luni, 6 iunie 2011 - european parliament · nu știm la ce oră va suna alarma, însă ar trebui...

LUNI, 6 IUNIE 2011

PREZIDEAZĂ: JERZY BUZEKPreședinte

(Ședința a fost deschisă la ora 17.00)

1. Reluarea sesiunii

Președintele. – Declar reluată sesiunea Parlamentului European suspendată joi,12 mai 2011.

2. Aprobarea procesului-verbal al ședinței anterioare: consultați procesul-verbal

3. Urări de bun venit

Președintele. – Aș dori să urez bun venit președintelui Republicii Tadjikistan, EmomaliRahmon, care se află într-o vizită oficială la Parlamentul European. M-am întâlnit cupreședintele cu puțin timp în urmă. Am discutat despre relațiile noastre bilaterale șireformele care trebuie realizate în Tadjikistan.

4. Comunicările Președintelui

Președintele. – Doamnelor și domnilor, la 4 iunie am comemorat cea de a 22-a aniversarea două evenimente importante. În această zi în anul 1989, autoritățile din RepublicaPopulară s-au ocupat de protestatarii din Piața Tienanmen într-o manieră care a făcut caprotestele să se sfârșească cu o baie de sânge. Ne amintim cu toții acest lucru.

Tot în aceeași zi, în urmă cu 22 de ani, au avut loc primele alegeri parlamentare parțiallibere din Europa Centrală și de Est, în Polonia, unde candidații opoziției democratice aucâștigat, ocupând aproape toate locurile care erau deschise votului liber. Dintre acestevoturi deschise votului liber, reprezentanții opoziției democratice au câștigat toate locurilecu excepția unuia din Senat. Au câștigat toate locurile rămase în Sejm, precum și în Senat.

Aceste două aniversări ne amintesc cât de multe lucruri s-au schimbat în Europa și cumam reușit noi, europenii, să impunem schimbări în Europa Centrală și de Est cu pierderiminime, care au culminat cu reunificarea Europei Occidentale și de Est.

°

° ° °

Doamnelor și domnilor, vă voi comunica acum niște informații foarte importante. Întimpul sesiunii suplimentare care tocmai s-a deschis, va avea loc un exercițiu de evacuareîn caz de incendiu, fără niciun avertisment prealabil. Un exercițiu asemănător va avea locîn cadrul mini-sesiunii din iunie de la Bruxelles. Detaliile v-au fost comunicate prin e-mail.Ați primit cu toții un e-mail în care se explică ceea ce ar trebui să faceți când se dă alarma.Nu știm la ce oră va suna alarma, însă ar trebui să ne familiarizăm cu instrucțiunile și săacționăm în conformitate cu acestea când va suna alarma. Peste câteva minute vă voi trimitetuturor un alt mesaj de reamintire prin e-mail și instrucțiuni detaliate referitoare la ceea ce

1Dezbateri al Uniunii EuropeneRO06-06-2011

ar trebui să faceți când va suna alarma și în ce constă exercițiul. Veți găsi toate acesteinformații în e-mail.

°

° ° °

Aș dori, de asemenea, să vă anunț că dna Koch-Mehrin mi-a comunicat că demisioneazădin funcția de vicepreședinte al Parlamentului European începând cu 11 mai 2011. Înconformitate cu articolul 18 din Regulamentul de procedură, declar acest post vacant.

5. Verificarea prerogativelor: consultați procesul-verbal

6. Componența grupurilor politice: consultați procesul-verbal

7. Semnarea actelor adoptate în conformitate cu procedura legislativă ordinară:consultați procesul-verbal

8. Întrebări orale și declarații scrise (depunere): consultați procesul-verbal

9. Depunerea documentelor: a se vedea procesul-verbal

10. Declarații scrise caduce: consultați procesul-verbal

11. Continuări ale avizelor și rezoluțiilor Parlamentului: a se vedea procesul-verbal

12. Transferuri de credite: a se vedea procesul-verbal

13. Transmiterea de către Consiliu a textelor acordurilor: a se vedea procesul-verbal

14. Ordinea lucrărilor

Președintele. – A fost distribuită versiunea finală a proiectului de ordine de zi întocmitde Conferința președinților în cadrul reuniunii sale din 1 iunie 2011, în conformitate cuarticolele 137 și 138 din Regulamentul de procedură. Au fost propuse următoareleamendamente:

[Luni]:

Grupul Alianței Liberalilor și Democraților pentru Europa a cerut ca dezbaterea privindprocedura de selecție a unui nou director executiv al FMI și reprezentarea externă a zoneieuro să aibă loc imediat după dezbaterea raportului lui Jo Leinen referitor la conturileeconomice și de mediu europene. Propunerea va fi prezentată în numele Grupului ALDEde către Sylvie Goulard. Aveți cuvântul.

Sylvie Goulard, în numele Grupului ALDE. – (FR) Dle Președinte, din motive de curtoazie,aș vrea să solicit ca dlui comisar Rehn să i se permită să asiste la dezbaterea privind conturileeconomice și de mediu europene și apoi la dezbaterea referitoare la FMI. Acestea nu suntdezbateri politice. Sper așadar că toate celelalte grupuri vor accepta să-i facă această favoarecomisarului nostru, care lucrează, de altfel, foarte mult în prezent.

06-06-2011Dezbateri al Uniunii EuropeneRO2

Francesco Enrico Speroni, în numele Grupului EFD. – (IT) Dle Președinte, consider căputem da curs acestei cereri, întrucât nu văd niciun motiv pentru a o refuza.

Președintele. – Dezbaterea privind procedura de selecție a unui nou director executiv alFondului Monetar Internațional și reprezentarea externă a zonei euro va avea loc imediatdupă dezbaterea asupra raportului dlui Leinen referitor la conturile economice și de mediueuropene. Aceasta este o mică modificare a ordinii de zi.

(Ordinea lucrărilor a fost adoptată)

15. Comemorarea deportărilor din 1941 din statele baltice

Președintele. – Doamnelor și domnilor, în această lună comemorăm 70 de ani de ladeportările în masă dispuse de autoritățile sovietice din statele baltice, pe care le ocupaserăîn 1940. Aceste deportări au vizat în principal să lase Estonia, Letonia și Lituania fără elitalor socială și politică. Oameni de știință și reprezentanți ai cercurilor politice au fosteliminați, la fel și persoane care aveau reputația de liber-cugetători. Astăzi, este datorianoastră comună să prețuim amintirea sutelor de mii de victime ale terorii sovietice dinstatele baltice și să condamnăm vehement sistemul totalitar și crimele împotriva umanitățiicomise de liderii sovietici. Suferința popoarelor lituanian, leton și estonian le-a insuflathotărârea și puterea de a lupta pentru independență și de a se întoarce la o Europă unită ojumătate de secol mai târziu.

Am dorit, de asemenea, să vă amintesc că, la 22 iunie, peste două săptămâni, se vor împlini70 de ani de la atacul Germaniei lui Hitler asupra Uniunii Sovietice. Acest atac a marcatruptura alianței lor anterioare și a pactului secret dintre Hitler și Stalin din august 1939,care a divizat Europa. Avem așadar o serie de aniversări pe care este important să ni leamintim și pe care Europa este important să și le amintească, însă cred că prezența colegilornoștri deputați din Lituania, Letonia și Estonia dovedește că europenii pot să treacă pestedificultăți și să depășească tensiuni uriașe, motiv pentru care suntem foarte încântați căcolegii noștri deputați sunt aici cu noi, mai ales astăzi.

Tunne Kelam, în numele Grupului PPE. – Dle Președinte, vă mulțumesc pentru cuvinteledvs. amabile de solidaritate.

În urmă cu șaptezeci de ani, circa 50 000 de cetățeni lituanieni, letoni și estoni au fostdeportați cu brutalitate din casele lor din statele baltice aflate sub ocupație sovietică. Dacăcomparăm această cifră de 50 000 din populația de atunci de 5,5 milioane de locuitori acelor trei state baltice cu populația din Regatul Unit sau Franța, cele 50 000 de persoanedeportate din statele baltice ar fi însemnat, proporțional, 432 000 de cetățeni deportațidin Regatul Unit sau 363 000 de persoane deportate din Franța. Din fericire, nu s-a întâmplatașa ceva în aceste țări.

După cum a precizat președintele, în luna mai a anului 1941 conducerea sovietică decisesedeja să curețe Lituania, Letonia și Estonia de elementele antisovietice din elitele politice șieconomice. Deportații au fost transportați în vagoane pentru vite în Siberia Sovietică șinordul îndepărtat, unde au înfruntat foamete, frig și au fost condamnați la muncă silită.Bărbații au fost separați de familiile lor și duși în lagăre, unde mulți dintre ei au murit sauau fost executați. În multe locuri, aproape 50 % dintre deportați au murit.

Deportările din 1941 au dat o lovitură devastatoare societății civile democratice. Aceastăviolență aleatorie le-a provocat victimelor traume psihologice profunde, ducând la temeri


de lungă durată, suprimarea emoțiilor, auto-cenzură și pasivitate. Această situație a dus lasentimentul că justiția nu poate triumfa. Pentru a-l cita pe câștigătorul Premiului Saharov,Serghei Kovalev, nu există nicio îndoială asupra faptului că în terminologia modernă acesteacțiuni au fost crime împotriva umanității. Prin urmare, comemorarea, 70 de ani mai târziu,a deportărilor din statele baltice este o oportunitate de a înțelege în profunzime că trecutulvostru este trecutul nostru și invers. Cunoașterea deplină a crimelor din 1941 împotrivaumanității ar trebui să devină parte integrantă a istoriei noastre europene comune.

Dragi colegi, aș dori să vă mulțumesc tuturor pentru atenția și solidaritatea de care ați datdovadă, care au fost așteptate cu nerăbdare de popoarele din statele baltice atât de mulțiani.

(Aplauze)

Hannes Swoboda, în numele Grupului S&D. – (DE) Dle Președinte, dle Kelam, deputațidin statele baltice, doamnelor și domnilor, astăzi comemorăm în special expulzările șideportările în masă din statele baltice. Aceste expulzări se numără printre cele mai întunecateevenimente ale istoriei europene. Secolul trecut a fost descris, nu fără motiv, ca fiind secolulexpulzărilor. Astăzi le aducem omagii tuturor victimelor acestor acțiuni inumane.

În această privință, solicităm o analiză completă a istoriei sovietice și în special a atrocitățilorstalinismului. Rusia de astăzi nu ar trebui să interpreteze această solicitare ca pe un atacpolitic, ci ca pe o ofertă de sprijin pentru acceptarea propriei sale istorii, care, la fel ca istoriacelorlalte țări din Europa, este caracterizată atât de timpuri pozitive, cât și de timpurinegative.

Totuși, în timp ce comemorăm victimele din statele baltice, ne gândim și la armeni, careau fost expulzați din Turcia la începutul secolului trecut. Ne amintim de așa-numitul schimbde populație dintre Turcia și Grecia. Deportările din Europa au atins apogeul în special lamijlocul secolului, ca urmare a regimului nazist și a regimului comunist din UniuneaSovietică. Expulzările care au urmat după cel de-Al Doilea Război Mondial au lăsat, deasemenea, răni profunde, la fel ca expulzările din timpul războiului din fosta Iugoslavie.

Totuși, nu trebuie să uităm că expulzările au fost practicate și în multe cazuri de domniecolonială. Trebuie să solicităm o dezbatere serioasă privind diversele forme de expulzăriși pretinsele motive ale acestora. Aceasta ar trebui să includă, de asemenea, o anchetă avinei și pedepsirea vinovaților, în măsura în care acest lucru este posibil, în orice caz, așacum se întâmplă acum în cazul lui Mladič, de exemplu. Cu toate acestea, răspunsul hotărâtla această situație este unificarea Europei, în special cu statele baltice independente, și unangajament clar față de continuarea procesului de unificare europeană, care nu s-a încheiatîncă. Datorăm această sarcină istorică nu numai nouă înșine, ci și, în special, victimelornumeroaselor expulzări care au avut loc în Europa. Mulți politicieni din toate țările dinEuropa de Est și de Vest au lucrat în acest sens. Un exemplu este Declarația de la Gdańsk,semnată de președintele Kwaśniewski al Poloniei și de președintele Rau al Germaniei.

Întrucât dorim să învățăm din trecut, trebuie să fim vigilenți și să fim atenți la primelesemne de expulzare, ca în cazul romilor, de exemplu. Trebuie să respingem orice declarațiide genul celor care susțin că trebuie să trimitem imigranții arabi înapoi dincolo deMediterană în bărcile lor și trebuie să ne apărăm împotriva celor care doresc să ne împiedicesă realizăm o Europă fără frontiere și să ne întoarcem din nou la naționalismul obtuz.

Propun să aducem cel mai profund omagiu tuturor victimelor expulzărilor și deportărilorși să fim uniți în a ne angaja să continuăm unificarea europeană, aceasta fiind singura


garanție reală împotriva unei politici care a adus atât de multă suferință cetățenilor europeniși nu numai lor secolul trecut. Nu trebuie să uităm niciodată.

Așa ceva nu trebuie să se mai întâmple vreodată. Aceste solicitări au fost făcute imediatdupă cel de-Al Doilea Război Mondial. Continuă să fie la fel de valabile și astăzi și cel maibun răspuns la acestea este o Europă unită.

(Aplauze)

Leonidas Donskis, în numele Grupului ALDE. – (LT) Dle Președinte, deportările cetățenilordin statele baltice în 1941 au fost unul dintre cele mai dramatice și tragice evenimente dinsecolul 20. Această lovitură dată Lituaniei, Letoniei și Estoniei, comunităților lor politiceși vieții civilizate în general a izolat aceste popoare și țări timp de cinci decenii. A fost, deasemenea, o lovitură majoră la adresa solidarității europene și a apropierii europene. Aceastăizolare a luat sfârșit abia în 1991, când s-a putut vorbi în cele din urmă despre cumpănadin istoria popoarelor baltice. Totuși, anul 2004 – anul aderării statelor baltice la UniuneaEuropeană – a fost cel care a marcat cu adevărat sfârșitul divizării Europei. Deportareaintenționată a civililor nevinovați, de regulă a celor mai educați și mai avansați, a fost oparte inseparabilă din mașinăria socială a epocii staliniste și din lupta împotriva cetățenilorși a națiunilor, a memoriei și a demnității lor. În ciuda acestui lucru, putem încheia într-onotă optimistă. Dle președinte, doamnelor și domnilor, faptul că astăzi putem să menționămcomemorarea a 70 de ani de la deportarea persoanelor nevinovate din statele baltice și cărecunoaștem acest lucru îi redă Europei demnitatea și solidaritatea și ne redă memorianoastră politică colectivă.

Roberts Zīle, în numele Grupului ECR. – (LV) Dle Președinte, deși deportările din statelebaltice din 14 iunie 1941 și al doilea val de deportări din martie 1949 au dus la condamnareaa mii de oameni nevinovați la mulți ani de umilințe în Siberia și în lagărele de concentrare,Europa și opinia publică internațională nu au recunoscut acest lucru până astăzi. Au trecutmai bine de 65 de ani de la Al Doilea Război Mondial. Crimele diabolice împotriva omeniriicare au fost comise de regimul totalitar al lui Hitler au fost identificate și deferite justițieicu mulți ani în urmă. Totuși, genocidul regimului stalinist din statele ocupate din Europade Est, precum și din Rusia însăși, sunt considerate în continuare, în unele cercuri politicemoderne, o temă de evitat, și nici Uniunea Europeană nu a evaluat în întregime aceastăchestiune. Crimele regimului comunist au avut un efect negativ de durată asupra psihologieipersoanelor din statele baltice. Sistemul comunist, pentru a împrumuta cuvintele luiAleksandr Soljenițîn, s-a bazat pe minciuni și teroare și a fost un sistem defect, inacceptabilpentru natura umană. A distrus valorile morale, tradițiile, solidaritatea și încrederea în sinea oamenilor. De ce sunt nevoiți compatrioții mei să asculte în continuare povestea Moscoveicare susține că în realitate statele baltice nu au fost ocupate, că statele baltice nu au fostocupate ca urmare a pactului lui Hitler (Molotov-Ribbentrop) și că aceasta a fost alegereasocialistă a statelor baltice în vara anului 1940? De ce suntem nevoiți, atât eu, cât șicompatrioții mei, să ascultăm în continuare povestea „eliberării” acestor deportați, careerau cei mai educați și cei mai buni oameni din statele baltice? Prin urmare, solicit ComisieiEuropene să ofere întregul sprijin posibil anchetării adecvate a crimelor regimului comunist,care a fost solicitată de miniștrii justiției din mai multe state membre, inclusiv din statelebaltice, și să termine sarcina neîncheiată de evaluare a crimelor tuturor regimurilor totalitare.Vă mulțumesc.

Franz Obermayr (NI). – (DE) Dle Președinte, în Pactul germano-sovietic de neagresiune,Hitler și Stalin au stabilit sferele lor de interes în Europa Centrală, iar consecințele au fost


devastatoare, în special pentru statele baltice. La fel cum au făcut în Belarus, sovieticii auplanificat repede deportarea secțiunilor conducătoare ale societății din statele baltice șiprimele deportări în masă au avut loc în noaptea de 13 spre 14 iunie. Oamenii au fost scoșidin casele lor, fără avertismente prealabile și fără a avea vreo vină.

În 2002, parlamentul estonian a declarat deportările o crimă împotriva umanității. ÎnEstonia, 14 iunie este o zi de comemorare națională. Este o zi de comemorare și doliu, însăeste și un semn de apreciere al actualei Estonii, democratice și independente. În Europa șipeste tot în lume, data de 14 iunie atrage atenția asupra suferinței adesea uitate a micilorstate și popoare, în special a celor din fosta Uniune Sovietică.

Președintele. Dezbaterea a fost închisă.

16. Conturile economice și de mediu europene (dezbatere)

Președintele. – Următorul punct pe ordinea de zi este raportul întocmit de dl Leinen, înnumele Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară, referitor lapropunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind conturileeconomice și de mediu europene [COM(2010)0132 – C7-0092/2010 – 2010/0073(COD)](A7- 0330/2010).

Jo Leinen, raportor. – (DE) Dle Președinte, dle comisar, doamnelor și domnilor, astăzidezbatem și mâine vom adopta un text legislativ european care, la prima vedere, pare destulde comun, însă prin această lege privind conturile economice și de mediu europenedeschidem probabil un capitol nou în măsurarea progresului și a prosperității.

Știm de mult timp că produsul național brut este inadecvat. Viziunea pur cantitativă asupraactivității economice nu spune nimic despre bilanțul de mediu, nici despre bilanțul social,și a sosit, prin urmare, vremea să măsurăm, de la an la an, dacă stăm bine sau rău în ceeace privește măsurile și eforturile noastre.

Avem date statistice lunare referitoare la cifrele de pe piața muncii și avem date statisticeanuale cu privire la cifrele noastre economice. Așadar, știm exact ceea ce se întâmplă înaceste domenii. Totuși, avem o cârpeală de date incomplete privind impactul asupramediului. Această lege privind conturile economice și de mediu europene este menită săne ajute să elaborăm un bilanț exact în cele 27 de state membre și să stabilim dacă facemprogrese sau, așa cum se întâmplă adesea, dacă regresăm.

În 2002, Parlamentul a cerut colectarea de informații credibile privind starea mediuluiînconjurător și a celor mai importante tendințe, influențe și cauze ale schimbărilor ecologiceși informarea publicului despre aceste lucruri. Ne dorim un concept solid din punct devedere științific pentru măsurarea consumului de resurse pentru a permite luarea de deciziipolitice corespunzătoare.

Suntem încântați că Comisia a demarat această inițiativă legislativă în aprilie 2010, însă,în opinia noastră, a procedat mult prea ezitant. Noi, cei din Parlament și din toate grupurile,am solicitat ca această inițiativă să fie implementată mult mai rapid, întrucât Organizațiapentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE) și Organizația Națiunilor Unite discutădeja aceste chestiuni de 15 ani. Lucrurile se petrec mult prea încet. Am făcut așadar progresesemnificative în negocierile cu Consiliul.

În Consiliu a fost o situație foarte dificilă, întrucât unele state membre nu întocmesc unbilanț de mediu și trebuie să creăm mai întâi o bază în toate cele 27 de state membre.


Comisia a propus includerea a trei module. Aceste module sunt emisiile atmosferice – înaceastă privință, știm cu toții foarte bine care sunt gazele emise în atmosferă. Apoi suntcheltuielile financiare rezultate ca urmare a taxelor de mediu și a schimbărilor ecologice.În al treilea rând, este vorba despre fluxurile de materiale anuale, intrările și ieșirile măsurateîn termeni pur cantitativi. Poate că acesta este un început, însă este un început prea simplu,iar Parlamentul ne-a solicitat să întocmim bilanțuri referitoare la apă, energie și deșeuri șisă ne interesăm de starea pădurilor noastre. Acestea sunt modulele pe care dorim să levedem imediat, în viitorul foarte apropiat.

A existat un dezacord cu privire la posibilitatea întocmirii unor statistici pentru mediulmarin, cu alte cuvinte, a unor statistici privind starea stocurilor de pește. În această privință,metodologia noastră continuă probabil să necesite îmbunătățiri. Astfel, am făcut progreseîn acest domeniu. Peste doi ani – până în 2013 cel târziu – Comisia trebuie să prezinte unraport și, acolo unde este posibil, să propună, de asemenea, o revizuire a acestei directive.Sper că, până la sfârșitul acestui deceniu, vom avea un produs național verde, pe lângăprodusul național brut. Acesta este obiectivul nostru.

Olli Rehn, membru al Comisiei. – Dle Președinte, după cum a afirmat raportorul, Jo Leinen,obiectivul propunerii Comisiei este de fapt de a stabili un cadru juridic comun pentrucolectarea, compilarea, transmiterea și evaluarea conturilor economice și de mediu europeneîn vederea facilitării unui proces decizional mai echilibrat cu scopul realizării dezvoltăriidurabile.

Prin prezentarea acestei propuneri, Comisia a venit cu primul său element de pe foaia deparcurs „Dincolo de PIB”. Într-o perioadă în care ne străduim, în Europa, să avem o economieeficientă din punctul de vedere al resurselor și durabilă, aceste date ne vor permite să corelămfactorii de mediu cu cei economici, oferind astfel posibilitatea unui proces decizional maicuprinzător și mai bine informat.

Ca urmare a colaborării foarte fructuoase dintre cele trei instituții, cred că am atins obiectivulnostru comun, și anume instituirea acestui regulament-cadru privind conturile economiceși de mediu europene, cu primul său set de trei module care acoperă conturile pentruemisiile atmosferice, taxele de mediu și conturile pentru fluxul de materiale.

În prezent, aceste date sunt colectate în mod voluntar de majoritatea statelor membre.Așadar, în cea mai mare parte, colectarea datelor relevante nu va impune nicio povarăsuplimentară respondenților, întrucât statele membre în cauză ar trebui să poată săcompileze datele prin utilizarea surselor de date existente. Prin acest regulament, am creato bază importantă pentru informațiile statistice despre interacțiunea dintre economie șimediu, pe care sperăm să o extindem prin adăugarea de module suplimentare în viitor,incluse în raport și în propunerea de rezoluție.

Întrucât diversele alte module posibile se află în diferite etape de maturitate metodologică,inclusiv, de exemplu, cele referitoare la cherestea și pește, precum și la extracțiile nefolosite,a fost adoptată o structură modulară pentru regulament, pentru a avea posibilitatea de aintroduce module noi ca anexe la textul de bază pe viitor.

Așa cum s-a convenit, Comisia va prezenta Parlamentului și Comisiei, la fiecare trei ani,rapoarte referitoare la dezvoltarea de noi module și, dacă este cazul, Comisia poate, deasemenea, să facă noi propuneri legislative pentru modulele noi.

Permiteți-mi să închei prin a le mulțumi raportorului, Jo Leinen, raportorului alternativ,dl Martin, și tuturor membrilor Comisiei pentru mediu și ai Comisiei pentru afaceri


economice și monetare pentru abordarea lor constructivă și contribuțiile lor foartevaloroase.

Hans-Peter Martin, raportor pentru aviz al Comisiei pentru afaceri economice și monetare. –(DE) Dle Președinte, când dl Leinen și cu mine discutăm despre pozițiile politice din ultimulmileniu, suntem de cele mai multe ori de acord, așa cum se întâmplă și cu acest raport.Acesta este un lucru bun, rezonabil și important. La urma urmei, statisticile pot fiseducătoare, în special într-o perioadă când Uniunea Europeană are o uriașă problemă decredibilitate în ochii cetățenilor europeni. Aș spune că această atitudine este în mare partenejustificată dacă analizăm chestiunile majore și nu celelalte chestiuni asupra căroradl Leinen și cu mine nu împărtășim același punct de vedere.

Cred că este foarte bine că pot să mă aflu aici, nu numai în calitate de deputat neafiliat, ciși în calitate de persoană care, prin acest aviz în numele Comisiei pentru afaceri economiceși monetare – nu a fost vorba despre un raport alternativ, ci despre un aviz suplimentarcare este chiar mai complet decât cel al comisiei principale, Comisia pentru mediu, sănătatepublică și siguranță alimentară – poate să reprezinte aceste poziții pe care le-am stabilitprintr-un vot de 37 la 0. În termeni concreți, aceasta înseamnă că dorim – așa cum amprecizat – să facem progrese în direcția unui sistem statistic european privindsustenabilitatea, frumos abreviat prin SSE. Am avea astfel un punct de plecare, în specialîn ceea ce-i privește pe tineri și pe cei care știu că vom avea nevoie de acorduri noi privindobiectivele comune în viitor pentru a putea scoate Europa din umbră și a o aduce înprim-planul acestei competiții brutale cu Statele Unite, China și multe alte puteri.

Aceasta înseamnă, evident, și faptul că – după cum a menționat deja dl Leinen – avemnevoie urgent de mai multe module. În această privință, putem să luăm ca reper anii '70și '80, când toate aceste măsuri fuseseră deja concepute. Ar fi foarte bine dacă Comisia arputea face progrese mai rapide în acest sens. Cred că este foarte bine că se fac demersuri laEurostat în ceea ce privește colectarea datelor, chiar dacă acesta se află într-o situație dificilăîn legătură cu Grecia. Cu un vot de 37 la 0 la 0, suntem de părere că Comisia are nevoie,în mod evident, de mai mulți bani în acest domeniu pentru un SSE, pentru acest sistemstatistic european privind sustenabilitatea. Totuși, putem realiza acest lucru prin realocareafondurilor: putem să folosim, în cele din urmă, dividendele extinderii. Propun să-i luămpe oficialii care erau atât de ocupați cu etapa de extindere pentru statele mari și să-i punemacolo unde este nevoie de ei urgent, acolo unde pot ajuta la funcționarea unui proiecteuropean.

Horst Schnellhardt, în numele Grupului PPE. – (DE) Dle Președinte, doamnelor și domnilor,când am citit prima propunere a Comisiei, am fost foarte sceptic cu privire la modul încare a abordat această chestiune. Totuși, propunerea prezentată acum de raportor, raportoriialternativi și de predecesoarea mea, dna Joly, este una pe care putem să o acceptăm și, deasemenea, să o sprijinim.

În majoritatea țărilor, datele economice privind mediul înconjurător – indiferent dacă ausau nu legătură cu aceste trei module – sunt deja colectate în mod voluntar. Avem nevoiede o privire clară de ansamblu asupra rezultatelor care au fost obținute în fiecare statmembru în ceea ce privește emisiile atmosferice, taxele de mediu și fluxurile de materiale.Acest lucru este foarte important. Ne poate ajuta să înțelegem mai bine relația dintre mediuși economie. Putem să examinăm, de asemenea, felul în care progresează dezvoltareaeconomică durabilă în Europa și cum putem să ne perfecționăm politica privind mediulînconjurător. Acesta este un punct foarte important pe care ar trebui să-l includem aici.


Totuși, aș dori să trag un semnal de alarmă: în discursurile noastre de la tribună, vorbimmereu despre reducerea birocrației. Aș dori să rog Comisia să nu creeze birocrațiesuplimentară în acest domeniu. Această abordare ar fi greșită. Prin urmare, aș dori să întrebComisia dacă intenționează să creeze poziții noi în cadrul Comisiei pentru colectareadatelor sau dacă se va descurca cu personalul existent, întrucât consider că este foarteimportant ca colectarea acestor date să nu creeze noi poveri. Doar după ce vom avea primulraport privind punerea în aplicare în 2013 vom putea și ar trebui să hotărâm ce alte modulear trebui incluse, întrucât trebuie să vedem cum se dezvoltă acest nou sistem și ce impactare asupra legislației.

Am fost foarte surprins când am descoperit că această chestiune nu avea să fie dezbătutăaici în Parlament astăzi. Aceasta ar fi fost o mare greșeală întrucât, după cum a afirmatraportorul, acesta este începutul unui drum complet nou.

Marita Ulvskog, în numele Grupului S&D. – (SV) Dle Președinte, sunt de acord cu vorbitoriianteriori. Este extrem de important să avem o politică privind clima și mediul înconjurătorcare să se bazeze pe fapte. Avem nevoie de acces la indicatori mai preciși și mai siguri înacest domeniu. Aceleași condiții care se aplică politicii economice, celei privindredistribuirea, dezvoltarea și celei industriale se aplică și politicii privind mediul înconjurător.Nu putem să luăm decizii raționale și să facem schimbările și ajustările necesare în societatedacă nu avem acces la fapte.

Acum avem posibilitatea de a obține aceste fapte. Acest lucru este extrem de important.Folosirea PIB-ului ca etalon nu funcționează la fel de bine în această zonă specifică, întrucâteste prea limitat. Acum avem posibilitatea de a lucra cu o perspectivă mai vastă. Ideea dea coordona statisticile privind mediul la nivel european are, de asemenea, o valoareconsiderabilă. Ar facilita compararea efectelor politicii de mediu între statele membre șine-ar oferi o imagine mai bună a măsurilor politice care funcționează cu adevărat și carenu funcționează și a măsurilor care pot fi chiar contraproductive.

După ce vom lua această decizie în cadrul acestei ședințe, sper că vom putea, de asemenea,să ne asigurăm că va deveni o parte importantă a bazei pentru deciziile pe care le vor luaParlamentul și statele membre pe viitor. Sper că se va acorda un nivel ridicat de prioritateacestei metode de determinare a calității unei societăți și că vor fi alocate suficiente resursepentru a-i permite să funcționeze corespunzător și să nu rămână doar o idee nepusă înaplicare.

Gerben-Jan Gerbrandy, în numele Grupului ALDE. – (NL) Dle Președinte, îi mulțumescraportorului, dl Leinen, pentru raportul său. După mulți ani de presiuni și convingere prinflatare, se pare că reușim în cele din urmă să facem acest pas spre conturi naționalesustenabile și acest lucru este extrem de necesar, întrucât – să fim absolut onești – sistemuleconomic pe care îl avem deocamdată pur și simplu nu funcționează. În prezent, naturași mediul înconjurător pot fi în continuare deteriorate fără ca responsabilii să plătească.Prin urmare, sistemul actual nu funcționează. Aceste costuri pe care nu le plătește nimenisunt, în schimb, suportate de societate. De ce este energia durabilă mai scumpă decât energiatradițională? Răspunsul este că nimeni nu plătește costurile sociale pentru ardereacărbunelui, a gazului și a petrolului.

Acest raport dă impresia că este în întregime tehnic, însă tratează, în cele din urmă,chestiunile cu adevărat importante. Este nevoie de măsurători pentru a afla informații, așacum spunem noi în olandeză, și despre acest lucru este vorba aici. Aceste conturi economiceși de mediu europene sunt necesare pentru trecerea la o economie cu adevărat durabilă.


Totuși, solicit atât Comisiei, cât și statelor membre să facă ceva, de fapt, cu datele pe carele vor furniza aceste conturi. Trebuie să măsurăm un lucru pentru a afla informații despreel, acesta este un pas foarte important, însă folosirea cunoștințelor pe care le dobândimeste și mai importantă și acesta este, cu siguranță, următorul pas esențial. Sper sincer căaceastă măsură va duce, de exemplu, la eliminarea subvențiilor în valoare de sute de miliardecare au un efect dăunător asupra mediului și a naturii pe care le mai avem încă în aceastălume.

Permiteți-mi să le transmit din nou mulțumirile mele sincere Comisiei și raportoruluinostru. Totuși, acesta este doar începutul. Propun să ne continuăm drumul în aceastădirecție prin urmarea cu adevărat a pașilor care devin posibili cu ajutorul cunoștințelorfurnizate de această măsură.

Michail Tremopoulos, în numele Grupului Verts/ALE. – (EL) Dle Președinte, este evident,atât din ceea ce am auzit astăzi, cât și din raport, că avem nevoie de o evaluare consolidatăa politicii europene de mediu, bazată pe date fiabile. Prin urmare, colectarea datelor deacest tip ar trebui să fie obligatorie și armonizată.

Totuși, conturile naționale tradiționale se concentrează mai mult pe tranzacțiile de pe piațăși pe indicatorii care reflectă factori importanți pentru crearea prosperității, însă nu măsoarăprosperitatea însăși. Cu toate acestea, ne confruntăm cu noi deficite de resurse naturale.Avem nevoie de alte stimulente pentru a încuraja productivitatea și calitatea. Se percepeo taxă pe recipientele fizice. Nefurnizând conturi referitoare la costul privat și social alutilizării resurselor naturale și la deteriorarea mediului înconjurător, conturile tradiționalepot transmite un mesaj de progres greșit factorilor de decizie, iar acest lucru poate aducesocietatea pe drumul creșterii nesustenabile.

Introducerea conturilor economice și de mediu este extrem de importantă, însă nuînlocuiește crearea unor indicatori alternativi pentru PIB, care acoperă diverse dimensiuniale mediului înconjurător și sociale. Comisia ar trebui să prezinte propuneri înainte deînceperea noului cadru financiar multianual, astfel încât un pachet limitat de indicatoricompuși să poată fi adoptați și utilizați pentru a suplimenta PIB-ul în elaborarea de politici.Aceștia ar trebui să includă un indicator monetar, precum plățile nete actualizate, și unindicator fizic, precum o amprentă ecologică sau de carbon, pentru dimensiunea ecologică,și indicatori sociali care încorporează dimensiunea socială, precum evaluarea inegalităților(de exemplu, coeficientul lui Gini) și un indice privind integrarea socială și prosperitateaumană, precum indicele sărăciei umane.

Propunerea inițială a unui regulament UE nu prevede decât colectarea și compararea datelordespre emisiile atmosferice, clauzele ecologice impuse diverselor activități economice șicontabilizarea fluxurilor de materiale macroeconomice. Au fost depuse mai multe propuneriși amendamente și cred că acestea ne vor permite să adoptăm un raport integrat și să facemprogrese în ceea ce privește politica de mediu.

Paul Nuttall, în numele Grupului EFD. – Dle Președinte, un regulament referitor la conturileeconomice și de mediu europene sună foarte plictisitor însă, din experiența mea, din acestmotiv este cel mai periculos tip de legislație europeană, întrucât contribuabilul și mass-medianu se vor obosi să-l citească.

Să fim sinceri. Este vorba despre – și citez – „emisiile atmosferice și taxele de mediu”, dupăcum a precizat vorbitorul anterior. Așadar, sovietizarea UE continuă. Bărbații cu aviziere


și spionii statistici de la Eurostat doresc mai multe date și – să fim sinceri – vreți aceste datepentru a impozita și controla, ceea ce explică setea dvs. de date statistice.

Cel mai rău lucru dintre toate este că este vorba despre un regulament, nu despre o directivă.Regulamentele sunt mult mai rele decât directivele, întrucât sunt transpuse în legislațiabritanică și ocolesc parlamentul britanic. Acest lucru este foarte periculos, dragi prieteni,acesta este felul în care democrația moare.

[Vorbitorul a fost de acord să accepte o întrebare în cadrul procedurii „cartonașului albastru” înconformitate cu articolul 149 alineatul (8) din Regulamentul de procedură]

Hans-Peter Martin (NI). – (DE) Am fost aleși deputați în Parlamentul European. Dacăvă vedeți doar ca parlamentar britanic, poate că veți putea răspunde la întrebarea meadintr-o perspectivă britanică. În ceea ce privește datele statistice, ați vorbit despre sovietizare.Acesta este într-adevăr modul în care vedeți lucrurile? Pentru dumneavoastră, datele statisticeînseamnă sovietizare? Nu sunteți în favoarea furnizării unor cifre concrete privindstandardele de trai și inflația – chiar dacă acest lucru are legătură cu controlul băncilor –cu ajutorul datelor statistice, nu vreți ca factorii de decizie să aibă, de asemenea, acces laastfel de informații care le vor permite apoi să ia decizii adecvate? Sau, în ceea ce vă privește,și acest lucru face parte din sfera sovietizării din Regatul Unit?

Paul Nuttall (EFD). – Dle Președinte, permiteți-mi să fac un prim comentariu. Adevăruleste că acestei instituții îi place să controleze lucrurile de la centru. Permiteți-mi să maisubliniez un lucru, și anume că niciunul dintre comisari nu este ales, de fapt, de popor.Democrația contează pentru întreaga Europă, astfel încât da, chiar cred că asistăm la osovietizare a Europei. Adevărul este că aceste decizii ar trebui luate la nivelul statelormembre. Faptul că regulamentele pot ocoli parlamentul meu, că pot ocoli persoanele careau fost alese de poporul britanic, este o rușine absolută și, da, reprezintă sovietizareaEuropei.

Richard Seeber (PPE). – (DE) Dle Președinte, dl Nuttall se plânge de un lucru pe careRegatul Unit, la fel ca multe alte state, îl practică din 2006. Această procedură pe care ovom încheia mâine la nivel parlamentar – dl Leinen a făcut o treabă excelentă în aceastăprivință – va introduce în legislație un lucru care este practicat deja de mult timp. De ceavem nevoie de aceste date? Nu are nimic de-a face cu sovietizarea. Datele sunt utile doardacă pot fi comparate, și această comparabilitate este elementul cheie.

Din acest motiv avem această contabilitate economică europeană și utilizăm acest sistemla nivel global încă din anii '30 – inclusiv în Regatul Unit. Este un sistem atât de bun deoarecese bazează pe standarde uniforme și, prin urmare, putem să comparăm prosperitateastatelor individuale și succesul lor economic și social. Dolarul american este folosit deobicei ca monedă de comparație. Avem aici ocazia majoră de a ridica moneda euro lastatutul de monedă de comparație. Cred că acesta este al doilea element.

Totuși, știm, de asemenea, că există multe goluri în aceste conturi economice. Să luămexemplul Fukushimei. Fukushima va avea acum un efect pozitiv asupra produsului internbrut al Japoniei deoarece se fac foarte multe investiții în acest sens. Este vorba mai degrabădespre conturi ale fluxurilor decât despre conturi ale stocurilor. Trebuie să compensămaceste lucruri și, prin urmare, Comisia a prezentat ulterior propunerea sa „Dincolo de PIB”.

Aceste conturi privind sustenabilitatea pe care le vom adopta astăzi și mâine vor fi primulpas. De ce? Deoarece investițiile în eficiență energetică și într-un consum mai mic de energie,


de exemplu, vor avea un efect negativ asupra produsului intern brut. Nici măcar dl Nuttallnu poate să nu fie de acord cu această afirmație.

Nu este vorba atât de mult despre politici majore; este vorba pur și simplu despre a ne dorica politicile noastre să poată fi testate: ce taxe sunt percepute în acest domeniu, cât de multmaterial folosim. Așadar, dorim să îmbunătățim procedura legislativă, și dacă nu ați fi înUniune, ar trebui să folosiți același sistem; în caz contrar, datele dvs. nu ar avea nicio valoare.Prin urmare, aș spune că acesta este un prim pas pozitiv. Aș dori să le mulțumesc Comisieiși raportorului.

Kriton Arsenis (S&D). – (EL) Dle Președinte, dle comisar, aș dori să-l felicit pe Jo Leinenpentru raportul său excelent. Trebuie neapărat să continuăm în direcția conturiloreconomice și de mediu. Nu mai putem analiza economia și mediul separat. Criza dualăcare ne-a lovit – atât ecologică, cât și economică – nu ne lasă o astfel de marjă. Paralogismeledin trecut trebuie să înceteze.

Dl Seeber a dat ca exemplu Fukushima. Un alt exemplu mai simplu, cotidian, este cel alincendiilor. Un incendiu care distruge o pădure și biodiversitatea și serviciile ecosistemicefurnizate de pădure, prin care mă refer la aer curat, apă limpede și cadrul pentrureproducerea hranei, care distruge patrimoniul cultural al unui loc, care distruge producțiaagricolă, este măsurat pozitiv din perspectiva PIB-ului, întrucât se fac investiții pentru arepara daunele, în ciuda faptului că țara, regiunea, zona respectivă se va confrunta cu daunepermanente pe termen lung. Pe termen lung, va fi mai săracă decât fusese înainte.

Conturile economice și de mediu pe care le solicităm astăzi nu sunt perfecte. Totuși, suntun pas important în direcția bună. Sunt un pas spre politici mai bune bazate pe o viziunemai completă, mai obiectivă asupra realității. Sunt un pas care ne va permite să ne asigurămcă politicile noastre sunt consecvente, care ne va permite să îndeplinim angajamenteinternaționale și obiectivul unei economii europene mai verzi.

Riikka Manner (ALDE). – (FI) Dle Președinte, dle comisar, doresc mai întâi să îl felicitpe dl Leinen pentru munca excelentă și importantă pe care a depus-o cu privire la acestraport. Acest regulament privind conturile economice și de mediu este foarte important,după cum s-a menționat în această sală de mai multe ori, întrucât stabilește un temei juridicpentru un sistem de conturi care să integreze datele statistice referitoare la mediu șieconomie, care este esențială pentru politica de mediu și, într-un context mai larg, pentrupolitica socială.

Cât despre domeniul său de aplicare, este foarte important ca, în prima etapă, accentul săcadă în mod concret pe emisiile atmosferice, fluxurile de materiale și taxele de mediu. Existămotive întemeiate pentru acest lucru. În plus, este probabil o abordare foarte realistă, avândîn vederea capacitatea statelor membre de a pune bazele unui sistem de conturi în acestedomenii. Trebuie, desigur, să ne dăm seama că ne aflăm, în diversele noastre țări, la niveluridiferite în ceea ce privește sistemele statistice și este important ca acest lucru să nu creezenicio birocrație suplimentară, așa cum a precizat dl comisar.

În ceea ce privește noile module, este important ca acestea să evidențieze categoric temecare sprijină punerea în aplicare a Strategiei Europa 2020.

Oreste Rossi (EFD). – (IT) Dle Președinte, acest regulament face parte din cadrul demăsuri menite să stabilească niște indicatori mai cuprinzători care să vină în completareaPIB-ului. Conturile economice și de mediu europene ar trebui să contribuie la evaluareapoliticilor prin furnizarea de date despre interacțiunea dintre factorii de mediu și cei


economici. Propunerea Comisiei este lăudabilă, deși se creează proceduri birocratice noiși complexe pentru a putea monitoriza politicile de mediu pe care le dezvoltă, de fapt,statele membre. Din acest motiv, ne vom abține de la vot.

Totuși, suntem împotriva raportului, atâta timp cât raportorul dorește să adauge modulede contabilitate suplimentare. S-a ajuns la un acord cu Consiliul în cadrul primei lecturi pebaza faptului că introducerea de noi module propuse de raportor va fi supusă evaluării, înconformitate cu clauza de revizuire, astfel încât, acolo unde este cazul, să se poată faceschimbări sau aduce îmbunătățiri în ceea ce privește calitatea datelor și a metodelor decolectare a acestora.

În opinia noastră, aceasta nu este decât o formă de birocrație nouă și costisitoare impusăstatelor membre.

Sophie Auconie (PPE). – (FR) Dle Președinte, dle comisar, doamnelor și domnilor, dinpunctul meu de vedere politica înseamnă a găsi cele mai bune soluții posibile la problemeleexistente. Totuși, cum poate fi realizat acest lucru dacă problemele și soluțiile potențialenu sunt înțelese de deplin? Acesta este o chestiune fundamentală și nu vizează doar politicade mediu.

Factorii de decizie politică trebuie așadar să aibă la dispoziție date care sunt fiabile și câtmai complete cu putință referitoare la lumea modernă și situația mediului înconjurător.Aceasta este concluzia la care a ajuns Consiliul European în iunie 2006, când le-a solicitatUniunii Europene și statelor sale membre să includă în conturile naționale aspecte cheieale dezvoltării durabile. Salut această inițiativă și propunerea Comisiei Europene, întrucâtva contribui la îmbunătățirea cunoștințelor noastre despre emisii atmosferice, taxe demediu și fluxuri de materiale în economie.

Totuși, această propunere va trebui modificată în cadrul votului de mâine pentru a garantafaptul că datele colectate sunt fiabile și propice dezbaterii și, de asemenea, și în primul rând,pentru a se asigura că toate statele membre sunt implicate în această abordare. Într-adevăr,cum putem să elaborăm propuneri de politici europene dacă nu avem date privind situațiadin fiecare stat membru?

În cele din urmă, aș dori să-mi exprim sprijinul față de cele două idei puternice susținutede Grupul Partidului Popular European (Creștin-Democrat): puterea conferită ComisieiEuropene pentru a adopta acte delegate ar trebui revizuită la fiecare cinci ani și ar trebuiintrodusă o clauză de verificare – clauza de verificare fiind cea de-a doua idee puternicădin acest regulament. Vom avea nevoie de informații noi peste câțiva ani, însă toate latimpul lor. Această propunere de regulament reprezintă un real progres: propun săcontinuăm în această direcție.

Karin Kadenbach (S&D). – (DE) Dle Președinte, dle comisar, doamnelor și domnilor, șieu aș dori să-i transmit mulțumirile mele sincere dlui Leinen pentru un regulament pe careîl așteptăm de mult timp. Înainte de a fi aleși în Parlamentul European, mulți dintre noi aupresupus pur și simplu că deciziile pe care le ia acest Parlament, aceste decizii care hotărăscviitorul, se bazează, de fapt, pe aceste informații, și am descoperit cu oarecare stupoare că,deși aceste date statistice și informații există în majoritatea statelor membre, în realitate nuau fost reunite încă într-un cadru comun, și acest lucru a dat așadar naștere unei anumitelipse de credibilitate în ochii publicului general.

Din mass-media rămânem întotdeauna cu impresia că economia și mediul sunt diametralopuse. Aceste informații ne-ar ajuta să ne dăm seama dacă un lucru este benefic mediului


și, în același timp, dacă este benefic economiei, sau dacă un lucru este benefic economieiși, în același timp, este benefic mediului, și deci mediului nostru social. Aceasta esteprincipala sarcină pe care ar trebui să ne-o trasăm noi în calitate de politicieni. Dorim săreglementăm și să îmbunătățim calitatea vieții nu numai la locul de muncă, ci și în mediulnostru înconjurător.

Nu pot decât să fiu de acord cu dorința exprimată de dl Leinen astăzi când a afirmat că,până la sfârșitul acestei decade, ar trebui să trecem de la produsul intern brut la produsulintern verde. Procedând astfel, vom lua prima decizie esențială. Sunt foarte încrezătoareîn faptul că vom reuși să consolidăm credibilitatea Europei și a chestiunilor privind mediulși economia ca urmare a acestor conturi economice și de mediu.

Vă mulțumesc foarte mult. Vă urez să continuați să lucrați la fel de bine.

Christa Klaß (PPE). – (DE) Dle Președinte, dle Rehn, doamnelor și domnilor, date statisticefiabile, colectare și evaluare eficientă a datelor – aceasta este baza pe care să ne făurimviitorul. Este evident că trebuie să armonizăm datele statistice existente ale statelor membrepentru a lua decizii bune pe viitor pentru întreaga Europă pe baza acelorași informații.Obiectivul constă în date echivalente, comparabile, din toate statele membre.

Întrebarea este: ce putem descoperi, de fapt, cu ajutorul acestor date? Ce concluziisuplimentare putem deduce pentru ca Europa să se dezvolte într-o manieră echilibrată înceea ce privește politica sa socială, economică și de mediu? Comisia vrea să extindă conturileeconomice astfel încât acestea să includă și aspecte cheie ale dezvoltării durabile. În acestscop, propune trei module pentru colectarea datelor privind activitățile economice caregenerează emisii atmosferice, taxe de mediu și fluxuri de materiale. Produsele de originevegetală, de exemplu cerealele, recoltele de legume, legumele, fructele și lemnul sunt incluse,de asemenea, în această propunere.

Mă întreb care este utilitatea acestor calcule – ce ne vor spune ele, de fapt? Nu sunt la felde optimistă ca raportorul și colegii mei deputați. Una este să-ți dorești un lucru și alta să-lpui în practică. Am îndoieli cu privire la eficiența birocrației și mă îndoiesc de obiectivitateaintenției de a întocmi conturi economice și de mediu, de a înregistra fluxurile de materialeși de a înregistra produsele individuale, inclusiv fabricile, din perspectiva emisiilor de CO2.Atât producția de oxigen, cât și emisia de CO2 în timpul producției și transportului trebuieincluse în astfel de calcule cu privire la fabrici, de exemplu.

Salut faptul că, în compromisul la care s-a ajuns acum, se precizează clar că cerințele privindinformații suplimentare pot fi introduse doar ca urmare a unei evaluări a flexibilității și cănu trebuie încălcată competența statelor membre. Astfel de programe trebuie dezvoltate,de asemenea, fără cheltuieli financiare suplimentare și birocrație.

Csaba Sándor Tabajdi (S&D). – (HU) Dle Președinte, colegul meu, Jo Leinen, a pregătitun raport excelent, care este important din punctul de vedere al economiei naționale, alprotecției mediului, al societății, al agriculturii, precum și din alte puncte de vedere. Încalitate de membru al panoului STOA, proiect care vizează o gestionare mai eficientă aresurselor naturale, consider că întocmirea unei baze de date statistice fiabile este foarteimportantă. Cum putem să măsurăm utilizarea apei și eficiența energetică în statele membreale Uniunii Europene dacă nu dispunem de informații statistice fiabile? În calitate de membrual Comisiei pentru agricultură și dezvoltare rurală, consider că este foarte important săavem, într-un final, o imagine clară a beneficiilor sociale reale ale bunurilor publice ecologiceproduse de agriculturi, coroborate cu reforma politicii agricole comune (PAC). Fără date


statistice nu putem să calculăm cât de mult contribuie agricultorii, cu activitățile lor agricole,la protecția aerului, a peisajului agricol, a terenului arabil și a mediului și cum producagricultorii bunuri publice ecologice pentru care nu plătesc deocamdată nici piața, niciPAC. Așadar, raportul statistic actual este foarte progresist și orientat spre viitor în materiede protecție a mediului înconjurător și agricultură.

Paul Rübig (PPE). – (DE) Dle Președinte, când vine vorba despre date statistice, existăîntotdeauna multe discuții și neînțelegeri. În primul rând, ele nu trebuie decodate, întrucâtprotecția datelor este, de asemenea, justificată în mod clar. Pe de altă parte, avem nevoiede transparență și comparabilitate. Consider că acest lucru este important. Trebuie, așadar,să colectăm datele într-un mod pe deplin automat, cu ajutorul unor eșantioane aleatorii,pentru ca acestea să poată fi apoi comparate. Suntem la curent cu procesele de imagistică,de exemplu, care vor juca, de asemenea, un rol major în această privință pe viitor. Înconsecință, automatizarea procesului va simplifica luarea deciziilor politice pe viitor.

Angelika Werthmann (NI). – (DE) Dle Președinte, conturile economice și de mediueuropene ne vor furniza date importante pentru a ne permite să aducem aspectele care ținde mediul înconjurător în tot felul de decizii politice și, în consecință, să luăm în considerareaceste aspecte într-o gamă întreagă de chestiuni. Datele colectate și analizate vor fi esențialepentru furnizarea de contramăsuri eficiente împotriva efectelor activităților economiceasupra mediului înconjurător. Nevoia conștientă de politici sustenabile pentru a putea facefață unor provocări precum schimbările climatice, pierderea biodiversității, creștereapoluării mediului și epuizarea iminentă a resurselor noastre naturale este sprijinită categoricastăzi. Datele fiabile și predicțiile rezultante privind utilizarea resurselor naturale ne vorpermite să măsurăm în mod clar succesul unei politici economice durabile și vor oferitotodată o valoare adăugată foarte importantă statelor membre.

Niki Tzavela (EFD). – (EL) Dle Președinte, și eu doresc să îl felicit, la rândul meu, pe dlLeinen pentru raportul său excepțional. Cred că Europa a ajuns acum într-un punct în carerar mai întâlnim ciocniri între dezvoltare și protecția mediului. Dimpotrivă, am intrat într-oetapă interactivă. Europenii au acum o conștiință ecologică.

Acest raport va contribui și mai mult la garantarea faptului că vom avea o imagine maibună a ceea ce se întâmplă cu mediul înconjurător în Europa. Aș dori să evidențiez treielemente: în primul rând, avem nevoie de informații exacte despre starea mediului dinstatele membre; în al doilea rând, avem nevoie de o procedură pentru actualizarea acestorinformații o dată la cinci ani; și, în al treilea rând, trebuie să facem o evaluare comună aprogresului tuturor acțiunilor care vizează mediul înconjurător, întreprinse în UniuneaEuropeană.

PREZIDEAZĂ: RODI KRATSA-TSAGAROPOULOUVicepreședintă

Franz Obermayr (NI). – (DE)Doamnă președintă, dacă dorim să conservăm mediulînconjurător pentru generațiile viitoare, nu trebuie să analizăm aspectele economice și demediu separat. Este, așadar, logic să completăm conturile economice cu factorii de mediu,datele adecvate și fiabile fiind baza oricărui bilanț complet.

Totuși, atunci când UE solicită date din partea statelor membre, nu ar trebui să se opunăchestiunilor delicate. Mă refer aici la politica nucleară, inginerie genetică, menționarea


adecvată a originii pe etichetele produselor alimentare și mai ales la o anchetă în ceea ceprivește recentul scandal al castraveților EHEC.

Interacțiunile dintre economie și mediu sunt evidente în mod clar aici. Și aici este clar –din păcate – cine deține puterea în UE, și anume marile întreprinderi și grupurile de interese.

Olli Rehn, membru al Comisiei. – Doamnă președintă, vă mulțumesc pentru aceastădezbatere foarte cuprinzătoare și responsabilă. Cred că suntem cu toții de acord asupraimportanței acestei propuneri și a conturilor economice și de mediu. Suntem de acord, deasemenea, cu faptul că trebuie să parcurgem pașii următori de definire a politicilor prinutilizarea datelor, pentru a rămâne pe drumul spre o economie mai durabilă.

Permiteți-mi să fac câteva remarci pentru a răspunde mai multor comentarii. Acesta esteprimul regulament, cu trei module. El reprezintă începutul în materie de legislație. Al doileagrup de module este în prezent în curs de pregătire pentru un al doilea regulament, demodificare, pentru sfârșitul anului 2012. Planificăm deja și al treilea grup; așadar, se lucreazăși se va continua să se lucreze.

În ceea ce privește chestiunea birocrației, acest regulament nu va crea o povară nouă pentruîntreprinderi, deoarece folosim date administrative și statistice existente. În realitate, RegatulUnit este un lider în contabilitatea mediului, fapt care merită, de asemenea, menționat. Înplus, în ceea ce privește datele statistice și referindu-mă la ceea ce au afirmat dl Leinen, dlMartin și mulți alții, am înregistrat progrese semnificative cu privire la îmbunătățireasistemului statistic european în ultimul an și jumătate.

De exemplu, actuala Comisie a făcut prima propunere legislativă la 10 februarie 2010 –ziua ulterioară celei în care ați votat în favoarea înființării actualei Comisii – când amadoptat un regulament privind competențele în materie de audit ale Eurostat, care îi oferăagenției Eurostat posibilitatea de a controla și verifica calitatea datelor statistice la sursă,lucru care este foarte important. Am început deja să folosim această procedură, de exemplu,în cazul Greciei.

În al doilea rând, planul de acțiune pentru Grecia este pus în aplicare și a dus la efectuarea,în decurs de un an, a unei revizuiri foarte profunde a sistemului statistic din Grecia. Înconsecință, calitatea datelor statistice privind procedura aplicabilă deficitelor excesive s-aîmbunătățit deja și, în ultima rundă, Eurostat ar putea să valideze datele pentru Grecia.

În cele din urmă, cu referire la resurse, deși nu avem nevoie de resurse pentru acest subiectspecific al conturilor economice și de mediu, sunt de acord cu dl Martin în ceea ce priveștefaptul că avem nevoie de resurse suficiente. În realitate, am profitat de această săptămânăde sesiune suplimentară ca să mă opresc la Luxembourg pentru a mă întâlni cuWalter Radermacher, directorul general al Eurostat, cu care am discutat despre resurse cudoar câteva ore în urmă. Suntem pe punctul de a redistribui și de a ne îmbunătăți resurseledin cadrul Eurostat pentru a ne concentra asupra priorităților cheie.

Însă eu nu aș lua resursele alocate extinderii, așa cum a sugerat dl Martin, și mai ales resurselealocate Balcanilor de Vest. Stabilitatea, democrația și pacea în această regiune continuă săfie o prioritate cheie pentru Uniunea Europeană, pentru Comisie și, sper, și pentru Parlament.Vă rog să nu uitați că fără legislația noastră neobligatorie și fără politica de extindere a UE,Ratko Mladić nu s-ar afla acum la Tribunalul de la Haga. Vă rog să nu uitați nici acest lucru.

Jo Leinen, raportor. – (DE) Doamnă președintă, doamnelor și domnilor, vă mulțumescpentru dezbatere. Văd că crearea de bilanțuri de mediu se bucură de un sprijin vast în


Uniunea Europeană. Cu câteva excepții, această propunere a fost primită bine în acestParlament.

Sunt de acord, de asemenea, cu declarația dnei Kadenbach. Mulți dintre noi credeam căacest sistem este deja pus în aplicare și am fost surprinși să aflăm că multe date nu existădeloc și că, drept urmare, suntem, de fapt, complet orbi în declarațiile pe care le facem cuprivire la starea mediului din Europa.

Un deputat, dl Gerbrandy, a afirmat că prin măsurători dobândim cunoaștere. Dupămăsurători, aflăm lucruri, iar cunoașterea este baza pentru a lua măsuri și pentru toateprogramele noastre. Avem nevoie, pur și simplu, de o bază mai bună pentru deciziile pecare le luăm. Aceste conturi de mediu ne pot ajuta în această privință. Desigur, avemStrategia UE 2020, în care sustenabilitatea este un obiectiv planificat. Sper că peste câțivaani vom avea, de asemenea, această bază, pentru ca în 2020 să putem vedea dacă am avutsau nu succes. Știm că produsul intern brut nu oferă nicio informație privind starea lumiinaturale și a mediului înconjurător, resursele pe care le-am utilizat sau întreaga problemăa sustenabilității. Din acest motiv, această măsură este necesară acum.

Această chestiune este abordată, de asemenea, pe etape. Dnă Klaß, nu facem solicităriexcesive; dimpotrivă, modulele vor fi extinse treptat. La urma urmei, după cum a afirmatdl comisar, fiecare dintre textele legislative – legislația privind apa, legislația privind deșeurileși legislația privind aerul curat – conțin deja cerința de a culege aceste date.

Și Europa are o obligație la nivel global, dle Nuttall. Dacă semnăm Convenția privinddiversitatea biologică, Convenția privind schimbările climatice sau orice altă convenție,trebuie să putem să-i spunem restului lumii dacă ne-am descurcat bine sau rău.

Așadar, în concluzie, aș dori să le mulțumesc raportorilor alternativi și, de asemenea,agenției Eurostat, care va trebui ulterior să desfășoare activitatea propriu-zisă. Sper că laLuxemburg vor exista resursele necesare, întrucât acest bilanț nu poate fi, desigur, întocmitfără fonduri, fără resurse. Parlamentul ar trebui, de asemenea, să dea o mână de ajutor înaceastă privință. Vă mulțumesc foarte mult. Aceasta este o chestiune politică importantă– după cum au recunoscut, pe bună dreptate, unele persoane – și reprezintă un capitol noucare ține cont de ceea ce facem în Europa an după an.

Președinta. – Dezbaterea a fost închisă.

Votarea va avea loc mâine, la ora 12.00.

Declarații scrise (articolul 149 din Regulamentul de procedură)

Monika Flašíková Beňová (S&D), în scris. – (SK) Aș dori să-i mulțumesc raportorului,dl Leinen, pentru raportul pe care l-a depus. Sunt de acord cu felul în care a evaluatpropunerea Comisiei și aș dori să fac câteva observații cu privire la importanța activitățilorde acest tip.

Măsurarea calității vieții cu ajutorul indicatorilor precum produsul intern brut nu ne oferătabloul complet. Deși experții au căzut de acord în această privință de ceva timp, mesajula reușit să ajungă la sfera politică abia recent, după o perioadă de timp și eforturisemnificative.

În acest sens, salut din toată inima propunerea Comisiei privind conturile economice și demediu europene, întrucât nu este necesară respingerea totală a indicatorilor înșelători. Înloc să evaluăm calitatea vieții și a mediului înconjurător pe baza impresiilor, trebuie să


venim cu date mai bune și metode mai bune de culegere și agregare a datelor, astfel încâtacestea să livreze un serviciu îmbunătățit în ceea ce privește, de exemplu, evaluareaimpactului politicilor și al activităților economice asupra mediului înconjurător.

Solicit, la fel ca raportorul, să se pună mai mult accent în propunerea Comisiei pe chestiunilecare țin de monitorizare și evaluare. În cele din urmă, aș dori să menționez cât este deimportant ca propunerea Comisiei să includă și să se bazeze chiar mai mult pe documentulstrategic „Dincolo de PIB: măsurarea progreselor într-o lume în schimbare”. O abordareconsecventă, sistematică, va fi, poate, mai importantă decât orice altceva în eforturile deîmbunătățire a modului în care este măsurată calitatea vieții.

Rovana Plumb (S&D), în scris. – Reciclarea și prevenirea generării de deșeuri, emisiileatmosferice și schimbările climatice și consumul durabil și producția ar putea fi monitorizatemult mai eficient dacă ar exista date de calitate superioară cu privire la interacțiunea dintrefactorii de mediu și cei economici. Culegerea datelor relevante, care s-a făcut în mod voluntarpână astăzi la nivelul UE, ar trebui, așadar, să devină obligatorie. În plus, datele despremediu disponibile în prezent ar trebui extinse pe termen mediu pentru a facilita evaluareanecesară a politicilor în ceea ce privește politica europeană privind mediul înconjurător.

Regulamentul propus stabilește în această privință un cadru comun pentru culegerea,compilarea, transmisia și evaluarea conturilor economice și de mediu europene prin punereala dispoziție a unei metodologii comune la nivel UE, a unor standarde, definiții, clasificăriși norme de contabilitate comune pentru compilarea acestor conturi. Regulamentul vizeazăculegerea și compilarea de date cu privire la emisiile atmosferice, taxele de mediu aplicabilediverselor sectoare economice și contabilitatea fluxurilor de materiale la nivelmacroeconomic. Datele statistice exacte și adecvate cu privire la consumul de energie șiresurse sunt fundamentale dacă dorim să obținem și alți indicatori ai progresului și aibunăstării, în afară de PIB. În plus, o evaluare riguroasă a politicii europene privind mediuleste posibilă doar dacă sunt disponibile date fiabile.

17. Procedura de selecție a unui nou director executiv al FMI și reprezentarea externăa zonei euro (dezbatere)

Președinta. – Următorul punct pe ordinea de zi este declarația Comisiei privind procedurade selecție a unui nou director executiv pentru FMI și reprezentarea externă a zonei euro.

Olli Rehn, membru al Comisiei. – Doamnă președintă, stimați deputați, vă mulțumescmult pentru întrebările dvs. foarte pertinente. Comisia salută decizia Consiliului directoral FMI din data de 20 mai a acestui an, care clarifică procedura de selecție a viitorului directorexecutiv al FMI.

Comisia este de acord cu faptul că procedura de selecție trebuie să fie deschisă, transparentăși să se bazeze pe merite. Acest lucru le va da tuturor candidaților din toate statele membreale FMI posibilitatea să concureze pe baza meritelor lor, luând în considerare toate aspectelerelevante.

Statele membre ale UE au fost de acord să sprijine candidatul cel mai bine pregătit, carepoate să întrunească cele mai înalte standarde necesare pentru a îndeplini responsabilitățilecare vin cu acest post foarte important. Acest candidat va trebui, în special, să fi dat dovadăde capacități solide, de angajament față de coordonarea multilaterală și să posede cunoștințetemeinice despre afacerile economice, financiare și monetare internaționale. Comisiasusține acest acord.


Comisia susține pe deplin candidatura dnei ministru Christine Lagarde. Domnia sa este uncandidat competent și cu experiență, care a câștigat respectul partenerilor noștri încomunitatea internațională. Deține nu numai cunoștințe foarte solide cu privire la economiaeuropeană și procesul decizional european, ceea ce este un merit în aceste timpuri, ci și oexperiență foarte bogată în guvernanța globală – prin conducerea cu succes a PreședințieiG20, de exemplu.

Permiteți-mi să adaug, de asemenea, faptul că anul trecut, în cadrul summitului G20 de laSeoul, din Coreea, s-a ajuns la un acord cu privire la reducerea cu două locuri a reprezentăriieuropene în termeni relativi în cadrul Consiliului FMI pentru a spori vocea și reprezentareaeconomiilor de piață emergente.

Chestiunea reprezentării externe a zonei euro, deși are legătură cu reforma generală aFondului Monetar Internațional, nu are legătură în mod direct cu selecția directoruluiexecutiv al FMI. Comisia este de părere că este în interesul comun al Europei, al Uniunii șial statelor sale membre să ne îndreptăm treptat spre un singur reprezentant pentru UniuneaEuropeană, sau cel puțin pentru zona euro, în cadrul FMI. Treptat și progresiv.

Dle președinte, stimați deputați, după cum știți, sunt angajat pe deplin în reforma șiconsolidarea guvernanței economice a UE, atât pe plan intern, cât și pe plan extern. Pentrurealizarea acestei reforme, prefer să aplic metoda testată a lui Jean Monnet: Europa esteconstruită prin progrese concrete în viața reală, pas cu pas, făcând și pași mai mari, și pașimai mici.

Prin urmare, propun să finalizăm mai întâi reforma guvernanței noastre interne, de careeste nevoie cu titlu prioritar și care va reprezenta un progres uriaș, odată ce va fi pusă înaplicare. Apoi vom putea să ne ocupăm de provocarea reprezentării externe, care vaconstitui un alt progres major, după ce se va conveni asupra acesteia și va fi pusă în aplicare.Câte un pas mare, pe rând.

Corien Wortmann-Kool, în numele Grupului PPE. – (NL) Doamnă președintă, când fostuldirector executiv al Fondului Monetar Internațional (FMI) a preluat această funcție, auexistat semne majore de întrebare cu privire la relevanța și eficacitatea FMI. Acum suntemmai înțelepți, după ce am aflat din experiențe neplăcute în timpul crizei cât de interconectațisuntem pe plan internațional. Tocmai în aceste vremuri de criză învățăm, de asemenea, săne ajutăm unii pe alții, și am văzut cât de esențiale sunt rolul și expertiza FMI, chiar și pentrunoi, cei din Europa. Astfel, este important, de asemenea, în anii care vor urma, ca FMI săjoace un rol cheie în ceea ce privește guvernanța globală și o stabilitate financiară și monetarămai bună în lume.

Din păcate, în această criză a zonei euro, am învățat din experiență într-un mod foartedureros. Vă puteți da seama unde vreau să ajung cu această afirmație. Astăzi, discutămdespre noul candidat pentru viitorul post de director executiv al FMI. Afirmați, pe bunădreptate, că procedura trebuie să fie deschisă, însă nu trebuie să ascundem faptul că noi,Europa, avem un candidat remarcabil. Sunt fericită că noi, în Parlament, putem, deasemenea, prin intermediul acestei dezbateri, să acordăm susținerea noastră expresă acestuicandidat.

Într-o perioadă de criză, este important să avem o femeie cu calificări remarcabile în acestrol principal, deoarece, în vreme de criză, caracteristicile feminine pot oferi valoare adăugatăși calitate. Dna Lagarde are, de asemenea, experiență de ambele părți ale Atlanticului și înmaterie de guvernanță multilaterală. Și din această perspectivă, domnia sa este un candidat


excelent. Sper că, prin această susținere, putem să vă dăm un mic avânt pentru a o propunepe dna Lagarde drept următoarea ocupantă a rolului de director executiv al FMI.

Pervenche Berès, în numele Grupului S&D. – (FR) Doamnă președintă, dle comisar, măîntreb, în principiu, de ce ați dorit să faceți această declarație. Într-adevăr, v-ați încheiatdiscursul cu afirmația: „Tot timpul nostru este ocupat astăzi, în esență, de reformaguvernanței economice; chestiunea reprezentării externe a zonei euro va fi discutată la odată ulterioară.”

Vă rog să mă iertați dacă nu sunt de acord cu abordarea dvs., întrucât una dintre principaleleprobleme în Uniunea Europeană astăzi este reprezentarea externă a zonei euro. Este clarastăzi că războiul monedelor ar putea distruge cu ușurință toate eforturile pe care suntrugați să le facă cetățenii din zona euro în numele austerității și al îmbunătățirii situațieidatoriilor suverane. Prin urmare, europenii nu pot să fie extrem de exigenți pe plan internși, în același timp, să nu arate niciun interes față de modul în care moneda lor, aruncată laîntâmplare, așa cum se întâmplă pe scena internațională, se comportă pe plan extern. Fărăprotecție externă nu va exista protecție internă.

Așadar, vă rog să mă iertați dacă nu sunt de acord cu abordarea dvs. în această privință.Știu că sarcina este una dificilă, însă Parlamentul European susține, de câțiva ani, ideealuării de măsuri în direcția unei reprezentări externe a zonei euro, în special în cadrulFondului Monetar Internațional (FMI).

Trebuie să recunoaștem că, atunci când Dominique Strauss-Kahn a fost numit directorexecutiv al FMI, situația era foarte diferită: se vorbea despre conducerea organizației de maimulte persoane, pe rând. Dl Strauss-Kahn însuși a afirmat că ar putea fi ultimul europeancare conduce FMI. Totuși, de atunci situația s-a schimbat considerabil. Regiunea în careintervenția FMI este esențială astăzi este Europa. Putem vedea că, în spatele intervențieiFMI, intervenția marilor bănci americane de investiții are un rol semnificativ de jucat. Putemvedea, de asemenea, că, mai devreme sau mai târziu, ar putea fi adusă în discuție și dezbătutăîn mod legitim în cadrul FMI chestiunea referitoare la situația economică a SUA.

Toate aceste aspecte zugrăvesc un tablou mult mai complex, arătând că nu este vorba doardespre a decide dacă o persoană sau alta ar trebui să conducă viitorul FMI. Desigur, europeniiar trebui să fie reprezentați – ar trebui să joace, pe bună dreptate, un rol în această instituție,care este una dintre instituțiile majore – însă, mai important, ceea ce vreau să aflu de la dvs.este: ce fel de politică dorim să ducem pe scena internațională? Ce fel de mandat ar trebuisă îndeplinească un european pe scena internațională, date fiind eforturile pe care le facempe plan intern, date fiind influența piețelor din afara Uniunii Europene și impactul pe careîl au asupra investițiilor, a speculațiilor și a ocupării forței de muncă în Europa?

Credem, de asemenea, că indiferent cine va fi persoana care va conduce FMI pe viitor,aceasta va avea o misiune uriașă: el sau ea nu trebuie să distrugă progresele făcute deDominique Strauss-Kahn atunci când a modificat atât de ușor frontierele a ceea ce eranumit Consensul de la Washington. Astăzi asistăm deja la o înăsprire a atitudinilor îninteriorul instituției; considerăm că această abordare este greșită.

În cele din urmă, chestiunea locului FMI în cadrul sistemului Organizației Națiunilor Uniteva trebui, de asemenea, adusă în discuție, și dacă europenii vor propune un candidat, eitrebuie să se asigure că mandatul pe care îl conferă acestei persoane este structurat într-unmod care să-i permită să facă progrese în direcția unei forme de guvernanță globale caresă se ridice la nivelul provocărilor post-criză cu care ne confruntăm.


Olle Schmidt, în numele Grupului ALDE. – (SV) Doamnă președintă, îi mulțumescdlui Rehn pentru răspunsul său. Ne așteptăm ca, până la sfârșitul lunii iunie, să fie numitun nou director executiv pentru Fondul Monetar Internațional (FMI), care să-i succeadă luiDominique Strauss-Kahn, care a fost acuzat, după cum știm cu toții, de o infracțiune foartegravă care, din păcate, a afectat, probabil, și reputația FMI. Acum, în aceste vremuriturbulente, trebuie numit, așadar, un nou director executiv competent în fruntea uneiinstituții globale importante precum aceasta, iar procedura trebuie să fie deschisă.

La fel ca ai mei colegi deputați, salut candidatura ministrului de finanțe al Franței, ChristineLagarde. Cred că este considerată de toată lumea o persoană foarte competentă. Are, deasemenea, susținerea mai multor state membre și a Comisiei Europene. Totuși, de ce nuam putut să cădem de acord asupra unei proceduri comune de desemnare? Acest fapt arfi sporit influența Europei. Acesta este un lucru care ne lipsește. Dacă am fi avut o procedurăcomună și dacă Comisia și-ar fi asumat responsabilitatea generală, acest lucru ar ficonsolidat, de asemenea, reputația UE, a zonei euro și a Europei.

Articolul 138 din Tratatul de la Lisabona stipulează că locul monedei euro în sistemulmonetar internațional trebuie consolidat. Așadar, de ce nu s-a profitat de această ocazie?Dl comisar a discutat despre a face câte un pas, pe rând, însă uneori s-ar putea să trebuiascăsă facem un mic salt în față pentru a ne consolida poziția, în special în vremuri tumultuoase.Cred, de asemenea, că este important să evidențiem faptul că FMI are nevoie de reformevaste, lucru menționat și de dna Berès în raportul său. Lucrul la această reformă a început.Totuși, reprezentarea UE în cadrul FMI, trebuie, de asemenea, discutată și întărită.

Avem nevoie de un FMI mai puternic care să funcționeze ca creditor global. Pe scurt: avemnevoie de un FMI mai puternic și mai reprezentativ în noua noastră lume globală și avemnevoie de o UE mai puternică, cu o voce mai răspicată. În încheiere, dle Rehn, uneori trebuiesă facem un salt înainte.

Kay Swinburne, în numele Grupului ECR. – Doamnă președintă, în actualul mediueconomic nesigur, este mai important ca oricând ca instituțiile globale înființate pentru aasigura stabilitate financiară și economică, de care depind multe țări din întreaga lume, sănu fie folosite pentru a face declarații politice simbolice.

FMI nu este un simbol, ci o instituție de lucru care are nevoie să fie condusă de o persoanăcare posedă o înțelegere temeinică a piețelor financiare, aptitudinile necesare dobânditeca urmare a gestionării unei economii mari și abilitatea de a comunica decizii dificilepublicului general. Puterea candidaturii dnei Christine Lagarde nu este dată de faptul cădomnia sa este din Europa, ci de faptul că este o persoană extrem de competentă care a datdovadă de remarcabile calități de lider pe întreaga durată a crizei financiare. Întrucât rolulprincipal al FMI este de a lucra la pachete de reforme structurale condiționate care săînsoțească repartizarea de fonduri membrilor atunci când aceștia se află în situații disperate,cred că dna Lagarde a arătat că este cât se poate de capabilă să intermedieze acorduricomplexe privind chestiuni controversate, reunind cu succes părți disparate pentru a ajungela o soluție benefică.

Nu trebuie să ne lăsăm prinși în prisma actualei crize a zonei euro, ci trebuie să vedem caresunt problemele cu care este posibil să se confrunte FMI pe viitor. Cred că dna Lagarde areaptitudinile și antecedentele necesare pentru a conduce FMI în această perioadă de tulburărieconomice și pentru a îndruma FMI pe un drum al reformei, pentru a se asigura că acestava continua să fie relevant pentru generațiile viitoare.


Cât despre chestiunea reprezentării zonei euro în cadrul organismelor internaționale,întrucât piețele financiare nu respectă frontierele naționale, este extrem de important cainstituțiile globale să lucreze eficient pentru a coordona politica națională. Deși sunt înfavoarea unei mai mari coordonări, a unei mai mari eficiențe și a corelării politicilor pentrua evita golurile în materie de reglementare, cred că UE nu trebuie să-și piardă setul diversde voci din instituțiile internaționale. Criza a scos la iveală diferențele uriașe dintreeconomiile UE, chiar și în interiorul zonei euro, ca să nu mai vorbim despre diferențeledintre țările care nu fac parte din zona euro. Toate țările noastre au fost afectate în moduridiferite în criza actuală și avem experiențe diferite. O voce unică nu este la fel de puternicăca o multitudine de voci care cântă în armonie.

Philippe Lamberts, în numele Grupului Verts/ALE. – (FR) Doamnă președintă, dle comisar,doamnelor și domnilor, aș dori să fac patru comentarii. În primul rând, aș dori să revin ladiscursul dlui Schmidt pentru a discuta din nou despre procedură. Dat fiind faptul că esteîn joc un rol atât de important precum cel de director executiv al Fondului MonetarInternațional, cred că, în comparație cu energia investită uneori în recrutarea unoradministratori de al treilea nivel ai unor societăți, felul în care este abordată aceastăprocedură demonstrează o lipsă de profesionalism.

În locul unei proceduri relativ deschise, transparente și bazate pe criterii, ce avem? O seriede ședințe care reunesc șefi de stat sau guvern care își spun unii altora „Voi propune,cusiguranță, pe cutare și cutare”. Acest lucru nu contribuie deloc la sporirea credibilitățiiUniunii Europene. Adevărul este că, după episodul Dominique Strauss-Kahn, Europa nupoate să-și permită să aleagă calea ușoară când vine vorba despre a hotărî cine va ficandidatul său.

Din punctul meu de vedere, aceasta este o ocazie pierdută. Nu vă consider responsabilpentru acest lucru – nu sunteți persoana care ia deciziile în această privință – însă am avea,cu siguranță, de câștigat dacă am adopta o abordare mult mai organizată, mai conjugatăși mai profesionistă.

În al doilea rând, aș dori să-i răspund dnei Swinburne. Este timpul să le răspundem sincercelor care, ca dvs., dnă Swinburne, și ca dvs., dle Farage, continuă să propage ideea greșităpotrivit căreia noi, europenii, vom putea să influențăm afacerile internaționale – care neafectează și pe noi – vorbind într-o multitudine de voci.

Dnă Swinburne, este foarte bine că vorbim despre voci care cântă în armonie, însă știțifoarte bine că nu așa se întâmplă lucrurile. Dacă, la un moment dat, vom avea altceva decâto federație democratică, vocile nu vor cânta în armonie, deoarece toată lumea va avea grijăde interesele electoratului său. Acesta este mersul lucrurilor.

În plus, dacă credeți, dle Farage și dnă Swinburne, că veți apăra așa-numita suveranitate aRegatului Unit – și acest lucru se aplică tuturor statelor membre, indiferent dacă sunt statemici, precum țara mea natală, sau state mari, precum Germania, Franța și Regatul Unit –dacă credeți că veți reuși, de unii singuri, să exercitați o oarecare influență în lume, atuncicred că, din păcate, vă înșelați.

Al treilea comentariu pe care doresc să-l fac privește atitudinea FMI în timpul crizei, încomparație cu cea a Uniunii Europene. În această privință, dle comisar, vă considerresponsabil. La urma urnei, ne amintim că, în toate discuțiile purtate de triourile depreședinții care călătoreau în diverse state membre pe care încercăm să le ajutăm, FMI estecel care – și aproape mă doare că trebuie fac această afirmație după tot ceea ce au spus


ecologiștii despre FMI în anii '80 și '90 – este cel mai rezonabil astăzi, în timp ce Comisiași Banca Centrală sunt cele care stabilesc condițiile cele mai aspre.

În calitate de europeni, nu putem să permitem această stare a lucrurilor. Nu pot să înțelegde ce încercați să vă comportați ca și cum ați fi mai catolic decât papa – nu sunt sigur dacăpot să-i spun acest lucru unui finlandez, însă l-am spus oricum!

Jürgen Klute, în numele Grupului GUE/NGL. – (DE) Doamnă președintă, doamnelor șidomnilor, aici nu este vorba atât de multe despre individualități; este vorba, în primul rând,despre procedura de selecție. În mod surprinzător, oricine caută informații despre procedurade selecție a directorului executiv al Fondului Monetar Internațional (FMI) pe internet vadescoperi, în esență, doar că Statele Unite și Europa împărtășesc două poziții principale.Aceasta înseamnă că cele mai puternice națiuni din punct de vedere economic împart întreele, în calitate de minoritate, controlul asupra economiei globale, dacă pot să mă exprimastfel.

Acesta este feudalism și nu are nimic de-a face cu democrația și din acest motiv nu putemsă acceptăm această situație. După părerea noastră, demisia lui Dominique Strauss-Kahnreprezintă o ocazie majoră de a face schimbări fundamentale în acest moment în ceea ceprivește procedura de desemnare și selecție și de a o transforma într-o procedură de selecțiedeschisă, transparentă și, în primul rând, bazată pe merite, așa cum au cerut recent uneleONG-uri.

Aceasta ar trebui să includă, de asemenea, o combinație a voturilor majoritare ale membrilorFMI și a majorității acțiunilor cu drept de vot din FMI. Până acum, doar acțiunile cu dreptde vot ale FMI au fost luate în calcul, ceea ce le asigură o majoritate structurală națiunilorputernice din punct de vedere economic. Acest tip de reformă și schimbare a procesuluide selecție ar corespunde reformei FMI, care ar corespunde, de asemenea, modificărilorsurvenite în relațiile economice globale și le-ar da țărilor în curs de dezvoltare șansa de acontribui, prin experiența lor în relația cu FMI, la dezvoltarea în continuare a FMI.

În încheiere, aș dori doar să spun că FMI ar trebui să fie obligat să lucreze în vederea reduceriidezechilibrelor globale și a sărăciei.

Nigel Farage, în numele Grupului EFD. – Doamnă președintă, aș dori să-i spun dlui comisarRehn că am studiat carta FMI. Nu conține niciun element care vă va surprinde; își propunesă promoveze echilibrul, creșterea, stabilitatea cursului de schimb, să reducă dezechilibreleși să ajute țările care au probleme. Metoda clasică folosită constă în consolidarea finanțelorși organizarea unei devalorizări competitive.

Nu se precizează nicăieri în această cartă că FMI are rolul de a susține experimentele politiceși acesta este tocmai lucrul pe care l-a făcut Dominique Strauss-Kahn în atât de multemoduri. El a folosit FMI pentru a ajuta la salvarea proiectului euro care eșua și, ca atare, afost un candidat foarte nepotrivit. Acum doriți să agravați această situație prin aprobareadnei Christine Lagarde – un alt membru al elitei politice europene, o altă susținătoarefanatică a zonei euro, o persoană care crede în sprijinirea acestui proiect al zonei euro – șiaș fi crezut că, din moment ce domnia sa are un interes personal, este, în realitate, uncandidat extrem de nepotrivit.

Este ca și cum UE a deturnat FMI, acesta având acum rolul de mecanism de sprijin pentruzona euro, astfel încât nu doar contribuabilii din zona euro și membrii UE care nu fac partedin zona euro, ci întreaga lume trebuie să contribuie acum la susținerea zonei euro, în timpce problema Greciei se agravează pe zi ce trece.


Ei bine, presupun că în multe privințe veți avea nevoie de dna Lagarde, întrucât, pe lângăfaptul că Grecia va da faliment, pe lângă faptul că ne apropiem de al patrulea pachet desalvare, așa cum v-am avertizat mai devreme în cadrul acestei adunări, validitatea BănciiCentrale Europene însăși va fi pusă sub semnul întrebării în curând. V-am avertizat că nuputem să ne cumpărăm la nesfârșit propriile datorii, însă am ajuns într-un punct în cares-ar putea ca, peste câteva săptămâni, să aflăm că BCE însăși nu este solvabilă, astfel încâtdna Lagarde va putea, poate, să dea o mână de ajutor și în această privință.

Aș fi crezut că aceasta este o alegere foarte neinspirată. La un moment dat, comunitateainternațională vă va spune unde să vă dați jos – poate că acel moment nu a sosit deocamdată.

Jean-Paul Gauzès (PPE). – (FR)Doamnă președintă, dle comisar, doamnelor și domnilor,vorbesc și în numele dnei Lulling și al dlui Langen; au avut propriul lor timp afectat luăriide cuvânt, însă vă asigur că nu-l voi folosi în întregime.

Aș dori doar să evidențiez, așa cum a făcut toată lumea în acest Parlament, că procedurade selecție a noului director executiv al FMI a început.

Este important ca Uniunea Europeană să exprime o poziție unanimă și fermă care să fietransmisă nu numai de diversele state membre, ci și de Comisie, și dvs. v-ați luatangajamentul de a face acest lucru, dle comisar.

Mulți dintre noi, deputații din acest Parlament, cu excepția dlui Farage, sunt foartenerăbdători să vadă cum va fi menținut echilibrul – unul popular până acum – dintre StateleUnite și Europa în timpul procedurii de numire a directorului executiv al FMI și apreședintelui Băncii Mondiale.

Înțelegem pe deplin faptul că țările emergente – în special cele mari – și-ar dori să aibă maimultă influență în procesul decizional al FMI. Așadar, este important să continuăm reformeleîncepute cu privire la guvernanța acestei instituții internaționale și în special acele reformepe care le-ați menționat și dvs., dle comisar. Totuși, este cu siguranță prea devreme pentruschimbări radicale în ceea ce privește echilibrul obținut ca urmare a contribuțiilor financiareale statelor membre respective la Fond.

Un singur candidat european a lansat o campanie adecvată, intrând în contact cu diversestate membre. Acest candidat – care este, apropo, o femeie – are calitățile necesare.Aptitudinile sale, experiența sa politică, autoritatea sa morală și stăpânirea perfectă a limbiiengleze, împreună cu experiența ei în lucrul peste tot în lume, o fac candidatul ideal pentrupostul de director executiv al FMI.

După cum s-a spus, directorul executiv trebuie să fie o persoană care caută consens și esteeficientă într-o perioadă în care această instituție are un rol esențial de jucat în a contribuila restabilirea echilibrului economic și financiar, o persoană care înțelege foarte bine țelurileacestei instituții. Prin urmare, Uniunea noastră trebuie să ia toate măsurile necesare pentrua obține numirea dnei Christine Lagarde.

Pervenche Berès (S&D). – (FR)Doamnă președintă, cred că există totuși un paradoxconsiderabil în această dezbatere. În principiu, este esențial ca relațiile dintre Banca Mondialăși FMI să nu se schimbe. Noi, europenii, suntem cei care avem de câștigat de pe urmafuncționării multilateralismului, însă multilateralismul nu va funcționa dacă stateleemergente vor fi implicate doar într-o măsură limitată, în cadrul G20 sau oriunde în altăparte. Trebuie, într-adevăr, să abordăm această chestiune în mod dinamic și cu un simț alperspectivei. În plus, consider că este destul de paradoxal că, acum, când lansăm o campanie


urgentă pentru ca un european să fie numit șef al FMI, nu dăm un exemplu în calitate deeuropeni afirmând, dle comisar, că acesta este un pas în direcția reprezentării externe azonei euro.

Cum se explică nerăbdarea dvs. considerabilă și hotărârea de a asista la numirea unuieuropean, dacă nu prin dorința dvs. de a face acest pas, despre care ne spuneți că nu esteurgent și că-l putem discuta într-o altă zi? Dacă dorim ca multilateralismul să funcționeze,atunci trebuie să dăm noi înșine un exemplu, să fim consecvenți și să demonstrăm cât debine poate funcționa pe viitor, deoarece FMI are un rol absolut esențial de jucat în domeniulguvernanței globale, un rol care transcende chestiunea situațiilor datoriilor europene și aledatoriilor suverane ale țărilor europene care se zbat. Aceasta este o sarcină esențială, însărolul FMI, dincolo de stabilizarea piețelor, este de a ajuta la corectarea dezechilibrelorglobale care au cauzat această criză.

Este clar astăzi că nu luați această chestiune absolut esențială cu privire la guvernanță încalcul în felul în care promovați un anumit candidat sau în alte privințe. Totuși, acest lucrune interesează pe noi, socialiștii: să ne asigurăm că FMI joacă un rol în guvernanța globalăpentru a corecta dezechilibrele care au provocat această criză.

Patrick Le Hyaric (GUE/NGL) . – (FR) Doamnă președintă, dle comisar, la fel ca oricinealtcineva din acest Parlament, nu desconsider metoda folosită pentru a selecta viitoruldirector executiv al Fondului Monetar Internațional, însă ceea ce contează cel mai multpentru oameni este să știe ce rol nou intenționează această instituție internațională săîndeplinească pentru a contribui la stoparea gravelor crize economică, financiară, bugetarăși monetară din prezent.

Fondul Monetar Internațional trebuie să devină mult mai democratic și să se concentrezepe dezvoltarea resurselor umane, educație și ocuparea forței de muncă. În opinia mea,minoritatea de blocare a Statelor Unite ar trebui anulată. Drepturile de vot ale țăriloremergente ar trebui sporite semnificativ.

FMI ar trebui să fie un instrument împotriva speculațiilor, care sufocă populația în prezent,un instrument eficient pentru stabilizarea pieței agricole și a pieței de mărfuri în vedereacombaterii paradisurilor fiscale despre care se vorbește adesea. În locul unui război almonedelor, FMI ar trebui să lanseze un nou proiect major: cel al unei monede internaționalecomune pentru cooperare, în locul unui război al economiei și al concurenței.

Acestea sunt chestiunile pe care ar trebui să le discutăm cu titlu prioritar, astfel încât calitateavieții oamenilor să se îmbogățească și bancherii să nu se mai îmbogățească prin jefuireanațiunilor.

Róża Gräfin von Thun und Hohenstein (PPE). – (PL)Doamnă președintă, este păcatcă recent s-a discutat despre FMI doar în contextul procesului în care este implicat fostulșef al acestei instituții, Dominique Strauss-Kahn. Au avut de suferit nu numai prestigiulacestui post important și al întregii instituții, ci și prestigiul unui politician european careocupă o funcție atât de importantă. Cred că dacă, în urma acestui eveniment, vom încetaîn cele din urmă să tolerăm comportamentul despre care știa toată lumea și care esteacceptat la scară mult prea mare, acesta ar fi singurul lucru pozitiv rezultat de pe urmaacestei chestiuni îngrozitoare. Totuși, acum trebuie să luptăm pentru a reconstrui reputațiaacestei funcții și a instituției FMI. Pentru ca acest lucru să se întâmple, trebuie să propunemo persoană competentă pentru această funcție, care va reuși să mențină calmul pe piețe,în mass-media și în opinia publică generală în situația foarte dificilă în care ne aflăm astăzi.


Este important ca candidatul să fie credibil, iar Christine Lagarde a fost numită de ziarulFinancial Times cel mai bun ministru de finanțe din zona euro în 2009. Dl comisar amenționat deja cât de bine a prezidat la G20. Este o persoană a cărei credibilitate nu poatefi pusă la îndoială. Nu putem să subestimăm rolul FMI, în special acum, când ne confruntămcu o criză financiară și economică care afectează multe țări din Europa. Prin urmare,gândirea europeană ar trebui să fie prezentă în această instituție. Avem nevoie în aceastăfuncție de o persoană care înțelege semnificația crizei actuale. Am convingerea că, în timpce se va ocupa de finanțele globale de la FMI și își va folosi aptitudinile și experiențainternațională pe care a dobândit-o în Uniunea Europeană, Christine Lagarde nu va pierdedin vedere interesele europene. Ea însăși a afirmat că, dacă ar fi aleasă în această funcție,și-ar pune toată experiența dobândită ca avocat, director executiv, ministru și femeie înslujba Fondului. Propun să acordăm o atenție deosebită elementului final, care este foarteimportant în această situație.

João Ferreira (GUE/NGL). – (PT) Doamnă președintă, procedura de înlocuire adirectorului executiv al Fondului Monetar Internațional (FMI) nu poate fi separată dedificultățile și contradicțiile cu care se confruntă sistemul capitalist în prezent în contextulcrizei prin care trece, care se agravează. Schimbarea permanentă din una dintre instituțiilecare se află în vârful sistemului este corelată în mod inextricabil cu disputele dintre diverselegrupări capitaliste mari, unde apar conflicte între puterile majore. Este, de asemenea,inseparabilă de chestiunea nesoluționată privind reformarea sistemului monetar și, împreunăcu aceasta, de războiul monetar cu privire la hegemonia dolarului la nivel global. Acestaeste un război ale cărui consecințe sunt aruncate pe umerii lucrătorilor și ai popoarelor dela periferie, după cum putem vedea în Uniunea Europeană.

Fără a ascunde vreo clipă măsura enormă în care stânga de centru și legăturile sale de lungădurată cu neoliberalismul sunt responsabile pentru acest proces, procedura de selecție este,de asemenea, inseparabilă de conflictul dintre cei care acceptă necesitatea de a restructuradatoriile în zona euro și cei care fac presiuni pentru a păși pe orbite spre noi mijloace deintervenție instituționalizată și în mod vădit colonialistă.

În orice caz, ambele categorii par hotărâte să ducă exploatarea și oprimarea lucrătorilor șia popoarelor la noi niveluri.

Niki Tzavela (EFD). – (EL) Doamnă președintă, dle comisar, s-ar părea că secolul al 21-leava rămâne pentru posteritate secolul războiului dintre puterea politică și puterea instituțiilorfinanciare. Există țări în lume care sunt literalmente guvernate de instituții financiareanonime și cetățenii din aceste țări sunt conduși încoace și încolo, iar soarta lor estedeterminată de ceea ce fac piețele.

Cred că dna Lagarde va fi un reprezentant demn și capabil al Uniunii Europene; este calificatăîn mod corespunzător pentru post datorită experienței pe care a dobândit-o în timpulacestei perioade furtunoase de criză economică și cred că va fi un reprezentant demn aleconomiei europene în cadrul guvernanței economice globale.

Paul Rübig (PPE). – (DE) Doamnă președintă, cred că este important ca dna Lagarde săfie numită în această funcție de conducere. În Franța, a dovedit că înțelege economia, că șiea promovează în special întreprinderile mici și mijlocii și că îi respectă pe cei care muncescefectiv și aduc o contribuție. Este, desigur, și un principiu al Fondului Monetar Internaționalacela de a lucra pentru a îmbunătăți standardul de trai al oamenilor. Redistribuirea esteposibilă doar dacă se produce efectiv un lucru care să fie redistribuit.


Prin urmare, reforma Fondului Monetar Internațional și a Băncii Mondiale este, cu siguranță,o prioritate. Trebuie să ne asigurăm că aceste țări cu probleme financiare primesc instruireanecesară și că sunt transmise cunoștințele adecvate cu privire la modul în care încercămdin răsputeri să rezolvăm aceste probleme în Uniunea Europeană.

Ilda Figueiredo (GUE/NGL). – (PT) Doamnă președintă, dezbaterea pe care o purtăm înacest Parlament evită cele mai importante chestiuni. Cu alte cuvinte, nu abordează problemagravă a capitalismului internațional: problema piețelor financiare care ne controleazăeconomiile; care încearcă să le impună țărilor însele normele lor; care continuă să exacerbezeinegalitățile, discriminarea și atacurile asupra drepturilor lucrătorilor și a serviciilor publiceesențiale; și care contribuie la o creștere a sărăciei și a excluziunii sociale, nu numai pe planinternațional, în țările mai puțin dezvoltate, ci și aici, în Uniunea Europeană, și în multedintre statele noastre membre.

Prin urmare, se impunea ca Comisia să adopte o poziție categorică pentru a schimba situația;pentru a pune capăt paradisurilor fiscale; pentru a controla piețele financiare; și pentru apreveni exacerbarea inegalității și a exploatării.

Olli Rehn, membru al Comisiei. – Doamnă președintă, stimați deputați, permiteți-mi săvă mulțumesc mai întâi pentru această dezbatere foarte cuprinzătoare. Cred că există unconsens majoritar în acest Parlament – nu deplin, însă majoritar – în ceea ce priveșteprocedura de selecție a viitorului directorului executiv al FMI. Trebuie să fie transparentă,deschisă și să se bazeze pe merite.

Cred, de asemenea, că există susținere majoritară – poate nu absolută, însă majoritară –pentru dna Lagarde, care a primit deja avizul statelor membre ale UE și al Comisiei în calitatede candidat al acestora la funcția de director executiv al FMI.

Doresc să fac trei comentarii pentru a răspunde unor opinii exprimate în cursul dezbaterii.În primul rând, FMI a jucat un rol esențial, în cooperare cu Uniunea Europeană, în depășireacrizei datoriilor suverane din Europa, depășire la care Dominique Strauss-Kahn a avut ocontribuție majoră în calitate de director executiv al Fondului Monetar Internațional.

Deși ne confruntăm încă cu probleme considerabile în unele segmente ale piețelor datoriilorsuverane din anumite țări, am reușit să limităm criza datoriilor suverane și să protejămredresarea economică care are loc în Europa. Desigur, această activitate trebuie continuată,și mai avem de luat decizii dificile, mai ales în următoarele săptămâni din iunie. Însă să nuuităm că pe meleagurile europene nu s-a produs nicio catastrofă de genul falimentuluibăncii Lehman Brothers și trebuie să ne asigurăm că nici nu se va produce o astfel decatastrofă. Acest lucru ar dăuna creșterii economice și îmbunătățirii ocupării forței demuncă în Europa.

În al doilea rând, avem o cooperare foarte bună între Comisie, BCE și FMI, care nu eraevidentă când am început, în urmă cu circa un an și jumătate, în ceea ce privește combatereatulburărilor financiare. Fiecare dintre aceste trei instituții are propriile sale reguli, propriasa filosofie și propria sa independență, și nu era evident că acestea ar putea colabora pentrua depăși aceste provocări. Totuși, îndrăznesc să afirm că un simț pragmatic al conștientizăriicrizei a prevalat și ne-a ajutat să cooperăm pentru a limita criza datoriilor suverane și aproteja redresarea economică.

În al treilea rând, sunt de acord cu faptul că trebuie să reformăm reprezentarea noastrăexternă. După cum am afirmat în remarcile pe care le-am făcut cu ocazia deschiderii ședinței,avem acum o misiune uriașă care constă, în primul rând, în finalizarea reformei guvernanței


economice interne. Suntem pe punctul de a face acest lucru, și mă bazez pe dvs. să luațimăsuri în acest sens în cursul lunii iunie, înainte de vacanța de vară. Această reformă esteextrem de importantă pentru credibilitatea Uniunii Europene în aceste vremuri de criză.Propun, așadar, să facem tot ceea ce ne stă în putință pentru a ne asigura că vom finalizaaceastă reformă indispensabilă a guvernanței economice a UE.

Pe termen lung, obiectivul nostru este de a avea un singur reprezentant, cel puțin pentruzona euro. Pe termen scurt, avem nevoie de o coordonare practică și pragmatică mai bunăa politicilor în rândul statelor membre ale UE care sunt reprezentante la G20 sau G7 sauFMI. Trebuie să spun că am văzut o mulțime de îmbunătățiri concrete în această privință,astfel încât statele membre ale UE care sunt reprezentate în G20 sau FMI sau G7 împărtășescde obicei obiective comune și lucrează de obicei împreună ca și cum ar fi o orchestră, șinu cu voci diferite.

Da, există suficient loc pentru îmbunătățiri și trebuie să discutăm această chestiune în modaprofundat. Însă, așa cum am afirmat, propun să finalizăm mai întâi reforma guvernanțeiinterne, după care vom putea să revenim la chestiunea referitoare la modalitatea deîmbunătățire a reprezentării noastre externe. Drepturile țărilor emergente înseamnă căeste în interesul fundamental al Uniunii Europene, al cetățenilor săi și al statelor sale membresă fim mai uniți și să fim astfel mai eficienți în promovarea cauzelor și a intereselor noastrepe scena mondială.



Edward Scicluna (S&D) în scris. – Indiferent cine va fi următorul director executiv alFMI, el sau ea va avea o misiune uriașă. Este probabil ca anii care urmează să fie dominațide reforme în materie de guvernanță financiară și economică internațională. Sunt mulțicandidați excelenți, și sper că selecția se bazează pe merit, nu pe politică. Realitatea este căUE boxează sub greutatea sa la nivel global, indiferent dacă este vorba despre G20, FMIsau OMC. Nu vorbește pe un singur ton coerent, ci pe mai multe tonuri. Acesta este unneajuns grav care afectează în special statele membre mai mici, cărora le lipsește forțadiplomatică a națiunilor mai mari. Dacă s-ar conveni asupra pozițiilor politice în modtransparent și democratic, am avea de câștigat de pe urma asumării de către UE a unui rolmai activ în remodelarea sistemului monetar și financiar internațional. Comisia pentruafaceri economice lucrează în prezent la un raport privind guvernanța economică globală,care va duce, sper, la propuneri din partea Comisiei privind îmbunătățirile reprezentăriiexterne a UE în acest domeniu. UE este un bloc economic care reprezintă peste 450 demilioane de persoane, cu o monedă care este a doua monedă de rezervă internațională dinlume. Însă dacă noi nu o vom lua în serios, nici restul lumii nu o va face.

18. Al șaptelea program al UE pentru cercetare, dezvoltare tehnologică șidemonstrații (dezbatere)

Președinta. – Următorul punct pe ordinea de zi este raportul elaborat de dl Audy, înnumele Comisiei pentru industrie, cercetare și energie, referitor la revizuirea intermediarăa celui de-al șaptelea program-cadru al Uniunii Europene pentru activități de cercetare, dedezvoltare tehnologică și demonstrative (Α7-0160/2011).

Jean-Pierre Audy, raportor. – (FR) Doamnă președintă, doamnă Geoghegan-Quinn,doamnelor și domnilor, ne-am adunat aici pentru a evalua cel de-al șaptelea program-cadru


al Uniunii Europene pentru cercetare (2007-2013), care are un buget de51 de miliarde de euro. Este cel mai mare program din lume și această sumă ar trebui săfie comparată cu cele 17 miliarde de euro pentru programul 2000-2006, care s-a derulatpe o perioadă de cinci ani, în timp ce acesta se derulează pe o perioadă de șapte.

Negocierile privind cel de-al șaptelea program-cadru au avut loc în 2006 și acoperă – repet– perioada 2007-2013. Ca urmare a acestor negocieri, avem acum trei elemente noi carene determină să ne îndreptăm atenția asupra evaluării programului.

În primul rând, Uniunea Europeană trece în prezent peste eșecul Strategiei de la Lisabona,care a fost concepută de Consiliul European în 2000 cu scopul de a face din UniuneaEuropeană cea mai mare economie bazată pe cunoaștere din lume până în 2010. Acumavem Strategia Europa 2020. Al doilea element: eșecul tratatului constituțional. Astăzi,Tratatul de la Lisabona este în vigoare și aduce cu sine competențe noi. Al treilea elementnou: criza financiară care a ajuns la noi din Statele Unite în 2008.

Având aceste trei elemente noi în vedere, trebuie să ne gândim la anii 2011-2013. Trăimîntr-o perioadă post-criză extrem de fragilă și, în aceste timpuri cu resurse publice puține,sumele în joc sunt substanțiale. Au fost programate 26 de miliarde de euro pentru primiitrei ani. 28,5 miliarde de euro au rămas în program pentru 2011, 2012 și 2013. Trebuie,așadar, să ne gândim cu atenție la mesajele pe care dorim să le transmitem ComisieiEuropene, astfel încât aceasta să-și adapteze politica în materie de cercetare provocărilormajore ale epocii.

Alți vorbitori vor dezvolta afirmațiile mele, însă aș dori să evidențiez două aspecte: primuleste simplificarea, iar al doilea este răspunsul la provocările majore cu care ne confruntăm.

În ceea ce privește simplificarea, colega mea, dna Carvalho, va discuta în detaliu raportulsău excelent și, dnă comisar, salutăm decizia Comisiei din 24 ianuarie 2011 de creare aunui instrument unic de înregistrare, însă trebuie să mergem mai departe. Trebuie săsimplificăm viitorul și să lăsăm în urmă trecutul. Sunteți familiarizată bine cu toate acestechestiuni, în calitate de fostă membră a Curții de Conturi Europene. Reforma de trei ani aRegulamentului financiar ne va permite să stabilim temeiul juridic pentru aceastăsimplificare, însă nu cred că a ne juca cu riscul tolerabil de eroare este modalitatea potrivităde a acționa. Trebuie să ne simplificăm regulamentele, și prin simplificare vom reducenumărul de erori.

În eventualitatea unui dezacord între auditorii Comisiei și organismele supuse auditului,propun să se permită opțiunea de a efectua contra expertize și să i se permită unui mediatorsă intervină, astfel încât să nu trebuiască să-i cerem Curții de Justiție să soluționeze eventualelitigii care pot apărea între organismele supuse auditului și Comisie. Trebuie neapărat sărezolvăm această chestiune, dnă comisar.

Urmează provocările majore. Trebuie să implicăm sectorul industrial mai mult în aceastăpolitică industrială Europa 2020, în special în ceea ce privește brevetul european, și trebuiesă sporim participarea IMM-urilor – întreprinderi mici și mijlocii – și a femeilor.Infrastructura ar trebui cofinanțată de programul-cadru, Banca Europeană de Investiții,fondurile structurale și politicile naționale. Trebuie să încurajăm excelența, precum și săasigurăm o distribuire armonioasă a infrastructurii de cercetare pe întregul teritoriu alUniunii Europene. În prezent nu știm ce țări vor primi premiile Nobel peste cinci ani.Trebuie, de asemenea, să ne onorăm angajamentele internaționale, precum ITER.


În cele din urmă, acest raport propune ca pe viitor să se dubleze suma alocată finanțăriicercetării pentru a crea acest spațiu european de cercetare, cu ajutorul Consiliului Europeanpentru Cercetare. Aceasta este cheia pentru creșterea de care avem nevoie pentru a nefinanța ambițiile sociale și a ne onora angajamentele privind mediul înconjurător.

Máire Geoghegan-Quinn, membră a Comisiei. – Doamnă președintă, stimați deputați,aș dori să vă mulțumesc pentru această oportunitate de a mă adresa tuturor domniilorvoastre înainte de votul final privind raportul de evaluare intermediară a PC7 în cadrulședinței plenare de mâine dimineață. Punerea în aplicare a celui de-al șaptelea program-cadruși, apoi, progresul spre ceea ce se propune drept cadru strategic comun pentru cercetareși inovare sunt marcate de o serie lungă de pași individuali însă, cu toate acestea, importanți.Cred că această dezbatere de astăzi reprezintă unul dintre acești pași importanți.

La discuțiile de astăzi au condus lunile de lucru sârguincios al dlui Audy, al raportoriloralternativi, al celorlalți membru ai Comisiei pentru industrie, cercetare și energie, precumși al membrilor Comisiei pentru bugete. Evaluarea nu înseamnă nimic dacă rezultatele nusunt prezentate, discutate, puse sub semnul întrebării și chiar acceptate sau respinse uneoride însăși părțile interesate pe care își propune să le slujească și, desigur, Parlamentul joacăun rol esențial în acest proces, punând la dispoziție o gamă largă de experiență nu numaidin viața politică și publică, ci și, lucru la fel de important, din numeroasele domenii încare deputații dețin cunoștințe temeinice.

Permiteți-mi să fac câteva remarci cu caracter introductiv cu privire la raportul însuși. Înprimul rând, este un raport bogat și cuprinzător care abordează în mod constructiv aspectelecheie ridicate în cadrul evaluării intermediare a PC7. Este foarte încurajator să vedem căraportul de evaluare intermediară a declanșat răspunsuri foarte pline de semnificație dinpartea instituțiilor și că aceste răspunsuri, deși se concentrează uneori asupra unor chestiunidiferite, sunt de acord, în principiu, cu principalele descoperiri și recomandări făcute deexperții independenți în materie de evaluare.

Comisia este încântată să observe că calitatea acestei activități de evaluare este recunoscutăde Parlament. Comisia ia act de faptul că principalele chestiuni ridicate în prezentul raportcoincid cu chestiunile cheie abordate în răspunsul Comisiei la raportul de evaluare. Cutoate că s-ar putea să nu existe acord deplin cu privire la fiecare detaliu, este important săremarcăm că există o înțelegere comună fundamentală în ceea ce privește elementele demare valoare, în special necesitatea unei strategii cuprinzătoare pentru a stimula cercetareași inovarea în contextul Strategiei Europa 2020, necesitatea de a face programul maiaccesibil gamei largi de contribuitori potențiali de pe întregul teritoriu al Europei șinecesitatea de a simplifica în continuare procedurile pentru a le permite participanților săse concentreze pe creativitate mai degrabă decât pe birocrație.

Comisia își evidențiază intenția de a lua măsuri concrete în anii care au rămas din PC7pentru a pune în aplicare un număr maxim de sugestii concise făcute de evaluatori. Dreptexemplu, așa cum ne-a amintit dl Audy, am pus deja în aplicare trei măsuri concrete desimplificare pentru PC7: o mai mare utilizare a costurilor medii cu personalul, procedurimai ușoare pentru proprietarii-administratori de IMM-uri și un comitet de autorizare caresă asigure o interpretare comună a normelor.

În același timp, recomandările și opiniile exprimate în această evaluare intermediară sunt,desigur, de o importanță capitală pentru pregătirea activităților viitoare în domeniulcercetării și al inovării. Printre aceste măsuri se va număra progresul semnificativ în sensul


simplificării, care va fi posibilă cu ajutorul unui cadru strategic comun, al unor noi normede participare și – cu ajutorul dvs. – al unui Regulament financiar revizuit, ușor de înțeles.

Comisia așteaptă cu interes continuarea acestei dezbateri prin discuțiile viitoare. În acestcontext, comentariile dvs. de astăzi și chestiunile pe care le semnalați vor contribui laaprofundarea în continuare a înțelegerii noastre.

Carl Haglund, raportor pentru aviz al Comisiei pentru bugete. – (SV) Doamnă președintă, așdori să-i mulțumesc minunatei doamne comisar pentru angajamentul puternic față decercetare și aș dori să-i mulțumesc, de asemenea, raportorului. Am privilegiul de a acționaîn calitate de raportor pentru aviz al Comisiei pentru bugete cu privire la chestiuni înmaterie de cercetare și am câteva comentarii scurte din partea comisiei noastre.

Aș dori să încep cu o critică, și anume că ar fi bine dacă evaluările de acest gen ar putea săajungă în timp util. Acest lucru ne-ar facilita lucrul, însă evaluarea este bună sub toatecelelalte aspecte. Comisia pentru bugete consideră că este important pe viitor să consolidămlegătura dintre cercetare și industrie într-un mod mai bun, astfel încât să utilizăm efectivpotențialul noilor idei și inovații în practică.

Am dori să evidențiem, de asemenea, faptul că trebuie să avem curajul de a ne asuma riscuri.Fără riscuri, nu vom obține rezultatele bune pe care ni le dorim. Un alt aspect pe care l-amenționat dna comisar însăși este chestiunea privind simplificarea procedurilor și reducereabirocrației existente. Acest lucru este extrem de important. Nu în ultimul rând, aș dori săvă amintesc că trebuie să putem să punem în aplicare Strategia Europa 2020 în cel de-alșaptelea program-cadru pentru cercetare; nu putem să așteptăm până la următorul.

Maria Da Graça Carvalho, în numele Grupului PPE. – (PT) Doamnă președintă,permiteți-mi să încep prin a-l felicita pe raportor pentru raportul său excelent și, deasemenea, pentru modul în care și-a desfășurat activitatea. Programul-cadru actual esteimportant din punct de vedere strategic pentru competitivitate și ocuparea forței de muncăîn Europa. 50 % dintre fondurile sale nu au fost cheltuite încă. În consecință, revizuireaintermediară a actualului program-cadru este esențială pentru ca, în a doua jumătate aexistenței sale, acesta să poată contribui eficient la redresarea economică a Europei.

Cât despre principalele recomandări ale revizuirii, aș dori să evidențiez importanțasimplificării accesului la fonduri și adaptarea priorităților tematice și caracterul adecvat alnormelor în raport cu noile provocări. Simplificarea accesului la fondurile pentru cercetareva permite ca normele și procedurile să devină mai simple, mai clare și mai transparente.Prin urmare, orice recomandări cuprinse în raport care vizează simplificarea, însă care nusolicită revizuirea regulamentelor financiare, ar trebui incluse totuși în cel de-al șapteleaprogram-cadru. Aș dori să felicit Comisia pentru măsurile care au fost deja puse în aplicare.

În al doilea rând, aș dori să evidențiez necesitatea unui mai mare accent pe domenii tematiceesențiale pentru viitorul Europei, precum securitate energetică, mediu și îngrijire medicală.

În al treilea rând, adaptarea normelor pentru a lua parte la noile provocări va permite, deexemplu, o mai mare participare din partea întreprinderilor mici și mijlocii (IMM-uri) și atinerilor cercetători la proiectele de cercetare.

În cele din urmă, salut orientările pentru următorul program-cadru. Aș evidenția cuprecădere recomandarea de a majora substanțial bugetul pentru știință și inovare înurmătorul cadru financiar al UE. Numai astfel va deveni Europa mai competitivă și maiprosperă.


Britta Thomsen, în numele Grupului S&D. – (DA) Doamnă președintă, dnă comisar,doamnelor și domnilor, aș dori să încep prin a-i mulțumi dlui Audy pentru cooperarea saexcelentă la revizuirea programului cadru pentru cercetare. UE se confruntă cu o provocareuriașă, care vine de la țări precum China, India și Brazilia. Aceste țări trec printr-o perioadăde dezvoltare economică masivă. Trebuie, așadar, să fim chiar mai buni în materie decreștere și de locuri de muncă prin cercetare și inovare – în caz contrar, UE va rămâne înafara cursei cunoașterii.

Al șaptelea program-cadru a avut succes, însă există loc de îmbunătățiri. Am trei prioritățipentru negocierile referitoare la cel de al optulea program-cadru. Trebuie să simplificămprocedurile de solicitare și raportare. Trebuie, pur și simplu, să ne ocupăm de birocrație.În al doilea rând, trebuie să avem curajul de a ținti spre libertate și flexibilitate. Cercetătoriiînșiși trebuie să aibă libertatea de a selecta cele mai importante domenii de cercetare și, înspecial, programul trebuie să fie suficient de flexibil încât să ne permită să facem fațăprovocărilor viitoare. Acest lucru va crea rezultate mai bune. Trebuie, de asemenea, sădevenim mai buni la a lucra și a gândi într-un mod interdisciplinar.

Frédérique Ries, în numele Grupului ALDE. – (FR) Doamnă președintă, al șapteleaprogram-cadru pentru cercetare este cel mai mare program de cercetare din lume: are unbuget de 54,6 miliarde de euro pentru perioada actuală cuprinsă între 2007 și 2013 și afinanțat peste 9 000 de proiecte până în prezent. Întrebarea este dacă rezultatele suntdemne de această investiție majoră.

Judecând după discursurile anterioare, cred că a adresa întrebarea înseamnă parțial a-irăspunde. Europa se luptă să se descurce cât de bine poate, și cunoaștem motivele principaleale acestui fapt, care au fost evidențiate: există, în termeni generali, o diviziune între nordși sud în Europa în ceea ce privește cercetarea și dezvoltarea; Europa a rămas, de asemenea,în urmă, în materie de cheltuieli alocate cercetării și dezvoltării de întreprinderi; șicercetătorii și IMM-urile întâmpină dificultăți în a accesa diverse programe, după cum amenționat raportorul nostru.

Există loc de optimism, și aceasta este o situație fericită, întrucât Consiliul, Parlamentul șiComisia sunt de acord pe deplin cu privire la această chestiune și sunt conștiente de aceastănecesitate de a muta accentul cercetării și inovării europene pe provocările sociale șieconomice majore existente. Mă gândesc, desigur, la schimbările climatice – o chestiunediscutată deja – însă mă gândesc, de asemenea, la securitate energetică, perioada de dupăFukushima, care va trebui gestionată, și la siguranța alimentară, zdruncinată de bacteria E.Coli.

Este, de asemenea, esențial să evităm să facem prea multe lucruri deodată – în aceastăprivință, împărtășesc, în mod evident, dorința dlui Audy de a stabili priorități definite înmod clar pentru Europa cercetării. Aceasta este ideea exprimată la punctul 9 al raportului.Europa trebuie să-și ofere mijloacele de a îndeplini obiective majore specifice. Raportorula menționat, de asemenea, cele 28 de miliarde de euro care vor fi distribuite în cei trei anirămași.

Întrucât vorbim despre priorități și domenii specifice, voi încheia prin a menționa în modconcret un domeniu de acest gen – nanotehnologiile – unde cred că este nevoie de maimulte investiții, date fiind numeroasele sectoare în care ar putea fi folosite: medicină,producție agroalimentară, electronică, materiale și energii noi. Da, experții noștri suntpersoanele în măsură să înceapă această revoluție, însă Uniunea Europeană – sunt pe


punctul de a încheia – trebuie să preia conducerea și să cucerească acest teritoriu al lucrurilorextrem de mici.

Vicky Ford, în numele Grupului ECR. – Doamnă președintă, cercetarea și inovarea suntesențiale pentru a avea creștere și a face față celor mai mari provocări. Am văzut numeroasecercetări excelente finanțate de granturi europene, atât în proiecte de colaborare cu industriași peste graniță, cât și în granturi individuale acordate oamenilor de știință experți.

Totuși, programul-cadru al Europei are reputația de a fi cel mai birocratic din lume. Dnăcomisar, tot sunt de părere că puteți face mai multe în materie de simplificare. Sunt puținibani și fondurile trebuie să ajungă repede la oamenii de știință din laborator, și nu la ceicare completează formularele și verifică conturile.

Nu fiecare ofertă poate fi finanțată și, în lumea cercetării, valoarea adăugată este, desigur,dificil de măsurat, însă nu cred că un sistem european comun pentru evaluarea performanțeieste singura cale de a progresa. Avem nevoie de oameni de știință care concurează cu ceimai buni din lume și ar trebui evaluați pe scena internațională. Nu trebuie nici săcompromitem principiul excelenței. Consiliul European pentru Cercetare, de exemplu, aluat multe măsuri în sensul susținerii oamenilor de știință individuali. Dacă mandatul lorva fi modificat pentru a susține proiectele de echipă, acest lucru nu trebuie să afectezesusținerea individualităților care excelează.

Aș dori să se aloce mai mulți bani cercetării, însă nu există niciun cont bancar infinit. Grupulmeu și cu mine nu putem să susținem dublarea bugetului UE într-un domeniu fără unangajament luat față de a arăta de unde altundeva pot veni bani. În schimb, am dori cafondurile publice să fie utilizate mai inteligent, atât în rândul investițiilor private, cât și prinachiziții publice mai bune.

Marisa Matias, în numele Grupului GUE/NGL. – (PT) Doamnă președintă, în primul rândaș dori să încep prin a-i mulțumi dlui Audy pentru munca depusă și pentru modul excelentîn care a colaborat cu noi toți, din toate grupurile, și pentru deschiderea de care a dat dovadăpe durata procesului.

Cred că revizuirea acestui al șaptelea program-cadru este extrem de importantă. Nu pot săsubliniez îndeajuns importanța chestiunilor precum transparența, simplificarea șiredistribuirea, care sunt esențiale și evidențiate în mod clar în acest raport și în pozițiileadoptate de Parlament.

Consider că cercetarea și dezvoltarea sunt contribuții fundamentale la un model dedezvoltare mai corect, mai distributiv și mai durabil, astfel încât nu putem să neglijăm uniifactori. Întrucât mulți dintre aceștia au fost deja precizați aici, voi menționa factorii caresunt adesea uitați.

În primul rând, revizuirea a evidențiat faptul că repartizarea fondurilor pentru cercetarecontinuă să fie prea concentrată, și nu ne putem permite să pierdem din vedere acest aspect.Unele țări, unități și centre de cercetare și industrii mari pot să acceseze fonduri pentrucercetare mult mai ușor decât altele. Nu putem să fim de acord cu acest model. Trebuie sărealizăm o creștere a participării noilor state membre și a țărilor din sud care se întâmplăsă aibă cea mai mare nevoie de acces la finanțare.

În al doilea rând, cred că implicarea participanților reali și a organizațiilor din societateacivilă ar trebui, de asemenea, sporită. Întreprinderile mici și mijlocii (IMM-uri) continuă săreprezinte o provocare importantă.


În al treilea rând, o observație referitoare la caracterul precar al activității de cercetare:cercetarea care este de calitate ridicată sau excelentă nu va fi posibilă dacă vom continuasă le permitem cercetătorilor din anumite părți din Europa să fie supuși unor condiții delucru care nu sunt demne de acest nume. Acestea fiind spuse, aș dori, în primul rând, sătransmit mulțumirile mele pentru munca depusă. Cred că acesta este un pas importantpentru Parlament.

Niki Tzavela, în numele Grupului EFD. – Doamnă președintă, aș dori să-i mulțumesc dluiAudy pentru raportul său excelent. PC7 este unul dintre cele mai mari programe de cercetaredin lume și este bine să avem o evaluare la jumătatea perioadei.

În primul rând, sunt încântată să văd că există o solicitare unanimă privind măsurile desimplificare a normelor noastre referitoare la metodele de finanțare. În al doilea rând, esteimportant să ne concentrăm pe participarea neadecvată a IMM-urilor la program și săsolicităm măsuri pentru îmbunătățirea acestui aspect, în special deoarece creșterea și creareade locuri de muncă în UE pe viitor depind de ele. În al treilea rând, susțin categoric acțiunile„Marie Curie”. Aș dori, de asemenea, să adaug că ar fi esențial pe termen mediu să dezvoltămun mecanism de evaluare a progresului și a impactului măsurabil al politicilor și programelorîn materie de inovare în UE.

În încheiere, trebuie să spun că nivelul de finanțare a PC7 trebuie menținut, întrucât nedăm seama că investițiile în cercetare și dezvoltare sunt esențiale pentru îndeplinireaobiectivelor Strategiei Europa 2020.

Herbert Reul (PPE). – (DE) Doamnă președintă, dle comisar, doamnelor și domnilor, așdori, în primul rând, să le mulțumesc dlui Audy și colegilor mei deputați care au lucrat laacest raport. O revizuire de acest gen este, desigur, o condiție prealabilă importantă pentruconcluziile pe care trebuie să le deducem. Am fi cu toții de acord, cu siguranță, că chestiuneainvestițiilor în cercetare este esențială pentru viitorul Europei. Totuși, rămâne de văzutdacă vom avea apoi curajul să deducem concluziile adecvate de pe urma acestui fapt cândvom intra în runda următoare. Avem curajul de a garanta faptul că vom lua măsuri și vomreuși noi să punem la dispoziție resurse financiare adecvate? Toată lumea spune că o vomface, însă va fi dificil. Cum vom reuși să utilizăm resursele existente mai eficient? Sunt foarterecunoscător pentru faptul că, în cadrul acestei dezbateri, am acordat o foarte mareimportanță chestiunii simplificării, inclusiv în legătură cu raportul dnei Carvalho. Cumvom acționa mai simplu, mai rapid și mai eficient și cum vom obține rezultate mai bunecu resursele existente? Aceasta este, pe lângă chestiunea finanțării adecvate, o altă chestiunecheie.

În al treilea rând, trebuie să ne asigurăm – și în această privință i-aș contrazice pe unii dintrecolegii mei deputați – că nu distribuim fondurile în funcție de principiul potrivit căruia„fiecare ar trebui să primească câte puțin”. Acesta nu este principiul pe care ar trebui să-lfolosim pentru fondurile pentru cercetare. Fondurile pentru cercetare pot fi alocate doarîn funcție de principiul excelenței. Rezultatul – din păcate – este că fondurile nu suntdistribuite în mod egal tuturor statelor membre. Aceasta înseamnă că avem o sarcină uriașă,și anume de a ne asigura că se fac îmbunătățiri tocmai în acele state membre care nuîntrunesc încă criteriile de excelență. În acest scop, avem nevoie în mod evident de alteinstrumente, întrucât această chestiune nu a fost soluționată încă. Pe viitor, vom aveanevoie de o gamă de instrumente, nu numai pentru a ne asigura că fondurile sunt distribuiteîn mod egal, ci și pentru ca alte fonduri cu alte instrumente să fie folosite pentru a puneaccent pe aspecte specifice.


Nu în ultimul rând, trebuie să finanțăm mai puține proiecte. Nu putem să evităm luareaunei decizii în ceea ce privește aspectele elementare pe care dorim să ne axăm. Dacă toatălumea va introduce un subiect nou, acest lucru nu va avantaja fondurile alocate cercetăriipe termen lung. Trebuie să avem curajul de a privi și de a vedea ce este deosebit de bun șice dorim, în special, să continuăm să finanțăm.

Teresa Riera Madurell (S&D). – (ES) Doamnă președintă, dnă comisar, în ce măsurădevin punctele slabe identificate în sistemul nostru de cercetare și dezvoltare puncte taricu ajutorul celui de-al șaptelea program-cadru?

Se impunea stimularea cercetării elementare și a fost creat, în mod corespunzător, ConsiliulEuropean pentru Cercetare, care va trebui să facă o treabă mai bună în ceea ce priveștecombinarea excelenței și a coeziunii pe viitor. Era nevoie de mai mulți cercetători și au fostcreate acțiunile „Marie Curie”, care continuă să necesite eforturi și mai mari. S-a căutat ungrad mai mare de participare din partea întreprinderilor mici și mijlocii (IMM-uri), și amatins cu succes o cifră de aproape 15 %, care ar putea fi îmbunătățită în continuare prinsporirea simplificării. Era nevoie, de asemenea, de mai multe fonduri, în special de fonduriprivate, care continuă să fie un punct slab, nu numai din cauza crizei, ci și din cauza faptuluică anumite instrumente precum Inițiativele Tehnologice Comune (ITC) mai pot fiîmbunătățite, sincer vorbind.

Cu toate acestea, dle Audy, nu mă îndoiesc că, datorită lecțiilor învățate din această revizuirela jumătatea perioadei, programul-cadru va atinge un grad de excelență și mai mare. Felicităripentru raportul dumneavoastră.

Vladko Todorov Panayotov (ALDE). – Doamnă președintă, aș dori, mai întâi, să lemulțumesc experților din Comisie și raportorului, dl Audy, pentru activitatea lor.

Această retrospecție la jumătatea perioadei este esențială. Uniunea Europeană suferă delipsă de reactivitate, fapt care a împiedicat-o să îndeplinească obiectivele Strategiei de laLisabona. Cu toate acestea, în materie de cercetare și inovare, există câteva domenii în careUE continuă să fie lider și poate fi mândră.

UE se confruntă cu multe provocări cu care nu se confruntă neapărat și concurenții săi, șitotuși reușește să rămână în competiție. Mă refer la lipsa prezenței naturale a resurselorenergetice pe pământ european, care este cu siguranță un obstacol în calea dezvoltării și ainovării. Mă refer, de asemenea, la îmbătrânirea populației europene, care reprezintă o altăprovocare specifică UE. Însă, în ciuda acestui fapt, UE are regulamentele cele mai ambițioaseși cu cel mai mare nivel de obligativitate în materie de protecție a mediului. Are, deasemenea, cele mai înalte standarde sociale și respectă lucrătorii la locul de muncă.

Cred că putem fi mândri de acest fapt. Trăim pe un continent unde anumite valori continuăsă fie o preocupare esențială și nu sunt afectate într-o măsură prea mare de globalizare. Înopinia mea, nu am putea să devenim cea mai durabilă economie bazată pe cunoaștere dinlume fără a respecta valorile care caracterizează societatea europeană. Cred că aceastăatitudine va da roade pe viitor.

Zbigniew Ziobro (ECR). – (PL)Doamnă președintă, o creștere a inovării în UniuneaEuropeană este unul dintre elementele cheie ale dezvoltării economice, în special în vremuride criză. Raportorul a pus în mod corect un accent deosebit pe acest aspect. Din păcate,mi se pare că unele chestiuni cheie au fost prezentate într-un mod prea general. În primulrând totuși, trebuie menționată suma relativ mică alocată inovării în noile state membreale UE. Am putea chiar să afirmăm că diferența uriașă și dezechilibrul dintre țările din


vechea Uniune și noile state membre sunt izbitoare în acest caz. Acest fapt a fost menționatdoar într-o singură propoziție în raport. Participarea lor modestă este percepută în modnegativ și are un impact negativ asupra dezvoltării durabile a Uniunii, precum și asupracoeziunii sale.

Trebuie menționat aici că, în ciuda celor 86 de miliarde de euro alocate cercetării pentruperioada de finanțare 2007-2013, nu există niciun semn de schimbare a acestei stări defapt, motiv pentru care fondurile acordate în baza fondului de coeziune pentru inovare înurmătoarea perspectivă financiară ar trebui să țină cont într-o măsură mai mare degestionarea echilibrată a fondurilor pentru vechile și noile state membre ale UE. La urmaurmei, această inovare reprezintă o șansă pentru aceste noi țări europene, iar știința lor șinoile lor tehnologii ar trebui, de asemenea, dezvoltate pentru binele general al Europei,într-un mod coeziv.

Ar trebui subliniat, de asemenea, faptul că problemele privind finanțarea cercetării afecteazăîntreprinderile mici și mijlocii. În contextul înăspririi politicii monetare din cauza crizeieconomice și financiare, sunt restricționate creditele, care sunt esențiale pentru investițiilepe termen lung care au legătură cu inovarea. Această stare de fapt trebuie luată în considerarepentru a facilita obținerea de către întreprinderile mici și mijlocii a unor credite pentruacest scop. Trebuie menționat, de asemenea, faptul că procedurile administrative în aceastăprivință trebuie simplificate.

Amalia Sartori (PPE). – (IT) Doamnă președintă, și eu aș dori să le mulțumesc dlui Audyși întregii Comisii pentru industrie, cercetare și energie pentru munca excelentă pe care audepus-o și pentru dezbaterea utilă care s-a dezvoltat în jurul acest subiect extrem deimportant.

Cred că există un singur aspect care nu a fost menționat aici astăzi, și acela este nevoia dea recunoaște faptul că Europa este în prezent oarecum în urmă în materie de cercetare șiinovare.

Ne lăudăm imediat cu rezultatele pe care le-am obținut, însă am face bine dacă amrecunoaște deopotrivă că, în anumite domenii, am rămas nu numai în urma adversaruluinostru obișnuit, Statele Unite, ci și în urma unor concurenți foarte puternici precum Chinași alte țări.

Cred, așadar, că dacă Europa nu vrea să se prăbușească și să moară, trebuie să decidă săinvestească mai mult în cercetare și inovare. Aceasta nu este totuși o decizie pe care trebuiesă o luăm în seara aceasta în timpul acestei dezbateri, ci mai degrabă în contextul uneidezbateri mai vaste care privește perspectiva financiară și întreaga chestiune referitoare lacum să utilizăm resursele pe care le avem la dispoziție. Pe scurt, aceasta este, cu siguranță,chestiunea cea mai importantă!

Acestea fiind spuse, consider că chestiunile abordate de dl Audy și dna Carvalho – asupracărora mă voi concentra în alte discursuri – sunt demne de luat în calcul. Ele vizeazăsimplificarea, necesitatea de a coordona fondurile, încercarea de a dezvolta Europa 2020,excelența și inovarea, reflectând totodată faptul că toate acestea au două fire principale:primul sunt întreprinderile mici și mijlocii, inima vie a Europei, unde trebuie să promovăminovarea și să o promovăm prin simplificare, și al doilea sunt marile centre de cercetare,care chiar ar trebui să existe într-un număr mai mare.

Catherine Trautmann (S&D). – (FR) Doamnă președintă, dle comisar, doamnelor șidomnilor, acest raport foarte bun întocmit de colegul nostru deputat, dl Audy, rezumă


toate discuțiile noastre cu actorii din acest sector. Nu voi discuta despre felul în care auevaluat aceștia al șaptelea program-cadru al nostru: ca fiind indispensabil, însă preacomplicat și prea birocratic.

Aș dori să evidențiez doar două chestiuni. În primul rând, inovarea. Parlamentul s-a angajatsă o promoveze, însă nu trebuie să facă acest lucru în detrimentul cercetării fundamentale.După cum știm cu toții, principalul rezultat al cercetării este cunoașterea, urmată de șansade a spori acest rezultat în sectorul economic sau, desigur, în sectorul industrial. Astfel,trebuie făcută o distincție clară între manipulare și intensificarea cercetării fundamentale.

În al doilea rând, finanțarea. Suntem cu toții de acord cu faptul că bugetul ar trebui să fiepe măsura ambițiilor noastre. Aș merge atât de departe încât să afirm că, în această privință,ar trebui să fim inovativi prin a fi consecvenți. Nu are rost să introducem mai multeinstrumente; propun să le eficientizăm pe cele existente. În această privință, mecanismulde finanțare cu partajarea riscurilor este un real succes, însă trebuie să adopte o abordaremai favorabilă incluziunii față de IMM-uri și de infrastructura în materie de cercetare.Solicit, așadar, Comisiei să facă tot ceea ce îi stă în putere pentru a soluționa litigiile în celmai scurt timp posibil și să ia în calcul măsurile propuse în acest raport.

Romana Jordan Cizelj (PPE). – (SL) Doamnă președintă, al șaptelea program-cadru aintrat în vigoare în 2007 după extinderea UE cu 12 state membre noi. În mod evident,aceste două extinderi majore au sporit diversitatea în Uniunea Europeană.

Aici apare întrebarea: ia al șaptelea program-cadru în calcul în mod corespunzător aceastădiversitate, de exemplu, a fost el conceput astfel încât să promoveze excelența în cercetareîn mod uniform pe întregul teritoriu al Uniunii Europene? Revizuirea a identificat anumitetipare, dintre care remarc în special două.

În primul rând, participarea geografică inegală și participarea nesatisfăcătoare la proiectea cercetătorilor din anumite părți ale Uniunii, în special a cercetătorilor din regiunile maipuțin dezvoltate și din țările care au aderat la UE în 2004 sau mai târziu.

În al doilea rând, cercetătorii din statele membre mai mici sunt reprezentați foarte puținîn calitate de coordonatori de proiect. Explicația care mi-a fost dată până în prezent pentruaceastă situație este că excelența în cercetare este principalul criteriu pentru a fi selectat înal șaptelea program-cadru. Ajungem astfel la concluzia că calitatea cercetării în regiunilecare sunt reprezentate insuficient în proiecte este scăzută.

Ne-am putea întreba totuși dacă acesta este motivul real. Astfel de pronunțări nu ar trebuifăcute arbitrar. Solicit, așadar, Comisiei să cerceteze cauzele acestei distribuiri geograficeinegale a proiectelor și a coordonatorilor.

La urma urmei, este în interesul statelor membre care rămân în urma excelenței în cercetarea UE să profite de resursele fondurilor structurale europene pentru a-și consolida sectoareleștiințific și de cercetare. Această ocazie ar trebui să fie disponibilă, de asemenea, înurmătoarea perspectivă financiară.

Totuși, fondurile structurale ar trebui folosite doar în interiorul statelor membre cărorale-au fost alocate. Ideea potrivit căreia fondurile de acest gen ar trebui să curgă de la țărilemai puțin dezvoltate la cele mai dezvoltate pentru ca acestea din urmă să-și construiascăinfrastructura de cercetare, de exemplu, este inacceptabilă, întrucât acest lucru nu ar facedecât să sporească diferența dintre regiuni. Sper că Comisia va reuși să risipească îndoielileîn ceea ce privește egalitatea de șanse pentru cercetători și coordonatori din diverse regiuni


și țări din Uniune, cu condiția, desigur, ca aceștia să întrunească cerința privind excelențaștiințifică.

PREZIDEAZĂ: ROBERTA ANGELILLIVicepreședintă

António Fernando Correia De Campos (S&D). – (PT) Doamnă președintă, aș dori săîncep prin a-l felicita pe dl Audy pentru raportul său excelent. Cu toate că trebuia făcutădemult, revizuirea intermediară a subliniat cele mai esențiale aspecte ale celui de-al șapteleaprogram-cadru: birocrația sa excesivă, lipsa de interes a industriei, numărul nelimitat șicomplexitatea noilor sale instrumente și ritmul lent al plăților. Există, de asemenea, un riscsporit al transferurilor mari de fonduri de la actualul program-cadru la programe la scarălargă care oferă o valoare adăugată discutabilă. Cu toate acestea, raportul a reușit, deasemenea, să evidențieze unele elemente pozitive, precum o cooperare internațională maiputernică între grupurile științifice care lucrează la proiecte comune, anumite povești desucces, precum Consiliul European pentru Cercetare, și un echilibru de gen mai bun.

Există anumite elemente cărora trebuie să le acordăm prioritate: în primul rând, simplificareaprogramului, și, în al doilea rând, promovarea excelenței științifice, nu numai în unele țări,ci pe întregul teritoriu al Europei, o conexiune mai bună între programul-cadru și inovareși cu instrumente orientate către întreprinderile mici și mijlocii (IMM-uri) și antreprenoriat.Programul „Eurostars” este exemplul cel mai de succes în acest sens și ar trebui dezvoltatîn continuare.

Paul Rübig (PPE). – (DE) Doamnă președintă, ceea ce trebuie să facem, destul de simplu,este să consolidăm cercetarea comunitară și astfel puterea economică a Europei în rândulconcurenței internaționale. Prin urmare, trebuie să examinăm ce resurse proprii am aveala dispoziție în cadrul celui de-al optulea program-cadru pentru cercetare. Aș dori să-isolicit dnei comisar să se folosească de venitul generat de sistemul de comercializare aemisiilor pentru a soluționa efectiv problema CO2. Acesta ar fi un punct de plecareimportant.

Am avea la dispoziție zeci de miliarde de euro pe care le-am putea folosi pentru programul„energie inteligentă”, pentru gama noastră largă de platforme pentru baterii și pentrumodurile diverse de a ne asigura un mediu durabil. Această chestiune ar putea fi discutatăcu dl comisar Lewandowski și, desigur, cu miniștrii de finanțe.

Trebuie, de asemenea, să consolidăm Programul pentru competitivitate și inovație (CIP).Consider că, în special în CIP, tehnologia informației și comunicațiilor ar trebui folosităpentru a furniza echipamentul și hardware-ul necesare pentru a le permite cercetătorilorsă comunice mai repede, mai bine și mai eficient cu ajutorul tehnologiei de ultimă oră.Integrarea conexiunilor cu fibră optică în echipamentul de satelit și formarea clusterelorcorespunzătoare ar fi o realizare senzațională, la fel și înființarea Institutului European deTehnologie.

În această privință, trebuie doar să prezentăm conținutul cercetării desfășurate în cel de-alșaptelea program-cadru pentru cercetare și PIC și alte programe diverse instituțiilor noastrede învățământ, și anume profesorilor, învățătorilor și educatorilor. Trebuie, pur și simplu,ca elevii și studenții să aibă acces la cunoștințele cele mai actuale din vremea noastră.

Nu în ultimul rând, Consiliul European pentru Cercetare desfășoară o activitate excelentă,și activitatea pe care o finanțează ar trebui să fie pusă la dispoziția publicului, la scară largă,


în cel mai scurt timp posibil. Aș dori să-i mulțumesc expres încă o dată dlui Audy pentrususținerea acordată întreprinderilor mici și mijlocii, și, după cum a spus și dl Correia DeCampos, programul „Eurostars” ar putea deveni unul dintre proiectele majore ale viitorului.

Ioan Enciu (S&D). - În primul rând, țin și eu să-l felicit pe domnul Audy pentru muncadepusă la acest raport. Capacitatea de a ne uni și de a ne coordona eforturile în domeniulcercetării condiționează competitivitatea noastră economică. Susțin ideea că o mai bunăcoordonare, coerență și sinergie a Programului-cadru 7 cu fondurile structurale și decoeziune pot facilita și participarea statelor membre slab reprezentate în prezent. Cercetareaîn colaborare la nivel transnațional trebuie să rămână o prioritate. Statele membre trebuiesă coopereze și nu să se afle în competiție. Rata de succes, modestă până acum, poate fiîmbunătățită prin simplificarea normelor administrative și financiare.

–Pentru a încheia în limba engleză: la începutul acestui an, dna comisar Quinn a declaratcă „trebuie să renunțăm la birocrație. Avem nevoie de reguli simple și clare, aplicate în modconsecvent și riguros”. Dnă comisar, astăzi vă rog să ne ajutați să trecem de la cuvinte lafapte. Vă mulțumesc.

Lambert van Nistelrooij (PPE). – (NL) Doamnă președintă, dnă comisar, dle raportor,câteodată este bine să privești în urmă, în special în toiul unei perioade precum aceasta, șichiar înainte de a stabili cadrul financiar și programul legislativ al acestui Parlament.

Ceea ce devine clar este faptul că cercetarea științifică în Europa este de o calitate superioară.Problema constă în cum să transformăm cercetarea în produse și cum să organizăm întregullanț. Evident, nu prea are rost să generăm un număr foarte mare de brevete care sunt vândutepeste tot în lume dacă valoarea adăugată rezultată sfârșește apoi în alte părți ale lumii. Prinurmare, trebuie să captăm interesul oamenilor noștri și să-i implicăm astfel încât – trebuiesă-i formăm astfel încât – întregul proces să se desfășoare aici.

Am un al doilea comentariu de făcut. Este vorba despre excelență, însă excelența trebuiesă stea pe propriile picioare, nu să fie pur și simplu o inteligență care plutește liber. Excelențatrebuie să prindă rădăcini în regiuni și orașe. Nu trebuie să permitem ca acest nivel ridicatde valoare adăugată să se găsească doar în regiunile metropolitane. În calitate de Parlament,este misiunea noastră să realizăm combinația dintre ceea ce produce cercetarea și ceea cepoate fi realizat în materie de inovare. Ați formulat propria dvs. Uniune a inovării, cuinițiative foarte bune, și apoi există, de asemenea, celelalte fonduri diverse, precum fondurilestructurale, de exemplu, care pot fi folosite în acest scop. În anii următori, trebuie să folosimcondiționalitatea. În această privință, trebuie să ne asigurăm, de asemenea, că regiunilecare rămân puțin în urmă investesc în specializare. Acest lucru se poate face și cu baniistatelor membre, nu doar prin finanțare europeană. În acest fel, se creează un plan deacțiune comun, iar instrumente precum programarea comună sunt, de asemenea, de oimportanță deosebită în această privință.

Mai am două observații concise de făcut. În primul rând, trebuie să insistăm cu privire lainstrumentele care suportă riscuri. Această inițiativă, mecanismul de finanțare cu partajareariscurilor al Băncii Europene de Investiții, a funcționat extrem de bine. În al doilea rând,dna Carvalho, v-ați descurcat, desigur, foarte bine. Există mai puțină birocrație. Acumpropun să demarăm aceste inițiative tehnologice comune (ITC-uri), unde industria are unprocent de 50 %, și totuși continuăm ca și cum acestea ar fi organizații din sectorul public!Acest lucru nu are pur și simplu cum să funcționeze.


Vă mulțumesc pentru acest raport interimar. Este foarte important, și atunci când vor fistabilite noile regulamente, le vom transpune în perspective noi.

Bogdan Kazimierz Marcinkiewicz (PPE). – (PL) Doamnă președintă, aș dori să-imulțumesc raportorului pentru munca pe care a depus-o. Cea mai importantă chestiunepe care aș dori să o evidențiez este simplificarea normelor și a procedurilor actuale pentruprogramele care susțin activitățile de cercetare și inovare, și nevoia de a identifica motivelesubreprezentării noilor state membre ale UE. Un viitor program-cadru trebuie să întruneascănevoile actuale astfel încât fiecare țară să poată dezvolta un spațiu de cercetare, activitățide cercetare și inovare cu ajutorul instrumentelor financiare comune, care, dacă vor figestionate bine, vor permite ca măsurile să se axeze pe nevoile sociale și nevoile pieței.

Să facem posibil ca asociațiile, întreprinderile, în special microîntreprinderile sub formăde clustere și rețelele naționale și regionale ale platformelor tehnologice să participe la unviitor program-cadru este o sarcină esențială. În același timp, aș dori să subliniez faptul cămenținerea diversității regiunilor Uniunii Europene în domeniul inovării necesită acordareaunei atenții deosebite formulării unui cadru strategic financiar comun pentru cercetareștiințifică și inovare.

Trebuie, de asemenea, să acordăm atenție sinergiei de măsuri întreprinse la nivel european,național și regional, cu introducerea suplimentară a unor reglementări administrative șifinanciare comune și unei armonizări obligatorii a normelor și a condițiilor carereglementează participarea la diverse programe, creând un sistem comun și transparent.Sper că aceste concluzii deduse pe durata procedurii de evaluare a celui de-al șapteleaprogram-cadru vor forma baza perfecționării viitoare a următorului cadru, al optulea.

Gunnar Hökmark (PPE). – Doamnă președintă, în primul rând, aș dori să îl felicit peraportor pentru raportul său eminent privind revizuirea intermediară. Cred că sunt treiaspecte care ar trebui subliniate.

Primul aspect este simplificarea – mai puțină birocrație – și am afirmat acest lucru cândam început al șaptelea program-cadru. A devenit, într-adevăr, mai puțin birocratic, și credcă cercetătorii și alte persoane care au de-a face cu aceste proiecte sunt conștienți de acestlucru, însă mai sunt mult mai multe lucruri de făcut. Și cred că, în unele privințe, putemacorda mai multă încredere universităților care există de secole. Ele nu vor fugi cu banii.

Al doilea aspect este excelența. Întreaga valoare a efortului nostru comun constă în faptulcă încercăm să adăugăm o valoare europeană specială, oferind excelență. Toate statelemembre își finanțează cercetarea și știința și avem, de asemenea, după cum s-a menționat,fondurile structurale. Cu privire la acest program-cadru, dacă nu vom avea ca obiectivexcelența, vom pierde avantajul competitiv pe care trebuie să-l avem pe viitor.

Al treilea aspect este mobilitatea. Cred că unul dintre lucrurile izbitoare cu care ne-amconfruntat este faptul că mobilitatea pe care o putem dobândi prin intermediulprogramului-cadru constă în crearea unui climat special și a condițiilor prealabile specialenecesare excelenței. Și sunt mulțumit de faptul că raportorul a făcut propunerea deintroducere a unor cupoane de cercetare, încercând să se asigure că avem un proces spontanpentru excelență între cercetătorii din Europa prin crearea și sporirea mobilității lor.

Așadar, îi mulțumesc încă o dată raportorului.

Seán Kelly (PPE). – (GA) Doamnă președintă, nu cădem adesea de acord în unanimitateasupra unei chestiuni în acest Parlament și astăzi a fost clar că Comisia și diverși deputați


din Parlament au căzut de acord în unanimitate asupra acestui subiect și, în special, amodului în care ar trebui să continuăm. Raportorul, dl Audy, este demn de toată lauda.După cum a spus și dna comisar, „a prezentat un raport bogat și cuprinzător”.

– A prezentat un raport bogat și cuprinzător și sunt încântat că accentul a căzut pe câtevalucruri simple. Primul este simplu în sine: simplificarea. Nevoia de simplificare este absolutesențială. Am fost încântat să o aud pe dna comisar spunând că progresăm în sensul unuiregulament financiar ușor de folosit. Trebuie să simplificăm, să avem încredere în cercetătoriși să ne asigurăm că avem cei mai buni cercetători. Dacă vom realiza acest lucru, atuncivom obține rezultate.

În ultimul rând, am dat greș cu privire la Strategia de la Lisabona. Această situație nu sepoate repeta. Prin cercetare, demonstrație și execuție putem obține competitivitatea decare are atâta nevoie Europa.

Petru Constantin Luhan (PPE). - În contextul actual și în perspectiva îndepliniriiobiectivelor UE 2020 este necesar ca Programul-cadru 7 să răspundă provocărilor actuale.Simplificarea accesului IMM-urilor la finanțare este o posibilitate pentru ca aceasta sădezvolte noi tipuri de servicii și produse. Nivelul de contribuție financiară, documentațiace trebuie depusă, accesul la informații și consilierea de specialitate trebuie să fie realistepentru că altfel, indiferent de obiective, nu va fi posibil să creăm cadrul pentru accesulIMM-urilor la acest program.

În plus, consider că esențial să fie acordată o mai mare importanță dezvoltării cercetării lanivel regional, prin încurajarea parteneriatelor pe mai multe niveluri și prin susținereaelaborării unor ghiduri sau îndrumări metodologice în acest sens. Nu putem îndepliniobiective fără stabilirea clară a procedurilor și fără încurajarea sau susținerea instrumentelorutile.

Derek Vaughan (S&D). – Doamnă președintă, și eu doresc să le mulțumesc raportoruluiși dnei comisar. După cum au afirmat amândoi, cercetarea și inovarea sunt importantepentru viitorul economiei europene. Știu, cu siguranță, că există multe universități în ȚaraGalilor, de exemplu, care vor profita de fondurile europene. Prin urmare, cred că esteimportant să susținem cu toții o finanțare adecvată pentru cercetare și inovare în bugetulUE; nu ar trebui să spunem că o susținem în această reuniune și să votăm împotriva sa lareuniunile privind bugetul.

Cu privire la aspectele cheie abordate în această după-amiază, desigur, vom susține cu toțiisimplificarea, precum și un set comun de norme. Sunt conștient, cu toate acestea, deanumite preocupări cu privire la folosirea sumelor forfetare, astfel încât consider că trebuiesă ne așteptăm la oarecare flexibilitate și discreție în aceste domenii.

Aș susține, de asemenea, că ar trebui să ne axăm pe performanță. Însă, deși performanțaeste importantă, cercetarea și inovarea înseamnă, într-adevăr, că trebuie să acceptăm, deasemenea, și să ne asumăm unele riscuri, și nu putem exclude acest aspect. În cele din urmă,aș susține, de asemenea, propunerea de a crea legături mai bune între universități șiîntreprinderi, astfel încât să profităm de orice activități de cercetare și dezvoltare întreprinse.

Silvia-Adriana Ţicău (S&D). - Competitivitatea Uniunii Europene nu este opțională.Uniunea Europeană trebuie să fie competitivă pe plan internațional și de aceea trebuie săinvestim în cercetare și inovare.


Din păcate beneficiarii programelor de cercetare utilizează mai multe surse de finanțarenaționale și comunitare, dar toate aceste surse de finanțare de multe ori au proceduri șireguli diferite, ceea ce face dificilă accesarea fondurilor europene și complică situațiabeneficiarilor prin reguli diferite care trebuie însușite. De asemenea, noi considerăm cădezvoltarea cercetării și inovării în Uniunea Europeană se poate realiza doar prin reducereabirocrației, simplificarea și convergența procedurilor, dezvoltarea cercetării aplicate șifacilitarea accesului întreprinderilor mici și mijlocii la finanțare. Regretăm faptul că datorităcrizei economice și financiare statele membre au redus bugetele alocate educației și cercetăriiși solicităm statelor membre ca pe perioadă de criză să investească cu prioritate în educațiede care depinde și calitatea cercetării și inovării.

Mulțumesc domnului raportor Audy pentru faptul că a acceptat amendamentul prin caream solicitat Comisiei să introducă în Programul-cadru 7 mai multe sume pentru cercetareași dezvoltarea aplicațiilor și serviciilor GNSS.

Pat the Cope Gallagher (ALDE). – Doamnă președintă, cred că acest raport va beneficiade o susținere largă din partea tuturor grupurilor din Parlament. Elementul cheie al acestuiraport este că Uniunea trebuie să rămână în fruntea domeniilor cercetării, al inovării și alștiinței. Acest lucru este important deoarece, fără cercetare, nu putem deveni inovatorii demâine. Avem nevoie de cercetare pentru a crea locuri de muncă și avem nevoie de cercetare,desigur, pentru a menține nivelul de ocupare a forței de muncă în UE și pentru a rămânecompetitivi în raport cu economiile emergente. Avem nevoie, de asemenea, de sectorulpublic și, desigur, de sectorul privat, pe care îl consider motorul creșterii în economie,pentru a lucra împreună într-un spirit de parteneriat.

Trebuie să consolidăm, de asemenea, la cel mai înalt nivel, eforturile de a încuraja o maimare participare a IMM-urilor și trebuie să ne asigurăm că birocrația este redusă la minim.Șefii de stat sau de guvern ai UE au aprobat inițiativa emblematică „Uniunea inovării” cânds-au reunit la 4 februarie, însă aprobarea nu este suficientă. Acum avem nevoie de fapte,și știu foarte bine că dna comisar Geoghegan-Quinn este un comisar al faptelor și că vacontinua inițiativa. Cercetarea și inovarea sunt instrumentele cheie. Ele sunt instrumentelepe care le avem la dispoziție pentru a ajuta Europa în timpul crizei economice cu care neconfruntăm în prezent.

Franz Obermayr (NI). – (DE) Doamnă președintă, revizuirea celui de-al șapteleaprogram-cadru pentru cercetare și dezvoltare tehnologică (PC7) ar trebui să se bazeze peavantajele și dezavantajele pe care le aduc proiectele cetățenilor. Mă gândesc, de exemplu,la proiectul INDECT, care a fost finanțat de PC7. Beneficiul urmărit, de combatere aterorismului, trebuie cântărit în raport cu libertatea cetățenilor și protecția datelor.

Prin urmare, pentru orice proiect, trebuie să adresăm întrebarea: cine va avea de profitatde pe urma sa și ale cui drepturi vor fi reduse într-un mod inadmisibil? Acest lucru se aplicăși finanțării cercetării în domeniul ingineriei genetice. Cei care au de profitat de pe urmaacestor fonduri sunt marii producători alimentari, grupurile de interese, însă cu siguranțănu cetățenii noștri. Da, trebuie să investim într-o măsură mai mare în cercetare și dezvoltare,însă avem nevoie, de asemenea, de o mai bună evaluare a proiectelor care sunt, până laurmă, finanțate de contribuabili.

Diane Dodds (NI). – Doamnă președintă, îi mulțumesc raportorului pentru acest raportși îi mulțumesc, de asemenea, dnei comisar, care a vizitat recent circumscripția mea dinIrlanda de Nord, unde știu că a văzut niște exemple excelente de cercetare și inovare.


Economia din Irlanda de Nord este o economie a întreprinderilor mici și mijlocii – 97 %dintre toate întreprinderile pot fi clasificate în acest mod – totuși, este o economie care arămas în urma altor regiuni din Regatul Unit și Europa în ceea ce privește atragerea defonduri din programul-cadru. Birocrația este menționată ca fiind principala dificultate șipe multe întreprinderi mici le preocupă mai mult să nu dea faliment decât beneficiile petermen lung ale programului de cercetare și inovare.

Cred că exemplul dat de industria aerospațială din Irlanda de Nord este unul grăitor –societăți mai mari care le ajută pe cele mai mici să acceseze efectiv programul – și aș profitade această ocazie pentru a-i solicita dnei comisar să ne pună la dispoziție moduri noi șiradicale prin care întreprinderile mici și mijlocii să beneficieze de acest program foarteimportant.

Andreas Mölzer (NI). – (DE) Doamnă președintă, al șaptelea program-cadru pentrucercetare nu privește doar cercetarea în general; vizează, de asemenea, un domeniu decercetare specific care ar trebui să ne preocupe în mod deosebit pe noi toți ca urmare acatastrofei de la Fukushima. Privește, de asemenea, fondurile din programul Euratom.

După cum știm cu toții, este vorba despre lobby-ul nuclear care a reușit în ultimii ani săpromoveze energia nucleară ca fiind o alternativă favorabilă climei. Este extrem de puternicîn unele state membre ale UE. Suntem, de asemenea, conștienți de faptul că unele statemembre au recurs la energia nucleară într-un mod care nu le va permite să treacă cu ușurințăla alternative. Ce rost au reactoarele de producție dacă cedează sub greutatea apei sau încaz de seisme? Ce rost are cea mai productivă centrală nucleară dacă o defecțiune minorăeste suficientă pentru ca nu numai împrejurimile imediate, ci și întreaga regiune să devinăde nelocuit zeci de ani la rând? Este, așadar, important să ne concentrăm mai mult pesiguranța nucleară și să continuăm să dezvoltăm alternative.

Acum, când programul de cercetare Euratom urmează să fie prelungit în curând până în2012 și 2013, Fukushima ar trebui privită ca o ocazie de a regândi lucrurile.

Jarosław Leszek Wałęsa (PPE). – (PL) Doamnă președintă, ascultând dezbaterea deastăzi privind al șaptelea program-cadru, aș dori să profit de această ocazie pentru a văatrage atenție asupra pregătirilor pentru programul următor, al optulea program-cadru.Avem deja o carte verde despre acesta, care abia dacă menționează nevoia de cercetare înalte domenii, precum pescuitul. Din păcate, finanțarea directă a cercetării în acest sectorse dezvoltă într-o direcție foarte îngrijorătoare. Am pornit la drum cu resurse care au scăzuttreptat în programele ulterioare, și aceste reduceri radicale au făcut ca al șaptelea PC săexcludă cercetarea marină ca obiectiv specific de cercetare.

În următorul program-cadru, această situație trebuie să se schimbe, astfel încât să reușimsă îndeplinim obiectivele politicii comune reformate din domeniul pescuitului. Sectorulpescuitului se confruntă cu multe probleme, iar activitățile de cercetare și susținere științificăsunt instrumente puternice pentru continuarea dezvoltării durabile a acestui sector. Dinacest motiv este important să alocăm fonduri adecvate în acest scop. Vă mulțumesc.

Máire Geoghegan-Quinn, membră a Comisiei. – (GA) Doamnă președintă, sunt foarterecunoscătoare pentru dezbaterea valoroasă pe care am purtat-o aici în această seară și așdori să le mulțumesc tuturor deputaților care au participat la această dezbatere valoroasă.

membră a Comisiei . – Voi colabora îndeaproape cu acest Parlament pe măsură ce progresămși construim un program viitor pentru cercetare și inovare cu o veritabilă valoare adăugatăeuropeană.


Până la sfârșitul anului – la data de 30 noiembrie, de fapt – vom face niște propuneri pentruviitoarele programe de finanțare pentru cercetare și inovare în cadrul strategic comun. Amconturat deja unele idei în cartea noastră verde despre cum să realizăm acest lucru prinunirea diferitelor instrumente la nivel european sub o singură umbrelă. Putem susțineîntregul lanț al inovării, pe parcursul întregului drum, de la cercetarea elementară ladistribuția pe piață. În acest mod, cred, vom obține impactul maxim de pe urma investițiilornoastre.

Aștept cu mare interes să aud rezultatul dezbaterilor dvs. privind cartea noastră verde careva fi adoptată la sfârșitul toamnei, din câte am înțeles. Vă pot asigura că contribuțiile bogateale rapoartelor Carvalho, Merkies, Audy și Matias vor fi luate în calcul în mod corespunzătorcând se vor pregăti propunerile legislative.

În cele din urmă, permiteți-mi să vă reamintesc că, la 10 iunie, vom organiza evenimentulconsacrat finalizării consultărilor privind cartea verde, la care au fost invitați mai mulțideputați, unii dintre dvs. în calitate de vorbitori. Aș dori să le comunic deputaților că aufost primite peste 1 300 de răspunsuri la chestionarul online. A existat, de asemenea, unnumăr fără precedent de documente de poziție. Am primit peste 700 de astfel de documentedin partea guvernelor naționale, a asociațiilor la nivel european, a întreprinderilor, auniversităților și din partea organizațiilor regionale și locale. Am primit răspunsuri dintoate țările din Uniunea Europeană și din afara acesteia. Cred că acest lucru a demonstratinteresul considerabil acordat de Europa cercetării și inovării în calitate de politici pentrucreșterea noastră viitoare.

Așadar, permiteți-mi să vă mulțumesc din nou pentru contribuția adusă și impulsul dat deacest Parlament evaluării intermediare a PC7.

Jean-Pierre Audy, raportor. – (FR) Doamnă președintă, aș dori să-i mulțumesc președințieiParlamentului pentru că a permis ca această dezbatere să aibă loc, întrucât nu a fost peordinea de zi inițial. Este foarte util tuturor grupurilor politice să poată dezbate aceastăchestiune importantă.

Aș dori, de asemenea, să mărturisesc cât de recunoscători vă suntem, dnă comisar. Vorbescîn numele tuturor celor care vă prețuiesc foarte mult. Aveți până și susținerea deputațilorirlandezi din Grupul Partidului Popular European (Creștin Democrat). După cum putețivedea, cu privire la aceste chestiuni, în orice caz, se poate întâmpla orice. Vă mulțumescpentru ceea ce faceți. Ne bazăm efectiv pe dvs. când vine vorba despre simplificare și despremesajele importante pe care vi le transmitem, dnă comisar.

Aș dori să le mulțumesc raportorilor din toate grupurile politice, colegilor mei deputațicare au propus numeroase amendamente, și celor care au contribuit la acest raport – șitrebuie să le adresez o mulțumire specială deputaților din Grupul PPE.

Vă mulțumesc pentru că ați discutat despre chestiunea simplificării; am luat act decomentariile dvs. Cuvintele „competitivitate industrială” mărește nivelul așteptărilor.Trebuie să creăm legătura dintre cercetare și comerț – și anume, dintre cercetare și inovare– cu ajutorul brevetului european. Cercetarea trebuie transformată în creștere. După cuma afirmat dl Reul, trebuie, desigur, să încurajăm excelența. Trebuie să devenim cei mai bunidin lume, și excelența este cea care ne va duce acolo. După cum am afirmat mai devreme,nu știm totuși cine vor fi câștigătorii premiului Nobel peste cinci sau zece ani. Prin urmare,trebuie să ajungem la un echilibru între excelență și distribuție pe întregul teritoriu al UE.


La fel ca în sport, unde câștigăm cu cei mai buni jucători din lume, trebuie să avem cei maibuni cercetători din lume. Excelența este cuvântul cheie.

În încheiere, am propus dublarea finanțării, însă nu pe socoteala agriculturii sau a fondurilorstructurale. Obiectivul este o mai bună coordonare cu statele membre. Șefii de stat sauguvern ne-au spus că nu vor crește valoarea contribuțiilor sectorului public. În schimb,trebuie să îmbunătățim coordonarea fondurilor europene, a fondurilor naționale și afondurilor regionale – dintre care unele provin, în mod întâmplător, din fonduri europene– de dragul consecvenței și al unei bune elaborări a politicilor.

Ultimul meu comentariu, doamnă președintă, este următorul: am propus – propunereanu a fost acceptată, însă acesta este un subiect pe care va trebui să-l abordăm la nivel politic– să adoptăm un plan de cercetare europeană pentru industria de apărare. A venit vremeaca Uniunea Europeană și statele membre, în temeiul articolului 45 din Tratatul privindUniunea Europeană, să aibă în vedere un program major de cercetare în domeniulechipamentelor de apărare și, desigur, al echipamentelor cu dublă utilizare.


Votarea va avea loc mâine, la ora 12.00.


András Gyürk (PPE), în scris. – (HU) Al șaptelea program-cadru pentru cercetare șidezvoltare tehnologică (PC7) este cel mai mare program de susținere a cercetării din lume,care joacă un rol cheie în menținerea competitivității Europei și în punerea în aplicare aStrategiei Europa 2020. PC7 demonstrează o valoare adăugată considerabilă în domeniulcercetării și al inovării europene. Totuși, revizuirea intermediară a identificat mai multedomenii care trebuiesc dezvoltate. În opinia mea, două aspecte sunt esențiale pentru succesulviitor al PC7. Prima și cea mai urgentă sarcină ar fi simplificarea poverilor birocratice.Administrarea exagerat de complexă este costisitoare și descurajează IMM-urile de la aparticipa la PC7. Eliminarea structurilor paralele, transferul mai rapid al fondurilor șiarmonizarea PC7 cu prioritățile naționale pot contribui toate la a atrage cel mai mare numărposibil de actori interesați de activitățile de cercetare și inovare. În al doilea rând, aș dorisă evidențiez importanța unei abordări bazate pe excelență, întrucât resursele financiareale PC7 pot fi utilizate în cel mai eficient mod posibil dacă selecția proiectelor de cercetarecare urmează să fie susținute se va baza pe excelență. Totuși, revizuirea intermediară aarătat că anumite țări sunt subreprezentate în ceea ce privește transferul fondurilor.Principalul motiv al acestei situații este că aceste state membre nu au o infrastructură amediului de cercetare care le-ar permite să întrunească criteriile bazate pe excelență. Astfel,se impune revizuirea sinergiilor dintre PC7 și fondurile structurale și de coeziune care arputea, la rândul lor, să promoveze dezvoltarea infrastructurilor care rămân în urmă. Înacest mod, le putem oferi tuturor statelor membre condiții de concurență echitabile în ceeace privește evaluarea bazată pe excelență.

Filiz Hakaeva Hyusmenova (ALDE), în scris. – (BG) Al șaptelea program-cadru pentruactivități de cercetare, de dezvoltare tehnologică și demonstrative este un instrumentimportant pentru realizarea obiectivelor Strategiei Europa 2020. Rolul de conducător alEuropei în materie de inovare tehnologică și competitivitatea viitoare a Europei depind,de asemenea, foarte mult de cercetarea științifică. În această privință, este nevoie de unaccent mai mare pe susținerea acordată programului, de o legătură mai puternică cu cerințele


comerciale și de o coordonare mai bună cu celelalte instrumente financiare ale UE și cufondurile structurale.

Printre factorii importanți care contribuie la succesul programului se numără, de asemenea,furnizarea accesului la informații despre oportunitățile potențiale pe care le oferă celui maimare număr posibil de părți interesate și simplificarea procedurilor de depunere acandidaturilor, care sunt excesiv de complicate în prezent. Doresc să reiterez necesitateade a promova la scară largă rezultatele proiectelor finalizate cu succes, astfel încât acesteasă poată fi accesate și, acolo unde este posibil, folosite, de un număr cât mai mare desocietăți.

Știința nu există ca scop în sine. Ar trebui să aducă beneficii economiei și societății. Seimpune consolidarea legăturilor dintre programe individuale pentru a asigura consecvențăatunci când se desfășoară proiectele științifice și demonstrative, precum și testele demarketing și proiectele de replicare pe piață. Acest lucru ne va permite să obținem o eficiențămai mare și o valoare adăugată europeană mai mare pentru finanțarea PC7.

Jacek Olgierd Kurski (ECR), în scris. – (PL) O problemă semnalată în toate rapoarteleprivind inovarea este lipsa unui cadru clar și specific pentru investițiile în cercetare șidezvoltare din fonduri UE. Această problemă este evidentă și în raportul Audy și, în plus,implică o altă chestiune nesoluționată, și anume dezechilibrele din finanțarea UE. Autorulmenționează în treacăt lipsa de egalitate dintre statele din Europa de Vest și noile statemembre în ceea ce privește absorbția fondurilor. Starea nesatisfăcătoare a finanțării poatefi văzută, inter alia, în absorbirea mecanismului de finanțare cu partajarea riscurilor (MFPR).Proiecte cofinanțate în baza acestui mecanism au fost puse în aplicare în doar 18 dintrecele 27 de state membre. În plus, cei mai mari beneficiari ai săi sunt solicitanți dinașa-numitele vechi state membre ale UE; Germania (23,1 % din totalul fondurilor acordate),Spania (19,1 %), Regatul Unit (9,9 %) și Țările de Jos (8,3 %). Astăzi, aproximativ o treimedin cercetare este finanțată prin acest mecanism. Am impresia că ar trebui majorat în modproporțional, astfel încât contribuția antreprenorului să nu depășească 10 până la 15 %din suma cerută (în prezent, suma cerută este de 15 până la 25 % din suma alocată cercetării).Ar trebui să ne amintim că una dintre principalele sarcini ale UE este să eliminedezechilibrele sociale și geografice prin distribuirea beneficiilor care derivă din inovare peîntregul teritoriu al UE. Nu vom putea să îndeplinim acest obiectiv dacă vom neglija noilestate membre ale UE din punct de vedere financiar, susținând astfel continuarea „exoduluide creiere” unilateral.

Krzysztof Lisek (PPE), în scris. – (PL) Salut tendința emergentă în sensul sporirii finanțăriialocate cercetării științifice în Uniunea Europeană. În același timp, consider că este esențialsă ne unim forțele și cheltuielile în acest domeniu. Ar trebui puse în aplicare reforme lanivel național în cel mai scurt timp posibil pentru a permite crearea de centre care săcoopereze bine și a evita să se lucreze în două locuri la aceleași proiecte. Acest lucru arcontribui, de asemenea, la o îmbunătățire a folosirii fondurilor. Uniunea Europeană trebuiesă-și amintească semnificația cercetării în ceea ce privește oferirea unui avantaj concurențialîn lumea globală de astăzi. În special, statele membre ar trebui să reformeze modul în caredesfășoară activități de cercetare în materie de securitate, unul dintre domeniile cheiemenționate în raport pentru a asigura optimizarea sa în vremuri de criză financiară.

Marian-Jean Marinescu (PPE), în scris . – Atractivitatea celui de-al șaptelea program-cadrupentru cercetare nu a fost demonstrată pe deplin în sectorul industrial. În plus față de nevoia


de noi fonduri, există nevoia unei mai bune coordonări între Uniune, statele membre șiregiuni, în ceea ce privește cercetarea, dezvoltarea și inovarea (CDI).

În primul rând, trebuie îmbunătățită conexiunea dintre fondurile de coeziune șiprogramul-cadru de cercetare. Subliniez importanța politicii de coeziune, întrucât aceastaa devenit o sursă majoră de sprijin european în domeniul cercetării și inovării.

În al doilea rând, politicile de cercetare și de inovare trebuie să fie adaptate la nevoile specificeale pieței. Pentru a comercializa rezultatele inovării, trebuie identificată cererea de tehnologiiinovatoare pe piața UE. Consider că ar trebui să fie disponibile instrumente financiareadecvate pentru a sprijini introducerea cu succes a tehnologiilor inovatoare pe piața UE.

Și nu în ultimul rând, menționez că, în UE, cota financiară este extrem de dezechilibrată,iar rezultatele arată că vechile state membre absorb cea mai mare parte a resurselorfinanciare. Acest lucru este în contradicție cu obiectivul coeziunii teritoriale privinddezvoltarea echilibrată din punct de vedere geografic a statelor membre, obiectiv menționatde Tratatul de la Lisabona.

Pavel Poc (S&D), în scris. – (CS) Salut propunerea de a garanta faptul că cercetareasusținută în baza celui de-al șaptelea program-cadru este menită să găsească soluții laproblemele UE în domeniile menționate în capitolul privind cooperarea din al șapteleaprogram-cadru. Acesta privește în principal îngrijirea medicală, inclusiv cercetarea clinicăși preventivă și tehnologiile medicale. Cancerul este, din punctul de vedere al frecvenței, adoua cauză de deces din Europa și, din cauza faptului că populația îmbătrânește, se estimeazăcă unul din trei bărbați și una din patru femei vor suferi în mod direct de această boală pânăla vârsta de 75 de ani. Cercetarea în materie de cancer este pe punctul de a face mai multedescoperiri, în special în ceea ce privește metode mai exacte și mai puțin costisitoare și, deasemenea, metode care deranjează mai puțin pacienții, atât cu privire la controalelepreventive, cât și la tratamentele propriu-zise. Finanțarea cercetării în materie de cancerpoate să salveze viețile oamenilor și să reducă costurile tratamentului. Aplaud voința politicăîn sprijinul fondurilor care au fost deja alocate pentru cercetarea în materie de cancer prinacest program. Aceste fonduri nu trebuie reduse în situația economică actuală a UE;dimpotrivă, ar trebui să le majorăm. Aș dori să evidențiez faptul că, dacă ne putem uniforțele pentru a realiza proiecte ambițioase precum eliminarea frontierelor de stat sauconstruirea de stații spațiale, ar trebui să fim capabili, de asemenea, să transformăm cancerulîntr-o boală de care să nu se teamă nimeni. Pentru a face acest lucru, avem nevoie desusținere pentru și de coordonarea cercetării cu privire la metode de tratament și prevenire.Lupta împotriva cancerului este o chestiune europeană care ar trebui să fie o prioritatepentru noi, de la finanțarea acordată în baza celui de-al șaptelea program-cadru până laagenția umbrelă la nivel european.

19. Relațiile comerciale UE-Canada (dezbatere)

Președinta. – Următorul punct este dezbaterea referitoare la întrebarea adresată Comisieiprivind relațiile comerciale UE-Canada, adresată de Vital Moreira în numele Comisiei pentrucomerț internațional (O-000053/2011 – B7-0213/2011).

Vital Moreira, autor. – (PT) Dnă președintă, în calitate de președinte al Comisiei pentrucomerț internațional, este de competența mea să prezint o întrebare cu solicitare de răspunsoral adresată Comisiei privind negocierea unui acord economic și comercial cu Canada.


La doi ani după începerea acestora, în mai 2009, există indicii că aceste negocieri ar putealua sfârșit în cursul anului curent. Având în vedere progresul negocierilor, acesta este, prinurmare, momentul ideal pentru a obține informații de la Comisie cu privire la câteva dintrecele mai importante aspecte ale acestor negocieri.

Textul întrebării adoptate de comisia mea este binecunoscut și, ca să nu-l mai citesc,dnă președintă, permiteți-mi vă rog să presupun că există copii.

După cum știm, de la Tratatul de la Lisabona, Parlamentul are dreptul de a fi informat întoate etapele negocierilor pentru acorduri internaționale. Acest lucru include, în modevident, acordurile comerciale internaționale, care constituie o competență exclusivă aParlamentului și pentru care controlul parlamentar este mai justificat.

Este important de menționat că dl de Gucht, comisarul pentru comerț, și Direcția GeneralăComerț au îndeplinit această sarcină privind furnizarea de informații către comisiaparlamentară pe care o prezidez, în acest caz, precum și în altele. Cu toate acestea, esteimportant să partajăm informații cu Parlamentul și cu publicul cu privire la chestiunilecele mai importante în cauză, având în vedere evoluția negocierilor în stadiul actual. Acestlucru include chestiunile care sunt foarte delicate pentru Parlament și pentru publiculeuropean precum, de exemplu, problema celebrelor nisipuri bituminoase și poziția Canadeiîn Organizația Mondială a Comerțului împotriva interdicției Europei asupra produselorderivate din focă.

Prin urmare, considerăm că această întrebare cu solicitare de răspuns oral și evoluțiile pecare aceasta le-ar putea genera sunt de o importanță deosebită. Mai rămâne doar săinformăm Parlamentul că această întrebare este însoțită, ca de obicei, de o rezoluție privindaceeași chestiune care va fi votată miercurea aceasta. Ambele inițiative dovedesc importanțadeosebită pe care Comisia pentru comerț internațional și, în opinia noastră, Parlamentular trebui să o acorde acestui subiect.

Máire Geoghegan-Quinn, membră a Comisiei. – (GA) Dnă președintă, dl comisar deGucht lipsește în prezent și m-a rugat să fac următoarea declarație ca răspuns la întrebareaparlamentară adresată de Vital Moreira.

membră a Comisiei . − Dezbaterea plenară de astăzi referitoare la negocierile pentru un acordeconomic și comercial cuprinzător cu Canada este foarte binevenită. Până acum, acestenegocieri s-au desfășurat fără probleme și, până la sfârșitul anului, ar trebui să se finalizezeconținutul unui acord, cu o încheiere formală la începutul lui 2012.

Cu toate acestea, intrăm, de asemenea, într-un stadiu al negocierilor în care lucrurile devinmai dificile: în special din cauza faptului că unele dintre cele mai importante chestiuni suntasociate diferențelor proprii structurii noastre economice sau sistemelor de reglementare.

Acesta este un acord extrem de avantajos pentru ambele părți, cu impacturi pozitive asupraîntreprinderilor, investitorilor și consumatorilor deopotrivă, datorită domeniului de aplicarefoarte extins pe care îl are în vedere. Din punct de vedere material, estimăm că acesta arputea produce 20 de miliarde de euro pe an pentru ambele economii. În cazurile în careinteresele ofensive ale UE, precum achizițiile guvernelor provinciilor, cad sub incidențadomeniului de competență al provinciilor, am fost asigurați că provinciile și teritoriileCanadei își vor lua un angajament față de negocieri și de punerea în aplicare a acordului.

În legătură cu preocupările dvs. specifice, statele membre UE au ajuns acum la o înțelegerecu privire la utilizarea așa-numitei abordări bazate pe liste negative. Un motiv esențial


pentru care un partener comercial precum Canada preferă o listă negativă este faptul căaceasta oferă mult mai multă transparență și securitate juridică, deoarece este foarte explicităcu privire la serviciile care sunt excluse din deschiderea pieței, precum și la locurile în carear putea exista monopoluri și drepturi exclusive în sectorul public. Prin urmare, abordareabazată pe liste negative nu aduce atingere în niciun fel capacității statelor membre UE dea-și exercita în continuare dreptul de a reține pe viitor un monopol pentru un serviciuanume.

Este la latitudinea UE și a Canadei să decidă ce angajamente sunt sau nu dispuse să își asumeîn fiecare sector, inclusiv în ceea ce privește serviciile publice sau alte servicii în care viitoareaflexibilitate politică este importantă.

Guvernele UE vor avea în continuare opțiunea de a impune obligații universale privindserviciul public operatorilor privați și serviciilor publice subsidiare, dacă va fi necesar.Acordurile comerciale nu impun obligații privind privatizarea sau dereglementarea șiacelași lucru va fi valabil și pentru acest CETA, care va include dispoziții referitoare ladezvoltarea durabilă, acoperind aspecte economice, de mediu și sociale. Aceste dispozițiivor fi integrate pe deplin în cadrul acordului comercial.

Observăm preocupările exprimate cu privire la grupul de lucru al OMC privind interdicțiaimpusă de UE asupra produselor derivate din focă și a nisipurilor bituminoase din Canada.Deși înțelegem aceste preocupări, considerăm că există motive întemeiate pentru a păstraaceste procese separat de negocierile CETA. Acestea fiind spuse, negocierea – ca și în cazuloricărei alte negocieri comerciale – nu împiedică în niciun fel capacitatea UE sau a țărilorsale partenere de a elabora și pune în aplicare măsuri în materie de mediu.

Mai precis, în ceea ce privește Directiva privind calitatea carburanților, aș dori să fiu extremde clar că negocierea și un viitor acord nu reprezintă și nu vor reprezenta o intervențienegativă în ceea ce privește punerea în aplicare a directivei respective.

Onorabili deputați, ne apropiem de un acord care va contribui la stimularea foarte necesarăa economiei UE și a Canadei. Așteptăm cu nerăbdare să auzim opiniile Parlamentului pedurata dezbaterii de astăzi și rezoluția pe care o veți adopta ulterior.

Georgios Papastamkos, în numele Grupului PPE. – (EL) Dnă președintă, reluareanegocierilor, la inițiativa Canadei, pentru a actualiza cooperarea bilaterală în cadrul unuiacord economic și comercial cuprinzător este o mișcare pozitivă, după cum a subliniatpreședintele comisiei, dl Moreira. Cu toate acestea, există o chestiune care ne preocupă,care are legătură cu structura federală a Canadei. Mă refer la nevoia de punere în aplicareneîntârziată și uniformă a acordului de către fiecare dintre provincii.

În cadrul relațiilor comerciale dintre cei doi parteneri, există, printre altele, interese agricoleofensive și defensive importante care sunt expuse riscului. Referitor la acest aspect, aș dorisă exprim opinia dlui Jeggle, care lipsește astăzi. Se dorește acordarea de prioritate protecțieidepline a indicațiilor geografice, având în vedere contrafacerea tot mai răspândită aproduselor agricole UE de calitate. La fel ca alte state care protejează indicațiile geograficeprin mărci, Canada s-a opus, după cum știm, cererilor lansate de UE referitoare la acestaspect la negocierile din runda Doha. Legislația diferită a provinciilor individuale este unaspect problematic suplimentar.

În ceea ce privește chestiunea organismelor modificate genetic, aș dori să reamintescParlamentului că Uniunea și Canada au semnat o soluție acceptabilă pentru ambele părți,pentru a rezolva această divergență. Canada a fost de acord să soluționeze divergența în


schimbul unui dialog bilateral privind reglementarea biotehnologiei. Solicit Comisiei săapere nivelul ridicat de protecție asigurat de cadrul european de reglementare pe duratanegocierilor în curs.

În sfârșit, aș dori să menționez societățile comerciale ale statului canadian din sectorulagricol care, după cum știm cu toții, au competențe extinse și pot acționa ca monopoluri.Trebuie introduse angajamente specifice de partea canadiană. Aceasta este, de asemenea,o cerință pe care Uniunea a subliniat-o pe durata negocierilor OMC.

David Martin, în numele Grupului S&D. – Dnă președintă, grupul meu consideră că unacord comercial economic, cuprinzător și ambițios cu Canada are multe beneficii. Cu toateacestea, avem patru limite.

În primul rând, în ceea ce privește exploatarea nisipurilor bituminoase, care dăuneazădiversității locale, insistăm asupra dreptului UE de a utiliza Directiva privind calitateacarburanților pentru a descuraja folosirea acestora. M-am bucurat să aud ceea ce dl comisara avut de spus cu privire la acel subiect.

În al doilea rând, ni se pare greu de crezut faptul că Parlamentul va aproba o înțelegerecomercială cu Canada în timp ce aceasta urmărește să conteste, prin intermediul OMC,interdicția UE asupra comerțului. Aici nu pot accepta punctul de vedere al dlui comisar căar trebui să păstrăm cele două chestiuni separate. Cred că, în opinia alegătorilor, acestease leagă una de cealaltă și acesta este și punctul meu de vedere. Cu siguranță nu aș vota unacord decât dacă această dispută ar fi soluționată înainte să ajungem la stadiile finale aleacestei înțelegeri.

În al treilea rând, nu am putea accepta nicio limitare a capacității Canadei de a utilizaflexibilitățile TRIPS pentru a exporta medicamente generice ieftine în țările în curs dedezvoltare. Aceasta este o sursă importantă de generice pentru țările în curs de dezvoltareși nu ar trebui să cedăm presiunilor din partea industriei farmaceutice și să îngreunămsituația Canadei în ceea ce privește furnizarea de medicamente generice.

În al patrulea rând, nu putem accepta un acord care nu tratează standardele și preferințelediferite ale IMM-urilor locale și ale monopolurilor naționale din Canada. Acesta a fost unaspect pe care l-a subliniat dl Papastamkos în legătură cu diferența dintre normeleprovinciale și federale. Trebuie să abordăm aceste aspecte înainte să se ajungă la încheiereaacordului.

Acestea fiind spuse, dacă vom considera că textul final tratează aceste chestiuni și esteambițios în ceea ce privește reducerea tarifelor pentru băuturile spirtoase, utilajele,automobilele din UE și pentru alte domenii, vom fi încântați să sprijinim acest acord deliber schimb. Insistăm însă că cele patru aspecte pe care le-am menționat sunt limite și cătrebuie tratate în mod corespunzător în aceste negocieri.

Metin Kazak, în numele Grupului ALDE. – (BG) Dnă președintă, dnă comisar, doamnelorși domnilor, rezoluția depusă de Comisia pentru comerț internațional exprimă în modexplicit susținerea negocierilor în curs cu Canada privind încheierea acordului economicși comercial cuprinzător. Canada este unul dintre partenerii noștri comerciali cei mai vechiși mai apropiați, în prezent pe locul 11 ca mărime, și potențialele beneficii aledereglementării comerțului bilateral sunt evidente, inclusiv din studiul realizat de cătreComisie și guvernul canadian în octombrie 2008.


Sectorul privat din Uniunea Europeană și din Canada a exprimat, de asemenea, un sprijinputernic pentru încheierea acestui acord cuprinzător, deși mai există o serie de provocări,ținând seama de ambițiile ridicate declarate în timpul negocierilor.

Cred că primul lucru pe care trebuie să îl facem este să evaluăm impactul, care va aruncapuțină lumină asupra aspectelor pro și contra ale acestui acord. În al doilea rând, cât derealiste sunt așteptările Comisiei privind încheierea negocierilor până la sfârșitul lui 2011?Poate Comisia să garanteze și că acordul final va include un capitol referitor la dezvoltareadurabilă, în conformitate cu cerințele Parlamentului? Va include acest capitol standardeleîn materie de muncă, obligațiile asociate cu acordurile multilaterale privind mediul, precumși un mecanism eficient pentru punerea lor în aplicare?

A fost deja elaborat un plan care să permită Comisiei să rezolve problemele legate de accesulla piață? Pot fi depășite diferențele existente din punctul de vedere al structurilor economiceși al sistemelor de reglementare în viitorul apropiat?

Intenționează Comisia să accepte punerea în aplicare a principiului reciprocității ca ocomponentă a metodelor de protecție juridică existente atunci când se va ajunge lasoluționarea disputelor comerciale? Consideră Comisia că, pe termen lung, punerea înaplicare a abordării bazate pe listele negative în vederea dereglementării serviciilor poatestabili un precedent și pentru alte viitoare negocieri?

Acestea sunt întrebări care cer, desigur, răspunsuri și contez pe faptul că le voi primi.

Keith Taylor, în numele Grupului Verts/ALE. – Dnă președintă, după cum au menționatși alții, Canada este într-adevăr un partener fiabil pentru UE. Abolirea tarifelor care senegociază acum în cadrul CETA este, în general, acceptabilă pentru grupul nostru.

Însă, din păcate, CETA prezintă câteva alte cereri și obiective politice pe care le considerămprofund îngrijorătoare. Voi menționa două dintre cele mai problematice, prima fiind listanegativă în negocierile privind liberalizarea comerțului. În mod normal, la negociereaALS-urilor, numești serviciile pe care ești pregătit să le liberalizezi. Dar, în conformitatecu aceste propuneri, toate serviciile sunt deschise, cu excepția celor excluse în mod specialde la început. Grupul nostru consideră că există unele servicii, mai ales cele vizează interesulpublic general, care sunt prea sensibile și cu o vulnerabilitate prea ridicată pentru a finegociate în cadrul acestei abordări bazate pe listele negative. Am depus câtevaamendamente și așteptăm cu nerăbdare sprijinul colegilor deputați.

Celălalt domeniu de interes se referă la achiziții. Ne preocupă impactul pe care CETA îl vaavea asupra achizițiilor. Pentru a da un singur exemplu, legea din Ontario privind energiaecologică ar fi ilegală în cadrul CETA. Acel act promovează producția și distribuireaenergiilor regenerabile și direcționează investițiile în economiile locale. Acesta este doarun exemplu al modului în care CETA va afecta politica internă a Canadei.

Deși Canada este unul dintre cei mai vechi parteneri comerciali ai noștri, nu putem negafaptul că, uneori, avem totuși opinii diferite. Canada se opune de exemplu politicilor UEprivind OMG-urile. Aceasta inițiază o acțiune OMC împotriva interdicției UE asupraproduselor derivate din focă, pe lângă sacrificarea barbară a focilor din fiecare an, și să nuuităm că aceasta luptă împotriva Directivei UE privind calitatea carburanților pentru a-șiproteja exporturile de nisipuri bituminoase în UE.

Consider că este important să exprimăm toate aceste preocupări și să îndemnăm Comisiasă rămână fermă în ceea ce privește principiile și politicile acestei organizații.


Paul Murphy, în numele Grupului GUE/NGL. – Dnă președintă, negocierile privind acordulcomercial între UE și Canada au fost conduse de multinaționale europene și canadieneimportante care doresc accesul la piața serviciilor publice esențiale, astfel încât să poatăobține profit de pe seama muncitorilor și a consumatorilor. Acest acord ar fi o cartă aprivatizării, mai ales în ceea ce privește apa, telecomunicațiile și electricitatea. Capitolulprivind investițiile va oferi, în mod scandalos, corporațiilor dreptul de a da în judecatăguvernele atunci când politicile sociale sau în materie de mediu le vor afecta profiturile.

Nisipurile bituminoase ale Canadei au devenit un teren de joacă pentru marile companiipetroliere precum BP, Total și Shell. Aceste depozite de petrol produc cu peste de trei orimai multe emisii de carbon decât petrolul convențional, iar exploatarea lor dăuneazăextrem de mult și mediului local și reprezintă o amenințare pentru comunitățile PrimelorNațiuni care locuiesc în regiune.

Înțeleg că acest acord comercial ar putea să se opună mișcărilor de oprire a importăriiacestui carburant în Europa. Acum este urgent nevoie de o acțiune unită a Europei și amișcării sindicaliste canadiene, împreună cu activiștii pentru mediu și indigeni, pentru alupta împreună și a opune rezistență acordului propus.

William (The Earl of) Dartmouth, în numele Grupului EFD. – Dnă președintă, este completgreșit ca Parlamentul aici de față și Comisia să încerce să utilizeze un acord comercialpropus între UE și Canada pentru a influența afacerile interne ale acelei țări. Dacă GuvernulCanadei consideră că dezvoltarea nisipurilor lor bituminoase este un lucru acceptabil dinpunctul de vedere al mediului și avantajos din punct de vedere economic, aceasta este ochestiune care îi privește în totalitate. De fapt, ar trebui să salutăm cu toții această creștereși diversificare a energiei globale.

În ceea ce privește interesele naționale ale Regatului Unit, guvernul de coaliție neglijeazăîn mod constant relațiile comerciale cu fundația Commonwealth, al cărei membru fondatoreste Canada. Pentru a parafraza comentatoarea, Ruth Lea: deoarece comisarul pentrucomerț negociază acorduri comerciale pentru întreaga UE, crudul adevăr este că statutulde membru al UE îi limitează Regatului Unit perspectivele economice.

Andreas Mölzer (NI). – (DE) Dnă președintă, nu putem fi decât extrem de încântați cărelațiile noastre de durată cu Canada, unul dintre cei mai vechi și mai apropiați partenericomerciali ai noștri la nivel mondial, au fost definite de rădăcini și valori comune.

După cum știm, în ultimele decenii a fost încheiată o serie întreagă de acorduri-cadru pentrurelațiile comerciale și economice, de la acorduri sectoriale până la cele mai diverse inițiativecomerciale. Acordul economic și comercial cuprinzător (CETA) între UE și Canada, pentrucare mai trebuie clarificate probabil doar câteva dintre ultimele detalii minore, va intraprobabil în vigoare în viitorul apropiat.

Deși predecesorul acestui acord nu a mai fost încheiat efectiv, de această dată, toți ceiimplicați par să fie încrezători. Negociatorul șef al Canadei chiar a recunoscut la începutulanului că acest acord este o prioritate pentru Canada. În calitate de al doilea cel maiimportant partener comercial, UE intenționează în mod clar să fie plasată în contrabalanțapieței SUA și, de cealaltă parte, din punctul de vedere al Europei, Canada reprezintă o poartăcătre zona economică a Acordului Nord-American de Liber-Schimb (NAFTA).

Dacă se dovedește că experții au avut dreptate, încheierea CETA ar putea spori cu 20 %comerțul bilateral între Uniunea Europeană și Canada până în 2014. Acestea suntperspective extrem de atrăgătoare, mai ales în vremuri de constrângeri economice. Dacă


ținem cont de faptul că, după Arabia Saudită, Canada are cele mai mari rezerve de petrol,acest acord are probabil și o importanță strategică în contextul eforturilor Europei de adobândi mai multă securitate energetică și acesta este un lucru pe care ar trebui cu siguranțăsă îl avem în vedere.

Christofer Fjellner (PPE). – (SV) Dnă președintă, Canada este unul dintre cei maiimportanți parteneri comerciali ai noștri. Prin urmare, acesta este, de asemenea, unul dintrecele mai importante acorduri de liber schimb. Acesta aduce avantaje considerabile și toatestudiile indică faptul că ar putea spori în mod semnificativ comerțul. Mulți colegi deputațialeg să se concentreze asupra amenințărilor și riscurilor și să îl transforme într-o problemă,dar cred că este important să facem un pas înapoi și să ne concentrăm asupra motivuluipentru care dorim aceste negocieri.

Motivul este că putem vedea potențialul incredibil care poate fi realizat în ceea ce priveștecreșterea, comerțul și dezvoltarea. Acesta este un lucru pe care îl salutăm cu toții. Amașteptări foarte mari de la acest acord, întrucât este atât de ambițios. Spunem adesea cătoate acordurile noastre de liber schimb ar trebui să fie ambițioase, dar acesta chiar este.Acest acord are potențialul de a crea un liber schimb mai extins și de a elibera mai multefrontiere între Europa și Canada decât există în prezent între Canada și Statele Unite. Acestaeste un lucru care merită subliniat. Ar trebui să fie o realizare istorică faptul că reușim săfacem o punte deasupra Atlanticului în ceea ce privește schimbul liber cu Canada.

Aș dori să menționez comerțul de servicii, în special. Acest comerț de servicii este chiar celpe care unele persoane l-au considerat problematic, dar el este în mod clar unul dintre celemai importante domenii strategice pe care le avem, mai ales atunci când este vorba deservicii financiare. Aș dori să aud Comisia spunând ceva despre modul în care se desfășoarăaceastă parte a negocierilor, întrucât știu că a existat o oarecare împotrivire în ceea ceprivește acest domeniu. După cum am spus, acesta este un domeniu strategic importantde interes pentru Europa.

În sfârșit, aș dori să îndemn Comisia să nu permită ca acest proces să se lungească. Trebuiesă ne asigurăm că negocierile nu vor încetini. Consider că aceasta este cea mai mareamenințare, cu alte cuvinte, faptul că diferite chestiuni adiacente distrag atenția de lachestiunea principală. Ceea ce este în mod clar important este să creăm mai mult liberschimb. Când am început aceste negocieri de liber schimb, a existat o atitudine foartepozitivă din partea tuturor celor implicați. Prin urmare, consider că este important să neasigurăm că terminăm în exact același spirit și că nu permitem negocierilor să se extindăprea mult.

Harlem Désir (S&D). – (FR) Dnă președintă, dnă comisar, doamnelor și domnilor,acordul economic și comercial cuprinzător negociat cu Canada ne va consolida legăturilecu o țară parteneră a UE importantă și de durată. Salutăm acest lucru, dar trebuie să ținemseama de toate consecințe acestui lucru, nu doar de avantajele pe care le va aduce anumitorsectoare economice sau anumitor investitori internaționali importanți.

În special, acordul trebuie să respecte modelele sociale și de mediu ale ambelor părți – alestatelor membre UE și ale Canadei – și capacitatea acestora de a legifera în domeniile caresunt delicate pentru societățile noastre. Acestea nu sunt simple detalii sau aspecte care săfie lăsate pentru a doua zi.

În ceea ce privește serviciile publice, abordarea bazată pe listele negative aleasă de Comisieeste periculoasă. Aceasta este cu mult prea extinsă și definită necorespunzător și nu am


dori să vedem că stabilește un precedent. De asemenea, dintr-un punct de vedere general,capitolul referitor la investiții trebuie să respecte dreptul ambelor părți de a legifera îndomenii precum mediul, sănătatea publică, drepturile angajaților și ale consumatorilor,politica industrială și diversitatea culturală, printre altele. Solicităm Comisiei să excludăsectoarele precum cultura, educația și sănătatea publică din domeniul de aplicare alacordurilor. În această privință, după cum au spus alți deputați, partea privind proprietateaintelectuală nu ar trebui să aducă în discuție chestiuni legate de producția de medicamentegenerice.

În ceea ce privește mediul, suntem preocupați și solicităm investiții. În ceea ce priveșteimpactul acordului asupra forării nisipurilor bituminoase, acordul nu trebuie să aibă caefect relaxarea legislației europene referitoare la aplicarea Directivei privind calitateacarburanților și nici nu trebuie să limiteze posibilitatea Canadei de a reglementa forareanisipurilor sale bituminoase pe viitor în cadrul competenței sale în materie de mediu.

Solicităm, de asemenea, Comisiei – punem întrebarea, oricum – să monitorizeze impactulasupra sectorului pescuitului în zone precum St Pierre și Miquelon. Acestea sunt zone aleEuropei care ar putea fi grav afectate de liberalizarea completă a acestui sector.

În sfârșit, subscriu la spusele dlui Kazak că capitolul privind dezvoltarea durabilă trebuiesă includă angajamente sociale și de mediu și, în special, responsabilitatea socială și înmaterie de mediu din partea marilor companii multinaționale.

Franz Obermayr (NI). – (DE) [Vorbitorul adresează dlui Fjellner o întrebare în cadrul procedurii„cartonașului albastru” în conformitate cu articolul 149 alineatul (8) din Regulamentul de procedură]

Dl Fjellner a reprezentat toate acestea într-o lumină foarte pozitivă și a spus că nu va permiteprelungirea acestui proces. În acest context, întrebarea mea este: Cum putem avea o părerepozitivă despre faptul că, în Canada, o zonă de opt ori mai mică decât Austria este distrusăanual în urma exploatării acestor nisipuri bituminoase și că totalitatea mijloacelor desubzistență ale comunităților Primelor Națiuni sunt înlăturate? Chiar vede acest lucru într-olumină atât de incredibil de pozitivă și nu este o parte din responsabilitatea Europei săimpună condiții corespunzătoare în această privință?

Christofer Fjellner (PPE). – (SV) Dnă președintă, aș dori să răspund la întrebareadlui Obermayr. Nu cred că am făcut vreo mențiune la nisipurile bituminoase în discursulmeu, dar consider că ar fi o naivitate să credem că întregul acord de liber schimb cu Canadaar trebui să se învârtă în jurul acestei chestiuni. Asta ar însemna să ne pierdem simțulperspectivei. Este de la sine înțeles că ar trebui să stabilim cerințe clare în materie de mediuîn aceste acorduri privind liberul schimb. Acesta este un lucru pe care îl facem în toateacordurile noastre de liber schimb, dar nu putem permite ca întregul acord cu Canada săfie limitat pur și simplu la negocierile privind chestiunea nisipurilor bituminoase.

Chris Davies (ALDE). – Dnă președintă, Comisia are intenția de a stabili valori standardpentru utilizarea nisipurilor bituminoase – nu doar din Canada, ci din orice sursă, inclusivVenezuela de exemplu – cu scopul de a reduce intensitatea gazelor cu efect de seră emisede carburanți, după cum cere Directiva privind calitatea carburanților.

Au existat campanii de promovare intensivă a intereselor din partea Canadei pentru a neîmpiedica să facem acest lucru. M-am întâlnit cu ministrul energiei din Alberta, care îșifăcea rondul, după cum sunt sigură că făceau și alții. Canada a încercat să influențeze șistatele membre și am fost amenințați că aceasta va duce chestiunea în fața OrganizațieiMondiale a Comerțului în cazul în care acest acord va fi introdus.


Trebuie să îi spunem Canadei să se liniștească. Canada face foarte mulți bani din exploatareabitumului său, dar și-a luat și angajamente în cadrul Protocolului Kyoto pentru a-și reduceemisiile de CO2 și a renegat acele angajamente din cauza beneficiilor financiare pe care leobține din nisipurile bituminoase. Nu dorim o dispută cu Canada, dar trebuie să insistămcă nu vom da înapoi de la confruntarea cu adevărurile neplăcute.

Frieda Brepoels (Verts/ALE). – (NL) Dnă președintă, dnă comisar, pe fundalul negocierilorîn curs de desfășurare cu Canada, chestiunea vânătorii de foci iese din nou la iveală. Chiarși dvs. v-ați referit la aceasta. Am fost raportoare pentru Comisia pentru mediu, sănătatepublică și siguranță alimentară acum câțiva ani, dar rămân o susținătoare a interdicțieiasupra comercializării produselor derivate din focă. Prin urmare, îi invit insistent pe colegiimei deputați și Comisia să nu își îndepărteze în niciun caz privirea de la această chestiune.

Cu aproape doi ani în urmă, noi, Parlamentul, am aprobat o interdicție asupracomercializării cu o majoritate covârșitoare, în ciuda presiunilor imense din partea Canadeiasupra Parlamentului și a altor instituții de a relaxa legislația. Pentru noi, factorul esențiala fost, mai presus de toate, vocea a milioane de cetățeni europeni care și-au făcut cunoscutăopoziția față de acest masacru inuman.

Interdicția nu a fost inutilă. În urma acestei legi, printre altele, piața s-a prăbușit în mare,întrucât numărul de animale ucise a scăzut de la 217 000 în 2008 la 38 000 anul acesta,în timp ce prețul blănii a scăzut, de asemenea, de la 100 USD în 2006 la 15 USD în 2009.Canada încearcă acum să intre pe piețe noi, China de exemplu, dar și acolo se vor auzi vociîn favoarea interzicerii comercializării. Este, de asemenea, regretabil faptul că Canada încăîncearcă să combată această legislație europeană prin intermediul OMC. De aceea este atâtde important ca Parlamentul să trimită din nou Canadei un semnal puternic în acest stadiu.Nu vom renunța la această lege pentru care am muncit atât de mult timp, atât în cadrul,cât și în afara Uniunii. Sper că mâine colegii mei deputați vor sprijini în număr mare unamendament pe care l-am depus împreună cu unii dintre ceilalți deputați.

Helmut Scholz (GUE/NGL). – (DE) Dnă președintă, dnă comisar, negocierile cu Canadaau loc cu o țară care are o economie puternică și un sistem juridic puternic dezvoltat. Prinurmare, este cu atât mai greu de înțeles dorința Comisiei de a integra, dacă nu ascunde, unacord de investiții în acest acord pentru a oferi întreprinderilor un drept direct de a inițiao acțiune în fața unui tribunal de arbitraj special. Care este motivul pentru care un tribunalobișnuit nu ar trebui să hotărască asupra compensațiilor în caz de îndoială?

În care dintre tribunale dvs., în calitate de Comisie, nu aveți nicio încredere? În cele canadienesau în cele ale Uniunii Europene? Nu vedeți că, prin această parte a acordului, ați discriminaîntreprinderile locale?

După cum au menționat deja câțiva membri, grupul meu se opune puternic și abordăriiComisiei bazate pe utilizarea acordului pentru a forța liberalizarea serviciilor prinintermediul unei liste negative. Acest lucru dă peste cap abordarea de până acum în carepartenerii la contract definesc domeniile pe care doresc să le deschidă în mod activ. Vremsă reținem serviciile publice.

Aș dori să solicit Comisiei să ofere și o explicație pentru respingerea propunerilor Canadeiprivind politica socială și privind ocuparea forței de muncă, care ar trebui văzute într-olumină favorabilă pentru capitolul referitor la durabilitate. Parlamentul European solicităși protecția lucrătorilor, plata orelor suplimentare, asigurarea salariilor minime și respingereadumpingului social.


Jarosław Leszek Wałęsa (PPE). – (PL) Dnă președintă, potențialele beneficii pentruCanada, precum și pentru Uniunea Europeană sunt evidente și susținute de cercetare și deun sprijin încurajator din partea sectorului privat. Acest lucru ar trebui lăudat și continuareacooperării ar trebui încurajată. Cu toate acestea, întrucât suntem foarte conștienți deproblemele de mediu din Europa, ar trebui să fim fermi și să îi solicităm, din principiu,Canadei să îndeplinească standardele noastre riguroase. Mă bucur foarte mult că dnacomisar a menționat acest lucru în prezentarea sa.

Cu toate acestea, nu ar trebui să ne concentrăm doar asupra dezvoltării durabile, ci să ținemseama și de extracția resurselor care prezintă un risc pentru viață și sănătate precum azbestul,a cărui utilizare și extracție este interzisă în Europa. În plus, ar trebui să luăm act dediferențele dintre reglementările privind organismele modificate genetic. Acesta este unsubiect deosebit de sensibil în țara mea, dar, desigur, întregul capitol privind agriculturaeste important pentru ambele părți. De asemenea, ar trebui menționat faptul că avem oobligație de a reduce emisiile de CO2.

Chestiunea finală, care nu este cu mai puțin importantă, este comercializarea produselorderivate din focă. Acesta este un domeniu în care ar trebui să fim fermi atunci când solicitămconformitatea cu interdicțiile noastre. Ținând seama de toate aceste chestiuni importante,consider că relațiile noastre economice își vor realiza adevăratul potențial deoarece suntsprijinite de ambele părți. Parlamentul nostru ar trebui să încurajeze acest lucru.

Jörg Leichtfried (S&D). – (DE) Dnă președintă, doamnelor și domnilor, intenționam defapt să tratez câteva aspecte în discursul meu. Nu voi face asta acum, întrucât aș dori săspun altceva.

Pur și simplu nu înțeleg Comisia. Se presupune că aceasta este gardianul dreptului european,inclusiv al legislației pe care am adoptat-o, dar, atunci când vine vorba despre acordulcomercial cu Canada, aceasta spune că este important ca unele persoane să facă mulți bani,dar nu este important ca dreptul european să fie respectat. Nu înțeleg cum poate Comisiasă spună că nu este necesar să discutăm interdicția asupra importului de produse derivatedin focă în raport cu aceste chestiuni. Vorbim aici despre parteneri și partenerii își respectăreciproc valorile, opiniile și interesele și un partener nu îl târăște pe celălalt în fața unuitribunal OMC pe motivul valorilor sale. În ceea ce mă privește, nu asta înseamnă să fiipartener comercial. Este evident că, dacă nu există respect reciproc și dacă părțile nuîmpărtășesc una părerile celeilalte, atunci aceste părți nu vor putea lucra bine împreună îndomeniul comerțului. Dacă Canada nu își oprește acțiunea împotriva interdicției asupraproduselor derivate din focă înainte de încheierea acestui tip de acord, atunci, în opiniamea, nu ar trebui să fim de acord cu acest acord comercial. După cum am spus, parteneriibuni nu se târăsc unul pe celălalt în fața tribunalelor OMC pe baza convingerilor lor.Partenerii buni lucrează împreună.

Elie Hoarau (GUE/NGL). – (FR) Dnă președintă, pe durata negocierilor privind acordurileOrganizației de Pescuit în Atlanticul de Nord-Vest (NAFO), în special cu Canada, șefuldelegației UE a promis să retrocedeze cota de pescuit a codului francez pescarilor din StPierre și Miquelon. Această promisiune nu a fost respectată, iar pescarii și economia dinSt Pierre și Miquelon suportă astăzi consecințele.

Negocierile care au loc în prezent asupra unui acord economic și comercial între UE șiCanada nu trebuie să sacrifice – din nou – ceea ce a rămas din economia St Pierre șiMiquelon. Din acest motiv am depus un amendament privind acest subiect.


Solicit Comisiei să garanteze protecția intereselor comerciale strategice ale St Pierre șiMiquelon în orice moment pe toată durata negocierilor. Dnă comisar, puteți să ne asigurațide acest lucru?

Gianluca Susta (S&D). – (IT) Dnă președintă, mă simt obligat să menționez că, în rândulanumitor deputați din acest Parlament, încă domină un sentiment al fricii și al nevoii de aapăra interesele Europei: cu alte cuvinte, aceștia sunt în defensivă.

În ceea ce mă privește, consider că acest acord cu o țară cu care avem o legătură de prietenieîndelungată este important în măsura în care implicarea în acesta se face pe o bază corectă,cea a reciprocității veritabile, și în care este un acord echilibrat și ambițios. Acesta nu artrebui să se limiteze la eliminarea barierelor tarifare și non-tarifare, ci ar trebui să reprezinteo oportunitate de a face un salt calitativ către eliminarea diferențelor de politică privindmediul și politică socială și mă refer, în special, la sectorul agriculturii, la protejarea speciilorde faună pe cale de dispariție și la activitățile economice speciale de extracție care au unimpact semnificativ asupra mediului, precum activitatea minieră pentru obținerea azbestuluiși forarea nisipurilor bituminoase sau care restricționează accesul la medicamente al țărilorcelor mai sărace.

Cu toate acestea, trebuie să avem o atitudine pozitivă, nu defensivă ca atunci când am fostîn Japonia.

Prin urmare, aș dori să subliniez necesitatea de a îmbunătăți reciprocitatea în ceea ce priveșteprotecția proprietății intelectuale, inclusiv a mărcilor, a indicațiilor geografice și a politicilorpentru promovarea reciprocă a investițiilor bilaterale care vizează în principal inovarea șitehnologia și sunt inspirate de pozițiile pe care Parlamentul European și le-a asumat dejaîn acest domeniu.

Dnă președintă, consider că numeroasele acorduri bilaterale între Canada și statele membrereprezintă cea mai bună temelie pe care să construim un acord de liber schimb puternicîn arena comercială, datorită unei prietenii de care am beneficiat deja în ONU, G8, NATOși în Forța Internațională de Asistență pentru Securitate din Afganistan, o prietenie bazatăpe idealurile de democrație și de libertate care caracterizează Canada și Uniunea Europeană.

Kriton Arsenis (S&D). – (EL) Dnă președintă, și eu aș dori să ridic problema nisipurilorbituminoase; acesta este un subiect important deoarece este motivul pentru care un acordsimilar pe care îl avem deja cu Canada, un acord internațional privind angajamentele dincadrul Protocolului Kyoto, nu este respectat. Avem încrederea că Canada va adopta opoziție diferită în acordul pe care îl dezbatem astăzi.

În orice caz, Canada luptă pentru a asigura în cadrul acestui acord liberul schimb și unsistem liberalizat de investiții pentru petrolul extras din nisipurile bituminoase. Studiulprivind impactul asupra mediului referitor la acest acord, pentru care am plătit, nu includeo evaluare a impactului pe care liberalizarea îl va avea asupra nisipurilor bituminoase. Cualte cuvinte, avem un acord comercial care se referă la măsuri specifice pentrucomercializarea petrolului extras din nisipurile bituminoase și avem un studiu de impactpentru acest acord care nu include o evaluare a impactului acestei activități specifice.

Acest lucru îngreunează foarte mult adoptarea de către Parlament a unui acord care va fiîncheiat în cele din urmă. Asta deoarece vorbim despre pădurile boreale, despre un sfertdin pădurile virgine ale lumii, iar această activitate minieră va pune în pericol acele păduri,biodiversitatea locală și primele națiuni.


Elena Băsescu (PPE). - Consider că relațiile comerciale UE - Canada se află în acest momentîntr-un moment de răscruce. Semnarea acordului economic este încă negociată, iarprioritățile celor două părți trebuie incluse în documentul final.

În acest sens, atrag atenția asupra diferențelor de norme în domeniul sanitar. Un consensar evita impactul negativ asupra sectorului agricol european. Mai mult, acordul trebuie săia în considerare și rezultatele reformei politicii agricole comune. Clarificările în privințacapitolului privind dezvoltarea durabilă sunt importante. UE și-a construit norme de mediuconform cerințelor statelor membre. Verificarea compatibilității lor cu cele propuse departea canadiană este esențială pentru eficiența acordului final. Consider că trebuie analizatăcu atenție și influența problemei forajului și studiilor bituminoase asupra negocierilor, deaceea trebuie clarificat de către Comisie locul Directivei privind calitatea carburanților încadrul acestui document.

Seán Kelly (PPE). – Dnă președintă, spre deosebire de ultima discuție, a cărei abordarea fost practic unanimă, aceasta este exact opusul. Multe persoane sunt foarte preocupatede acest acord de liber schimb propus. În prezent, acordurile de liber schimb, acordurilebilaterale sunt norma și cred că avem mult mai multe asemănări decât diferențe cu Canada.Aceasta este o democrație. Respectă drepturile omului. Acolo se vorbește în principalengleza și franceza, limbi europene, și canadienii sunt dispuși să primească multe persoane,chiar și din țara mea, care nu își pot găsi locuri de muncă în Irlanda.

Există probleme, în mare referitoare la foci și la nisipurile bituminoase. Acestea sunt evidentimportante, dar, în cele din urmă, cred că unele dintre aspectele subliniate aici ar fi respinsede către canadieni – pentru că sunt membru al delegației UE-Canada și aceste chestiuni aufost discutate, iar aceștia ar avea o perspectivă diferită – și din acest motiv este importantsă continuăm negocierile cu ei în aceste privințe. Concluzia este că – și nimeni nu s-a referitla acest lucru mai mult decât dna comisar – va exista un beneficiu de 20 de miliarde deeuro pentru ambele economii dacă vom reuși să încheiem un acord de liber schimb. Merităîncercat.

– (GA) Vă mulțumesc, dnă președintă.

Paul Rübig (PPE). – (DE) Dnă președintă, aș dori să felicit Comisia pentru purtarea acestornegocieri cu atât de multă energie. În cele din urmă, aici este vorba despre relații comercialeși cred că și chestiunile de mediu și sociale trebuie în mod evident reglementate în acorduriseparate. Kyoto este un exemplu bun în acest sens, intenția sa fiind de a îmbunătățistandardele la nivel internațional. Prin urmare, ar trebui să fim specifici în negocierilenoastre de aici.

La fel cum politica energetică și generarea de energie este o problemă a statelor membredin Europa, trebuie să acceptăm faptul că democrația canadiană și canadienii sunt cei carear trebui să decidă cum să producă energie acolo și de care impact asupra mediului să ținăseama până la urmă. Ar trebui să ne străduim să asigurăm crearea unui program de cercetareîn această privință pentru a contribui la posibilitatea de a utiliza aceste resurse într-un modcât mai ecologic și mai durabil posibil. Dnă comisar Geoghegan-Quinn, poate ați putea săne încurajați puțin aici pentru a institui un program de cercetare privind nisipurilebituminoase în conformitate cu acest acord comercial.

Zuzana Roithová (PPE). – (CS) Dnă președintă, dnă comisar, susțin pe larg reținerileexprimate de colegii mei din Comisia pentru piața internă și protecția consumatorului.Întrebarea este dacă pot fi rezolvate în acest acord sau, după cum a spus dl Rübig, dacă


sunt necesare alte acorduri. În acest punct totuși, aș dori să atrag atenția asupra uneiprobleme majore, care se referă la ratificarea acestui acord. De exemplu, parlamentul Cehieia blocat deja ratificarea unui acord privind transportul, din cauza disputei continue cuCanada referitoare la abolirea obligativității vizei pentru cetățenii cehi. Aceasta este oproblemă extrem de gravă și există riscul ca ratificarea acordului să fie blocată până cândComisia va putea soluționa în mod corespunzător această chestiune. Vă invit să luați aceastăchestiune foarte în serios.

Silvia-Adriana Ţicău (S&D). - Canada este în prezent, pentru Uniunea Europeană, al11-lea important partener comercial, relațiile comerciale dintre Uniunea Europeană șiCanada reprezentând aproximativ 1,6 % din comerțul exterior total al Uniunii Europeneîn 2010.

26 % din importurile Uniunii Europene din Canada și 37 % din exporturile Uniunii Europenecătre Canada în 2010 s-au referit la comerțul cu mașini și echipamente de transport. Așdori să știu care este impactul acestui acord asupra strategiei Uniunii Europene privindpolitica industrială a Uniunii Europene și asupra strategiei Uniunii Europene privindmateriile prime și pământurile rare. În ceea ce privește liberalizarea serviciilor, pentru căa fost menționată aici, aș dori să vă întreb, doamnă comisar, care va fi legătura dintre acestacord și acordurile privind siguranța aviației civile și acordul privind transportul aeriandintre Uniunea Europeană și Canada. Ambele acorduri vizează competitivitatea piețeloreuropene și canadiene în acest domeniu, sunt extrem de importante pentru sectorultransportului aerian și, deci, aș dori să întreb care este impactul acordului comercial asupraaltor acorduri deja semnate dintre Uniunea Europeană și Canada.

George Sabin Cutaş (S&D). - Vreau să subliniez și eu importanța finalizării negocieriiacordului economic și comercial Uniunea Europeană - Canada, care, astfel, ar întări relațiilecomerciale și economice deja semnificative, aducând cu sine efecte benefice. Însă, în cadrulnegocierilor, executivul european trebuie să urmărească promovarea unui acord comercialambițios, care să susțină comerțul echitabil și să conțină elemente de protecție socială șide mediu obligatorii din punct de vedere legal.

Acordul nu trebuie să pună în pericol capacitatea Uniunii de a revizui directiva privindcalitatea combustibilului și de a refuza importul petrolului extras din nisipuri bituminoase,a cărui exploatare produce mai mult dioxid de carbon decât extragerea petroluluiconvențional și are efecte nocive majore asupra mediului. Refuzând acest tip de petrol,Uniunea Europeană ar rămâne credibilă în ceea ce privește dorința sa de a proteja mediulși de a respecta obiectivele Protocolului de la Kyoto.

Ioan Enciu (S&D). - Acordul CETA este un pas foarte important către un viitor productivatât pentru Uniunea Europeană, cât și pentru Canada. Susțin acest proiect, sunt foartemulțumit de progresul făcut până acum și consider că suntem pe calea cea bună de aconcluziona negocierile anul acesta. Subliniez însă că printre mai multe puncte în dezbatereexistă două care trebuie rezolvate pentru a nu crea probleme în momentul ratificării dinpartea unor state membre în caz că vor rămâne nerezolvate. Acestea sunt exploatările depetrol din șisturi bituminoase, care pot fi un pericol pentru mediul înconjurător precumși pentru comunitățile locale din zonă, precum și lipsa reciprocității în cazul obligativitățiivizelor pentru cetățenii bulgari, români și cehi.

João Ferreira (GUE/NGL). – (PT) Dnă președintă, aceasta este încă o componentă aedificiului pe care îl reprezintă politica Uniunii Europene privind comerțul, un edificiu carecrește cu fiecare zi, având consecințe ce afectează în mod profund, dar diferit, statele


membre. Acordurile care exprimă în mod concret această politică se bazează în esență peliberul schimb, ale cărui obiective și efecte sunt demonstrate în mod explicit de retoricaasociată: cea a „intereselor ofensive”, ca și cum am vorbi despre un război. Aceste acordurinu sunt legitime din punctul de vedere al democrației, cu atât mai puțin cu cât sunt aproapeîntotdeauna negociate în cel mai mare secret, fără ca publicul să știe, urmărind să ascundăimpactul lor economic, social și de mediu, evitând dezbaterile în cunoștință de cauză șiclarificarea lucrurilor. Acest lucru se întâmplă încă o dată.

Deși negocierile se află într-un stadiu presupus a fi destul de avansat, iar încheierea acestoraeste prevăzută pentru 2011, impactul acordului asupra sectoarelor și țărilor încă trebuiedezbătut în totalitate. Conținutul acestuia nu este nimic nou: deschiderea piețelor șiliberalizarea serviciilor, inclusiv servicii publice tot mai comercializate după placulmultinaționalelor, ceea ce îngreunează sarcina statelor membre de a-și exercita funcțiasocială în aceste domenii. Consecințele sunt, de asemenea, bine cunoscute: dominația piețeide câteva persoane, un impact asupra sistemelor de producție slabe și tot mai multe pretextepentru atacarea drepturilor, a lucrului și a condițiilor de viață.

Jaroslav Paška (EFD) – (SK) Dnă președintă, Uniunea Europeană se implică în negocieriprivind acorduri comerciale și economice cu toate țările puternice, în limita competențeisale.

Deși Canada este o prezență puternică în comerțul internațional și este unul dintre cei maivechi parteneri comerciali ai Uniunii Europene, trebuie să procedăm cu delicatețe șiconstructivitate pe măsură ce vom finaliza acordul economic și comercial cuprinzătordintre Uniunea Europeană și Canada. Pozițiile noastre divergente în domenii precumpolitica privind drogurile, politica în domeniul pescuitului și producția de petrol din nisipuribituminoase trebuie stabilite în acord astfel încât să reprezinte politica Uniunii Europene,respectând în același timp opiniile partenerului nostru comercial. Reciprocitatea estenucleul relațiilor comerciale și economice echilibrate. Cu toate acestea, acordul economicși comercial cuprinzător nu ar trebui să diminueze în niciun fel parametrii de certificarestabiliți și acceptați. Aș dori să cred că, pe măsură ce ne vom apropia de sfârșitul cursei,Comisia Europeană va face față provocării de a găsi soluții corespunzătoare pentruproblemele rămase.

Franz Obermayr (NI). – (DE) Dnă președintă, Canada este – și aș dori să spun acest lucrula început – o țară minunată. Oameni minunați, realizări minunate – un partener importantpentru UE. Cu toate acestea, unui bun partener trebuie să îi putem adresa întrebări. Astăzi,mulți colegi deputați greșesc reducând pur și simplu această chestiune la nisip și la foci.Nisipurile bituminoase reprezintă doar un exemplu de distrugere a mediului incredibilă.Oricine a văzut Canada știe că acolo distrugerea mediului are loc la o scară suficient demare cât să echivaleze mărimea Braziliei.

Această distrugere a mediului are un impact și asupra persoanelor indigene, Primele Națiuni.Mediul lor este distrus. Oricine știe ceva despre Canada, a vizitat Columbia britanică și știecum corporațiile internaționale și-au folosit influența de aici pentru a determina popoareleindigene să renunțe la teritoriile strămoșești și să permită cumpărarea acestora pur și simplunu poate ignora acest lucru.

Vorbim foarte mult despre exprimarea clară și despre protecția minorităților în țările vecinecu UE. Cu toate acestea, pentru noi este la fel de important să vorbim liber în ceea ce priveșteprotecția minorităților reprezentate de popoarele aborigene din Canada.


Máire Geoghegan-Quinn, membră a Comisiei. – (GA) Dnă președintă, onorabili membri,aș dori în primul rând să mulțumesc tuturor deputaților care au participat la aceastădezbatere și dlui Vital Moreira pentru adresarea întrebării în Parlament.

membră a Comisiei . –Comisia a luat notă cu atenție de substanța întrebărilor dvs. și chiarsper că răspunsurile tratează posibilele dvs. preocupări fundamentale.

După cum știți, negocierile evoluează bine. Comisia dorește să asigure un acord echilibrat,ambițios, de calitate și dorește să fie la fel de ambițioasă cu privire la dezvoltarea durabilă.Canada este un partener puternic dezvoltat, cu o politică asemănătoare, ale cărui legăturistrategice depășesc cu mult granițele comerțului și ale investițiilor. UE și Canada partajeazăobiectivele ambițioase ale negocierii, care pot fi realizate în beneficiul nostru reciproc,creând potențial pentru noi oportunități.

Permiteți-mi să subliniez două lucruri în special. În ceea ce privește chestiunile referitoarela nisipurile bituminoase și preocupările dvs. în legătură cu această negociere, pentru caDirectiva privind calitatea carburanților să intre sub incidența dispozițiilor de reglementareale CETA privind cooperarea, ambele părți ar trebui să fie de acord. Dispozițiile dereglementare ale CETA privind cooperarea nu ar impune nicio obligație privind organizareaacestor discuții. În afară de aceasta, Comisia nu propune asumarea niciunui angajamentcare ar restricționa libertatea de reglementare a UE, fie privind chestiuni de mediu precumcalitatea carburanților, fie privind oricare alt obiectiv politic esențial.

După cum am menționat în introducere, acest acord este extrem de benefic celor douăeconomii, și nu doar din punct de vedere material. În ambele țări se vor crea oportunitățipentru întreprinderi și pentru sectorul manufacturier, datorită eliminării practic a tuturortarifelor importate și accesului îmbunătățit la piață pentru servicii și investitori.Consumatorii vor câștiga prin achiziții mai accesibile și un acces sporit la servicii de calitate.În același timp, fluxul în creștere de investiții străine directe ar putea acționa ca un catalizatorpentru crearea de locurilor de muncă și mărirea salariilor.

CETA va acoperi și barierele din calea reglementării, precum măsurile sanitare și fitosanitare,procedurile vamale și normele privind concurența. Drepturile de proprietate intelectualăeuropene vor beneficia de o protecție sporită. Accesul reciproc la piețele de achiziții aleambelor părți nu vor însemna doar economii pentru bugetele publice, ci vor asigura șioportunități imense pentru întreprinderi.

Din acest motiv, Comisia este convinsă că acesta va fi un acord bun și echilibrat. Dezbatereaîn sine din această seară permite clarificarea unor aspecte importante. În acest context,Comisia observă cu atenție, salută rezoluția care urmează să fie adoptată de Parlamentreferitor la relațiile comerciale UE-Canada și este recunoscătoare pentru sprijinul săugeneral.

Colegul meu, comisarul De Gucht, va continua, desigur, să vă țină informați cu privire laalte evoluții în procesul CETA.

Președinta. – Am primit o propunere de rezoluție depusă în conformitate cu articolul 115alineatul (5) din Regulamentul de procedură (1) .

Dezbaterea a fost închisă.

(1) A se vedea procesul-verbal


Votul va avea loc miercuri, la ora 12.00.


Elisabeth Köstinger (PPE), în scris. – (DE) Uniunea Europeană și Canada au de mulți anirelații comerciale bune, solide. Canada este chiar unul dintre cei mai vechi partenericomerciali ai UE. La mijlocul anilor '70, UE a semnat primul acord economic și comercialcu Canada. Au urmat alte acorduri în domeniul creșterii animalelor și cu privire la vinuriși băuturi spirtoase. Acordul economic și comercial cuprinzător UE-Canada (CETA) arputea fi foarte avantajos pentru ambii parteneri comerciali. Cu toate acestea, există încăunele lucruri care trebuie luate în considerare și discutate. În mod clar, scopul acorduluitrebuie să fie concurența loială. Acest lucru poate fi realizat prin înlăturarea nu numai abarierelor tarifare, ci și a barierelor netarifare și tehnice ale comerțului. Trebuie respectatprincipiul reciprocității deoarece acesta este singura modalitate de a obține un rezultatechilibrat al negocierilor. Acest lucru este valabil și pentru elementele care sunt specificețării sau culturii partenerilor individuali. Discuțiile privind subiectele delicate precumextracția de nisipuri bituminoase și impactul asupra mediului asociat acesteia, standardeleOrganizației Internaționale a Muncii, precum și recunoașterea standardelor tehnice șitrasabilitatea produselor alimentare trebuie, de asemenea, să continue în condiții de egalitatepentru a ajunge la un consens. Negocierile din sectorul laptelui și accesul la piața canadiană,precum și etichetarea de origine a vitelor sacrificate sunt de un interes deosebit pentrumine. Poate Comisia să ofere mai multe informații în aceste domenii? La ce rezultat neputem aștepta în această privință?

Maurice Ponga (PPE), în scris. – (FR) Mă bucur că Parlamentul își exprimă părerilereferitoare la negocierile comerciale UE-Canada și că își subliniază prioritățile în aceastăprivință. Canada este fără îndoială un partener comercial al UE, dar este important ca noi,cei din Parlament, să transmitem preocupările cetățenilor noștri atât de pe teritoriuleuropean, cât și din regiunile care formează o parte din familia europeană, și anumeprotejarea și apărarea intereselor lor. Prin „familie europeană” mă refer la țările și teritoriilede peste mări (TTPM) care, deși nu sunt teritorii strict europene, păstrează o relație specialăcu Uniunea Europeană și mai ales cu statele membre din care fac parte. În negocierilecomerciale care sunt în prezent în curs de desfășurare, arhipelagul St Pierre și Miquelon,de lângă Canada, este afectat în special. Prin urmare, invit Comisia ca, pe durata negocierilor,să apere și să protejeze interesele acelor țări și teritorii de peste mări situate în oceanulAtlantic de Nord.

Tokia Saïfi (PPE), în scris. – (FR) Canada este unul dintre cei mai vechi parteneri comercialiai Europei. Prin urmare, este normal ca această relație să fie formalizată prin intermediulunui acord comercial cuprinzător. Mă întreb totuși care este conținutul mai multor capitolede negociere.

În primul rând, UE și Canada au sisteme diferite referitoare la normele privind originea.Întrucât Canada este membră a Acordului Nord-American de liber-schimb (NAFTA),Comisia trebuie să încerce să găsească o soluție satisfăcătoare în ceea ce privește deopotrivăprodusele industriale și produsele agricole sau pescărești, astfel încât Canada să nu devinăo poartă prin care mărfurile altor membri NAFTA să intre în Europa.

Comisia va trebui să negocieze și o soluție care să poată fi aplicată în două sisteme diferitede indicații geografice: în Canada, „indicația geografică” este un simplu adjectiv; în Europa,aceasta este o veritabilă marcă. Pentru a proteja cu adevărat indicațiile geografice, estenecesară recunoașterea conceptului european de către autoritățile canadiene.


În sfârșit, în ceea ce privește capitolul referitor la piețele publice, Canada trebuie să acordeUE același acces pe care l-a acordat Statelor Unite în cadrul acordului lor comercial; cu altecuvinte, întreprinderile europene trebuie să poată face oferte de contracte în provincii,regiuni și în anumite municipalități.

20. Intervenții cu durata de un minut (Articolul 150 din Regulamentul de procedurăal PE)

Președinta. – Următorul subiect pe ordinea de zi îl reprezintă discursurile de un minutpe teme de importanță politică.

Georgios Koumoutsakos (PPE). – (EL) Dnă președintă, în ultimele două săptămâni,zeci, dacă nu mii de cetățeni s-au adunat în mod spontan în străzile și piețele din Atena șidin alte orașe. Grecii exasperați au preluat ștacheta de la spanioli. În mijlocul crizei profunde,al recesiunii și al șomajului, aceștia cer, în mod pașnic, dar convingător, perspective pentruo viață decentă pentru ei, familiile și copiii lor. Dimensiunea mulțimii și reclamațiile acesteiasunt fără precedent, chiar și pentru o țară precum Grecia, cu un mod de viață politic și otradiție puternică. Aceasta este o dezvoltare politică gravă cu dimensiuni și implicațiineprevăzute.

Într-un moment în care nu există o separare etanșă între țări, trebuie să ascultăm cu foartemare atenție zgomotul evenimentelor. Trebuie să îl ascultăm pe dl Reynders, ministrul definanțe al Belgiei, atunci când spune că nu ar trebui să depășim măsurile pe care le poatesuporta societatea în Grecia, deoarece acest lucru va distruge creșterea și țara nu își vareveni. Nicio politică nu este viabilă dacă nu este sprijinită sau măcar tolerată de societate,mai ales o politică care poate fi rezumată la bază ca fiind o dilemă între austeritateaextenuantă și faliment. Această politică trebuie să fie urgent modificată și corectată înprofunzime, nu numai pentru a o face mai corectă, ci și pentru a o face mai eficientă, înbeneficiul tuturor.

Jarosław Leszek Wałęsa (PPE). – (PL) Dnă președintă, Capitala Europeană a Culturiieste una dintre cele mai bine cunoscute inițiative culturale ale Uniunii Europene. Conformstudiilor realizate de Comisie, aceasta este un motiv de mândrie națională și deresponsabilitate partajată în rândul locuitorilor orașelor nominalizate. În 2016, țările carevor găzdui concursul vor fi Polonia și Spania. Din ambele țări vor fi alese două orașe caresă fie Capitala Europeană a Culturii în 2016.

Orașul meu natal Gdańsk se află într-un grup mic care conduce concursul în Polonia, alecărui rezultate vor fi hotărâte luna aceasta. Sunt un susținător puternic al acestei candidaturial cărei motto este „Libertate culturală – cultura libertății”. Gdańsk este, din punct de vedereistoric, un port hanseatic și locul de naștere al mișcării de solidaritate, care este sinonimăcu libertatea. Acum am dori să creăm un program modern bazat pe aceste rădăcini. Suntemîn favoarea accesului liber la patrimoniul nostru cultural și al solidarității zilnice întregenerații și vecini. Consider că orașul meu are multe de oferit societății europene și căvictoria în acest concurs prestigios va contribui la un nivel și mai ridicat de prosperitate.

Vasilica Viorica Dăncilă (S&D). - Seceta cu care se confruntă în prezent întreaga Europă,precum și prognoza pe perioada următoare, alimentează îngrijorările privind o nouăcreștere a prețurilor produselor alimentare, dar și în ceea ce privește securitatea alimentară.În aceste condiții, cred că Comisia Europeană trebuie să asigure plata în avans a subvențiiloreuropene pentru a veni în ajutorul fermierilor care trebuie să utilizeze sistemele de irigație


existente, evitând astfel pierderea totală a recoltelor de anul acesta. Concomitent cu aceastămăsură, trebuie avute în vedere soluții de sprijin pentru implementarea sistemelor de irigațiiacolo unde utilizarea acestora este necesară. În România suprafața irigată se cifrează la 30%, iar lipsa apei și prezența secetei creează probleme similare cu a celorlalte state membre,dar fără a putea veni în sprijinul agricultorilor cu această măsură salvatoare în cazul acesteisituații.

Derek Vaughan (S&D). – Dnă președintă, aș dori să vorbesc despre rolul pe care îl poatejuca sportul în creșterea prosperității economice în regiunile noastre. În Țara Galilor, vădcum rugby-ul și alte evenimente sportive importante stimulează economia orașului Cardiff.Un alt impuls va veni în urma minunatelor realizări ale clubului de fotbal al orașului Swansea– și spun acest lucru în favoarea colegului meu, Richard Howitt – care tocmai a ajuns, pemerit, în Liga Întâi de Fotbal, după un sezon fantastic. Aduc un omagiu managerului,jucătorilor, directorilor, personalului și fanilor care au făcut posibilă această promovare.Liga Întâi, Țara Galilor vor fi mândri de ei și acest lucru va da un impuls foarte necesareconomiei locale, pe măsură ce fanii, turiștii și, să sperăm, întreprinderile vor sosi în zonă.

În sfârșit, sper că UE va recunoaște importanța sportului, atât din punct de vedere economic,cât și social, și ne va oferi fonduri pentru a încuraja sportul la toate nivelurile, mai alesîntrucât, de la Tratatul de la Lisabona, UE are acum pentru prima oară competență în acestdomeniu.

Theodoros Skylakakis (ALDE). – (EL) Dnă președintă, am sprijinit constant programulde restructurare al țării mele. Prin urmare, am dreptul să îi subliniez slăbiciunile. În primulrând, programul se bazează prea mult pe impozitare în loc de reducerea cheltuielilorpublice. Prin urmare, sufocă sectorul privat al Greciei, care este singurul sector capabil săplătească datoriile imense. În al doilea rând, în prezent nu există niciun plan rațional pentruutilizarea proprietății guvernamentale a Greciei. În al treilea rând, programul avanseazăfoarte încet și acest lucru, împreună cu mesajele specifice din partea Europei către publiculgrec, slăbește sprijinul politic pentru reforme. Acest lucru se întâmplă în fiecare zi. Prinurmare, avem nevoie de un program mai îndrăzneț care să solicite ajustări mai rapide șicare să ofere un ajutor solid pentru dezvoltare sub forma unui Plan Marshall european. Unastfel de program ar avea o mai mare șansă de succes și avem cu toții nevoie de acel succes.

Cristian Silviu Buşoi (ALDE). - Doresc să aduc în discuție recentele evenimente dinlumea fotbalului și în special alegerea lui Sepp Blatter în fruntea FIFA. Cred că aceastărealegere este regretabilă în condițiile în care asupra FIFA planau acuzații serioase decorupție, mai ales în ceea ce privește desfășurarea cupei mondiale 2022 din Qatar. Credcă guvernele statelor membre ar trebuie să ceară o reformă a FIFA și o reglementare aactivităților acesteia, care ar putea aduce un plus de transparență și ar permite evitarea unorastfel de evenimente nefericite, restabilind încrederea în FIFA.

Fotbalul a devenit din ce în ce mai mult o afacere. Lipsa de transparență și acuzațiile decorupție sunt un fenomen care afectează și fotbalul românesc. Recent, echipa Poli Timișoara,ce a terminat campionatul pe locul doi în România și care urma să joace în Champions'League, a fost retrogradată în Liga a treia printr-o decizie la masa verde. Această decizienedreaptă va afecta sutele de mii de fani ai echipei timișorene.

Fac un apel și de la această tribună către autoritățile fotbalului din România să corectezeaceastă decizie și să permită echipei Poli Timișoara să rămână în prim-planul fotbaluluiromânesc și european.


Kristiina Ojuland (ALDE). – Dnă președintă, 2 iunie 2011 a marcat începutul istoriculuiraliu Tallinn-Monte Carlo al automobilelor electrice și astăzi automobilele vor ajunge laCopenhaga.

Eu și Gesine Meissner, în calitate de deputați liberali în Parlamentul European, sponsorizămun automobil electric din cursă pentru a promova transportul durabil. Având în vedereratele de consum în creștere, epuizarea combustibililor fosili devine inevitabilă și ar trebui,prin urmare, să creștem investițiile pentru continuarea cercetărilor și dezvoltarea de mijloacede transport durabile. În afară de aceasta, mobilitatea sporită își reclamă drepturile în ceeace privește amprenta de carbon a oamenilor și acest lucru ar putea accelera schimbărileclimatice globale.

Uniunea Europeană și statele sale membre au ocazia de a deveni pionieri în transportulecologic prin introducerea unor stimulente pentru utilizatorii mijloacelor de transportdurabile și încurajarea tranziției la o Uniune fără carbon.

Oriol Junqueras Vies (Verts/ALE). – (ES) Dnă președintă, originea infecției care aprovocat douăzeci și unu de decese săptămâna trecută în Germania este în continuarenecunoscută. Acest lucru subliniază și mai mult graba neadecvată cu care au acționatautoritățile germane.

Acuzațiile sunt deosebit de grave, având în vedere că piața germană este un consumatorimportant de produse agricole, acesta fiind, de fapt, motivul pentru care a primit investițiisemnificative pentru promovarea acelor produse.

Prin urmare, autoritățile europene trebuie să acționeze pe două fronturi. Pe termen scurt,trebuie garantată punerea în aplicare a unui mecanism pentru compensarea agricultoriloreuropeni cei mai afectați, în timp ce, pe termen mediu, va fi necesară reformarea sistemuluide alertare timpurie privind alimentele nesigure, pentru a preveni alte alerte nefondate peviitor. Aceste măsuri vor trebui să țină cont de diversitatea industriei agricole europene.

De aceea, propunerea Comisiei privind finanțarea unui mecanism de retragere de pe piațăfolosind bugetele organizațiilor producătorilor de legume este inacceptabilă. În multeregiuni din Europa precum Catalonia, de exemplu, aceste organizații nu există și, prinurmare, sistemul nu poate fi folosit pentru a despăgubi agricultorii.

João Ferreira (GUE/NGL). – (PT) Dnă președintă, indiferenți la devastarea economică șisocială provocată de schimbările structurale aprobate de Fondul Monetar Internațional(FMI) în țări precum Grecia, conducătorii Uniunii Europene își grăbesc acum ofensiva șise lansează asupra Portugaliei cu aceeași abordare și aroganță colonialistă neînfrânată. Înschimbul unui împrumut de 78 de miliarde de euro, o țară în care salariul minim nu estenici măcar 500 de euro se va confrunta cu reduceri ale salariilor și pensiilor și cu închidereaserviciilor publice, precum și cu obligația de a renunța la societățile și la resursele naționale.Aceasta se confruntă și cu o creștere a prețurilor pentru bunuri și servicii esențiale și cu odobândă de 30 de miliarde de euro, care este egală cu aproape 40 % din împrumutul total.Peste două treimi din această dobândă va merge la Uniunea Europeană în sine. Acesta estesensul mult lăudatei solidarități europene.

Menținerea cursului acestei acțiuni va duce în mod inevitabil la o intensificare a lupteisociale care a izbucnit în toată Europa, inclusiv în Portugalia. Suntem și vom continua săfim aici pentru a o sprijini și încuraja, siguri că doar prin această luptă se poate aduceschimbarea și se poate pune în aplicare o alternativă care este necesară tot mai urgent înEuropa.


Ilda Figueiredo (GUE/NGL). – (PT) Dnă președintă, după toate efectele puternice dincursul Anului European de luptă împotriva sărăciei și excluziunii sociale, Comisia Europeanădă în continuare dovadă de o indiferență totală atunci când este confruntată cu sărăcia totmai gravă, în special sărăcia în rândul copiilor, șomajul și creșterea masivă a numărului delucrători săraci din cauza muncii precare și plătite necorespunzător. Cu toate acestea,această situație nu se limitează acum doar la tendințele neoliberale, ci are consecințe graveasupra țărilor cu economii slabe, în care este urgentă consolidarea politicilor publice pentrua sprijini serviciile publice, pentru a crea locuri de muncă cu drepturi și pentru a eradicasărăcia.

Memorandumurile precum cel pe care trio-ului de președinți ai Fondului MonetarInternațional (FMI), Banca Centrală Europeană (BCE) și Comisia l-au elaborat cu funcționariiportughezi solicitau politici anti-sociale, inclusiv amendamente la legile privind concediereași privatizarea și atacuri asupra securității sociale publice și universale care nu pot ducedecât la recesiune socială, la condamnarea lucrătorilor și a publicului la șomaj, sărăcie,subdezvoltare și dependență extremă. Acest lucru va transforma Portugalia într-un simpluprotectorat al marilor puteri ale UE. Toate acestea în schimbul unui împrumut pe careportughezii vor trebui să îl înapoieze, cu dobânzi mari, menit să sporească profiturilecapitalismului financiar internațional, chiar dacă știm foarte bine că aceste măsuri nurezolvă nimic, după cum demonstrează în mod clar cazul Greciei.

Din acest motiv, protestez împotriva acestor măsuri aici și acest protest va continuadeopotrivă în Portugalia și în UE.

Willy Meyer (GUE/NGL). – (ES) Dnă președintă, în primul rând, permiteți-mi să îmiexprim condoleanțele pentru toate decesele provocate de E. coli, dar și indignarea față demodalitatea extrem de neadecvată în care administrația germană a tratat această chestiune,provocând pagube ireparabile tuturor produselor agricole spaniole.

Sper că, la reuniunea extraordinară de mâine a miniștrilor agriculturii dinUniunea Europeană, această pagubă provocată agricultorilor spanioli va fi în primul rândreparată fără excluderi și, în al doilea rând, că vor fi trase învățăminte: și anume, ce nu artrebui făcut într-o situație care a făcut într-adevăr victime, dar și în ceea ce privește dauneleprovocate produselor din multe țări, inclusiv a mea, Spania. Trebuie trase învățăminte dinaceastă criză.

Evident, sper că rezultatul ședinței extraordinare de mâine va fi redresarea fără excluderiși reîntoarcerea la normal, astfel încât produsele care sunt în condiție perfectă să poatăcircula în toată Uniunea Europeană și în toată lumea.

Jaroslav Paška (EFD) – (SK) Dnă președintă, anunțul reprezentanților Uniunii Europenede vineri conform căruia Fondul Monetar Internațional va elibera încă o tranșă de creditde 12 miliarde de euro Greciei a fost primit de către piețe ca o încurajare.

Astăzi totuși, jurnalul spaniol El País raportează că regiunea autonomă Castilla-La Manchanu mai are bani. Guvernul regional nu este doar incapabil să plătească salariile a 76 000de angajați, dar datorează încă aproape 2 miliarde de euro diferiților săi furnizori. Neconfruntăm cu mai multe vești proaste atunci, de data aceasta din Spania, o țară care s-aluptat îndelung pentru a menține încrederea investitorilor.

Cu toate acestea, politica de asistare a guvernelor prin cumpărarea datoriilor acestora decătre Banca Centrală Europeană nu mai poate continua prea mult, întrucât ajunge la limite.Banca Centrală Europeană are deja în registrele sale instrumente financiare de 360 de


miliarde de euro care nu pot fi comercializate liber și deține încă 480 de miliarde de euroîn valori imobiliare slab securizate. Aceasta este deci cea care stabilește pasul pentrudeținătorii de active financiare rele. Dacă situația va continua, doamnelor și domnilor, zonaeuro va trebui în curând să salveze Banca Centrală Europeană sau pur și simplu să seprăbușească.

Andreas Mölzer (NI). – (DE) Dnă președintă, aș dori să fac câteva comentarii cu privirela integrarea Serbiei în Europa, dacă îmi permiteți. De prea mult timp, fostele state aleIugoslaviei sunt, în opinia mea, tratate inegal. De exemplu, Slovenia a putut să se alăturefără probleme Uniunii în 2004, deși încă mai există critici la adresa structurilor comunistereziduale din politică, media și industrie. Mai mult, Bulgaria și România nu ar fi fost înUniune dacă le-am fi aplicat aceleași criterii stricte pe care le aplicăm acum Croației.

Se aplică standarde duble cu privire la crimele de război și la restituiri. Puțin îi pasăBruxelles-ului de genocidul Turciei asupra armenilor. În schimb, Croația și Serbia trebuiemai întâi să își târască criminalii de război în fața Tribunalului Penal Internațional pentruFosta Iugoslavie înainte ca criteriile de la Copenhaga să intre măcar în discuție. În timp ceregulamentele ilicite ale Consiliului antifascist de eliberare națională a Iugoslaviei și Benešnu constituie o justificare pentru blocarea aderării la UE, politica Serbiei privind restituiriletrebuie fără îndoială să fie în conformitate cu stipulările UE.

Serbia, caracterizată de o tradiție creștină, și-a dovedit în mod repetat intențiile bune.Trebuie doborâtă o barieră prin extrădarea lui Mladič, dar Kosovo nu trebuie să devinăurmătorul extrădat. Imediat după finalizarea reformelor rămase ar trebui, în opinia mea,să nu mai stea nimic în calea aderării Serbiei la UE.

Juan Fernando López Aguilar (S&D). – (ES) Dnă președintă, aș dori să mă alătur colegilormei deputați și să îmi exprim condoleanțele pentru cele douăzeci și unu de victime ale E.coli, dar și indignarea dincolo de simpla îngrijorare față de episoadele de răspunsnecoordonat care au provocat pagube financiare semnificative producătorilor și lucrătorilorsectoarelor care sunt cruciale pentru statele membre ale Uniunii Europene, în specialproducătorilor spanioli de castraveți. Aceste episoade au dăunat noțiunii de Europa în sine,de coeziune cu Europa și de coeziune între europeni, în măsura în care, din nou, prejudiciulsau zvonurile insuficient verificate au afectat grav coeziunea necesară pentru a decideasupra unui răspuns satisfăcător, rapid și corespunzător.

Prin urmare, sper că învățămintele care decurg în mod inevitabil din asta vor fi însușite.Sper că Consiliul de Miniștri ai agriculturii vor putea nu doar să ofere compensație părțilorvătămate, dar și să stabilească un protocol de răspuns care să includă învățămintele trasedin această experiență nefericită.

Seán Kelly (PPE). – Dnă președintă, revenind la sport, a fost menționată FIFA și aș dorisă o menționez și eu, și mai ales lipsa unei guvernări corespunzătoare și lipsa de transparențăla nivelurile înalte ale organizației.

Este neobișnuit ca un bărbat de 75 de ani, Sepp Blatter, să fie readus la putere în calitate depreședinte al uneia dintre principalele organizații sportive de la nivel mondial, fiind laputere deja din 1998, mai ales când ne gândim că marea majoritate a jucătorilor – probabil99 % dintre aceștia – au vârste sub 30 de ani. Cred că există nu doar un decalaj între generații,ci mai multe între acesta și jucători.

În al doilea rând, faptul că Anglia a fost atât de puțin sprijinită anul trecut pentru organizareaCupei Mondiale nu a fost surprinzător, în ciuda infrastructurii sale foarte bune. Quatar a


primit acest drept și ulterior am văzut că unele persoane au fost suspendate pentru că auîncercat să își vândă voturile. Mă întreb dacă acest lucru reprezintă vârful aisbergului. Maiexistă și problema eșecului FIFA privind introducerea tehnologiei liniei de gol în timp cealte sporturi au făcut acest lucru. Este destul de clar că este nevoie de o reformă în interesulsportului în sine și al FIFA.

Krišjānis Kariņš (PPE). – (LV) Dnă președintă, doamnelor și domnilor, știm cu toții cădopajul este interzis în sport. Acesta este interzis deoarece conferă avantaje nedrepte unorsportivi asupra altora. Cu toate acestea, doamnelor și domnilor, în Uniunea Europeanăexistă un anumit tip de drog care nu este destinat sportivilor, ci agricultorilor – sub formaunor niveluri de sprijin inegale pentru aceștia. De exemplu, agricultorii letoni primesc detrei ori mai puțin sprijin decât cei germani și cu până la de șase ori mai puțin decâtagricultorii greci. Acest sprijin inegal duce la o concurență neloială. Doamnelor și domnilor,fac un apel la dumneavoastră ca, atunci când luați în considerare și planificați următoareaperspectivă financiară și următorul exercițiu financiar european, să eliminați aceste droguri,să excludeți acest sprijin inegal pentru agricultori, astfel încât toți agricultorii europeni săpoată deveni la fel de competitivi. Vă mulțumesc pentru atenția acordată.

Georgios Papanikolaou (PPE). – (EL) Dnă președintă, sute de mii de cetățeni greci detoate vârstele și din toate categoriile protestează de două săptămâni în mod pașnic – repet,pașnic – în piețele orașelor din toată țara.

Aș dori să fac două remarci: în primul rând, trebuie să îi ascultăm și să ținem seama depreocupările lor. Trebuie să facem acest lucru nu doar la nivel național, ci și la niveleuropean. Semenii noștri cetățeni din orașele din întreaga Grecie strigă pentru a fi auzițila Bruxelles, la Strasbourg, peste tot.

În al doilea rând, dincolo de orice dezbatere privind greșelile și acțiunea coordonată greșita Guvernului Greciei, trebuie să avem în vedere acest lucru: în evaluarea lor privind politicilepropuse și aplicate de Europa pentru a face față crizei, semenii noștri ne spun: „Avemlimitele noastre. Nu ne forțați limitele”. Trebuie date răspunsuri clare și specifice la acestemesaje. Doar atunci va putea ajutorul Europei pentru depășirea crizei să creeze o viziuneși speranță în rândul cetățenilor.

Csaba Sógor (PPE). – (HU) Dnă președintă, multiculturalismul presupune că națiunilecare trăiesc una lângă alta își cunosc reciproc trecutul, cultura și uneori și limba. Cu toateacestea, zarva creată în România acum câteva zile poate fi explicată doar prin această lipsăa reciprocității. Două județe din România au deschis un birou de reprezentare în Bruxelles,dar, potrivit unui jurnalist care lucrează în capitală, problema este aici că majoritateapopulației județelor în cauză nu aparține aceluiași grup etnic ca majoritatea populațieiRomâniei. Este acest lucru o problemă în Europa de astăzi? Modul de gândire care arinterzice unui vecin să comemoreze ziua în care și-a pierdut averea, pământul sau poatechiar și rudele, este la fel de morbid. Am avut și un astfel de exemplu zilele trecute, lacomemorarea Tratatului de Pace de la Trianon care a marcat sfârșitul Primului RăzboiMondial, la 4 iunie. Există un remediu pentru modul de a gândi care exclude și închide gurapersoanelor, neagă trecutul și vrea să împiedice dezvoltarea și existența unei regiuni: oEuropă puternică, deschisă și incluzivă, care apreciază valorile culturale și respectă drepturileminorităților.

Ivailo Kalfin (S&D). – (BG) Dnă președintă, criza economică și dificultățile prin care trectoate statele membre, deși în grade diferite, a stimulat grupurile naționaliste și populiste


care nu caută doar sprijin public sporit, ci și testează constant limitele de toleranță alestatelor membre, acționând în mod deschis împotriva expansiunii integrării în Europa.

Un astfel de exemplu recent din Bulgaria sunt evenimentele care au avut loc pe 20 mai,atunci când reprezentanții partidului naționalist Attack s-au implicat în confruntările cucredincioșii musulmani în exteriorul singurei moschei din Sofia. Aceste confruntări au fostînsoțite de uzul de forță și incendiere și s-au încheiat cu rănirea mai multor persoane,inclusiv ofițeri de poliție. Întrucât înregistrările video ale confruntărilor sunt disponibile,testul agențiilor anchetatoare și a sistemului de justiție al Bulgariei constă în măsura în careinstigatorii și participanții la acest incident vor fi pedepsiți pe drept.

Aș dori să declar în mod explicit în acest Parlament că diseminarea intoleranței etnice șireligioase este o acțiune care contrazice în mod flagrant valorile europene și drepturilefundamentale ale omului, precum și tradițiile societății bulgare.

Cu toții trebuie să ne opunem cu fermitate oricărei tentative de a face acest lucru în Europași să ne îndepărtăm în mod clar de forțele politice europene care se află în spatele acestoracțiuni.

George Sabin Cutaş (S&D). - În contextul publicării clasamentului mondial privindlibertatea presei pentru 2010, Organizația Reporteri Fără Frontiere a atras atenția asupradeclinului libertății de exprimare în Uniunea Europeană. România se află pe locul 52 alclasamentului coborând cu 10 locuri față de anul 2007. Situația este îngrijorătoare și ridicăsemne de întrebare cu privire la un respect efectiv al dreptului de exprimare și de informaregarantat de către Carta fundamentală a drepturilor omului în Uniunea Europeană.

În România, presa a fost inclusă de către președintele țării printre vulnerabilitățile la adresasecurității naționale. În plus, decidenții politici au un discurs denigrator constant la adresamass-mediei. Astfel de alunecări de la principiile democratice dăunează imaginii UniuniiEuropene în ansamblu. Din cauza deficiențelor interne riscăm să ne pierdem credibilitateaca susținători ai respectării drepturilor omului pe plan extern și de aceea pledez pentru oreală protecție la nivel european a libertății de exprimare și a pluralismului presei.

Claudiu Ciprian Tănăsescu (S&D). - Este pentru a doua oară când aduc în fațaParlamentului European situația dezastruoasă creată în sistemul asigurărilor de sănătatedin România. Din păcate, de data aceasta, negocierile dintre asociațiile profesionale alemedicilor de familie, Ministerul Sănătății și Casa de Asigurări de Sănătate au intrat într-unimpas, ceea ce are ca rezultat blocarea sistemului sanitar și refuzarea drepturilor legale alepacienților care, deși plătesc în continuare cotizațiile pentru asigurările de sănătate, nu maipot beneficia de facilitățile respective. Această situație este rezultatul încăpățânării Caseide Asigurări de Sănătate de a nu negocia în termeni realiști cu medicii de familie pentruredactarea unui contract-cadru de funcționare, benefic tuturor părților implicate, și, dacăea se va prelungi, sistemul sanitar din România, și așa slăbit, riscă dezagregarea.

Doresc ca organismele europene de resort să ia notă de această situație, să o monitorizezeși să intervină pentru deblocarea ei cât mai rapid.

Cătălin Sorin Ivan (S&D). - Vorbim zilnic în Parlamentul European, de dimineața pânăseara, despre construcția europeană, despre solidaritate, despre cultură comună, despretot ceea ce ne unește și ar trebui să ne motiveze suplimentar să construim un viitor comunpentru toate cele 27 de state membre ale Uniunii Europene.


În timp ce noi discutăm despre proiectele europene un vicepreședinte al aceluiași ParlamentEuropean discută tot de dimineață până seara, tot zilnic, dar despre segregarea pe criteriietnice, despre diminuarea influenței și subminarea autorității unui stat în granițele sale înfavoarea altui stat vecin, despre ruperea unor teritorii aparținând unui stat membru alUniunii Europene și alipirea lor altui stat membru al aceleași Uniuni Europene. În numepersonal, dar și în numele europarlamentarilor social-democrați români, cer demisia dinfuncția de vice-președinte al lui László Tőkés.

Marian Harkin (ALDE). – Dnă președintă, aș dori să îmi exprim îngrijorarea profundăîn ceea ce privește medicii care au fost arestați în Bahrain. Mulți dintre aceștia au fost acuzațică au încercat să răstoarne monarhia și îi așteaptă un proces cu procurorii militari și posibilecondamnări la moarte. Cu toate acestea, acești doctori și asistente pur și simplu au tratatprotestatarii răniți care au fost aduși în spitalele lor. Amnesty International și Médecins sansFrontières și-au exprimat, de asemenea, preocuparea extremă privind siguranța celor implicațiși chiar motivul arestării acestora. Sprijin pe deplin Organizația asistentelor și moașelorirlandeze și Consiliul Internațional al Asistentelor și o serie de doctori irlandezi care sealătură vocilor care condamnă aceste evenimente îngrozitoare.

În ultimele câteva zile, am primit informații de la o serie de surse care subliniază tortura șitratamentul inuman: unii medici au fost bătuți puternic și li s-a refuzat accesul la familieși la consultanți juridici. Astfel de acțiuni sunt total inacceptabile.

Mă adresez public Înaltului Reprezentant, Catherine Ashton. I-am scris deja pentru a oinvita să depună toate eforturile pentru a interveni în numele acelor medici care pur șisimplu au făcut ceea ce face personalul medical – au încercat să salveze vieți.

Paul Murphy (GUE/NGL). – Dnă președintă, noul pachet de austeritate pentru Grecia,care include reduceri și impozite de 28 de miliarde de euro și privatizarea unor active destat care se ridică la incredibila sumă de 50 de miliarde de euro confirmă încă o dată rolulUE și al FMI în calitate de aplicatori ai politicilor de austeritate îndreptate împotrivalucrătorilor.

La celălalt capăt al atacurilor violente lansate se află tinerii. Aceștia răspund acum cu sutelede mii care ocupă piețele din toată Europa, înfruntând în mod curajos represiunea brutală.Aceștia au solicitat pe bună dreptate instituirea adevăratei democrații. În opinia mea, aceastapoate fi realizată cu adevărat prin distrugerea dictaturii piețelor și construirea unei societățisocialiste democratice în care nevoile oamenilor să fie înaintea profiturilor.

15 iunie promite să fie o zi importantă de luptă în toată Europa. În Grecia va avea loc ogrevă generală și o demonstrație majoră este planificată în Barcelona. În acea zi, ar trebuisă aibă loc proteste puternice în toată Europa împotriva austerității. Pentru a învinge ataculviolent împotriva lucrătorilor și tinerilor din Europa, trebuie mobilizată puterea claseimuncitoare organizate. O grevă generală de o zi în toată Europa ar trimite un mesaj foarteputernic de opoziție instituției europene.

Kyriacos Triantaphyllides (GUE/NGL). – (EL) Dnă președintă, acum o săptămână,președinții Buzek, Barroso și Van Rompuy s-au întâlnit cu reprezentanți religioși pentrua discuta drepturile democratice și libertățile civile. Doresc să îl felicit pe președinteleBarosso pentru luarea inițiativei în 2005 privind inaugurarea acestui dialog cu lideriireligioși; doresc să îi felicit și pe președinții Parlamentului și Consiliului pentru menținereaacestui dialog în fiecare an.


În același timp totuși, doresc să îmi unesc forțele cu reprezentanții religioși care au solicitatUniunii Europene să își exercite influența pentru a pune capăt persecutării creștinilor înțări precum Egipt și Iraq și în Europa, în Ciprul european, unde forțele ocupante refuzăaccesul creștinilor în bisericile lor ocupate și nu le permit preoților și episcopilor să ținăSfânta Liturghie. Arătați-le, dnă președintă, că refugiații creștini din Cipru au dreptul sățină liturghia în bisericile lor.

Nikolaos Salavrakos (EFD). – (EL) Dnă președintă, imediat după întâlnirea de laLuxemburg din 6 mai, care a fost relatată într-un articol în Der Spiegel, Grecia a fostdestinatara unui nou val de recomandări pentru părăsirea zonei euro și întoarcerea ladrahma. Desigur, poziția oficială a Uniunii Europene a fost exprimată de dl comisar OlliRehn, care a negat zvonurile și recomandările.

Dincolo de părerile economiștilor care le contrazic și de numeroasele opinii ale colegilordeputați din acest Parlament, trebuie clarificat faptul că Grecia nu poate părăsi zona eurodin motive juridice. În primul rând, deoarece Tratatul nu include dispoziții privind ieșireavoluntară sau involuntară din zona monedei unice. În al doilea rând, dacă ne-am întoarcela drahma fără a aboli zona euro și euro, nu ar exista nicio facilitate juridică, în interiorulsau la exteriorul Greciei, pentru schimbarea automată a depozitelor în euro din băncilegrecești în drahme fără consimțământul deponentului. Atunci când Grecia s-a alăturatzonei euro, a fost posibilă convertirea depozitelor în drahme deoarece drahma fuseseabolită ca monedă și nu mai există de atunci. Acum totuși, euro continuă să existe și nu afost abolit. Prin urmare, orice zvonuri și recomandări sunt eronate din punct de vederejuridic.

Martin Ehrenhauser (NI). – (DE) Dnă președintă, denunțătorii sunt persoanele care numai doresc să tacă în ceea ce privește actele ilicite sau situațiile deplorabile, ci vor să ledezvăluie, în mare parte în interesul public. Denunțătorii asigură, de asemenea, valoareadăugată în majoritatea cazurilor. De exemplu, în 2005, aceștia au returnat în jur de10 miliarde de dolari americani Trezoreriei SUA prin rambursări.

Legile clare referitoare la procesul denunțării sunt esențiale în combaterea corupției. ÎnUniunea Europeană, articolele 22a și 22b din Statutul funcționarilor formează temeiuljuridic pentru denunțare, dar din păcate acesta este foarte fragmentat, lăsând multe lacune.Lipsesc elementele fundamentale. De exemplu, avem nevoie de o definiție clară a denunțării,este necesar ca denunțătorii să aibă dreptul de a fi auziți, avem nevoie de puncte de contactindependente care să poată oferi informații privind drepturile, obligațiile și opțiunile și,nu în ultimul rând, avem nevoie de termene limită care să poată fi gestionate de instituțiileUE competente. Aspectul pozitiv în acest caz este că Statutul funcționarilor UE urmeazăsă fie reformat. Comisia trebuie să trimită Parlamentului primul proiect în această toamnă.Cred că acesta prezintă o șansă unică de a face îmbunătățiri în această privință. Aș dori săîi invit pe colegii mei deputați să sprijine proiectul și să lucreze pentru crearea unei reforme.

Corneliu Vadim Tudor (NI). - Fotbalul este într-adevăr o religie, dar este acea religie încare dracul își bagă cel mai des coada. De ce? Fiindcă sunt mulți bani la mijloc care reprezintătaxa pe plictiseală și pe singurătate a miliarde de locuitori ai planetei. Chiar în aceste zilede vară în România se consumă drama unei foarte îndrăgite echipe de fotbal, PolitehnicaTimișoara. Prin forțe proprii, cinstit, această echipă și-a câștigat dreptul să evolueze într-ocupă europeană. Iată însă că ceea ce a câștigat la iarba verde, pierde la masa verde. În modconcret mafia din fruntea fotbalului românesc și-a dat mâna cu mafia din fruntea fotbaluluiinternațional și a decis o dublă și drastică sancțiune: eliminarea echipei respective din cupele


europene și retrogradarea ei într-o divizie inferioară de amatori. Indiferent ce pretextefinanciare și juridice se invocă, pedeapsa e barbară și lovește nu numai această echipăfrumoasă ci un oraș frumos cu peste 300 000 de cetățeni, care altă bucurie nu prea maiau.

În calitate de membru al Comisiei pentru cultură și educație a Parlamentului European tragun semnal de alarmă pentru a se curma această teribilă nedreptate care poate avea consecințesociale considerabile.


21. Agențiile de rating de credit: perspective de viitor (prezentare succintă)

Președinta. – Următorul punct pe ordinea de zi este raportul dlui Klinz, în numele Comisieipentru afaceri economice și monetare, privind agențiile de rating de credit: perspective deviitor (2010/2302(INI) (A7-0081/2011).

Wolf Klinz, raportor. – (DE) Dnă președintă, doamnelor și domnilor, agențiile de ratingde credit nu au creat, desigur, criza economică, dar, în opinia mea, acestea au fostresponsabile într-o proporție semnificativă pentru gravitatea acesteia. Atunci cândașa-numitele produse financiare structurate au fost dezvoltate în America pe baza crediteloripotecare subprime, agențiile de rating de credit au sprijinit acest proces făcând ratingpentru zeci, dacă nu sute de produse zilnic aproape ca pe bandă rulantă. Astfel, acestea auacceptat și conflictele de interese prin faptul că au sprijinit emitenții cu consiliere și ajutorprivind conceperea acestor produse.

Acestea au continuat să susțină că doar exprimau o opinie, deși știau foarte bine căratingurile lor erau de fapt folosite ca marcă de aprobare. Raportul meu abordeazănumeroase deficiențe și prezintă propuneri în speranța că Comisia va include poate uneledintre acestea în propunerea sa legislativă pe care o va depune în toamnă.

Am prezentat cinci propuneri. Prima este să se reducă încrederea acordată ratingurilor.Am descoperit că, în practică, mediul de reglementare a făcut ca utilizarea ratingurilor săfie absolut esențială pentru bănci, companii de asigurări, fonduri de pensii etc., care îșiinvestesc banii. În Basel II, acest lucru este foarte clar și, de fapt, agențiile de rating de creditau devenit organe de certificare legale.

Trebuie să facem din nou posibil ca operatorii piețelor, în special investitorii instituționali,care dețin propria expertiză să își asume efectiv singuri responsabilitatea și să nuexternalizeze responsabilitatea deciziilor privind investițiile. Trebuie clarificat faptul căinvestitorii ar trebui să investească doar dacă înțeleg într-adevăr produsul și că nu pot folosica scuză faptul că, într-o anumită măsură, pot să facă automat dintr-un produs de tip „tripluA” obiectivul strategiei lor de investiții.

În al doilea rând, trebuie să ne asigurăm că informațiile pe care agențiile de rating de creditîși bazează deciziile sunt puse la dispoziția publicului, că acestea sunt înțelese și că șimodelele folosite sunt cunoscute. Acest lucru va duce la transparență și îi va ajuta și peinvestitorii financiari care caută să investească să decidă pe cont propriu. De asemenea, vapermite acordarea de ratinguri nesolicitate. În această privință, ar trebui să luăm înconsiderare și dacă propunerea pe care Statele Unite o are în vedere este una adecvată, șianume că acolo unde doar o singură agenție de rating de credit este aleasă de emitenți, o a


doua, un organ independent, ar putea fi încurajată să ofere un rating și i s-ar putea permitesă lucreze pe baza informațiilor disponibile în mod public.

În al treilea rând, avem nevoie de mai multă concurență. Avem un oligopol de facto. Celetrei agenții de rating de credit care există și operează la nivel mondial controlează 95 % dinafacerile mondiale. Acestea au un așa-zis venit monopol de 40 % profit la cifra de afaceriși, prin urmare, propun să creăm o agenție de rating de credit europeană. Aceasta ar trebuisă se bazeze pe modelul unei fundații și finanțarea inițială ar trebui acordată de către sectorulfinanțelor prin intermediul unor împrumuturi purtătoare de dobânzi. După cinci ani, vomști dacă aceasta funcționează și atunci acea fundație de rating de credit va trebui să și deaînapoi fondurile primite.

Cu toate acestea, sunt sigur că mai există și alte opțiuni. Poate ar avea sens să permitem șiagențiilor de rating de credit naționale și regionale să opereze sub forma unei rețeleeuropene.

În al patrulea rând, mai avem o problemă nerezolvată referitoare la modelul de plată. Înprezent, avem un model „emitentul plătește”. Acesta este modelul care funcționează practicîn toată lumea. Astfel, emitentul plătește, dar există în mod clar un conflict de interese pecare l-am putea reduce dacă nu ar mai exista consultanța emitenților și dacă personalulorganismelor de supraveghere ar fi cu adevărat independent. Alte modele posibile includun model de tipul „abonatul plătește”. Aici există în mod evident riscul unor conflicte deinterese precum și cel al unei deschideri pentru profitori. Prin urmare, acest aspect trebuieluat în considerare. A treia opțiune ar fi o plată bazată pe performanță, cu alte cuvinte, oplată în avans și apoi plata finală doar după ce se stabilește calitatea ratingului.

Ultimul, dar cel mai important aspect este că trebuie să introducem răspunderea. Agențiilede rating de credit trebuie să accepte responsabilitatea pentru ceea ce fac de fapt și, prinurmare, consider că ar trebui să le facem răspunzătoare, în mod evident nu pentru ratingulîn sine, ci pentru eșecurile și neglijența în desfășurarea activității.

PREZIDEAZĂ: RAINER WIELANDVicepreședinte

Elena Băsescu (PPE). - Sectorul ratingurilor de credit este afectat de numeroase deficiențe,cele mai importante fiind lipsa concurenței, a transparenței și structurile de oligopol.Intensificarea concurenței s-ar realiza prin crearea unui mediu de reglementare care săpromoveze intrările pe piață. Acesta ar efectua o analiză detaliată a obstacolelor actuale.Subliniez importanța urmăririi evoluției sistemului Basel III și a procesului legat de Directivaprivind cerințele de capital IV. Este necesară sporirea responsabilității și competențelorpentru monitorizarea modelelor interne și pentru impunerea unor măsuri preventive.Toate agențiile de rating trebuie să respecte cele mai înalte norme legate de publicareainformațiilor, transparență și gestionarea conflictelor de interese.

În prezent, ratingul României are o perspectivă stabilă. Acesta ar putea crește dacă va fimenținut ritmul reformelor structurale și stabilitatea sectorului financiar.

Georgios Papanikolaou (PPE). – (EL) Dle președinte, agențiile de rating de credit și-aupierdut credibilitatea cu mult timp în urmă. Raportorul nostru are perfectă dreptate înaceastă privință. Acestea apreciază și depreciază aproape orice: țări, bănci, municipalități,chiar și corporații publice, absolut orice, dar ratingurile lor se bazează, în cea mai mareparte, pe informații nedezvăluite, nepublicate și deci netransparente.


Problema lipsei de transparență și, prin urmare, de credibilitate a datelor utilizate de cătreagențiile de rating de credit ridică o problemă importantă: este drept, este logic, este corectdin punct de vedere moral ca ratingurile care afectează economia și perturbă viețile amilioane de cetățeni de-ai noștri peste noapte să fie netransparente și, posibil, nefiabile?Evident că nu.

Jaroslav Paška (EFD) – (SK) Dle președinte, în urma colapsului financiar, agențiile derating de credit, care evaluează siguranța produselor financiare au fost criticate pentruratingurile lor lipsite de profesionalism și orientate spre interesele proprii.

Au apărut îndoieli cu privire la corectitudinea și profesionalismul evaluărilor lor după ces-a descoperit că transparența mecanismelor lor de funcționare lasă de dorit și este decitimpul să căutăm modalități de îmbunătățire a sistemului pentru evaluarea și ratingulconstant al produselor financiare.

Având în vedere acest fapt, consider că raportul prezentat de raportor este foarte importantși cred că procesele pe care le-a subliniat ne vor permite să modificăm modul de funcționareutilizat pentru evaluarea produselor financiare astfel încât concluziile oferite, fie de cătreagențiile de rating de credit, fie de alte mecanisme, să ducă la ratinguri mai obiective aleproduselor financiare.

Ilda Figueiredo (GUE/NGL). – (PT) Dle președinte, experiența a demonstrat în mod clarcă agențiile de rating de credit nu sunt credibile și că activitățile lor continuă să se desfășoareîn detrimentul anumitor țări, și anume al economiilor sau al datoriei lor suverane. Astăzi,acest lucru afectează mai ales țările care au economii relativ slabe. Din acest motiv,intervenția agențiilor de rating de credit, care este în continuare extrem de dăunătoare înciuda faptului că acestea și-au pierdut toată credibilitatea, trebuie controlată corespunzător.Acest control nu ar trebui să se limiteze la normele privind transparența, ci ar trebui sămeargă mai departe și să exercite un control complet asupra sistemului financiarinternațional, punând capăt paradisurilor fiscale, reglementând în mod corespunzătorsectorul financiar prin taxe asupra mișcării capitalului speculativ și împiedicând capitalulfinanciar să mai...

(Președintele a întrerupt-o pe vorbitoare)

Nikolaos Salavrakos (EFD). – (EL) Dle președinte, sunt absolut de acord cu raportorulcu privire la toate cele cinci aspecte ale propunerii sale referitoare la așa-numitele agențiide rating de credit și la impactul exagerat pe care acestea îl au asupra economiei globale șieuropene. Aceste firme nu au dreptul de a se implica în același timp în activități comercialesimilare sau de a se folosi de rolul lor de supraveghere sau de rating.

Solicităm verificarea rapoartelor acestor agenții, adoptarea anumitor principii de bază șiintroducerea răspunderii pentru compensarea pierderilor provocate statelor care au fostevaluate necorespunzător sau în mod eronat. Propun, de asemenea, introducerea unorprincipii contabile de bază și aplicarea acestora în toate statele membre ale UniuniiEuropene, astfel încât să se sublinieze valoarea, estimarea oficială a proprietății acestorstate, pentru a avea active și pasive monetare și aceste state să nu cadă pradă capriciiloragențiilor de rating și ale partidelor pe care acestea le reprezintă.

Viviane Reding, vicepreședintă a Comisiei. – Dle președinte, comisarul Barnier se află înprezent în Statele Unite pentru o întâlnire cu omologii săi și m-a rugat să vă transmiturmătoarea declarație ca răspuns la raportul din proprie inițiativă al dlui Wolf Klinz referitor


la agențiile de rating, care a fost adoptat de către Comisia pentru afaceri economice șimonetare în martie.

Dl comisar este de acord cu opinia actuală foarte răspândită privind faptul că defectelemetodelor de lucru ale agențiilor de rating de credit au contribuit la criza financiară. Pentrua aborda aceste preocupări și în conformitate cu angajamentele luate în cadrul G20, UE areacționat foarte rapid adoptând – încă din 2009 – un regulament privind agențiile derating de credit. Acesta introduce cerințe stricte pe care agențiile trebuie să le respecte cuscopul de a elimina potențialele conflicte de interese și de a îmbunătăți calitatea ratinguluiși a metodologiilor, precum și transparența ratingurilor.

În a doua etapă, în urma creării a trei noi agenții europene de supraveghere financiară,regulamentul privind agențiile de rating de credit vor fi consolidate prin introducereasupravegherii centralizate de către Autoritatea europeană de supraveghere a piețelor.Regulamentul de modificare a intrat în vigoare la 1 iunie 2011. Vom acorda o atențiedeosebită aplicării corecte a acestei legislații.

În prezent, cadrul de reglementare european este un model pentru alte jurisdicții. Cu toateacestea, evoluțiile de pe piețele europene în urma crizei datoriei suverane din primăvara2010 a scos la iveală faptul că este nevoie de o revizuire și de o consolidare suplimentară.Din acest motiv, Comisia a inițiat în iunie 2010 o analiză în profunzime a subiectelor. Afost efectuată o consultare publică, serviciile Comisiei au evaluat răspunsurile și lucreazăla o evaluare de impact cu scopul de a elabora propuneri legislative în cursul acestui an. Înacest context, Comisia va examina măsurile privind reducerea dependenței excesive deratingurile externe, va spori transparența, va promova concurența, va introduce principiulrăspunderii și va reduce riscul potențialelor conflicte de interese datorate modelului de tipemitentul plătește.

Știm că acestea sunt chestiuni foarte complexe și vrem să ne asigurăm că le tratăm corect.În acest context, am analizat cu mare interes raportul din proprie inițiativă al dlui Klinzcare acoperă subiectele pe care le revizuim în prezent și aduce o contribuție importantăinițiativei noastre legislative.

În sfârșit, dar nu în ultimul rând, la nivel global, Consiliul pentru Stabilitate Financiară aemis în octombrie 2010 o serie de principii care vizează reducerea dependenței instituțiilorfinanciare de ratingurile de credit. În conformitate cu aceste principii, în viitoarea noastrăpropunere legislativă, așa-numita Directivă privind cerințele de capital IV, intenționăm săintroducem măsuri împotriva dependenței excesive de ratinguri.

Președintele. – Dezbaterea a fost închisă.

Votul va avea loc marți, 7 iunie, la ora 12.00.


George Sabin Cutaş (S&D), în scris . – Înainte ca Banca de investiții Lehman Brotherssa dea faliment, aceasta era evaluată la nivel înalt de către principalele Agenții de rating decredit. Tot acestea considerau că cele mai importante trei bănci comerciale ale Islandei erausolide cu câteva zile înainte ca ele să se prăbușească. De asemenea, revizuirea în scădere aratingului acordat Greciei nu a ținut cont de demararea programului său de redresareeconomică. Criza economică și financiară a scos în evidență structura de tip oligopol, lipsade competiție, de transparență și de răspundere a Agențiilor de rating de credit. Într-o lumedominată de trei astfel de instituții, este nevoie de mai multă diversitate și de o nouă metodă


de lucru. Susțin, prin urmare, ideea creării unei Agenții europene publice de rating de credit,ca alternativă la instituțiile private de acest tip. Obținerea unei evaluări din partea Agențieieuropene ar deveni obligatorie și ar completa notațiile propuse de agențiile tradiționale,încurajând competiția pentru cel mai corect rating.

22. Garantarea unor evaluări de impact independente (prezentare succintă)

Președintele. – Următorul punct pe ordinea de zi este raportul elaborat de dna Niebler,în numele Comisiei pentru afaceri juridice, referitor la garantarea unor evaluări de impactindependente (2010/2016(INI)) (A7-0159/2011).

Angelika Niebler, raportoare. – (DE) Dle președinte, dnă Reding, doamnelor și domnilor,permiteți-mi eventual să fac introducerea subiectului prin câteva exemple. Grecia și altestate sunt profund îndatorate, deși în aceste țări se varsă de mulți ani miliarde din fondurilestructurale. Cum putem îmbunătăți utilizarea acestor resurse și cum poate fi controlatămai bine utilizarea acestor resurse?

Cel de-al doilea exemplu se referă la euro-obligațiuni. Ce efect au acestea asupra bugetuluieuropean?

În al treilea rând, dacă am introduce o taxă asupra tranzacțiilor financiare în Europa, carear fi consecințele? Pentru toate aceste întrebări, Parlamentul solicită în rapoartele saleefectuarea unei evaluări a impactului normativ. Până la urmă, avem nevoie de fapte concretepentru a putea lua decizii pertinente din punct de vedere politic. Despre asta este vorba înraportul meu referitor la îmbunătățirea garantării unor evaluări de impact independente.

Această chestiune nu este una nouă. Ne preocupă, împreună cu alte chestiuni referitoarela îmbunătățirea legislației, de peste zece ani. Cu toate acestea, în ciuda eforturilor Comisieide a-și îmbunătăți evaluarea impactului precum și a celor pe care le-am depus în aceastăprivință în Parlamentul European, calitatea evaluărilor de impact încă are nevoie deîmbunătățiri. Raportul meu înaintează propuneri referitoare la modul în care putem reușisă realizăm această îmbunătățire în ceea ce privește Comisia Europeană și evaluările deimpact pe care le efectuează, precum și în ceea ce privește studiile de evaluare de impactale Parlamentului.

Referitor la conținutul acestuia, raportul este împărțit în patru secțiuni. În primul rând,există cerințe generale pentru evaluările de impact de la nivel european. A doua secțiunecuprinde propuneri adresate Comisiei Europene și enumeră domeniile potențiale în carese pot face îmbunătățiri. În a treia secțiune tratez modul în care noi, în ParlamentulEuropean, putem optimiza evaluarea de impact normativă ca instrument. În ultima secțiunepropun apoi să creăm în Parlament o structură autonomă pentru evaluarea de impact.

În ceea ce privește cerințele generale pentru evaluările de impact de la nivel european, esteimportant să observăm că trebuie să ne orientăm de la analiza pură a costurilor către oexaminare a impactului economic, social și în ceea ce privește sănătatea al legislației lanivel european. În al doilea rând, cred că este important să efectuăm un test IMM în asocierecu toate evaluările de impact normativ și, de asemenea, să examinăm efectul asupracompetitivității industriale în Europa. În al treilea rând, în acest raport propunem publicareatimpurie de către Comisie a foilor de parcurs ale legislației propuse pentru a acordaParlamentului și părților interesate oportunitatea de a-și exprima opiniile pe durata perioadeide consultare.


În ceea ce privește Comisia Europeană, solicităm în special ca membrii Comitetului pentruevaluările de impact, care a fost creat cu puțin timp în urmă în Comisie, să fie independenți,iar comisiile parlamentare să se implice în activitate într-un stadiu timpuriu. În ceea ceprivește Parlamentul, considerăm că este important să utilizăm într-adevăr evaluarea deimpact normativ drept instrument. Până acum, aceasta a fost folosită de câteva comisii,dar cred că trebuie să utilizăm mult mai mult acest instrument în discuțiile noastre dinParlament. Dacă reușim să dezvoltăm resursele proprii ale Parlamentului și să instituim ostructură autonomă sub conducerea deputaților în vederea dezvoltării unei metode caresă ne permită să efectuăm evaluări ale impactului normativ profesioniste în cadrulParlamentului European, atunci cred că vom fi realizat foarte multe cu acest raport. Spercă acesta va primi sprijinul dvs. mâine la vot.

Anna Záborská (PPE). – (FR) Dle președinte, dnă Ashton, evaluările de impact ne permitsă ne îndeplinim rolul de legiuitor. Reputația compromisă a acestora se explică parțial prinriscul de manipulare. Putem solicita studii în funcție de opinia noastră publică. Acesteapot fi serioase și corecte din punct de vedere științific. Luați de exemplu evaluarea de impactpe care Comisia pentru drepturile femeii și egalitatea de gen a comandat-o în cadrulDirectivei privind concediul de maternitate. Aceasta a fost atât de inutilizabilă încât amregretat faptul că am cheltuit banii contribuabililor.

Vă mulțumesc, dnă Niebler, pentru munca pe care ați depus-o pentru pregătirea acesteirezoluții. Eforturile dvs. ne ajută să legiferăm mai bine în folosul cetățenilor din statelemembre.

Richard Falbr (S&D). – (CS) Dle președinte, depun un raport referitor la dimensiuneaexternă a Uniunii Europene și la responsabilitatea socială a întreprinderilor. Am avut oabordare foarte critică în cursul elaborării acestui raport deoarece se întâmplă adesea să seadopte poziții ipocrite pe durata negocierilor cu țările care nu sunt state membre UE. Dacăvrem să le cerem acestora să respecte aceleași principii pe care le respectăm în cadrul UniuniiEuropene, atunci este imperativ să facem și noi la fel. Nu putem cere conformitatea cuconvențiile fundamentale ale Organizației Mondiale a Muncii și să permitem apoi încălcareaacestor convenții de către anumite state membre. În raport spun, de asemenea,...

(Președintele l-a întrerupt pe vorbitor)

Tatjana Ždanoka (Verts/ALE). – Dle președinte, îi mulțumesc călduros raportoruluinostru, dl Falbr, pentru activitatea sa și, în ciuda preocupărilor sale inițiale, raportul rămânefoarte puternic. Vorbesc în numele Grupului Verzilor/ALE și aș dori să subliniez din noucă rolul Organizației Mondiale a Muncii ar trebui consolidat. Responsabilitatea socialăvoluntară a întreprinderilor este un lucru bun, dar rolul primar în promovarea și protejareadrepturilor omului revine statelor și organizațiilor internaționale.

Nu credem că în domeniul responsabilității întreprinderilor ar trebui evitate standardelecu caracter juridic obligatoriu: ar trebui să creăm standarde suplimentare pentru raportareaîntreprinderilor în Europa. De cealaltă parte, încălcarea principiilor fundamentale și adrepturilor la muncă nu poate fi utilizată ca un avantaj comparativ legitim. Europa ar trebuimai degrabă să își promoveze modelul social și să îmbunătățească decât să reducăstandardele sociale, atât la nivel intern, cât și extern.

Angelika Niebler (PPE). – (DE) Dle președinte, îmi cer scuze pentru că iau din noucuvântul, dar cred că are loc o confuzie, deoarece colegii mei deputați nu discută în prezentraportul meu, ci raportul referitor la responsabilitatea socială, care va fi dezbătut mai târziu.


Poate ar trebui să terminăm mai întâi dezbaterea asupra subiectului evaluării de impact –cred că dl Baldassarre a solicitat să vorbească pe subiectul raportului meu – și apoi vomputea trece la raportul următor.

Președintele. – Vă mulțumesc, dnă Niebler. Treptat, problema a devenit evidentă și pentrumine. Avem o mică problemă cu internetul. Nu am nici lista corectă a vorbitorilor.Monitorul arată, de asemenea, tot raportul Klinz. Probabil că de aceea unii deputați au fostpuțin deranjați. Așadar, dezbatem acum raportul dnei Niebler privind garantarea unorevaluări de impact independente.

Gerard Batten (EFD). – Dle președinte, da, sunt de acord, este foarte important să avemevaluări independente de impact economic al regulamentelor UE. Acestea creează un costsemnificativ pentru întreprinderi, economie și, desigur, pentru buzunarele cetățenilorobișnuiți.

Am publicat recent ultima adăugare la studiul meu periodic, „Care sunt costurile UniuniiEuropene pentru Marea Britanie?”, care este disponibil pe site-ul meu. Doar un elementdin aceste costuri este, desigur, suprareglementarea UE. Folosind cifrele guvernului – cifreleproprii ale Guvernului Regatului Unit – grupul de reflecție Open Europe estimează costuldoar al primelor 99 de directive în vigoare în prezent la peste 20 de miliarde de lire sterlinepe an.

În 2006, comisarul Günter Verheugen a stabilit costul reglementării UE la o medie de 3,5% din PIB; 3,5 % din PIB-ul Regatului Unit este de aproape 49 de miliarde de lire sterlinepe an. Acest lucru reprezintă o povară incredibilă asupra întreprinderilor și consumatorilor.Evaluarea independentă de impact trebuie, desigur, să fie efectuată la nivelul național, dar,în afara Uniunii Europene, Marea Britanie ar fi liberă să își decidă propriul nivel dereglementare și acesta nu ar fi cu siguranță de 49 de miliarde de lire sterline pe an.

Gay Mitchell (PPE). – Dle președinte, voi fi foarte concis. În primul rând, cred că aceastaeste o propunere importantă. Această evaluare a impactului este importantă pentru noidin două motive. Unul dintre acestea este pentru a ne asigura că aprobăm regulamentecare sunt necesare și eficiente, dar și pentru a înceta să dăm vina pe acel ceva numit Bruxellespentru orice nu merge bine. Guvernele și parlamentele naționale își asumă responsabilitateacând totul merge bine, dar când nu, acestea dau vina pe Bruxelles. Cred că aceste evaluăriale impactului ar trebui să arate doar cine este responsabil și a cui este vina, deoarece estemult prea convenabil să se facă asta. Mai mult, când vă gândiți la ceea ce s-a întâmplatînainte să avem Uniunea Europeană, costul acelui eveniment a fost absolut devastator.

Viviane Reding, vicepreședintă a Comisiei. – Dle președinte, Comisia salută raportul,întrucât acesta sprijină agenda noastră privind reglementarea inteligentă și vizeazăconsolidarea responsabilității partajate a instituțiilor UE în acest domeniu.

Comisia salută de asemenea faptul că raportul sprijină unele dintre sugestiile acesteiaadresate Parlamentului European prin Comunicarea referitoare la reglementarea inteligentă,dar cunoaștem și cele câteva propuneri foarte problematice. Comisia a precizat deja înmod explicit în comunicarea sa referitoare la reglementarea inteligentă că nu poate și nuva accepta cereri care i-ar afecta autonomia în realizarea evaluărilor de impact – de exemplu,externalizarea Comitetului pentru evaluările de impact – pentru că, în caz contrar, acestlucru i-ar afecta dreptul de inițiativă.

Permiteți-mi să reamintesc faptul că Curtea de Conturi Europeană a confirmat, într-unraport special recent privind evaluările de impact în instituțiile UE, că sistemul de evaluare


de impact al Comisiei „s-a dovedit eficace ca sprijin pentru procesul decizional din instituțiileUE” și în creșterea calității propunerilor noastre. Curtea de Conturi a constatat, de asemenea,că Comisia dispune de structurile necesare reglementării inteligente și că Comitetul pentruevaluările de impact contribuie în mod clar la creșterea calității evaluărilor noastre deimpact.

Comisia va adopta o poziție cu privire la raport după adoptarea rezoluției.



Aș dori să solicit indulgența tuturor deputaților în ceea ce privește discrepanțele actuale,întrucât monitorul nu funcționează.


Véronique Mathieu (PPE), în scris. – (FR) Evaluările de impact au un efect semnificativasupra activităților legislative, acesta fiind motivul pentru care este nevoie de noi evoluții,prin crearea unui mecanism independent de acele evaluări. Prin urmare, acestea nu ar trebuisă justifice o propunere legislativă, ci mai degrabă să permită o examinare obiectivă afaptelor. Acest lucru este valabil și pentru avizele științifice ale Autorității Europene pentruSiguranța Alimentară (EFSA), a cărei metodologie a fost pusă la îndoială cu mai multeocazii, și pentru consultările publice, în care formularea întrebărilor ar putea determinarăspunsuri pe care serviciile Comisiei speră să le audă. Pentru a combate aceste abuzuri încadrul procesului legislativ, solicităm o metodologie clară, o analiză a alternativelor șiopțiunea de a nu lua nicio măsură, precum și transparență maximă și implicarea îndeaproapea Parlamentului.

23. Dimensiunea externă a politicii sociale, promovarea standardelor de muncă șisociale și responsabilitatea socială a întreprinderilor europene (prezentare succintă)

Președintele. – Următorul punct pe ordinea de zi este raportul elaborat de dl Falbr, înnumele Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale, referitor la dimensiuneaexternă a politicii sociale, promovarea standardelor de muncă și sociale și responsabilitateasocială a întreprinderilor europene [2010/2205(INI)] (A7-0172/2011).

Richard Falbr, raportor. – (CS) Dle președinte, după cum am spus în discursul meu cupuțin timp în urmă, dimensiunea externă a politicii sociale acoperă măsurile și inițiativeleUE care vizează promovarea standardelor de ocupare a forței de muncă și sociale în țărileterțe. Deși strategia de la Lisabona și inițiativa Europa 2020 pun un accent mult mai maredecât s-a pus vreodată pe politica socială, competitivitatea și factorii economici încă se aflăîn centrul atenției. Prin urmare, am adoptat o abordare foarte critică în elaborarea acestuiraport. Dacă dorim ca țările terțe cu care negociem acorduri să respecte principiile și bazaîn sine a modelului social european, trebuie să respectăm acest model în cadrul UniuniiEuropene. Dacă dorim ca țările cu care negociem acorduri internaționale să respecteconvențiile fundamentale ale Organizației Mondiale a Muncii, atunci trebuie să le respectămnoi înșine. Este însă ușor de văzut faptul că aceste convenții OIM sunt încălcate în câtevastate membre.

În ceea ce privește responsabilitatea socială a întreprinderilor, aceasta este fără îndoială oidee bună și se discută încă de la începutul anilor '70. Problema este totuși că nu poate fipusă în aplicare. Când dezbăteam comentariile referitoare la acest raport și amendamentele


la acestea, una dintre opiniile exprimate a fost că ar trebui elaborată o directivă, întrucâtunele întreprinderi pur și simplu nu se comportă într-un mod responsabil din punct devedere social. Au fost depuse peste 150 de amendamente la raport, dar cred că acesta încăadoptă totuși o abordare critică. Uniunea Europeană trebuie să facă mai multe pentru asprijini Organizația Internațională a Muncii întrucât este absurd faptul că, deși nemanifestăm sprijinul, tot mai puține țări ratifică și respectă condițiile. În cursul ultimeilegislaturi parlamentare, Comisia a prezentat chiar propuneri, de exemplu în ceea ce priveșteDirectiva privind timpul de lucru, care era complet împotriva Primei Convenții a OIMprivind orele de lucru, adoptată în 1919, care stipula o săptămână de lucru de 48 de ore.Mă bucur foarte mult că Parlamentul a respins această directivă.

Cu asta voi încheia expunerea mea de motive. Nu este nevoie să spun mai multe, întrucâtaceasta este o chestiune pe care o înțelege toată lumea. Ceea ce îmi doresc, mai presus detoate, este respectarea drepturilor sociale și respectarea unui lucru pe care îl considerăm orealizare semnificativă pentru Uniunea Europeană.

Vasilica Viorica Dăncilă (S&D). - Statisticile europene arată că mai bine de jumătatedintre lucrătorii din Uniune, cu precădere cei imigranți, nu beneficiază de protecție socială.De aceea, consider că protecția socială a lucrătorilor în Uniunea Europeană are nevoie depromovarea unor standarde comune de bază, concomitent cu impunerea unor sancțiuniîn cazul încălcării legislației în vigoare. Ratificarea Cartei Sociale Europene revizuite arimpulsiona reformele interne în domeniul social la nivelul statelor membre ale Uniuniifacilitând totodată procesul de armonizare a legislațiilor naționale cu reglementărilecomunitare. Ea are semnificația unui angajament politic de promovare și asigurare astandardelor sociale de adaptare a mecanismelor legale și instituționale la standardele șivalorile specifice democrațiilor europene. Drepturile sociale stipulate de acest tratatcorespund dreptului social comunitar și standardelor în domeniu din statele membre aleUniunii Europene.

Tatjana Ždanoka (Verts/ALE). – Dle președinte, în calitate de raportoare alternativă înnumele Grupului Verzilor/ALE, aș dori ca poziția noastră cu privire la acest raport să fiedestul de clară. În primul rând, deși estimăm că textul final ar putea fi îmbunătățit prinvoturile de mâine, acesta este suficient de puternic și am dori doar să subliniem că rolulOrganizației Mondiale a Muncii ar trebui consolidat. Suntem de acord cu raportorul referitorla acest aspect.

Responsabilitatea socială voluntară a întreprinderilor este un lucru bun, dar rolul primarîn promovarea și protejarea drepturilor omului revine statelor și organizațiilorinternaționale. Nu credem că în domeniul responsabilității întreprinderilor ar trebui evitatestandardele cu caracter juridic obligatoriu:

Încălcarea principiilor și drepturilor fundamentale la locul de muncă nu pot fi folosite caun avantaj comparativ legitim și în relațiile bilaterale și multilaterale cu partenerii noștritrebuie să insistăm ca standardele decente de muncă să fie respectate în mod corespunzător.

Ilda Figueiredo (GUE/NGL). – (PT) Dle președinte, având în vedere că Raportul Mondialprivind Securitatea Socială 2010 al Organizației Mondiale a Muncii (OIM) precizează căpeste 50 % din lucrători nu au protecție socială, este ușor de concluzionat că, în majoritateacazurilor, responsabilitatea socială a întreprinderii nu există.

Cu toate acestea, Comisia continuă să negocieze acorduri de liber schimb care servesc îngeneral doar intereselor companiilor mari și ale instituțiilor financiare, nu acordă atenția


corespunzătoare drepturilor în materie de muncă și eșuează în promovarea libertății deasociere și a dreptului la negociere colectivă. Acestea nu iau măsurile necesare pentrueliminarea eficientă a discriminării la locul de muncă sau în cadrul unei profesii sau pentrueliminarea muncii cu forța și a muncii nesigure sau plătite necorespunzător, inclusiv amuncii copilului.

Acest raport ar trebui, prin urmare, să denunțe toate aceste chestiuni, dar este departe deceea ce i se cere și sperăm că Comisia va merge mâine mai departe în ceea ce priveșteconsolidarea abordării sale referitor la aceste chestiuni...


Jaroslav Paška (EFD) – (SK) Dle președinte, este adevărat că protecția socială pentrulucrători este adesea mult mai slabă decât ar trebui să fie, chiar și în cadrul Uniunii Europene.

Acest lucru este valabil mai ales pentru grupurile migratoare ale populației, care călătorescîn străinătate pentru a lucra în locuri în care adesea nu cunosc limba și legislația locală șiunde sunt desigur incapabile ulterior să țină pasul din punct de vedere profesional culucrătorii locali.

În ciuda acestui fapt, cred cu adevărat că este important ca Uniunea Europeană să vizezeaplicarea normelor și acordurilor Organizației Mondiale a Muncii în tratatele internaționalecu țările terțe deoarece, pe măsură ce aflăm mai multe despre piața forței de muncă șicondițiile de lucru din Asia, Africa și alte colțuri ale lumii, consider că trebuie să ne străduimsă ne asigurăm de realizarea unor îmbunătățiri semnificative ale statutului lucrătorilor dinaceste regiuni și zone.

Prin urmare, îl sprijin personal pe dl Falbr și raportul dumnealui. Sunt sigur că acesta vaduce, de asemenea, la îmbunătățirea acestor norme și în Europa.

Silvia-Adriana Ţicău (S&D). - Vreau și eu să îl felicit pe raportor și în același timp săsolicit Comisiei Europene să ia măsurile necesare astfel încât companiile europene sărespecte principiile și valorile europene și atunci când operează pe teritoriul altor țări.

Uniunea Europeană trebuie să promoveze modelul social european și de aceea este extremde importantă respectarea principiilor și valorilor Uniunii Europene. Regretăm faptul căUniunea Europeană nu dispune de o formulă omogenă pentru introducerea unei clauzesociale în toate acordurile comerciale bilaterale. Vreau să precizez, doamnă comisar, că afost votat de curând un acord orizontal privind aviația civilă între Uniunea Europeană șiCanada. Este cel mai ambițios acord de acest tip semnat de Uniunea Europeană, cu toateacestea el nu prevede clauze sociale. Ambele părți s-au angajat să lucreze și să construiascăîn acest domeniu, dar, din păcate, subliniez că regretăm faptul că Uniunea Europeană nudispune de o formulă omogenă pentru introducerea unei clauze sociale în acordurileinternaționale.

Richard Howitt (S&D). – Dle președinte, îl felicit pe Richard Falbr pentru abordareacuprinzătoare privind standardele internaționale de muncă în raportul său. M-am bucuratfoarte mult să contribui la activitatea acestuia privind chestiunea specifică a responsabilitățiisociale a întreprinderilor.

În această seară, raportul ne dă șansa de a influența Comisia înainte de comunicarea sareferitoare la reglementarea inteligentă, solicitându-i în primul rând să păstreze definițiadeschisă din comunicarea referitoare la reglementarea inteligentă pe care a adoptat-o ultimaoară în cadrul Forumului pluripartit: să se întoarcă la principiul de convergență în ceea ce


privește inițiativele RSI private și voluntare, care a constituit politica sa anterioară; să facăpropuneri concrete pentru punerea în aplicare a standardelor RSI globale, mai specific aorientărilor OECD privind întreprinderile multinaționale și noul cadru Ruggie privindîntreprinderile și drepturile omului; să își ia un angajament față de principiul integrat alraportării financiare, de mediu, sociale și în materie de drepturile omului de cătreîntreprindere – deschizând de fapt calea către posibilitatea unei viitoare legislații în acestdomeniu; și să înregistreze progrese în ceea ce privește responsabilitatea întreprinderiloreuropene în lanțul lor global de aprovizionare, răspunzând la lacunele în materie deguvernare identificate în studiul recent Edinburgh al Comisiei.

Parlamentului îi place mereu să ajute Comisia, dnă Reding. Sper că aceste sugestii vor ajutaîn seara aceasta.

Viviane Reding, vicepreședintă a Comisiei. – Dle președinte, în numele colegului meu,László Andor, aș dori să salut faptul că propunerea de rezoluție supusă discuției astăzitratează atât de multe aspecte esențiale ale dimensiunii externe a politicii sociale.

Comisia sprijină cu fermitate cooperarea mai apropiată la nivel global, obiectivele privindocuparea forței de muncă și sociale mergând mână în mână cu cele economice. În special,sprijinim continuarea discuțiilor și a eforturilor coordonate din cadrul G20. În legătură cuacest lucru, pregătirile pentru reuniunea miniștrilor muncii și ocupării forței de muncăG20 oferă un exemplu bun de coeziune sporită care se creează la nivel mondial.

Comisia sprijină și cooperarea îndeaproape cu și între organizațiile internaționale care –și citez OCDE și Organizația Mondială a Muncii – este esențială pentru obținerea unorcondiții egale la nivel internațional și, în special, pentru stabilirea standardelor internaționalede muncă.

Cea de a 100-a sesiune a OIM a început săptămâna trecută: aceasta se va axa pe o nouăconvenție OIM privind lucrătorii casnici, o chestiune pe care acest Parlament a discutat-orecent. Protecția socială, inclusiv dezvoltarea inițiativei privind protecția socială, este unalt domeniu de interes pentru conferința OIM de anul acesta. Vom urmări îndeaproapediscuțiile referitoare la punerea în aplicare a standardelor de mediu înscrise în ConvențiaOIM și aș dori să subliniez că Comisia salută accentul pus astăzi pe propunerea de rezoluțiereferitoare la necesitatea ca UE să promoveze standardele de muncă fundamentale și agendaOIM privind munca decentă la nivel mondial, inclusiv egalitatea de gen și politica denediscriminare drept o chestiune transversală.

Comisia va continua să promoveze dezvoltarea durabilă, munca decentă, standardele demuncă și responsabilitatea socială a întreprinderilor și în alte domenii de politică precumcomerțul și politica pentru dezvoltare. În 2011, Comisia intenționează să prezinte ocomunicare privind responsabilitatea socială a întreprinderilor care subliniază propunerilepentru acțiuni suplimentare la nivel internațional, inclusiv promovarea responsabilitățiisociale a întreprinderilor în relațiile cu țările partenere.

În opinia noastră, implicarea întreprinderilor este, de asemenea, esențială pentru a tratachestiuni precum ocuparea forței de muncă în rândul tinerilor, instruirea, competențeleprofesionale, restructurarea responsabilă și dezvoltarea locală, în special având în vederedificultățile economice și sociale cu care se confruntă Europa.





Siiri Oviir (ALDE), în scris. – (ET) Acord multă importanță activităților și inițiativelorasociate cu dimensiunea externă a politicii sociale a Uniunii Europene, al cărei scop estepromovarea standardelor sociale în țările terțe pentru a preveni, printre altele, sclavia deastăzi în care oamenii sunt tratați pur și simplu mai degrabă ca niște mașini de producțiedecât ca persoane valoroase.

Ca urmare a concurenței economice în creștere și dominante la nivel mondial, condițiilepentru lucrători continuă să se deterioreze, întrucât principala victimă a reducerilor esteplata lucrătorilor, iar vârsta de lucru este prelungită în încercarea de a obține profit. Prinurmare, pentru a schimba tendința actuală trebuie să trecem de la cuvinte la fapte și săpunem în aplicare Agenda Organizației Mondiale a Muncii (OIM) privind munca decentăși convențiile relevante. Dacă este necesar, trebuie să aplicăm și măsuri extreme – diferitesancțiuni și restricții economice – împotriva țărilor și întreprinderilor care le ignoră în modconstant. Desigur, sancțiunile relevante nu ar trebui aplicate cu blândețe sau pe baza dorințeide a elimina concurența economică.

Încălcarea de către țările terțe a normelor privind munca contribuie, de asemenea, la datoriifoarte ridicate în țările dezvoltate și pe piața unică a Uniunii Europene, așadar trebuie săreușim să urmăm condițiile OIM dacă vrem să fim competitivi. Uniunea Europeană nu artrebui să arate cu degetul în acest caz; în schimb, ar trebui să propună propriile soluții șicompromisuri cu scopul de a îmbunătăți situația.

Salut sporirea responsabilității sociale a întreprinderilor și atitudinea respectuoasă față depropriii lucrători. Cu toate acestea, nu putem accepta o situație în care obligațiile țărilor șiguvernelor locale sunt transferate către întreprinderi. Acest tip de politică este mai degrabăasociat cu fosta Uniune Sovietică și țările CSI, în care autoritățile practic canalizează baniiîntreprinderilor.

Sirpa Pietikäinen (PPE), în scris. – (FI) Aș dori să îl felicit pe dl Falbr pentru activitateasa excelentă privind raportul referitor la dimensiunea externă a politicii sociale, promovareastandardelor de muncă și sociale și responsabilitatea socială a întreprinderilor europene.O Uniune Europeană integrată din punct de vedere politic și economic are nevoie maiurgent ca niciodată și de o dimensiune socială. Este important să se garanteze existențaserviciilor de bază, securitatea de bază și condițiile de muncă decente pentru toți cetățeniiUE, în special acum, în timpul acestei crize economice. După cum spune și raportorul,abordarea politicii sociale pe care o alege Europa ar trebui să fie adoptată și în relațiilenoastre cu țările terțe. Uniunea trebuie să insiste mai mult ca o condiție pentru viitoareleacorduri comerciale și de investiții să fie ratificarea, punerea în aplicare și monitorizareaacordurilor internaționale. Mai mult, și companiilor europene ar trebui să li se ceară să fiemai deschise în ceea ce privește conturile lor și lanțurile de subcontractare, astfel încâtvalorile sociopolitice cele mai puternice ale Uniunii Europene să nu rămână doar o iluzie.

24. Instrumentul de finanțare a cooperării pentru dezvoltare (prezentare succintă)

Președintele. – Următorul punct pe ordinea de zi este raportul elaborat de dl Mitchell,în numele Comisiei pentru dezvoltare, referitor la Regulamentul (CE) nr. 1905/2006 destabilire a unui instrument de finanțare a cooperării pentru dezvoltare: lecții învățate șiperspective de viitor (2009/2149(INI)) (A7-0187/2011).


Gay Mitchell, raportor. – Dle președinte, Instrumentul Uniunii Europene de cooperarepentru dezvoltare, ICD, este un instrument puternic. Pentru perioada dintre 2007 și 2013,UE are la dispoziția sa un buget de aproape 17 miliarde de euro pentru a combate sărăcia,pentru a realiza obiectivele de dezvoltare ale mileniului și pentru a promova guvernareademocratică în țările în curs de dezvoltare. Parlamentul a urmărit îndeaproape funcționareași impactul instrumentului pentru a se asigura că banii sunt cheltuiți în conformitate cuaceste obiective.

La sfârșitul acestui an, Comisia va prezenta propunerea sa pentru următoarea generație deinstrumente de finanțare pentru acțiune externă care să acopere cadrul financiar multianualdincolo de 2013. Prin urmare, Comisia pentru dezvoltare a luat inițiativa de a analizalecțiile învățate cu ICD și de a defini așteptările noastre pentru viitorul instrument.

Comisia pentru dezvoltare a sprijinit în unanimitate următoarele principii cheie.

Avem nevoie de un instrument care să vizeze în exclusivitate obiectivele privind eradicareasărăciei, așa cum sunt definite în Tratatul de la Lisabona, și care să acopere doar țările încurs de dezvoltare. Noul instrument trebuie în primul rând să finanțeze măsuri care săîndeplinească criteriile pentru AOD (asistență oficială pentru dezvoltare), astfel cum suntdefinite de către Comitetul de asistență pentru dezvoltare OCDE.

Cota AOD trebuie să fie și mai strictă decât în ICD-ul actual. Permiteți-mi să subliniez cănu punem la îndoială importanța cooperării în afara AOD cu țările în curs de dezvoltare,în special, cu piețele emergente și țările strategice cu venituri medii, dar această formă decooperare ar trebui canalizată prin instrumente separate pentru a spori transparența șiproteja natura specifică a cooperării pentru dezvoltare.

Finanțarea destinată îmbunătățirii accesului persoanelor la servicii de sănătate și la educațiede bază trebuie protejate prin introducerea unui prag explicit. Cel puțin 20 % din finanțareaîn cadrul programelor geografice ar trebui să ajungă în aceste sectoare vitale precumserviciile de sănătate de bază și educația de bază.

Viitorul instrument trebuie să asigure o integrare mai bună a chestiunilor privind mediulși schimbările climatice în cooperarea pentru dezvoltare. Asistarea țărilor în curs dedezvoltare pentru crearea unor sisteme fiscale corecte și eficiente este o altă chestiune caretrebuie consolidată. Mobilizarea venitului intern este esențială pentru reducerea sărăcieiși a dependenței de ajutor, în special pentru țările cu venituri medii.

Noul instrument trebuie să fie finanțat suficient. Bugetul UE pentru dezvoltare în următorulcadru financiar ar trebui să crească în termeni reali și să contribuie astfel la realizareaobiectivului colectiv privind cheltuirea a 0,7 % din VNB pentru AOD.

Resursele pentru dezvoltare limitate trebuie utilizate în cel mai practic și mai eficient mod.Coordonarea mai apropiată dintre Comisie și statele membre este necesară și, prin urmare,Parlamentul sprijină elaborarea de documente strategice comune. Comisia însăși a spuscă acest lucru ar putea duce la economisiri cu un impact mai puternic, de aproximativ6 miliarde de euro pe an. Gândiți-vă la ceea ce ar însemna asta pentru țările emergente.

În sfârșit, câteva cuvinte despre procedură. Atunci când Comisia adoptă decizii în cadrulprogramului strategic referitoare la noul instrument, Parlamentul trebuie să aibă un cuvântde spus pe picior de egalitate cu Consiliul. Aceasta este cerința de la articolul 290 dinTratatul de la Lisabona, care trebuie respectată în totalitate.


Rezoluția pe care o vom vota săptămâna aceasta va oferi liniile de orientare pentrunegocierile viitoare privind instrumentul de dezvoltare de generație următoare. Sper căacest Parlament va sprijini în număr mare propunerile din partea Comisiei pentru dezvoltarecare au fost realizate printr-un studiu temeinic, dar pe baza experienței noastre dinnegocierile în care ne-am implicat – și reamintesc Parlamentului că am unit 14 regulamenteîn unul singur în cadrul ICD. Vrem să ne asigurăm că ICD funcționează și că succesorulacestuia va funcționa în vederea realizării acestor obiective.

Elena Băsescu (PPE). - Eradicarea sărăciei este un obiectiv esențial al UE pe planinternațional. Implementarea acestui instrument contribuie la conturarea prezenței Uniuniiîn cadrul ONU și la îndeplinirea obiectivelor de dezvoltare ale mileniului. De asemenea,odată cu intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona, UE dispune de competențele externenecesare atingerii acestei ținte.

În viitor, este nevoie de o clarificare a priorităților geografice și tematice ale noului fondîn scopul eficientizării sale. Astfel, grupurile sociale vulnerabile, statele în curs de dezvoltareși cele emergente trebuie să fie incluse pe lista obiectivelor de dezvoltare finanțate.Consolidarea sectorului IMM-urilor și a sectorului privat național va fi încurajată pentrucreșterea nivelului de trai în statele incluse în acest program.

Se va ajunge, astfel, la reducerea dependenței de asistență externă și la stimularea creșteriieconomice interne.

Silvia-Adriana Ţicău (S&D). - Uniunea Europeană poate ajuta țările în curs de dezvoltaresă lupte împotriva sărăciei și, pentru îndeplinirea obiectivului mileniului, consider că extremde importante sunt și acțiunile care ajută țările în curs de dezvoltare să lupte împotrivaschimbărilor climatice.

Există acțiuni ale Uniunii Europene în acest sens, care vizează atât agricultura, adaptareala schimbările climatice, împăduririle, cât și managementul resurselor marine și al zonelorde coastă și managementul apei.

În 2006, s-a înființat Fondul mondial pentru eficiență energetică și energii regenerabile,care vizează mobilizarea investițiilor private în proiecte de eficientizare energetică și depromovare a energiilor regenerabile în țările în curs de dezvoltare și în statele cu economieîn tranziție.

De asemenea, pachetul „Energie - schimbări climatice” prevede introducerea acelui „CleanDevelopment Mechanism”, care permite Statelor membre să facă investiții eficiente dinpunct de vedere energetic și să utilizeze creditele de carbon în țările în curs de dezvoltare.

Anna Záborská (PPE). – (FR) Dle președinte, dnă comisar, colegul nostru, dl Mitchell,este un expert recunoscut în Comisia pentru dezvoltare. De aceea raportul său este atât debine redactat și îi mulțumesc.

Aș dori doar să evidențiez un mic aspect: respectarea principiului subsidiarității. Cel maifrumos cadou pe care îl putem oferi nu sunt banii. Este bine cunoscut că Uniunea își foloseștebugetul pentru a-și impune valorile și standardele occidentale în țările emergente. Avemo datorie de a solicita respectarea drepturilor omului, dar viitorul depinde de respectareadreptului națiunilor la autodeterminare. Noi, cei din Occident, trebuie să respectăm valorileși culturile acestora în timp ce le oferim asistență financiară.


Vasilica Viorica Dăncilă (S&D). - Așa cum a subliniat și raportorul, eradicarea sărăcieireprezintă unul din principalele obiective ale instrumentului de finanțare a cooperăriipentru dezvoltare, lansat de Uniunea Europeană pentru a veni în sprijinul țărilor în cursde dezvoltare.

În prezent, o altă provocare se impune pe agenda dezbaterii privind instrumentul decooperare pentru dezvoltare, respectiv criza prețurilor alimentelor, generată de seceta șispeculațiile de pe piața mondială a alimentelor. Aceasta impune necesitatea unor reacțiiflexibile și rapide ale Uniunii Europene, pentru a răspunde schimbărilor bruște în materiede necesități și priorități, dar și pentru a asigura coerența cu noile obiective internaționalecare urmează să fie definite. În cadrul acestui proces, Parlamentul European trebuie săcontinue să sprijine eforturile Comisiei în programarea politicilor de cooperare pentrudezvoltare și să-și consolideze rolul în cadrul procedurii de control democratic și bugetar.

Viviane Reding, vicepreședintă a Comisiei. – Dle președinte, Comisia salută remarcile șisugestiile Parlamentului. Mă bucur să văd că suntem de acord cu privire la majoritateachestiunilor. Comisia apreciază, îndeosebi, faptul că dialogul continuu în contextulcontrolului democratic a produs rezultate foarte bune. Regretăm doar faptul că Parlamentuleste de părere că unele dintre rezoluțiile sale privind programarea nu au fost respectate încele mai mici detalii, deși Comisia a ținut pe deplin cont de opinia Parlamentului de fiecaredată când acest lucru a fost posibil.

Referitor la cooperarea privind bunurile publice globale, Comisia ar dori să sublinieze că,în general, aceasta ar putea îndeplini criteriile asistenței oficiale pentru dezvoltare (AOD)și că UE ar trebui, prin urmare, să continue finanțarea cooperării asociate AOD privindbunurile publice globale în cadrul Instrumentului de cooperare pentru dezvoltare (ICD).Cu toate acestea, un instrument de parteneriat separat se va concentra asupra cooperăriide interes pentru UE și va fi complementat de un program tematic care se va adresaorganizațiilor societății civile și autorităților locale. Tot astfel, proiectele finanțate în cadrulprogramului tematic pentru migrație și azil sunt considerate în general AOD. Programelede cooperare tematice precum investițiile în oameni vor continua să abordeze toateobiectivele de dezvoltare ale mileniului, întrucât nu trebuie să neglijăm relațiainterdependentă dintre acestea.

În timp ce bugetarea Fondului european pentru dezvoltare nu pare în prezent să fie fezabilă,Comisia intenționează totuși să continue chestiunea cu statele membre, ținând cont, înprimul rând, de obiectivele și principiile Acordului de la Cotonou.

În ceea ce privește utilizarea actelor delegate, Comisia face trimitere la scrisoareaPreședintelui Barroso din 7 martie 2011, care indică faptul că o nouă arhitectură va reflectanoul context instituțional. Un element important din procesul de programare va fiflexibilitatea, astfel încât finanțarea și prioritățile să se poată adapta la lumea în schimbarerapidă de astăzi. Acest lucru ar putea fi făcut prin introducerea de elemente semnificativeale procedurii privind actele delegate, respectând în totalitate criteriile stabilite laarticolul 290.

În concluzie, Comisia salută raportul Parlamentului. Acesta constituie o contribuție utilăpentru pregătirea instrumentului de urmărire ulterioară a ICD în următorul cadru financiarmultianual.




25. Opțiunile de politică în perspectiva unui drept european al contractelor pentruconsumatori și întreprinderi (prezentare succintă)

Președintele. – Următorul punct pe ordinea de zi este raportul elaborat de dna Wallis,în numele Comisiei pentru afaceri juridice, referitor la opțiunile de politică în perspectivaunui drept contractual european pentru consumatori și întreprinderi (2011/2013(INI)(A7-0164/2011).

Diana Wallis, raportoare. – Dle președinte, vorbim despre dreptul contractual europeande peste un deceniu; acum este timpul să acționăm și dacă a existat vreodată un momentîn care piața unică să aibă nevoie de un impuls în materie de tranzacții suplimentare, acelmoment este acum.

Comisia pentru afaceri juridice este în favoarea unui instrument opțional, un al doilea dreptcontractual european pentru toți cetățenii și toate întreprinderile. Credem că acest lucruar ajuta. Dar am spus că vor exista criterii dure pentru următoarea etapă. Trebuie să existeun nivel ridicat de protecție a consumatorului, mai ridicat decât în multe dintre statelenoastre membre. Acesta trebuie să fie ușor de utilizat pentru IMM-uri; acesta trebuie să leacorde o medalie de onoare pentru a-și realiza activitatea în cadrul acestui contract opționalși nu trebuie să existe nicio subminare a dreptului național.

Procesul trebuie să se bazeze pe dovezi, să fie evaluat din punct de vedere al impactului șisă beneficieze de implicarea totală a Parlamentului și, după cum am spus, având în vedereacestea, timpul alocat vorbelor s-a scurs și trebuie să mergem mai departe. Există acelepersoane care sunt agitate și spun, ei bine, haideți să folosim doar ideea unui set deinstrumente. Permiteți-mi să le spun celor care au acea idee să fie foarte atenți, deoarecebănuiesc că un set de instrumente fără un instrument opțional este poate chiar mai invazivpentru dreptul național decât un set cu un instrument opțional care să fie voluntar, sărespecte autonomia părților și să nu fie în detrimentul dreptului național.

Pe măsură ce avansăm, haideți să încercăm ceva care să ofere în mod preventiv justițiecetățenilor și micilor întreprinderi UE; acest lucru chiar ne oferă un instrument careînseamnă justiție pentru creștere. Destul cu vorba, haideți să trecem acum mai departe.

Raffaele Baldassarre (PPE). – (IT) Dle președinte, dnă comisar, în primul rând, felicitărilemele pentru raportoare, dna Wallis, pentru activitatea ei și pentru conținutul raportuluiei, cu care sunt complet de acord.

Consider că doar un instrument opțional care să fie adoptat prin intermediul unuiregulament poate îndeplini în mod adecvat obiectivele întregii reforme a dreptuluicontractual european. Mai mult, un instrument opțional nu ar trebui să armonizeze, nicisă înlocuiască drepturile contractuale naționale, ci mai degrabă să funcționeze pe lângăacestea ca un instrument alternativ care oferă libertate de alegere părților contractante.

Prin urmare, nu sunt de acord cu propunerile înaintate de cei care ar prefera să limitezedomeniul de aplicare al acestui instrument astfel încât să se aplice doar contractelor dincomerțului electronic, întrucât acest lucru ar crea o distincție artificială și, mai presus detoate, inutilă între tranzacțiile online și cele față în față.

Sarcina noastră în calitate de legiuitori nu este de a limita natura regulamentului pe bazaspeculațiilor sau a prognozelor privind piața, ci mai degrabă de a asigura securitatea juridicăși de a pune bazele unui limbaj juridic comun în domeniul comerțului.


Evelyn Regner (S&D). – (DE) Dle președinte, dnă comisar Reding, viziunea dreptuluicontractual european este în mod clar una minunată. Cu toate acestea, în cele din urmă,acesta trebuie să ofere ceva pozitiv cetățenilor europeni, altfel ideea unui drept contractualeuropean nu este decât o artă de dragul artei. De ce începe raportul cu cele mai vulnerabilepărți de aici, consumatorii? Elementul cheie al raportului dnei Wallis, recomandareainstrumentului opțional, nu este o solicitare rezonabilă pentru consumatori, ca să nu spunaltfel. Este derutant pentru aceștia și, în termeni practici, capacitatea de a decide care dreptcontractual național vor folosi până la urmă nu va fi niciodată a consumatorilor înșiși, cimai degrabă a omologilor acestora, în special marile întreprinderi.

Oricum, acum nu este momentul să spunem că instrumentul opțional este ultimul cuvântspus în această chestiune, ci ar trebui mai degrabă să privim mai îndeaproape și celelalteopțiuni – setul de instrumente menționat și modelele de contracte.

Jaroslav Paška (EFD) – (SK) Dle președinte, aș dori să îi mulțumesc dnei Wallis pentrumișcarea sa îndrăzneață. Deși nu am nicio idee despre cum va evolua aceasta, este evidentcă trebuie să încercăm să ne asigurăm că cetățenii europeni, distribuitorii europeni șiconsumatorii europeni beneficiază de ceea ce aș numi norme egale, astfel încât să poatăcumpăra, vinde și deci să se implice în afaceri pe baza acestor norme identice.

Având în vedere complexitatea mecanismului dreptului european și legislația națională,un singur sistem opțional care ar putea fi dezvoltat în toată Uniunea Europeană este operspectivă atractivă, dar este probabil o muncă de Sisif, întrucât este evident că vomîntâmpina diferite sisteme juridice, proteste din partea profesiei legale și probleme dejurisdicție. Mă tem că acesta ar fi foarte dificil de instituit, dar haideți să încercăm și săvedem ce se întâmplă.

Zuzana Roithová (PPE). – (CS) Dle președinte, dnă comisar, deși legislația contractualăvoluntară ar putea da naștere unor probleme juridice în ceea ce privește punerea sa înaplicare, aceasta reprezintă o modalitate de a elimina diferitele sisteme de drept contractual,care sunt unul dintre motivele ratei de eșec ridicate în achizițiile transfrontaliere de cătreconsumatori, estimată la 60 %. Din păcate, întreprinzătorii se confruntă cu o serie de altecapcane. Nu doar dreptul contractual este insuficient armonizat, ci și dreptulconsumatorilor. Există diferențe semnificative între regimurile fiscale și standardele decontabilitate. Plățile atrag adesea comisioane bancare suplimentare și utilizareatransfrontalieră a conținutului digital este adesea blocată din motive de licență. Mai mult,consumatorii din 10 state membre nu au putut să găsească oferte interne pentru cel puținjumătate din cele 100 de produse testate, în timp ce consumatorii din 13 state membre auconsiderat că ofertele de preț transfrontaliere erau cu cel puțin 10 % mai mici decât în țaralor. Prin urmare, sprijin propunerea privind emiterea de contracte voluntare standardizatecu caracter juridic obligatoriu traduse în toate limbile. În același timp, aș dori să invitComisia să joace un rol mai activ în rezolvarea chestiunilor urgente rămase, cu scopul dea opri fragmentarea pieței interne.

Viviane Reding, vicepreședintă a Comisiei. – Dle președinte, aș dori și eu să mulțumescraportoarei, dna Diana Wallis, împreună cu Hans-Peter Mayer și Sirpa Pietikäinen, pentrumunca excelentă asupra acestui dosar.

Este foarte clar că, în urma crizei economice globale, piața internă trebuie stimulată. Avemnevoie de piața internă dacă vrem să avem creștere, creare de locuri de muncă și inovare.Care este situația din prezent? Doar una din patru întreprinderi fac comerț transfrontalier


și cele care o fac își limitează operațiunile la doar câteva state membre. Asta înseamnă căratează posibilitatea de a utiliza piața internă.

Care sunt consecințele pentru consumatori? Ei bine, nici aceștia nu culeg roadele piețeiinterne. Multe comenzi transfrontaliere – până la 61 % din comenzile de pe piața online –nu sunt finalizate din acest motiv. Asta înseamnă că avem aici o lipsă de funcționare apieței interne deopotrivă pentru întreprinderi și consumatori. Acesta este motivul pentrucare Comisia a lansat o consultare referitoare la opțiunile de politică din domeniul dreptuluicontractual, pentru care Parlamentul își dă avizul astăzi.

Am văzut că eșecurile pieței interne se datorează parțial diferențelor din dreptul contractualnațional. Suntem de acord că există și alte motive pentru eșec, dar sondajele noastreEurobarometru recente arată că obstacolele asociate dreptului contractual se plasează peprimul loc din cele unsprezece în calea tranzacțiilor dintre întreprindere și consumator.Din acest motiv, trebuie să eliminăm acele obstacole, unul câte unul, începând de acumcu dreptul contractual.

Apropo, Parlamentul discută acest lucru de zece ani, dar experții din exterior îl discută de30 de ani. Așadar, toată munca depusă în vederea analizării și elaborării de propuneri seaflă pe masă. Nu am profitat niciodată de acest lucru. Din acest motiv, sunt de acord curaportoarea că este timpul să acționăm acum și să vedem ce măsuri pozitive putem lua.

Am luat notă de evaluarea raportului privind opțiunile de politică prezentate în carteaverde și de sprijinul pentru soluția inovatoare a unui instrument opțional, ceea ce nuînseamnă armonizare, ci a oferi consumatorilor și întreprinderilor opțiunea de a avea unsistem la nivelul întregii Europe. Am observat și sprijinul pentru un instrument aplicabildeopotrivă în tranzacțiile între întreprindere și consumator (B2C) și între întreprinderi(B2B), ceea ce favorizează un domeniu de aplicare material care acoperă contractele devânzare, contractele de furnizare de conținut digital și anumite contracte de prestări servicii.Am luat notă cu atenție de ceea ce s-a spus în Parlament, și anume că orice instrumentviitor, indiferent de cum va arăta, ar trebui să ofere consumatorilor un nivel ridicat deprotecție pentru a nu-i lipsi pe aceștia de protecția de care s-ar bucura de altfel în cadruldreptului național. Aceasta este o conditio sine qua non. Dacă nu avem acest lucru, vom eșuaîn toate activitățile noastre.

Unde ne aflăm în prezent? La 3 mai 2011, Comisia a publicat rezultatele unui studiu defezabilitate al grupului de experți pentru drept contractual european și am invitat toatepărțile interesate să comenteze. Comisia analizează rezultatele consultării publice și vapregăti apoi o evaluare de impact detaliată pentru a vedea care ar trebui să fie pasul următorcare, în perioada crizei, să fie potrivit pentru a da un impuls pieței interne și crea creștereși locuri de muncă în piața internă prin extinderea piețelor, în mare parte pentru IMM-uriși a oferi consumatorilor posibilitatea unei alegeri și a unor afaceri mai bune.


Votul va avea loc miercuri, 8 iunie, la ora 12.00.


Cristian Silviu Buşoi (ALDE), în scris . – În pofida faptului ca avem o piață internă,întreprinderile și consumatorii nu profită îndeajuns de oportunitățile acesteia, proporțiatranzacțiilor transfrontaliere fiind în continuare una destul de scăzută. Relansarea pieței


interne trece prin stimularea tranzacțiilor transfrontaliere și cred că acest raport contribuiela realizarea acestui obiectiv.

Evident, trebuie să respectăm diversitatea sistemelor juridice ale statelor membre și principiulsubsidiarității, fapt pentru care o armonizare totală nu mi se pare opțiunea cea mai potrivită.În schimb, aplicarea opțională a unor reguli comune pentru contractele transfrontalieremi se pare o alternativă viabilă. Mai mult, cred că dacă un stat membru dorește să extindăaplicarea dreptului european și la tranzacțiile la nivel național, ar trebui să fie liber să ofacă. E foarte adevărat că aceasta nu este soluția la toate problemele. Există și alte obstacoleîn calea tranzacțiilor transfrontaliere, pe lângă aceste diferențe de drept contractual, cumar fi cele în materie de fiscalitate, de proprietate intelectuală sau de disponibilitate amijloacelor electronice de plată. Cu toate acestea, consider că acest instrument opționalmerită încercat întrucât poate elimina o parte din povara administrativă care împiedică înprezent IMM-urile să își extindă afacerile în alte state membre decât cel de origine.

26. Cooperarea în domeniul educației și formării profesionale în sprijinul StrategieiEuropa 2020 (prezentare succintă)

Președintele. – Următorul punct pe ordinea de zi este raportul dnei Hirsch, în numeleComisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale, referitor la cooperarea îndomeniul educației și formării profesionale în sprijinul Strategiei Europa 2020[2010/2234(INI)] (A7-0082/2011).

Nadja Hirsch, raportoare. – (DE) Dle președinte, dnă comisar, mâine vom vota asuprarolului formării educației și formării profesionale în Strategia Europa 2020. În acest scop,merită să aruncăm o scurtă privire asupra poziției de pe care începem. Avem în prezentun nivel al șomajului în rândul tinerilor de 21 %, cu alte cuvinte, aproape dublul medieinormale. Avem o rată de abandon școlar la nivel de UE de peste 14 %. Participarea femeilorla activitățile lucrative este în continuare foarte scăzută. Multe persoane cu dizabilități,precum și migranți, nu au un loc de muncă.

Scopul Strategiei Europa 2020 este tocmai de a valorifica acest potențial în materie delucrători și de a-i aduce pe piața forței de muncă astfel încât și UE să facă față globalizării.Astfel, este sarcina noastră să ne asigurăm că educația profesională inițială, în special, estede înaltă calitate. A început discuția cu privire la procesul de la Copenhaga, urmată deComunicatul de la Bruges, și acum depinde de noi să vedem în ce măsură acest domeniupoate fi incorporat în Strategia Europa 2020.

Un element absolut esențial este faptul că tinerii trebuie să aibă șansa să efectueze o partedin instruirea lor într-un alt stat membru UE, nu doar în cadrul studiilor, ci și al formăriiprofesionale,. Acesta este un element esențial deoarece cineva care a lucrat deja într-un altstat membru va profita mai târziu și de ocazia de a privi piața europeană a forței de muncădrept piața sa, cu toate oportunitățile pe care aceasta le oferă. Prin urmare, acesta este unaspect absolut vital pe care trebuie să îl urmărim.

Al doilea domeniu important este, desigur, cel al perfecționării profesionale. Ca urmare aschimbărilor demografice, oamenii sunt nevoiți să lucreze tot mai mult timp – sau auposibilitatea de a face acest lucru, dar fiecare trebuie să ia acea decizie pentru sine. Oameniitrăiesc mai mult timp și își vor continua carierele mult mai mult timp și, pentru a puteacontinua activitatea profesională până la o vârstă mai înaintată, aceștia vor trebui să facăși cursuri de perfecționare.


În prezent există un nivel foarte scăzut de participare la inițiativele de perfecționare. Și aicitrebuie garantată existența disponibilității deopotrivă din partea angajatorilor și a lucrătorilorși creșterea acesteia atunci când este vorba despre a profita de perfecționarea profesionalăși continua educația prin intermediul învățării pe întreg parcursul vieții. Pentru aceasta, șiopțiunile privind oferta trebuie, desigur, să fie flexibile. Trebuie să ținem seama de toatălumea. Perfecționarea profesională trebuie să se adapteze celorlalte elemente din viațapersoanelor și trebuie să poată fi posibilă pe lângă muncă și viața de familie. Din acestmotiv, este evident că trebuie să creăm oportunități flexibile pe viitor.

Domeniul universităților a primit foarte multă atenție – în ceea ce privește procesul de laBologna, de exemplu – și ne confruntăm cu o situație similară în domeniul formăriiprofesionale, inclusiv în materie de mobilitate. Aproape am putea spune că nimeni nu aobservat acest lucru. Cu toate acestea, pe lângă universități, domeniul educației și formăriiprofesionale este deosebit de important și, prin urmare, nu trebuie să îl ignorăm. Din acestmotiv, în acest stadiu aș dori să mulțumesc încă o dată colegilor mei deputați din celelaltegrupuri pentru cooperarea lor foarte devotată.

Antigoni Papadopoulou (S&D). – (EL) Dle președinte, în calitate de raportoarealternativă, salut raportul Hirsch, deoarece acesta evidențiază cât de important este de aavea mereu capacitatea de a învăța și munci, pe lângă mobilitate și flexibilitate, în mediulinternațional modern și solicitant al muncii. Este adevărat că criza economică a provocatșomajul și nesiguranță pentru toți, mai ales pentru tineri, femei și persoane cu dizabilități.

Pentru a realiza obiectivele Strategiei UE 2020, avem nevoie de o educație și formareprofesională constantă și adecvată atât în Uniunea Europeană, cât și în statele membre.Avem nevoie de politici și strategii specifice pentru a reduce procentajul de abandon școlartimpuriu, pentru programarea corespunzătoare a nevoilor de formare a persoanelor șipentru legături mai puternice între educația oferită și nevoile de pe piața forței de muncă.

Sunt sigură că Cadrul european al calificărilor, sistemul european de instituții universitarepentru educație și formare profesională, transparență și cooperare și comparabilitate cudiferitele sisteme de educație vor sprijini nevoile...


Silvia-Adriana Ţicău (S&D). - Investițiile în educație sunt esențiale pentru un viitor maibun al europenilor. Astăzi, la nivel european, rata șomajului în rândul tinerilor a ajuns la20 %, iar media la nivel european a abandonului școlar este de 16 %, iar în unele țări, precumPortugalia, a ajuns la 40 %.

Învățarea pe tot parcursul vieții este esențială, dacă se dorește prevenirea șomajului, șitrebuie să ținem seama în mod corespunzător de diversele parcursuri profesionale. Lucrătoriitrebuie să fie sensibilizați într-o mai mare măsură cu privire la necesitatea perfecționăriipermanente.

Considerăm că educația și formarea profesională ar trebui să fie accesibile, disponibile șisă aibă un cost rezonabil în toate etapele vieții, indiferent de statutul persoanelor pe piațamuncii și de venitul acestora. Educația și formarea profesională ar trebui să creeze condițiilepentru mobilitatea forței de muncă, atât în cursul studiilor inițiale, cât și în cadrul procesuluide învățare pe tot parcursul vieții.

Solicităm Statelor membre să simplifice procedurile de recunoaștere a calificărilor.


Vasilica Viorica Dăncilă (S&D). - În prezent, una dintre marile provocări cu care seconfruntă Europa este rata șomajului în rândul tinerilor. La nivelul Uniunii Europene sepune accent pe reducerea ratei de abandon școlar la mai puțin de 10 % și acțiuni de tipul„Noi competențe pentru noi locuri de muncă”, care au ca scop apropierea universuluieducației și formării de cel al pieței muncii. Distincția dintre educație și formare, alături decontextul acestora la locul de muncă, va deveni tot mai vagă pe viitor, iar realizarea unuimai mare grad de integrare va necesita o mutație esențială în modul de concepere a educațieiși formării, nu numai din perspectiva individuală, ci și la nivel instituțional și la toatenivelurile de guvernare.

Consider deci, că trebuie înlăturate obstacolele sistemice și de atitudine aflate în caleaintegrării, dacă se dorește ca europenii care învață să facă pași înainte pe scara competențelorși a valorilor, și să contribuie eficient la obiectivele strategiei Europa 2020.

Emilie Turunen (Verts/ALE). – (DA) Dle președinte, în primul rând, aș dori să îimulțumesc sincer raportoarei, care a prezentat un raport extrem de bun. Consider, la felca toată lumea, că ar trebui să ne amintim contextul în care este plasat acest raport și acestaeste, desigur, criza tineretului prin care trecem în Europa. Suntem de acord cu privire lacriza generală – șomajul dureros în rândul tinerilor și tinerii care pleacă de fapt din Europapentru a găsi locuri de muncă și acest lucru va fi, în opinia mea, o amenințare foarte gravăpentru economia și coeziunea noastră din Europa în următorii ani.

Al doilea context al acestui raport sunt obiectivele comune 2020 pe care le-am stabilit înmaterie de formare, ocuparea forței de muncă și reducerea ratei de abandon. Aici este vorbadespre competitivitatea Europei. Este vorba despre a avea o forță de muncă instruită, unlucru de care știm că avem nevoie. Este, de asemenea, important să ne asigurăm că generațianouă are șansa de a obține locuri de muncă și formare. Acest lucru este absolut crucial.Este posibil ca UE să nu aibă multă competență în acest domeniu, dar ceva se poate facetotuși. În orice caz, aceasta este o preocupare comună și, prin urmare, trebuie să ne asigurămcă oferim o formare de înaltă calitate și că există orientare disponibilă. Trebuie să reducemrata de abandon și să ne asigurăm că există o legătură puternică între formare și muncă,de exemplu prin intermediul sistemelor de schimb precum cele pe care le avem în Germaniași Danemarca. Trebuie, de asemenea, să ne asigurăm că toți tinerii au dreptul de a urma oformare.

Viviane Reding, vicepreședintă a Comisiei. – Dle președinte, aș dori să îi mulțumescraportoarei, dna Hirsch, pentru abordarea sa foarte constructivă. Am ascultat-o cu mareinteres deoarece acesta a fost de fapt dosarul meu în urmă cu 12 ani. Am început să introducmobilitatea în formare, ceea ce nu se afla în agendă în acel moment, și mă bucur foartemult să aud cât de favorabil este Parlamentul dezvoltării acestui element esențial din StrategiaEuropa 2020. Aș dori să spun și cât de mult apreciem raportul care consolidează șicompletează comunicarea Comisiei din iunie 2010.

Această comunicare a contribuit la ultima revizuire a Procesului de la Copenhaga, iarComunicatul de la Bruges a devenit acum desigur agenda europeană par excellence pentruformarea profesională pentru anii 2011-2020. Multe dintre sugestiile Parlamentuluicorespund acțiunilor propuse în Comunicatul de la Bruges. Comisia împărtășește opiniaParlamentului deoarece trebuie să modernizăm educația și formarea profesională dinEuropa pentru a le face mai atractive, să avem profesori și formatori calificați, metode deînvățare inovatoare și infrastructură și instituții de înaltă calitate și, desigur, trebuie să avemmobilitate. Trebuie să insuflăm tinerilor – și celor mai puțin tineri – dorința de a merge în


afara statului lor membru pentru a obține experiența care este importantă dacă vrem săavem o educație și formare europeană reală.

Comisia vizează, de asemenea, să obțină un echilibru al genurilor și să ajute grupurile cudizabilități prin programul de învățare pe parcursul vieții, în special prin programulLeonardo da Vinci, care este inclus. Așadar, tot ajutorul pe care Comisia îl poate obține dela Parlament este foarte binevenit.


Votul va avea loc marți, 7 iunie 2011, la ora 12.00.


Ioan Enciu (S&D), în scris . – În contextul actual al crizei economice și financiare în careșomajul, în special în rândul tinerilor, a depășit procentul de 20 % la nivel european și chiar30 % în anumite state membre, ameliorarea educației și formării profesionale trebuie sădevină o prioritate pentru Uniunea Europeană. În acest context, mobilitatea tinerilor încadrul UE, combinată cu flexibilizarea pieței muncii și a ofertei de educație și formare,reprezintă elementele fundamentale care ar trebui să fie dezvoltate la nivel european șinațional.

Dialogul permanent și structurat dintre universități, centre de cercetare și întreprinderipoate să permită conectarea reală dintre nevoile angajatorilor și competențele dobânditeîn timpul ciclurilor de educație și formare. De asemenea, dezvoltarea mobilității la nivelulUniunii Europene prin aprofundarea unor programe de tipul Erasmus, Leonardo da Vincisau Tineretul în Mișcare poate contribui, de asemenea, la ameliorarea capacitații UE de afi mai reactivă la cererea de pe piața muncii europene și a avea un potențial de inovare mairidicat în acest domeniu. Mai mult, o atenție deosebită trebuie să fie acordată grupurilorsociale defavorizate care trebuie să aibă un acces echitabil la educație și formare profesională.

Alajos Mészáros (PPE), în scris. – (HU) Tranziția de la educație la muncă este o schimbarestructurală pentru angajații din întreaga Uniune Europeană. Din păcate, șomajul timpuriuare efecte negative persistente. Din acest motiv, statele membre ar trebui să se asigure căeducația și formarea profesională este ajustată mai bine la nevoile pieței forței de muncăși că formarea profesională oferă angajaților aptitudinile necesare pentru a prelua locurilede muncă noi, durabile, care vor fi create în viitoarea economie durabilă. Consider că rolulguvernelor locale, al parteneriatelor antreprenoriale și al instituțiilor educaționale esteimportant pentru dezvoltarea cererilor pieței forței de muncă în ceea ce privește educațiași formarea profesională. Oportunitatea de mobilitate este o parte importantă din educațiași formarea profesională, dar ar trebui pus un accent mai puternic pe o armonizare maibună a diferitelor sisteme de educație din statele membre – inclusiv recunoașterea reciprocăa certificatelor și diplomelor – pentru a spori colaborarea și pentru a sprijini mobilitatea.Educația și formarea profesională de înaltă calitate contribuie în mod fundamental ladezvoltarea durabilă. Trebuie create oportunități de formare mai bune pentru formatori,mai ales la nivel regional și local, cu scopul de a asigura eficiența sistemelor de educație șiformare profesională, precum și transferul eficient și de succes al cunoștințelor. Posibilitateade a învăța într-un context internațional este o condiție prealabilă pentru o viață profesionalăreușită care să promoveze achiziția de aptitudini în limbile străine și competitivitateasporită.

Olga Sehnalová (S&D), în scris. – (CS) Cooperarea la nivel european în domeniul educațieiprofesionale este, de asemenea, absolut crucială pentru funcționarea pieței interne europene.


Educația și formarea profesională de înaltă calitate trebuie să răspundă ambele nevoilorpieței forței de muncă și să creeze condiții pentru mobilitatea forței de muncă. Persoaneleînalt calificate și bine educate reprezintă un avantaj competitiv pentru UE și sprijinul pentrueducația profesională ar trebui să țină cont de acest lucru. Trebuie să ne axăm pe stabilireade legături apropiate cu lumea muncii și pe facilitarea obținerii experienței profesionalede înaltă calitate ca o componentă a formării profesionale, atât la nivel intern, cât și înstrăinătate, în cadrul programelor europene de mobilitate. Avem nevoie de mai multăcoordonare la nivel european între sistemele de educație din fiecare stat membru și, pornindde la acest lucru, de cooperare în vederea recunoașterii reciproce a calificărilor profesionale.Raportul tratează aceste chestiuni și, în calitate de raportoare alternativă pentru Comisiapentru piața internă și protecția consumatorilor, sunt încântată de forma sa finală.

Joanna Katarzyna Skrzydlewska (PPE), în scris. – (PL) Salut raportul privind cooperareaeuropeană în materie de educație și formare profesională. Acesta indică o chestiune extremde importantă care nu a fost discutată prea mult până acum, și anume necesitatea caautoritățile să ia măsuri, în cooperare cu Comisia Europeană, pentru a preveni șomajulprin adaptarea formării profesionale la nevoile de pe piața forței de muncă. Din păcate,educația profesională a fost neglijată în ultimii ani și și-a pierdut din semnificație. De aceeaeste atât de important să o promovăm ca pe un instrument eficient pentru combatereașomajului și în special a șomajului în rândul tinerilor locuitori ai Uniunii Europene, care aajuns la 21 %. Uceniciile, instituirea de servicii de consultanță care să faciliteze sarcinalucrătorilor de a-și planifica formarea în conformitate cu nevoile pieței locurilor de muncăși promovarea educației profesionale pe parcursul vieții ar trebui să fie prioritare. Din acestmotiv, invit Comisia să monitorizeze constant perspectivele privind posibile modificăriale pieței locurilor de muncă din UE, astfel încât statele membre să își poată adapta încontinuu programele de formare profesională la nevoile pieței.

Jutta Steinruck (S&D), în scris. – (DE) Salut raportul privind cooperarea europeană îndomeniul educației și formării profesionale și aș dori să subliniez cât de importantă estepromovarea învățării pe parcursul vieții prin inițiative și programe la nivel european, cuscopul de a face posibil un viitor mai bun pentru lucrători. În prezent, lucrătorii se află lamila tranzițiilor frecvente și riscante din domeniul ocupării forței de muncă. Există multetipuri de tranziție: de la formare, concediere, stagii sau angajarea pe durată nedeterminatăla angajarea pe durată determinată. Raportul conține câteva aspecte importante, inclusivcreșterea cotei femeilor în activitățile lucrative, recunoașterea învățării informale șipromovarea limbilor cu scopul de a oferi programe de mobilitate. Sunt în mod deosebitîncântată că a fost pus accentul pe educația și formarea tinerilor, lucru pe care îl voi sprijiniîn mod activ în inițiativele pilot care urmează.

Tranziția de la instituția educațională la viața profesională trebuie să fie cât mai blândăposibil și, în special, adaptată nevoilor individuale, deoarece și tinerii cu o formarenecorespunzătoare trebuie să poată dobândi aptitudinile necesare pentru a fi capabili sălucreze în locuri de muncă calificate și să câștige un trai decent. Contextul social nu trebuiesă determine oportunitățile unei persoane în materie de educație. Tinerii trebuie săbeneficieze de ajutor și de sprijin pentru a le asigura intrarea în lumea muncii. Cu toateacestea, costul unei politici moderne privind munca nu trebuie să fie suportat de lucrătoriinoștri.

Jarosław Leszek Wałęsa (PPE), în scris. – (PL) Aptitudinile și competențele noi dobânditede absolvenții diferitelor instituții educaționale au o semnificație strategică pentru creștereaeconomică și deschid noi posibilități pentru oameni, creând o bază pentru dezvoltarea


durabilă. Din acest motiv, nu putem subestima problema șomajului, în special în rândultinerilor. Aceștia sunt cei care cel mai adesea nu obțin un loc de muncă permanent și suntobligați să accepte locuri de muncă temporare care au un nivel inferior de asigurare socialăși nu au perspective de dezvoltare. Unul dintre obiectivele Strategiei Europa 2020 este dea reduce rata elevilor care abandonează școala timpuriu la un maxim de 10 % și de a permiteca 40 % din tinerii europeni să își finalizeze studiile universitare. Procesul legislativ ar trebuisă se axeze pe facilitarea punerii în aplicare a stagiilor profesionale și a experienței de muncăpentru lucrătorii tineri, în special în microîntreprinderile și întreprinderile mici cărora leeste dificil să finanțeze acest tip de inițiativă. Un accent puternic ar trebui pus și pe eliminareapână în 2020 a diferenței de remunerare între bărbați și femei, întrucât aceasta se află lacirca 18 %. Cred că două dintre cele mai importante inițiative din piața supranațională alocurilor de muncă sunt cadrele de calificare elaborate în contextul procesului de laCopenhaga și sistemul european unificat al creditelor transferabile pentru educația șiformarea profesională. Demnă de menționat este și instruirea informală, care reprezintăo sursă de aptitudini suplimentară subestimată și care modelează caracterul și simțul deresponsabilitate al individului, acesta fiind motivul pentru care ar trebui finanțată de UE.Pentru a îndeplini aceste obiective importante numeroase, este esențială cooperarea dintrestatele membre, precum și implicarea tuturor entităților, inclusiv a celor de la nivel localși regional.

27. Ordinea de zi a următoarei ședințe: a se vedea procesul-verbal

28. Ridicarea ședinței

(Ședința a fost închisă la ora 23.10)


luni, 6 iunie 2011 - european parliament · nu știm la ce oră va suna alarma, însă ar trebui...

Documents