ENID BtYTCIN

Copacur, Dn pi.Rri.nr lon

Lumea dinCopacul Depdrtdrilor

Ilustra;iide Jan McCafferty

Traducere din englezide Alexandra Columban

4RThUR

Cuprins

Connie cea curioasi isi face aparigia

Sus, in Copacul DepirtirilorConnie cunoaste oameni noi

La cini cu Luni-Plini .

Spre Jack si vrejul de fasole

Spre Tf,rimul Uriasilor

Sus, pe Scara-fIr'-de-vArf

Din nou in Copacul DeplrtirilorTirAmul CAntecelor de LeaginPiianjenul Domnisoarei Muffet .

Din nou acasi la Luni-PliniMo; Cratigi este foarte supiratPe TirAmul lui Madam Risteal5

$coala lui Madam RistealiTf,rAmul Ceaiului de la Ora 5. . .

Tf,rAmul Secretelor

Connie intri in bucluc

ln ciutarea glasului pierdutal lui Connie

5

15

24

JJ

4L

50

59

6E

76

84

93

101

110

118

r26

r35

r45

154

TirAmul Farmecelor

Copacul Depirtirilor se imbolnive;te

Iepura;iisar,inajutor .. . .

Tirimul $tie:I-otTiolii au parte de o surpriziTirimul Risfdgurilor

RimAi cu bine, Copac al Deplrtf,rilor!

l6tt172

180

188

196

205

214999

III

I

Connie cea curloasai;i face aparigia

Intr-o zi oarecare, cAnd cei trei frSliori pliveaugridina de legume a familiei, mama ieqi in prag gi

le spuse:

- Joe! Beth! Frannie! Fili atenqi o clipi!Tocmaiam primit o scrisoare de la o prietenS;i mi-e greu

si iau o hotirAre. Ia uitali ce mi-a scris.

Mama incepu si citeascl scrisoarea'cu voce tare:

9RA6A PRIETENT 9E SUFLET,

-&tn a ma,w u4nnfub [,a tix1e" I e o awma tn coau,,ruL (arl Wtn qfirlz ftLele N dufuail a hvti,ila.t rntmii.au, a tncanNrt hnqd, trtrn, du4xrt etrn Aitt* alii, ru* a

Ptf edAa Lin4utd, pe m*ufu men. &tnnb., .4i1ulie r"a

s izitn, qa4dd,t An e rudhlu^e? l3iruinld*.d,, e(o^fu/iil*-talz wta $ Ainz hna4rlilitz,

%,Piilfii dilnt atnfin4i N i-ai enuuaf eilftL te eiltlino,

ap d. au* utruindn, oa piAuia eon i.atu Tuin dz (aa,,v

te 0it1e miu4ti mde &tnniz, ea/rt - tmi Ww hhl,.q'tPt& a,lfa - ellte dzAfal de 4nA4dW,

Je ury dn, tmi dai de $i,w, &t mai uutind,, e*-

fraldnAna di hnt.U?lnen b ptitlmn,

LIZZIE HAYNES

t-i:

Cei trei fraqi o ascultaseri cu atenlie pe mama lor,

flri si scoati un sunet. intr-un final, Beth rupse

ticerea:

- O, mamS!Am intAlnit-o pe Connie o singurldatl gi mi-a pirut nespus de egoisti gi de risfilatl -ca si nu mai zic cAt de curioasi era! Nu era loc incare si nu-qi bage nasul! Chiar trebuie si o primim?

- Nu, bineinfeles ci nu trebuie, replici mama.

Dar recunosc ci mi-ar prinde bine ni;te binuti inplus, ca s5 nu mai spun cAt de bine i-ar prinde luiConnie si locuiasci la noi. Cred ci s-ar mai potoligi n-ar mai fi atAt de risflgati!

- Plrerea mea este ci, daci ne sti in putinfi, ar

trebui s5-i ajutim pe cei care au nevoie, spuse Joe

intr-un sfArgit. in regul5, mami, zic sI o primim pe

Connie la noi gi si ne striduim si o dezvltim de

proastele obiceiuri!

- O s-o ducem sI cunoasci Pidurea Fermecatigi Copacul Depirtirilor! spuse Frannie bucuroas5.

- Ag" e. PAni acum l-am avut pe virul Rick cu

noi, insi s-a intors la el acas5, zise Beth. Acum o s-o

avem pe Connie in locul lui! Daci punem un pitugin collul camerei mele ;i a lui Frannie, poate sidoarmi cu noi.

induio;ati, mama le zAmbi copiilor gi intri incasi pentru a-i rlspunde prietenei ei vechi ci, da,

1

{)iI

Connie este oricAnd bine-veniti in casa lor. Cei treifrali schimbari priviri complice:

- Lasi ci avem noi ac de cojocul ei, daci indriz-ne;te si ne dea bitii de cap, spuse Beth.

- $i n-o s5-i dimvoie s5-gi bage nasul unde nu-ifierbe oala!adiugi Frannie. Ei bine, ce-afi zice daclam incepe prin a o duce in Copacul Depirtirilor,acasi la Moroc5nil5, spiridugul pfnos? O va dojeniel cum se cuvine.

Chicotiri cu togii. iqi dideau seama cI aveau si se

ilmuze copios pe seama noului oaspete. Connie era

o bigicioasi;i jumitate, a$a cI Pidurea Fermeca-ti era cu siguranli locul potrivit si o vindece detoate ifosele.

- Va fi distractiv si ii prezentim;i altcuiva Co-p.rcul Depirtlrilorgi pe locuitorii lui, spuseJoe. Miintreb ce pirere va avea Connie cea curioasi despreMog Cratili, Mitisuli gi Luni-Plin5!

- Iar eu mi intreb ce pirere vor avea ei despre ea !

leplici Beth. Ce nume potrivit i-ai gisit, Joe, Conniecea curioas5! De acum inainte doar asa am si migAndesc la ea.

Connie cea curioasi avea si soseasci la lari sip-tirnAna urmitoare. Beth ii dldu o mAni de ajutorrnamei si ageze un pitug in colgul din dormitorullbtelor. Connie era mititici. Degi era de-o seami culrr"lnnie, ficea nazuri la mAncare gi nu crescuse la

i

l,tt,t

fel de mult. Cu toate acestea, era o feti15 frumusicigi cochetS, cireia ii plScea si se imbrace ingrijit.

- AranjeazS-;i pulin pirul, Frannie, doar nuvrei si o intAmpini aga pe Connie, o sfitui mamape mezinS, cireia ii crescuse destul de mult pirul,iar acum se cerea tuns.

Copiii iegiri in drum, in aqteptarea autobuzului.

- Iati-l!exclamiJoe. Acum di colgul. $i uite-ogi pe Connie cea curioasS, gititi din cap pAni-n pi-cioare de-ai zice ci se duce direct la o serbare!

Dintr-o sirituri, Connie fu jos din autobuz.Po-liticos, Joe ii lui bagajul qi o imbriqli de bunvenit.Fetele ii urmarl exemplul. Connie ii inspecti mi-nufios.

- Hmm, chiar aritaqi ca nigte copii de la pr5!spuse nou-venita.

- Ei bine, chiar suntem, replici Beth calmi. incel mai scurt timp vei arita si tu ca noi. Sper ci tevei simgi bine aici, Connie.

- M-am intAlnit cu Rick zilele trecute, spuse

Connie pfuind fanfosi pe alee al5turi de cei treicopii. Mi-a indrugat numai balivernel

- Cine? Rick? Darel nu-i un mincinos!protestiJoe mirat. Despre ce baliverne vorbeqti?

- Daci intr-adevdr vrei si gtii, incepu Connie,mi-a povestit de-o PIdure Fermecati cu o aiurealide Copac al Depirtirilor gi niste nerozi pe nume

8l

l.trni-Plini, doamna Spiliceali gi domnul Cutiriciqi un ins dus cu pluta, care mai e;i surd pe deasu-

pra, Moq Cratigi.

- Aha, carevasizici toate ili par simple aiureli

1i nerozii? replicl Joe intr-un sfArgit.

- Nu cred o iotd, rlspunse fata. Nu cred in po-vcati de adormit copiii, cu zAne, elfi, magie gi cine

Etie mai ce. E demodat!

- Asta inseamni ci suntem o adunituri de de-

rnodafi, concluzioni Beth amuzati. Noi nu doarcredem ci Pidurea Fermecati gi Copacul Dep5r-

t.lrilor existS, ci chiar mergem des in viziti laIle

prietenii nogtri dragi care locuiesc acolo! Mai mult,din cAnd in cind, vizitim tirAmurile vrijite dinvArful copacului! Ne gAndeam si te ducem gi petine acolo.

- N-are niciun sens si vi obosili, zise Connie.Nu cred o ioti din ce spunefi.

- Poftim? Nici dacd le-ai vedea cu ochii t5i?intrebl Frannie.

- Nici micar aqa, rispunse Connie. Ce si maizic... toate mi se par nigte invenfii. ZIu aga!

- Ei bine, maivedem noi, spuseJoe. Eu cred cd

o si ne distrlm pe cinste cu tine in Copacul Depir-tirilor, Connie! Ce n-ag da s5-i vid fala lui Moro-cinilS, daci ar gti cI nu crezi in el!

- Ce-agi zice si o ducem acolo mAine? sugeriBeth, chicotind.

- Sigur ci da! spuse Joe. Dar am face bine simai amAnim vizitarea tirAmurilor fermecate dinvArful copacului. Cine gtie cum o s-o dim pe Con-nie jos de acolo?

- TirAmuri? invArful copacului? T5rAmuri fer-mecate in vArful unui copac? repeti Connie nein-crezitoare.

- Da, vezi tu, Connie, Pidurea Fermecatl e la doipa;i deaici, o limuri Beth. Iarin mijlocul ei tronea-zi cel mai inalt copac din lume - un copac magic.I se spune Copacul Depirtirilor, fiindcivArful siu

{ol

c nespus de sus gi acolo ajung tot soiul de tirAmurivr'5jite, care se schimbi in fiecare sIptSmAnS.

- Nu cred o ioti din ce-mi spui, zise Connie

neimpresionati.

- in reguli, nici nu trebuie, replicl scurt Fran-

rric, care incepuse si fie deranjati de nou-veniti.( lata, am ajuns acasi. $i iat-o pe mama, ne agteapt5!

Nici nu ajunserl bine acas5, ci cele doui suroriq;i Connie incepuri sI despacheteze ;i si aranjeze

Iucrurile musafrrei in comoda de la capul patului.llcth bigd de seami ci fetila nu-gi adusese niciohaind de purtat la 1ar5, ci doar lucruri noi ;i bune.('um avea sI se caqire Connie in Copacul Depir-tltrilor in rochige delicate? I-ar fi prins bine ni;tehairre mai vechi! Micar ea gi Frannie aveau destule

I)c care si i le poati imprumuta.

-- imi inchipui ci abia aqteptali s5-i aritali lui('onnie Pidurea FermecatS! spuse mama, c3nd se

,rrlunarl cu tolii la cin5.

-- O, pAni gi dumneavoastri credefi

in asta? intrebi Connie, miratl ci qi un.rrlult didea crezare poveEtilor pentru('ol)l r.

*- Drept sI spun, nu am vizut copacul cu ochiirnci, insl i-am cunoscut pe cAgiva dintre locuitoriiIrri, r'ispunse mama.

i ,o!

- Privili, acum sose;te unul dintre ei!exclami Joe, lopiind bucuros la vedereaprietenului siu care se apropia de poarti.

Era Luni-Plind, radiind ca de obicei si

ducAnd un bilelel in mAn5.

- Bine ai venit! il intAmpini Joe, deschizAndu-iu;a. Vino inluntru si iei cina alituri de noi, Lu-n5-Plini!Avem o noui prietenS, fetila despre careifi povesteam, Connie.

- Ah, incintat de cunogtinf5, i se adresi poli-ticos cochetei domniqoare. Connie, am venit si teinvit si iei cina cu mine gi M5tisugi mAine-seari.Sper si pofi ajunge. Orice prieten al copiilor este

bine-venit in Copacul Depirtirilor!Connie didu mAna cu omuleful straniu, cu chip

rotund, insi nu-gi glsea cuvintele. Daci ii acceptainvitagia era ca;i cum ar rnirturisi c5 dintr-odaticrede in toate niscocirile despre Copacul Depirti-rilor, iar ea bineinqeles ci qtia mai bine de atdt!

- LunS-Plini, trebuie si o limure;ti pe Connie,ziseJoe, zimbind gtrengireqte. Vezi tu, ea nu credein tine - agadar, cum poate merge Ia cini la cinevain care nu crede si intr-un loc care nu existS?

- Floare la ureche, replicl Luni-Plini. Las-o sicreadi ci e totul doar un vis. Las-o si creadi ci eu

sunt o nilucire.irzlI