dar trezi \n ea odorin]` asupra c`reia sim]ea c` n-are niciun control. Bryant seridic` zåmbind; \[i d`duse seama ce se petrece cu ea.

– V`d c` te descurci, spuse el. {i nici m`car n-am depus efort.Tot crezi c` po]i face fa]` tuturor celor care or s` te invite s`-]i arateluna?

– N-ar ajunge atåt de departe! O s` am grij` ca u[a mea s` fie\nchis` pentru toat` lumea.

– Cred c` e cea mai \n]eleapt` decizie pe care ai luat-o pån`acum. Se ridic` \n picioare cu zåmbetul pe buze. Nu te speria.Zilele astea, o s` \nve]i cum se scuip` un om \n fa]`.

– Sper...ca tu s` fii cel care o p`]e[te.El råse cu poft`.– Sunt sigur de asta. Somn u[or. Eu sunt al`turi.R`mase nemi[cat` pe pat, pån` cånd se asigur` c` nu mai are

de gånd s` se \ntoarc`. |[i duse måna la buze; sim]ea s`rutul lui cape o arsur`. Cu cåteva ore \n urm` abia dac` [tia cine e b`rbatul`sta, [i acum...

Ar fi fost u[or s` spun` c`-l ur`[te. Sentimentele ei erau mult\ns` mai \ncurcate. Dintr-o dat`, \ncepu s` regrete c` se \mbarcasepe Saratoga. Excursia luase o alt` \ntors`tur`.

14 CECILE FOX

Capitolul 2

|n zori, våntul \ncepuse s` bat` \n rafale. Obosit` dup` noapteatrecut`, Tara nu se mai trezise pentru micul dejun; st`tuse \n patulei pån` acum, cånd nava \ncepuse s` se legene din ce \n ce maitare.

Pe punte era rece; marea nu ar`ta deloc a[a cum \[i imaginase,dar mai era destul timp ca vremea s` se \ndrepte. |[i spuse c` cerulnu e a[a de \ntunecat, [i c` \n cåteva ore totul va reveni la normal.Era mul]umit` c`, cel pu]in, n-are r`u de mare.

Gåndindu-se cu mintea limpede la noaptea care tocmaitrecuse, totul i se p`rea ireal. Numai c` nu era a[a: Nick Bryant era\nc` pe nav` [i amintirea s`rutului era \nc` vie. Probabil c` s-agåndit c` lipsa ei de la micul dejun i se datora lui.

Nu putea s` se mint` c` n-avea nicio vin` pentru somnul eiprelungit. Numai gåndul de a \ntålni iar`[i privirea t`ioas` a luiNick, \i d`dea fiori.

Se gåndi c` pån` la ora prånzului, va trebui s`-[i vin` \n fire,altfel nu va putea s` intre \n sala de mese.

{i \n fond, nu f`cuse mare lucru-o s`rutase doar. De parc` ar fifost prima oar` cånd era s`rutat`!

– Nu e o diminea]` prea grozav`, a[a-i? Cel mai b`trån dintrefra]ii Reagan i se al`tur`, lång` cabina de control. Am auzit c`vremea o s` fie [i mai uråt`. Ne \ndrept`m spre o furtun`.

Tara se nelini[ti.– Nu o ocolim?– Nu cred. Vaporul trebuie s` ajung` \n Tahiti \ntr-o

s`pt`mån`, pentru a ridica marfa. O zi \ntårziere, \nseamn` ogroaz` de bani pierdu]i pentru companie. Continu` pe un ton maicalm. Sunt sigur c` n-avem de ce s` ne facem griji. Saratoga e onav` care rezist` la intemperii. C`pitanul Anders mi-a povestit c` atrecut printr-un uragan \n urm` cu cå]iva ani.

– Ce spunea prognoza de azi-diminea]`?– Nu [tiu sigur. Au ceva probleme cu transmisia radio. Nimic

prea grav. }i-am sim]it lipsa la micul dejun. Am vrut s` trimitemdup` tine, dar domnul Bryant a spus c` s-ar putea s` nu te sim]iprea bine.

– Da, m` simt pu]in ciudat. Tara se enerv` la auzul numelui luiBryant, dar \[i ascunse cu grij` gåndurile. Acas` nu prea m`omoram cu micul dejun. Beam o cea[c` de cafea [i cam atåt.

– Nu faci bine. O s` regre]i spre b`tråne]e, crede-m`. Se opri [i zåmbi. {tiu, e

tipic pentru cei b`tråni s` ]in` lec]ii celor tineri.Tara råse, analizånd tr`s`turile blånde ale omului din fa]a ei.

16 CECILE FOX

– Nu e[ti chiar atåt de b`trån pe cåt crezi, chiar dac` ai ie[it lapensie.

– }i-a[ putea fi bunic. De fapt, pensionarea a fost voluntar`;am våndut partea noastr` de afacere, ca s` putem face ce facemacum. Un avantaj al lipsei de familie.

Tara detect` o urm` de regret \n vocea b`trånului.– N-ai sim]it niciodat` nevoia s`-]i \ntemeiezi o familie?– N-am avut timp. De data asta, regretul era evident. Munca se

transform` \ntr-un mod de via]`. Amåni atåt de mult lucrurile,pån` cånd te treze[ti c` e prea tårziu ca s` mai faci ceva.

– Dar nu [i pentru asta, doar e[ti aici!– Nu, nu [i pentru asta. F`cu o pauz` s` tu[easc`. Uite, [tiu c`

sunt un b`trån curios, dar cred c` ce spunea Bryant asear` avea onoim`. E[ti tån`r`, foarte atr`g`toare, dar lipsit` de orice ap`rare.Ca [i c`pitanul, \]i admir curajul, dar nu pot s` nu v`d [i pericolele.Pån` acum, ai avut noroc [i o s` fii \n continuare \n siguran]`, atåttimp cåt r`måi pe Saratoga. Dar dup` aceea?

– E foarte dr`gu] din partea ta c`-]i faci griji, dar m-am gånditmult, \nainte s` plec la drum ne\nso]it`. O s` am grij`. Asta e totce pot face.

– Dar nu [i ce pot face eu. A[ vrea s`-mi dai voie s` te urc \ntr-un avion din Tahiti, direct c`tre prietenii t`i din Australia. N-os` vezi Tonga, dar e o singur` insul`. Faci asta, pentru lini[tea mea?

Ezit` \nainte s` r`spund`, con[tient` de sinceritatea b`trånului[i alegåndu-[i cu grij` cuvintele:

– Sunte]i foarte bun. S` nu crede]i c` nu apreciez gestul, dartrebuie s` fac totul cum vreau eu [i s` pl`tesc din banii mei.


– Orgoliu? interveni el, pe un ton critic.– Dac` vre]i s`-i spune]i a[a. |l privi. Cum a]i numi s` accep]i

bani de la un str`in?– Nu bani, doar un bilet de avion.– E acela[i lucru. F`cu un gest de ner`bdare. A[ vrea s` cread`

cineva c` m` pot descurca [i singur`. B`rba]ii exagereaz`problema asta cu protec]ia. Observ` expresia lui [i \ncerc` s`-[iretrag` cuvintele. |mi cer scuze, n-am vrut s` sune a[a. Dar trebuies` v` da]i seama cåt de greu \mi e s` accept oferta dumneavoastr`,de[i e bine inten]ionat`.

B`trånul oft`.– |n]eleg perfect, dar asta nu \nseamn` c` n-o s`-mi mai fac griji

pentru tine.Era timpul s` schimbe subiectul.– {i fratele dumneavoastr`? Nu e un marinar la fel de tare?– Wes? Nu, \i e bine. E \n cabin` [i se uit` peste colec]ia lui de timbre. Nu-l

\ndep`rtezi prea u[or de timbrele lui. Privirea lui se \ndrept` spre spatele ei.– Nu prea arat` a clim` tropical`.Tara se pierdu, \nc` dinainte s` aud` r`spunsul persoanei din

spatele ei. Era Nick Bryant.– E o perioad` mai proast` a anului, spuse el. O s`

supravie]uim. F`cu o pauz` [i-[i \ndrept` privirea asupra Tarei: tesim]i mai bine?

– Dar n-am fost bolnav`, doar obosit`. Am avut o noapte maigrea.

18 CECILE FOX

– Ca noi to]i, de altfel. Replica veni, \nso]it` de un zåmbet. Tea[teapt` o cafea \n salon, dac` vrei.

– Ai mai c`l`torit cu Saratoga? \ntreb` b`trånul.– De multe ori. E nava care-mi aduce proviziile pe Mataleta, de

cåte ori e pe ruta asta.– Adic`, po]i pleca de pe insul` numai cu transportoarele de

marf`?– Nu chiar. E un feribot care are drum prin insule, dar de data

asta am preferat s` merg cu Saratoga [i la dus [i la \ntors.– S`-n]eleg c` e[ti plecat de ceva timp.– De dou` luni. Schimb` brusc subiectul, pentru a evita alte

\ntreb`ri. Haide, s` ne bem cafeaua, cåt mai e fierbinte. S-ar puteas` ni se al`ture [i c`pitanul.

Tara se duse. |i era mai u[or a[a, decåt s` refuze invita]ia. Aveanevoie de o bùtur` fierbinte. Valurile crescuser`, cåt timp st`tusepe punte. Vasul se cl`tina din ce \n ce mai tare. Refuz` måna pecare i-o \ntinse Nick Bryant pentru sprijin.

– Nu \ncerca s` alergi \nainte s` po]i merge! o sf`tui el. Dac`-]irupi un picior, s-ar putea s` termini c`l`toria asta mai devremedecåt ]i-ai propus.

– N-am de gånd s` cad nicìeri, r`spunse ea cu r`ceal`. Dac` se\ntåmpl` ceva, reac]iile mele sunt mai propte decåt ale tale.

– Vrei s` \ncerc`m? Cuvintele, spuse ca numai ea s` le poatàuzi, o f`cur` s` se \nro[easc`. Din zece \ncerc`ri, nu cred c` o s`cå[tigi una. Din cauza \ngustimii coridorului, b`trånul r`m`sese \nurm`. Tara era lini[tit`, deoarece c` nu putea s` aud` discu]ia.Sim]ea c` nu putea s` cå[tige nicio disput` cu omul acesta.


C`pitanul [i Wesley Regan erau deja \n salon.– M` tem c` o s` fie o noapte nelini[tit`, anun]` el lipsit de

griji. Pån` måine, vom fi trecut de ce e mai r`u. |mi cer scuze c`nu avem timp s` ocolim furtuna. Nu ne-ar ajunge combustibilul,oricum. |[i \ndrept` aten]ia asupra Tarei. Crede]i c` o s` v` pute]idescurca, domni[oar` Smith?

Tara era s`tul` de grija excesiv` pe care toat` lumea i-o purta.– Dac` v` r`spund nu, v` \ntoarce]i pentru mine? replic` ea,

\ncercånd s` par` mai sigur` pe sine.C`pitanul råse [i d`du din cap.– M` tem c` nu. Nimic \n afara unui taifun, nu m` va \ntoarce

din drum. V`d c` v` descurca]i destul de bine; [i Saratoga nu echiar cea mai stabil` dintre nave.

– Ca toate femeile, spuse Gerald Regan, zåmbind. Cei de fa]`se exclud, desigur, spuse la adresa Tarei.

Tân`ra \i r`spunse cu un zåmbet.Sosirea inginerului [ef \ntrerupse conversa]ia, deoarece toat`

lumea se gr`bi s`-i g`seasc` un loc liber. Pån` la urm`, Nick Bryanti-l oferi pe al s`u [i se a[ez` pe marginea scaunului Tarei, \n ciuda\mpotrivirii inginerului.

– Sunt prea des pe nava asta, ca s` am nevoie de tratamentspecial. Stai jos, omule.

Discu]iile re\ncepur` cånd b`trånul Regan \l \ntreb` pe c`pitandespre viteza navei, \n condi]iile date. Tara asculta cu jum`tate deureche discu]ia, fiind mult prea con[tient` de bra]ul care-l atingeape al ei, de coapsele robuste [i de c`ldura care emana de subpulov`rul de ca[mir. Toate lucrurile care-l priveau, toate gesturile

20 CECILE FOX

lui erau pline de masculinitate. Pu]ine sunt femeile care nu [i-arpierde firea \n preajma unui asemenea b`rbat. |ncepu s` segåndeasc` la ce vårst` ar putea avea– treizeci [i trei, treizeci [ipatru, poate. Nu mai suporta s` mai stea pe scaun, ar fi vrut s` seridice.

– |ncearc` s` nu m` mai consideri a[a de resping`tor; simtvibra]iile urii tale de aici, spuse el pe tonul care-l caracteriza.

Tara nu \ncerc` s`-[i ascund` starea de spirit. Ce rost ar fi avut?– Probabil c` e[ti obi[nuit cu oameni care nu te plac. De ce te

mai deranjez eu?– N-am zis c` m` deranjezi. F`cu o mic` pauz` [i o \ntreb`:

]i-e fric` de furtuni?– Nu foarte...\[i ridic` privirea spre el. De ce?B`rbatul ridic` din umeri.– P`reai speriat` cånd vorbea Dan de vremea rea. A observat [i

el asta. N-o s` fie o noapte prea confortabil`, dar n-o s` neconfrunt`m cu probleme prea mari. {tii cum s` folose[ti o vest` desalvare?

– Nu, r`spunse ea. Mul]umesc pentru \ncurajare!– E procedura standard de salvare. E o vest` \n cabina ta; o s`

mergem s`-]i ar`t cum s-o folose[ti, dup` ce-]i termini cafeaua.Barca noastr` de salvare are num`rul trei [i ar trebui s` cuno[tidrumul cel mai scurt pån` la ea.

– O s`-l g`sesc eu. Cred c` pot \mbr`ca [i singur` vesta desalvare, mul]umesc!

– Nu e de-ajuns; sunt mai greu de folosit. }i-am spus c` te ajut[i o s` te ajut. Reveni la vechiul mod de adresare: fie c`-]i place, fie


c` nu, o s` fii nevoit` s` \nve]i s` depinzi de al]ii, cåt timp e[ti penava asta. O femeie singur` e o povar` mare [i f`r` s` mai fie\nc`p`]ånat`.

Tara nu se mai \mpotrivi, i se p`ru f`r` rost. P`r`sir` salonul \nacela[i timp cu Dan Anders [i se \ndreptar` spre cabina tinerei.Nick g`si vesta \n sertarul de sus al debaralei. Era \mpachetat` [ilegat` bine cu leucoplast. O \nv`]` cum s-o \mbrace; avea un fluier\ntr-un buzunar, \n dreptul pieptului, [i un semnalizator luminoscare \ncepea s` func]ioneze la contactul cu apa.

Tara era sigur` c` s-ar fi putut descurca [i singur`, cu pu]in`b`taie de cap. I se p`ru totu[i lipsit de polite]e s` nu-[i araterecuno[tin]a.

– Mul]umesc, spuse scurt.– N-ai pentru ce. O privi cum \[i dezbrac` vesta [i cum o pune

\napoi \n ambalaj. Cel mai scurt drum spre barca ta, e pe culoarulpe lång` care trecem cånd coboråm de pe punte. Barca trei e lacap`tul culoarului. Alte \ntreb`ri?

– Nu. Te-ai ocupat de tot.– S` nu-]i fie team`, spuse el, trecånd cu vederea r`ceala cu

care \i vorbise. Ne vedem la prånz.Leg`natul din ce \n ce mai puternic al navei deveni nepl`cut.

Cafeaua nu fusese o idee prea bun`, cu atåt mai mult pe stomaculgol. Trebuia s` stea pu]in \ntins`, pån` cånd \i trecea grea]a.

|nc` st`tea \ntins` pe patul ei cånd auzi un cioc`nit la u[`. Nickvår\ capul prin deschiz`tura u[ii, \i arunc` o privire [i d`dunemul]umit din cap.

– M` gåndeam c` a[a o s` se \ntåmple. S` nu te mi[ti.

22 CECILE FOX

M`-ntorc \n cåteva clipe.Nici n-ar fi putut s` se mi[te, \n starea \n care era. Nici prezen]a

lui nu era prea agreabil`, dar sim]ea c` nu se poate \mpotrivi. Nuvroia niciun remediu, vroia doar s` fie l`sat` \n pace.

U[a se deschise din nou [i el se apropie de pat.– Ia astea \ntåi, f`r` ap`; e mai bine a[a.Le lu` f`r` \mpotrivire, apoi \[i ascunse fa]a \n pern`.– Vreau doar s` m` la[i singur`, te rog.– Nu \nc`. Trebuie s` m`nånci [i ce ]i-am adus. }i-e r`u pentru

c` n-ai måncat nimic.– Nu pot. – Ba po]i. O \ntoarse u[or cu fa]a spre el. |ncearc` s` te ridici

sau o s` te \neci cu firimiturile. Am adus o farfurie \ntreag` debiscui]i, care sunt buni pentru stomac. Haide, o s` te sim]i maibine, \]i promit.

– De ce-]i pas` cum m` simt eu? Era copil`roas` [i con[tient`de asta, dar n-avea de gånd s` se opreasc`. Nu suntresponsabilitatea ta.

– S` zicem c` fac pe bunul samaritean. N-a[ l`sa un om bolnavs` se \ngrijeasc` singur. |mpinse farfuria de biscui]i sub b`rbia ei.M`nånc`.

Tratamentul lui func]iona; dup` al patrulea biscuit, grea]a\ncepuse s` treac`.

– Te sf`tuiesc s` dormi pu]in, spuse el, ridicåndu-se \npicioare. G`se[ti pastilele \n cutia pentru medicamente; dac` maie nevoie, peste cåteva ore s` mai iei o doz`. Cu pu]in noroc, poatereu[e[ti s` vii la cin`. F`cu o pauz` [i o privi \ngrijorat.


Vrei s` \nchid u[a cu cheia, ca s` nu te mai deranjeze nimeni?Tara mi[c` din cap \n semn c` da. A[tept` ca el s` ajung` la u[`

[i g`si puterea s` vorbeasc`.– |mi cer iertare c` m-am comportat ca un copil. Nu suport s`

fiu bolnav`.– niciunul dintre noi nu e \nzestrat cu toate calit`]ile pe care ar

vrea s` le aib`. Pentru prima oar`, zåmbetul lui era unul blånd. Numai lua \n seam`. Pån` måine vei fi iar \n condi]ii de lupt`.

Cånd \[i deschise din nou ochii, cabina era cufundat` \n\ntuneric. Nu se z`rea nicio stea pe cer [i nava se mi[ca mai r`udecåt atunci cånd adormise. Fu surprins` s` nu mai simt` niciunfel de ame]eal` cånd se ridic` s` aprind` lumina.

Ceasul ar`ta ora [apte [i un sfert. Dormise [ase ore; probabil c`era un efect al pastilelor pe care le luase, nu era obi[nuit` cumedicamentele. Cina \ncepea la opt jum`tate, deci avea timp s` sepreg`teasc` pån` atunci. F`cu drumul \ntre baie [i \napoi, f`r` s`\ntålneasc` pe nimeni. |mbr`c` una din cele trei rochii de bumbacpe care le luase cu ea \n excursie. "Rochiile astea pe care nutrebuie s` le calci sunt o binecuvåntare", se gåndi \n timp ce semachia \n mica oglind` din cabin`. Saratoga avea o sp`l`toriepentru hainele echipajului [i i se spusese c` \ngrijitorul va aveagrij` de hainele ei. Sc`pase, a[adar, de toate grijile casnice.

Cioc`nitul \n u[` o sperie \ntr-o manier` pe care n-o putu\n]elege. Faptul c` primul ofi]er ap`ru \n prag, nu avu darul s` olini[teasc`.

– Credeam c` n-o s` te mai v`d, \ncepu el. Cum te sim]i?– Ca un om nou.

24 CECILE FOX

user

Formato

gianninajollys

– M` bucur c` nu e a[a. |mi pl`cea foarte mult cel vechi. E[tigata de mas`?

Cl`tin` afirmativ din cap [i i se al`tur` pe coridor.– Ai fost de gard`? \ntreb` ea, de \ndat` ce ajunser` la cap`tul

sc`rilor.– Am terminat acum un sfert de or`. Am fost nevoit s` m` mi[c

repede, ca s` pot veni s` te iau la timp.– Sunt flatat`, r`spunse u[or. {i eu credeam c` n-o s` reu[esc,

dac`...– U[or! |[i puse un bra] \n jurul taliei ei, cånd nava se aplec`

puternic spre babord. }ine-te de mine! N-avea alt` posibilitatedecåt s` se ]in` de el, dar modul \n care o ]inea de mijloc nu i sep`ru prea lini[titor. Nici nu se mai chinui s`-[i ascund` surpriza,cånd \l v`zu pe Nick Bryant ie[ind din cabin`. Se \ndep`rt` deChandris, pe m`sur` ce nava se redres`.

– M` bucur s` te v`d din nou pe picioare, coment` el.Intrar` to]i trei \n sala de mese. Fra]ii Regan erau deja a[eza]i la

mas`, \mpreun` cu to]i cei care nu fuseser` de gard`. C`pitanul nuputu s` vin`; lipsa lui stårni discu]ii despre gravitatea situa]iei.Furtuna era subiectul principal de conversa]ie. Mike Chandris levorbea despre asta, cånd b`iatul de serviciu \l chem` urgent pepunte.

– Se pare c` subordona]ii mei nu prea se descurc` \n ape caredep`[esc m`rimea unei piscine. Au nevoie de un computer care s`le arate care e stånga [i care e dreapta.

Inginerul [ef se ridic` [i el \n picioare [i-[i ceru scuze c` trebuies` plece.


– Cred c` e timpul s` m` duc s` v`d [i eu ce se petrece. Noaptebun`, tuturor.

Nimeni nu vroia s` plece atåt de devreme, dar nu mair`m`seser` prea multe de f`cut. Fra]ii Regan erau evident plictisi]i,iar Tara se temea ca grea]a din dup`-amiaza aceea s` nu revin`.

– Cheia ta e \nc` la mine \n cabin`, \i spuse Nick cånd p`r`sir`salonul. Mai ai nevoie de medicamente?

Tara \ncerc` s` adopte un ton lejer [i nep`s`tor.– N-ar strica s` am cåteva la \ndemån`.– O s`-]i aduc \nc` dou` doze. A[tept` \n dreptul u[ii, pån` cånd el se \ntoarse cu pastilele [i

cu cheile.– Mul]umesc pentru ajutor, spuse ea, pe un ton politicos. |]i

sunt recunosc`toare.El f`cu un gest indiferent.– Cu pl`cere. Noapte bun`.Explozia se f`cu sim]it` cånd Tara deschise u[a ca s` intre \n

cabin`. Puntea se scutur` cu putere sub picioarele ei, izbind-o cufor]` de pere]ii vasului. Nu-[i pierdu cuno[tin]a, dar \i lu` cåtevasecunde s`-[i revin` dup` zdruncin`tur`. Zgomotele se auzeau dintoate p`r]ile: oamenii care ]ipau, zgomotul de furnal care sufla cuputere, undeva \n calele inferioare ale navei. I[i d`du seama c` punteacontinu` s` se \ncline [i c` \ntreg corpul vasului vibreaz`. Frica ocuprinse, uitånd complet de r`nile [i de durerea din urma c`derii.Nick ap`ru \n cåteva secunde, o ridic` de jos cu o mån` [i o rezem`de perete, \n timp ce cu cealalt` \ncerca s` opreasc` sângerarea uneir`ni de lång` tåmpla stång`. {i el se lovise la fel de r`u.

26 CECILE FOX

– Capul t`u, spuse ea ame]it`. Te-ai lovit...– Nu-i nimic. Vorbea gr`bit. E[ti bine?Nu r`spunse.– Ce s-a \ntåmplat?– Am lovit ceva. |n timp ce vorbea, o \mpinse spre cabina ei.

Ia-]i vesta de salvare [i \mbrac-o! Acum!Pån` cånd ajunse la dulapul \n care era vesta, el era deja \napoi

[i o ajut` s-o \mbrace. Nava nu reu[ea s` se redreseze, \nclinåndu-se din ce \n ce mai mult spre babord. Zgomotele seauzeau \ncontinuu, \nso]ite de sunetul metalului care ceda subpropria greutate.

– Haide, se r`sti Nick, v`zånd c` Tara n-are de gånd s` se mi[te.O lu` de mån` [i o trase dup` el, pe coridor.

– Unde? \ntreb` ea, panicat`. Mi-am uitat geanta de voiaj. N-amgeanta de voiaj.

– Las-o! O s-o iei mai tårziu. Nu vroia s`-i elibereze bra]ul.Clopo]eii pe care-i auzi, sunt de la b`rcile de salvare.

B`rci de salvare! Acum i se f`cu \ntr-adev`r fric`. Asta \nsemna c` erau nevoi]i s`

p`r`seasc` vasul. Nu se poate, o nav` nu se scufund` \n cåtevaminute.

– Prinde-]i vesta bine pån` ajungi acolo.Cumva, ajunseser` pe puntea superioar` [i se \ndreptau spre

camera de control, urma]i de fra]ii Regan. Nick o ]inea stråns demån`, dar ea nu mai sim]ea nimic– nu-i venea s` cread` c` a[aceva i se poate \ntåmpla. Rafalele de vånt [i pic`turile mari de ploiecare o izbeau peste fa]` o convinser` c` totul e real. Barca num`rul


trei era deja sus]inut` de butoaiele de plutire [i preg`tit` delansare, leg`nåndu-se la unison cu Saratoga. Tara fu ridicat` [i\ndemnat` s`-[i ridice picioarele peste marginea vasului, aterizåndpe podeaua b`rcii de salvare. Se \ntoarse dup` Nick care se uitaspre cabina de control, cu måinile la gur`, de parc` ar fi vrut s` sefac` auzit prin furtun`. Aceasta fu ultima imagine pe care o v`zu,\nainte s`-[i piard` cuno[tin]a.

28 CECILE FOX

Capitolul 3

|[i reveni cu greu, de parc` mintea ei, de[i incon[tient`, [tia ceo a[teapt`. Våntul b`tea \nc` puternic, noaptea era neagr` t`ciune[i lumea ei sc`zuse dintr-o dat` la m`rimea unei b`rci. Un b`rbatst`tea aplecat asupra ei; nu-i putea distinge tr`s`turile, dar [tia c`e Nick Bryant, dup` måna puternic` ce-i sus]inea gåtul. |n spatelelui, putea s` vad` apa \mpro[cat` de valuri, care se ridica \n jurulb`rcii ca o cea]`.

– S` nu te mi[ti, spuse Nick. S-ar putea s` ai vreo contuzie. Po]is` vezi?

– Te pot vedea pe tine. Nu era tocmai adev`rat, dar era lini[titor s`-l aib` aproape.

Sim]i c` are o voce ciudat`, \nghi]i \n gol [i apoi \ntreb`: ce s-a\ntåmplat cu nava?

– Nu mai e. S-a dus ca o piatr` la fund. Se pare c` toat` lumeaa sc`pat.

– Dar cum? De ce? |i era greu s` vorbeasc`, dar trebuia s` [tiece se \ntåmpl`.

– Ne-am lovit de o min`, de una veche, probabil r`mas` dinr`zboi. Cel pu]in, a[a se crede. A spintecat vasul chiar sub linia deplutire [i calele inferioare au fost inundate \n cåteva minute. Numai avea nicio [ans`.

Nu mai era nimic de f`cut, acum. Saratoga nu mai exista.R`m`seser` pe cont propriu.

– Om la ap`! Strig`tul ajunse la ei \n ciuda naturii dezl`n]uite.Dou` dintre celelalte persoane de pe barc`, se aplecaser` \n parteadreapt` a b`rcii, \ncercånd s` scoat` ceva din ap` cu ajutorulvåslelor.

Oricine ar fi fost, era \nc` \n via]`. Cåteva clipe mai tårziu, omulfu ridicat \n barc`, apa curgånd [iroaie din uniforma lui. Nick op`r`si pe Tara pentru cåteva secunde, ca s` vad` cine e.

– E Chandris, o anun]` cånd se \ntoarse. O s`-i fie bine. Suntemdoisprezece cu to]ii. Te mai doare capul?

– Da, nu foarte r`u.St`tea \n spatele b`rcii, cu ceva moale sub cap. Ploaia \i udase

pe amåndoi pån` la piele. Oamenii ceilal]i \ncepuser` s` cedezenervos. Pe o vreme ca asta, nu se putea ridica nicio prelat` pestebarc`. Nimeni nu mai putea s` fac` nimic. Trebuia s` a[tepte s`treac` ploaia.

|n jur de ora dou`, lucrul `sta chiar se \ntåmpl`, de[i \n`l]imeavalurilor r`mase aceea[i. Tara reu[i s` adoarm`, \n ciudadisconfortului creat de hainele ude. Era prea obosit` s` mai poat`sta treaz`.

30 CECILE FOX

Cånd \[i deschise din nou ochii, era ziu`, cerul era albastru [isenin, iar mi[c`rile b`rcii erau calme, \n compara]ie cu cele dinnoaptea trecut`. Nick era \n partea cealalt` a b`rcii, cu spatele laea, \mpreun` cu ceilal]i b`rba]i. }ineau un fel de conferin]`.

|ncerc` s` se ridice; \[i puse o mån` la ceaf` [i gemu de durere.Avea un cucui de m`rimea unui ou de porumbel, care o durea\ngrozitor.

– Te sim]i bine? \ntreb` Chandris, care era plecat asupra ei.Credeam c` n-o s`-]i mai revii.

– Mi-e bine! \l asigur` ea. M` doare pu]in capul, atåta tot. Aiavut noroc noaptea trecut`. Puteam s` nu te vedem \n ap`.

– To]i am avut noroc noaptea trecut`. S-a scufundat \n doardou`zeci de minute.

– {i c`pitanul? Tara observase c` nu e la bord. A sc`pat?Mike ezit`.– Cred c` da. Noi am fost ultimii r`ma[i la bord. Probabil c`

l-a luat una dintre celelalte b`rci.– {i celelalte b`rci? \ntreb` ea repede, \ncercånd s`-[i ridice

privirea peste marginea b`rcii. Le po]i vedea?– Nu se vede nimic. Pot fi destul de aproape, valurile sunt

destul de \nalte pentru a putea vedea la o distan]` mai mare decåteva sute de metri. Nu putem fi siguri de nimic.

– Cåt crezi c` o s` le ia pån` cånd o s` fim lua]i de aici?– Se poate \ntåmpla oricånd. Sim]i o u[oar` ezitare \n vocea lui.

Or s` ne caute, acum c` s-a lini[tit vremea.– Nu-i da speran]e false, interveni brusc Nick. E destul de mare

ca s` poat` suporta totul. Privirea lui o g`si pe cea a Tarei. Nu


suntem siguri c` semnalul nostru de ajutor a ajuns unde trebuie.Radioul nu mergea prea bine, \n furtun`. Probabil c` acum suntemcu mult \n afara oric`rei rute de transport, a[a c` nu ne putembaza pe un astfel de ajutor. Ne mai r`mån dou` [anse:fie s` necaute pe calea aerului, fie s` a[tept`m pån` d`m de p`månt.Curentul ne poart` spre sud-vest. Dac` va merge la fel [i-n zileleurm`toare, ajungem \n insulele Galapagos \n cåteva zile.

T`cu cåteva secunde ca mintea ei s` accepte vestea proast`.– Iar ultima [ans` depinde de locul \n care suntem...nu cumva

furtuna ne-a dus mai departe decåt crede]i voi?– Pu]in probabil. Våntul b`tea nord-nord-est, asear`; mai

degrab` ne-a \mpins mai aproape de insule. Avem måncare [i ap`pentru zece zile, dac` suntem aten]i. Mai mult decåt ne trebuie.

Asta dac` a]i calculat totul bine, se gåndi, neobosindu-se s`\ntrebe ce se poate \ntåmpla dac` ambele [anse e[ueaz`. Dincolode Galapagos se-ntindeau mii de mile de ocean. Era totu[ibucuroas` c` nu tr`ia singur` toate aceste \ntåmpl`ri.

Mike, care r`m`sese atent la discu]ia purtat`, interveni:– Crezi c` ai f`cut bine c` i-ai spus?– Da. Odat` ce ai cunoscut ce e mai r`u, pu]ine te mai pot

surprinde. Se \ntoarse spre Tara. Te mai doare capul? Mai aiame]eli?

– Nu. Doar un cucui mare deasupra cefei, de la explozie. M`mir cum de n-am le[inat \nc` de-atunci.

– Reac]ie \ntårziat`– s-au mai v`zut cazuri. |i puse måna peb`rbie [i-i \ntoarse u[or fa]a ca s` se uite la ran`.

Pare \n regul`.

32 CECILE FOX

– Nu cumva e[ti [i medic, din \ntåmplare? \ntreb` Mike, cuv`dit` ironie \n glas.

– Nu. Consider` c` nu trebuie s`-i r`spund` altcumva; se a[ez`pe scaunul våsla[ului, privind \n larg.

– Crezi c` ai putea s` te mi[ti \ntr-o parte, ca s` poat` punebìe]ii prelata peste barc`?

– Desigur. Tara se ridic` \n picioare, aranjåndu-[i rochia cumåna [i cu cealalt` sprijinindu-se de el,pentru a nu-[i pierdeechilibrul. Sim]i privirea pizma[` a primului ofi]er, dar trecurepede peste ea, \ncercånd s` se concentreze asupra situa]iei.

– N-ar trebui ca fra]ii Regan s` fie cu noi? \ntreb` ea, cånd Nicko ajut` s` se a[eze \n mijocul b`rcii.

– S-au dus la barca de salvare gre[it`. Am \ncercat s` strig dupèi, dar era prea mult zgomot. Nu mi-a[ face griji, n-are cum s` lefie mai rù decåt aici.

– Nick...ce [anse sunt ca un avion s` ne g`seasc`? |i spusese penumele mic f`r` s`-[i dea seama.

B`rbatul r`spunse direct.– Nu prea mari. |n dou`-trei zile o s` ie[im din orice zon`

posibil` \n care s-ar putea gåndi s` ne caute.– Deci, nu crezi c` semnalul de ajutor a ajuns la destina]ie?– Nu m` bazez pe asta. A[ fi bucuros s` m` \n[el. |i puse måna

pe um`r. M`-ntorc \ntr-un minut.Se duse spre un cap`t al b`rcii, unde trei membri ai echipajului

se luptau s` ridice prelata \mpotriva våntului. Cel`lalt ofi]er de pebarc` avea piciorul rupt [i nu putea s` ajute. Tara se ridic` [i seduse s` se a[eze lång` el.


– Ce c`l`torie s-a mai dovedit [i asta!B`rbatul \i zåmbi.– Dai dovad` de foarte mult curaj, domni[oar` Smith. Tare a[

vrea s` se prind` [i de mine o parte din el.– E[ti modest. {i numele meu e Tara. Dup` tot ce ni s-a

\ntåmplat, nu cred c` se mai cade s`-mi spuii domni[oara Smith.– Bine...Tara. Zåmbetul lui era copil`resc. |mi cer iertare c` nu

pot sta \n picioare. Doare ca naiba cånd \ncerc.– Atunci, nu sta. |[i \ndrept` privirea spre piciorul bandajat.

Ce-ai p`]it?– Mi-am zdrobit genunchiul de un perete. Probabil c` n-o s`

m` mai pot folosi de el...Tara surprinse durerea din vocea lui.– Sunt sigur` c` nu e a[a de grav. De \ndat` ce o s` ne ia

cineva de aici, o s` te faci bine.– Da. P`rea s` cread` \n aceast` salvare la fel de pu]in ca Nick.

Cånd lu`m micul dejun? Mi-e foame!Prima mas` a zilei o luar` un sfert de or` mai tårziu [i fu

alc`tuit` din o conserv` de carne de vit`, biscui]i [i o can` de ap`pentru fiecare. Dac` marea avea de gånd s` se lini[teasc`,buc`tarul le promise c` la prånz vor avea [i cafea.

Tarei i se p`rea c` toat` povestea asta e ciudat` [i ireal` sia[tepta din clip` \n clip` s` se trezeasc` la realitate. Dar era ungånd care avea s` se n`ruie \n zilele urm`toare. Deriva lor dur` zile[i nop]i \n [ir; pe rånd, pasagerii b`rcii \ncepur` s`-[i piard`speran]a. P`rea c` st`tuser` pe mare de veacuri; nu ajungeaunic`ieri, pentru c` nu era niciun loc spre care puteau s` \nainteze.

34 CECILE FOX

Nop]ile erau cele mai grele. Cel pu]in \n timpul zilei, mai aveauceva de f`cut, luau mesele \mpreun`, vorbeau unii cu al]ii.Noaptea \ns`, nu se auzeau decåt valurile care-i purtau cine [tieunde. To]i se gåndeau c` s-a dus orice posibilitate de a mai g`sip`månt, dar nimeni n-avea curajul s-o spun`. A[teptau cu ochii [icu urechile a]intite spre zare.

Pe[tii erau din bel[ug [i puteau fi prin[i foarte u[or, mai ales c`barca era dotat` cu echipament de pescuit. Dintre to]i,numai Nickp`rea s` fie cel care nu vrea s` renun]e la speran]`. Stabilise unprogram de våslit de cinci ore pe zi, mai mult pentru a le daoamenilor o ocupa]ie decåt pentru altceva. Mike Chandris \[ipetrecea majoritatea timpului \n preajma Tarei, p`rånd s` nu fiecon[tient de cåt de nepl`cut` era prezen]a lui. Femeia ajunse s`-lurasc`. Orice mic` atrac]ie pe care ar fi putut s` aib` pentru el,disp`ruse complet.

Cånd z`rir` pentru prima oar` p`månt, \n cea de-a [aptea zi dederiv` nu le veni s` cread`.

– E doar un nor la orizont!– Eu v`d ni[te stånci care se ridic` prin cea]`, spuse Nick,

zåmbind cu to]i mu[chii fe]ei.Nimeni nu era sigur, dar våslele \ncepur` s` se mi[te mai

puternic, \mpingånd barca spre pata neagr` de la orizont. Orice ar fi fost, era cu siguran]` p`månt [i dup` o s`pt`mån`

petrecut` \n barc`, simpla imagine \i f`cu s` chiuie de bucurie.Mergeau repede, cu Nick la cårm`; pe m`sur` ce se apropiau,putea auzi [i sim]i ståncile recifului cum ating fundul b`rcii. Dup`ce se asigurar` c` adåncimea e una potrivit`, traser` våslele \n


barc` [i s`rir` to]i \n ap`, s` \mping` barca pe mal. Tara se sim]ealipsit` de echilibru, avea din nou p`måntul sub picioare. Se a[ez`pe ]`rm [i-[i \nfipse degetele \n nisipul fin. Nimic nu mai contaacum. Prima mas` a zilei o luar` un sfert de or` mai tårziu [i fualc`tuit` din o conserv` de carne de vit`, biscui]i [i o can` de ap`pentru fiecare. Dac` marea avea de gånd s` se lini[teasc`,buc`tarul le promise c` la prånz vor avea [i cafea.

– E minunat, nu-i a[a? Mike Chandris era, ca de obicei, \nspatele ei. O cas` departe de cas`!

– Mai bine decåt orice noapte petrecut` pe barca aia, \ir`spunse cu r`ceal`. Nu te duci s`-i aju]i s`-l aduc` pe Ronnie la]`rm?

– Se descurc`. Cred c` mai avem o or` de lumin` \n care s` nea[ez`m cu tot ce ne trebuie. Primul lucru de care avem nevoie esteun foc.

Tara arunc` o privire peste um`rul ofi]erului [i-i spuse pe unton ironic:

– Cred c` cineva s-a gåndit dinainte la asta, [i-i ar`t` locul \ncare ceilal]i adunau lemne pentru foc.

– Bine. Nu p`rea deranjat. S` fac` ei munca mai grea, eu o s`m` ocup de directive. Asta e meseria mea. Se \ndrept` spre doimembri ai echipajului [i strig` la ei. Lua]i cu]itele din cutie [iduce]i-v` s` t`ia]i frunze de palmier pentru ad`postul de ast`-sear`. Måine o s` facem unul mai durabil. Bryant! Ultimulstrig`t sun` a provocare. Cåte chibrite mai avem?

Nick \[i ridic` privirea spre ofi]er.– Trei, spuse. Aproape. Nu luase nicio atitudine, a[tepta.

36 CECILE FOX

Mike \ntinse måna spre el.– Le ]in eu, acum. Nu ne putem permite s` le pierdem.Tara \[i ]inu respira]ia, crezånd c` o ceart` va izbucni \ntre cei

doi, dar se lini[ti de \ndat` ce Nick \i \nmån` ofi]erului dou` dintrepre]ioasele cutii.

– Asta r`måne la mine. N-are rost s` punem toate ou`le \ntr-unsingur co[.

Ofi]erul ridic` din umeri.– Cum vrei tu. Am face bine s` ]inem focul aprins toat`

noaptea, ca s` nu mai pr`p`dim niciun chibrit s`-l reaprindemdiminea]`. Green, du-te [i ia pe[tele r`mas [i adu-l lång` foc!

Tara se ridic` [i ea, \ndreptåndu-se spre focul care tocmai\ncepuse s` se \nal]e. |l privi \n]eleg`tor pe Nick. El ridic` dinumeri.

– Dac` vrea s`-[i asume conducerea, e privilegiul lui.– Nu-mi place s` [tiu c` e [ef peste toate.– Ai prefera s` ascul]i de ordinele mele? E ciudat ce poate s`

fac` o s`pt`mån` pe mare! Ignor` råsul lui ironic.– A[ prefera s` nu primesc ordine de la nimeni. Suntem

oameni adul]i...– Suntem...unii mai pu]in ca al]ii. Dac` e[ti responsabil`, ar

trebui s` te ]ii departe de Chandris– asta dac` nu vrei s` v` juca]ide-a Adam [i Eva. Obrajii i se \nro[ir`.

– Trebuie s` fii atåt de direct?– Eu nu, dar al]ii s-ar putea s` fie. E[ti o femeie \n mijlocul a

unsprezece b`rba]i. Dac` st`m aici mai mult timp, or s` apar`


ne\n]elegeri. Dac` e[ti mai indulgent` fa]` de oricare dintre noi, ors` se i[te probleme.

– A[a \mi spui s` m` ]in departe de tine?– Nu, spuse el cu r`ceal`, a[a \]i ar`t c` sunt la fel de uman ca

to]i cei de aici. Tuturor ne place s` credem c` suntem civiliza]i, dar\n circumstan]e ca asta, adev`rul iese la iveal`.

– Vorbe[ti de parc` ai mai fi trecut odat` prin a[a ceva.– }ine minte ce ]i-am spus [i nu c`uta s` dai de necaz.– {i dac` vine [i f`r` s`-l caut?– R`måne de v`zut. Arunc` o privire \n spatele ei. Uite-l [i pe

Chandris.R`m`sese singur`. Nick n-ar fi putut fi mai direct de-atåt.

***

De[i tr`itul pe plaj` sau \n apropierea ei este pentru uniioameni cel mai mare vis, perspectiva se schimb` atunci cånd e[tiaruncat pe o insul`, care, de[i idilic`, \]i ofer` minimulsupravie]uirii. Oamenii care se \ncumetaser` s` se aventureze \ninterorul insulei, aflaser` c` are doar cå]iva kilometri l`]ime [i nug`siser` nicio urm` c` insula ar fi locuit`. V`zuser` cåteva specii dep`s`ri, fructe comestibile [i o mic` specie de [obolani care nuputeau fi folosi]i ca fel de måncare. Aflaser` chiar un izvor de ap`dulce \n apropierea locului unde-[i instalaser` tab`ra. Aveau tot cele trebuie ca s`-[i asigure supravie]uirea.

38 CECILE FOX

Plouase toren]ial \n prima noapte; \[i d`duser` seama c`ad`postul constituia cea mai mare problem`. |n dou` zilereu[iser` s` construiasc` trei ad`posturi din lemn de palmier, careerau tocmai potrivite pentru nevoile lor. Tara st`tea singur`, \n ceamai mic` dintre ele. Nimeni nu se plånsese c` trebuie s`construiasc` o camer` pentru numai o persoan`.

Prezen]a unei femei pe insul`, nu l`sa b`rba]ii s` se \mbracesau s` se comporte neglijent. B`rbieritul era o problem`, darmajoritatea b`ie]ilor, \n afar` de Ronny, se obi[nuiser` cu b`rbilelungi.

– |mi simt b`rbia ca pe un ghimpe! Singura consolare e c` nupot s` m` v`d, i se plångea Tarei \n diminea]a celei de-a patra zi.

– niciunul dintre noi nu arat` prea bine, \i spuse ea pe un tonamical. Eu nici nu pot s`-mi descurc p`rul.

O privi atent cåteva clipe.– N-ai de ce s`-]i faci griji, oricum ar`]i de dou` ori mai bine

decåt orice alt` fat` pe care o [tiu.– Mul]umesc. Se sim]i flatat`, dar era totu[i con[tient` de

avertismentele lui Nick. Nu vroia s` cad` cu tronc niciunuia dintreb`rba]i, iar Ronny era, f`r` indoial`, cel mai vulnerabil la farmeceleei. Trebuia s` se ]in` mai departe de el. Ce-]i mai face piciorul?

Expresia lui se schimb`.– E bine. Abia dac` mai simt durere.– O, ok. Tara nu-l credea, dar n-avea rost s` mai insiste. Nick

f`cuse tot posibilul s` se \ngrijeasc` de el, dar probabil c` era rupt.Gåndurile ei luau des drumul Angliei. Trecuser` zece zile de

cånd Saratoga se scufundase [i aproape o lun` de când p`r`sise


Londra. Probabil c` lumea \i d`duse disp`ru]i, dac` nu mor]i.Insula care la \nceput era un mic rai, devenise o \nchisoare. N-aveau \ns` ce face.

Porni s` se plimbe de-a lungul plajei, admirånd frumuse]eanisipului alb [i a verdelui tropical. Ceilal]i se chinuiau s` realizezecåteva arme primitive, sperånd s` poat` månca [i altceva \n afar`de pe[te. Mike Chandris tocmai ie[ea dintr-una din colibe [i privilung \n urma ei. Atitudinea aceasta devenise din ce \n ce mai deas`.Era sup`r`tor c` nu putea face nimic ca s`-l opreasc`. Nu vroia s`aib` de-a face cu omul `sta, mai ales dup` ce v`zuse cum \[iasumase rolul de conduc`tor. Singurul care merita acest rol eraNick– el era cel care f`cuse planurile pentru colibe, careconstruise uneltele [i care-i \mp`ca pe cei care se mai luau dincånd \n cånd la har]`. Mike nu v`zuse \n pozi]ia de conduc`tordecåt posibilitatea unei odihne prelungite.

|ncepuse s` se gåndeasc` din ce \n ce mai des la Nick. Seapropiase cineva vreodat` de el? Nici m`car naufragiul recent nup`rea s`-l fi afectat \n mare m`sur`.

– Cred c` o s` m` duc s` fac baia zilnic`, \i [opti ea lui Ronny.Te rog, asigur`-te c` nu mai vine cineva \n urma mea.

– Sigur, r`spunse el, zåmbind. O s` veghez.Sim]i nisipul fierbinte sub t`lpi \naintånd spre prima curbur` a

pl`jii. Regreta c` trebuie s` poarte atåtea haine, dar [tiindu-se\nconjurat` de atåtea siluete masculine, alung` gåndul din minte.Dup` ce se sim]i \n siguran]` de orice privire curioas`, dezbr`c`rochia [i intr` \n apa s`rat`. O sim]ea ca m`tasea pe piele, cald` [ilin`.

40 CECILE FOX

|i fu greu s` se hot`rasc` s` ias` din ap` dar nu putea s` steaacolo toat` diminea]a. Se \ndrept` spre umbra palmierilor [i sea[ez` pe o gr`mada de frunze, a[teptånd ca hainele de pe ea s` seusuce ca s` poat` \mbr`ca rochia. Avea ochii \nchi[i cånd auzisunetul de pa[i devenind din ce \n ce mai tare. Se ridic` repede \ncapul oaselor; Mike Chandris era \n spatele ei zåmbind [i privind,f`r` ascunzi[uri, spre sånii ei bronza]i.

– N-ai niciun pic de ru[ine? \ntreb` ea. {tii doar c` vin \n loculacesta \n fiecare zi.

– Da, [tiu. Cum e marea?– Te superi dac` pleci, ca s` m` pot \mbr`ca?– Unde te gr`be[ti? Spunånd asta, se \ntinse pe nisipul de lång`

ea, sprijinindu-se \n cot. Ar`]i bine, \mbr`cat` a[a. O prinse de bra]cånd \ncerc` s` se ridice, [i o trase \napoi, mai aproape de el. Te-am \ntrebat unde te gr`be[ti atåta? E timpul ca noi doi s` necunoa[tem– serios, vreau s` spun. O s` st`m mult timp unul \npreajma celuilalt.

– Dar nu singuri, slav` Domnului! Se eliber` din strånsoareamåinii lui [i se ridic` rapid \n picioare. Las`-m` \n pace, Mike. Num` intereseaz`. Bag`-]i asta \n cap!

– {i cine te intereseaz` pe tine? Se ridicase [i el \n picioare [i-i\nfrunta privirea. Bryant?

– Nu fi ridicol! Se for]a s` nu-i tremure vocea. Nu e cu multdiferit de tine. Nu vreau s` am de-a face cu niciunul dintre voi.

– Fii serioas`, iubito. Cåt crezi c` o s` mai treac` pån` cånd le vin [i celorlal]i idei din

astea?


– Pot s` aib` cåte idei vor, m` \ndoiesc c` or s` poat` s` le pun`\n practic` f`r` \ncurajare.

Mike råse scurt.– Tu e[ti singura \ncurajare de care au nevoie. Acum, hai! Fii

dr`gu]`; nu e de-ajuns c` tr`im aici? Mai trebuie s` ne refuz`m [ipl`cerile vie]ii?

– Mike! Se hot`r\ s` fug` dac` se apropie mai mult. Tu nu e[tia[a! N-ar fi mai bine dac` ai a[tepta pån` cånd o femeie e gata s`-]i r`spund` din proprie ini]iativ`? Brusca lui schimbare deatitudine, o \ndemn` s` continue cu jocul acesta. Nervii mei sunt\nc` da]i peste cap de la explozie. Dac` ai mai a[tepta ceva timp...

Inten]ionat, l`s` propozi]ia neterminat`. Spera s` cå[tige timpsuficient cåt s` ajung` la ceilal]i; urma s` aib` grij` dup` aceea s`nu mai r`mån` singur` \n apropierea lui.

– N-ai auzit ce-a spus? Vocea se auzi de undeva din dreapta lor.Vrea mai mult timp!

Nick era ascuns pe jum`tate de frunzele unui palmier pitic.Purta doar o pereche de blugi, rup]i \n unele locuri; o cårp`\nf`[urat` \n jurul frun]ii \l f`cea s` arate ca un pirat.

– Ai face bine s` te \mbraci! \i spuse el. Noi te a[tept`m peplaj`. Nu-i a[a, Chandris?

Cel`lalt b`rbat se uit` lung la el, apoi ridic` din umeri [i \[i\ndes` måinile \n buzunare.

– Sigur.Tara respir` u[urat` cånd cei doi disp`rur` dup` trunchiurile

groase ale palmierilor. Se sim]ea r`u. Cum avea s` fie de acum\nainte? Trebuia s` fie atent` la fiecare mi[care pentru c` un nebun

42 CECILE FOX

n-avea de gånd s-o lase \n pace? Avea nevoie de un protector [isingurul capabil s` \ndeplineasc` acest rol era Nick.

O a[teptau, a[a cum i se spusese; erau amåndoi t`cu]i. Probabilnu-[i vorbiser` deloc. Privirea lui Mike se \ndrept` scrut`tor asupraei [i \ncepu s` zåmbeasc`.

– Mai aveai de gånd s` ne la[i s` a[tept`m?Nu se uit` la Nick, dar \[i putea da seama de indiferen]a [i de

r`ceala cu care suporta situa]ia [i asta o r`ni. "Trebuie s`-i vorbesc"se gåndi ea, disperat`. |ntr-un fel sau altul trebuia s` a[tepte, s`-lprind` singur [i s`-i explice ce se \ntåmplase cu adev`rat. Trebuies` \n]eleag` de ce f`cuse \n a[a fel \ncåt s` par` c` ar avea de gånds` accepte avansurile lui Mike Chandris. Nu g`si nici o ocazie \ntimpul zilei; Nick f`cea tot posibilul s` nu-i stea \n cale. Mike urma[i el exemplul lui Nick. Ronny nu mai contenea cu scuzele pentruc`-l l`sase pe Chandris s` se duc` dup` ea pe plaj`.

– I-am spus c` faci baie. N-a f`cut decåt s` råd`; eu nu puteams` fac nimic [i ceilal]i p`reau c` nu vor s` intervin`, a[a c` m-ambucurat cånd Nick a plecat dup` voi. Sper ca Chandris s` nu fif`cut nimic care s` \ntreac` m`sura.

– N-a avut timp. Asta \nseamn` c` Nick fusese martor \nc` de la\nceputul scenei cu Mike. Nu-[i mai aducea aminte cu exactitate detoate lucrurile pe care i le spusese lui Chandris, dar [tia c`men]ionase [i numele lui Nick, la un moment dat. N-ai pentru ces`-]i faci griji, Ronny, \i spuse ea, ca s`-l calmeze.

Printr-un acord comun, cele trei p`s`ri prinse de echipa luiNick, fuseser` l`sate pentru masa de sear`. Pentru prima dat` decånd venise pe insul`, Tara nu se duse la culcare fiindu-i foame.


Nimeni nu st`tea pån` tårziu; n-aveau de ce– de \ndat` ce masase sfår[ea [i se l`sa \ntunericul, nu mai era nimic de f`cut.

Cånd se trezi, v`zu cum luna plin` coboar` deasupra linieiorizontului. |i lu` cåteva secunde s` se dezmeticeasc` [i s`-[i deaseama ce se petrece \n jurul ei. O mån` \i astup` gura, pentru a\n`bu[i orice strig`t.

– S` nu ]ipi, se auzi Mike, aplecåndu-se deasupra ei. Sunt doareu.

{i asta ar trebui s` m` lini[teasc`? se gåndi ea, mu[cånd cuputere baza degetului mare a måinii lui Mike.

Nick fu cel pe care-l strig`; dup` rapiditatea cu care ajunse, aifi zis c` se a[tepta la una ca asta. Mike se lovi de el \n u[abordeiului [i \ncerc` s`-l \mping` la o parte cu un pumn \ndreptatdirect spre figur`. |n secunda urm`toare ofi]erul era la p`månt, cuo mån` dus` la falca umflat`. Restul b`rba]ilor ie[iser` \n fug` dinc`su]ele lor, dar n-aveau de gånd s` se amestece.

De[i era un om de nimic, lui Chandris nu i se putea repro[a c`e fricos; se ridic` repede de la p`månt, \ndreptånd un pumn\ncordat spre pieptul lui Nick. Dar Nick nu reac]ion` la lovitur` a[acum se a[teptase ofi]erul. Se trase \ntr-o parte cu repeziciune [i-llovi \n plin` figur` pe Mike, care r`m`sese descoperit. De dataaceasta, Chandris r`mase la p`månt. F`r` s` scoat` o vorb`, doimembri ai echipajului, \l c`rar` \ntr-una dintre c`su]e. Ceilal]i se\mpr`[tiar`, \nc` nel`muri]i \n leg`tur` cu cele \ntåmplate.

Numai cånd r`maser` singuri, Nick se \ntoarse spre Tara, carest`tea \n u[a bordeiului, privindu-l.

– E[ti bine? \ntreb` el.

44 CECILE FOX

Ea cl`tin` afirmativ din cap, \nc` prea [ocat` pentru a vorbi.– |]i sångereaz` måna, reu[i ea s` spun`.– Nu e de mirare. B`tìle cu pumnii nu ies niciodat` frumos.– |mi pare rù. – De ce? C` am oprit pe cineva care vroia s` te violeze?I se \nro[iser` obrajii.– Nu cred c` ar fi mers atåt de departe.– |nc` nu-l crezi \n stare de a[a ceva? \ntreb` el ironic. Ce

trebuie s`-]i mai fac` s` te convingi? Chandris nu venise la tine cas` sta]i de vorb`, \n niciun caz la ora asta. Cred c` hot`råse c`trecuse destul timp...

Tara ridic` mån` \n semn de protest.– Nu era a[a. Azi-diminea]` \ncercam doar s`...m` opun.– Nu chiar a[a de mult, dup` cåte am v`zut eu...– Nu e corect! izbucni ea. Ce altceva puteam s` fac? Tu e[ti la

fel de bine f`cut ca el [i ]i-au trebuit doi pumni ca s`-l r`pui. Dacà[ fi \ncercat s` dau \n el, nici n-ar fi sim]it.

– Ai fi putut s` strigi. Acum a mers destul de bine.– De unde s` [tiu c` e cineva \n apropiere? Se opri \n \ncercarea

de a se calma. Nu ]i-am mul]umit nici pentru azi-diminea]`; nu e[tiun om c`ruia s`-i po]i mul]umi u[or.

– Poate pentru c` prefer s` nu-mi ar`]i recuno[tin]a ta. O fix`cu privirea cåteva secunde, apoi continu`. Oricum, n-are rost s`vorbim despre asta. Dac` nu e[ti r`nit`, ai face bine s` te intorci \npat. Nu cred c` te va mai deranja nimeni \n diminea]a asta.

– Nick. Se opri. Nick, eu nu mai pot continua a[a.– Cum?


– {tii la ce m` refer. Nu trebuie s`-]i explic...Bine, m-amconvins: n-am \ncredere \n Mike Chandris [i mi-e team` de el. Amnevoie de ajutorul tù.

B`rbatul izbucni \n rås. – Adic`, ai nevoie de protec]ie. Ce te face s` crezi c` nu sunt

[i eu la fel ca Chandris? |n lipsa unui r`spuns, el continu` cuironie. |n]eleg. Dac` tot e nevoie s` alegi, sunt mai sigur eu decåtChandris. Sunt flatat. P`cat c` n-ai studiat diploma]ia \nainte s`porne[ti \n excursia asta.

– Dac` ar trebui s` aleg, pe tine te-a[ alege; dar acum nu facasta, replic` ea, cu sinceritate. }i-am cerut ajutorul, atåt!

– Tu ceri un sfånt, spuse el abrupt. Ce-ai zice dac` ]i-a[ spunec` pentru protec]ie cer acela[i pre] ca [i Chandris?

– Nu te-a[ crede, r`spunse ea, dup` ce trase cu putere, aer \npiept.

Expresia fe]ei lui se schimb` brusc; se apropie de ea.– E timpul s`-]i zdruncin`m credin]a.Tara nu se \mpotrivi cånd o \mpinse cu spatele \n c`su]a de

palmieri. |i sim]i måinile cùtånd formele corpului ei prinmaterialul sub]ire al rochiei. Un zgomot \nfundat, ca de tobe,cauzat de b`tìle puternice ale inimii, \i astupase urechile. Pusepalmele \n pieptul lui [i-l \mpinse la o parte; nu [tia dac` s` fiebucuroas` sau trist` cånd o eliber`.

– Inc` \mi mai vrei ajutorul? \ntreb` eldup` o t`cereap`s`toare.

– Da. Se concentr` s`-[i revin`. Da, vreau. Po]i s`-mi zdruncinicredin]a, dar nu s` mi-o distrugi.

46 CECILE FOX

Nu te-ai putea cobor\ atåt de jos \ncåt s` for]ezi o femeie s`...– Nici nu cred c` e cazul s` fac asta, spuse cu ironie. Dar, cum

vrei tu. Vrei s` m` mut aici, ast`– sear`?– Aici? |n seara asta? \ntreb`, nùcit`.– Unde altundeva? Singura modalitate prin care-l pot ]ine pe

Chandris departe, e s` fac s` par` c` e[ti cu mine. N-o s` preacread` asta, dac` st`m \n locuri separate.

Cùta s` se opun`, dar nu g`si nimic de zis decåt:– {i ceilal]i?– Ceilal]i?– Pì...n-o s`...cum o s` ap`rem noi doi? \ntreb`, confuz`.– O s` par` exact a[a cum trebuie s` par`. Dup` ce s-a

\ntåmplat, nimeni n-o s` fie surprins.– S-ar putea s` aib`...obiec]ii.– Atunci, va trebui s` m` descurc cu ele, nu? De ce cau]i atåtea

scuze? M` vrei sau nu m` vrei de partea ta?Da, dar nu la propriu, se gåndi ea. Nu avea \ns` curajul s`

refuze.– Da.– Bine, atunci m` duc s`-mi aduc lucrurile. Zåmbetul \i

descoperi dantura alb`. E loc destul aici pentru amåndoi; trebuiedoar s` te mi[ti un pic mai la dreapta.

Nick se \napoie \nainte ca m`car s` fi a[ezat patul de frunze. Eraceva \n t`cerea cu care el \[i a[eza pu]inele lucruri, care o opri s`-i mai pun` vreo \ntrebare. Era ciudat s` doarm` cu altcineva \ncoliba de palmieri. Ciudat, dar nu neap`rat nepl`cut. Nick Bryantera un b`rbat \n adev`ratul sens al cuvåntului, capabil s`


user

Formato

gianninajollys

stårneasc` \n ea sentimente \mpotriva c`rora abia dac` putealupta. Dar era singura ei protec]ie \mpotriva unui b`rbat pe care-lura mult mai mult decåt \i era fric` de Nick. Ar fi vrut s`-l poat`\n]elege mai bine. B`rbatul `sta e o enigm`! {tia c` fusesec`s`torit, c` are o fat`, de[i nu-l auzise vreodat` vorbind despreniciuna dintre ele. De[i s`rutul lui fusese for]at, nu fusese brutal.

– Culc`-te! N-am de gånd s`-]i fac nimic.

48 CECILE FOX

Capitolul 4

Mike Chandris era t`cut diminea]a urm`toare, \ngrijindu-se devån`taia care-i ap`ruse sub ochiul drept. Plec` pe cont propriu,dup` mas`, luånd cu el unul dintre arcuri [i cåteva din s`ge]ile delemn. |n ciuda a tot ce se \ntåmplase, Tara sim]ea o vag` p`rerede r`u, dar nu mai putea face nimic acum. Ceilal]i membri aiechipajului se ab]inuser` de la orice fel de comentariu, de[i Taraputea observa privirile ironice [i r`ut`cioase \ndreptate \n direc]iaei. Pån` [i Nick era privit cu al]i ochi; nu numai c` pusese lap`månt un b`rbat, dar luase singura femeie de pe insul` numaipentru el. niciunul dintre ei nu-[i f`cea mari probleme pentrubrusca schimbare de situa]ie. Pån` acum, \n orice caz.

Nick era plecat cånd se trezise, dar patul pe care reu[ise s` [i-l\ncropeasc` lång` al ei era o dovad` c` lucrurile din seara trecut`se \ntåmplaser` cu adev`rat. Nick o privea de fiecare dat`, v`ditamuzat. Dar mai bine s` råd` de ea decåt s` \nceap` s` ia situa]ia

\n serios. La cine s-ar mai fi putut \ntoarce acum, dac` Nick sedecidea s`-[i \nsu[easc` atributele de so]?

Dar atåt zilele cåt [i nop]ile treceau f`r` prea mare deranj, a[ac` \n cåteva zile, reu[i s` se relaxeze [i s` accepte prezen]a lui \ncasa de palmieri ca pe un lucru obi[nuit. Nu putea s` nu se \ntrebecum, \n tot timpul \n care dormise lång` ea, nici nu \ncercase s-oia \n bra]e.

Mike Chandris nu ar`t` c` ar vrea s` se r`zbune \n vreun fel peomul care-l pusese la p`månt. Se putea observa o sclipire \nprivirea lui, de cåte ori se \ntålnea fa]` \n fa]` cu Nick. Speran]a c`salvarea ar putea sa apar` din moment \n moment, \ncepea s` sesting`. Oamenii deveneau din ce \n ce mai tri[ti, din ce \n ce mait`cu]i. Cå]iva propuser` s` plece \napoi pe mare, preferånd s`\nfrunte din nou riscurile oceanului, decåt s` r`mån` captivi pe oinsul` \n care dec`derea psihic` nu era str`in` pentru nimeni.

|n diminea]a celei de-a zecea zile, Nick o invit` s`-l \nso]easc`\ntr-o mic` expedi]ie pe dealurile insulei. Tara nu putea s`-lrefuze, nefiind \nc` sigur` c` poate fi \n siguran]` \n prezen]a luiChandris.

I[i f`cuser` cu to]ii sandale din fibr` de palmier, care de[i seuzau u[or, erau lesne de \nlocuit. Luar` måncare cu ei [i cåtevanuci de cocos \n loc de ap` [i pornir` la drum. Nick purta arcul peum`rul stång [i s`ge]ile legate cu o cårp` din vechea lui c`ma[`.Pielea lui era atåt de neagr`, \ncåt n-o mai puteai distinge de cea aunui indian din Caraibe. Mergea \nainte printre crengile joase alecopacilor, de parc` ar fi fost perfect adaptat felului acesta de via]`.Era pentru prima oar` cånd mergea mai departe de cåteva sute de

50 CECILE FOX

metri de tab`r`. Ajun[i pe dealurile din mijlocul insulei, putu s`vad` \ntreg ]`rmul micului lor"paradis", \nconjurat de ap` \n toatep`r]ile, ca un gardian care nu-i las` s` plece. Nick \i ar`t` [igolfule]ul unde se stabiliser` ei. Un singur om se plimba de-alungul plajei, \nainte [i \napoi, tårånd piciorul stång [i \ncercånds` calce \n el.

– E tån`rul Tarent care se chinuie s`-[i exerseze piciorul.– Nu are s` se mai vindece vreodat`, nu-i a[a? \ntreb` ea cu

triste]e.– N-o s` mai poat` s`-l \ndoaie. Are nevoie de speciali[ti.Era clar c` nu era niciun specialist pe insul`. Avea s` fie

devastator pentru Ronny. Nick se a[ez` pe un smoc de iarb`,\ncercånd s` sparg` o nuc` de cocos. F`r` s`-l priveasc`, \ntreb`:

– Crezi c` ar trebui s` plec`m?– Unii dintre noi ar trebui s` plece cu siguran]`.Ea \[i \ntoarse speriat` privirea spre el.– Nick, doar n-ai de gånd...– ...s` te las la discre]ia dragului de Chandris? Ridic` din umeri.

Alegerea e a ta!– Nu prea e cine [tie ce alegere.– Asta e tot. Ridic` o nuc` de cocos [i i-o \ntinse. Privirile lor se

\ntålnir`. Suntem la sute de mile dep`rtare de orice rut` denaviga]ie. Dac` putem s` \mpletim un fel de pånz` [i dac` ne ajut`vånturile, avem [anse s` ajungem pe continent. A[ zice c` suntvreo opt sute de mile...

– E cam mult. Nu cumva Galapagos e mai aproape decåtcontinentul?


– Mai aproape, dar mai greu de g`sit. F`r` busol`, oricum o s`fie greu, dar cel pu]in America de Sud e o ]int` mai mare.

C`ut` argumente \mpotriva plec`rii.– {i ce-o s` folosi]i pentru pånz`?Nick zåmbi u[or.– Fusta ta ar face ceva...– Mul]umesc. {i eu ce-ar trebui s` fac? Nu-i r`spunse la zåmbet.– S`-]i stabile[ti priorit`]ile. Ai putea s-o \nlocuie[ti cu iarb`. Cu

materialul pe care-l lu`m de la fusta ta [i cu alte dou`-trei c`m`[i,am face o pånz` pe cinste. Zåmbea deschis acum.

– Asta numai dac` ]i-o dau de bun`voie?– A[ lua-o [i f`r` s`-]i cer voie. Nu po]i s`-]i dai seama c` sunt

lucruri mai importante decåt demnitatea personal`? Nimeni nu-]icere s` mergi dezbr`cat`.

– Dar nici departe de asta. Tara \[i d`dea seama c` dreptatea ede partea lui, dar nu accepta s` cedeze. E u[or pentru tine s`vorbe[ti dar tu nu e[ti...

– Adic` n-am acelea[i forme ca ale tale? Nu trebuie s` ascunzilucrul `sta. Nu e nimeni pe insula asta care s` nu [tie pe de rostfiecare curbur` a corpului unei femei. De altfel, nici felul \n caree[ti \mbr`cat` acum nu are darul s` \ndrepte aten]ia \n alt` parte.Nu ]i-a spus nimeni c` imagina]ia face nou`zeci la sut` din pl`cere?

– Termin`! Ai spus mai mult decåt trebuie. {i tu erai cel care \lacuza pe Chandris de lips` de fine]e!

Privirea lui se \ngust`.– Faci vreo compara]ie?– Nu. {tia c` trebuie s` fie precaut`.

52 CECILE FOX

Spun doar c` nu e necesar s` mergi atåt de departe pentru adovedi c` ai dreptate.

– Ba tocmai asta trebuie s` fac, dac` vreau s` te conving. Ridic`måna, ner`bd`tor. Hai s-o l`s`m balt`. Nu te-am adus aici ca s` necert`m toat` ziua.

Dar de ce m-ai luat cu tine? gåndi \ntrebarea pe care se decises` n-o mai pun`.

– Crezi c` restul b`rcilor au fost descoperite de vreo nav`comercial`? \ntreb` ea, rupånd t`cerea.

– Nici nu putem fi siguri c` au ajuns cu bine pe mare...T`cu cåt timp \i trecur` prin minte imaginile oamenilor pe

care-i cunoscuse: c`pitanul, fra]ii Anders, inginerul [ef...– Spune-mi despre insula ta, Nick. Seam`n` cu asta?– Mataleta? Ridic` din umeri. E asem`n`toare. Insulele din

Pacific tind s` adopte acelea[i detalii topografice. E pu]in maimare decåt aceasta [i cultivat`, desigur. Cafea [i copra.

– Tu [i partenerul t`u v` ocupa]i de toat` insula?– Cu ajutorul celor cåteva sute de insulari. Popula]ia alb` este

de [ase persoane.– Stau to]i \n aceea[i cas`?– Nu. Familia Newall locuie[te \n cealalt` parte a planta]iei. La

Silverwood nu stau decåt eu, mama [i Jenny.– E un nume frumos pentru o cas`.– E o cas` frumoas`. Bunicul meu a construit-o pe locul uneia

mai vechi. Ar trebui s` mai dureze cåteva zeci de ani.– {i fiica ta? |ntrebarea fu pus` cu re]inere.– Dac` vrea s` r`mån` acolo, casa o s` fie a ei.


|[i schimb` tonul vocii. Ce vrei s` mai [tii?Tara \[i d`du seama c` b`rbatul nu vrea s` vorbeasc` despre

fiica lui. Lovi nuca de cocos de una dintre pietrele pe care le g`sisela picioarele ei, pentru a ajunge la miez.

– Ai spus c` sunte]i [ase persoane. Pån` acum nu te-am auzitvorbind decåt de cinci. Partenerul t`u are [i el copil?

– Nu, John [i Olivia stau singuri. Am angajat un manager cucåteva luni \n urm`; nu e tocmai genul de om care s`-mi plac`, darse pare c` se descurc` destul de bine. E destul de greu s` g`se[tipe cineva care s` vrea s` stea mai mult de cåteva luni pe Mataleta.

Oare din cauza aceasta nu-i reu[ise mariajul? se \ntreb` \n sineaei Tara. Unei femei \i e foarte greu s` renun]e la lumea exterioar`.Dar nu [i dac` dragostea era una adev`rat`. {i-apoi, mai era [iproblema copilului: ce femeie [i-ar l`sa de bun`voie copilul? Ar fivrut s`-l \ntrebe dac` so]ia sa tr`ie[te \nc`, dar \[i d`du seama c`\ntrecea m`sura.

– Sper s` ajungi curånd acas`, \i spuse cu vocea [optit`.– Dac` n-o s` pot face asta, n-o s` fie pentru c` am \ncercat. O

privi cu aten]ie, sprijinindu-[i cotul \n iarb`. Dar tu? Nu vrei s` te\ntorci acas`?

– Nu am la fel de multe lucruri la care s` m` \ntorc. Nici m`caro slujb`. Nes`buin]`, parc` a[a o numeai. |nc`p`]ånare prosteasc`,cred c` e mai aproape de adev`r. Uite unde ai ajuns acum!

– Dar, dar uite cåt` experien]` adun. A[ putea s` scriu o cartedespre asta cånd o s` m` \ntorc [i s` vånd milioane de volumepeste noapte. Are tot ce-i trebuie unei c`r]i. O fat` [i zece marinari,singuri pe o insul`. Gånde[te-te ce vålv` o s` fac` presa pe chestia

54 CECILE FOX

asta. Ii mai trebuie doar o...t`cu o clip` [i ocoli ideea. Mai trebuies` vin` cineva s` ne salveze.

– Dar noi n-o s` a[tept`m pån` cånd se va \ntåmpla asta. Nick\[i \ntinse måna \nspre ea. Tara, vino aici!

Se holb` la el, cu team` \n privire, dar sim]indu-se vulnerabil`.Måna lui \ntins` o f`cea s` se simt` mai \n siguran]`. F`r` s` maistea pe gånduri, se a[ez` pe iarb` lång` Nick, punåndu-[i månamic` \n palma lui.

– O s` plec`m de aici, spuse el cu o voce [optit`. Nu numaiasta, dar o s` mergem pån` la cap`t. N-o s` \ncepi s`-]i pierzisperan]a, pentru c` n-o s` te las. |n]elegi? N-o s` te las!

Ea d`du din cap, f`r` s` mai poat` scoate o vorb`. Nu se opusecånd o trase spre el, ci se l`s` \n voia måinilor lui puternice; os`rut` [i ea \i r`spunse.

Tremura la fiecare atingere a lui; [tia c` Nick n-o iube[te, dar ea\l iubea. |[i d`duse seama de asta \n ultimele zile. N-ar mai fi avutrost s`-l resping`.

Brusca retragere a capului s`u o l`s` uimit`. Nick se ridic`rapid \n picioare, \n timp ce ea, cu gåtul uscat, abia putu s`rosteasc`:

– Nick, eu...– Lini[te! se r`sti el cu o voce grav`, \ndreptåndu-[i privirea

c`tre cerul senin. Auzi?– Ce s` aud? Chiar \n timp ce rosti aceste cuvinte, zgomotul

unui avion \i ajunse la urechi. Se ridic` repede, \ndreptåndu-[iplin` de speran]` privirea spre cer. ~la e un avion, Nick, e unavion!


– Acolo. |ndrept` måna spre un obiect argintiu care se \ndreptacu vitez` spre insul`, l`sånd \n spate o dår` de fum care t`iaseninul cerului \n dou`. Vine spre noi!

– Ia asta! I[i rupsese fusta cu degete tremurånde. Agit-o \n aer!Trebuie s` ne vad`, trebuie!

– Agit-o tu! Se gr`bea spre vårful dealului. Am construit un rugaici, special pentru asta.

Avionul era prea sus dar se mi[ca \nc` spre insul`. Tara fluturadisperat` fusta deasupra capului. Auzi sunetul de lemn arzånd \nspatele ei. Desigur, se gåndi ea, parafina! P`straser` ce mair`m`sese din parafina de pe barc` pentru a aprinde focul mairepede. Cu måinile \n aer, arunc` o privire [i \n josul plajei;ceilal]i, care abia auziser` avionul, ie[iser` \n mijlocul plajei,]ipånd [i s`rind cu måinile \n aer \n direc]ia avionului.

Cånd \[i \ntoarse privirea, avionul aproape c` ajunsesedeasupra capetelor lor, f`r` s` par` c` i-ar fi v`zut cineva; se\ndrepta zgomotos spre nordul insulei. Nick se \ntoarse lång`Tara.

– Dac` nu ne-au v`zut pån` acum, n-or s` ne mai vad`.– Trebuie s` ne vad`! Tara \ncepu s` mi[te mai repede din

måini, nevrånd s` accepte o asemenea posibilitate. Te rog, \ncepus` se roage pentru sine, te rog, nu ne l`sa aici!

– Se \ntoarce! Chiar [i Nick \ncepuse s`-[i piard` controlulurm`rind cum avionul argintiu mai d` un ocol insulei. Avionulcobor\ la cåteva sute de metri deasupra insulei; Tara reu[i s`disting` capul pilotului care m`sura insula cu ochii. Tara ]ip` debucurie cånd pilotul semnaliz` \n semn de recunoa[tere. Chipul

56 CECILE FOX

fetei se \ntrist` cånd avionul se re\ntoarse la \n`l]imea ini]ial`,pierzându-se iar`[i \n orizontul albstru.

– N-ar fi putut s` ne ia pe to]i, nici m`car s` aterizeze. Dac` evreme bun`, s-ar putea s` ne trimit` un hidroavion. Dac` nu,atunci trebuie s` mai a[tept`m alte cåteva zile pentru vreo nav`.

Primele \ndoieli ap`rur`.– E[ti sigur c` [i-a dat seama c` suntem naufragia]i aici? \ntreb`

ea.Nick zåmbi reconfortant.– Era un avion de recunoa[tere. Mai mult ca sigur a f`cut

fotografii ale insulei. O s` ajungem pe prima pagin` ale marilorziare.

Tara \[i privi picioarele [i coapsele dezgolite [i sim]i cum ia focde ru[ine. |mbr`c` \n grab` fusta; cånd \[i ridic` privirea, Nick aveaacela[i zåmbet pe buze.

– Sper s` nu fi f`cut nicio fotografie. M-a[ sim]i \ngrozitor!Råsul lui Nick avu darul s-o lini[teasc`.– Haide, am face bine s` ne \ntoarcem pe plaj`. Nu mai are rost

s` r`månem aici.Nu mai avea rost, \ntr-adev`r; Tara avea s` fie acas` \n cåteva

zile [i refuz` s` mai insiste asupra a ceea ce se petrecuse \nainte caNick s` aud` avionul. Oricum, \[i putea da seama c` nu \nseamn`mare lucru pentru Nick. Ceilal]i erau \nc` veseli [i bucuro[i cåndei ajunser` pe plaj`. Pån` [i Chandris renun]ase la t`cerea [ir`utatea din ultimele zile; vorbea [i glumea cu to]i.

Spiritele se mai domolir` la c`derea nop]ii, cånd nu ap`runiciun avion. Doar argumentele lui Nick mai domolir` spiritele,


convingåndu-i pe b`rba]i c` n-au motive de \ngrijorare. Chiar dac`pilotul ar fi trimis vestea prin radio, tot n-ar fi putut s` trimit` unavion dup` ei. Nimeni nu s-ar fi \ncumetat s` aterizeze pe opor]iune necunoscut` de ap` dup` c`derea \ntunericului. Lepierise tuturor pofta de måncare, erau mult prea tensiona]i ca s`se gåndeasc` la altceva \n afar` de posibilitatea unui e[ec almisiunii de salvare.

Cånd Nick intr` \n bordei dup` \nserat, nu [tiu cum s` secomporte fa]` de el.

– Nu mai e[ti nevoit s` mai dormi aici! Nu mai e nevoie, a[a-i?– Nu m-am gåndit la asta! Vocea lui p`rea calm`. Oricum, e

prea tårziu s` m` mai mut acum.– De ce? Pentru c` ar putea s` se cread` altceva? }i-e team` s`

pierzi respectul oamenilor? T`cerea ap`sa greu timpaneleamåndurora. Cånd \i r`spunse, Nick o f`cu pe un ton lini[tit.

– Sper c` [tii ce faci!– {i ce-ar trebui s` \nsemne asta pentru mine?– |nseamn` c` dac` vrei s` mai continu`m ce-am \nceput \n

dup`-amiaza asta, mergi \ntr-o direc]ie total opus`. Asta vrei s`faci?

– Da. Se r`suci cu fa]a spre \nveli[ul cu frunze de palmier.Las`-m` \n pace, Nick!

– Deci, po]i s` treci a[a u[or peste asta? Dup` cåteva secunde,continu`: recunosc, am profitat de situa]ie. Poate c` \n ochii t`i,asta m` coboar` la nivelul lui Chandris, dar s` m` ab]in, ar fi\nsemnat s` m` mint. Ai un corp frumos [i e[ti de-ajuns de marepentru a putea s` faci dragoste.

58 CECILE FOX

– {i eu eram dornic` de asta– asta incerci s`-mi spui. Crezi c`am venit lång` tine pentru c` vroiam s` fac dragoste cu tine.

– Nici nu cred c` [tiai ce vrei. Te-am avertizat c` nu sunt sfånt[i c` lucrurile \ntre noi s-ar putea s` mearg` mai departe decåt tea[teptai. Dac` avionul acela n-ar fi sosit atunci, \ndr`znesc s` spunc` acum ai [ti mai multe despre via]`...M`-ntreb dac` experien]ate-ar fi maturizat \n vreun fel.

– Vrei s` spui c` sunt imatur`? S` fii adult nu \nseamn` s`...s`te culci cu primul om care-]i iese \n cale.

– De acord. Reu[ise s`-[i p`streze calmul. Pentru \nceput, artrebui s` te controlezi, ]ipi la mine [i asta nu face decåt s`-mi deadreptate. F`cu o mic` pauz`. S` nu crezi c` sunt atåt deimpresionat de o femeie care e libertin` cånd vine vorba de sex.Majoritatea b`rba]ilor prefer` s` fie ei primii. Nu \ncercam s` m`leg de lipsa ta de experien]`. Vroiam s` te fac s` vezi lucruriledintr-o alt` perspectiv`. Ce s-a \ntåmplat \n dup`-amiaza asta, afost inevitabil. Aveai nevoie de un contact emo]ional [i eu ]i l-amoferit.

– Ce modest e[ti!– ~sta-i adev`rul. Lucrurile stau altfel acum, v`d. Dar nu

trebuie s`-]i faci griji c` m` voi atinge de tine \n seara asta. Suntobosit. F`cu o pauz` [i spuse ironic: desigur, m-ai putea convingetu.

– O s` m` gåndesc la asta, r`spunse ea, \ntorcåndu-i un zåmbetmali]ios.

– Bine. Acum, hai s` dormim. A fost o zi epuizant` [i noapteao s` fie una lung`...


Mai lung` pentru mine decåt pentru tine, se gåndi Tara,ascultånd respira]ia u[oar` [i ritmat` a partenerului de locuin]`.Asta avea s` fie ultima oar` cånd mai avea de gånd s` doarm` cuel. Nu f`cea decåt s`-i \ngreuneze nop]ile. Era evident c` nureprezenta decåt un episod pasager din via]a lui. |n via]a ei, \ns`,Nick \ncepuse s` cå[tige teren. Cum avea s` e simt` dup` ce n-aveas`-l mai vad`?

***Se trezir` to]i \n zumzetul motorului de avion. Sosise \n

diminea]a zilei urm`toare [i dup` cåteva ture de recunoa[tere,ateriz` \ntr-un golfule] apropiat de cel \n care \[i a[ezaser` tab`ra.

O trap` se deschise [i unul dintre pilo]i \mpinse o [alup` pevalurile calme. Doi dintre oamenii din avion se urcar` \n mica[alup` [i \ncepur` s` våsleasc` spre ]`rm.

– A]i p`]it-o rù de tot, oameni buni! Celelalte b`rci au fostg`site \n dou` zile. Am renun]at s– o mai cùt`m pe a voastr` \ncea de-a zecea zi. Ne-am gåndit c` niciunul dintre voi n-a pututsupravie]ui mai mult de-atåt.

– Ne-am gåndit [i la asta. Au supravie]uit to]i? \ntreb` Nick.– Nu [tim pån` cånd vedem cine mai e cu voi. |[i arunc` o

privire peste cele unsprezece persoane pån` cånd ajunse \ndreptul Tarei. Hei, dr`gu]`, ai f`cut mare vålv` pe uscat. Presa aaflat de poveste. Sute de ziari[ti a[teapt` s` v` \ntoarce]i. Se maiuit` odat` printre oameni [i ridic` din umeri, privind \n direc]ia luiNick. Se pare c` nu sunte]i chiar to]i, pån` la urm`. C`pitanulSaratogì nu era nici \n celelalte b`rci.

– |n]eleg. Nick nu reac]ion` \n niciun fel. |ncepem \mbarcarea?

60 CECILE FOX

Nu avem ce s` lu`m cu noi. Nu prea putem face nimic cu barcade salvare.

– Nu, o s` r`mån` aici s` putrezeasc`. Bine, atunci, s` \ncepem.Putem s` lu`m patru oameni pe rånd. |n trei ture am terminat.Cine e primul?

Tara fu \mpins` \n fa]` de c`tre b`rba]ii din apropierea ei.– |ntåi femeile [i copiii.– Nu avem copii, se auzi o voce din spate.Dup` ce urc` \n [alup`, restul b`rba]ilor se \mbulzir` care s`

urce primul.Ultimul care se urc` la bordul avionului fu, \n mod previzibil,

Chandris. Nick r`m`sese pe insul`.Zåmbetul ap`ru pe fa]a celor trei b`rba]i care se urcaser`

\mpreun` cu ea, de \ndat` ce avionul p`r`si apa. Tara privi insulapån` cånd ajunse doar un punct mic [i galben, disp`rånd treptat\ntr-o mare de albastru.


Capitolul 5

Camera hotelului era decorat` \n stil spaniol [i oferea unad`post r`coros fa]` de c`ldura de afar`. Tara se trezi buim`cit` [ide[i somnul o sc`pase par]ial de oboseala ultimelor zile, nu avuputerea s` se ridice din pat, ci r`mase \ntins` cåteva ore, cu ochiideschi[i, gåndindu-se la tot ce se \ntåmplase.

Sosirea \n capitala panamez` fusese un adev`rat calvar, presa sen`pustise asupra lor din toate p`r]ile aeroportului. Spiritele s-aucalmat doar cånd, ajun[i \n salonul hotelului, ziari[tii \ncetar` s`-imai h`r]uie. Ambasada englez` f`cuse dou` rezerv`ri pentru ea [ipentru Nick; aici, reu[iser` s` fac` rost de o copie a ziarului dediminea]`,

Povestea ajunsese pe prima pagina, \nf`]i[ånd o poz` cu ei doi,f`cånd semne avionului de c`utare.

" Supravie]uitorii de pe Saratoga teferi [i nev`t`ma]i. Calvarulfemeii britanice ia sfår[it".

Nick nu reac]ionase \n niciun fel, de[i era v`dit enervat depovestea pe care o relata articolul.

– Las-o balt`! o sf`tui el. Sunt \n stare s` exagereze orice.De[i [tia c` are dreptate, Tarei \i venea greu s` accepte toate

insinu`rile care ap`ruser` pe seama lor. N-o lini[tise nici faptul c`-l v`zuse pe Mike Chandris acordånd un interviu unuia dintrereporteri. |n jurul lui Nick, cunoscut prin aceste p`r]i, se creaser`discu]ii grozave. Fra]ii Regan se \mbarcaser` \ntr-un avion \napoispre Anglia dup` ce, timp de o s`pt`mån`, a[teptaser` ve[ti despreceilal]i disp`ru]i. De c`pitan, nimeni nu [tia nimic. Era singurulcare nu reu[ise s` scape; cum se \ntåmplase asta, nu exista nicioexplica]ie. Mike Chandris fusese ultimul care-l v`zuse, dup` cumel \nsu[i recunoscuse. Punånd lucrurile cap la cap, Tara se gåndic`, \n la[itatea lui, Mike l-ar fi l`sat pe c`pitan s` se descurcesingur.

Nick. Numai la auzul acestui nume, dorin]a chinuia trupul [imintea Tarei. Faptul c`-l iubea [i c` n-avea curajul s` fac` nimicpentru asta, era un chin imens. Gåndindu-se c`, \n viitorulapropiat, va trebui s` se despart` de el, odat` cu plecarea \n Anglia,\i f`cea durerea [i mai cråncen`. Nu avea nicio idee despre cåt demult aveau s` mai dureze formalit`]ile de \ntoarcere: trebuia s`-[icumpere alte haine, s` \ncaseze o parte din bani pe cecurile dec`l`torie, s` semneze sute de acte [i de procese verbale. Unuldintre ziari[ti \i propusese o important` sum` de bani pentru unarticol exclusiv asupra naufragiului. Nick nici nu vrusese s` aud`de a[a ceva.

Cioc`nitul la u[` o dezmetici [i o readuse \n prezent.


Se uit` \n jur, c`utånd cu privirea ceva haine cu care s` se\mbrace, dar hainele sumare cu care venise de pe insul`disp`ruser`. R`mase \n pat, acuns` sub plapum`.

– Intr`.O camerist` intr`, avånd bra]ele pline de cutii [i de pachete

sigilate. Le a[ez` cu grij` pe un scaun gol la cap`tul patului [i se\ntoarse zåmbind c`tre Tara.

– Domnul Bryant spune c` sper` c` totul e bine pentrudomni[oara. O s` v` fac` o vizit` peste o or`, spuse femeia \ntr-oenglez` stricat`.

Tara \i mul]umi cameristei [i \ndat` ce aceasta \nchise u[a \nurma ei, se ridic` din pat [i se \ndrept` spre cutiile de la cap`tulpatului. Le deschise cu o curiozitate copil`reasc`. |n`untru g`si oselec]ie de lenjerie feminin`, croit` din cea mai fin` m`tase, cu[ireturi delicate, fiecare articol vestimentar fiind a[ezat cu grij` \nhårtie chinezeasc`. Cu måini nesigure, deschise [i celelalte dou`cutii, a[ezånd pe pat fiecare hain` pe m`sur` ce le scotea din cutie.G`si un costum italian de bumbac, asortat cu o e[arf` bej, care sepotrivea perfect cu restul hainelor, dou` perechi de pantofi [i orochie de zi, albastr`. Privind toate hainele \ntinse pe pat, Tara\nghi]i \n sec gåndindu-se c` nimeni altcineva \n afar` de Nick n-arfi putut s` le cumpere. Gestul o uimi. |ncerc` s` [i-l \nchipuie peNick drept omul elegant [i politicos care se gånde[te la toate [i cuun asemenea gust pentru haine. Nu reu[i. Ar fi vrut s`-l cunoasc`pe omul acesta de care se \ndr`gostise complet. Dar nu mai eratimp pentru asta...\n cåteva zile avea s` plece \n Anglia, sau poatec` el avea s` se \ntoarc` pe Mataleta \n mai pu]in timp [i...

64 CECILE FOX

Era \mbr`cat` [i aranjat` cånd Nick b`tu la u[` exact la ora lacare promisese c` vine. O m`sur` din cap pån`-n picioare,aprobånd din privire noua ei \nf`]i[are.

– E[ti frumoas`!– Mul]umesc. Brusc, i se f`cu ru[ine \n fa]a acestui b`rbat care

i se \nf`]i[a pentru prima oar` \n acest fel. Nick \mbr`case uncostum scump, c`ma[` alb`, \[i r`sese barba, iar p`rul \l aveaaranjat. Cred c` ]ie trebuie s`-]i mul]umesc pentru toate astea,spuse, f`cånd un gest spre hainele pe care le purta.

– Nu \n totalitate. A trebuit s`-]i ghicesc m`rimea.– Ai nimerit perfect. Se \ntoarse cu spatele la el pentru a

strånge hainele de pe noptier`. S`-n]eleg, dup` felul \n care e[ti\mbr`cat, c` trebuie s` pleci \n curånd?

– Nici pe departe. Dac` tot trebuie s` r`månem aici cåteva zile,de ce s` nu profit`m de timpul `sta? M-am gåndit c` o cin` \n ora[e mai bine decåt una la hotel.

– Cåteva zile? Rapiditatea mi[c`rilor sale \i tr`d` bucuria. Darcredeam...

– Ce? O privi \ntreb`tor. Credeai c` o s` te las s` te distrezisingur` pån` cånd se rezolvau lucrurile? F`cu o pauz` [i \[i domolitonul vocii. O s` vorbim despre asta la cin`.

Restaurantul fu o surpriz` pl`cut`; construit \n stil clasic, \ntr-una din suburbiile vechi ale capitalei, avea numai clien]iselec]i. Nick comand` måncare pentru amândoi cu aerul omuluicare e obi[nuit cu asemenea medii, l`såndu-i [i ei timp s` seacomodeze. De \ndat` ce plec` chelnerul, se \ntoarse spre ea.

– Vrei s` m`nånci \nainte s` vorbim?


Tara ridic` din umeri cu un aer de nep`sare, menit s`-i ascund`b`t`ile puternice ale inimii [i nelini[tea interioar`.

– Dac` vrei s`-mi spui neap`rat ceva, nu v`d de ce-ar trebui s`a[tept`m pån` mai tårziu.

– Nici eu. Vorbi cu o voce calm`. Vreau s` te \ntorci cu mine peMataleta!

Speran]a prinse via]` \n ea [i focul din privire se reaprinse.– Vrei s` spui, ca un fel de guvernant` pentru fiica ta? \ntreb`

ea nesigur`.– Ai putea s` spui [i a[a, cred. P`rea amuzat. Vreau s` te

c`s`tore[ti cu mine.Uit` s` mai r`spund`. Cererea lui o uimi atåt de mult, \ncåt \i

pierise vocea. Cånd \[i reveni, spuse \n [oapt`:– Nu sunt sigur` c` \n]eleg.Språncenele lui Nick se arcuir` \n semn de \ntrebare.– Ce e a[a de greu de \n]eles la o cerere \n c`s`torie?– Motivele tale...tu nu m` iube[ti.R`spunsul pe care-l a[tept`, f`r` s` respire, nu veni. Focul din

privirea ei se stinse. Nick ridic` din umeri.– Nu e absolut necesar ca doi oameni s` se iubeasc` pentru a

face un mariaj de succes. De fapt, f`r` iubire e mai bine.Trase adânc aer \n piept, \ncercånd s` se controleze.– Nu e un mod cam rece de a privi problema? – E modul cel mai bun. Sentimentele nu fac decåt s` complice

o rela]ie.– Vorbe[ti din propria experien]`?R`spunsul fu unul simplu.

66 CECILE FOX

– Da. M-am c`s`torit prea tån`r [i din cele mai gre[ite motive.Nu inten]ionez s` fac aceea[i gre[eal` de dou` ori.

– E[ti divor]at? \ntreb` ea, ne[tiind dac` merge prea departe cuindiscre]ia.

– Nu, so]ia mea a murit la trei luni dup` na[terea lui Jenny.– |mi...pare r`u.– Nu v`d de ce. A trecut mult timp de atunci. Eu vorbesc

despre un fel de acord mutual \n avantajul amåndurora. Jenny arenevoie de o mam` iar, dup` spusele tale, nici tu nu prea ai motives` te \ntorci \n Anglia.

– Vrei s` spui...s` accept o c`s`torie din interes?– Dac` vrei s`-i spui a[a. Nu conteaz` ce nume \i dai atåta timp

cåt acordul e comun. Eu vreau o so]ie, tu vrei o cas`. Doar despreasta e vorba. A[tept`, urm`rind-o cu o privire fix`. Deci?

Tara \[i scutur` capul ca s` se dezmeticeasc` [i s` se asigure c`nu e totul un vis.

– Trebuie s` ai [i alte motive \n afar` de astea...– Adic` preferi s` a[tep]i un b`rbat de care s` te \ndr`goste[ti

nebune[te? S-ar putea ca aceast` experien]` s` te dezam`geasc`teribil. Cel pu]in a[a, am [ti de unde pornim.

– De ce eu? \ntreb` ea schimbåndu-[i nesiguran]a \ncuriozitate. Dac` vrei o mam` pentru Jenny, cred c` sunt omul]ime de femei care ar fi gata s` accepte ce ai de oferit.

– Poate, numai c` de cineva ca tine are ea nevoie– e[ti destulde tån`r` s`-i fii prieten` [i destul de matur` s` ai autoritate asupraei.

– Vorbe[ti de parc` ar fi foarte neaståmp`rat`.


– Este.– |mi imaginez. Sim]i nevoia s` fie rea. Poate c` dac` ai fi

petrecut mai mult timp cu ea [i n-ai fi l`sat-o \n grija altora, n-ar finevoit` s` fac` toate lucrurile pe care le face. Te-ai gåndit vreodat`c` ar prefera poate s-o cer]i din cånd \n cånd, decåt s` o neglijezi\n felul `sta?

Privirea lui deveni amenin]`toare.– De ce e[ti a[a de sigur` c` am neglijat-o?– Ai spus c` e[ti plecat de dou` luni [i sunt sigur` c` asta nu e

prima oar` cånd o la[i singur` atåta timp. Nici m`car nu vorbe[tidespre ea cum vorbe[te un tat` despre copiii lui.

– M` cuno[ti a[a de bine? |ntrebarea era plin` de sarcasm. Oprivi \ndelung, [i-i r`spunse dup` ce reu[i s` se lini[teasc`. Aidreptate, sunt plecat de dou` luni; or s` se fac` trei pån` cåndajung acas`, dar asta e prima oar`, de la moartea mamei ei, cånd olas singur` mai mult de cåteva zile. Problema lui Jenny e c` a fostr`sf`]at` de o bunic` \n]eleg`toare dar pu]in cam naiv`; lucrul `stase \ntåmpl` des \n familii incomplete. Tu ne-ai face un binetuturor.

– Adic` eu s` fiu cea care absoarbe orice tensiune din familie.– Nu. Tu s` fii funda]ia pe baza c`reia putem \ncepe ceva nou.

E prea mult pentru tine?Prea bine pus la punct, se gåndi ea. Ceea ce-i oferea Nick, era,

\n unele privin]e mai r`u decåt dac` nu i-ar fi oferit nimic. {tia \ns`de pe-acum c` r`spunsul avea s` fie da. Chiar acceptånd condi]iilecare i se impuseser` ,era mai bine decåt s`-l piard` pentrutotdeauna. {i de unde avea s` [tie ce se putea \ntåmpla dac`

68 CECILE FOX

user

Formato

gianninajollys

accepta propunerea lui. Poate, cu timpul,va ajunge s-o iubeasc` [iNick, la råndu-i.

– Nu. Bine, Nick, am s` m` c`s`toresc cu tine, dac` asta vrei.– Mul]umesc. R`spunsul lui era sincer. Måine trebuie s` cau]i

tot ce-]i trebuie pentru nunt`, cåt timp fac eu toate aranjamentele.Ne putem c`s`tori poimåine, [i dup` aceea lu`m primul avionspre insule. Ajungem \n Mataleta \nainte de sfår[itul s`pt`månii.

– O s`...anun]i pe careva?– Am f`cut-o deja. |n telegrama de azi-diminea]`, i-am avertizat

c` o s` vin cu o so]ie. Se pare c` nu m-am \n[elat.Remarca o duru.– Asear` totul p`rea diferit.– Pentru c` asear` vorbeam despre lucruri diferite. Un zåmbet

ap`ru pe buzele lui. N-ai de ce s`-]i faci griji \n privin]a asta. Doarnu te a[teptai la o rela]ie de abstinen]`?

– Desigur c` nu!Aspectul acesta nu-i trecuse niciodat` prin minte, de cånd

\ncepuser` discu]ia despre c`s`torie. Se p`rea c` nici nu avea preamult timp s`-l ia \n considerare. B`rba]ii puteau s` fac` dragoste [if`r` s` fie \ndr`gosti]i. |nc` mai spera ca el s` se \ndr`gosteasc` deea, la råndu-i. Pån` atunci, sentimentele ei trebuie s` fie de-ajunsde puternice pentru amåndoi. O, Doamne, f`-l s` m` iubeasc`, f`-l s` m` iubeasc`! se gåndi disperat`.

C`s`toria lor fu mai degrab` o ceremonie civil`, \ntr-o prim`riemodest` din Ciudad de Panama. Avu loc o scurt` schimbare deinele [i jur`minte, care n-avu darul s` schimbe starea de spirit aTarei. Nici costuma]ia ei nu fu prea preten]ioas`, o rochie simpl`,


alb`, [i o p`l`rie de m`tase cu un buchet de flori cusut pe o parte.Cånd ofi]erul st`rii civile o felicit`, \i lu` pu]in timp s` \n]eleag` c`numele ei este Tara Bryant.

Se dovedise aproape imposibil s` g`sesc` un avion \n aceasear`, a[a c` erau nevoi]i s` mai petreac` o noapte \n plus \n ora[.Nick \nchiriase o camer` la un alt hotel, pentru a evita orice fel deinterven]ie a presei. Mituise angaja]ii hotelului s` nu comuniceniciunui ziarist prezen]a lor acolo, decåt dup` ce ar fi plecat din]ar`. Restul zilei, Nick o lu` \ntr-un tur al ora[ului, iar seara o dusela un restaurant, unde se putea dansa.

Abia cånd se \ndreptar` spre hotel, \[i d`du seama c` searaaceasta avea s` fie diferit`, [i c` de data asta o va \mp`r]i cu Nick\n calitate de so]ie. De[i n-o iubea, p`ruse destul de convins c` eava accepta s` fac` dragoste cu el. |ndoiala puse st`pånire pe Tara.Cum a putut crede, chiar [i pentru o clip`, c` un asemeneaaranjament va func]iona?

Dac` Nick sim]ise nelini[tea ei, nu se ar`tase preocupat de ea.Urcar` t`cu]i pån` la etajul unde era camera lor.

– Ce-ai zice de o cafea? propuse ea, \ndat` ce intrar` \n camer`.Cred c` serviciul de camer` e \nc` disponibil.

– Probabil, dar nu cred c` are rost s`-i deranj`m. Se \ndrept`spre baie. M` duc eu primul, cåt timp te ocupi de lucrurile pe carevoi, femeile, le considera]i a[a de esen]iale \nainte s` v` duce]i laculcare.

S`-mi sco]i [i mie o c`ma[` nou` pentru diminea]` [i, dac` n-aice face pån` ies, s` schimbi lenjeria de pat. E una nou` \n valizamea.

70 CECILE FOX

Tara a[tept` s` aud` zgomotul du[ului [i arunc` o privire princamer`. F`cu a[a cum \i ceruse Nick, schimb` lenjeria cu una nou`scoas` din valizele cu care fuseser` la cump`r`turi. |n ciudatuturor rug`min]ilor ei, Nick \i cump`rase atåt de multe haine,\ncât nici n-avea ce face cu ele, mai ales pe o insul` ca Mataleta.

|[i schimbase cecurile de c`l`torie \ntr-o sum` destul de marede bani, dar Nick nu vrusese s` accepte nimic pentru haine. Osf`tui s` [i-i pun` \n banc` pe numele ei, [i-i promise c` va avea elgrij` de toate detaliile.

Tot datorit` \mpotrivirii lui Nick, nu cheltui mult nici pecadourile pentru Jenny [i pentru mama lui.

– E prea mare pentru p`pu[i [i n-o s`-i po]i cå[tiga dragosteadac` \i cumperi o juc`rie scump`.

Replica fusese nedreapt`, dar Tara nu mai g`si de cuviin]` s` se\mpotriveasc`. Pån` la urm` \i cump`r` feti]ei o carte care senumea" Lumea \n care trìm" [i pentru b`trån`, un pulov`r demohair.

Zgomotul du[ului \ncetase. Puse gr`bit` o nou` c`ma[` peumera[. U[a bìi se deschise.

– Gata. E toat` a ta!Purta un halat lung, sub care abia se z`reau picioarele ude.

P`rul era dat pe spate [i \nc` ud. Ea \[i adun` toate lucrurile decare avea nevoie [i se strecur` pe u[a \ntredeschis` f`r` s` scoat`niciun cuvånt. Totul mergea spre mai rù, nu spre mai bine. Omulacela strìn de afar` era so]ul ei. Un strìn pe care-l iubea, \[iaminti ea, \n timp ce d`dea drumul la du[. Valul de speran]` careo ajutase s` reziste \n ultimele zile se destr`ma acum sub


picioarele ei. F`cuse o gre[eal` incredibil`. Dar mai era \nc` timppentru a o repara. C`s`toria putea fi \nc` anulat`.

Nick st`tea \ntins pe pat, cånd \[i f`cu destul curaj s` intre \ncamer`. O privi zåmbind din cap pån`-n picioare.

– Ar`]i c` o [col`ri]`. Una foarte frumoas`. |ntinse måna spreea, la fel cum f`cuse \n ziua \n care erau singuri, pe insul`. Vinoaici, drag`!

Drag`? Ce u[or o spune, de[i pentru el nu \nseamn` nimic.R`mase pe loc, rezemat` de tocul u[ii de la baie.

– |mi pare r`u, Nick...nu...nu pot!El nu reac]ion` \n niciun fel.– Ce nu po]i?– {tii la ce m` refer, nu m` obliga s` fiu explicit`! Eu...noi am

f`cut o gre[eal`! Nu poate s` mearg`, trebuie s` \n]elegi!Nick r`månea \n continuare la fel de calm. – Eu n-am f`cut nicio gre[eal` [i e cam tårziu acum s` te

gånde[ti la asta. E[ti so]ia mea, Tara– `sta e un fapt. Acum, gata,nu fi ridicol`. Am zis c` ar`]i ca o [col`ri]`, nu m` a[teptam s` tecompor]i la fel.

– Nu e prea tårziu, spuse ea, aproape implorånd. |nc` maiputem s` anul`m c`s`toria.

– Putem pe dracu! S`rise \n picioare [i o privea cu furie.Doamne, ce enervant` e[ti!

Nici nu cred c` [tii ce spui! Poate c` a fost gre[it s` gr`bimlucrurile cum am f`cut-o, dar nu p`rea s` avem niciun motiv seriospentru care s` a[tept`m. Måine o s` råzi de toate prostiile astea,crede-m`.

72 CECILE FOX

– Måine n-o s` gåndesc sau s` simt altfel; nici peste os`pt`mån`, nici peste o lun`. Asta nu e c`s`torie, Nick! E doar unsimulacru.

– Atunci,simulacru s` fie! {i \ncepe chiar de azi. Dac` ai fi avut[aptesprezece sau nou`sprezece ani, a[ mai fi a[teptat pån` cåndte vei fi sim]it preg`tit`, dar la naiba dac` a[tept o femeie dedou`zeci [i doi de ani s` se \mpace cu via]a.

– S-ar putea s` fii nevoit s-o faci. Vocea \i tremura. Dac` nu vreis` fii dispre]uit!

– |mi asum riscul! F`cu un gest spre ea, \ntinzåndu-i din noumåna. Vii tu aici, sau te iau pe sus?

Tara r`mase pe loc. Timp de jum`tate de minut, Nick f`cuacela[i lucru. Apoi, brusc, se ridic` [i repezindu-se la ea, o lu` \nbra]e, ne]inånd seama de \mpotrivirile ei.

– Nu, Nick, te rog! Nu \n felul `sta!– Trebuie s` te maturizezi! Eu vreau o so]ie, nu o alt` fiic`.|mpotrivirile ei nu durar` mult. Dup` un timp,se supuse [i

ced`, \ncetul cu \ncetul. Nick nu se gr`bea. Trezi dorin]e \n ea, decare nu mai fusese con[tient`, pån` acum. O iubi ca un amantperfect.

Tårziu, \n noapte, stånd lungit` \n bra]ele lui, \ncerca s` uite c`tot ce se \ntåmplase nu \nsemna pentru Nick mai mult decåt osatisfacere a nevoilor fizice. Era, evident un amant cum nu multefemei puteau s` aib`. De ce nu se putea mul]umi cu ce avea?

Mataleta ap`ru la orizont ca o mic` ridic`tur` de p`månt,\ncercuit` de apele nesfår[ite ale oceanului. Pe m`sur` ce vaporul


se apropia de ]`rm, \[i d`du seama c` insula era mult mai maredecåt p`rea de la dep`rtare.

– Insula e un vulcan stins. Dar nu-]i face griji, n-a mai erupt detrei sute de ani.

– Unde e Silverwood? \ntreb` ea.– Acolo. Ar`t` cu degetul un loc din estul insulei, la poalele

unei ridic`turi de p`månt. O s` acost`m \n maximum o jum`tatede or`.

{i avea s`-i \ntålneasc` familia – Tara nu vrusese s` gåndeasc`prea mult timp la asta– avea de gånd s` se ocupe de lucruri pem`sur` ce-i ie[eau \n cale. |[i d`duse seama c` \n felul `sta \[i facevia]a mai u[oar`. Acum, cånd st`tea al`turi de Nick, regreta c` seopusese atåt de mult acestei rela]ii. Avea tot ce [i-ar putea dorivreodat` o femeie: un so] bogat care era, pe deasupra, un amantdes`vår[it, o cas` frumoas`, chiar [i o fiic` de care s` se poat`ocupa.

– La ce te gånde[ti? Ar`]i ca cineva care tocmai a pariat pe via]alui.

– Da? \ntreb` ea råzånd. N-am f`cut niciodat` pariu pe nimic.Tu? Doar cånd sunt sigur c` o s` cå[tig! |[i puse amåndou` måinilepe coapsele ei. Ca acum. Mai ai regrete?

– Nu. |[i rezem` capul pe pieptul lui. Sper ca Jenny s` m`plac`.

– S-ar putea s` fie pu]in mai greu la \nceput. Nu [i-a cunoscutmama.

A[tept` ca el s` continue, dar n-o f`cu. Nu [tia nimic despreaceast` so]ie misterioas`; doar c` murise cu ani \n urm`. Oricum,

74 CECILE FOX

problemele erau destul de mari \n prezent, pentru a mai pierdetimpul r`scolind trecutul. Sentimentele fa]` de Nick seschimbaser`, deveneau din ce \n ce mai profunde [i observaaceast` schimbvare [i la el, \n ultimele zile. Se pare c` a \ncepe custångul nu e \ntotdeauna gre[it. Poate c` pån` la urm`, aveau s-ajung` s` se iubeasc`.

Portul principal al insulei se numea Ruru; ]`rmul era acoperitde depozite purtånd sigla Bryant-Newall. Acostar`, \nso]i]i de oflotil` de b`rci mai mici, pline de oameni, care ie[iser` \n larg s`-i\ntåmpine. Pe docuri, muzica era \n toi [i erau prezen]i mul]ib`[tina[i. Tara se pomeni cu zeci de [iraguri de flori \n jurulgåtului, de \ndat` ce puse piciorul pe ]`rm. Nick \i puse måna \njurul umerilor [i o trase spre el, conducånd-o prin mul]ime [izåmbind totodat` oamenilor, pe care-i [tia pe nume.

– Astea sunt pentru tine. E o petrecere de bun venit pentrumireas`. |[i apropie capul de urechea ei. |n cåntecul pe care-l auzi,ne ureaz` s` avem mul]i fii: nu trebuie s`-i dezam`gim, a[a-i?

O femeie, care abia de se distingea \n mul]imea \nconjur`toare,\[i f`cea loc prin mul]ime ca s` ajung` la ei. Era \nalt`, cu p`rc`runt [i ochi blånzi, iar figura ei \nc` mai p`stra urmele uneifrumuse]i trecute. |[i puse måinile \n jurul fiului ei [i lacrimile\ncepur` s`-i curg` pe obrajii albi. El \i adres` cåteva cuvinte, dup`care se \ntoarse spre Tara, tr`gånd-o mai aproape.

– Salut-o pe nora ta.Anne Bryant \[i \ntinse måinile, cu un zåmbet larg pe fa]`.– Draga mea, dac` ai [ti ce bine \mi pare c` te \ntålnesc. Am

auzit vestea salv`rii voastre, apoi telegrama lui Nick, am fost atåt


de speriat`...\n fine. Se opri, privindu-i pe amåndoi deodat`. Hais` mergem la ma[in`. Presupun c` vrei s` conduci, Nick. I-am datliber lui Tamu pentru restul zilei. Oamenii abia dac` \i l`sar` s`plece, dar pån` la urm` reu[ir` s` ajung` la ma[ina din cap`tulcheiului. Tara era \ncåntat` de tot acest ritual. |i salut` pe copiiicare se ]ineau dup` ma[in` pån` cånd ace[tia r`maser` \n urm`.

– M` gåndeam c` asta se petrece numai \n filmele cu aventuri.Ce primire frumoas`.

– Ce scuz` eficient` pentru a nu mai munci! ad`ug` Nickcaustic. O s` petreac` pån` måine diminea]`.

– {i de ce nu? interveni Anna Bryant. Nu vin mirese \n fiecarezi pe insula asta!

– Nu. Doar o dat` la unsprezece ani. Nu-[i \ntoarse capul. E \nordine, mam`: Tara n-are nicio problem` cu Helen. |n]elege preabine.

– O, rosti ea cu o voce ciudat`. Bine! Tara privi \n fa]a ma[inii,gåndindu-se ce ar avea de spus mama lui dac` ar fi [tiut c` erasingura dat` cånd Nick rostise numele so]iei sale.

– S`-n]eleg c` Jenny n-a vrut s` vin` s` ne \ntåmpine?– Nu...am putut s-o g`sesc. A ie[it la joac` dup` prånz [i

probabil c` a uitat de ceas.– Sunt sigur de asta. Tonul lui Nikc era circumspect. Ai avut

probleme cu ea \nc` de cånd ai primit telegrama de la mine.– Nu, cel pu]in nu \n felul \n care crezi.– Cåte feluri sunt?– Hai, Nick, te rog! |[i puse måna pe umerii lui, cu o privire

\ngrijorat`. Jenny e doar un copil. Nu vrea s` r`neasc` pe nimeni.

76 CECILE FOX

A avut ni[te momente grele de cånd ai plecat. Cu to]ii am avut. Nupo]i s` sose[ti cu o veste ca asta [i ea s` reac]ioneze cum vrei tu...

– Ce vrea mama ta s` spun`, e c` nu po]i s`-i ceri lui Jenny s`m` accepte a[a din senin, interveni Tara. De fapt, asta ai spus [i tu,cånd eram pe vapor. Las-o s` se \mpace cu ideea.

– Asta inten]ionez s` fac dar asta nu \nseamn` c` e iertat` c` n-a vrut s` vin` s` ne \ntåmpine. Am s`-i spun cåteva cuvinte.

Nu [i dac` pot eu face ceva, se gåndi Tara, f`r` s`-[i mai pun`gåndul \n cuvinte. Aveau destul timp s` vorbeasc` despre asta,odat` r`ma[i singuri.

Silverwood, fermec`toarea cas` a lui Nick, avea s` fie, \ncepåndde acum, a ei. Cum fusese a lui Helen cu unsprezece ani \n urm`,se auzi cealalt` voce a con[tiin]ei. Oare Helen s` fi stat cum st` eaacum, minunådu-se de toate aceste lucruri? Drumul se \ndep`rt`de port [i continu` pe lång` o planta]ie de palmieri, care umbreautotul \n jur.

Noaptea era aproape; la tropice, lucrul acesta se sim]e mai binedecåt oriunde.

Tara \[i aminti nop]ile de pe cealalt` insul`; lungi, fierbin]i,sufocante chiar, cu nesiguran]a pentru ce va urma. O clip`, \[i doris` se mai afle acolo, \mp`r]ind cu Nick acea colib` mic`. Numai c`,\n acest caz, n-ar mai purta pe deget inelul d`ruit de el. Zileleacelea trecuser` pentru totdeauna.

Mataleta era insula c`reia trebuia s` \nve]e s`-i spun` cas`. Cutoate aceste frumuse]i \n jur, nu-i va fi greu.

– Ce face John? \ntreb` Nick brusc.I se p`ru o eternitate pân` auzi r`spunsul Annei.


– Cred c-ar fi trebuit s`-]i spun din primul moment, \ncepu ea,dar n-am vrut s`-]i stric \ntoarcerea acas`. John a murit acum treis`pt`mâni, Nick, a murit lini[tit \n somn. A doua zi am auzit descufundarea Saratogì. Nu pot s` spun ce-am sim]it atunci.

– Olivia? Cum a primit vestea?– Nu prea u[or. Nimeni nu s-a a[teptat c` Nick va muri atât de

repede, de[i eram preg`ti]i pentru ce-i mai rù. A stat la noi petimpul funeraliilor, dar apoi s-a dus \napoi acas`. Vine \n seara astala cin`. Nu v` deranjeaz`?

– De ce s` ne deranjeze? Acum c` John nu mai este, eamo[tene[te o bun` bucat` din Mataleta.

– A[a este, spuse Anna. Vrei s`-i cumperi proprietatea?– Dac` ea vrea asta, altfel n-o pot for]a s`-mi vând`.– Acum nu mai are pentru ce s` r`mân` aici, nu?– Nu. Dar o s` vedem.Tara se trezi strângându-[i incon[tient mâinile \n poal`. Olivia.

Sim]ise ceva ciudat \n felul \n care rostise Nick acest nume.Desigur, Nick era afectat de moartea partenerului sù, chiar dac`nu l`sase s` se vad`. Iar \n opinia lui, v`duva acestuia meritasimpatie [i \n]elegere, nu ostilitate.

Casa lui Nick avea dou` etaje, cu balcoane mari \n care cre[teauflori viu colorate. Era \nconjurat` de o gr`din` minunat` \n carev`zu un bazin cu nuferi, o cascad` mic`, hibiscu[i [i magnolii.

Ma[ina opri chiar \n fa]a u[ii de la intrare [i Nick cobor\ pentrua le ajuta pe cele dou` femei.

Un cuplu de servitori \mbr`ca]i \n salopete imaculate ap`ru s`le ia bagajele.

78 CECILE FOX

Intrar` \ntr-un hol mare, primitor, cu o scar` de fier forjat careurca spre etajele de sus. Mici ni[e \n pere]ii de piatr` expuneauvaze cu flori, ale c`ror culori vii se reflectau pe mesele de sub ele.Se deschise o u[` [i ap`ru o feti]` \mbr`cat` \n blugi, cu p`rulnegru l`sat pe umeri.

– Bine ai venit, tat`, spuse copila.– Jenny? El nu-i zâmbi, privind-o cu v`dit` dezam`gire. Asta

este tot ce po]i s`-mi spui?Ea se gândi o clip`, apoi ad`ug`:– |mi cer scuze c` n-am putut veni s` v` \ntâmpin. Am uitat cât

este ceasul.– Vrei s` spui c` \n mod deliberat ai stat mai mult la joac`

pentru ca s` nu vii s` ne \ntâmpini, o corect` el. Nu este cazul s`min]i.

– Dar nu mint, se ap`r` copila. Niciodat` nu crezi ce-]i spun!– Foarte bine. Pe moment, vom da uit`rii acest incident. Vino

s`-]i cuno[ti mama vitreg`.Nu a[a! ar fi vrut s` strige Tara, v`zând privirea pe care i-o

aruncase fata.|ncerc` s`-i zâmbeasc`, s` pun` \n acel zâmbet toat` c`ldura de

care era capabil`.– Bun`, Jenny!– Bine ai venit, \ng`im` Jenny, apoi se \ntoarse spre bunica.

Putem lua ceaiul acum?Nick vru s` spun` ceva, negru la fa]`, dar se rezum` la a-i spune

doar:– Mergem chiar acum.


O lu` pe Tara de bra], f`r` a mai privi \n direc]ia unde se aflaJenny.

– La ce or` este masa?– I-am spus Oliviei s` fie aici la opt [i jum`tate. M-am gândit c`

vre]i s` v` odihni]i [i s` v` schimba]i.– Foarte bine.Tara se \ntoarse \nainte de a urca pe scar`.– Ne vedem mai târziu, Jenny. Iar dup` ceai, \]i voi da cadoul.

{i tata are ceva pentru tine.Tara v`zu o scânteie \n ochii fetei, dar se stinse imediat când

\ntâlni privirea tat`lui ei.– F`r` \ncerc`ri de mituire. Darurile mai pot a[tepta pân` când

vor fi meritate.O discu]ie \n contradictoriu nu era un \nceput bun pentru ea

\ntr-o familie nou`. {i Nick se \n[ela, nu a[a trebuia s` tratezecopila. N-o putea for]a pe Jenny s` reac]ioneze pedepsind-o. |nacest fel, tot ce putea s` ob]in` era respingerea fetei.

Nick o conducea spre apartamentul lor, mergând \naintepentru a-i ar`ta drumul.

– Ar trebui s` te trec peste prag, \i spuse. A[a este tradi]ia.– Dac` voiai s-o faci, trebuia s`-]i aminte[ti la intrarea \n cas`.

Acum este prea târziu.– Adev`rat? Nick se aplec` [i o ridic` repede de la p`mânt, apoi

o trecu pragul [i o depuse cam neceremonios pe patul dublu aflat\n mijlocul \nc`perii.

– Nick, n-o \nvinui pe Jenny. Sunt sigur` c`-[i va reveni cândvei \nceta s-o mai for]ezi s` fac` ceva.

80 CECILE FOX

{tii, \]i seam`n` foarte mult când se \nc`p`]âneaz`.– Nici vorb`, seam`n` tot mai mult cu maic`-sa, spuse el cu

r`ceal`. {i nu va primi nimic de la niciunul pân` nu va \nv`]a s` sepoarte.

– E[ti crud! ripost` Tara.– Uneori este necesar. Nu \ncerca s`-mi spui cum trebuie s`-mi

cresc fiica. Nu accept ca Jenny s` devin` un subiect de discu]ie\ntre noi.

Tara \l urm`ri cum se \ndreapt` spre fereastra care oferea opriveli[te superb` a oceanului, sl`bindu-[i nodul cravatei.

Tara se sim]i pierdut` [i neajutorat`. Discu]iile cu Nick seterminau \ntotdeauna \n aceala[i fel. Refuza s` accepte punctul eide vedere. Uneori avea dreptate. Dar acum, nu. Cum era bine s`procedeze cu el?

I se p`ru normal s` lase deoparte acest subiect deocamdat`. Seuit` prin \nc`perea pe care urma s-o \mpart` cu el de acum. {i aveace s` vad`: era minunat decorat`, \n alb [i turcoaz cu ni[te scaunejoase, adunate \n mijloc, formând o zon` pentru discu]ii, cu l`mpia[ezate pe mese joase. Flori r`spândind miresme dintr-un ulciorde piatr`, aflat \ntr-un col].

– |nc`perea este minunat`, spuse ea. Atât de spa]ioas`!– Da. U[a de acolo duce la garderob`. Baia este dincolo. Nick

\[i scosese haina pe care o a[ezase pe sp`tarul unui scaun. Cutoate acestea, atmosfera nu era bun`. Tara se ridic` s` se \ndreptespre el, dar se opri pentru c` se auzi o b`taie \n u[`.

Li se adusese bagajul precum [i o tav` cu ceai [i sandvi[uri dec`tre o localnic`, o tân`r` cu ochii negri, de vârsta Tarei. Ea


r`spunse \n englez` când i se adres` Nick, cu un glas pl`cut,zâmbind spre Tara.

– Probabil am cam exagerat fa]` de Jenny, se scuz` Nick. Dardup` ce am auzit de moartea lui John.

– |]i era prieten? \l \ntreb` Tara.– Da, un vechi [i drag prieten. Apoi \i spuse: tu bea ceai dac`

dore[ti, eu am nevoie de ceva mai tare.Nick \[i turn` whisky, apoi se \ndrept` spre fereastr`. Tara l`s`

jos cea[ca de ceai [i se \ndrept` spre el.– |mi place mult insula asta, Nick, murmur` ea, dorindu-[i s` fi

avut curajul s` continue: [i tu \mi placi foarte mult. Spera c` el val`sa paharul jos, o va lua \n bra]e, dar n-o f`cu. Mi-ar fi pl`cut s`-]icunosc [i partenerul de afaceri, dar se pare c` m` voi mul]umi cuv`duva lui.

Coborâr` la opt [i un sfert; un b`rbat \nalt, atr`g`tor [i elegant,\mbr`cat \n smoching [i o tân`r` cu o siluet` de invidiat, dar cuinima grea de nesiguran]`. Când ajunser` o ma[in` opri \n fa]aintr`rii [i din ea cobor\ o brunet` apetisant`, \ntr-o rochie de [ifonviu colorat`. A[adar, aceasta era Olivia.

Femeia o aprecie repede din priviri, apoi se \ntoarse spre Nick[i chipul ei c`p`t` alte frumuse]i [i profunzimi.

– B`nuiesc c` Anna ]i-a spus? Nu a[a a[ fi vrut s` te\ntâmpin`m, Nick.

– Nici eu nu mi-am imaginat c` a[a se va \ntâmpla, spuse el peun ton pe care Tara g`si greu s`-l defineasc`. Tu ce faci, Olivia?

– Atât de bine cât se poate \n aceste condi]ii, nu mi-am revenit\nc` din [oc. Apoi, o privi pe Tara. Trebuie s` m` prezin]i so]iei

82 CECILE FOX

tale. Cred c` vom avea multe \n comun, fiind amândouènglezoaice.

– |mi pare foarte rù de so]ul tù. Tara se for]` s`-i \ntind`mâna. Cred c` e[ti foarte \ndurerat`.

– A[a este, confirm` Olivia. Ea \l privi \ndelung pe Nick. A venitmai repede decât am anticipat, dar \ntr-un fel a fost o eliberare.John nu era genul de b`rbat care s` duc` o via]` de constrângere.

Anna Bryant ie[i dintr-o \nc`pere aflat` \n dreapta [i o\ntâmpin` cu un zâmbet pe Olivia.

– Am auzit ma[ina. Ai condus tu?– Sigur c` da. {tii c` nu suport s` conduc` altcineva.– Bem ceva \nainte de mas`? suger` Nick, apoi le conduse pe

cele dou` tinere spre camera de unde tocmai ie[ise mama sa.Desigur, se discutase despre timpul petrecut de ei doi pe

insul`, cu toate \ncerc`rile lui Nick de a trece peste detalii. Taraspusese foarte pu]in, con[tient` de ochii negri ai Oliviei care ofixau.

– Cred c` te-ai temut permanent, remarcase ea la un momentdat, apoi, dup` o scurt` pauz`, continuase: dar l-ai avut pe Nickal`turi. Am auzit un reportaj la radio care vorbea despre o "tân`r`singur` \ntre unsprezece b`rba]i". Oricum, specula]iile care se potface nu mai pot avea acum o baz`.

– Iar dac` ne-am c`s`torit, am potolit curiozitatea celorlal]i.Nick spusese acestea pe un ton de amuzament. O privi pe Tara,care st`tea foarte lini[tit` \n fa]a lui la mas`. Era firesc ca numelenoastre s` fie men]ionate \mpreun`, pentru c` am fost singuriipasageri.


Chiar [i echipajul avea tendin]a s` ne lase tot timpul singuri.E[ti obosit`, Tara?

|ntrebarea lui o f`cu s` reac]ioneze \n cele din urm`.– Da, un pic.– Atunci ,ne vom culca devreme \n seara asta, spuse Olivia.

Când v`zu c` Tara voia s` protesteze, ea ridic` mâna pentru a oopri. Eu n-am probleme deosebite. |mi voi reveni dup` o noaptede somn bun. Nick, ma[ina mi-a f`cut probleme pe drum. Crezi c-ai putea s` vezi ce are? Nu cred c` e ceva grav.

– Sigur.Nick ie[i; dup` un moment, se auzi motorul ma[inii. Tarei i se

p`ru c` sun` bine, dar ea nu conducea. Pe chipul Oliviei nu seputea citi prea mult, iar observa]iile ei avuseser` darul s` fac` maiu[oar` trecerea timpului [i nu s` contribuie \n vreun fel ladetensionarea situa]iei. Fuma o alt` ]igar` când se \ntoarse Nick.

– Merge mai greu, fu el de acord. Ar putea fi carburatorul. Ar fimai bine s` r`mâi aici peste noapte, iar diminea]` o voi repara.

– Prefer s` ajung acas`, spuse ea dup` o scurt` ezitare. {tiu c`este o prostie ce spun, dar cred c` m-ar afecta singur`tatea de aici.

– Nu trebuie s` ri[ti, spuse el. Te duc acas`, apoi \]i trimitma[ina dup` ce o repar.

Olivia zâmbi [i ridic` din umeri, apoi \i arunc` o privire ciudat`Tarei. Cred c` n-ar mai fi trebuit s`-]i amintesc. Scuz`-m`, dragamea. Chipul lui Nick nu tr`d` nimic când se aplec` s`-[i s`ruteso]ia pe obraz.

– Nu \ntârzii mult, spuse el. Nu m` a[tepta, culc`-te, ai nevoiede odihn`.

84 CECILE FOX

Tara \ncerc` s` nu-[i priveasc` soacra, atunci când [i-au condusmusafira pân` la u[`. Apoi, dup` ce a \nchis u[a dup` ea, a r`mas\n fa]a Annei, cu umerii c`zu]i.

– Cred c` m` duc la culcare, dac` nu te superi.– Nu, sigur c` nu. Cealalt` femeie \ntinse \ncet mâna [i-i atinse

obrazul. Tara, m` bucur c` te-a g`sit Nick. Ea ezit`, iar chipul eioglindi aceast` ezitare. Este fiul meu, chiar dac` trebuie s` admitc` nu este un om pe care s`-l po]i \n]elege prea u[or. Dac`-liube[ti, va trebui s` manife[ti mult` \n]elegere pentru ce-a fost \ntrecut.

Tara o privi lung.– Vrei s` spui \n privin]a Helenei?– {tiu c` vorbea aiurea când a spus c` ai fost \n]eleg`toare \n

privin]a ei. nicio alta n-ar fi putut manifesta \n]elegere. Ar fi trebuits`-]i spun` ce s-a \ntâmplat, dar m` \ntreb... se \ntrerupse bruscv`zând figura Tarei. Ce ]i-a spus despre Helen, de fapt?

– Nu prea multe. C` a murit când Jenny era foarte mic`. Credc` a considerat c` nu trebuie s` aflu mai mult.

Anna f`cu un gest impacientat. – Consider` c` n-ai nevoie de detalii. Eu nu sunt de acord cu

el. Dac` n-a vrut s`-]i spun` mare lucru, o voi face eu.Tara ar fi vrut s` afle am`nunte de la mama lui Nick, din dorin]a

de afla despre cel cu care se c`s`torise.– Nu cred c` este cazul s`...– Eu nu gândesc a[a, o \ntrerupse Anna. Cred c` pentru a-l

\n]elege pe Nick trebuie s` [tii tot adev`rul. Vino \napoi, mai beapu]in` cafea [i ascult`-m`.


Tara o ascult`, pentru c` nu voia s` intre \n conflict cu ea chiarde la \nceput.

– Nick avea dou`zeci [i trei de ani când a adus-o pe Helen laMataleta. Era cu un an mai tân`r` [i foarte dr`gu]`, dar de cum amv`zut-o, am [tiut c` nu se va stabili aici, pe insul`. Era genul defemeie care nu poate tr`i f`r` petreceri [i lume \n jur. Sunt sigur`c` pe atunci era \ndr`gostit` de Nick... Problema este c` \ntr-oc`s`torie sentimentele trebuie s` se amplifice dar la ea n-a fost a[a.Voia s` se m`rite cu Nick, dar [i s`-l arate lumii \ntregi ca pe so]ulei. Anna f`cu o pauz` destul de lung`, apoi continu`: desigur, n-adurat mult pân` ce Nick s-a s`turat de drumurile pe care trebuias` le fac` al`turi de ea.

{i nu erau c`l`torii scurte. A durat totu[i vreun an pân` cândNick a pus piciorul \n prag. |[i luau vacan]e dese de câte [ases`pt`mâni [i plecau pe continent, dar \ntre ele trebuia s` semul]umeasc` cu via]a de aici de pe insul`. Nick a angajat undirector pe vremea aceea, pentru a-[i \nso]i nevasta \n lungile [idesele voiaje.

– Asta era \nainte ca John Nevall s` devin` partenerul lui?\ntreb` Tara.

– Nu, John era deja aici pe insul`. Au fost colegi la [coal` [i lafacultate. Iar când p`rin]ii lui John au dat faliment, el a venit aici[i l-a rugat pe Nick s`-i vând` o parte din insul`, spunându-i c` estesingurul loc unde s-a sim]it acas`. John se ocupa de p`mântul lui[i de oamenii lui, iar cu Nick \mp`r]ea doar facilit`]ile. Cuoptsprezece luni \n urm`, a cunoscut-o pe Olivia. Dup` câteva lunide la c`s`torie, John a contractat o boal` tropical` sever`. Aici,

86 CECILE FOX

tonul Annei se modific`; m` a[teptam ca Olivia s`-l p`r`seasc`imediat ce a aflat c` nu se mai \ns`n`to[e[te. N-am crezut c` estecapabil` s` \ngrijeasc` un so] f`r` perspective. M` bucur c` m-am\n[elat. John o diviniza. Cred c-ar fi murit imediat ce Olivia l-ar fip`r`sit. O, realiz` ea, dar m-am \ndep`rtat de subiect. Voiam s`-]il`muresc problema lui Nick [i uite unde am ajuns! A[adar, Nick aangajat un director, pe Paul Ravel, un om pe care to]i l-amconsiderat potrivit pentru slujba asta. Avea \n jur de treizeci de ani[i mult` experien]`. Un om care p`rea dedicat muncii, un caractersolid. Asta pân` a plecat cu Helen cu o barc` \ntr-o noapte, [i aumurit amândoi. Numai dup` ce am descoperit c` Helen \[i luasemulte lucruri ne-am dat seama c`, de fapt, fugiser` \mpreun`. Paulvoise s`-i ofere tot ce-i lipsise pe Mataleta.

Tara trase aer \n piept.– A fost o lovitur` teribil` pentru Nick... N-a b`nuit \nainte?– Nu. Ar fi f`cut ceva \nainte de a se ajunge prea departe.– {i Jenny? N-au f`cut nicio \ncercare s-o ia cu ei? Tara g`si

singur` r`spunsul la \ntrebare; nu n-au f`cut, altfel s-ar fi \necatodat` cu ei... Biata Jenny!

– Da, biata Jenny. Ar fi fost poate mai bine \n unele privin]e,dac` ar fi plecat cu ei. {tiu c` sun` \ngrozitor ce-]i spun, dar esteadev`rul. |mi iubesc mult nepoata, dar...

– Dar Nick n-o iube[te. De ce, pentru c`-i aminte[te de Helen?– Asta este doar o parte. |n principal, pentru c` nu crede c`

este fiica lui.– O, nu! Tara duse o mân` la gur`, cu ochii plini de durere.

Rev`zu cu ochii min]ii chipul feti]ei.


Sunt sigur` c` Nick se \n[al`, fata \i seam`n` mult.– {i eu cred asta uneori, dar va trebui s` te str`duie[ti s`-l

convingi. Nu va spune asta prea des, dar te rog s` insi[ti.– Dar trebuie s` existe un mijloc de a... Tara se opri la timp. Ea

personal nu putea face nimic, atâta timp cât Nick nu-i \ncredin]aacest secret. Dac` Nick nu se hot`ra s` aib` \ncredere total` \n ea,nu-l putea ajuta. {i Nick n-o va face, era sigur` de asta.

– Nu vreau s`-i g`sesc justificare c` este foarte dur cu Jenny,continu` Anna. De obicei, nu este a[a de dur cu ea, decât atuncicând o merit`. De fapt, \i ofer` tot ce poate avea un copil...

– Totul, \n afar` de dragostea de p`rinte. {i eu, se gândi Tara,[tiu ce simte feti]a. {tii c-a amenin]at-o c-o va trimite la o [coal` cuinternat?

– Da, a mai spus asta \nainte de a pleca. Plecarea lui missCartright a umplut paharul. Jenny i-a pus un p`ianjen mare \n pat;era dintr-o specie care nu face r`u omului, dar ca aspect era\nfior`tor pentru oricine nu cuno[tea specia. Biata femeie a plecatmâncând p`mântul de aici.

– Jenny a regretat?– Nu, de loc. Nici m`car când a pedepsit-o Nick pentru asta.– Seam`n` cu el ca \nc`p`]ânare.– Asta este adev`rat. De fapt, \mi amintesc c` [i el a f`cut ceva

asem`n`tor când era de vârsta ei [i nu l-am putut face nicicum s`-[i exprime regretul. Am f`cut eu lec]iile cu Jenny de patru lunide când a plecat miss Cartright, dar nu prea m` mai descurc, de[iNick a cump`rat foarte multe c`r]i...

– Poate voi reu[i eu s` fiu de ajutor... spuse Tara.

88 CECILE FOX

– Tu e[ti, oricum, mai aproape de anii de [coal` decât mine,zâmbi Anna. Eu nu cunosc metodele moderne de predare. O s`discut`m toate astea dup` ce te vei odihni, poate zilele urm`toare.Nick sunt sigur` c` abia a[teapt` s` se apuce de munc`. Tara, crezic` tot ce ]i-am spus acum te-a ajutat s`-]i faci o imagine asuprafelului \n care stau lucrurile pe aici?

– Da, mi-am explicat multe....r`spunse Tara cu mult` grij`. Pots`-mi imaginez cât a fost de greu. Tara se ridic`; cred c` este maibine s` urc \n camer`, \nainte ca Nick s` se \ntoarc`. Se va \ntrebade ce nu m-am culcat pân` acum.

– Ar fi trebuit s`-l trimit` pe Tamu s-o duc` pe Olivia acas`, cas` nu mai str`bat` atâta drum [i s` te lase singur` \n prima tanoapte aici. Ar trebui s`-i atragi aten]ia.

Ar trebui s` ignor asta, se gândi Tara.Nu adormise \nc`, atunci când auzi ma[ina \ntorcându-se. Lui

Nick \i luase o or` [i jum`tate s` str`bat` câteva mile dus [i \ntors,calcul` ea cu emo]ie. |l auzi intrând \n cas`, auzi alte glasuri. Cândintr` \n camera lor se pref`cu adormit`.

Nick intr` la garderob` foarte \ncet ca s` n-o deranjeze, apoi ladu[, o opera]ie care Tarei i se p`ru c` dureaz` o ve[nicie. Nuaprinse nicio lumin` când veni \n dormitor. Tara sim]i cum ridic`\ncet cear[aful, apoi se a[az` pe pat cu spatele spre ea. Oft` ca unom cu probleme, iar ea \l urâ din toat` inima \n acel moment.


Capitolul 6

Când se trezi diminea]`, partea de pat pe care dormise Nick eragoal`, dar mai p`stra conturul trupului lui. Tara g`si restul familieila micul dejun, pe o verand` acoperit`. Jenny nu ridic` ochii dinfarfurie [i ignor` salutul ei.

– Te-am l`sat s` dormi mai târziu, \i spuse Anna. Acum c` te-aitrezit vom comanda cafea proasp`t`. |[i privi nepoata [i vru s`adauge ceva.

– De când a plecat Nick? \ntreb` Tara, a[ezându-se la masa defier forjat.

– De peste o or`, avea foarte multe de f`cut. Leo a f`cutminuni, dac` avem \n vedere lipsa lui de experien]`.

– Leo?– Directorul de acum, Leo McKearn. Nick l-a adus aici când s-a

\mboln`vit John. Este tân`r [i dornic s` se afirme, dar [i s` \nve]e.Tara diger` informa]iile \nainte de a spune:

– Dac` nu are experien]`, nu este periculos pentru Nick s`-llase s` lucreze singur atât de mult timp? Mai ales c` John nu sesim]ea bine.

– A avut motivele lui, sunt sigur`.– Nu ]i-a spus care sunt acelea?– Nu prea. Avea prea multe pe cap.– E adev`rat c` plec la [coal`? \ntreb` Jenny f`r` alt`

introducere, dar Tara era sigur` c` st`tea s` plâng`, pentru c`-itremura buza de jos.

– Nu, r`spunse Tara foarte categoric, ceea ce le f`cu pe celedou` s` ridice uimite capul.

– Tara, \ncepu Anna, apoi se opri cu un gest de neputin]`.– Vorbe[ti serios, sau doar a[a... spuse Jenny privind-o lung,

pentru prima oar` de când ap`ruse.– Cât se poate de serios. Nu putu s` nu-[i imagineze cât de

furios va fi Nick, dar oricum, era o problem` pe care o va rezolvaea. Poate când vei mai cre[te, s` zicem pe la doisprezece ani, va fio idee bun`, dar deocamdat` nu v`d de ce eu [i bunica nu putems` te ajut`m la lec]ii.

– Tu? Jenny o privi u[or dispre]uitor, de[i nu ca la \nceput. {itu e[ti profesoar`?

{i tu e[ti profesoar`? repet` Tara \n gând. Cine mai fusese \naceea[i situa]ie?

– Nu sunt calificat` ca profesor, dar vom \nv`]a \mpreun`. Ar fisimpatic, nu crezi?

– Lec]iile n-au cum s` fie simpatice, i-o retez` Jenny. {i nuvreau s` fac lec]ii cu tine, o prefer pe bunica.


– {i dac` ar fi pu]in prea mult pentru ea? Nu este u[or s` faciprograma unei eleve de nou` ani.

Ochii cenu[ii ai fetei o fixar` din nou.– Parc` adineauri spuneai c-o s` fie simpatic.– Am spus c-ar putea fi. Tara \ncepea s` \n]eleag` care era

problema lui Jenny. Fata era inteligent` [i rapid` [i nimeni nu seputea m`sura cu ea. Sem`na foarte bine cu Nick \n aceast`privin]`. Cum oare nu vedea asta [i singur? Este nevoie de dou`persoane pentru a te sim]i bine. Ce-ar fi s`-mi ar`]i c`r]ile dup`care \nve]i \n diminea]a asta, ca s` putem prefigura un program?

– Sâmb`ta se presupune c` nu fac lec]ii, o inform` Jenny cur`ceal` [i dispre] \n glas [i-n priviri. Apoi se ridic` de la mas`. M`duc la plaj`.

Privirile Tarei [i ale Annei se \ncruci[ar` deasupra capului fetei.– Cred c-am dat-o \n bar` din nou, ad`ug` aceasta dup` ce se

ridic`.– Eu cred c` te-ai descurcat destul de bine având \n vedere

situa]ia, o lini[ti Anna.Dup` plecarea fetei, Anna ad`ug`:– Crezi c` Nick va accepta propunerea ta?– Va trebui s-o fac`. Jenny este prea mic` pentru a pleca de

acas`, spuse Tara cu mult calm. |n plus cred c` este foartesensibil`.

– {i tu ai observat asta? Sunt sigur` c` te vei descurca, dragamea. Tara nu mai zise nimic.

Anna \i ar`t` casa dup` ce terminar` micul dejun. V`zând\nc`perile spa]ioase, frumos decorate, cu mult bun-gust, Tara se

92 CECILE FOX

\ntreb` dac` va veni vreodat` vremea când va consideraSilverwood casa ei. Nick [i mama lui apar]ineau acestui loc, dar eaera o intrus`. {i \ntr-un fel, [i Jenny. De aceea se sim]ea cumvaaproape de copil`.

|ntorcându-se pe la unsprezece \n camera ei ca s`-[i ia o batist`,se sim]i atras` din nou de priveli[tea care se vedea de la fereastr`,pe care abia o z`rise noaptea trecut`. De aici putea s` vad` pân` laplaja alb`, unde valurile se unduiau lene[e. De acolo \ncepeaurecifurile. Cam toate insulele aveau aceea[i form`, \n zona asta, \ispusese Nick.

Tara \mbr`c` un costum de baie [i un halat, dorind s` se\ndrepte spre plaj`. De pe teras` cobora o c`r`ruie care treceaprintre palmieri [i imortele, apoi ajungea aproape de locul undese afla Jenny. |[i scoase sandalele [i halatul [i se \ndrept` spre ea.

– Ai g`sit ceva interesant?Nu [tia dac` fata o v`zuse venind; oricum, nu se arat` deloc

surprins`.– Nu, \i r`spunse. Vrei s` \no]i?– Da. Dac` ai costumul de baie, nu vrei s` \not`m \mpreun`?R`spunsul a fost greu de contracarat.– Nu-mi place s` \not.– Oh! exclam` Tara. Dar [tii s` \no]i, nu?– Sigur c` da, spuse copila pe acela[i ton dispre]uitor. Toat`

lumea de aici [tie. Poate mai bine decât tine.– Nu m-ar surprinde, spuse Tara, eu n-am unde s` practic

\notul. Sper c` nu sunt curen]i puternici pe aici.– Pe partea asta a recifului e[ti \n siguran]`.


Nici tata nu se avânt` mai departe. Stau aici [i te urm`resc, dac`vrei.

– Sigur, apoi ne \ntoarcem \mpreun`. Tara intr` \n ap` pân` lamijloc, apoi \ncepu s` \noate, nu f`r` dorin]a de a o impresiona pecopil`.

|notase destul \n ultimele zece zile pe cealalt` insul` [i-[i maiexersase mu[chii, a[a c` putea s` \noate acum f`r` probleme pedistan]e destul de mari, f`r` s` oboseasc`. Când \n cele din urm`se opri f`când pluta, observ` cu mirare cât de departe ajunsese.Z`ri copila \ndep`rtându-se de mal printre copaci. |i f`cu un semncu mâna [i observ` cu mul]umire c` ea \i r`spunse.

Ajunse mul]umit` pe plaj`, unde o l`sase pe Jenny. Cândajunse pe mal abia tr`gându-[i sufletul ,Jenny o privi cu acela[idispre].

– N-o s` po]i ]ine pasul cu tata; el \noat` ca un rechin.– Sunt convins` c` a[a este, spuse Tara, con[tient` de mândria

care r`zb`tuse din vorbele copilei. Iubirea ei pentru Nick eraevident`. Cum putea oare Nick s-o ignore? |[i stoarse p`rul,scuturându-l ca s` scape de ap`. Cred c` este mai bine s` m` \ntorc[i s` m` schimb pân` la ora mesei.

Jenny nu-i r`spunse, dar \i sim]i privirea când se aplec` s`-[i iahalatul de baie.

Tara nici nu [tiu cum reu[i s`-[i \n`bu[e strig`tul de team` lavederea acelei insecte mari [i p`roase, care-i fusese pus` \n halat.O scutur` f`r` s` lase s` i se vad` repulsia.

– Ciudat cum o fi ajuns pân` aici, spuse f`r` a se uita spreJenny. Se pare c` prefer` iarba nisipului.

94 CECILE FOX

– Probabil s-a r`t`cit, spuse Jenny, care nu mai p`rea atât dest`pân` pe sine. Nu ]i-e fric` de insectele astea? Miss Cartright leura. }ipa ca o apucat` ori de câte ori vedea vreuna.

– Iar dac` [tiai asta, n-a fost prea bine s`-i pui una chiar \n pat,nu? suger` Tara cu blânde]e [i v`zu cum copila se schimb` la fa]`.

– Presupun c` tata ]i-a spus despre asta, nu?– Nu. Dar dac` tot m-ai \ntrebat, afl` c` bunica ta mi-a spus,

numai pentru c` am \ntrebat-o de ce a plecat guvernanta ta.– Ei bine, mie nu-mi pas`, r`spunse Jenny, care redevenise

st`pân` pe sine. Era o tip` oribil` [i o uram! Spunea tot felul deminciuni despre mine.

– Neadev`rate?Se f`cu o pauz` destul de lung`.– Nu. Dar nu f`ceam \ntotdeauna lucrurile de care m`

\nvinov`]ea. Sau m` rog, nu le f`ceam \nadins.– Sunt sigur` c` nu le f`ceai. Nimeni nu poate fi o oroare tot

timul.Jenny rânji.– Asta crezi c` sunt?– Cred c` asta vrei s` fii. Numai c` de mine nu vei putea s` te

descotorose[ti, pentru c`-l iubesc pe tat`l t`u. Tara \i spuse acesteacu foarte mult calm. Nu te-ai gândit vreodat` c` trebuie s`-l \mpar]icu cineva?

Chipul fetei ar`ta c` este cam dezorientat`:– Cu mine, vrei s` spui?– {i cu bunica ta. Nimeni nu poate iubi sau fi iubit de o singur`

persoan`. Sunt mai multe feluri de iubire, asta este. Privind copila,


Tara decise c` era destul pentru prima zi. M` duc s` m` schimb.Vii [i tu? Nici nu ]i-ai v`zut darurile.

Ochii fetei \ncepur` s` str`luceasc`.– Tata spunea c` nu le voi primi decât când le voi merita.– Desigur, \n ceea ce-l prive[te va decide singur. Apoi \[i spuse

c` de[i Nick va considera c` vrea s` se dea bine pe lâng` fiica lui,ea o va face pentru c` avea nevoie de un avantaj. Am ceva [i pentrubunica ta. I l-am putea aduce \nainte de masa de prânz.

– Bine, vin, spuse Jenny zâmbind \ncântat`.Tara dobândise o mic` victorie. Putea fi una de[art`, dar era

oricum un \nceput.Nu \ntâlnir` pe nimeni pe drumul de \ntoarcere. Ajuns` \n

camera ei, Tara lu` pachetul din dulapul unde-l pusese [i i-l \ntinsefetei:

– Sper s`-]i plac`.Prima reac]ie a fost de dezam`gire.– O, spuse Jenny, o carte. Am destule deja.– Dar nu o aveai pe asta. Tara se a[ez` pe un fotoliu [i \ncepu

s-o r`sfoiasc`. Uite, \]i spune cum a fost creat p`mântul, cum a\nceput via]a. Exist` aici o sec]iune despre vulcani [i alta desprespa]iu, despre m`ri [i de[ert, p`duri [i toate creaturile care tr`iescacolo.

– Uite, `sta seam`n` pu]in cu p`ianjenul pe care l-am pus \npatul lui miss Cartright, exclam` Jenny deodat`, punând degetulpe pagin`. Cel p`ros. A ie[it dintr-un m`nunchi de banane.

Tara privi [i ea, sim]ind dintr-o dat` \n]elegere pentru plecareaintempestiv` a guvernantei.

96 CECILE FOX

Jenny \ntorcea singur` paginile acum, examinând când [i cândcâte o figur` care-i atr`gea aten]ia. P`reau total absorbite de ceeace f`ceau când ap`ru Nick.

– Interesant, murmur` el, dar se vedea c`-i face pl`cere ceea cevede.

– Jenny mi-a ar`tat plaja, am \notat pu]in.– Mi-am \nchipuit.– Acum, fugi [i preg`te[te-te de mas`, \i spuse fiicei sale.– Pot s` iau cartea cu mine? \ntreb` aceasta [ovìtor.– Da.Tara o urm`ri cu privirea pân` ie[i din \nc`pere, apoi \i spuse

lui Nick:– Ai fi putut s` ar`]i pu]in interes, spuse. Abia \ncepusem s`

discut`m.– Iar eu ce-ar trebui s` fac ca s` pot \ncepe s` discut cu tine?

Vocea lui p`rea calm`, dar se ascundea ceva sub acel calm aparent.Parc` am spus c` nu trebuie s`-i dai cadoul.

– Parc` ai spus c` nu trebuie s`-l primeasc` decât atunci când\l va merita. Iar eu consider c` ast`zi s-a purtat bine. Tara trecu subt`cere episodul cu insecta. Doar nu trebuia s` a[tept ca s` primescacceptul tù!

– F`r` sarcasm! exclam` Nick. Nu ne juc`m!– Crezi c` eu nu [tiu asta? R`spunsul ei a fost scurt [i tìos,

lucru care l-a f`cut s` se \ntoarc` spre ea.– Ce vrei s` spui?– Nimic. Tara f`cu un gest mic de neajutorare cu mâna. {tiu c`

nu este un joc. N-a fost niciodat` un joc pentru mine, Nick. M-am


m`ritat cu tine \n speran]a c` m` vei trata ca pe un adultresponsabil de actele sale, dar...

– Atunci, comport`-te ca atare, o opri el. Nu [tii c` este cevaobi[nuit pentru un copil s` a]â]e adul]ii \ntre ei?

– Lucrurile nu stau chiar a[a. Jenny face totul doar pentru aatrage aten]ia asupra ei.

– Ai mai spus asta.– {tiu. De ce nu-i acorzi pu]in` aten]ie, de ce n-o \mbr`]i[ezi,

a[a cum face orice tat`?Nick era crispat.– Eu nu sunt ca to]i ta]ii, iar Jenny nu este ca to]i copiii.– Ce afirma]ie profund`!Nick f`cu un pas \nainte, apoi se opri.– Tara, cred c` exagerezi. N-am de gând s` m` cert cu tine \n

privin]a lui Jenny nici acum, nici alt`dat`. Poate s` p`streze cartea,dar pe viitor te rog s` g`se[ti alt` modalitate de a te apropia de ea.

– Nick, \l opri Tara, nu m` scoate din via]a ta astfel.– De ce spui asta? Cum s` te scot din via]a mea? El se opri,

privind-o nedumerit. Cum s` fac asta? Por]i numele meu st`m \naceea[i cas`...ce-]i lipse[te?

– Pu]in` \n]elegere. V`zu cum Nick ridic` din sprâncene [icontinu`: [tiu c` ne-am c`s`torit f`r` s` ne fi iubit, dar am v`zut c`f`ceai eforturi pentu ca s` avem o via]` normal`. Nici m`car nu m-ai s`rutat de când am pus piciorul pe aceast` insul`.

– A, asta era, spuse el, r`suflând u[urat. O prinse \n bra]e; esteo problem` care se va rezolva imediat. Urm` un s`rut brutal, lipsitde tandre]e. Nick era \nc` nervos când o l`s` la loc pe pat.

98 CECILE FOX

Satisf`cut`, sau renun]`m la mas`?Palid`, Tara r`mase cu capul \n jos. Se sim]i brusc ridicat` din

nou. Reu[i s`-[i a[eze capul pe pieptul lui.– Te rog s` nu mai faci asta, spuse el.– Am re]inut, zise Tara. Probabil prin felul de a fi am cerut asta.Nick \i mângâie u[or chipul, iar privirea lui exprima emo]ii

greu de definit. – Nu vreau s` -mi cer scuze. Am avut o diminea]` proast`, iar

acum am pus tot r`ul pe seama ta. Asta este tot.– Probleme?– Da, destule. Am lipsit prea mult. Nick o s`rut` cu blânde]e pe

frunte. Haide, acum gr`be[te-te, vom \ntârzia la mas`.Nick venise \n cele din urm` cu ramura de m`slin, se gândi

Tara sco]ându-[i costumul ud \n baie. Era din nou pace \ntre ei,dar cu ce pre]? Ar fi acceptat chiar [i violen]a dac` i-ar fi fostadresat`, dar nu fusese cazul.

Au luat masa tot pe teras`, Nick a spus foarte pu]in despreproblemele sale, iar Anna n-a \ncercat s`-l fac` s` se dest`inuie,vorbind despre insul` \n general, despre ce se mai \ntâmplase \nlipsa lui.

– Urmeaz` o mare s`rb`toare aici, i se adres` ea Tarei. Este unfel de prinos anual adus zeului vulcanilor. {tiu cu to]ii c` estestins, dar tradi]ia este tradi]ie. Jenny nu scoase o vorb` \n timpulmesei. Numai spre sfâr[it spuse:

– Tara a afirmat c` nu voi pleca la [coal`.Se l`s` o pauz` stânjenitoare, timp \n care Tara urm`ri o pas`re

cu penele albe [i capul albastru care se tot a[eza \ntr-un copac de


magnolie. Când Nick vorbi \n cele din urm`, nu spuse nimic dince-ar fi vrut s` aud`.

– Dac` a[a spune Tara, nu vei pleca. Sau cel pu]in nudeocamdat`.

– |mi promi]i? insist` fata.De data asta, el nu mai f`cu nicio pauz`.– Da, promit.Jenny o privi lung pe Tara [i spuse:– Dac` tata spune, a[a va fi. El \[i ]ine promisiunile

\ntotdeauna.Nick \ncerc` s` nu zâmbeasc`.– Ce facem dup`-amiaz`?– Eu m` voi odihni, veni r`spunsul Annei.– |n acest caz, vom ie[i noi trei, decise Nick. |i vom ar`ta Tarei

insula.

***

Numai dup` ce trecur` câteva zile, Tara \ncepu s` fie sigur` c`Jenny o acceptase. Trecuser` zile \n care nu f`cuser` niciunprogres, sau dac` se f`cuse \ntr-o zi un pas \nainte, \n ziuaurm`toare se trezea \n acela[i loc, luând totul de la \nceput.Oricum, nu se mai sim]ea respins` de copil` ca la prima \ntâlnire.

Weekendul petrecut cu Nick fusese de mare ajutor. Nick f`cuseeforturi pentru \mbun`t`]irea rela]iei lor.

100 CECILE FOX

Sub aten]ia lui, Jenny parc` \nflorise, nu mai era aceea[i. Nicknu spusese nimic, dar Tara \l surprinsese de multe ori urm`rindu-[i fiica \ntr-un fel anume, de parc` ar fi vrut s`recunoasc` ceva la ea.

Luni diminea]a se dovedi o piatr` de \ncercare; Nick insistaseca lec]iile s` se desf`[oare \n mod sus]inut, iar ea nu vedea de ceacest lucru n-ar fi posibil. Avea deja programa stabilit` depredecesoarea ei.

Primul lucru la care se gândi fu s` desf`[oare orele \n gr`din`,cât mai des cu putin]`. Chiar dac` afar` existau mai multeelemente care s`-i distrag` aten]ia lui Jenny, cel pu]in respira aercurat. |n fa]a casei se afla un foi[or unde-[i putea depozitaechipamentul mai voluminos, care le oferea [i umbr`. Pe lamijlocul s`pt`mânii, opera]ia de sortare era \n plin` desf`[urare,sub supravegherea Annei.

– Eram chiar disperat`, i se confes` Anna Tarei. N-am fostniciodat` o elev` prea studioas`; sunt sigur` c` tu te vei descurcamult mai bine, de[i nu mi se pare normal s` faci tu asta.

– |mi face pl`cere, \i spuse Tara. Astfel \mi ocup timpul cu cevautil [i m` pot apropia de Jenny... Tara l`s` fraza neterminat`,observând privirea atent` a soacrei ei. Oare aceasta intuise cemult` nevoie avea s` se apropie de cineva? Era con[tient` dedistan]a dintre fiul [i nora ei? Nu-i putea face m`rturisiri Annei,de[i ar fi vrut s-o fac`. Deocamdat` trebuia s`-[i duc` singur` toatetemerile.

Olivia nu mai venise din acea prim` noapte, nici Nick nu-i maimen]ionase numele. Cu toate acestea, Tara \[i putea imagina c` la


ea se ducea atunci când pleca dis-de-diminea]`, sau \ntârzia pân`la miezul nop]ii. Anna \i spusese c` de cele mai multe ori fiul ei nuvenea la mas`, pentru c` mânca \n casa familiei Newall.

|ncerc` totu[i ca s`mân]a \ndoielii s` nu prind` r`d`cini \ninima ei. De fapt, nu avea nicio dovad` concret` c` \ntre Nick [iOlivia era ceva, \n afar` de prietenie. Iar dac` iubea acest b`rbattrebuia s`-l iubeasc` a[a cum era, cu bune [i cu rele, dar trebuia s`existe o limit` \n ceea ce era dispus` s` accepte.

Trecuse deja prima s`pt`mân` la Mataleta când \l cunoscu peLeo McKearn. Nick \l aduse \ntr-o dup`-amiaz`, l`sându-l pe terasaunde ea [i Anna beau ceaiul.

– Sper c` m` ve]i scuza c-am venit pe neanun]ate, doamn`Bryant, spuse tân`rul. Nick vrea s`-mi dea rapoartele pe care le-averificat, a[a c` m-a rugat s` vin acum cu el.

– M` bucur, spuse Tara zâmbind, pl`cându-i chipul lui deschis,prietenos, tenul lui pistruiat. Avea dou`zeci [i [apte de ani, \[iaminti spusele Annei. P`rea mult mai tân`r, oricum nu era genulde b`rbat pe care te-ai fi a[teptat s`-l g`se[ti \n func]ia de director,mai ales lucrând pentru un tip dificil ca Nick. De[i nu p`rea preasigur de sine, trebuie s` fi avut ni[te calit`]i care s`-l recomandepentru ceea ce f`cea. Era [i timpul s` ne cunoa[tem, ad`ug` Tara.

– Te servesc cu un whisky, Leo? suger` Anna.El scutur` din cap.– Un ceai ar fi mai potrivit, dac` nu v` deranjez, mai ales c` este

foarte devreme.Lu` cana din mâinile Annei, privind-o lung pe Tara:– B`nuiesc c` a]i p`r`sit de curând Anglia, doamn` Bryant.

102 CECILE FOX

– Da, de câteva luni, spuse Tara. De unde sunte]i din Sco]ia? – M` crede]i c` n-am fost niciodat` \n Sco]ia? M-am n`scut la

Reading. P`rin]ii mei au locuit acolo dou`zeci de ani. Tara \izâmbi.

– Am crezut c` ]i-ai pierdut accentul, fiind plecat de prea multtimp. Cum ]i se pare aceast` parte a lumii?

– Sunt \ndr`gostit de ea! Acas` am lucrat \n domeniul forestiero vreme, dar tropicele m-au atras \ntotdeauna. Când e[ti obligat s`str`ba]i kilometri prin cea]` [i prin ploaie nu te gânde[ti decât lalocuri ca acesta, unde soarele str`luce[te toat` ziua, iar nop]ilesunt calde.

– N-ai apucat nicio furtun` tropical`, interveni Nick care li seal`turase. A[ez` un dosar \n fa]a lui Leo. Pu]in cam \ncurcat, darcifrele sunt OK.

– Scuze, Nick, n-am g`sit pe nimeni s` m` ajute lacontabilitatea primar`.

– Important este c` ies cifrele.Tara fix` cea[ca de cafea pe care o avea \n fa]`.– Nu r`mâi la cin`, Leo? spuse f`r` a se gândi. Cred c` te sim]i

foarte singur.Se l`s` t`cerea, o t`cere prelungit` nefiresc.– Sunte]i foarte amabil`, spuse el \n cele din urm`, dar nu sunt

\mbr`cat adecvat.– Te po]i duce acas` s` te schimbi, cred c` nu sunt mai mult de

câteva mile. Orice loc de pe Mataleta este la distan]` de câtevamile.

– De ce nu? \l auzi pe Nick. Este o idee bun`.


M` duc s-o aduc [i pe Olivia. Dar n-ar fi mai bine s` organiz`mun gr`tar pe plaj`?

Leo se uita de la unul la altul, un pic cam dezorientat [i nesigur.Anna confirm` invita]ia.

– A trecut cam mult timp de când n-am mai f`cut asta. LuiJenny \i va pl`cea teribil!

– {i mie, confirm` Tara. |i sim]ea bra]ul a[ezat pe sp`tarulscaunului ei. Nick era f`r` \ndoial` nervos, dar nu [tia ce anume \ideclan[ase aceast` stare. Doar \i oferise cea mai bun` scuz` pentrua o aduce [i pe Olivia; ce-[i putea dori mai mult? Se ridic`. M` ducs`-i spun lui Tem Gan s` nu mai prepare carnea de vi]el. Iar tu,Leo, adu-]i un costum de baie [i vom organiza o petrecere pecinste pe plaj`!

Nu se mai \ntoarse pe teras` dup` ce f`cu aranjamentelenecesare, ci se duse s-o caute pe Jenny [i o g`si \n camera ei, undet`ia reviste vechi, apoi le introducea \ntr-o ma[in` de tocat hârtie.

– Am decupat ce era mai interesant, spuse copila, nesurprins`de apari]ia Tarei.

– Ce colec]ionezi?– Fotografii de actori.– Jenny, organiz`m un gr`tar pe plaj` dup`-amiaz`. Tata spune

c` po]i participa [i tu. Vine [i domnul McKearn [i m`tu[a Olivia.– Nu este m`tu[a mea. {i nici nu-mi place, c` tot veni vorba.Aveau \nc` un element \n comun. F`r` s` realizeze prea bine

din ce motiv, Tara se \nveseli subit.– O s`-]i plac`, sunt sigur`. Nu vrei pu]in ceai?– Nu. Urm` o pauz`, apoi Jenny ad`ug`: mul]umesc, oricum.

104 CECILE FOX

Se auzi motorul unei ma[ini. Acesta trebuie s` fie Leo,presupuse Tara. Se \ntreb` dac` [i el sim]ise atmosfera tensionat`de aici [i dac` da, ce gândea despre toate acestea? |l pusese \ntr-ositua]ie dificil` [i bietul de el nu avusese cum s` refuze invita]ia. Cutoate acestea nu-l putea face s` \n]eleag` c` f`cuse toate asteapentru a ajunge la Nick. Nu era sigur` c` ar fi \n]eles-o pe ea saumotivele ei. De fapt, nici ea nu se mai \n]elegea.

|ncerc` s`-l evite pe Nick toat` dup`-amiaza, dar nu la infinit.Se \ntâlnir` \n dormitor \n timp ce ea \ncerca s` aleag` ce va purtaseara.

– Ai probleme cu alegerea toaletei? o \ntreb` el ironic.– Nu chiar. |ncerc` s`-i r`spund` pe un ton obi[nuit. Numai c`

având atâtea haine noi pe care n-am apucat s` le port, \mi estegreu s` aleg.

– Dac` vei \nota \n seara asta, n-ai nevoie decât de un costum[i de un halat. Asta dac` nu vrei s` faci o impresie special`.

Nu la impresie se gândise ea, ci la felul \n care va reu[i s` ]in`steagul sus. Nick \i alese o rochie bleu cu model floral alb [i jachet`asortat`.

– Se potrive[te cu ochii t`i. Nu [tiu dac` Leo \i va vedea preabine \n \ntuneric, dar dac` se apropie...

– Chiar era necesar` aceasta remarc`?– Tu cred c` [tii mai bine, tu e[ti cea care abia a[teapt`

petrecerea ca s`-l revad`.Tara \l privi lung cu capul \ntr-o parte, apoi \i r`spunse:– Poate c` am sim]it nevoia companiei unei persoane

necomplicate, sincere, care nu are nimic de ascuns.


– Dar [i susceptibile. Un b`rbat de acest fel, care n-are o femeiea lui [i trìe[te cu una [i cu alta, este foarte posibil s`-[i piard`capul \n preajma primei femei care-i arat` interes.

– Atunci, de ce nu-i g`se[ti o femeie? \l \ntreb` Tara. Po]i dachiar un anun]. Ceva de genul: se caut` nevast` pentru un directorsinguratic, care munce[te pe o insul`. Asta le-ar aduce aici \ncârduri! Nu te gânde[ti la binele angaja]ilor tì?

– Ba da, mai mult decât \]i imaginezi. Nick p`rea destul deamuzat. O privi cum \ngenuncheaz` \n fa]a unui pantofar.

– Acum, ce problem` ai? Nu g`se[ti sandale asortate?O ridic` purtând pe chip acela[i aer ironic.– Dac` te sim]i neglijat` este doar vina ta. N-ai prea fost o so]ie

cald` [i \mbietoare \n ultimele zile.– Era cumva stipulat \n contractul nostru c` sunt disponibil`

oricând? Sim]i strânsoarea mâinilor lui \n jurul taliei [i exclam`:Nick, m` doare!

– Inten]ionat am f`cut-o. Tara reu[ise s`-i alunge acel aer ironic\n cele din urm`. Nu prea [tii unde s` te opre[ti! O privi cu ochireci; bine, dac` este vorba de un contract, s` acord`m mai multàten]ie la ceea ce trebuie s` faci. Despre mine nu este cazul s`discut`m, eu \mi respect obliga]iile!

– Dar n-ai cerut nimic chiar de la \nceput, ci ai luat! \i repro[èa.

– Observ c` nu sesizezi diferen]a, dar o vei face. M-am s`turats` tot merg \n vârful picioarelor ca s` nu-]i deranjez sensibilit`]ile!

Tara f`cu un pas \napoi, eliberându-se din strânsoarea lui [i-ispuse f`r` a-i mai p`sa de reac]iile lui:

106 CECILE FOX

– {i eu m-am s`turat. De tine, de toate \ncurc`turile tale. }i-amspus c` n-o s` mearg`.

– Da, este adev`rat, se pare c-ar fi trebuit s` te ascult. Nick \[ivâr\ mâinile \n buzunare cu un gest din care ea \n]elese c-ar fi vruts-o strâng` de gât, sau s` evite asta. M-am \nsurat cu tine sperândc` voi face ceva bun, dar n-am realizat c` e[ti \nc` un copil lipsit dematuritate. P`cat. Dac` nu te vei maturiza rapid, o vei face \ntr-unmod dureros. Indiferent cum ar fi, c`s`toria nu se destram`.

Tarei \i era acum foarte clar; se \nsurase cu ea \n efortul de a [i-o alunga din minte pe so]ia fostului s`u partener de afaceri, darcând revenise pe insul` o g`sise liber` pe aceasta. Totul eraevident; fusese evident \nc` din prima sear`. Adev`rul r`zb`tusedin fiecare vorb` rostit` de Olivia.

Nick \ncercase, era adev`rat; existaser` [i momente detandre]e, \nainte de \ntoarcerea la Mataleta. Momente \n caresperase c` vor exista [i momente fericite \mpreun`. Dar acumrealiza c` totul se terminase, poate chiar \nainte de a \ncepe cuadev`rat. Se terminase? C`s`toria nu se va destr`ma, spusese Nick,dar cum va continua astfel? De ce continua s-o amenin]e, când era\ndr`gostit de alt` femeie? Parc` auzea vocea lui Jenny:"tata \[i ]inepromisiunile \ntotdeauna..."

Nu-l mai putea privi. Sim]ea cum moare \ncet pe din`untru. Elnu f`cu nicio \ncercare de a o opri când \[i adun` lucrurile [i seduse \n camera al`turat`, \nchizând u[a.


Capitolul 7

Petrecerea pe plaj` lu` o \ntors`tur` cu totul nea[teptat`. Separe c` toat` comunitatea de insulari auzise de petrecere, pentruc` \ncepur` s` apar` \nc` de la apusul soarelui. Oamenii aprinser`focuri pe plaj` [i aduser` diferite feluri de mâncare pe lâng` ceaadus` din casa lui Nick. Când familia lui ajunse la plaj`, acolor`sunau cântece, se dansa, chiar [i copiii participau.

– Aici, orice activitate care se petrece \n aer liber devine a\ntregii comunit`]i, remarc` Anna, observând cu strângere deinim` cum Jenny dispare cu bucurie \n mul]ime. Tuturor le places` petreac`.

Cei care au venit pe insul` ne-au spus c` aici locuiesc cei maiveseli oameni din tot Pacificul.

Tara era \nclinat` s-o aprobe. Se sim]ea mul]umit` printreace[ti polinezieni, care se bucurau din plin de orice eveniment. |iinvidia c` reu[eau s` nu-[i complice vie]ile.

Nick se a[ez` \ntre ea [i Olivia [i se purt` ca un b`rbat obi[nuit,\ns` ea nu putu s` nu simt` c` avea ceva \mpotriva ei.

Olivia ar`ta minunat, \ntr-o rochie lung`, verde, de m`tase,care parc` str`lucea \n \ntuneric. Nu era greu de ghicit pe cine voias` impresioneze, se gândi Tara cu cinism, mirându-se c` nu sim]eanimic fa]` de aceast` situa]ie. Probabil nu-i mai p`sa de acum o or`[i jum`tate, când avusese discu]ia cu el. Trecuse abia o s`pt`mân`de la c`s`toria lor [i iubirea ei pentru Nick murise, dac` fusesevreodat` vie. Fusese mai mult o iluzie.

– Ce te-a f`cut s` accep]i o slujb` pe o insul` ca aceasta? se trezi\ntrebându-l pe Leo. Nici m`car nu sim]i nevoia s` faci oschimbare? M-am gândit c` la vârsta ta \]i dore[ti ceva mai multdecât poate s`-]i ofere Mataleta.

El scutur` din cap, zâmbind.– Niciodat` nu mi-am dorit prea mult, doamn` Bryant. Nu [tiu

s` m` descurc \n prezen]a femeilor, nici nu [tiu s` dansez.– Dar cu mine [tii s` discu]i, observ` ea, [i dac` lui Nick \i spui

pe nume, de ce n-ai face asta [i cu mine? El se uit` f`r` s` vrea spreb`rbatul ei, care discuta pe un ton jos cu Olivia.

– P`i, tu Tara e[ti... diferit`.– |n ce sens?– Nu m` faci s` m` simt lipsit de importan]`.– Nu [tiu cum te poate face altcineva s` te sim]i a[a ; doar dac`

tu te consideri astfel, ad`ug` ea cu candoare [i v`zu c` fa]a luicap`t` un aer ciudat.

– Poate tocmai acesta este necazul. Pân` acum, n-am f`cut oimpresie bun` \n lume. Am doi fra]i cu func]ii executive \n firmele


la care lucreaz` [i o sor` mai mic`, avocat. Eu n-am f`cut nicifacultate. Am terminat un colegiu cu profil agricol. Am mai lucrat\ntr-o comisie agricol`. Slujba de aici am ob]inut-o pentru c` n-amai concurat nimeni pentru ea. Nu aveam nici vârsta, niciexperien]a necesar`.

– Unde ai fost \nainte s` vii la Mataleta?– |n Brazilia, r`spunse el zâmbind. De unde vin nucile.– Nick spunea c` te descurci destul de bine.Privirea lui se \nsufle]i brusc.– Adev`rat? Ce bine \mi pare s` aud asta! Uneori mi se pare c`

regret` ziua când m-a angajat.– Probabil c` este un mijloc de a te ]ine mereu \n priz`. Are

nevoie de tine, nu se poate descurca singur cu toat` insula.– Ba cred c-ar putea, dac` ar fi cazul. Acum, doamna Newall

prefer` s`-mi transmit` ordinele prin Nick.Tara \[i imagina asta. Arunc` o privire rapid` peste um`r, dar

cei doi erau prea adânci]i \n conversa]ie ca s` aud` ce spunea Leo.Mâncarea era delicioas`, dar Tarei nu-i era foame. Se ridic` [i

se \ndrept` spre ]`rm, schimb` câteva amabilit`]i cu femeile locale[i privi luna ivit` parc` deasupra recifului. Marea era calm` [i oinvita s` \noate. F`r` a se mai gândi se dezbr`c` [i intr` \n mare.

Din ap` vedea totul ca pe o scen`, luminile focului dansând pechipurile mesenilor. O distingea foarte u[or pe Olivia, apoi peNick. Leo discuta cu Anna, care purta pe umeri [alul alb d`ruit deea. Nimeni nu-i observase lipsa. Probabil n-ar \ntreba nimeni dac`nu s-ar mai \ntoarce niciodat`.

Nick \i spusese clar c` nu va accepta divor]ul.

110 CECILE FOX

Nu se sim]ea bine pe insula aceasta. Dac` s-ar fi putut\ndr`gosti de alt b`rbat, poate lucrurile i-ar ap`rea \n alt` lumin`.Dar aici nu exista decât Leo pe care-l pl`cea mult [i de care nu sevedea \ndr`gostindu-se. Pentru asta era nevoie de doi oameni.

Era momentul s` se \ntoarc`. C`lc` apa [i sim]i deodat` cevamoale sub picior, apoi o arsur`. Privi \n jur cu disperare dup`cineva cunoscut, c`ruia s`-i spun` de durerea care-i avansa de lacoaps` la genunchi.

Sim]ea apa care i se scurgea printre degetele de la picioare,piciorul care -i devenea tot mai imobil [i se lupt` s` r`mân` lasuprafa]`, de[i durerea era tot mai puternic`. Reu[i, nu f`r` efort,s` se \ndrepte spre plaj`, pentru c` apa era relativ calm`. Se sim]eafoarte r`u, iar lacrimile \i curgeau pe obraji.

Auzi zgomotul apei undeva \n spatele ei [i se sim]i prins` demijloc.

– Ce naiba faci aici singur`? o \ntreb` Nick furios, luând-o \nbra]e. Apoi, când \i v`zu fa]a , deveni mai blând. Ce este, Tara?

– Piciorul. Cred c` m-a mu[cat o meduz`.Nick nu mai pierdu timpul cu alte \ntreb`ri. O duse \napoi spre

plaj`. O c`r` pe nisip, apoi prin mul]imea adunat` ; zeci de chipurituciurii \ngrijorate, aplecate deasupra ei la primul foc de pe plaj`.

Piciorul era plin de sânge, iar durerea i se intensific` lacontactul cu aerul.

Anna \i puse un prosop [i o strânse de mân` simpatizând cu ea.– {tiu cât de r`u doare, am p`]it-o [i eu, dar curând vei sc`pa

de durere.Nick o lu` din nou \n bra]e.


user

Formato

ganninajollys

– O duc \n cas` s-o tratez; tu ai grij` de ce se \ntâmpl` aici. Leos-o duc` pe Olivia acas`.

Tara suferea prea mult, ca s` mai acorde aten]ie la ce se\ntâmpla \n jur. |[i \ngrop` fa]a la um`rul lui Nick, mul]umit` c`sc`pase de mul]imea de ochi curio[i [i de \ncuraj`ri. O duse sprecas` printre copaci. O transport` direct \n baie [i umplu cada cuap`.

– Se dizolv` mai u[or \n ap` mult`, o l`muri el. |i \ndep`rt` o[uvi]` c`zut` pe fa]`, cu chipul \ngrijorat. Nu va lua mult.

Dup` ce o a[ez` \n cad`, disp`ru [i se \ntoarse cu o sticl` plin`cu ni[te cristale albe, pe care le agit` ca s` se dizolve mai repede.Apoi \ngenunche \n fa]a c`zii. Durerea Tarei nu se diminuase, darnici nu mai crescuse. Tara \l privi.

– O s` te anestezieze imediat. Va trebui s`-]i scot costumul debaie. Cred c` ar fi mai simplu s`-l tai.

Tara observ` cum scoate o foarfec` din dulap.– Nick, te rog, las`-m` pe mine. Te rog.– Nu po]i face asta singur`. O privi lung, spunându-i: nu vreau

s` m` cert cu tine, Tara. Te po]i ridica?Ea reu[i s` se ridice cu ajutorul lui, desigur, ]inându-se [i de

suportul pentru prosoape, lacrimile curgându-i pe obraji.Nick \i t`ie costumul pe p`r]i, apoi scoase buc`]ile cu grij`,

privind-o \ngrijorat.– Acum, stai \n cad` pân`-]i trece durerea. Eu voi fi \n dormitor;

strig`-m`, dac` ai nevoie de ceva.|n zece minute durerea sc`zu ca intensitate devenind

suportabil`, dup` care se \mbr`c` \n halat [i se duse la el.

112 CECILE FOX

Nick se afla \n dreptul ferestrei, privind plaja pe care str`luceauzeci de lumini]e.

– Te sim]i mai bine? o \ntreb`.– Mult mai bine, mul]umesc. Vocea ei sun` un pic ciudat, când

se str`dui s` adauge: \mi pare r`u c` m-am comportat ca un copil,Nick. Numai c` n-am putut...

– N-ai putut suporta atingerea mea dup` cele \ntâmplatedup`– amiaz`, \ncheie el. Asta \ncercai s`-mi spui?

– Ceva \n genul acesta, presupun. Se a[ez` pe cel mai apropiatscaun, pentru c`-i tremurau picioarele. Poate c` am reac]ionatcopil`re[te, dar durerea a fost mare.

– A fost o reac]ie copil`reasc`, spuse el \ngrijorat. Nici eu poatec` n-am fost prea blând. Nici nu mai [tiu ce ]i-am spus.

Ea ezit` o clip` \nainte de a-i spune:– S` \n]eleg c` de fapt n-ai vrut s`-mi spui toate astea?Nick o studie cu o expresie ciudat` \n priviri.– Nu, dar felul \n care le-am spus a f`cut s` capete alt` tent`.

Am vrut s`-]i spun c` te-am l`sat \n ultimele zile s` te obi[nui[ti cuvia]a aici la Mataleta [i poate c` n-aveai nevoie de aceast` pauz`.Dac` am fi avut mai mult timp \mpreun` \nainte de a veni aici,poate mi-ar fi fost mai u[or s` te \n]eleg. Dar a[a, pr`pastia dintrenoi a crescut enorm de când am venit, acas`. Trebuie s` ne\n]elegem, ca s` ne putem face o via]` \mpreun`. De acord?

– Pân` la un anumit nivel. Tara privea peste capul lui pefereastr`. Numai c` via]a noastr` aici nu are prea multe [anse dereu[it`, indiferent ce-am face. Vezi...aici, Tara \nghi]i de câteva oripentru a sc`pa de nodul din gât. {tiu de Olivia.


Pauza nu se mai termina. Ea nu \ndr`znea s`-l priveasc`, dar sesim]ea fixat` de el.

– Te superi dac` te \ntreb ce [tii despre Olivia? o \ntreb` \ntr-un târziu.

– Ce sim]i pentru ea. Tara refuza s`-[i ridice privirea. Nu te\nvinuiesc, Nick. Ai f`cut cum ai crezut mai bine, n-aveai de undes` [tii c` John va muri atât de curând. |n cele din urm`, ridic`privirea spre el. Nu negi, nici nu confirmi?

– Nici nu confirm, nici nu neg nimic, pân` nu-mi spui cegânde[ti.

Tara \l implor`:– Te rog, Nick, nu face lucrurile [i mai grele decât sunt. Cred

c` nu este prea u[or s` te \ndr`goste[ti de so]ia celui mai bunprieten \n condi]ii normale, dar apoi a intervenit [i boala lui John.Plecarea de aici a fost singura solu]ie.

– {i c`s`toria cu tine? {i `sta a fost singurul lucru pe care-lputeam face?

– Da, \n contextul de atunci. Eu eram liber`... nu aveam rudecare s`-]i fac` probleme. F`cu o pauz`, \ncercând s` gândeasc`logic. {i eram destul de tân`r` ca s` m` po]i forma a[a cum voiaitu.

– O compensa]ie potrivit`, de fapt?– Nu chiar potrivit`, pentru c` n-am putut s` te fac s` n-o mai

dore[ti pe Olivia. – Nu, fu el de acord cu cruzime deliberat`, nu m-ai f`cut s`

n-o mai doresc pe Olivia. Nici m`car n-ai \ncercat s` m` faci s` n-omai doresc. Draga mea, chiar spunând acestea, nu te-ai apropiat

114 CECILE FOX

de \n]elegerea situa]iei. Ai avut dreptate, ai intuit bine motivulpentru care am p`r`sit insula. N-am vrut s` tr`dez \ncredereaprietenului meu. Dac` vrei s` [tii mai mult, l-am invidiat din primaclip` când am v`zut-o pe Olivia. Este o femeie adev`rat`.

– Iar eu nu.– Nu, nu e[ti. Nici m`car nu-]i dai [ansa de a fi!Nick scutur` din cap impacientat, când ea \ncerc` s` vorbeasc`.

O, te pot face s` r`spunzi bine la mângâieri, dar asta este cevaelementar. Acum vorbesc despre barierele pe care le-ai ridicat \nc`p[orul t`u.

– Nu po]i pune st`pânire pe o persoan` \n totalitate. Sunt opersoan` matur`, Nick.

– E[ti so]ia mea, i-o retez` el. Dac` nu-]i place c` suspin dup`alt` femeie, f` ceva \n acest sens.

Tara \i r`spunse, furioas`:– N-am de gând s` lupt pentru aten]ia ta!– Nu, tu faci totul ca s` n-ai aten]ia mea. A[adar, de ce s`-mi fac

probleme când fac dragoste cu tine dup` bunul meu plac?– Faci acela[i lucru [i cu Olivia, b`nuiesc!El o privi lung:– Din p`cate, n-am avut-o pe Olivia... \nc`. |nainte n-am

f`cut-o din cauza lui John, iar acum pentru c` m-am \ntors cu onevast`. Chiar dac` ]i se pare ciudat, am ni[te principii.

– Dac` le ai, sunt convins` c` vei g`si cum s` le dep`[e[ti.Tara se ridicase acum, iar durerea din coaps` era o nimica toat`

pe lâng` durerea din piept.


– Nu prea pui pre] pe nimeni, nu? Ai fost afectat o dat` [i teasiguri c` nu se va mai \ntâmpla, chiar dac` ar putea fi altcinevaafectat \n acest proces!

– Asta crezi tu? Ochii lui cenu[ii aruncau fl`c`ri. Acum câtevaclipe erai convins` c` m-am culcat cu Olivia!

– Cu câteva clipe \n urm` te mai consideram un om cusentimente normale. Acum...vocea \i tremur`. Acum consider c`nu po]i iubi, Nick.

– Ce naiba [tii tu despre dragoste? Nick se \nfuriase din nou,buzele i se albiser`. Te-ai m`ritat cu mine cu ochii deschi[i, a[a c`nu-mi bate câmpii despre sentimente! Dac` n-ai fi fost... Nick seopri, obsevând c` Tara era livid`, c` buzele \i tremurau. Furia \ipieri imediat; ar fi mai bine s` te a[ezi ca s` nu cazi. Du-te \n pat;o s`-]i aduc dou` aspirine.

Tara r`mase pe loc, iar el trecu pe lâng` ea [i se duse la baie.Numai când \l auzi deschizând dulapul de medicamente \[i scoasehalatul [i \mbr`c` o c`ma[` de noapte. P`rul \i era \nc` umed, darnu mai conta.

R`mase \n pat cu ochii deschi[i când veni el cu aspirinele. Dup`ce le lu`, \l \ntreb`:

– Nick, ce vom face?– Nimic. Eu voi dormi pe canapea, s` nu te deranjez, iar pân`

mâine va ie[i toat` otrava din corpul t`u [i te vei sim]i mai bine.– Nu la asta m-am referit.– Sunt convins. Nu mai discut`m \n seara asta, s-au spus deja

lucruri foarte grave.– N-o putem l`sa a[a. Eu nu pot continua \n acest fel.

116 CECILE FOX

– Nu ai alternativ`.– Trebuie s` fie o alternativ`.Nick o privi cu chipul \ndurerat.– Ne-am c`s`torit \n mai pu]in de dou` s`pt`mâni. Nu vreau s`

aud de divor]. O s` relu`m discu]ia alt` dat`, s` vedem ce se poateface.

– Cu sau f`r` Olivia?El ridic` din umeri.– Asta depinde numai de tine. Dac` te-ai str`dui s` m` \n]elegi,

a[a cum ai f`cut cu Jenny, n-am mai avea aceast` discu]ie.– Jenny are nevoie de tine mai mult ca de oricine. Nu este vina

ei c` mama ei a... murit.Nick tres`ri.– Nu [tii nimic despre acest lucru.– Te surprinde? Nu mi-ai spus nimic niciodat`. Despre tine, sau

despre Helen. Cum s` pot \n]elege o persoan` atât de introvertit`ca tine?

Observ` cum strânge din pumni.– Ce-ar fi de spus? Helen a disp`rut de mult, nu ne mai

afecteaz` cu nimic, acum.– Eu cred c` ne afecteaz`, dac` din cauza ei e[ti a[a \nchis \n

tine. Mi-ai spus cândva c` te-ai c`s`torit prea tân`r, din motivenepotrivite. Oare dragostea ar putea fi unul din ele? Poatedragostea s` fie total gre[it`?

– Oarb`, este cuvântul potrivit. Nu vreau s` discut`m acumdespre Helen, Tara. Este din trecutul meu [i acolo va r`mâne.|ncearc` s` dormi. Eu fac un du[.


– De ce nu te duci la Olivia? Sunt sigur` c` este cea cu care tepo]i \n]elege foarte bine! exclam` ea cu vehemen]`.

– Ai dreptate, noapte bun`.Umfl`tura [i ro[ea]a trecuser`, de[i se mai vedeau semnele

mu[c`turii de meduz`. A[a a petrecut tot weekendul, f`r` s`-i pesece face. Chiar dac` Anna a v`zut semne de ne\n]elegere \ntre ea [ifiul ei, n-a spus nimic.

Jenny \ns` o f`cu.– Te-ai certat cu tata, nu? o \ntreb` pe Tara foarte deschis.

Bunica spune s`-mi v`d de treab`, dar nu pot. Cred c` nici n-a]i\nceput s` v` place]i unul pe altul, nu?

Tara se for]` s`-i zâmbeasc` [i \ncerc` s`-i r`spund`:– Sigur c` ne placem; oamenii c`s`tori]i nu \nceteaz` s` se

plac` doar pentru c` au opinii diferite.– Cu mine a[a se \ntâmpl`. |l iubesc tot timpul pe tata, dar

nu-mi place \ntotdeauna. Nu mai este dr`gu] deloc când se \nfurie.Cât este de adev`rat! se gândi Tara. Cu o sear` \n urm`, se

spuseser` lucruri grave de ambele p`r]i. Apoi \[i aminti c` dac`voia s`-l \mping` pe Nick \n bra]ele Oliviei, trebuia s` continue lafel.

Nu era sigur` c` [tie cum s` lupte \mpotriva celeilalte femei.Capitularea fizic` se pare c` nu era de-ajuns pentru un b`rbat caNick. Trebuia s` posede o femeie atât fizic cât [i psihic. Iar ea nuputea s` se lase subjugat` \ntr-atât.

Poate c` nu-l iubea \ndeajuns.– Ce-ai zice de o plimbare dup`-amiaz`? \i propuse lui Jenny.

Am putea porni pe plaj`, \ntorcându-ne prin planta]ie.

118 CECILE FOX

– Bine, spuse Jenny oftând. Voi, maturii, schimba]i subiectulcând nu mai vre]i s` discuta]i o problem`. Mi-a[ dori s` cresc mairepede!

– Nu te gr`bi, nu este o fericire! o sf`tui Tara.– Poate c` nici tu nu e[ti o adult` \n adev`ratul sens al

cuvântului, ca tata [i ca bunica. Amândoi sunt b`trâni. Tata aretreizeci [i cinci. Bunica mi-a spus c` ai dou`zeci [i doi de ani.

– Când este ziua tat`lui t`u? o \ntreb` Tara.– S`pt`mâna asta, pe dou`zeci [i [apte. Nu i-ai luat un dar?Tara scutur` din cap.– N-am [tiut \nainte de a pleca din Panama, altfel i-a[ fi

cump`rat ceva de acolo.– |n acest caz nu po]i decât s`-i faci unul, o consol` Jenny. Sper

c-o s`-i plac` ce i-am f`cut.– Sunt sigur` c-o s`-i plac`. Po]i s`-mi spui despre ce este

vorba?– Nu, e secret.Tara nu insist`. Jenny avea dreptul s` p`streze secretul darului

pentru tat`l ei. |[i petrecu restul dimine]ii gândindu-se ce ar puteaalc`tui pentru evenimentul care se apropia. Trebuia s`-i ofere luiNick ceva care s`-i marcheze ziua.

Ca de obicei, Nick nu ap`ru la masa de prânz. Tara nici nu-l maia[tept`. Ea [i Jenny plecar` pe la dou` [i jum`tate la plimbare,\mbr`cate cam \n acela[i fel; blugi [i tricou alb, cu sandalele \nmân`.

Le trebui cam o or` de mers s` ajung` \n golful unde le pl`ceas` fac` plaj`; cu multe opriri s` adune scoici cu forme mai ciudate.


La un moment dat, jucar` un fel de volei cu un grup de copiilocalnici, afla]i pe plaj` cu profesorul lor.

Orele clas` erau respectate cu stricte]e aici, afl` Tara de laprofesor, care nu era localnic [i avea \n jur de treizeci de ani.Regulile nu erau impuse de Nick, ci de un comitet ales prin vot deoamenii insulei, un fel de miniparlament, la care Nick participadoar când era cazul s` ia vreo decizie. Profesorul \i spuse cu p`rerede r`u c` pe insul` nu existau cadrele necesare care s` le asigurecopiilor o educa]ie adecvat`. Chiar dac` Tara nu avea o preg`tire\n acest sens, putea fi de mare ajutor; iar Jenny putea beneficia departiciparea la clasele uneia din cele dou` [coli locale.

Pornir` \napoi spre cas` dup` ora patru [i traversar` planta]iileunde oamenii obosi]i de munca de peste zi se adunaser` \ngrupuri mici, a[teptând sosirea camioanelor \n care s` \ncarcemarfa. Tara [i Jenny au fost salutate cu oarecare curiozitate.

Un b`rbat \i spuse ceva lui Jenny \n dialectul local, ar`tând sprezona \n care se \ndreptau ele. Jenny \i r`spunse, apoi o privi peTara.

– Omul m-a \ntrebat dac` vrem s` mergem acas` la directorulplanta]iei; nu este departe de aici.

Casa lui Leo. Tara sim]i dintr-o dat` dorin]a s`-i vad` figuradeschis`. Leo nu era un b`rbat complicat ca Nick. Cu el, Tara nuse sim]ea atât de nepotrivit`.

– S` trecem pe la el, spuse Tara sub impulsul momentului. |mieste sete [i mai avem drum lung pân` acas`. Poate ne duce el cuma[ina la \ntoarcere.

– Da, ne va duce dac` o s`-i ceri asta.

120 CECILE FOX

|mi place domnul McKearn. E simpatic.Tara nu-[i mai amintea s` fi primit aprobarea lui Jenny pân`

acum pentru ceva, sau s-o fi auzit spunând c`-i place cineva.Gr`bir` pasul \n direc]ia pe care le-o ar`tase omul.

Era un bungalou mic, dar foarte curat. Avea [i o mic` gr`din`cu câteva straturi de flori, [i o verand` pe care se ajungea urcândni[te trepte de piatr`.

Leo se ridic` imediat din fotoliul de trestie când le v`zu venind;p`rea surprins, dar [i oarecum jenat. Era \mbr`cat cu pantalonii cucare fusese toat` ziua, cu o c`ma[` p`tat` de transpira]ie [i cuteni[i. Tara \[i imagin` c`-l deranjase.

– |mi pare rù, spuse ea, ]i-am tulburat odihna. Treceam pe aici[i ne-am gândit c`....se opri \n mijlocul frazei, realizând c` remarcaei era absurd` de[i nu primise ca r`spuns decât zâmbetul lui cald.{i ne-am gândit s`-]i facem o vizit`, \ncheie ea.

– {i poate dac` tot am ajuns pân` aici s` ne duci acas`, \ncheieJenny. Tara a obosit [i-i este sete. Ne po]i oferi ceva de bùt?

– Sigur c` da, spuse el. Sau mai precis, Kim Lee o va face, pân`m` schimb cu haine curate. El ro[i din nou. |mi pare rù c` m-a]ig`sit a[a. De obicei, lenevesc jum`tate de or` \nainte de a m`schimba.

– Nu-]i face probleme, \l lini[ti Tara [i eu fac la fel uneori. Taranu mai [tia ce s` spun` ca s`-l fac` s` se simt` \n largul lui.

Când reveni Leo, bùser` doar jum`tate din sucul de portocalerece adus de Kim. Jenny cutreierase prin toat` casa dup` ce-[iterminase sucul. Leo reveni cu pantaloni albi cura]i [i c`ma[`bleumarin, reg`sindu-[i st`pânirea de sine [i se a[ez` lâng` Tara.


– Acum e mai bine, zise el. Nick n-a spus c` veni]i pe drumulacesta.

– Nici n-a [tiut. A fost [i el aici?– Ast`zi s-a dus spre vest.Cel pu]in n-a petrecut ziua cu Olivia, se gândi Tara. Nu c` ar fi

fost vreo diferen]`.– Ce faci, Leo, când ai timp liber? \l \ntreb` [i v`zu c` ridic` din

umeri.– O, nu prea multe. Citesc mult, ascult muzic`.– Nu te plictise[ti aici?El zâmbi.– M-ai mai \ntrebat [i \n seara \n care ai avut acea problem`.

Sper c` s-a rezolvat cu bine.– Nu mai simt nimic acum, spuse Tara. N-ar fi vrut s` discute

despre acea sear`. N-ai apucat s`-mi r`spunzi atunci, de aceea amrepetat \ntrebarea.

– Nu m` simt singur, \ncepu el. Am \nv`]at limba de când amvenit aici; pot comunica [i \n englez`, pentru c` mul]i oameni au\nv`]at-o. Unii din ei vin deseori aici, iar eu le \ntorc vizitele. Suntoameni foarte sociabili. Apoi Leo f`cu o pauz`, dup` care ad`ug`:am invita]ie deschis` s` vin la voi, când m` simt singur.

– Lucru pe care l-ai f`cut o singur` dat` de când am venit aici.De ce, Leo?

El ridic` din umeri.– Este o diferen]` s` vii \n vizit` la un om care locuie[te doar

cu mama [i fiica [i unul care de acum are so]ie.– Dar Anna [i Jenny sunt mereu acas`.

122 CECILE FOX

– {i nu-]i place asta? Leo ro[i; \mi cer scuze, n-ar fi trebuit s`spun asta. Numai c` toate cuplurile au casa lor... m`car la \nceput.

– Da, \n perioada de adaptare, murmur` Tara. Nu nu m`deranjeaz` prezen]a lor. Ele apar]in acestui loc, mai mult decâtmine. M-am gândit c` mi-ai putea da un sfat, Leo. Peste câteva zileeste ziua lui Nick [i nu pot s`-i ofer niciun dar. Mai precis, n-am[tiut c` nu voi putea g`si nimic de cump`rat aici, la Mataleta. M`gândeam c` mi-ai putea sugera ceva.

– Pì... \ncepu el cam \ncurcat. De obicei, comand`m dincataloage ce ne trebuie [i ni se aduce cu vasul urm`tor. Existòbiecte realizate manual pe insul`, dar nu cred c` sunt potrivitepentru acest scop.

– |n acest caz, o s` m` mul]umesc cu ele. A fost doar o idee. Tui-ai cump`rat ceva?

– Da, spuse el cu o ezitare, dar nu sunt sigur c` vei considerac` este un dar potrivit. Se ridic` [i se scuz` pentru câteva minute.

Se \ntoarse cu o cutie plat` care f`cu un zgomot greoi când oa[ez` pe m`su]a de r`chit` dintre ei.

– A fost ideea unei m`tu[i de cadou de Cr`ciun. Nu l-am folositniciodat` [i nici nu cred c-o voi face.

Era un set de birou sculptat \n lemn de trandafir, cu stilou [isuport de argint. |n acest loc unde se aflau p`rea nefiresc dar pebiroul lui Nick ar fi ar`tat perfect, se gândi ea. De aceea spuse nuf`r` oarecare regret:

– Ar fi fost ideal, Leo, dar nu pot accepta cadoul tù.Mul]umesc oricum pentru ofert`.

– Nu v`d de ce nu l-ai accepta, spuse Leo foarte convins.


Mie nu-mi este de niciun folos! |l am de un an aici, f`r` s`-l fidesf`cut m`car! Sunt bucuros s` scap de el.

Tara se uit` lung la obiectul aflat \nc` \n ambalaj.– V` trebui s` accep]i s` ]i-l pl`tesc, cred c` este destul de

costisitor.– A[ prefera s`-l accep]i.– {tii c` nu pot face asta. Tara \[i mu[c` buzele, dorindu-[i s`

nu fi pus acea \ntrebare. Nu-i trecuse prin minte c` Leo ar putea s`apar` cu o solu]ie la problema ei. E[ti foarte generos, dar cred c`este mai bine s` d`m uit`rii \ntrebarea mea.

– Foarte bine, spuse el, resemnându-se. Po]i s` mi-l pl`te[tidac` vrei, iar eu voi cump`ra altceva din aceea[i gam`.

– Leo, eu...– Te rog, accept`-l, Tara. M` voi sim]i complet idiot dac` n-o

faci.Nu banii erau problema, ci faptul c`-i oferea lui Nick un dar

care fusese destinat altcuiva, dar nu voia s`-l supere pe Leo.– |]i mul]umesc, Leo. Crezi c`-l po]i p`stra aici? O s`-l iau când

se apropie ziua lui Nick. Nu vreau s`-l g`seasc`.– Sigur c` da. Mai vrei suc de portocale?Tara scutur` din cap.– Cred c` este mai bine s` ne \ntoarcem. {tii pe unde ar putea

fi Jenny?– Cred c` este \n spatele casei, cu Iggy.– Iggy?– Un pui de iguan` pe care l-am g`sit abandonat, sau pierdut.

Am reu[it s`-l \mblânzesc. Acum nu mai pleac` de aici.

124 CECILE FOX

– Dac` l-ai crescut de mic, este natural. Iar acum, chiar trebuies` plec`m.

– Am scos ma[ina pe drum. O putem lua pe Jenny din spatelecasei. Leo ezit`, apoi spuse: \mi pare bine c` m-ai vizitat, Tara. Os`-]i p`strez suportul de birou pân` la ziua lui Nick.

Tara realiz` c` va trebui s` vin` singur` s`-l ia, nu era bine caJenny s` [tie de unde venea cadoul. Mai trebuia s` alc`tuiasc` opoveste credibil` pentru Nick. |ntreaga poveste se cam complica,dar cum o putea rezolva altfel?

Probabil lui Nick nu-i p`sa dac`-i oferea un dar sau nu, era doarmândria ei \n joc.


Capitolul 8

Leo le l`s` \n fa]a casei, refuzând invita]ia Tarei de a r`mâne laceai.

– Am multe acte de rezolvat \n seara asta. Mâine avem o livrare,ceea ce \nseamn` c` voi sta pe chei toat` ziua.

– Am putea s` mergem [i noi s` privim, Tara? o rug` Jenny. |miplace s` m` uit la macaralele care lucreaz`.

– Cred c` putem. L-am putea ruga pe Tamu s` ne duc`. Nucrezi c` vom \ncurca lumea pe acolo?

Leo zâmbi [i scutur` din cap.– Nici vorb`. Toat` lumea [tie ce are de f`cut. Probabil c` Nick

v` va aduce .Tara avea rezerve \n aceast` privin]`, dar le p`str` doar pentru

ea.– Ne vedem mâine, Leo. La revedere [i mul]umesc pentru tot.– |mi pare bine c-am fost de folos.

Iar tu, Jenny, vino cât de curând s-o vezi pe Iggy.– Mi-a[ dori [i eu una, spuse Jenny, \n timp ce urcau treptele

casei. M` \ntreb dac` domnul Mc Kearn nu poate g`si un alt puir`t`cit. Unul care are nevoie de cineva care s`-l ocroteasc`.

– Nu cred c` tat`l tù ar fi foarte fericit cu o iguan` \n cas`, ziseTara. Cred c` ar fi mai indicat un pisoi, sau un c`]elu[, dac` vrei sài un animal. Sau un ponei? Ai luat lec]ii de echita]ie?

– Nu prea. Tata avea cai când eram mic`, dar s -a descotorositde ei când s-a \mboln`vit unchiul John, pentru c` n-avea timp s`fac` exerci]ii cu ei. Nu cred c-ar fi de acord cu un ponei.

La naiba cu acest Nick, se gândi Tara. Dar cu voce tare spusedoar atât:

– Un c`]elu[ cred c` ar fi cel mai indicat. Dar n-am prea v`zutcâini pe insul`.

– Sunt câ]iva, mai ales cei care r`mân aici când pleac`vapoarele. Ochii feti]ei \ncepur` s` str`luceasc`; crezi c-am puteag`si unul care are pui[ori?

– Cred c` da, dar m` gândeam la un animal cu pedigriu, uncocher spaniel sau un labrador, de[i ar fi cam greu de g`sit \naceast` parte a lumii. Tat`l tù [tie mai multe despre asta.

– N-o s` fie de acord, spuse Jenny \ntristându-se brusc, suntsigur` c` n-o s` vrea.

Am f`cut o gre[eal`, \[i spuse Tara.– Cred c` va fi de acord, de[i va dura o vreme pân` s` ajung`

aici; depinde [i de unde vine.– Nu mai conteaz` cât va dura; pot s` a[tept [i s`-mi fac

speran]e dac` [tiu c`-l voi avea, spuse copila.


Când \l \ntrebi pe tata? |n seara asta?– Cred c-ar fi mai indicat s` a[tept`m pân` joi, nu ne poate

refuza chiar de ziua lui.Jenny nu era prea convins`.– Bine, oft` ea, a[tept`m pân` la ziua lui.Nick ap`ru pe alee, privindu-le \ncruntat. Se schimbase deja

pentru mas` [i privirile lui nu prevesteau nimic bun.– Ce s-a \ntâmplat? A]i plecat de la ora dou` [i este cinci acum!– La dou` [i jum`tate mai exact, spuse Tara cu calm. Ne-a luat

mai mult drumul de \ntoarcere. Am trecut pe la Leo [i ne-a adusel. N-a vrut s` r`mân` la ceai.

– Nu m` mir`. Nick \[i privi cu ochi critici fiica; ar fi bine s` teduci s` te piepteni, ai p`rul ca o c`pi]`.

Jenny \ncepu s` râd`.– M-am jucat cu Iggy, m-a tras de p`r.Nick a[tept` pân` când Jenny disp`ru \n cas`, apoi \ncepu s`

bodog`neasc`.– I-am spus lui Leo s` scape de creatura aia, nu se [tie ce

microbi \i aduce.– Dar este \ngrijit, nu are ce s` se \ntâmple, protest` Tara. Cred

c` s-ar sim]i singur f`r` ea. Mi s-a p`rut dr`gu]`, acum.– N-o s` mai spui asta când o s` creasc`. Doar nu este animal

de cas`!Tara g`si c` era momentul s` men]ioneze dorin]a lui Jenny, dar

n-o f`cu. Nick era un temperament imprevizibil [i nu putea s`ri[te.

– Leo ne-a spus c` mâine \nc`rca]i un vapor.

128 CECILE FOX

Te deranjeaz` dac` vin cu Jenny s` privim?El ridic` indiferent din umeri.– De ce m-ar deranja? V` duc eu de diminea]` [i v` aduc \napoi

la mas`.– N-am putea lua mâncare cu noi ca un fel de picnic? \ndr`zni

Tara. Lui Jenny i-ar pl`cea.– Sunt sigur c` i-ar pl`cea, dar nu va fi timp.– Niciodat` nu este timp, zise Tara [i porni \naintea lui.El o prinse din urm` \n hol. O \ntoarse cu fa]a spre el.– Este momentul s`-]i precizez dou` lucruri: eu am o afacere

aici [i nu o tab`r` de vacan]`. {i vorbind de timp, nu ]i se pare c`petreci cam mult cu Jenny?

Tara \[i pierdu cump`tul.– Nu pentru asta m-ai angajat?Nick se opri, ca secerat. O privi cu un chip dur, \nspìmânt`tor

[i o prinse strâns de bra], \nfigându-[i unghiile \n bra]ul ei. O dusespre biroul lui, \nchise u[a \n urma lor [i o privi cu ochi reci.

– Repet` ce-ai spus.– Nick, \mi pare rù...– Ar trebui s` prime[ti o lec]ie dur` pentru asta...– Am spus deja c` regret, c`-mi pare rù...– {i cu asta crezi c`-]i speli toate p`catele?– Nu. Tarei \i pieri repede mânia, la fel de repede cum

izbucnise. Nu, sigur c` nu. Chiar regret ce-am spus. M` crezi? |mipare rù, Nick.

– {i mie \mi pare rù. Nick \i d`du drumul. Lu` o ]igar`, oaprinse [i trase cu nesa] câteva fumuri. Când o privi \n cele din


urm`, o f`cu f`r` mânie. Acum \n]eleg de ce \[i ucid b`rba]iinevestele!

Tara se rezem` de u[`, pentru c`-i tremurau picioarele.– {i tu mi-ai spus lucruri regretabile. Vina \]i apar]ine \n egal`

m`sur`.– Nu neg asta. Cea mai mare vin` a mea este c` am l`sat s` se

adânceasc` diferen]a de vârst` dintre noi.– Doisprezece ani ]i se par prea mult?– |n situa]ii normale n-ar trebui s` fie a[a de mult, dar \n cazul

nostru se dovede[te de netrecut. Nick se opri [i mai trase din]igar`. Cred c` ai nevoie de un tat`, nu de un so], rol pe care eunu am de gând s`-l joc, sau m` rog, nu cu prea mult` u[urin]`.

– Nu este adev`rat!– Nu? El o privi lung, observându-i p`rul r`v`[it de vânt [i

chipul \mbujorat. Cum e[ti acum, nu pari mai mare ca Jenny...Tara se sim]i afectat`.– Eram altfel când te-ai hot`rât s` te \nsori cu mine?– Cred c` da. Poate c` ai \nv`]at ceva de la mine, de[i nici eu

nu pretind c` sunt vreun sfânt. De ce te-ai m`ritat cu mine, Tara?Pentru c` m` \ndr`gostisem de tine, ar fi vrut s`-i spun`; numai

c` acum [tia c` nu fusese adev`rat. Nu-l iubise pe acest b`rbat, ciprodusul imagina]iei ei. Acum vedea lucrurile clar. Dar acest omera so]ul ei; cel care o ]inuse \n bra]e. Dac` mai sim]ea ceva pentruel, nu putea defini cu certitudine. Tot ce [tia, era c` avea putereade a o r`ni a[a cum nu mai putuse nimeni s-o fac` \nainte.

– Nu [tiu, spuse. Poate c` sim]eam nevoia de siguran]`.– Nimic altceva?

130 CECILE FOX

Privirile li se \ntâlnir`, iar ea ro[i.– De ce mai \ntrebi, dac` [tii r`spunsul? Ai [tiut de prima oar`

când m-ai s`rutat c` m-ai putea face s`...b`nuiesc c` to]i b`rba]ii[tiu asta.

– Din experien]`, nu? El ridic` din umeri. Nu pot nega c` ammai avut câteva experien]e \nainte de tine, ai ceva \mpotriv`?

Ea scutur` din cap.– Pot s` accept acest fel de experien]`.– Dar n-am mai avut o fost` so]ie. Dac` ]i-a[ fi vorbit despre

Helen, crezi c-ar fi fost vreo diferen]`? Am fi fost aceia[i oameni, cuacelea[i probleme.

– Dar mai aproape ca \n]elegere. Cred c-ai iubit-o foarte multpe Helen.

El ridic` din umeri din nou.– Cu siguran]`, mai mult decât am fost iubit de ea. Helen s-a

\necat \n timp ce fugea cu alt b`rbat. ~sta este un r`spuns la multedin \ntreb`rile tale?

– Poate. Tara \[i alegea cuvintele cu grij`. Ai spus c` Jenny \iseam`n`.

– Este la fel de egoist`, devine foarte irascibil` când nu-iconvine ceva.

– Jenny nu devine irascibil`. Se retrage \n sine, dac` o r`ne[tecineva. Nick \ncerc` s` zâmbeasc`.

– Se pare c` tu ai reu[it s`-i p`trunzi \n suflet mai mult decâtam reu[it eu \n nou` ani.

– Dup` opinia ta, nici eu nu sunt decât un copil; poate astfelse explic`.


– Nu-mi atribui lucruri pe care nu le-am rostit. Nu va face binenim`nui. Uit`-le.

– Nick....Jenny ar putea fi singurul tù copil. Nimic din ce ]i-a[fi putut spune nu trebuie s` te fac` s` te \ndoie[ti de asta. Tararealiz` imediat c` nu trebuia s` dezv`luie nimic din ce-i m`rturisiseAnna \n prima sear`. Oricine poate vedea c` Jenny \]i seam`n`mult. Am v`zut asta de prima oar`.

– Mi-ai spus atunci. O privea insistent, de parc` a[tepta altcevade la ea.

– Alt` observa]ie?– Nu. Se feri din calea lui, con[tient` c` spusese deja prea mult.

N-are rost s` mai discut`m; ar fi o gre[eal`.– Dac` este o gre[eal`, trebuie s` trìe[ti cu ea, \ntr-un fel sau

altul. Nick stinse ]igara \n scrumier`. Nu te duci s` te schimbi?Tara plec` f`r` alte argumente. Nu mai avea de ce s` r`mân`.

Tot ce f`cuser` \nrùt`]ise situa]ia.A fost o sear` lung` \n care Tara a jucat scrabble cu Jenny, [i a

fost uimit` când Nick li s-a al`turat.– Este un exerci]iu bun, le spuse el. S` g`se[ti cuvintele

potrivite. To]i avem nevoie de asta. Jenny \ns` are nevoie de unpretext s` nu se culce devreme.

– Bunica spune c` [i tu f`ceai la fel când erai ca mine.– Bunica vorbe[te prea mult, r`spunse el.– Nu ui]i ce mi-ai promis pentru mâine? insist` Jenny.– Nu uit. Ce-a]i zice s` v` duc la Tubai dup` ce termin

\nc`rcarea vasului?– O, da, ar fi grozav! Vin [i Tara [i bunica?

132 CECILE FOX

– Eu nu, mul]umesc, spuse Anna zâmbind. Dac` vreau s` m`duc la plaj`, o pot face [i aici. Eu m-a[ putea odihni pe verand`.

– De fapt a fost ideea Tarei, mam`, spuse Nick, dup` ce Jennyse duse la culcare. Consider` c`-mi neglijez copila prea mult. Apoiridic` privirea spre Tara; ce-ai zice de o plimbare?

– Mi-ar face pl`cere.– Nu v` gr`bi]i s` v` \ntoarce]i, le spuse Anna. Eu voi asculta

Bach \n seara asta, Nick nu-l suport`, adùg` ea pentru Tara. Credc` trebuie s`-mi procur echipament audio \n camera mea.

– Cu sistem de antifonare foarte bun, sper, adùg` fiul ei.Era o noapte f`r` stele; pornir` pe c`rarea care [erpuia printre

bananieri [i piersici, ie[ind pe stânca de la cap`tul golfului. Nicknu prea vorbise de când plecaser`, atingând-o doar când eranecesar pentru a-i orienta pa[ii.

– N-am fost pe aici, spuse Tara când el se opri s`-[i aprind` o]igar`. Fuma mai mult decât [i-ar fi \nchipuit ea. Cât de mare esteinsula asta, de fapt?

– Este de m`rimea insulei Wight, cred c` o [tii.– Am petrecut câteva zile acolo.– Cu p`rin]ii?– Prima oar`, da. Apoi am fost cu o prieten`, când aveam

[aisprezece ani.– Ai cunoscut bìe]i interesan]i?– Unul, zâmbi ea. Avea optsprezece ani [i era un tip foarte

sofisticat. El [i prietenul lui ne-au dus pe Sheila [i pe mine la unrestaurant [ic. Când chelnerul i-a turnat vinul s`-l guste, a spus càre gust de dop [i c` trebuie schimbat. Din locul \n care st`team,


am v`zut cum chelnerul a pus la loc dopul, a adus aceea[i sticl` [iam fost teribil de [ocat` când Jeremy nici n-a realizat c-a fostp`c`lit.

Nick ridic` din umeri.– |n]eleg c` idila voastr` s-a terminat acolo. N-a[ spune c` te-ai

schimbat prea mult de atunci.– Dac` te referi la noi, nu este acela[i lucru. N-am \nceput cu

niciun fel de iluzii, doar cu o speran]` care nu s-a \mplinit.– Poate pentru c` n-am avut timp sau ocazia necesar`. Am tr`it

mai mult ca frate [i sor`, decât ca so] [i so]ie de când am venit laSilverwood.

– A cui este vina?El o privi lung.– Vrei s` [tii de fapt de ce n-am f`cut nimic cu promisiunea pe

care ]i-am f`cut-o? Asta este ce-]i dore[ti: un so] care s` nu-]i ofereo alternativ`. Nu ]i-a trecut niciodat` prin minte c` un b`rbat vreamai mult de la o femeie decât... disponibilitate?

– Parc` spuneai c` am reac]ionat...– Da, ai f`cut-o, dar n-ai niciodat` ini]iativ`. Dac` vrei s` faci

dragoste, trebuie s` mi-o ar`]i.– Adic` s` fiu o femeie adev`rat`? |mi pare r`u c`-mi lipse[te

experien]a cu care te-ai obi[nuit!– Pentru numele lui Dumnezeu, opre[te-te, Tara! Nick strivi

]igara [i o arunc`. |ntinse mâinile spre ea [i o prinse \n bra]e.Trebuie s`-]i realizez o schi]` ca s` \n]elegi ce vreau s` spun? Poateo s-o fac. Bine, o s` \ncepem cu \nceputul. S`rut`-m`.

Ea \l privi cu ochii mari, f`r` a \n]elege nimic.

134 CECILE FOX

– Nick, eu...– Nu vorbi ... ac]ioneaz`. Ori faci eforturi ca rela]ia noastr` s`

mearg`, ori fac eu ce cred de cuviin]`!– Trebuie s` existe mai mult decât atât Nick, pentru orice

\nceput!– Se pare c` asta este tot ce avem. A[adar, vom face rela]ia s`

mearg` doar din asta. Vei participa, Tara, sau trebuie s` te \nv`] euce poate s` fac` un b`rbat brutal?

– M` vei face s` te ur`sc. Nu-]i pas`?– Nu. Cel pu]in, [tiu c` sim]i ceva fa]` de mine. Am spus s` m`

s`ru]i!Tara \l s`rut` f`r` s` simt` nimic. Dup` ce-l s`rut` [i se

desprinse din \mbr`]i[area lui, el nu \ncerc` s-o opreasc`, dar oprivi cu acela[i zâmbet ironic.

– Vei \nv`]a. Va trebui s-o faci, dac` vrei s` m` ]ii departe depatul Oliviei; [tiu c` asta te deranjeaz`, nu?

– Dac` m-ai l`sa s` plec, te-ar primi cu bra]ele deschise. Una caea nu merit` ceva mai bun!

– Mai \ncet, draga mea, ce spui este degradant!Nick o prinse de umeri, \ntorcând-o \n direc]ia din care

veniser`.– C`s`toria noastr` poate c` nu este perfect`, dar am impresia

c` de acum \nainte va c`p`ta un farmec anume. E[ti mult maiatr`g`toare când \]i ie[i din pepeni.

Ar fi trebuit s` realizez asta.– E[ti un tic`los! exclam` Tara, eliberându-se din mâinile lui [i

rupând-o la fug`. Era de a[teptat s` se \mpiedice [i s` cad`, pentru


c` era \ntuneric printre copaci. Când \ncerc` s` se ridice, Nick oajut` [i-i oferi o batist`.

– Tara, ne-am mai confruntat cu certuri ca asta. Numai c` acumtu ai o atitudine diferit` fa]` de mine.

– Nick, te rog, nu te mai purta a[a, \l rug` ea l`sând mândria lao parte. La ce bun?

– Pentru mine, prezint` o serie de avantaje. Te-am abordat cublânde]e; acum este momentul s` facem un pas \nainte. Dac` nune descurc`m altfel, ne vom baza pe atrac]ia fizic`. {i nu nega c`exist`. S` ne \ntoarcem acas`.

Tara \l urm`, pentru c` nu avea unde s` se duc`. Nick \i d`duseun ultimatum; f`cea ceea ce-i cerea el, sau c`uta consolare laOlivia. Nick nu era capabil de emo]ii profunde. Helen \l l`sase [if`r` aceast` capacitate.

|i arunc` o privire, era \ntunecat, nemilos [i greu de intuit. Nickvoia o dedicare total` de la ea pentru o c`snicie, care ei nu-i ofereamai nimic din ce dorea. Sau poate voia prea mult? Oare \n toatec`sniciile exist` un echilibru, sau un partener \ntotdeauna iube[temai mult decât cel`lalt? |n acest caz, poate va \nv`]a s` acceptesitua]ia, pentru c` la ei va avea rolul celui mai implicat. Oricât ar fivrut s` nu-i pese, \i p`sase deja prea mult.

Când intrar` \n cas` era lini[te, luminile erau reduse caintensitate, fotoliul Annei era gol. Când se uit` la ceas, v`zu c`trecuser` dou` ceasuri de când plecaser`. Probabil c` Anna sedusese la culcare; se retr`gea \ntotdeauna la zece [i jum`tate.

Nick nu f`cu niciun comentariu la adresa mamei sale.– Vrei s` bei ceva? o \ntreb`.

136 CECILE FOX

Tara scutur` din cap. Alcoolul nu era o solu]ie la problema ei.Trebuia s-o rezolve pe cont propriu.

– Voi urca \n camer`, spuse.– Foarte bine, nici eu nu \ntârzii mult.Dup` câteva minute, când urc` [i Nick, Tara, care se piept`na

\n fa]a oglinzii, se sim]i privit` \ntr-un fel anume. Trecuse mult decând Nick nu manifestase interes pentru ea. Dac` \n seara astatrebuia s`-i dovedeasc` faptul c` era un b`rbat obi[nuit, c`ruiapentru a-i ajunge la inim` trebuie s`-i faci apel la sim]uri, o va face.Iar dac` voia s`-l fac` pe Nick s-o iubeasc` a[a cum \l iubea ea, vaface uz de toate darurile de la natur` [i va l`sa la o parte oricecalcul.

Privirile li se \ntâlnir` \n oglind`, apoi Nick \[i ag`]` haina \ncuier. |l urm`ri cum \[i desface cravata, apoi gulerul c`m`[ii.

Tara l`s` jos peria cu un gest nesigur. Numai când Nick \i pusemâna pe um`r instinctele ei revenir` la via]`. Observ` c` privirealui cap`t` o str`lucire aparte, iar când o ridic` [i o \ntoarse spre el,i se d`rui f`r` rezerve.

***

Plecar` dup` nou` [i jum`tate la Ruru; vasul era tras la chei [i\nc`rcarea \ncepuse. Nick le l`s` pe Tara [i pe Jenny \n biroulvamal unde Leo \ntocmea actele necesare tranzac]iei, spunându-lec` de acolo puteau vedea tot.


– M` \ntorc pe la unsprezece [i jum`tate, le spuse el. Zâmbetulpe care i-l arunc` Tarei a fost scurt, dar pornit din inim`.

– Chiar dac` Nick ne-a l`sat aici, nu este nevoie s` ne g`seasc`\n acela[i loc la \ntoarcere, \i spuse Tara lui Leo. De fapt, este camcald aici; nu exist` vreun ventilator?

– Nu, dar dac` am g`si vreun tân`r care s` v` fac` vânt cu ofrunz` de palmier, s-ar rezolva problema.

– Aici ne plictisim, Tara, interveni [i Jenny. Nu putem ie[i la oplimbare?

Tara se gândi c` dac` erau foarte atente nu se putea \ntâmplanimic, chiar dac` lucrau dou` macarale. Dar nu voia s` se mai certecu Nick, m`car acum când reu[iser` s` ajung` la oarecare\n]elegere. Observase o schimbare la Nick, diminea]`; parc` numai era ca un arc \ncordat, ca la sosirea la Mataleta. Poate c` maiera mult pân` s` ajung` la ce ar fi vrut ea, dar oricum, era un\nceput.

– Uite cum o s` facem. Prive[te deocamdat` de aici de pe treptepân` se termin` \nc`rcarea din primul depozit. Atunci, macarauanu va mai fi deasupra capetelor noastre.

– Da, este o cale de mijloc, remarc` Leo cu ironie, ceea ce osurprinse. El a[tept` ca Jenny s` ias` pe trepte, apoi o \ntreb`:când ai nevoie de darul pentru Nick?

Era o problem` care-i crea probleme Tarei, dar oricum, nu aveaalternativ`. Trebuia s`-i ofere un dar lui Nick. {i-i va pl`ceasuportul de birou, era sigur` de asta.

– Mâine, numai c` nu sunt sigur` când voi putea veni s`-l iau.Crezi c` i l-ai putea l`sa lui Kim?

138 CECILE FOX

– Sigur c` da, dar ar fi mai u[or dac` ]i l-a[ aduce seara, iar tute-ai putea strecura din cas` ca s`-l iei. Suntem ca un cuplu deconspiratori, râse Leo.

– Foarte bine. Mul]umesc, Leo. Ai putea veni pe la nou` [ijum`tate?

– Sigur ca da, voi parca la \nceputul aleii.Iar ea va trebui s` g`seasc` o scuz` pentru a se descotorosi de

ceilal]i, pentru un sfert de or`. Nu va fi prea u[or, dar ce era u[orpe lume?

– Ar trebui s` te \nsori, Leo, \i spuse, ai fi un so] minunat!– Pentru o c`snicie este nevoie de mai mult decât dorin]a de a

o avea, observ` el cu am`r`ciune. Este nevoie s` m` \ndr`gostesc de acea fat`, \nainte de a m`

gândi la c`s`torie. – {i nu e[ti \ndr`gostit de nimeni, acum? Acas`, vreau s` spun.– Nu, nu m` a[teapt` nimeni acas`. Dar \mi place una din

profesoarele de la [coala de aici. S-a n`scut pe insul`, dardovedind c` este foarte inteligent`, Nick i-a pl`tit studiile \n afar`.S-a \ntors aici cam \n acela[i timp când am \nceput s` lucrez [i eu.

– A fost o condi]ie pus` de Nick?– Nu, ea [i-a dorit \ntotdeauna s` studieze, dar s` se \ntoarc` la

Mataleta.– {i tu vei pleca \ntr-o zi, nu?El nu-i r`spunse imediat.– Este posibil. Nu se [tie ce-mi rezerv` via]a.– Parc` te ocupai de facturile alea, Leo, se auzi vocea lui Nick.

Iar tu, Tara, trebuia s` ai grij` de Jenny, nu?


Tara aproape s`ri de pe scaun v`zând c` treptele pe care se aflaJenny erau goale acum.

– Dumnezeule, unde este?– Am a[ezat-o pe o cutie goal` de ambalaj [i i-am spus s` nu se

mi[te de acolo. Leo, vino s` vorbe[ti cu [eful echipajului de peBallantyre, este un amic al lui Dan Anders.

Tara se \ntreb` dac` lui Nick \i displ`cuse c-o g`sise discutândcu Leo. Gelozie? Nu, nu era asta, poate doar sim]ul posesiei.

Nick nu se \ntoarse s` le ia, dar \l v`zu de câteva ori ridicându-[i privirea spre cerul f`r` nori. Nu anulase picnicul.

Când \n sfâr[it ap`ru, plecar` s-o ia pe Jenny, care era unde ol`sase el. Dac` st`tuse acolo tot timpul, nimeni nu [tia. Doar cândurcar` \n ma[in` le spuse:

– M` tem c` va trebui s` amân`m Tubai pentru alt` dat`. Nueste timp. Vom merge s` mânc`m pe vârful Taki, nu este preadeparte de cas`.

– Tat`, ai promis, doar! insist` Jenny.Nick se crisp`.– Sunt situa]ii \n care trebuie s-o faci. Va trebui s` \nve]i asta. Ai

de ales, vârful Taki sau acas`.Tara a[tepta \ncordat` s` vad` alegerea lui Jenny [i r`sufl`

u[urat` când \n cele din urm` aceasta spuse:– Bine, atunci mergem la Taki.Aproape ajunseser` la Silverwood când Nick o lu` la dreapta pe

una din acele c`r`rui care urca \n vârful muntelui aflat \n centrulinsulei. Sub copaci cre[teau ferigi mari. Se putea vedea oceanulcând [i când.

140 CECILE FOX

Jenny se \nveseli când ajunser` \n acel amfiteatru format decraterul vulcanului stins. Dup` ce mâncar` din co[ul preg`tit deTern Gan, Tara \l \ntreb` pe Nick:

– Ce-ai zice ca Jenny s` mearg` m`car la unele ore de la [coalade aici?

Nick r`spunse dup` un moment de t`cere.– Tu ai accentuat ideea c` ar avea nevoie de [coal`.– M` gândeam c` altfel ar fi limitat`. M-a[ mai putea descurca

un an sau doi, dup` programa pe care a \ntocmit-o miss Cartright,dar fiind o viitoare adolescent`, are nevoie de companie. N-aiv`zut cum a reac]ionat \n prezen]a celorlal]i copii, atunci pe plaj`?Am discutat cu unul din profesorii de la [coala de aici; mi-a spusc` duc lips` de personal. Poate c` a[ putea lucra m`car cu jum`tatede norm`.

– Nici nu te gândi! o opri Nick. Localnicii nu te-ar aprecia preamult pentru asta. Iar dac` Jenny s-ar duce acolo, n-ar crea decâtprobleme.

– Pentru c` este fiica ta?– Par]ial. Chiar dac`-]i place sau nu, familia Bryant este foarte

stimat` [i nu se poate amesteca oricum cu al]ii. Poate estefeudalism \ntr-o oarecare m`sur`, dar n-am ce face. A[a vor [i ei s`r`mân` lucrurile.

– De ce s` fie educa]i, dac` pot fi folosi]i [i a[a? Nu critic penimeni, Nick, era o simpl` remarc`.

– De[i tata le spunea c` trebuie s`-[i educe copiii pentru a leoferi ocazia s` decid` pentru ei \n[i[i când va veni vremea...

– Dar astfel putea r`mâne f`r` for]` de munc`.


– Nici vorb`. Mare parte din ei nu-[i imagineaz` c-ar putea tr`ialtundeva. Unii totu[i, au reu[it....

– Leyita, de pild`?– Cine ]i-a spus de ea?– Leo. Vorbeam despre ea când ai intrat [i ne-ai \ntrerupt.– Nu mi-am imaginat c-o cuno[ti. E o fat` foarte dornic` s`

\nve]e, cu intelect peste medie. Polinezienii prefer` jocul,\nv`]`turii.

Tara \ncepu s` râd`.– Nu suntem to]i a[a?– Nu avem aceea[i atitudine fa]` de via]`.– Dar sunt oameni muncitori.– Da, muncesc \ndeajuns pentru a-[i procura cele necesare

traiului pentru câteva zile. Apoi se odihnesc. De fapt, \n afar` de\mbr`c`minte n-au nevoie de altceva pentru c` au propriile lorculturi. {i de fapt, nu exist` armonie perfect` la rasa uman`. Uniiau sânge fran]uzesc de la str`mo[i.

– Este adev`rat c` francezii se gândesc mai mult la dragostedecât orice alt popor?

– N-a[ spune c` se gândesc mai mult, ci c`-[i fac mai mult timppentru asta. Ai fi preferat s` fiu francez, Tara? zâmbi el.

Ea scutur` din cap [i, observând c` privirea lui popose[te maimult asupra gurii ei, \i spuse: s-ar putea \ntoarce Jenny.

– {i crezi c-ar fi [ocat` dac` m-ar vedea s`rutându-te? Chiar [iun copil de nou` ani trebuie s` fie con[tient c` adul]ii se s`rut`astfel din timp \n timp.

– Dar nu [i noi. Sau cel pu]in, nu deocamdat`.

142 CECILE FOX

Jenny abia a \nceput s` m` accepte. O voi face geloas` [i m` vaur\.

– Geloas`! Dumnezeule, vorbe[ti de un copil, nu de alt`femeie!

– Dar este o viitoare femeie. Tara f`cu o pauz` scurt`,sim]indu-[i b`t`ile inimii. {i te iube[te, Nick, chiar dac` tu n-oiube[ti.

Tara spera c` el va nega acuza]ia, dar n-o f`cu.– E[ti so]ia mea [i cu cât Jenny va realiza asta mai repede, cu

atât mai bine!– Este fiica ta, Nick...– Nu este. Vorbele \i sc`par` printre din]i. Nu ]i-a intrat \nc` \n

cap? N-a fost a mea niciodat`!O pal` de vânt se stârni [i \ntorcând capul, Tara z`ri figura

aceea mic` printre stânci, destul de aproape. De când se afla Jennyacolo? Nick s`ri \n picioare.

– Urca]i \n ma[in`, le spuse chiar când vântul \ncepu s` bat` cuputere, zburându-le co[ul de picnic. Adun eu lucrurile.

Tara execut` f`r` \mpotrivire totul, luând-o pe Jenny de mân`,gr`bind-o spre Range Rover. Din ma[in`, \l urm`rir` pe Nick carevenea spre ele \ntr-un vârtej de praf, fum [i de spirale de praf, carela un punct se transformau \ntr-un turbion. Li se p`rea foartecurios c` o furtun` ca asta se pogorâse asupra lor din senin. Prafulse ridica spre cer. Nick reu[i s` urce \n ma[in`, apoi porni motorul[i ma[ina \ncepu s` se clatine ca o barc` pe o mare zbuciumat`.

– Ar fi trebuit s` am destul` minte s` nu v` aduc aici, le spusedup` un timp.


user

Formato

gianninajollys

{tiam c` vine furtuna, dar am crezut c-am calculat bine timpul\nainte s` loveasc` aici cu putere.

A[adar, acesta era motivul pentru care refuzase s` le duc` laTubai! Tara \[i dori s`-i fi spus asta atunci. |i arunc` o privire luiJenny aflat` pe bancheta din spate, dar copila avea fa]a \ntoars`spre fereastr` [i aten]ia \i era asupra dezastrului de afar`. Un copacc`zu \n apropierea drumului. Oceanul, care cu câteva minutefusese atât de calm [i lini[tit, se ridica \n valuri gigantice\nspumate.

Probabil [i insularii recunoscuser` semnele de apropiere afurtunii. Tara se gândi la vasul Ballantyre \nc`rcat \n port,amintindu-[i cuvintele c`pitanului. Nu avuseser` timp s`-l \ncarcecomplet.

– Dureaz` mult? strig` spre Nick.Acesta se lupta s` p`streze ma[ina pe drum.– Suntem \n mâinile lui Dumnezeu acum, strig` el. Câteva ore

sau zile. Dar \n cas` suntem \n siguran]`.Dac` ajungeau acolo.Tara se sim]i cuprins` de team` [i strânse din din]i,

prinzându-se cu mâinile de scaun. Jenny nu scosese o vorb` decând urcaser` \n ma[in`, dar nu p`rea speriat`. Probabil eraobi[nuit` cu ororile vremii, a[a c` p`rea foarte calm`. Sau poateera prea adâncit` \n problemele ei personale pentru ca s` maiacorde aten]ie [i vremii. Tara spera s` nu fi auzit ce spusese Nick.Ar fi fost o cruzime prea mare. Cum s` poat` \n]elege un copil devârsta ei sentimentele unui b`rbat care tr`ise nou` ani cu \ndoiala\n suflet? Numai dac` ar g`si o cale de a-l convinge c` se \n[ela \n

144 CECILE FOX

privin]a ei! Dar cum s-o fac`? Nick n-o va crede niciodat`, pentruc` nu voia s-o cread`; dac` accepta copilul Helenei, nu mai aveamotiv s-o urasc`.

Ajunser` ca printr-un miracol la Silverwood. Anna \i a[tepta \nhol, cu obloanele casei trase, frângându-[i mâinile.

– Doar nu pleci pe o vreme ca asta? strig` la Nick, v`zând c`dup` ce le adusese \n cas` pe cele dou` voia s` plece.

– Trebuie s` fiu acolo la chei, cât m` mai pot mi[ca, spuse el.Trebuie s` ancor`m cumva vasul.

– Vrei s` spui c` poate fi [i mai r`u ca acum? interveni Tara.– Exist` [i posibilitatea asta. S` nu ie[i]i din cas`! Ai auzit, Tara?

O s` vin acas` când o s` pot.Tamu [i alt servitor s`rir` s`-i ]in` u[a deschis` când ie[i, apoi

u[a se trânti la loc. |n cas` nu se mai auzea urletul vântului.– Nu-]i face probleme, Nick [tie ce face, o lini[ti Anna. Unde

era]i când s-a stârnit vântul?– Taki Hill. Nick a hot`rât c` n-are rost s` risc`m pe Tubai. Cred

c` n-a vrut s-o dezam`geasc` pe Jenny. Tara arunc` o privire \ndirec]ia copilei. |i este team` de astfel de fenomene?

– N-am observat s`-i fie, spuse Anna. S` bem ni[te ceai.Conform predic]iilor lui Nick, \n`l]imea valurilor crescu foarte

mult peste noapte. Jenny se culc` la ora obi[nuit`, dup` ceschimbase doar câteva cuvinte cu Tara dup` \ntoarcerea acas`.Poate c` r`ceala ei se datora faptului c`-i v`zuse \mpreun`, foarteapropia]i. Tara spera s` fie doar asta.

Nick \i spusese s` nu-l a[tepte, dar o f`cu oricum. Nici ea, niciAnna nu se culcar`.


Ascultar` muzic`, citir`, iar Anna se rug` ca generatorul s` nule lase.

Când vântul mai sl`bi \n intensitate \n primele ore aledimine]ii, resim]ir` lini[tea din cas` ca pe ceva foarte ciudat. Seridicar` din scaunele \n care st`tuser` toat` noaptea [i ie[ir` afar`.Totul era devastat. Tara era \ngrozit`, dar Anna nu p`rea preaimpresionat`.

Acum când totul se lini[tise, nu puteau face decât s` se duc` laculcare. Tara \ncerc` s` nu-[i fac` prea multe probleme c` Nick nuse \ntorsese. Desigur, avea multe de f`cut acolo la chei \nainte dea termina \nc`rcarea vasului.

Tara se gândi pentru prima oar` [i g`si explica]ia faptului c`insularii \[i construiau casele din materiale u[oare, care s` nu-iaccidenteze \n cazul \n care se d`râmau . Trecu mult timp pân`adormi.

146 CECILE FOX

Capitolul 9

Nick se \ntoarse dup`-amiaz`. Era posomorât [i obosit, dar lespuse c` nu fuseser` \nregistrate pagube mari. Ballantyre plecasedeja, iar acum oamenii se apucau s` readuc` lucrurile la normal.

– O s` m`nânc un sandvi[ [i o s` m` schimb; dac` \ncepe s`plou` acum, vor r`mâne mul]i oameni f`r` acoperi[ deasupracapului. Am organizat echipele care s` \nceap` repara]iile, dartrebuie supraveghea]i ca s` le fac` la timp.

– Te pot ajuta cu ceva? \ntreb` Tara. Aici n-au fost problemeprea mari; le-au rezolvat servitorii oricum.

El \i arunc` o privire piezi[`.– Ai putea fi de folos la clinic`. Cei de acolo cad din picioare de

oboseal`. Vin cu o mul]ime de r`ni, de t`ieturi. G`se[te pe cinevacare s` taie ni[te cear[afuri s` le folosim ca bandaje, pân` m`schimb. Nu prea mai erau nici articole sanitare.

Anna era la buc`t`rie, aranja masa pentru fiul ei.

{tiind c` Nick va refuza s` m`nânce, \i preg`ti ni[te sandvi[uri[i cafea fierbinte. Cear[afurile pe care le ceruse Nick fuseser` dejarupte fâ[ii [i ambalate.

Era trist s` vad` de pe teras` copacii dezr`d`cina]i. Pe drum,observ` cum oamenii, \n pofida urgiei prin care trecuser`, cântau\n timp ce munceau la repara]ii. Nu murise nimeni din fericire [icasele puteau fi reparate.

Clinica era plin` de oameni cu diferite r`ni care-[i a[teptaurândul \n lini[te. Tara cuno[tea personalul medical. Cazurile maiserioase erau trimise pe insulele mai mari, unde existau spitale.Tân`ra asistent` care se ocupa de acel schimb tocmai pansa capulunui copil. |l l`s` cu pl`cere \n mâinile Tarei [i se duse spre unaltul, care era suspect de un bra] rupt.

– Unii dintre ace[ti bolnavi au a[teptat o zi \ntreag` la rând, \iexplic` Tarei dup` plecarea lui Nick. Engleza ei era \nceat` [imecanic`. Tân`ra examin` bra]ul copilului [i constat` c` nu erarupt. Dup` ce-l leg` strâns, o \ntreb` pe Tara:

– A]i f`cut cursuri sanitare?– Din p`cate, doar ceva simplu, spuse Tara zâmbindu-i. N-am

rapiditate.– Dar sunte]i foarte grijulie, [i asta este important. Vom lucra

bine \mpreun`.Dup` ce mai rezolvar` câteva cazuri, Tara le oferi cafea celor

care lucraser` \n schimbul de noapte.|l g`si pe Nick lucrând al`turi de al]i localnici la repararea

acoperi[ului unei case, unde tr`ia o familie cu doi sugari. Nickcobor\ pe scar`.

148 CECILE FOX

– }i-am spus c` te iau de la clinic` \nainte de a se \ntuneca.– {tiu, dar am terminat pacien]ii deocamdat`, [i m-am gândit

c` ]i-ar prinde bine ni[te cafea; este \nc` fierbinte.– Am mai b`ut cafea, dar las-o [i pe asta aici. M` gândeam s`-l

rog pe Leo s` te duc` acas`, eu mai am de lucru aici.– Pe \ntuneric?– O s` aprindem tor]e. Leo poate lua o pauz`, a muncit

ne\ntrerupt de ieri-diminea]`.Leo era livid.– |ntotdeauna m` surprinzi când sunt mai murdar [i mai

d`râmat, \i spuse Tarei, când urcar` \n ma[in` s-o duc` acas`.– N-ai avea cum s` ar`]i ca scos din cutie \n toat` nebunia asta.

Nu-]i mai face probleme pentru ceea ce nu conteaz`, Leo. Te mai\ntorci acolo?

– Dorm dou` ore [i m` \ntorc. Este mult de reparat. Nick nu vapleca de acolo pân` nu se termin` treaba. Ce-ar fi s` iei acum darulpentru el?

Tara a fost de acord, dar cu inima strâns`. Era foarte posibil caNick s` nu fie acas` de ziua lui.

Leo o privi lung.– Nu te sim]i bine, Tara? E[ti foarte palid`.Zbuciumat`, ar fi fost cuvântul corect. Dac` Nick n-ar fi fost

toat` noaptea la Ruru, putea fi doar cu Olivia. Probabil c` preferases` se duc` la ea decât s` vin` acas`.

– M` simt bine, \i r`spunse, \ntrebându-se dac` vocea ei sunanormal. Pu]in luat` prin surprindere, asta este tot.

– Este firesc s` ai astfel de reac]ie.


Cred c` vântul puternic este cel mai \nsp`imânt`tor fenomennatural, mai ales când scap` de sub control. |mi amintesc cum odat`...

Tara \l l`s` s` vorbeasc`. Orice era mai bine decât s-o lase cugândurile ei. Bungaloul lui Leo nu fusese prea afectat. Ea r`mase\n ma[in`, iar el se duse s` aduc` darul pentru Nick.

– Trebuie s` ]i-l pl`tesc, Leo, \i spuse \n final. – Te rog, Tara, nu mai spune asta.Leo o duse acas`, plecând imediat ce Tara a coborât. L`mpile

de pe verand` erau din nou aprinse; Anna \i ie[i \n \ntâmpinare,privind-o surprins`.

– Era Leo cumva? \ntreb` ea v`zând ma[ina care se dep`rta.– Da, are dou` ore la dispozi]ie s` se odihneasc`. Nick nu va

veni prea curând, cred. Vine dup` ce se termin` toate repara]iile.– A[a este el, nu-i plac lucrurile neterminate. Anna arunc` o

privire curioas` spre pachetul din mâna Tarei, dar nu f`cu niciuncomentariu.

}i-e foame cred, \i spuse. Erau mul]i r`ni]i la clinic`?– Când am plecat, nu mai era nimeni. Mâine vine [i doctorul, de[i nu cred c` mai are ce face. Unde

este Jenny?– |n camera ei, cred. A fost foarte t`cut` toat` ziua; sper s` nu

se \mboln`veasc`.Dac` se \mboln`vea din dragoste pentru tat`l ei, o putea

\n]elege. Tara se gândi la copil` cu \n]elegere [i simpatie. |i era claracum c` Jenny auzise ce spusese Nick. Nimic altceva n-ar fi pututs-o afecteze \ntr-o asemenea m`sur`.

150 CECILE FOX

Se \ntreb` dac` ar fi bine s` se duc` la ea; dar poate asta ar fi\nr`ut`]it lucrurile. |n ochii lui Jenny, era cea care precipitaselucrurile.

Copila avea dreptate, n-ar fi trebuit s` se m`rite cu Nick. Via]af`r` el n-ar fi fost prea bun`, dar preferabil`.

|ncepu ploaia când erau la mas`.– Asta \l va aduce pe Nick acas`, spuse Anna cu oarecare

satisfac]ie, v`zând cum turna afar` cu g`leata. Nici el nu poatecontinua munca \n astfel de condi]ii!

Anna avu dreptate; dup` vreo jum`tate de or` se auzi ma[inalui, iar apoi Nick intr` \n cas` ud pân` la piele.

– Dac` ne mai l`sa câteva ore, am fi reu[it s` punem lucrurilela punct, morm`i el. Dar este totu[i bine c` fiecare are acoperi[deasupra capului, chiar dac` nu este foarte solid. Privirea luiz`bovi asupra Tarei.

– S` nu crezi c` lucrurile astea se \ntâmpl` prea des. Sunt doarcapricii ale vremii.

M` duc s` m` schimb cu ceva uscat. Liah s`-mi fac` ni[tesandvi[uri; nu-mi este foarte foame.

Tara evit` privirea Annei, care sesizase c` era ceva \n neregul`.Era mai mult preocupat` de situa]ia lui Jenny. |ntr-un fel sau

altul, Nick trebuia determinat s` vad` adev`rul.Când intr` \n camer`, el se afla \n fa]a ferestrei, \mbr`cat cu

halatul alb de baie; \[i uscase p`rul. Se \ntoarse brusc spre ea.– Am desf`cut pachetul, \i spuse luând tava cu mâncare din

mâna ei. Era pentru mine?


– Da, pentru mâine. Am gre[it c` nu l-am pus deoparte, daracum nu mai conteaz`. Presupun c` dac` st` ploaia te \ntorci laRuru. Poate ar fi mai bine s`-]i urez acum la mul]i ani.

– Cu un cadou de la alt b`rbat?– S` nu dai vina pe Leo. I-am cerut o sugestie, Nick. Eram

disperat` c` nu aveam nimic s`-]i d`ruiesc, pentru c` n-am [tiut\nc` de la plecarea spre insul` [i...

– Crezi c` este atât de important pentru mine s` primesc daruride ziua mea? Dac` s-ar fi \ntâmplat s` nu v`d cutia asta printrelucrurile lui Leo când l-am ajutat s` se mute la bungalou, a[ fiapreciat gestul, cu toate c-a[ fi \ntrebat cum ai ajuns \n posesialucrului respectiv. Nick f`cu o pauz` \n care o privi lung, apoicontinu`: dar de unde ai aflat de ziua mea?

– Mi-a spus Jenny. Voia s`-]i fac` ceva care s` constituie osurpriz`.

– Voia?Tara ridic` din umeri.– Dac` n-o mai face acum, n-o po]i condamna. Nu e[ti tat`l ei,

nu-]i aminte[ti? Tu ai spus-o. Tara \[i pierdu cump`tul: cât ai de gând s-o mai

\nvinov`]e[ti pentru ce ]i-a f`cut mama ei?– Tara, nu [tii nimic despre asta. {i nici mama, dac` tot a venit

vorba! {i nu nega c` de la ea [tii!Tara sim]i c` i se va face r`u; nimic nu mergea a[a cum trebuia.– A vrut doar s` fie de ajutor, murmur` ea.– Dar n-a fost, ne[tiind cum a fost totul.– Totul?

152 CECILE FOX

– Dac` vrei s` vezi lucrurile doar \n alb [i negru, am dovada c`Jenny nu este fiica mea. Acum m` la[i \n pace?

– Nu pot s` te las. Ce fel de dovad` ai?– Dac` i-ai fi cunoscut adev`ratul tat`, n-ai mai vorbi! Am avut

[i alte lucruri \n comun pe lâng` Helen. Dar eu sunt singurul tat`pe care l-a cunoscut Jenny \n persoan`.

– Aceast` dovad` trebuie s` fie foarte concludent`, dac` te faceatât de sigur.

– Este. Urm` o pauz` cam lung` \nainte ca Nick s` continue:Helen mi-a l`sat o scrisoare \n noaptea \n care a fugit cu Ravel. Amars-o cu ani \n urm`, dar \mi amintesc perfect cuvintele [i acum.|mi scria c` Jenny este copilul lui Paul; mi-a spus [i cu ce ocazie afost conceput`. Mai scria c` vrea s-o ia de la cap`t dar f`r` Jenny,ca s` nu fie \ncurcat` de ea. |]i este clar acum?

Numai gândul la Olivia o opri s` nu se duc` la el, s`-l prind` cubra]ele \n jurul gâtului, \ncercând s`-i alunge durerea acesteiamintiri.

– |mi pare rù, Nick, o, nu [tii cât \mi pare de rù!– {i mie \mi pare rù, Tara. Am fost doar un prost care [i-a

\nchipuit c` lucrurile pot fi f`cute s` mearg`. Iar acum am repetatgre[eala, \nsurându-m` cu tine, mi-am asumat o alt` r`spundere.

– Nick, de ce-]i place s` r`ne[ti sentimentele oamenilor? Maibine du-te \napoi la Olivia, \n noaptea asta. Cel pu]in te vei bucurade experien]a ei!

Nick o privea uluit, de parc` o vedea pentru prima oar`.– Olivia a plecat pe Ballantyre, azi-noapte. Am ajutat-o s`

\mpacheteze [i am stabilit un pre] pentru partea ei de insul`.


Nu [tiu unde se duce [i nici nu m` intereseaz`. Satisf`cut`,acum?

Tara \l privi [ocat`.– Vrei s` spui c` n-o mai dore[ti?– N-am mai dorit-o din ziua \n care te-am cunoscut. |nainte de

asta, da, o doream. Am p`r`sit Mataleta tocmai pentru c` o doreamatât de mult, \ncât eram \n stare s` periclitez prietenia cu so]ul ei.Dac` John n-ar fi fost \nnebunit dup` ea, m-a[ fi gândit c` le fac unbine destr`mându-le c`snicia, pentru c` ea nu-l iubea. Olivia m`\ncuraja. S-a m`ritat cu el pentru c` John i-a oferit un c`min [ibani, dar n-a realizat ce \nseamn` via]a pe o insul` mic` pentru ofemeie obi[nuit` cu o bogat` via]` social`. Eu trebuia s`-i alungplictiseala.

– Deci, pentru tine a r`mas atâta vreme pe insul`? F`r` tine l-ar fi p`r`sit imediat pe John, mai ales când acesta s-a \mboln`vit.Tara \n]elegea acum situa]ia foarte bine. Spuneai c` n-ai mai dorit-o din ziua \n care m-ai cunoscut. Ce \nseamn` asta?

– C` aveam o alt` muz`. La \nceput, \mi aminteai de Helen lavârsta ta. Cred c` atunci am vrut s` te \nv`] tot ce n-am reu[it s-o\nv`] pe Helen. Scufundarea Saratog`i ne-a schimbat vie]iletuturor. Dup` aceea, n-am mai putut renun]a la tine. Am v`zut c`ai \ncredere \n mine, m-am sim]it responsabil de tine. Am realizatc` aveam o baz` pe care s` putem construi. Nu-mi pl`cea când m`\ncurajai s` m` \ntorc la Olivia.

– Dar ai f`cut-o. Te-ai dus la ea azi-noapte, \n mijlocul furtunii.– Pentru c` a trimis un servitor cu ma[ina sub pretext c-ar fi

avut un accident. Când am ajuns acolo era bine, dar se sim]ea

154 CECILE FOX

singur`. Furtuna s-a \nrùt`]it dup` ce am ajuns acolo. Am profitatde ocazie s`-i spun ce am avut de spus.

Tara sim]ea c` este cuprins` de o c`ldur` ciudat`.– Mi-a spus la \nceput c-ar vrea s` vorbim despre John, a[a c`

am r`mas. Când am ajuns acas`, te-am g`sit dormind.– Nu dormeam. Am stat cu ochii \nchi[i, imaginându-mi-te cu

ea, sim]indu-m` r`nit`.Tara se \ndrept` spre el, \n bra]ele lui [i el o strânse la piept. O

s`rut`.Auzir` vocea Annei, care-i ruga s` vin` pentru c` s-a \ntâmplat

ceva rù.– Lipse[te Jenny, le spuse cu chipul sc`ldat de lacrimi. Toat`

ziua s-a purtat ciudat....– Nick, trebuie s-o g`sim!– Plec`m imediat. S` m` \mbrac!Reveni \ntr-un minut, dup` ce se \mbr`case din mers.– Nu poate fi nicìeri prin cas`?– Poate dac` [i-a g`sit un ascunzi[ pe care nu-l [tiu, spuse

Anna. U[ile de la verand` sunt deschise [i sunt sigur` c` le-am\nchis. L-am trimis deja pe Tamu s-o caute pe plaj`.

– Eu o iau spre stânc`, spuse Nick.– O lu`m spre stânc`, Nick, nu m` po]i exclude.Pornir` \mpreun`. Tara nu vedea la un pas \n fa]`, dar Nick

cuno[tea foarte bine zona, a[a c` o conduse. Tara nici nu maiatingea de fericire p`mântul cu picioarele; de acum, problemelelor se rezolvau. Cu toate acestea, sim]eau amândoi c` dac` n-og`seau, nimic nu va putea fi perfect \ntre ei. Auzeau valurile care


se sp`rgeau de stânci. Deodat`, Nick o opri, f`cându-i semn s` nuspun` nimic.

– Las`-m` pe mine s` m` duc, spuse Tara.– Nu. Nick o opri cu vocea lui ferm`. Trebuie s` fac eu acest

gest, pentru ca totul s` fie bine.Tara r`mase \n locul unde se afla.– Jenny? Ce naiba faci aici \n ploaie?– Am plecat de acas`. Las`-m` \n pace! Nu m` \ntorc acas`!

Niciodat`! Nu m` vrei!– De ce spui c` nu te vreau, Jenny? Nick se ghemui al`turi de

Jenny.– Pentru c` o ai pe Tara [i o iube[ti pe ea [i nu pe mine. Nici

m`car nu m-ai auzit când te-am strigat ieri la Taki, când voiam s`-]i ar`t ce-am g`sit.

– Este adev`rat, poate n-ai strigat destul de tare. Faptul c-oiubesc pe Tara nu afecteaz` cu nimic ce simt pentru tine, micu]o.Sunt dou` feluri diferite de dragoste.

– {i Tara mi-a spus asta.Tara \ngenunche pe nisip al`turi de Jenny, fericit` c` feti]a nu

auzise discu]ia lor, cu o zi \n urm`.– Draga mea, amândoi te vrem! Las`-l pe tata s` te duc` \n bra]e

acas`, ca s` nu r`ce[ti. Doar nu vrei s` fii bolnav` de ziua lui, nu?Ce dar i-ai f`cut?

Jenny nu r`spunse imediat.– L-am... l-am aruncat, le spuse printre lacrimi. Era o cutie din scoici pentru butoni, tat`, dar am aruncat-o [i

acum \mi pare r`u.

156 CECILE FOX

Nick \i d`du Tarei tor]a [i lu` copila \n bra]e, strângând-o lapiept.

– Draga mea, nu conteaz`, o s`-mi faci alta! O s` c`ut`m\mpreun` scoicile, da?

Tara porni \nainte cu tor]a, luminându-le drumul. Ei [i luiJenny le va lua timp ca s` [tearg` din sufletul lui Nick toat`am`r`ciunea adunat` \n nou` ani de suferin]`, dar vor reu[i. Vor fio familie fericit`.

Sfâr[it


user

Formato

gianninajollys

mama pentru jenny - carti de dragoste pdf giannyjollys · nu sc`pa nicio ocazie pentru a o acuza de...

Documents