PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE

1 Februarie

Text: Psalmul 27 O, dacă n-aş fi încredinţat că voi vedea bunătatea Domnului pe pământul celor vii... Psalmul 27:13

PĂMÂNTUL CELOR VIIUn frate mai în vârstă mi-a spus clipind din ochi: „Psalmistul vrea să vadă bunătatea Domnului pe pământul celor vii. Poate crezi că David s-a referit la aici şi la acum, dar eu nu cred aşa. Aici este pământul celor morţi. Cerul este pământul celor vii." La momentul acela am fost de acord cu ceea ce spunea el despre cer, dar am simţit că greşea în interpretarea Psalmului 27:13. Acum, totuşi, cred că el a avut întru totul dreptate. Savanţii au găsit noi mărturii că expresia ebraică: „pământul celor vii" se referă la „ţara vieţii eterne". Psalmistul avea, aşadar, ochii aţintiţi spre ceruri. Această expresie o înţelegem cu atât mai bine astfel, cu cât psalmistul era înconjurat de duşmani care îl acuzau pe nedrept şi îi căutau distrugerea. Cu toate acestea, a rămas plin de încredere. Era sigur că, odată, poate în timpul acestei vieţi, dar cu siguranţă în cealaltă, va fi reabilitat şi va vedea bunătatea Domnului. O, câtă nevoie avem de o asemenea siguranţă! Deşi Dumnezeu Se îngrijeşte de nevoile noastre şi ne binecuvântează cărarea, mai devreme sau mai târziu vom avea necazuri. Unul din cei dragi va fi luat prin moarte. Sănătatea va începe să se şubrezească. Oameni răi ne vor ameninţa fără motive. In asemenea momente trebuie să privim în sus. Ca şi psalmistul, avem nevoie de încredere, ca să putem exclama: „O! dacă n-aş fi încredinţat că voi vedea bunătatea Domnului în „ţara vieţii eterne"!       - H.V.L.

Ce glorios e să priveşti în sus Spre răsplătirile ce or să vie!

Nemuritori, alături de Isus Trăi-vom în eterna bucurie.- Branon.

Pământul este ţara morţii, cerul este ţara vieţii.

2 FebruarieText: Matei 5:38-48           

...să nu iubim cu vorba, nici cu limba, ci cu fapta şi cu adevărul. 1 Ioan 3:18

O PROBĂ A DRAGOSTEI Diferenţa dintre a arăta dragostea şi numai a vorbi despre ea, este foarte sugestiv arătată de o povestire din viaţa unui profesor de psihologie. Omul nu avea copii, şi ori de câte ori vedea vreun vecin pedepsindu-şi copilul pentru relele săvârşite, intervenea şi spunea: „trebuie să-ţi iubeşti copilul şi nu să-l pedepseşti". Intr-o vară călduroasă, profesorul îşi repara drumul de beton spre garaj. Obosit după câteva ore de muncă, a pus jos mistria, şi-a şters transpiraţia de pe frunte şi se îndrepta spre casă. Chiar în momentul acela a văzut cu coada ochiului cum un băieţel neastâmpărat tocmai călca în betonul proaspăt turnat. A alergat după el, l-a înşfăcat şi când era gata să-l pocnească, a auzit cum fereastra unui vecin s-a deschis şi o voce i-a strigat: „Hei, profesore! Ai uitat? Trebuie să iubeşti copilul!" La aceasta profesorul a replicat: „Il iubesc în abstract, dar nu la concret!" (în limba engleză, cuvântul pentru concret este identic cu cel pentru beton, n.tr.) Cât de uşor este să vorbeşti sentimental despre dragoste ca despre ceva intangibil! Dar este mult mai dificil să o pui în practică, în situaţiile vieţii reale. Isus a spus aceasta deosebit de clar în predica de pe munte, dându-ne o modalitate de-a ne pune dragostea la încercare. Fără să minimalizeze importanţa pedepsirii răufăcătorului, El ne-a poruncit să ne arătăm amabilitatea şi bunătatea, ba chiar să ne rugăm pentru cei ce ne tratează rău sau îşi arată răutatea faţă de noi.Atingem noi acest standard? Ai făcut vreodată o faptă bună unuia dintre duşmanii tăi? încearcă. Este o probă a dragostei adevărate. - H.G.B.

Nu căuta o cale de-a scuzaTumultul urii-nrobitoare.

Iubirea trece peste moartea sa S-aducă dulcea vindecare.    - D.J.D.

A întoarce bine pentru bine, este omeneşte;a întoarce bine pentru rău e dumnezeieşte.

3 FebruarieText: Ioan 6:34-40            

...pe cel ce vine la Mine, nu-l voi izgoni afară. Ioan 6:37

AI NEVOIE DE O DATĂ PRECISĂ?Mulţi creştini născuţi din nou nu-şi pot aduce aminte cu precizie data când au primit mântuirea. Poate că au crescut într-un cămin de credincioşi şi n-au avut o convertire dramatică. Cu toate acestea, ei Il iubesc pe Isus şi se încred în El. Unii sunt deosebit de sensibili şi Satan încearcă să-i facă să se

îndoiască de mântuirea lor, sugerându-le că din moment ce nu-şi amintesc data naşterii lor spirituale, s-ar putea să nu fi avut aşa ceva.G. Campbell Morgan a spus cum trebuie să reacţionăm în această situaţie. El a spus: „Diavoul este bucuros să se agaţe de orice prin care poate dezechilibra pe cineva. Dacă el îţi va zice: „Nu ai o zi de naştere!”, fă ceea ce am făcut şi eu şi spune-i: „Dacă n-am avut una, atunci am să-mi fixez acum una". Dacă Satan este foarte specific asupra unei date, ia chiar data de azi şi spune-I lui Dumnezeu: „Iată, mă dăruiesc cu totul Tie,/ Suflet, trup şi gândul meu întruna,/ Timp, prieteni, a lumii bogăţie,/ Ale Tale sunt pe totdeauna." Isus a spus: „...pe cel ce vine la Mine, nu-l voi izgoni afară". Si avem garanţia că o face în orice dată. Mântuirea noastră nu depinde de faptul că ştim cu precizie timpul când a avut loc, ci mai degrabă de faptul că Isus a murit pentru păcatele noastre şi că noi ne încredem în El. Crezând că Isus este Fiul lui Dumnezeu (1 Ioan 5:1), ascultându-L (Ioan 14:23), iubindu-i pe fraţii noştri (1 Ioan 3:14), sunt numai câteva din mărturiile clare ale naşterii noastre din nou. Dar dacă îndoielile se mai ivesc, fă ceea ce sugerează Morgan. Afirmă-ţi credinţa în Cristos, dăruindu-te Lui încă o dată azi. Apoi îi poţi spune lui Satan: „Acum am o dată precisă". - D.J.D.

Credinţa mea-i în Salvatorul,Ce harul Lui mi-a dat;

Mă-ncred în Cuvântul Său. Că El e-al meu cu-adevărat.  - Anonim

Dacă creştinii n-ar fi copiii lui Dumnezeu, Satan n-ar încerca să-i facă să se îndoiască de faptul că sunt.

4 FebruarieText: 1 Corinteni 2:1-5Eu însumi, când am venit în mijlocul vostru, am fost slab,

fricos şi plin de cutremur. 1 Cor. 2:3

CARE ESTE SECRETUL CURAJULUI?Editorul revistei „Parade ", Walter Anderson, a scris o carte intitulată: „Curajul este un cuvânt cu două litere". Mesajul cărţii este clar şi simplu. Curajul real înseamnă să spui „da" vieţii în loc să te dai înapoi atunci când întâmpini greutăţi. El spune că a avea curaj înseamnă a acţiona cu frică şi nu fără frică. Mai mult ca atât, la un interviu recent luat la „Grand Rapids Press", el a spus: „Despre toţi oamenii de succes despre care am scris în cartea mea, pot să spun că ei nu numai că au învăţat cum să facă faţă îngrijorărilor sau să trăiască în ele, ei au învăţat să trăiască mai bine chiar din pricina îngrijorărilor." Apoi descrie o personalitate a vieţii publice care, crede el, a

arătat mare curaj şi caracter puternic, tocmai pentru că a spus „da" vieţii după ce a fost umilit şi terfelit înaintea întregii ţări. După descrierea lui Anderson, apostolul Pavel a fost un om de un real curaj. În 1 Corinteni 2, el singur admite că a trăit cu frică, şi nu fără ea (v. 3). El a spus că a fost „plin de cutremur" în timp ce ducea mesajul lui Cristos la oamenii împotrivitori. Cu toate acestea, Pavel ne spune că a învăţat să trăiască mai bine din pricina acestei frici. În timp ce recunoaşte propriile neputinţe şi neajunsuri, ele i-au dat motivele şi ocazia de-a depinde de puterea Duhului lui Dumnezeu (v. 4). Doamne, Tu doreşti un astfel de curaj pentru copiii Tăi. Ajută-ne să-Ţi spunem „da", în ciuda temerilor noastre şi a cutremurului ce ne cuprinde. Ajută-ne ca în slăbiciunile noastre să experimentăm puterea Ta.   - M.R.D. II

Când plin de frică şi cutremur Şi sufletul îţi e îngrijorat, 

Adu-ţi aminte căci curajul vine  Când frica-n rugi ai transformat.      - D.J.D.

Curajul nu este absenţa fricii, ci victoria împotriva ei

5 FebruarieText: Faptele 8:26-40Duhul a zis lui Filip: „Du-te, şi ajunge carul acesta!" Filip a

alergat... Faptele 8:29, 30.

O IMAGINE A ASCULTĂRIIPoate că nici un animal nu dă dovadă de atâta ascultare ca şi câinele ciobănesc australian. Când vine vremea ca turma să fie mutată dintr-o păşune în alta, câinii aceştia dresaţi, lucrează în perfectă armonie cu ciobanii, pentru a le face pe aceste animale şovăielnice să se ducă la locul dorit. Ciobanul umblă călare, iar câinii aleargă voioşi alături de el. Apoi el da o comandă şi câinii încep să pună în mişcare turma de oi. Comenzile pentru câini se dau prin fluieratul ferm din fluier şi prin porunci scurte, la care câinii răspund cu o perfectă ascultare. Ciobanul, supraveghind întreaga turmă, vede oile care rămân în urmă sau care o iau razna. Comenzile sale scurte, clare, transmit voia sa câinilor şi ei le aduc înapoi în turmă cu o ascultare fără întârziere. Cristos, stăpânul nostru, Cel care ne conduce, este cel ce dă comenzile. Si nu trebuie să ne întrebăm ce doreşte El să facem. Dumnezeu Şi-a revelat voia Sa prin Biblie. Din moment ce învăţăm principiile şi poruncile ei specifice, pe care ni le face de cunoscut Duhul Sfânt, nu avem decât să le ascultăm, întocmai şi fără comentarii. Şi când facem astfel, lucrarea Sa în mijlocul poporului Său este dusă la îndeplinire. Reacţia lui Filip la porunca Duhului Sfânt a fost imediată. El n-a aşteptat o nouă poruncă sau un avertisment.

A fugit după carul famenului etiopian şi l-a găsit citind Scripturile. Dacă Filip ar fi ezitat, poate că ar fi pierdut ocazia să-l conducă la Cristos. Să fim gata întotdeauna să-L ascultăm pe Dumnezeu!    - D.C.E.

Ce-nseamnă să fiu al Tău, mă-nvaţă.Iubire, credincioşie, lepădare de sine,

Slujire sfântă, predare pe viaţă,Ascultare fără rezerve de Tine

Cel mai potrivit răspuns la binecuvântarea nemeritată este ascultarea necondiţionată

6 Februarie

Text: Efeseni 4:17-32Să nu întristaţi pe Duhul Sfânt al lui Dumnezeu, prin care

aţi fost pecetluiţi... Efeseni 4:30

SCURT CIRCUIT SPIRITUALO mare parte a Statului Kentucky este alimentat cu energie electrică generată de turbinele de pe râul Kentucky. Într-o noapte a avut loc o pană de curent şi întreaga regiune a fost cuprinsă de întuneric. Inginerii au inspectat prima dată turbinele, dar n-au găsit nimic. După câteva ore de căutări zadarnice, inginerii au trimis un om să verifice conductorii care transmiteau curentul de la generatoare. Acolo au găsit cauza. Un şarpe se târâse până la aceste sârme şi a încercat să le traverseze. A atins două în acelaşi timp, şi a fost electrocutat instantaneu. Corpul lui a scurtcircuitat liniile de curent, producând pana de energie electrică. După ce şarpele a fost îndepărtat, lumina elecrică a revenit imediat. Ceva similar are loc în viaţa creştină. Din anumite motive, puterea spirituală care ar trebui produsă în vieţile noastre de către Duhul Sfânt, încetează să mai curgă. Când acest lucru se întâmplă, trebuie să facem investigaţii să vedem ce a întrerupt această putere. Apostolul Pavel ne spune unde să ne uităm. El spune că minciuna, mânia, furtul, cuvintele stricate, amărăciunea, ura, luptele, răzbunarea, vorbirea de rău, lipsa de amabilitate şi o atitudine neiertătoare pot bloca intrarea puterii Duhului Sfânt în vieţile noastre.Trebuie să fim permanent în alertă ca nici unul dintre aceste păcate să nu se încolăcească în vieţile noastre, cauzând scurt-circuite spirituale. Dacă onorăm pe Duhul Sfânt - şi nu-L întristăm - El şi puterea Lui vor curge prin vieţile noastre. În felul acesta vom avea numai energia spirituală necesară pentru a trăi pentru Dumnezeu. -P.R.V.

Sunt slab, strivit de neputinţe, La picioarele-Ţi, supus, mă-nchin;

Etern, binecuvântat, Spirit divin,  Plin de putere, umple-mă deplin.  - Stokes

Un mic păcat va aduna necazuri la necazul tău, şi va scădea energia şi îţi va înmulţi dificultăţile.

7 Februarie

Text: 1 Corinteni 9:16-23 M-am făcut tuturor totul, ca, oricum, să mântuiesc pe unii

din ei.  1 Cor. 9:22

SALVAREA CELOR PIERDUŢIEvanghelistul D.L. Moody obişnuia să povestească despre un tablou care l-a impresionat deosebit de mult. Era portretul unei femei care apuca o cruce cu amândouă mâinile în timpul salvării ei dintr-o mare furtunoasă. Moody a continuat sa relateze că această imagine şi-a pierdut pentru el din profunzimea impresiei, atunci când a văzut o altă pictură mai târziu. A doua avea acelaşi subiect, salvarea unei femei din valurile dezlănţuite. Dar în timp ce femeia se agăţa cu o mână de cruce, cu cealaltă ajuta la salvarea altei persoane din valuri. Acea pictură exprimă dramatic ceea ce trebuie să facem noi, cei salvaţi de plata păcatelor noastre. Recunoscând că cei din jurul nostru sunt pierduţi şi pier, nu trebuie să fim egoişti, ocupaţi doar de mântuirea noastră şi uitând de ei. Apostolul Pavel, el însuşi mântuit de vinovăţia păcatelor sale, a fost vital interesat de salvarea altora. De fapt, a îndurat mari suferinţe în efortul său de-a conduce pe cei păcătoşi la Cristos. El a declarat: „M-am făcut tuturor totul, ca, oricum, să mântuiesc pe unii din ei." In 2 Corinteni 5:20, el scrie: „Noi dar, suntem trimişi împuterniciţi ai lui Cristos, şi, ca şi cum Dumnezeu ar îndemna prin noi, vă rugăm fierbinte, în Numele lui Cristos, împăcaţi-vă cu Dumnezeu!" Da, recunoştinţa pentru mântuirea noastră trebuie să ne motiveze să împărtăşim şi altora vestea bună. Cei salvaţi trebuie să salveze. - R.W.D.

Îngrijiţi muribunzi, salvaţi pe pierduţi, Pe cei ce-n groapă-i aşteaptă pieirea. 

Ştergeţi lacrimi, ridicaţi pe căzuţi,  Spuneţi că Isus le dă mântuirea.    - Crosby

8 Februarie

Text: Matei 14:22-33Dar când a văzut că vântul era tare, s-a temut... 

Matei 14:30

PRIVIŢI MEREU ÎN SUS!Mai demult, când oamenii traversau America călare pe cai, o ceată de exploratori a noului continent ajunsese la râul Susquehanna. Era primăvară şi apele râului erau învolburate şi adânci. Analizând situaţia, au decis să treacă de partea cealaltă în ciuda inundaţiei. In timp ce caii treceau vadul spre inima râului, unul din călăreţi a fost aproape copleşit de ameţeală. Privind la apele învolburate ce-l înconjurau din toate părţile, a început să se clatine în şa. Colegul său care a băgat de seamă pericolul - temându-se că va cădea de pe cal - a strigat: „Uită-te sus, omule! Priveşte în sus!" Călăreţul îngrozit, a executat comanda, regăsindu-şi echilibrul. Ceea ce l-a scăpat pe Petru de la înec a fost privitul în sus. Pentru că-şi luase privirea de la Domnul, uitându-se la sine şi la valurile furioase ale mării, a început să se scufunde. Cât de mult semănăm cu el! În loc să ne găsim odihna în Cuvântul Domnului şi în promisiunile Sale, începem să ne uităm la talazurile furioase ale vieţii, la vânturile perfide ale adversităţilor, la neputinţa noastră de-a ne rezolva problemele. Rezultatul? Ne cuprinde panica. De îndată ce privim la cu totul altceva decât la Domnul şi Cuvântul Lui, şi încercăm să umblăm după simţuri, suntem condamnaţi să ne înecăm în valurile împrejurărilor. Lucrul esenţial este să privim în sus - să ne aţintim privirile la Domnul Isus. Creştine, autodisciplinează-te să nu mai priveşti jos la apele tulburi ale împrejurărilor. Îţi pui în pericol echilibrul spiritual. Priveşte mereu în sus!          - H.G.B.

Privind la Isus, mi-e sufletu-n lumină, Deşi întreaga lume se zbate-n neagră tină. 

Chiar marea de mugeşte cumplit în jurul meu  Eu am o pace sfântă privind la Chipul Său   - Anonim

9 Februarie

Text: Luca 23:26-46Dacă nu găseşti nici o cale de ieşire, încearcă privind în

sus!

PE URMELE LUI ISUSIn multe părţi ale lumii, oamenii sunt puşi să aleagă între învăţăturile lui Karl Marx şi ale lui Isus Cristos. Nu vreau să spun că sunt puşi să aleagă între comunism şi capitalism. Alegerea trebuie făcută între a-l lua de conducător

pe Karl Marx, care L-a respins pe Dumnezeu şi Biblia, sau a-L primi pe Cristos ca Mântuitor şi ca exemplu. Să-i comparăm pe cei doi. Karl Marx, omul care a scris „biblia" comunismului, nu a posedat puterea de a-i salva pe oameni din păcatele lor şi nici nu a avut caracterul unui exemplu potrivit. Biografii săi, chiar şi cei care simpatizează cu comunismul, foloseau termeni ca: „izolat şi ostil", „iritabili" „insensibil," „gelos şi suspicios", pentru a-l descrie. In toată gândirea sa, n-a avut loc pentru concepte ca: Dumnezeu, puritate, dragoste şi blândeţe. N-a avut nici o speranţă pentru cer. Cât de diferit este Isus Cristos! A fost bun - chiar cu oameni demni de dispreţ cum au fost vameşii şi femeile stricate. A luat copilaşii în braţele Sale. S-a atins de leproşi şi i-a vindecat. S-a rugat pentru duşmanii Săi. A fost un fiu atât de devotat mamei Sale încât atunci când a fost pe cruce, a încredinţat-o lui loan pentru a avea grijă de ea. A vorbit cu dragoste tâlharului atârnat pe crucea de alături de El. Dar mai mult decât atât, din pricina vieţii sale desăvârşite, a morţii ispăşitoare, şi a învierii glorioase, a adus mântuirea tuturor celor ce cred în El. Numai Isus Cristos, poate aduce iertarea păcatelor. El, numai El ne poate aduce transformarea interioară a vieţilor noastre. Nimeni altul nu merită să ne fie exemplu. Să-L urmăm pe Cristos!   - H.V.L.

Isus mi-e bunul Salvator Şi salvator, „Isus" înseamnă; 

Pe drum îmi e conducător  Prin lumea rece şi profană.- Stevens

Nimeni din cei care îl urmează pe Isus nu se poate rătăci.

10 FebruarieText: Psalmul 1

..îşi găseşte plăcerea în Legea Domnului şi zi şi noapte cugetă la Legea Lui  Ps. 1:2

RAŢE DE BALTĂ ŞI SCUFUNDĂTOAREPentru a-L cunoaşte pe Dumnezeu, trebuie să ne adâncim în cunoaşterea Bibliei. Din paginile ei cunoaştem nu numai fapte despre El, ci şi cum să-L cunoaştem personal. Este deci. raţional să petrecem timpul citind Cuvântul lui Dumnezeu, pentru a aduna informaţii despre El, şi a medita la El, pentru a-I sonda adâncimile. Când am început să pictez piese de decor cu raţe, mi-am dat seama că sunt două categorii de raţe: raţele de baltă şi raţele scufundătoare. Raţele de baltă, ca raţa sălbatică şi raţa roşcată, înoată pe lângă ţărmul bălţilor şi lacurilor, hrănindu-se în apele puţin adânci. Ele mănâncă din hrana la care pot ajunge de la suprafaţă.

Raţele scufundătoare, în schimb, sunt îu stare să se scufunde la adâncimi surprinzătoare, hrănindu-se cu plantele de pe fundul lacului. Unele dintre ele pot să se scufunde chiar până la 50 de metri adâncime pentru a-şi căuta hrana. Sunt, de asemenea, două feluri de creştini în relaţiile lor de cunoaştere a lui Dumnezeu prin studiul Scripturii. Unii, la fel ca şi raţele de baltă, stau numai la suprafaţă, satisfăcându-şi foamea numai cu ceea ce găsesc acolo. Alţii, în. schimb, sunt ca si raţele scufundătoare. Urmând exemplul psalmistului, ei plonjează adânc în Cuvânt, prin studiu, reflectare şi meditaţie în fiecare „zi şi noapte". Ce spui? Ti-ai stabilit o metodă de studiu aprofundat al Cuvântului lui Dumnezeu? Sau te mulţumeşti numai cu ceea ce găseşti la suprafaţă? Poate, la fel ca raţele care se scufundă, ar trebui să mergi puţin mai adânc. - D.C.E.

Citind Cuvântul Sfânt, să fii cu grijă mare, Ca să-i găseşti comorile-i nepieritoare. Gândeşte orice rând, ia multă seamă, 

Ca să-l trăieşti mereu cu sfântă teamă.    - Anonim.

Comorile adevărurilor Cuvântului lui Dumnezeu se găsesc la adâncime.

11 FebruarieText: Eclesiastul 2:1-11Am ajuns până acolo că m-a apucat o mare deznădejde de

toată munca pe care am făcut-o sub soare. Ecles. 2:20

DE CE OFTEZ?Potrivit cărţii: Guinness Book of World Records (Cartea recordurilor mondiale), în anul 1888, o fetiţă de 15 ani a căscat continuu timp de 5 săptămîni. Nu ni se dau detalii pentru ce motiv a ajuns în această condiţie. Dar citind, m-a făcut să mă întreb de ce oare fiecare din noi căscăm. De ce, dintr-o dată, cu o faţă contorsionată, tragem aer adânc în piept cu gura căscată la maxim, apoi slobozim un oftat? Răspunsul este că respiraţia superficială, aerul cald din jur, sau chiar stări nervoase, pot epuiza oxigenul din corp. Creatorul şi proiectantul nostru ne-a dotat cu un reflex de respiraţie adâncă prin care se trimite degrabă o cantitate de oxigen pentru satisfacerea nevoii existente. Dar pe lângă această explicaţietehnică, un căscat sau un oftat este semnul nervozităţii, al oboselii sau al plictiselii.Apoi, există „suspine" ale sufletului. Poate că ele au pentru suflet rolul pe care-l are căscatul pentru trup. Citind cartea Eclesiastul, aproape că-l auzim pe Solomon oftând, încercând când un lucru când altul, în efortul său de-a

găsi sensul vieţii. Mereu spiritul său reacţionează la condiţiile variate la care este supus, cu singurul strigăt: „Totul este deşărtăciune". Mulţi ani din viaţă, pe tot ce punea mâna părea să-i producă un suspin, un gol interior (1:2; 2:11). In final, şi-a dat seama că nimic nu satisface sufletul omului aşa ca frica de Dumnezeu şi păzirea poruncilor Lui (Ecl. 12:13). Doamne, ajută-ne să vedem că oftaturile noastre de dezamăgire faţă de plăcerile vremelnice ale lucrurilor din viaţă, sunt destinate să ne aducă la Tine. Numai Tu poţi să dai o semnificaţie eternă lucrurilor pe care le urmărim în această viaţă.       - M.R.D. II

Creştine, eşti dezamăgit, De lumea rea ce te-nconjoară? 

Priveşte la cerul nemărginit  De unde bucuria divină coboară.  - Anonim

Odată ce ne-am desfătat cu bunătăţile lui Dumnezeu, bucatele lumii nu mai au nici un gust.

12 FebruarieText: 2 Tesaloniceni 1

...credinţa voastră merge mereu crescând,.. 2 Tes. 1:3

CREDINŢA LUI LINCOLNCredinţa puternică în Dumnezeu nu vine deodată. Adesea ea se câştigă prin supunerea de bunăvoie faţă de dragostea şi bunătatea Sa în mijlocul încercărilor. În februarie 1862, Willie, fiul preşedintelui Lincoln, a murit, iar Tad, celălalt băiat, se îmbolnăvise grav. O soră de caritate creştină care avea grijă de copilul bolnav, şi-a amintit că preşedintele, stând pe marginea patului, îşi veghea copilul şi ofta adesea, spunând: „Acesta este cel mai greu timp din viaţa mea. De ce-i aşa? De ce-i asa?" Ea i-a spus lui că ea era văduvă şi că soţul şi cei doi copii ai ei erau în cer. Vedea în aceasta mâna Domnului şi că nu-L iubise aşa pe Domnul ca acum după toate aceste încercări. „Cum ai ajuns la aceasta?" s-a interesat Lincoln. „Simplu, prin încrederea că Dumnezeu ştie că ceea ce face este bine". „Ai acceptat cu uşurinţă acest fapt, de la prima pierdere?" a întrebat el din nou. „Nu! a răspuns femeia, nu întru totul. Dar pe măsură ce loviturile au venit una după alta şi am pierdut totul, am putut şi m-am supus". Lincoln a spus apoi: „Mă bucur că mi-ai spus aceste lucruri... Am să încerc să merg la Dumnezeu cu durerile mele". După câteva zile, ea l-a întrebat dacă şi-a pus încrederea în Dumnezeu. Lincoln a răspuns: „Cred că pot să mă încred în El. Am să încerc. Mi-ar place să am credinţa ta de copil despre care mi-ai vorbit şi cred că El mi-o va da".

Credinţa creştinilor din Tesalonic creştea în mijlocul persecuţiilor şi problemelor. La fel poate să crească şi a noastră. Poate că nu întotdeauna vom vedea scopul Său, dar trebuie să ne încredem în bunătatea Sa. Va veni vremea când vom putea spune că niciodată nu L-am iubit atât de mult ca în urma nenorocirii prin care am trecut.  - D.J.D.

Deşi tremur şi-aştep o altă cruce, Prin rănile-ncercării înţeleg 

Un singur adevăr ce peste tot străluce: Dumnezeu e bun şi-I adevăr întreg.

A crede înseamnă a triumfa.

13 FebruarieText: Efeseni 4:25-32Adu-le aminte... să nu vorbească de rău pe nimeni,... plini

de blândeţe faţă de toţi oamenii.  Tit 3:1,2.

CUM SĂ ÎNCETEZI CRITICAOamenii care mereu îi critică pe alţii şi se delectează spunând rele despre aceştia, scot la iveală o imagine săracă despre ei înşişi şi o slăbiciune a caracterului lor. In constrast cu aceştia, cei care se simt bine lăudându-i pe alţii, arătându-le punctele puternice şi transmiţând veşti bune despre ei, dau dovadă de o inimă iubitoare şi de o imagine corectă despre ei înşişi. In loc să-i condamne pe alţii, ei îi prezintă în termeni elogiosi. Mai degrabă construiesc decât dărâmă. Aceşti oameni nu numai că se abţin ei înşişi de la discuţii negative care rănesc, dar prin atitudinea lor, ei descurajează remarcile lipsite de amabilitate ale altora. Doi copii discutau pe terenul de sport al şcolii despre unul dintre colegii lor. Unul dintre ei a remarcat: „Nu este bun la sport". Celălalt a replicat imediat: „Da, dar întodeauna joacă corect". Cel cu critica a adăugat: „Nu e nici prea deştept la şcoală". Prietenul său a răspuns: „Poate că-i adevărat, dar studiază mult". Băiatul cu limba ascuţită devenise exasperat de atitudinea prietenului său: „Bine, dar ai observat vreodată ce haine şifonate are?" Celălalt a răspuns cu amabilitate: „Da, dar tu n-ai observat că întotdeauna sunt curate?" Fiecare observaţie negativă a fost contracarată de una pozitivă.Ce exemplu excelent de urmat! Să ne abţinem de la „vorbirea de rău” şi să fim „buni unii cu alţii" (Efeseni 4:31, 32). Decât să fim cunoscuţi ca indivizi contribuabili la creşterea spiritului critic, mai degrabă să fim cunoscuţi ca persoane care luptăm pentru încetarea lui.       - R.W.D.

Zidim sau dărâmăm mereuPrin tot ce facem vieţuind sub soare

Suntem zidari muncind din greuSau în brigăzile de demolare?

Cei ce arată cu degetul criticii ar face mai bine să întindă o mână de ajutor.

14 FebruarieText: Genesa 2:21-25

Deci, ceea ce a împreunat Dumnezeu, omul să nu despartă.  Matei 19:6

ŞUVIŢA A TREIAChiar de la început, instituţia căsniciei a fost acea legătură hotărâtă de Dumnezeu prin care un bărbat şi o femeie să devină un singur trup atâta timp cât vor trăi (Gen. 2:21-24). Dar pentru ca aceştia doi să devină un singur trup într-o unitate pe viaţă, Dumnezeu trebuie să fie partea centrală a acestei relaţii. Voia Sa, ajutorul Său şi binecuvântările Sale sunt esenţiale pentru ca un cămin să devină ceea ce trebuie să fie. Revista „Leadership" a publicat un scurt articol trimis de Cathern Pazton, care ilustrează importanţa de a-L lăsa pe Dumnezeu să domine relaţiile de căsătorie. Ea scrie: „O cosiţă pare să conţină numai două şuviţe de păr. Dar este imposibil să creezi o împletitură de păr numai cu două şuviţe. Dacă cele două ar fi puse împreună, atunci s-ar desface imediat. Aici este misterul: Ceea ce pare a fi format numai din doi are nevoie de al treilea. A treia şuviţă, deşi nu imediat evidentă, ţine împletitura strîns ţesută împreună". Apoi Paxton conclude: „într-o căsătorie creştină, prezenţa lui Dumnezeu, ca o a treia şuviţă în împletitura părului, ţine soţul şi soţia împreună". Intenţionezi să ai o familie? Dacă este aşa, planifică chiar acum să-I dai lui Dumnezeu locul ce I se cuvine în viaţa ta. Recunoaşte-L ca pe Cel ce a instituit căsătoria şi dă-I onoarea ce I se cuvine în noul tău cămin. Cere-I ajutorul Său. Bizuie-te pe conducerea Sa. Acceptă-I autoritatea. Dacă vei face aşa, vei descoperi că relaţiile căsătoriei voastre vor fi strins legate împreună prin puterea celei de-a treia şuviţe nevăzute - puterea prezenţei lui Dumnezeu însuşi. - D.C.E.

Când două inimi dragostea le leagă, Nu-s forţe să le rupă părtăşia; 

Vor rămânea-mpreună o viaţă-ntreagă  Când Dumnezeu le fi-va bucuria.                      - D.J.D.

Într-o căsnicie, singur Dumnezeu poate fi a treia parte care face ca ea să funcţioneze.

15 FebruarieText: Iacov 4:13-17                 Nu te făli cu ziua de mâine, căci nu ştii ce poate aduce o zi

Prov. 27:1

NU AMÂNAAmânarea, este un un cuvânt foarte folosit astăzi. Înseamnă a lăsa pentru mâine ceea ce poţi face azi. Biblia ne avertizează de nebunia amânării,presupunând că mâine va găzdui leneşa şi nejustificata noastră amânare. Iacov spune că noi nu cunoaştem viitorul şi că viaţa noastră este trecătoare ca un abur (Iacov 4:14). Un incident petrecut în timpul Revoluţiei Americane ilustrează tragedia ce poate rezulta din amânarea lucrurilor. Se spune despre colonelul Rahl, comandantul trupelor britanice din Trenton, statul New Jersey, că juca cărţi atunci când un curier i-a adus un mesaj urgent în care se spunea că trupele generalului George Washington treceau râul Delaware. Rahl a pus scrisoarea în buzunar şi nu s-a sinchisit s-o citească până la terminarea partidei. Apoi, dându-şi seama de seriozitatea situaţiei, s-a grăbit să-şi alinieze trupele pentru atac, dar din cauza amânării n-a mai putut face mare lucru.El şi mulţi oameni de ai săi au fost ucişi, iar restul regimentului a fost capturat.Nolbert Quayle a spus: „Numai câteva minute de amânare l-au costat viaţa, onoarea şi libertatea soldaţilor săi. Istoria lumii este plină de epavele unor planuri terminate pe jumătate şi de soluţii neexecutate. „Mâine" este scuza leneşului şi refugiul incompetentului." Dacă ştii că Domnul are ceva de făcut pentru tine - să scrii o scrisoare, să dai un telefon, o slujbă de făcut - nu amâna. Fă-o astăzi! -H.G.B.

E uşor s-amâi pe mâine Faptă bună, gând sfinţit; Lacrimi multe şi regrete 

Vei culege la sfârşit.- Anonim

Diavolului nu-i pasă cât de mult bine putem face, atâta timp cât nu-l facem azi

16 FebruarieText: Fapte 17:1-15

Oamenii aceştia care au răscolit lumea, au venit şi aici. Fapte 17:6

CUM SĂ SCHIMBI LUMEAIn primul secol, duşmanii Evangheliei au trebuit să admită că creştinii au avut un impact extraordinar în societate. Vieţile celor ce L-au primit pe Isus au fost atât de radical diferite de ale celorlalţi, încât i-au influenţat pe aceştia în bine. Trezirea din Ţara Galilor (1904-1906) a schimbat totul în acea ţară. Oamenii care s-au pocăit au început să-şi plătească datorii care figurau ca imposibil de colectat. Si-au curăţit vieţile devenind modele de integritate şi hărnicie la locurile de muncă. Efectele au durat multă vreme. Mulţi ani mai târziu, preotul englez W.E. Sangster a făcut o declaraţie publică ce n-a fost contestată niciodată. El a spus că extrem de rar s-a înregistrat o încălcare a legii de către minorii ce frecventau biserica sau şcoala duminicală. Nu s-a auzit ca dintr-o casă creştină să se fi ridicat vreun tânăr bătăuş şi vagabond.Azi, milioane pretind să fie creştini şi sprijină lucrarea Evangheliei. Dar răscolim noi lumea, aşa cum s-a spus despre primii creştini din primul secol? Poate pentru că nu suntem creştini în atitudini şi în acţiuni aşa cum ar trebui să fim. Poate atunci când ne vom plăti datoriile, vom munci cinstit ziua de lucru la serviciul nostru, alungând distracţiile care promovează violenţa şi imoralitatea, respingând comportamentul imoral şi construind cămine, avându-L pe Cristos ca centru, vom avea un impact în societatea de azi. Atunci duşmanii noştri ne vor spune: „Au răscolit lumea". H.V.L.

Domnul meu, numele de Creştin Am să-l port cu cinste pe pământ! 

Ajută-mă, Isuse, Salvator divin,  Şi fă-mă să merit Numele-Ţi sfânt.  - Freeman

Lumea judecă creştinismul după ceea ce vede la creştini.

17 FebruarieText: 1 Corinteni 3:9-15

Dar fiecare să ia seama cum clădeşte deasupra. 1 Cor. 3:10

CÂT DE BINE LUCREZI?Un prieten de-al meu, Nels Stjernstro'm, mi-a împărtăşit un incident care s-a petrecut afară dintr-o biserică din Minneapolis cu câţiva ani în urmă. Când preşedintele comitetului de conducere al acestei biserici era pe punctul de a intra în clădire, a văzut un bătrân stând la colţul bisericii. Părea că mângâie cărămizile. A fost atât de fascinat de acţiunea acestui om, că s-a apropiat de el şi i-a spus: „Iertaţi-mă, domnule, dar se pare că aveţi un interes deosebit faţă de colţul acesta al clădirii. Ca membru al acestei biserici, sunt curios să ştiu ce este atât de interesant cu cărămizile acestea?" Bătrânul i-a răspuns:

„Da, am un interes special. Vedeţi, atunci când această clădire a fost ridicată cu mulţi ani în urmă, am fost unul dintre muncitori." Bătând uşor cu palma cărămizile, a continuat: „Aceste cărămizi - eu le-am pus aici". Cu un zâmbet de satisfacţie, a adăugat: „Şi cred că am făcut o treabă destul de bună". Utilizase material bun şi-l zidise bine. Construcţia era solidă şi „colţul lui" era perfect vertical. Munca sa fusese aprobată. Cum stai cu colţul unde te-a pus Dumnezeu să lucrezi? Fie că este lucrarea ta din biserică sau munca de fiecare zi din ocupaţia ta, tu construieşti pe temelia lui Cristos. Poţi realiza aceasta numai încrezându-te cu totul în Domnul, pentru a căpăta înţelepciune şi putere de la El, pentru a face o lucrare bună. Un lucru bine făcut poate fi o mărturie clară a lucrării lui Dumnezeu în viaţa ta. Când vei sta în faţa Domnului pentru a da socoteală, va fi oare lucrarea ta aprobată? Va spune El: „Bine, rob bun si credincios"?- P.R.V.

Isus a fost dulgher în Nazaret Cu lucru zilnic, fel de fel. 

Cel ce vrea să semene cu El  Trebuie să fie plin de zel.     - Anonim

Lucrarea bine făcută pentru Cristos va primi aprecierea de la Cristos.

18 FebruarieText: 1 Timotei 6:3-10Nu vă stringeţi comori pe pămint, ...ci strângeţi-vă comori

în cer, ... Matei 6:19, 20COMORI ÎN CERURI

Mulţi creştini sunt atât de mărginiţi, acordând mai mare valoare vieţii din prezent, decât gloriosului viitor din cer. Din cauza că perspectiva lor este greşită, îşi cheltuiesc timpul greşit, îşi folosesc talentele cum nu trebuie şi îsi investesc banii greşit. Ei adună grămezi, grămezi de bogăţii pământeşti şi se gândesc prea puţin să câştige comori în ceruri. Ei uită că pe măsură ce „trimitem dincolo", tot mai strălucitoare va deveni aşteptarea plecării noastre acolo. O femeie l-a întâlnit pe un prieten de-al tatălui ei, pe care nu l-a mai văzut de mulţi ani. Tatăl femeii fusese un creştin devotat, aşa că a fost deosebit de bucuroasă să-i povestească acestei vechi cunoştinţe despre credinţa tatălui ei în Domnul, despre felul cum făcea faţă suferinţelor, încercărilor, si cum este gata să facă faţă morţii. Prietenul dusese o altfel de viaţă. Se dăruise câştigului de bani, adunând orice bănuţ pe care l-a putut şi a devenit foarte bogat. Însă nu avea o asemenea perspectivă a viitorului cum avusese prietenul său. I-a explicat acest lucru femeii, spunând: „Tatăl tău poate fi

mult mai optimist în legătură cu cerul decât mine, pentru un simplu motiv. El va merge la comoara lui. Eu o voi părăsi pe a mea!" Omul s-a exprimat corect. Când va veni moartea, aceia ce şi-au ales să trăiască împlinirea egoismului lor vor intra în eternitate cu mâinile goale. Dar cei ce au trăit pentru Domnul şi cu înţelepciune au investit în cele veşnice, vor avea o glorioasă intrare acolo. Îşi vor găsi comorile adunate în ceruri    - R.W.D.

Sfârşind cărarea, în faţa Lui voi sta la judecată,îmi va arăta comoara în cer de suflet adunată?

Sau voi găsi uimit în marele, cumplitul ceas,Că tot ce am lucrat, pierdut în lume a rămas?   

Nu vei lua banii cu tine în cer, dar poţi face investiţii în eternitate.

19 FebruarieText: Neemia 6:1-19Tobia trimitea scrisori ca să mă înfricoşeze. Neemia 6:19

Acum, Dumnezeule, întăreşte-mă!  Neemia 6:9CE-I RĂU CU ŞTIRILE?

Ziarul a fost adesea un prieten demn de încredere. Sosea cu regularitate şi aştepta ca să discutăm despre oameni şi evenimentele zilei. Câteva dimineţi fără el şi mă simt izolat. Fără rezumatele sale despre afacerile guvernamentale, economice, sportive sau cele internaţionale, mă simt handicapat în orice conversaţie. Cu toate acestea, într-o zi, s-a petrecut un lucru interesant. Acest „prieten de încredere" scria nişte ştiri despre un eveniment despre care ştiam deja. Dar numai inima problemei era prezentată corect. Pe lângă aceasta, raportul includea analiza unei autorităţi care a spus mai multe decât ştia el. Faptul a fost un bun avertisment că avem nevoie în viaţă de ceva mult mai demn de încredere decât ziarul.Neemia a citit şi el informaţii despre care ştia că sunt greşite. Mai mult, a fost conştient că ele erau special destinate să-l sperie pe el şi pe concetăţenii săi ca să nu mai rezidească zidurile Ierusalimului. Dar Neemia a fost un om înţelept. Cu toate că veştile erau neliniştitoare, el a răspuns prin a continua ceea ce ştia că este bine. Ştia că motivele lui sunt corecte. L-a rugat pe Domnul să-i întărească mâinile pentru terminarea lucrului (v. 9). Era convins că Dumnezeu dorea ca zidul să fie reconstruit, el îşi mărturisise păcatele lui şi ale poporului şi şi-a pus încrederea în Domnul. Să fim şi noi la fel de înţelepţi. Când suntem acuzaţi pe nedrept sau suntem deranjaţi de puterile celui rău, să nu trăim pe baza acestor veşti schimbătoare. În schimb, să continuăm să facem ceea ce ne-a chemat Dumnezeu să facem.    - M.R.D. II

Spun lucruri care nu-s adevărate!O, Doamne, eu ce pot face? Şi El îmi zice: Ce-ţi pasă ţie! 

Tu taci şi-urmează-Mă în pace!- Anonim

Dacă trăim pentru aprobarea lui Dumnezeu, vom primi dezaprobarea oamenilor.

20 FebruarieText: losua 10:6-15

Toate îşi au vremea lor, şi fiecare lucru de sub ceruri îşi are ceasul lui.  Eclesiastul 3:1

O ZI LUNGĂAuzim adeseori spunându-se: „Dacă ar fi câteva ore în plus în zi!" Cu toate acestea, Dumnezeu face ca pământul să se rotească la fiecare 24 de ore, timp suficient ca să facem tot ce ne cere El în fiecare zi. O problemă poate fi şi faptul că nu punem lucrurile de pe primul loc, pe primul loc şi că încercăm să le facem pe toate. Intr-un articol publicat de revista „Decision", Maxine Hancock îşi aduce aminte că după ce prima ei carte a fost tipărită, a întâlnit o femeie care era soră medicală la o maternitate. Cu o grămadă de micuţi trăgând de ea, ea s-a uitat cercetătoare la Maxine: „Doamnă! Trebuie să fiţi foarte ocupată!" a spus ea. „Nu cred să fiu mai ocupată ca dumneavoastră", a răspuns Maxine. „Cum aveţi timp să le faceţi pe toate?" a întrebat femeia. „Simplu. Nu le fac pe toate. Fac prima dată ceea ce cred că este cel mai important." In textul de azi, losua porunceşte soarelui şi lunii să stea, astfel ca orele de lumină să se prelungească. Nu e mirare că Dumnezeu a răspuns prompt rugăciunii lui, deoarece losua a văzut că ziua zboară. Uimitoarea minune sugerează că există întotdeauna timp suficient ca să facem ceea ce ne cere Dumnezeu. O, El nu va adăuga în mod supranatural ore la ziua noastră, dar prin Cuvântul Său şi prin Duhul Lui cel Sfânt, ne va arăta ce să facem şi ne va da putere s-o facem. Presiunile vieţii ne ţin mereu în alergare? Poate că ar trebui să ne concentrăm din nou asupra priorităţilor. Poate că încercăm să realizăm prea multe şi să ne repartizăm energiile unor scopuri greşite. Când căutăm priorităţile lui Dumnezeu, zilele pe care ni le dă El sunt suficient de lungi.  - D.J.D.

Orice zi ce vine de la Domnul E destul-a face tot ce El ne cere. 

Şi dacă în El ne vom încrede  Vom primi în trup şi-n inimă putere.       - D.J.D.

Descoperirea că nu trebuie să le faci pe toate poate fi una din cele mai mari eliberări ale vieţii.

21 FebruarieText Ioan 4:27-38

Ridicaţi-vă ochii şi priviţi holdele, care sunt albe acum, gata pentru seceriş.  Ioan 4:35

SĂ VEZI NEVOIAServiciul în micuţa misiune din estul Londrei se terminase şi un tânăr medic era pe punctul de-a închide clădirea la plecare. In acel moment, a observat că un băieţel se ascundea într-un colţ. Doctorul i-a pus câteva întrebări, ca să afle, că acest copil nu avea casă. Copilul i-a explicat că dormea împreună cu alţi copii într-o magazie de cărbuni. Doctorul i-a cerut să-i arate unde se află aceşti băieţi, aşa că au luat-o de-alungul unei străzi înguste, până au ajuns la o spărtură a unui zid. „Căutaţi acolo. O să-i găsiţi." Dar magazia era goală. „Oh, a spus băieţelul, precis a venit poliţia şi au plecat. Haideţi cu mine. Am să vă arăt unde sunt." L-a condus pe doctor într-o clădire învecinată. Sub acoperişul de tablă veche dormeau 13 băieţi - toţi ai nimănui. În noaptea aceea ochii tânărului doctor creştin s-au deschis larg pentru lucrarea în mijlocul acestor copii aflaţi în nevoi. In anii slujirii sale în acest domeniu, el a influenţat vieţile a peste 80.000 de băieţi şi fete.Acesta este un exemplu al unei mari nevoi fizice şi spirituale care a rămas nesatisfăcută până când cineva n-a văzut-o cu ochii lui. În calitate de creştini, ne putem continua afacerile fără să fim conştienţi de nevoile spirituale ale celor din jurul nostru. Trebuie să ne ridicăm ochii şi să privim holdele, pentru că Isus a spus: „sunt albe acum, gata de seceriş". Să-I cerem lui Dumnezeu să ne facă deosebit de conştienţi de oamenii pierduţi care ne întretaie calea în fiecare zi. El vrea să ne folosească pentru a le arăta dragostea lui Cristos şi vestea bună a Evangheliei. Doamne, ajută-ne să vedem nevoile din jurul nostru!      - P.R.V.

Sculaţi creştini, luptaţi de zor! Mor suflete în lumea mare; 

Nu-i timp de somn nepăsător,  E timp de rugă şi lucrare.    - Anonim

Dacă doreşti un câmp de lucru, priveşte înjur.

22 FebruarieText: Proverbe 15:1-15

O inimă veselă este un bun leac.            Proverbe 17:22

FERICIT SI SĂNĂTOSTitlul unui articol de ziar, mi-a tras atenţia: „Stresul şi bolile inimii". Se spunea că stresul contribuie la producerea bolilor de inimă. De mulţi ani, se recunoştea că stresul contribuia la depunerea unor substanţe pe pereţii arterelor, în unele cazuri, aceste blocaje produc dureri, crize şi atacuri de inimă. Până acum, adevărata cauză care provoacă aceste blocaje i-a încurcat mult pe specialişti. Conform articolului, o echipă de specialişti de la Universitatea Purdue au descoperit că nişte substanţe chimice din creier, „asemănătoare narcoticelor, joacă un rol esenţial în aceste boli". (Narcoticul este definit ca substanţa ce produce odihna sau inactivitatea.) Henry U. Bryant, şeful grupului, a spus că narcoticele naturale ale trupului acţionează ca „o legătură obişnuită între anumiţi stimuli de stres si bolile cardiovasculare." Ştirile, în conluzie, spuneau că în ciuda acestor descoperiri, modul cum influenţează aceste substanţe chimice administrarea colesterolului de către organism, rămâne încă o enigmă. Când Solomon a scris cuvintele din textul de azi, nu avea acces la cunoştinţele pe care le avem azi. Cu toate acestea, el afirmă că „o inimă veselă este un bun leac, dar un duh mâhnit usucă oasele". Solomon ştia că un om bine dispus, fără stres şi îngrijorări, nu este atât de înclinat spre probleme fizice ca şi cei îngrijoraţi şi deprimaţi. Cât de important este, de aceea, să ştim şi să ne încredem în Domnul, pentru că „ferice de cine are ajutor pe Dumnezeul lui Iacov" (Psalmul 146:5).        - R.W.D.

Inima ce crede cântă într-una, Zboară uşoară spre stele; 

Izvorul de pace curge mereu  În vremuri bune sau rele.         - Anonim.

O inimă veselă bate toată ziua, dar o inimă tristă oboseşte într-o clipă.

23 FebruarieText: 1 Petru 5:1-11...fiţi supuşi celor bătrâni. Şi toţi in legăturile voastre, să

fiţi împodobiţi cu smerenie.  1 Petru 5:5

CEVA PENTRU CARE SĂ NE RUGĂMLa masa de seară a unui milionar, mesenii au început să discute despre rugăciune. Bogatul a spus că el nu crede în rugăciuni. „De ce aş crede?" a întrebat el. „Am tot ce-mi doresc. Aş putea să-mi cumpăr o întreagă împărăţie. Nu există limite la ce aş putea cumpăra cu averea mea. N-am nevoie de rugăciune!" Un creştin devotat care era prezent a spus: „Există

totuşi un singur lucru pentru care ar trebui să te rogi." „Şi care este acesta?" a întrebat milionarul îngâmfat. „Ar trebui să vă rugaţi pentru umilinţă, domnule!" John Ruskin a spus: „Eu cred că primul test al unui om cu adevărat mare este umilinţa sa. Nu înţeleg prin aceasta că se îndoieşte de puterea sa, sau că ezită să susţină opiniile sale. Dar oamenii mari cu adevărat au un... sentiment că măreţia lor nu stă în ei, ci ea se manifestă prin ei; că n-ar putea face sau fi nimic mai mult decât ceea ce i-a făcut Dumnezeu". Andrew Murray a spus: „Omul umil nu simte nici gelozie nici invidie. El îl laudă pe Dumnezeu când alţii sunt preferaţi sau binecuvântaţi înaintea lui. Poate suporta ca alţii să fie lăudaţi în timp ce el este uitat, deoarece... el a primit spiritul lui Isus, care nu a acţionat după propriul Său plac, şi care nu a căutat gloria Lui personală. De aceea, îmbrăcându-se cu Domnul Isus Cristos, el s-a îmbrăcat cu o inimă miloasă, cu bunătate, cu blândeţe, cu îndelungă răbdare şi umilinţă". Oamenii umili nu sunt conştienţi că sunt umili, aşa cum obişnuia Dr.M.R. De Haan să spună: „Umilinţa este ceva pentru care trebuie să ne rugăm constant lui Dumnezeu şi pentru care totuşi nu trebuie să-I mulţumim niciodată c-o avem". -H.G.B.

Slăvit Salvator, mă fă mai umil,Alungă-mi pe veci păcătoasa mândrie;

Singur pe cale uşor voi cădea, De Tine alături e-a mea bucurie.   - D.J.D.

Nici o haină nu li se potriveşte mai bine copiilor lui Dumnezeu ca mantaua umilinţei.

24 FebruarieText: Matei 27:62-28:8... înşelătorul acela, pe când era încă în viaţă, a zis: „După

trei zile voi învia".  Matei 27:63

O ADEVĂRATĂ “ŞTIRE FALSĂ"Conducătorii iudei din vremea Domnului Isus au fost atât corecţi cât şi greşiţi în legătură cu învierea Lui din morţi. Deşi nu credeau că El va învia din morţi, ştiau că o ştire falsă în legătură cu aceasta va avea un efect tragic. Este întotdeauna deosebit de periculos să fii înşelat de şarlatani religioşi, iar ei nu vedeau altceva în Isus decât un înşelător. Dar erau cu totul greşiţi crezând că ucenicii Săi ar fi încercat să-I fure trupul din mormânt şi să pretindă apoi că a înviat. Ideea aceasta era ridicolă. Urmaşii Domnului erau prea devastaţi de moartea Sa, pentru a încerca un asemenea lucru.Fapt este că Isus Cristos a înviat din morţi, spre spaima duşmanilor Săi şi spre uimirea ucenicilor Lui. Evenimentul a fost înregistrat de către martorii

oculari şi nu a fost doar consemnat mai târziu de către scriitori, cum s-a pretins. Savanţii încă mai descopere noi mărturii care confirmă că Matei, Marcu, Luca, Ioan, Pavel, Petru, Iacov şi Iuda au scris într-adevăr cărţile atribuite lor. Mai mult, mesajul învierii a făcut ca sute de mii de oameni să intre în împărăţia lui Dumnezeu în primul secol. Şi azi, la mai mult de 2000 de ani, mulţimile cred încă în Isus Cristos şi sunt transformate de puterea Sa mântuitoare.Da, o falsă pretenţie că Isus ar fi înviat din morţi ar fi putut produce mari daune. Dar faptul că El a învins moartea este cea mai mare forţă din istoria umanităţii. Să ne bucurăm împreună cu afirmaţia lui Pavel: „Dar acum Cristos a înviat din morţi, pârga celor adormiţi" (1 Corinteni 15:20).            - H.V.L.

Iar voi ce-aţi plâns în întuneric Şi nimeni nu v-a mângâiat, 

Din lunga voastră zbuciumare  Sculaţi! Cristos a înviat!        A. Vlahuţă

În ciuda duşmanilor Săi, Isus a înviat din morţi

25 FebruarieText: Ioan 3:22-30

Trebuie ca El să crească şi eu să mă micşorez. Ioan 3:30

PREAMĂRIREA LUI CRISTOSAtitudinea exprimată de Ioan Botezătorul în textul de azi, ar trebui să fie atitudinea fiecărui urmaş al lui Cristos. Ioan Botezătorul devenise influent în Palestina, dar după ce L-a botezat pe Isus oamenii au început să-L urmeze pe Mântuitorul. Întrebat fiind asupra acestui fapt, Ioan a spus: „Trebuie ca El să crească, iar eu să mă micşorez". C.S. Kirkendall subliniază că acest principiu de lansare a cauzei altuia cu o totală lipsă de egoism a fost exemplificat de Edmund Halley în relaţiile sale cu Isaac Newton. Halley, omul care a prezis reîntoarcerea cometei care îi poartă acum numele, a recunoscut importanţa descoperirii legii gravitaţiei. L-a provocat să-şi perfecţioneze ideea originală, i-a corectat unele din ecuaţiile matematice. Apoi Halley l-a îndemnat să-şi pună ideile într-o carte.Cartea „Principiile matematice ale filozofiei naturii", l-a făcut pe Newton celebru. Puţini oameni ştiu că Halley a editat-o şi a supravegheat publicarea ei şi chiar a finanţat tipărirea ei, cu toate că Newton şi-ar fi putut permite mai uşor o asemenea cheltuială. Istoricii de azi numesc fapta lui Halley ca unul din exemplele cele mai lipsite de egoism pe care le cunoaşte istoria ştiinţei moderne. Atitudinea unei umilinţe autentice este semnul unei relaţii corecte cu Isus. In timp ce nu atragem atenţia supra noastră înşine, trebuie

să aruncăm toată lumina asupra Lui. Cu cât vor fi mai mari realizările noastre, cu atât El va primi mai multă glorie. Recunoscând că sursa darurilor noastre şi a capacităţilor este Isus, haideţi să urmăm exemplul lui Ioan Botezătorul şi să-L preamărim pe Cristos.     - D.C.E.

Sunt un bulgăr de pământ.Sunt un strop de rouă-n soare.

Şi cu cât mă fac mai mic,Cu-atât Tu Te faci mai mare.

Ne vom vedea adevărata statură numai când vom sta în umbra lui Cristos.

26 FebruarieText: Genesa 27:15-29...şi toate familiile pământului vor fi binecuvântate în tine

şi în sămânţa ta Genesa 28:14

DIN PLANURI ŞI VISURIUn scop spiritual nobil nu justifică mijloace necinstite pentru atingerea acelui scop. Înainte ca Esau şi Iacob să se fi născut, Dumnezeu I-a spus Rebecăi: „Două neamuri sunt în pântecele tău... Şi cel mai mare va sluji celui mai mic" (Genesa 25:23). Mai târziu, tatăl lor, Isaac, ştiind că aceasta este intenţia lui Dumnezeu, a aranjat din încăpăţânare să-l binecuvânteze pe Esau, favoritul lui. Aşa că Rebeca şi-a păcălit soţul făcându-l să-l binecuvânteze pe Iacov. Dumnezeu şi-ar fi confirmat mai târziu legământul făcut cu Iacov, nu din pricina uneltirii lui Iacov, chiar şi fără ea (28:10-16). O soţie creştină, dorind din toată inima ca soţul ei să fie mântuit, poate că va încerca o stratagemă să aranjeze o întrunire între soţul ei şi pastorul bisericii. In loc de a face aşa ceva ar fi mai bine să trăiască o viaţă sfântă în prezenţa sa, încrezându-se în Dumnezeu să lucreze la inima lui. Părinţii poate că încearcă să-i determine pe copii să-i asculte, făcându-le promisiuni sau ameninţându-i că le vor interzice câte ceva. Asemenea acţiuni merg împotriva căilor lui Dumnezeu. Stephen Merrit a spus: „încetaţi să vă mai amestecaţi în planul şi-n voia lui Dumnezeu. Stricaţi oriunde puneţi mâna. Puteţi muta arătătoarele ceasului ca să arate ora care vă convine, dar nu puteţi schimba timpul; vă puteţi grăbi să dezvăluiţi voia lui Dumnezeu, dar veţi face pagube şi nu veţi ajuta lucrarea... Lăsaţi totul pe seama Sa". Manipularea circumstanţelor şi oamenilor ca să aranjăm un sfârşit bun este greşită, deşi Dumnezeu poate să folosească păcatele noastre ca să-Şi împlinească planurile Lui. Ai o situaţie dificilă pe care doreşti s-o vezi rezolvată de Dumnezeu? Roagă-te, munceşte, crede şi aşteaptă. Dar nu ticlui planuri pentru a-ţi împlini visurile.     - D.J.D.

Ajută-mă, Doamne, să ştiu aştepta Până ce voia-Ţi curat voi vedea. Mă călăuzeşte şi-Ţi împlineşte 

Cereasca-Ţi voinţă în viaţa mea.   -Anonim

A te încrede în providenţa divină înseamnă a înceta să te joci cu planurile Sale.

27 FebruarieText: Romani 8:1-11Voi eraţi morţi în greşelile şi în păcatele voastre. 

Efeseni 2:1

ELEMENTUL LIPSĂPovestirea care urmează a fost spusă de William E. Biederwolf, fostul preşedinte al Conferinţei Biblice de la Winona Lake. Un tânăr sculptor a lucrat cu toată migala la statuia unui înger. Când maestrul său, Michelangelo, a sosit s-o vadă, artistul s-a ascuns pe aproape şi a aşteptat să audă comentariile dascălului său. Michelangelo s-a uitat atent la sculptură cu respiraţia întretăiată. In final a spus: Ii lipseşte numai un singur lucru". Auzind aceasta, tânărul artist a fost deprimat. Zile la rând n-a mai putut dormi şi nici mânca. Un prieten al său a devenit foarte îngrijorat de el şi s-a dus la Michelangelo ca să-l întrebe ce-i lipseşte statuii. Maestrul a răspuns: „Ii lipseşte doar viaţa; cu ea ar fi desăvârşită". Unii oameni sunt la fel ca statuia aceea. In afară, au o înfăţişare admirabilă. Conform standardelor lumii sunt buni. Trăiesc vieţi morale şi exemplare. Sunt cetăţeni respectabili, activi în organizaţii de caritate. Sunt membri credincioşi ai unei biserici. Dar nefiind niciodată născuţi din nou, le lipseşte numai un lucru - viaţa spirituală. Biblia ne spune că „Dumnezeu ne-a dat viaţă veşnică, şi această viaţă veşnică este în Fiul Său. Cine are pe Fiul, are viaţa; cine n-are pe Fiul lui Dumnezeu, n-are viaţa" (1 Ioan 5:11, 12). Poate că religia ta, calitatea ta de membru în biserică, faptele bune, şi toate celelalte lucruri produc numai o înfăţişare impresionantă în afară. Dar nu cumva lipseşte acel „singur lucru"? Ai tu viaţa - viaţa nouă în Isus Cristos? Dacă nu, încrede-te în El ca Mântuitor al tău, astăzi!          - R.W.D.

Deşi-s sărac, mă-ncred în Domnul sfânt,Slab şi păcătos, mă bizui pe al Lui Cuvânt. 

Măreaţa-I veste alungă orice frică  Toţi copiii Lui au viaţă veşnică.       - McGranahan

Naşterea din nou nu este opţională, este imperios necesară.

28 FebruarieText: 1 Petru 1:1-9

... dacă trebuie, sunteţi întristaţi pentru puţină vreme, prin felurite încercări.  1 Petru 1:6

DE CE-I AŞA?Cel care suferă va creşte puternic dacă ascultă ceea ce îi spune Domnul prin aceasta. Pot personal să mărturisesc că aş fi putut trăi fără multe din experienţele pline de bucurie ale vieţii, dar n-aş fi putut trăi fără nici una din lecţiile spirituale pe care le-am învăţat în suferinţe. C.S. Lewis a spus: „Dumnezeu şopteşte în bucuriile noastre, dar strigă în durerile noastre!" Domnul trebuie uneori să ne forţeze prin suferinţe pentru a ne face atenţi la vocea Sa. Deşi asemenea încercări nu sunt prea plăcute, trebuie să învăţăm să avem răbdare ca El să-Şi împlinească planurile cu vieţile noastre. Dacă respingem amărăciunea, vom învăţa lecţiile nepreţuite ale harului pe care ni le aduc adversităţile. A.B. Cooper a spus că, într-o zi de toamnă, participând la o expoziţie de crizanteme, l-a întrebat pe florar: „Cum reuşiţi să produceţi aceste flori atât de minunate?" „Domnule, noi ne străduim să concentrăm toată energia plantei spre o singură floare. Dacă i-am permite să facă toate florile pe care le poate face, nici una n-ar putea fi prezentată la expoziţie. Dacă doreşti un specimen care să câştige premii, trebuie să te mulţumeşti cu o singură crizantemă în loc de mai multe". La fel, Dumnezeu ne curăţeşte vieţile de anumite obiceiuri şi practici, care în ele însele pot să nu fie rele, astfel că ne perfecţionează spre o singură albă şi minunată inflorescenţă a sfinţeniei. Acei ce acceptă necazul se îmbogăţesc prin pierderile lor, se ridică din căderi şi îşi găsesc o nouă viaţă în Cristos prin omorârea firii lor. Acesta este răspunsul binecuvântat la „de ce-i aşa?" a suferinţei!       - H.G.B.

Credeţi oare că îi place inimii, iubirii SaleSă ne lase-n suferinţa ce în cale ni se-aşterne?

Nu! Dar dincolo de crucea ce cu greu o porţi pe umăr El vede strălucind cununa răsplătirilor eterne.       - Ingler

Orice durere care se poate suferi în trup poate fi folositoare sufletului.