sanda cioroianu - isjolt.ro€¦ · cum se face o carte de grigore vieru da.cartea a fost un copac...

1

SANDA CIOROIANU

2018

2

ARGUMENT

„Citeşte! Numai citind mereu, creierul tău va deveni un laborator

nesfârşit de idei şi imaginaţii.” – Mihai Eminescu

Literatura pentru copii reprezintă o componentă importantă a literaturii române ce include

totalitatea creaţiilor, care prin profunzimea mesajului, gradul de accesabilitate şi nivelul

realizărilor artistice, se dovedesc capabile să intre într-o relaţie afectivă cu cititorii ei. Pentru ca

apropierea de carte să devină o deprindere zilnică, iar plăcerea de a citi o necesitate, e important

ca şcoala şi familia să se implice activ în apropierea elevului de miracolul cărţii.

Atât eu, cât și părinții considerăm necesară studierea suplimentară a textelor literare prin

predarea disciplinei opționale „Cartea, prietena mea”, ca fiind ,,cea mai frumoasă și de folos

zăbavă a omului “.

Disciplina opțională „Cartea, prietena mea” îi ajută pe elevi să fie capabili să înţeleagă

lumea din jur, să comunice şi să interacţioneze cu semenii, exprimându-şi gânduri, stări,

sentimente, opinii, să fie sensibili la frumosul din natură şi cel creat de om. De asemenea, această

disciplină de studiu este bine venită imediat după terminarea clasei I, deoarece contribuie la

consolidarea deprinderilor de lectură, la creşterea vitezei cititului, la înţelegerea semnificaţiei

mesajului şi la dezvoltarea expresivităţii citirii. Exerciţiile efectuate le vor activiza şi nuanţa

vocabularul copiilor, vor ajuta la înţelegerea utilizării practice a limbii noastre materne.

În acest scop vor fi studiate texte literare variate, iar sarcinile de lucru propuse, de

dificultăţi diferite. Se adresează atât elevilor cu ritm lent de învăţare, cât şi celor capabili de

performanţe şcolare.

Acest univers mirif al cărții trebuie să fie redescoperit de către micii școlari, prin inițierea

și parcurgerea unor teme interesante, bogate în conținut informațional, cu valențe formative și

capabile să readucă în conștiinta lor adevăratul sens al copilăriei.

Acest opțional mai urmărește formarea și dezvoltarea personalității copiilor, dezvoltarea

unor aptitudini literare, descoperirea plăcerii cititului, a îndrăgirii cărților, făcând vizite și

împrumutând cărți de la bibliotecă.

3

CĂLĂTORIE ÎN LUMEA CĂRȚILOR

LUNGUL DRUM AL CĂRȚII

1. Autorul aduce manuscrisul la editură.

2. Redactorul analizează manuscrisul și propune sau nu spre publicare.

3. Editorul, redactorul și autorul discută despre manuscrisul aprobat.

4. Un art-designer realizează macheta lucrării.

4

5. Ilustratorul realizează imaginile cărții.

6. Tehnoredactorul așază textul și imaginile conform machetei și pregătește documentul electronic

pentru tipar.

7. Tipografii tipăresc cartea.

8. În legătorie oamenii leagă filele și copertele prin coasere, capsare sau broșare, finisând

cartea.

9. Cartea ajunge în librării.

5

De ce reciclăm hârtia?

• Pentru conservarea pădurilor, un copac poate filtra până la 27 kg de substanţe poluante din aer în

fiecare an.

• Prelucrarea maculaturii consumă de 2-3 ori mai puţină energie decât fabricarea hârtiei din fibre

celulozice.

• Este nevoie de un copac de 15 ani pentru a produce 700 pungi de hârtie.

• O tonă de hârtie reciclată înseamnă 20 copaci salvaţi.

Colectați hârtia veche în centrele de colectare sau în containere speciale!

6

NU UITAȚI! Containerele speciale de hârtie au culoarea albastră.

1. Efectuați o vizită la biblioteca școlii sau a celei orășenești și observați modul de aranjare a

cărților pe rafturi.

2. Participați la recondiționarea unor cărți deteriorate.

3. Desfășurați jocuri de rol de tipul: „La secretariatul şcolii”; „La casa de bilete”, „La

bibliotecă” etc., cu respectarea normelor de adresare civilizată.

4. Colecționați cărți, realizați biblioteca clasei voastre și numiți un responsabil.

5. Memorați poezia „Cum se face o carte” de Grigore Vieru.

GRIGORE VIERU (1935 - 2009)

Grigore Vieru s-a născut la 14 februarie 1935 în Republica

Moldova. Face studii primare și secundare în satul natal Pererița și

apoi la Lipcani.

A absolvit Institutul Pedagogic „Ion Creangă” din Chișinău și

Facultatea de Filologie și Istorie.

Debutează cu poezie în vremea studenției, iar în 1957 îi apare

primul volum de versuri, intitulat sugestiv Alarma. Scrie multă

poezie pentru copii, de asemenea este publicist, prozator, realizator

de manuale școlare. Opera sa poetică este tradusă în mai multe limbi

străine.

La 16 ianuarie 2009, poetul a suferit un grav accident de circulaţie, iar pe 20 ianuarie este

înmormântat la Chișinău.

7

Cum se face o carte

de Grigore Vieru

Da.Cartea a fost un copac prima oară.

În zori, tăietorii copacul doboară.

Fabrica, uite, preschimbă tulpina

În foile astea, subțiri ca lumina.

Hârtia foșnește, șoptește, vorbește.

Cuvinte-furnici se strecoară hoțește.

Nu dorm scriitorii noaptea întreagă.

Pe tipografi sudoarea aleargă.

Oh,carte își are un miez ca de fragă! 23 aprilie

Ca ochii din cap o păzesc

Și mi-e dragă.

6. Desfășurați jocul „Eu întreb, tu răspunzi!”. Un copil pune o întrebare legată de conținutul

poeziei, iar un alt coleg răspunde.

7. Răspundeți oral la următoarele întrebări:

1) Cine scrie o carte?

2) Care sunt oamenii care trudesc la realizarea unei cărți?

3) Prin ce transformări trece hârtia până ajunge o carte?

4) De ce cartea are miezul ca de fragă?

5) De ce ar trebui să ne fie dragă cartea?

___________________________________________________________________________

___________________________________________________________________________

___________________________________________________________________________

___________________________________________________________________________

___________________________________________________________________________

___________________________________________________________________________

___________________________________________________________________________

___________________________________________________________________________

___________________________________________________________________________

___________________________________________________________________________

8

8. Memorați versurile care vă plac din poezia „Cartea” de Virgil Carianopol.

VIRGIL CARIANOPOL (1908 – 1984)

Poetul român Virgil Carianopol s-a născut pe 29

martie 1908 la Caracal, județul Olt, unde urmează școala

primară, Gimnaziul și Liceul "Ioniță Asan". Cursurile

universitare le face în capitală, absolvind în anul 1938

Facultatea de Litere și Filosofie din București.

Virgil Carianopol își începe cariera literară debutând

publicistic în anul 1928 în revista "Vraja", al cărei redactor

a și fost o perioadă.

Virgil Carianopol este autorul a 25 de volume de

versuri, a scris literatură pentru copii (Arcașul lui Ștefan,

1976).

Se stinge din viață la 6 aprilie 1984 și este

înmormântat la cimitirul Bellu din București. Astăzi,

biblioteca municipală din Caracal îi poartă numele.

Cartea - Virgil Carianopol

Cartea e ca mama noastră,

Că ne-nvață ce e bine.

Tot ce trebuie să facem

Și să știe orișicine.

Ea dă sfaturi tuturora,

Înțeleaptă, ajutor,

Pentru toți ce vor să-i ceară.

Dă lumină tuturor.

De-aceea, dragi copii, întruna

S-o-ntrebați, că, la nevoi,

Ea nu doarme, ea chiar noaptea

Este trează pentru noi.

Are-nțelepciunea veche,

E făclie-n univers.

Ea vă luminează drumul

Pentru cât aveți de mers.

http://poeziisiversuri.blogspot.ro/2014/01/cartea-virgil-carianopol.html

9

9. Găsiți cuvinte cu același înțeles pentru:

A sfătui = ________________ drum = __________________

Întruna = _________________ treaz = ___________________

10. Construiți enunțuri cu cuvintele: cartea, făclie, univers, stă treaz.

______________________________________________________________________________

______________________________________________________________________________

______________________________________________________________________________

______________________________________________________________________________

______________________________________________________________________________

____________________________________________________________

11. Explicați oral înțelesul expresiilor:

„Cartea e ca mama noastră”, „Cartea ... dă lumină tuturor”, „Ea nu doarme, ea chiar

noaptea/ Este trează pentru noi”, „E făclie în univers”.

12. Realizați în echipe câte un afiș prin care să prezentați și să recomandați o carte care v-a plăcut

în mod deosebit.

Exemplu:

10

LAUDĂ LIMBII ROMÂNE

1. Citiți cu intonație corespunzătoare poezia „Limba noastră cea română” de Grigore Vieru.

Limba noastră cea română - Grigore Vieru

Sărut vatra și-al ei nume

Care veșnic ne adună,

Vatra ce-a născut pe lume

Limba noastră cea română.

Cânt a Patriei ființă

Și-a ei rodnică țărână

Ce-a născut în suferință


Pre pământ străvechi și magic

Numai dânsa ni-i stăpână:

Limba neamului meu dacic,


În al limbilor tezaur

Pururea o să rămână

Limba doinelor de aur,


2. Căutați la biblioteca școlii voastre și alte poezii care aduc laude limbii noastre, limba română.

3. Audiați cântecul „Limba noastră cea română” , cântat de Doina și Ion Aldea Teodorovici.

https://www.youtube.com/watch?v=i32S6-862uA

4. Despre formarea poporului român și a limbii române:

Formarea poporului şi a limbii române

Unde?

Poporul român s-a format în spaţiul cuprins între Munţii Carpaţi, Marea Neagră şi regiunile

de pe ambele maluri ale Dunării de jos.

Cum?

Poporul român s-a format prin convieţuirea dacilor cu coloniştii romani şi însuşirea de către

daci a limbii latine.

Când?

http://poeziisiversuri.blogspot.ro/2014/12/limba-noastra-cea-romana-grigore-vieru.html

https://www.youtube.com/watch?v=i32S6-862uA

11

După cucerirea Daciei de către romani şi pâna la apariţia celor dintâi voievodate româneşti vor

trece multe secole. În aceste veacuri îndepărtate se plămădeşte poporul nostru.

5. Găsiți cuvinte cu același înțeles pentru:

vatră = _____________________ limbă = ___________________

pururea = ___________________ tezaur = ___________________

6. Știați că: Primul abecedar a fost creat de Ion Creangă?

7. Găsiți cuvinte înrudite cu cuvintele:

român: ___________________________________________________________________

patrie: ___________________________________________________________________

8. Atașați însușiri următoarelor cuvinte:

Limbă: __________________________________________________________________

Port: ____________________________________________________________________

Patrie: ___________________________________________________________________

Pământ: __________________________________________________________________

9. Realizați un desen prin care să ilustrați portul popular din zona voastră:

12

10. Memorați poezia „Limba noastră” de Alexei Mateevici.

Alexei Mateevici (1888 - 1917)

Alexei Mateevici s-a născut în Basarabia și este primul copil al

preotului Mihail Mateevici. În satul Zaim, unde s-a mutat cu părinții,

face școala primară și aici se familiarizează cu frumoasele povești și

balade, de la părinții săi și oamenii satului.

În 1897 este înscris la școala teologică din Chișinău. Primele sale

poezii apar în ziarul Basarabia, în 1907. A scris numeroase poezii,

printre care și minunata odă închinată limbii române: „Limba noastră”.

În anul 1917 se stinge din viață și este înmormântat la Chișinău.

Limba noastră

de Alexei Mateevici

Limba noastră-i o comoară

În adâncuri înfundată,

Un şirag de piatră rară

Pe moşie revărsată.

Limba noastră-i foc, ce arde

Într-un neam, ce fără veste

S-a trezit din somn de moarte,

Ca viteazul din poveste.

11. Audiați cântecul copus pe aceste versuri.

https://www.youtube.com/watch?v=x2v1YVaNKLU

Limba noastră-i frunză verde,

Zbuciumul din codrii veşnici,

Nistrul lin, ce-n valuri pierde

Ai luceferilor sfeşnici.

Limba noastră-i limbă sfântă,

Limba vechilor cazanii,

Care-o plâng şi care-o cântă

Pe la vatra lor ţăranii.

https://www.youtube.com/watch?v=x2v1YVaNKLU

13

12. Harta lecturii. Poezia „Limba noastră”

Titlul , autorul:

.............................................................

..........................................

Uneşte cuvintele cu același înțeles:

Poveste avere

viteaz rudă

neam neinfricat

veste basm

comoară noutate

Scrie cuvintele cu sens opus:

Viteaz - _______________

a noastră- _________________

în adâncuri- _________________

s-a trezit- __________________

moarte- ___________________

Transcrie prima strofă:

______________________________________

_______________________________________

_______________________________________

_______________________________________

_______________________________________

_______________________________________

_______________________________________

_______________________________________

Desenează drapelul țării noastre

Reţine!

Ziua de 31 august este declarată sărbătoare națională a limbii române în Republica

Moldova?

în Republica Moldova.

http://ro.wikipedia.org/wiki/31_august

14

13. Citiți cu atenție poezia „Istețilă” de Irimie Străuț.

Irimie Străuț

S-a născut la 28 ianuarie 1932, în comuna Feneş, judeţul Alba. A

studiat Institutul de Literatură şi Critică Literară din Bucureşti de 2

ani „Mihai Eminescu”, al Uniunii Scriitorilor (1952-1954).

A absolvit Facultatea de Istorie-Filozofie (1970), Facultatea de

Ziaristică (1972) şi studii postuniversitare de limbă franceză la

Universitatea din Bucureşti, 1985.

A publicat numeroase lucrări în versuri și în proză, colaborând cu

diverse edituri. Cele mai multe scrieri se adresează copiilor care au un

puternic caracter educativ: „Istețilă”, „Țupa-Țup”, „Mărul”, „Darurile

iernii”, „Tricolorul” etc.

Istețilă

Isteţilă-i un puştan,

Argint viu, un năzdrăvan…

Ce cauţi măi frate-n car?

Vreau nişte bostani să car!

Multe ţi se-nvârt în cap….

Hainele nu mă încap…

Taci, şi-ţi dau în schimb un leu.

Nu-s balaur şi nici leu.

Iada peste casă sare?

Doar de-i pui pe coadă sare!...

Măi… deştept între deştepţi,

Multe gânduri îmi deştepţi….

14. Completați:

a) Care este titlul poeziei ?

……………………………………………………………………………………………

b) Cine este autorul poeziei ?

………………………………………………………………………………………

………………………………………………………………………………………………

c) Transcrieți strofa a doua a poeziei:

15

………………………………………………………………………………………

………………………………………………………………………………………………

………………………………………………………………………………………

……………………………………………………………………………………………

………………………………………………………………………………………………

………………………………………………………………………………………

………………………………………………………………………………………………

………………………………………………………………………………………

………………………………………………………………………………………………

………………………………………………………………………………………

………………………………………………………………………………………………

15. Găsiti sensurile cuvintelor :

pui bancă ochi

16. Alcătuiți propoziții folosind cuvintele : broască, lac.

………………………………………………………………………………………………

………………………………………………………………………………………

………………………………………………………………………………………………

………………………………………………………………………………………

………………………………………………………………………………………………

………………………………………………………………………………………

………………………………………………………………………………………………

………………………………………………………………………………………

………………………………………………………………………………………………

16

SĂ FIM MAI BUNI!

*Despre muncă și lene

Alecu Donici (1806 – 1865)

Fabulistul Alecu Donici s-a născut în anul 1806 ca fiind

primul copil din cei patru băieți ai lui Dimitrie Donici. Împreună cu

fratele său Petrache este înscris la Liceul de cadeți nr. 1 din Sankt-

Petersburg, unde a stat până la terminarea studiilor în 1825. În ianuarie

1826 este eliberat din serviciile medicale din motive familiale.

Începând cu 1840 apar în diverse publicații fabulele lui Alecu Donici,

în care sunt criticate trăsături negative de caracter și defecte omenești

puse pe seama umor animale, urmărind îndreptarea comportamentului

uman. Se stinge din viață în 1865 la Piatra-Neamț.

Greierul şi furnica de Alecu Donici

Greierul în desfătare,

Trecând vara cu cântare,

Deodată se trezeşte

Că afară viscoleşte,

Iar el de mâncat nu are.

La vecina sa furnică

Alergând, cu lacrimi pică

Şi se roagă să-i ajute,

Cu hrană să-l împrumute,

Ca de foame să nu moară,

Numai pân’ la primăvară.

Furnica l-au ascultat,

Dar aşa l-au întrebat:

– Vara, când eu adunam,

Tu ce făcei?

– Eu cântam

În petrecere cu toţi.

– Ai cântat? Îmi pare bine.

Acum joacă, dacă poţi,

Iar la vară fă ca mine.

17

HARTA FABULEI

1.Alcătuieşte enunţuri folosind cuvinte cu înțeles opus pentru: harnic, călduroasă, a aduna, a se

duce, a întreba.

.....................................................................................................................................

.................... ................................................................................................................

......................................................................................................................................

.....................................................................................................................................

2.Alcătuieşte un enunţ în care cuvântul ,,moară” să aibă alt înţeles decât în poezie.

..................................................................................................................................

...................................................................................................................................

,,……………………………….....

..........................”

(Titlul poeziei)

…………………………..

Autorul

………………….…

……………………

……………….

.........

• …………………………………….

Mesajul

textului………………

………………………

………………………

………………………

………………………

………………………

………………………

…........

Scrie cuvinte cu sens

asemănător pentru:

desfătare = .....................

pică = ....................

merinde = .....................

Greierul este:

…………………

…………………

…………………

…………………

…………………

…………………

…………………

…………………

……………........

Locul acţiunii

……………………........

Furnica este:

………………

………………

………………

………………

………………

………………

………………

………………

………………

………………

…........

Personajele acestei

poezii sunt:

• ...........................

• ………………......

Numărul strofelor

……………

Timpul actiunii

......................

……………

18

*Despre bine și rău

Tudor Arghezi (1880 – 1967) Tudor Arghezi a fost poet, prozator și gazetar cu o carieră literară

întinsă și foarte bogată. S-a născut în anul 1880 la București. Numele său

adevărat a fost Ion N. Theodorescu. Prima sa carte de poezii a fost

„Cuvinte potrivite”, publicată în anul 1927. Urmează apoi și alte lucrări

atât în versuri, cât și în proză („Icoane de lemn”, „Cartea cu jucării” etc.).

Nicăieri ca la el lumea viețuitoarelor necuvântătoare nu a căpătat un

contur mai unitar și mai complex.

În anul 1967 se stinge din viață și este înmormântat în grădina

casei de pe strada Mărțișor, alături de soția sa. Astăzi casa marelui poet a

devenit muzeu.

1. Citiți poezia „Tâlharul pedepsit” de Tudor Arghezi.

Tâlharul pedepsit

de Tudor Arghezi

Într-o zi, prin asfinţit,

Şoaricele a-ndrăznit

Să se creadă în putere

A pradă stupul de miere.

El intrase pe furiş,

Strecurat pe urdiniş,

Se gândea că o albină-i

Slabă, mică şi puţină,

Pe când el, hoţ şi borfaş,

Lângă ea-i un uriaş.

Nu ştiuse ca nerodul

Va da ochii cu norodul

Şi-şi pusese-n cap minciuna

Că dă-n stup de câte una.

Roiul, cum de l-a zărit

C-a intrat, l-a copleşit.

Socoteală să-i mai ceară

Nu! L-au îmbrăcat cu ceară,

De la bot până la coadă

Tăbărate mii, grămadă,

Şi l-au strâns cu meşteşug,

Încuiat ca-ntr-un coşciug.

Nu ajunge, vream să zic,

Să fii mare cu cel mic,

Că puterea se adună

Din toţi micii împreună.

19

2. Memorează două strofe la alegere, una pentru autodictare.

3. Încercuiește răspunsul corect:

a) Poezia are: *3 strofe; * 5 strofe; * 4 strofe;

b) Prima strofă are: * 4 versuri; * 6 versuri; * 8 versuri;

c) A doua strofă are: * 6 versuri; * 4 versuri; * 8 versuri;

d) A patra strofă are: * 4 versuri; * 8 versuri; * 6 versuri;

4. Alege cele mai potrivite însușiri pentru cuvintele date, apoi alcătuiește propoziții cu ele:

cuvinte însușiri

albină

roiul

șoarecele

coadă

mic și înfricoșat

gălbioară și harnică

lungă și subțire

imens și furios

-------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

-------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

-------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

-------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

-------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

5. Formulează în scris enunțuri în care cuvintele date să aibă sensuri diferite: „ceară”,

„coadă”, „mic”, „adună”.

-------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

-------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

-------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

-------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

-------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

6. Desenează insecte harnice:

20

*Despre viclenie şi prostie

Grigore Alexandrescu (1814 – 1885)

S-a născut la Târgoviște în anul 1814 într-o familie modestă.- m. 25

nov. 1885, Bucuresti loc Tatăl, Mihai Alexandrescu, era vameș si

vistiernic,iar mama Maria, cobora dintr-o familie de mici boieri.

Studiază la Sf. Sava, uimindu-și colegii prin cunoștințele în

literaturile clasice (elină și franceză). Primele sale poezii apar în 1832. A

lăsat o operă de întindere redusă, dar de o valoare deosebită. A scris poezii,

fabule și satire și alte lucrări memorabile. Timp de 25 de ani a fost incapabil

datorită unei boli mintale crunte.

S-a stins din viață în anul 1885 la București.

1. Ascultă cu atenție poezia „Uliul și găinile” de Grigore Alexandrescu.

Uliul și găinile

de Grigore Alexandrescu

Ion prinse un uliu şi, ducându-l acasă,

Îl legă cu o sfoară,

Lângă coteţ afară.

De o vecinătate aşa primejdioasă

Găini, cocoşi şi gâşte întâi se îngroziră,

Dar cu-ncetul, cu-ncetul se mai obişnuiră,

Începură să vie cât colea să-l privească,

Încă şi să-i vorbească.

Uliul cu blândeţe le primi pe toate;

Le spuse că se crede din suflet norocit

Pentru vizita-aceasta cu care l-au cinstit.

Dar îi pare rău foarte căci el însuşi nu poate

La dumnealor să vie,

Vizita să le-ntoarcă după-a sa datorie.

Mai adaugă însă că dacă dumnealor

Îi vor da ajutor

Ca să poată scăpa,

El le făgăduieşte

– Şi Dumnezeu cunoaşte cum vorba şi-o

păzeşte –

Că la orice primejdii va şti a le-ajuta:

Încă din înălţime, el le va da de ştire,

Când asupră-le vulpea va face năvălire.

Astă făgăduială

Nu mai lasă-ndoială;

Şi găinile proaste, ce doreau să găsească

Pe cineva destoinic să le păzească,

S-apucară de lucru: azi, mâine, se-ncercară,

Şi cu ciocuri, cu unghii, abia îl dezlegară.

Uliu-şi luă zborul. Dar se întoarse-ndată

Şi răpi o găină, pe urmă două, trei,

Pe urmă câte vrei.

„Ce pază este asta? striga una cu jale,

Vorba măriei tale

Era să ne păzeşti,

Iar nu să ne jertfeşti.”

– „O! eu ştiu foarte bine cuvântul ce v-am dat,

Şi ce fel m-am jurat.

Dar când mă juram astfel, eram legat, supus,

Acum însă sunt slobod şi vă vorbesc de sus”.

Eu, de-aş fi fost găină, nu l-aş fi slobozit:

Dumnealor au făcut-o şi văz că s-au căit.

Ulii sunt cinstiţi,

Când sunt nenorociţi

21

2. Completează harta poeziei:

Locul și timpul acțiunii:

.........................................................................

.........................................................................

.........................................................................

.........................................................................

Personaje:

.................................................................................

.................................................................................

.................................................................................

.................................................................................

Titlul

................................................................

............................................................................................................ Autorul

.........................................................

...........................................

.........................................................

Desenează o secvență din poezie.

Mesajul textului

.....................................................................

.....................................................................

....................................................................

....................................................................

.....................................................................

.......................................................................

......................................................

.......................................................

22

PRIETENIA, MAREA COMOARĂ A VIEȚII

Lev Tolstoi (1828 – 1890)

Lev Tolstoi s-a născut ăn anul 1828 în provincia Tula, Rusia. A fost cel

mai mic între cei patru frați ai familiei. La vârsta de 2 ani rămâne orfan de mamă,

iar la 9 ani și de tatăl său. Va fi crescut de mătușile sale. În anul 1860, acesta a

scris primul dintre marile sale romane, „Război și pace”. În anul 1873, Tolstoi

începuse să lucreze la cel de-al doilea roman de succes, „Anna Karenina”. Autorul

a continuat să scrie ficțiune de-a lungul anilor 1880 și 1890. Una dintre cele mai de

succes opere a fost „Moartea lui Ivan Ilici”. Tolstoi s-a stins din viață la data de

20 noiembrie 1910 în Astapovo, Rusia.

1. Ascultați povestea „Leul și cățelușa” de Lev Tolstoi.

Leul și cățelușa

de Lev Tolstoi

La Londra se deschisese o menajerie. Pentru vizitarea ei se cereau bani ori câini şi pisici, spre

a hrăni sălbăticiunile aduse.

Cineva a vrut să vadă animalele; a prins pe stradă o căţeluşă şi a dus-o la menajerie. I s-a dat

drumul înăuntru să viziteze menajeria, iar pe căţeluşă au luat-o şi au aruncat-o în cuşca unui leu, să o

mănânce.

Căţeluşa şi-a adunat coada şi s-a ghemuit într-un colţ al cuştii. Leul s-a apropiat de ea şi a

prins să o miroasă. Căţeluşa s-a întins cu labele în sus şi a început să dea din codiţă. Leul a întors-o

pe partea cealaltă. Căţeluşa a sărit şi s-a aşezat în faţa leului pe lăbuţele de dinapoi. Leul a privit-o, a

scuturat din cap şi n-a atins-o. Când stăpânul i-a aruncat în cuşcă porţia de carne, leul a rupt o bucată

şi i-a dat căţeluşei. Seara, când leul s-a culcat, căţeluşa s-a întins lângă dânsul, punându-şi capul pe

laba lui. De atunci căţeluşa a trăit cu leul, în aceeaşi cuşcă. El mânca ce i se aducea şi nu se atingea

de căţeluşă, uneori se juca cu ea şi dormeau împreună. Odată un domn a vizitat menajeria şi şi-a

recunoscut căţeluşa. El l-a rugat pe proprietarul menajeriei să i-o dea. Stăpânul s-a învoit şi a chemat

căţeluşa să o scoată din cuşcă. Dar leul şi-a zbârlit coada şi a răcnit.

Aşa au trăit leul şi căţeluşa un an întreg în aceeaşi cuşcă. După un an însă, căţeluşa s-a

îmbolnăvit şi a murit. În ziua aceea leul nu s-a atins de mâncare, mereu mirosea căţeluşa şi o pipăia

cu labele. Când a înţeles că a murit, a sărit în sus ca ars, s-a zbârlit, a început să-şi biciuiască

coapsele cu coada, s-a năpustit în peretele cuştii şi a prins să roadă zăvoarele şi podeaua. Toată ziua

s-a frământat, s-a zbătut în cuşcă şi a urlat, apoi s-a întins lângă

căţeluşa moartă şi părea că s-a liniştit. Dar când stăpânul menajeriei

a vrut să scoată căţeluşa, leul n-a îngăduit nimănui să se apropie de

ea. Închipuindu-şi că leul îşi va uita durerea dacă va căpăta o altă

căţeluşă, stăpânul i-a vârât în cuşcă una vie. Leul însă a sfâşiat-o

imediat. După aceea a cuprins în braţe căţeluşa moartă şi a zăcut aşa

cinci zile. A şasea zi a murit şi leul.

2. Răspundeţi la întrebări:

23

a. Cu ce scop a fost aruncată căşeluşa în cuşca leului?

_________________________________________________________________________________

_________________________________________________________________________________

_____________________________________________________________________

b. Ce a făcut leul în prima zi?

_________________________________________________________________________________

_________________________________________________________________________________

_____________________________________________________________________

c. Cum s-a comportat leul când a murit căţeluşa ?

_________________________________________________________________________________

_________________________________________________________________________________

_____________________________________________________________________

d. La ce s-a gândit stăpânul menajeriei?

_________________________________________________________________________________

_________________________________________________________________________________

_____________________________________________________________________

e. Când a murit leul ?

_________________________________________________________________________________

_________________________________________________________________________

3.Alcătuiți enunțuri despre prietenie.

_________________________________________________________________________________

_________________________________________________________________________________

_________________________________________________________________________________

_________________________________________________________________

4.Scrieți câteva proverbe despre prietenie.

_________________________________________________________________________________

_________________________________________________________________________

5. Găsiţi cuvinte cu înţeles opus pentru:

seară -_______________ vie - ___________________ ziuă - ___________________

durere - ___________________

24

Mihail Sadoveanu (1880 – 1961)

Mihail Sadoveanu, scriitor, academician și om politic român, s-a

născut pe 5 noiembrie 1880 la Pașcani. Urmează cursurile Liceului

Național din Iași și cursurile Facultății de drept din București. Scriitorul

își începe activitatea literară încă din timpul liceului, colaborând cu

versuri și schite la diverse publicații. Scrie și publică aproape o sută de

volume, cele mai cunoscute sunt: Neamul Șoimareștilor, Dumbrava

minunată, Țara de dincolo de negură, Împărăția apelor etc.

Ocupa funcții publice, de inspector al căminelor culturale și

director al Teatrului Național din Iași.

Mihail Sadoveanu se stinge din viață la data de 19 octombrie

1961și este înmormântat la Cimitirul Bellu din București.

6.Citiți ce a scris Mihail Sadoveanu despre cei doi prieteni Ion Creangă și Mihai Eminescu.

Doi mari prieteni: Eminescu și Creangă

de Mihail Sadoveanu

Când a venit la Iași, Eminescu colindase toate

olaturile românești. Singura lui avere era un geamantan

plin cu versuri. În vremea când se formau ca

mărgăritarekle în sufletul lui neasemuitele poezii, a

cunoscut pe Creangă. Deodată s-au legat buni prieteni.

Amândoi au petrecut multe nopți în colțurile retrase ale

vechii cetăți ale Moldovei.

Aici, pe băncile de brad, în amurguri dulci

stăteau amândoi la sfat. În una din aceste înserări,

Eminescu a citit lui Creangă din poeziile sale. Creangă îl

asculta în tăcere. Dar în prietenia aceasta mai fericit a

fost Eminescu. El a auzit pentru întâia oară Amintirile și

poveștile lui Creangă. A fost încântat de limba

mlădioasă, simplă a marelui scriitor al Humuleștiului.

Prietenia lor le-a adus multe ceasuri de uitare și

mângâiere.

7. Căutați în dicționarul explicativ al limbii române cuvintele: olaturi, neasemuit, mlădioasă și notați

explicația acestora:

_________________________________________________________________________________

_________________________________________________________________________________

_________________________________________________________________________________

_________________________________________________________________________________

________________________________________________________________________________

25

8. Răspundeți la întrebări:

a. Care era averea lui Mihai Eminescu?

_____________________________________________________________________________

b. Cu cine s-a întâlnit la Iași Mihai Eminescu?

____________________________________________________________________________

c. Ce se leagă între cei doi mari scriitori?

____________________________________________________________________________

d. Ce a admirat Eminescu la Creangă?

____________________________________________________________________________

9.Joc de rol: Dramatizați povestea de mai sus.

10. Scrie câteva calități ale celui mai bun prieten al tău. Ce recomandări i-ai face?

_________________________________________________________________________________

_________________________________________________________________________________

_________________________________________________________________________________

_________________________________________________________________________________

________________________________________________________________________________

11. Desenează pe cel mai bun prieten.

26

Edmondo De Amicis (1846 – 1908)

Prozator şi poet italian, Edmondo De Amicis s-a născut în

localitatea Oneglia, în data de 21 octombrie 1846. A publicat de-a

lungul vieţii cărţi de călătorii şi povestiri pentru copii, scheciuri din

viaţa militară şi poezii, dar este cunoscut pentru cea mai importantă

lucrare a sa, „Cuore – inimă de copil”(1886), „o poveste sentimentală

pentru copii scrisă sub forma unui jurnal al unui şcolar”. Cartea a fost

tradusă în peste 25 de limbi, fiind cunoscută aproape peste tot în lume.

Scriitorul se stinge din viaţă la vârsta de 62 de ani, la data de

11 martie 1908.

12.Ascultați povestea „Prietenul meu Garrone” de Edmondo De Amicis

Prietenul meu Garrone

de Edmondo De Amicis

Am avut numai două zile de repaus și tot mi s-a părut mult, fiindcă nu-l mai văzusem pe

Garrone. Cu cât îl cunosc mai bine, cu atât îl iubesc mai mult. Tot așa li se întâmplă și celorlalți

băieți, afară de cei mândri și îngâmfați, care nu prea o duc bine cu el, căci el nu suferă mândria.

Când un băiat mare vrea să bată pe unul mic, acesta strigă îndată:

— Garrone! și cel mare nu-l mai bate, stă pe loc.

Tatăl lui e mașinist la drumul de fier. Garrone a început târziu să vină la școală, pentru că a

fost doi ani bolnav. Acum el este cel mai înalt și mai voinic din toată clasa. Ridică o bancă numai cu

o mână, mănâncă țeapăn... și ce bun este! Orice lucruri i s-ar cere: creion, gumă, hârtie, briceag, dă

cu împrumut, sau dăruiește de tot. Nu râde, nici nu vorbește în timpul orei, stă la locul lui cu spinarea

încovoiată, cu capul vârât între umeri, nemișcat

în banca ce e prea strâmtă pentru dânsul. Când

mă uit la el, îmi zâmbește uitându-se cu coada

ochiului la mine, parcă mi-ar zice:

— Nu-i așa, Enrico, noi suntem prieteni?

Câteodată-mi vine să și râd; este așa de

mare și de gros, încât hainele, mânecile,

pantalonii, totul îi e prea strâmt pe trup și prea

scurt Pălăria îi stă pe vârful capului; pantofii îi

sunt mari și groși, iar cravata îi stă mereu sucită

la gât ca o funie. Bietul Garrone! Cu toate

acestea e destul să te uiți la el numai o dată, ca

să-l iubești. Toți băieții mici ar voi să stea în bancă lângă dânsul, pentru că-i apără. Știe bine

aritmetica și își poartă cărțile legate cu o curea de piele roșie. Are un cuțit cu mânerul de sidef, pe

care l-a găsit acum un an în piața armelor. Într-o zi s-a tăiat cu el până la os, dar nimeni n-a știut la

școală, și acasă n-a suflat o vorbă, de frică să nu-i sperie pe părinți. Știe de orice glumă și nu se

supără niciodată, dar când susține ceva, apoi vai de acela ce i-ar zice:

27

— Nu e adevărat! Scântei îi scapără din ochi, și izbește cu pumnul în bancă de se cutremură

totul.

Sâmbăta trecută dete cinci lire unui băiat din clasa I inferioară, care plângea în mijlocul uliți,

fiindcă îi furaseră banii și nu mai avea cu ce să cumpere un caiet. Sunt trei zile de când lucrează la o

scrisoare de opt pagini, împodobită cu desene făcute cu condeiul pe margini; vrea să o dea mamei

sale de ziua ei. Mama lui vine des să-l ia de la școală; e înaltă și grasă ca dânsul, dar are un chip

plăcut. Profesorul se uită la el cu blândețe și de câte ori trece pe lângă banca lui, îl bate cu mâna pe

umeri, ca și cum ar mângâia un pui de taur domolit. Eu îl iubesc foarte mult, sunt vesel când strâng

în mâna mea, mâna lui cea groasă; ai crede că e o mână de om mare. Sunt încredințat că și-ar pune

viața în primejdie ca să scape pe vreun coleg de-al său și că bucuros s-ar lăsa să fie ucis, ca să-l

apere. Lucrul acesta se vede lămurit în ochii lui! și măcar că și cu glasul lui cel gros pare că tot ceartă

și bombănește, totuși se simte că vorba lui iese dintr-un suflet bun și milos.

13. Completați:

A) Titlul textului este:

_______________________________________________________________________

B) Autorul textului este: _____________________________________________________

C) Personajele textului sunt: __________________________________________________

D) Timpul ș locul acțiunii:

___________________________________________________________________________

___________________________________________________________________

E) Mesajul textului

este:_______________________________________________________________________

___________________________________________________________________________

___________________________________________________________________________

___________________________________________________________________________

___________________________________________________________________________

14. Ce alt titlu ai putea da acestui text?

15. Scrie din text expresii care îl descriu pe Garrone.

_________________________________________________________________________________

_________________________________________________________________________________

_________________________________________________________________________________

_________________________________________________________________________________

28

MAMA, FIINȚA CEA MAI DRAGĂ!

Petru Demetru Popescu

S-a născut în anul 1929 în comuna

VÂLCĂNEȘTI, jud. PRAHOVA. Părinții lui au fost

învățători. Cunoscutul istoric şi scriitor Petru

Demetru Popescu „spune” istoria poporului român

prin legende şi povestiri accesibile copiilor, într-un

stil clar şi expresiv.Scrise pe baza documentelor într-o

manieră cuceritoare, cărţile lui Petru Demetru

Popescu sunt considerate lucrări de referinţă ale

literaturii pentru copii şi adolescenţi. Povestirile şi

monografiile istorice, culegerile de ghicitori şi proverbe, Biblia povestită copiilor, sunt doar câteva

dintre temele şi preocupările literare ale autorului devenite bibliografie şcolară, recomandată atât

elevilor, cât şi profesorilor din învăţământul primar şi gimnazial. Membru al Uniunii Scriitorilor din

România, Petru Demetru Popescu este şi autor de manuale şcolare de istorie. A primit o serie de

diplome și distincții pentru numeroasele sale scrieri valoroase.

1. Ascultați poezia „Tu ești, mamă!” de P.D.Popescu.

Tu eşti, mamă! de Petru Demetru Popescu

Când eram copil odată, mama mea învăţătoare

M-a luat cu ea la şcoală,doar aşa,într-o plimbare.

Şcoala mi-a părut castelul,iară clasa cu fereşti

Poza mândră întâlnită într-o carte cu poveşti.

Ea,ţinându-mă de mână, mă purtă spre banca-ntâi

Şi o scurtă mângâiere mi-aşeză la căpătâi.

Banca-naltă,eu mai singur decât cucul mă simţeam

Şi-aşezat aşa pe vârfuri tot la mama mea priveam.

Aş fi vrut să fiu acolo lângă ea şi nu aici

Lâng-aceşti copii din clasă, mult mai mari,dar tot pitici.

Am aflat chiar fiindcă mama tuturor le surâdea

Când ştiam că numai mie ea acasă îmi zâmbea.

După un timp,pe care astăzi poate doar l-am tălmăcit,

Clasa-ntreagă,întrebată,a fost pusă la ghicit.

-Dragii mei,să-mi spuneţi mie,a-nceput învăţătoarea,

Cine muntele-l întrece-n înălţime,iară marea

O întrece în mărime prin atâta bunătate?

Ce fiinţă este-n lume cea mai scumpă dintre toate,

Care mângâie când doare,care cântă când mângâie,

Stând de strajă suferinţei pruncilor la căpătâie?

Cine este-acea fiinţă fără care nu se poate,

Cea mai dragă,cea mai mare şi mai bună dintre toate?

Clasa-ntreagă se gândeşte…ochii mari,mintea-ncordată.

Un băiat parcă e gata să răspundă….şi o fată….

29

Nu ştiu ce fior mă prinse şi pe mine-ntr-o suflare,

Am uitat că sunt în bancă,mama că-i învăţătoare,

Şi pe când băieţi şi fete mâna ridicau în sus,

Eu,cu voce îndrăzneaţă,cu iubire de nespus,

Le-am luat-o înainte şi-am strigat fără de seamă:

-Cea mai scumpă din fiinţe-n lumea asta….

TU EŞTI, MAMĂ !

2. Completați:

i. Care este titlul poeziei ?

……………………………………………………………………………………………

ii. Cine este autorul poeziei ?

………………………………………………………………………………………...........

iii. Pe cine venerează autorul?

..................................................................................................................................................

iv. Ce era mama autorului?

..................................................................................................................................................

v. Ce sentimente nutrește pentru mama lui?

......................................................................................................................................

3. Recitați și alte poezii cunoscute despre mama.

4. Scrieți din text termenii de comparație ai mamei.

Exemplu: Mama întrece muntele în înălțime.

_________________________________________________________________________________

_________________________________________________________________________________

_________________________________________________________________________________

_________________________________________________________________________________

_________________________________________________________________________________

5. Cum ai descri-o pe mama ta în câteva cuvinte?

_________________________________________________________________________________

_________________________________________________________________________________

_________________________________________________________________________________

_________________________________________________________________________________

30

6. Realizați tabloul mamei voastre:

7. Scrieți din alte poezii câteva versuri despre mama, care v-au plăcut mai mult:

_________________________________________________________________________________

_________________________________________________________________________________

_________________________________________________________________________________

_________________________________________________________________________________

_________________________________________________________________________________

_________________________________________________________________________________

_________________________________________________________________________________

_________________________________________________________________________________

_________________________________________________________________________________

_________________________________________________________________________________

31

Mihai Eminescu (1850 – 1889)

Mihai Eminescu s-a născut la Botoşani la 15 ianuarie 1850. Este

al şapte-lea din cei 11 copii ai căminarului Gheorge Eminovici,

provenit dintr-o familie de ţărani români din nordul Moldovei. Îşi

petrece copilăria la Botoşani şi Ipoteşti, în casa părintească şi prin

împrejurimi. Termină clasa a IV-a clasificat al cinci-lea din 82 de elevi.

A fost poet, prozator și jurnalist român, socotit de cititorii

români și de critica literară drept cel mai important scriitor romantic

din literatura română supranumit și „luceafărul poeziei românești”.

Opera sa este impresionantă prin întindere și profunzime. Poetul Mihai

Eminescu aparține românilor. A fost denumit poet național și universal,

scriitorul total al literaturii românești, poetul nepereche. A murit la 15

iunie 1889 la București.

8. Urmăriți cu atenție poezia „Rugăciunea unei mame” de Mihai Eminescu.

Rugăciunea unei mame

de Mihai Eminescu

Copilași din lumea toată,

Știți voi cum se roagă mama

La icoană-n orice seară?

Nu știți? -Sigur, n-ați luat seama

Când cu ochii plini de lacrimi

Înaintea Maicii Sfinte,

Își rostește-n blânde șoapte

Rugăciunea ei fierbinte.

Uite-așa se roagă mama:

"Maică Sfântă, Preacurată,

Vezi-i ce frumos dorm dânșii!

Ei îmi sunt averea toată,

Pentru ei din greu mă zbucium,

Pentru ei trăiesc pe lume

Și îndur atât noianul

De durere fără nume.

I-am culcat...Și-acum spre Tine

Vin încet, să nu mă vază,

Și te rog, Măicuță Sfântă

Să cobori o rază blândă,

Raza bunătății Tale,

Printre blondele lor plete,

Ca să n-aibă vise rele

Și nici pleoapele muiete.

Și le adu-n suflet raiul

Liniștit al vieții Tale;

Și mi-i fă, în zorii zilei,

Când o fi ca să se scoale

Să-i văd blînzi, cuminți și veseli,

Îndreptând spre mine pașii,

Cum îi îndreaptă spre Tine,

Colo-n cer, sus, îngeraşii..."

32

8. Completați:

a) Pentru cine se roagă fierbite o mamă?

____________________________________________________________________________

b) Ce sentimente nutrește o mamă pentru copiii ei?

____________________________________________________________________________

9.Transcrieți versurile care cuprind rugăciunea mamei.

..................................................................................................................................................................

..................................................................................................................................................................

..................................................................................................................................................................

..................................................................................................................................................................

..................................................................................................................................................................

..................................................................................................................................................................

..................................................................................................................................................................

..................................................................................................................................................................

..................................................................................................................................................................

..................................................................................................................................................................

..................................................................................................................................................................

.................................................................................................................................................................

..................................................................................................................................................................

..................................................................................................................................................................

..................................................................................................................................................................

..................................................................................................................................................................

.................................................................................................................................................................

10.Construiți enunțuri cu cuvintele: mamă, Maica Sfântă, rugăciune, rază blândă, îngerași.

..................................................................................................................................................................

..................................................................................................................................................................

..................................................................................................................................................................

..................................................................................................................................................................

..................................................................................................................................................................

..................................................................................................................................................................

.................................................................................................................................................................

33

LEGENDE FERMECĂTOARE

Legenda este o povestire fantastică cu elemente istorice reale transmisă prin forma orală.

Legenda este o narațiune populară în proză sau în versuri, în care se împletesc elementele reale cu

cele fantastice. Prin ea se explică originea unor ființe, plante sau animale, desfășurarea unor

momente istorice sau faptele unor eroi ș.a.m.d.

1.Citiți: Legenda lăcrămioarelor

legendă populară

Legenda spune că trăiau odinioară, în mijlocul unui castel din basme doi copii de rege: un

băiat și o fată. La naștere, cei doi copii primiseră de la Zâna cea Bună cele mai minunate daruri:

frumusețe, înțelepciune, cumințenie. Cei doi copii crescuseră împreună și își petreceau tot timpul,

jucându-se în grădinile castelului, grădini pline de flori.

Din păcate, atunci când copiii au împlinit 10 ani, o boală nemiloasă a cuprins ținutul în care

locuiau și întregul lor regat a fost cuprins de jale. Era o boală ciudată: Oamenii adormeau şi nu se

mai puteau trezi.

Într-o dimineaţă însăşi fiica regelui nu s-a mai putut trezi. Atunci fratele ei, sfâşiat de durere a

plecat în lumea mare ca să găsească un leac pentru draga lui surioară. A colindat mări şi ţări, dar în

zadar… nimeni nu ştia ceva despre leacul acestei boli.

Văzând că nu are cum să-şi ajute sora, fiul împăratului începu să plângă. Şi plânse zile şi

nopţi întregi. După un timp în jurul lui au început să crească nişte plante pe care nimeni nu le mai

văzuse până atunci: aveau frunzele destul de late şi nişte tulpiniţe delicate, pe care se înşirau, ca nişte

mărgeluşe albe, floricele de o deosebită gingăşie. Dar ce uimea cel mai tare la aceste flori, era

mirosul lor pătrunzător şi deosebit de plăcut.

Băiatul se opri din plâns, culese un bucheţel cu gând să-l ducă la căpătâiul surioarei lui, care

nu mai avea mult de trăit.

Se apropie de pat, puse bucheţelul şi privea la chipul frumos

al tinerei prinţese.

Deodată fata trase aer adânc în piept şi deschise ochii,

întrebând:

– De unde vine acest miros dumnezeiesc?

Prinţul, fericit şi uimit, îi întinse bucheţelul de flori şi zise:

– Acestea sunt lacrimile mele de durere. Zâna Bună mi-a

ascultat ruga neîntreruptă şi ţi-a redat firul vieţii.

De atunci acele flori s-au numit lăcrămioare. Oamenii le-au

plantat în grădinile lor ca să-şi bucure ochii şi sufletul.

2.Găsiți cuvinte cu înțeles asemănător pentru: palat, poveste, nenorocire, parfum, domniță, prinț.

..................................................................................................................................................

..................................................................................................................................................................

..................................................................................................................................................................

..................................................................................................................................................................

https://ro.wikipedia.org/wiki/Proz%C4%83

34

3.Formați perechi de cuvinte cu înțeles opus: tristețe, noapte, bucurie, zi, subțire, blândă,

nemiloasă, groasă.

..................................................................................................................................................................

..................................................................................................................................................................

.................................................................................................................................................................

4.Formulați 5 întrebări din text cărora să la precizați și răspunsul:

..................................................................................................................................................................

..................................................................................................................................................................

..................................................................................................................................................................

..................................................................................................................................................................

..................................................................................................................................................................

..................................................................................................................................................................

..................................................................................................................................................................

..................................................................................................................................................................

..................................................................................................................................................................

..................................................................................................................................................................

..................................................................................................................................................................

..................................................................................................................................................................

5. Imaginaţi-vă că staţi de vorbă cu o lăcrămioară!Cunoscându-i povestea, cum credeţi că se

simte micuţa, drăgălaşa şi parfumata floare?

…………………………………………………………………………………………………………………..

………………………………………………………………………………………………………………….

………………………………………………………………………………………………………………….

…………………………………………………………………………………………………………………..

………………………………………………………………………………………………………………….

………………………………………………………………………………………………………………….

…………………………………………………………………………………………………

…………………………………………………………………………………………………………

…………………………………………………………………………………………………………

35

6.Ascultați „Legenda florii soarelui”- legend populară.

Legenda florii soarelui

legendă populară

Ştefan-Vodă avea o fată mută, dar frumoasă, de nu i-ai fi găsit pereche

în cuprinsul pământului. Domnului nu-i mergea mâncarea la inimă şi odihna în

oase, de amărât ce era. A întrebat el de lume, s-a sfătuit cu vracii şi cu toţi

cărturarii timpului, dar n-a dat de leacul muţeniei. La urmă, aşa într-un amurgit

de vară, vine la domn o babă, aşa de bătrână, de-şi gâdila pieptul cu nasul, de

încovoiată, şi-l povăţuieşte să cheme pe Soare la masă şi să-l cinstească după toate rânduielile

cuvenite feţelor strălucite. După ospăţ, când toţi ar fi în toane bune, să trimită fata şi să cerşească o

sărutare de la craiul zilei, că numaidecât odrasla lui dragă are să prindă la grai.Voievodul, îmbucurat,

pune la cale mare pregătire. Pe capul stăpânitorului era însă un blestem. Cum se făcu, că Piază- Rea

aude de gândurile domnului şi, ca să-i încurce dezlegarea, aleargă fuga în răcorile întunecoase

dinspre Lună-răsare şi o găseşte pe stăpâna nopţii bocindu-se de necredinţa Soarelui. Ea se văieta că

n-are parte de bărbat, că nu pricepe de ce fuge de dânsa şi o lasă să alerge ca o dezmetică în urmă şi

zicea tânguios: “Mai bine mă făcea maică-mea muritoare, că tot aş fi avut parte de soţ, dar nu zână,

cu pletele învălvătăiate de lumină şi cu sufletul întunecat şi umed ca o peşteră neumblată.” Piază-Rea

prinde la nădejde şi cu întorsături meşteşugite de vorbă, îngână către Lună: “Până acum tot se

cheamă că ai avut bărbat, de aci încolo, te lasă de tot, că el se însoară cu fata lui Ştefan, stăpânul

pământului. Iată, chiar deseară li-i nunta.”Doamna-Nopţilor, pe aci să turbe. Îşi aprinde argintul din

faţă şi fulgerând de răzvrătire, se jură pe strălucirea ei, că are să nimicească vlăstarul îndrăzneţului

voievod. În noaptea ospăţului, Luna s-a dosit după sprânceana codrilor vecini, pândind să-şi zărescă

duşmanca, pentru ca s-o zdrobească.Soarele, un făt-frumos cu plete de lumină, chefuia cu vodă şi cu

toată curtea. Când, pe la sfârşit, intră în sală fata domnului, împodobită ca o primăvară caldă. Cade

ea în genunchi la picioarele Soarelui şi-i cere o gură, de mântuire. Luna, furioasă, se ridica turbată

peste straja codrilor negri, aruncându-se într-un brâu tremurat de lumină şi pătrunde pe fereastra

palatului. A căzut peste faţa rugătoare a fetei ca o ploaie de blestem şi i-a topit chipul în floare

galbenă.Cu toţii s-au îngrozit de turbarea nedreaptă a Lunii. Bătrânul voievod, cu faţa îndurerată de

obidă, prinde a spune stăpânei rătăcite a întunericului tot jarul înlăcrimatului său suflet. Luna,

neîncrezătoare, sta rece şi fulgerătoare. Mesenii boceau şi ei povestea tristă a odraslei fără noroc.

Soarele, întărâtat, îşi prinde nevasta de belşugul înstufat al razelor şi-i face vânt pe fereastră, de o

înnămoleşte departe, în valurile norilor. După aceea, ia pe palmă copila înflorită a temutului stăpân

pământean şi o sădeşte în grădină, printre celelalte podoabe, ca s-o aibă îndeaproape spre mângâiere.

De atunci, „floarea-soarelui”, cu faţa ei galbenă şi înfiorată de durere, îşi întoarce vecinic chipul

întristat, înspre strălucirea craiului zilei, cerşitorându-şi sărutarea mântuitoare.

7. Care sunt personajele acestei legende?

_________________________________________________________________________________

________________________________________________________________________________

36

8. Imaginează-ţi cum arătau personajele din lectură. Desenează două dintre acestea şi scrie în

dreptul lor numele acestora.

9. Scrie cuvinte:

a) Cu același înțeles : a povățui, amărât, amurg, belșug, a boci.

..................................................................................................................................................................

..................................................................................................................................................................

..................................................................................................................................................

b) Cu sens opus: întunecat, frumoasă, caldă, nedreaptă, umed.

..................................................................................................................................................................

..................................................................................................................................................................

..................................................................................................................................................

10. Construiește enunțuri cu cuvintele găsite de la exercițiul 9a.

..................................................................................................................................................................

..................................................................................................................................................................

..................................................................................................................................................................

..................................................................................................................................................................

..................................................................................................................................................................

..................................................................................................................................................

37

11. Ascultați „Legenda ciocârliei” de Vasile Alecsandri.

Legenda Ciocârliei

de Vasile Alecsandri

Din vremuri de demult n-a fost fată mai frumoasă ca

Lia, fata de împărat. Fața ei albă, ochii albaștri și părul bălai,

frumusețea trupului ei acoperit de haine scumpe, fermecau

inimile tuturor celor care o priveau. Despre frumusețea Liei

s-a dus vestea în lumea întreagă. De peste nouă mări și nouă

țări au venit să o pețească feciori de împărați, mândri și viteji.

Au venit împăratul Roșu și Alb împărat și Peneș împăratul și

alții, mulți ca frunza și ca iarba ... Lia, însă, nu îl voia pe

niciunul dintre ei. Lia privea mereu cu drag la Soare și mereu

avea ochii plini de lacrimi. Nimeni nu știa de ce, din cauza

luminii Soarelui sau din cauza vreunui dor ascuns. Nu-i

cunoștea nimeni taina, nici cerul, nici pământul, doar umbra ei

știa.

Când frumoasa fată de împărat îi spunea Soarelui că e singura ei dorință, că vrea să îl

întâlnească și să-i fie mireasă, umbra ei suspina și îi spunea că își caută singură pierzania. Lia

răspundea că nu îi pasă, că va umbla zi și noapte până își va găsi iubitul. Umbra zicea că nu e bine,

dar că o va însoți oriunde se va duce.

Într-o dimineață Lia sui pe Graur, calul ei care fugea ca vântul și ca gândul și porni la drum.

Merseră pe sub soare, merseră pe sub stele, străbătură codri și poiene, trecură peste râuri, până când

ajunseră la malul mării.

Lia privi cu dor spre insula pe care se afla palatul Soarelui și se plânse umbrei că Graur nu

poate să meargă și pe pământ și pe apă. Calul spuse că el nu poate să meargă pe apă, dar poate fratele

lui, cel născut în valurile mării. Necheza cu putere și din valuri ieși un cal cu solzi argintii pe spate și

copite făcute pentru a înota. Lia sări pe calul mării și porni pe ape, lăsând pe mal umbra și pe Graur.

Ajunse Lia pe insulă și porni către palatul minunat. Se îmbrăcase ea la plecare în haine de

fecior, dar mersul ei o arăta că e fată. La palat îi ieși în cale mama Soarelui. Era oarbă, de la atâta

privit al strălucirii Soarelui. Soarta ei era să mai vadă numai atunci când fiul ei ar fi întâlnit iubirea.

Întreba drumețul dacă e fecior sau fată și-i spuse că, dacă e fată, precum se aude pasul, să plece iute

de acolo. Cum Lia nu știa ce să facă, iată că apăru Soarele. O zări pe Lia, îi ură bun-venit. Fata

răspunse cu vorba duioasă și își zâmbiră dulce unul altuia. Mama Soarelui simți și hotărî să afle de e

fecior sau fată. Avea să presare flori albe în patul drumețului, la noapte. Dacă dimineața vor fi

veștede, înseamnă că e bărbat, dacă vor fi mai înflorite, e fată.

Cei doi iubiți petrecură în alinturi toată noaptea. Dimineața, mama Soarelui văzu florile

înflorite, căci vederea îi revenise ca prin farmec, și înțelese că oaspetele e fată. Privi pe cer și își văzu

fiul cu iubita la pieptul lui. Uitase de toate, chiar și să țina seama razelor de foc, iar lumea întreagă

era cuprinsă de flăcări arzătoare.

Mama o blestemă pe Lia și căzu moartă la pământ. Blestemul urca până la cer și Lia se

prăvăli și ea din ceruri, prefăcându-se în mica ciocârlie, pasărea care se înălța mereu către Soare,

cântându-i primăvara cântece de dor. Așa spune legenda ciocârliei ...

38

Care au venit să o

pețescă pe față?

..........................................

..........................................

..........................................

..........................................

..........................................

..........................................

.........................................

Unde și cu cine a plecat

fata?

..............................................

..............................................

..............................................

..............................................

..............................................

..............................................

12. Completați chenarele din explozia stelară:

13. Desenați chipul Liei.

Legenda ciocârliei

după Vasile

Alecsandri

Cum se numea fata de împărat?

..............................................................

............................................................

Când s-a petrecut acțiunea?

................................................................

................................................................

.......................................................

De ce s-a transformat fata în ciocârlie?

............................................................................................

............................................................................................

............................................................................................

............................................................................................

39

14. Citiți „Legenda albinei și a păianjenului”.

Legenda albinei şi a păianjenului

legendă populară

O femeie săracă avea doi copii: un băiat și o fată. Ei au plecat în lume, spre a-și câștiga

cele necesare traiului. Băiatul a intrat ucenic la un țesător de pânză, iar fata căra pietre pentru zidari.

În ceasul morții, mama își chema copiii lângă ea. Fata a venit imediat, dar băiatul nu a vrut

să vină. Mama l-a iertat, dar după moartea ei, fata s-a prefăcut în albină, iar băiatul în păianjen.

De atunci, păianjenul trăiește singur, veșnic singur, fără frate, fără surori și fără părinți. El

fuge de lumină și veșnic își țese pânza prin locuri întunecoase, și e posomorât și supărat, iar oamenii

îl urgisesc și, oriunde îl află, îi strică pânza și pe el îl fugăresc și îl omoară. Albina, de atunci, este

veselă și toată ziua zboară de pe o floare pe alta și trăiește cu părinții ei, cu

frații și cu surorile ei la un loc. Oamenii o iubesc și o văd cu drag, căci ea

cu toți își împarte ceea ce adună și tuturor le

dă mierea ei.

15. Caută în dicţionar înţelesul cuvintelor:

ucenic = ...........................................................................

a urgisi = ..............................................................

posomorât = ...............................................

Alcătuiți enunțuri cu ele.

..................................................................................................................................................................

..................................................................................................................................................................

..................................................................................................................................................................

.................................................................................................................................................................

16. Enumeră câteva însuşiri ale fiecărui copil al femeii sărace.

fata: ..................................................................................................

băiatul: .............................................................................................

17. Care dintre însuşirile fiecăruia se regăsesc la cele două insecte?

albina:................................................................................................

păianjenul:.........................................................................................

40

COPILĂRIA, ȚARA INOCENȚEI

Maria OLTEAN

Maria OLTEAN s-a născut la data de 19.12.1945 în Budești,

județul Bistrița Năsăud.

A fost absolventă a liceului agricol (1963). A muncit ca tehnician în

agricultură și laborant, apoi ca inspector de personal la OJT Bistrița-

Năsăud, iar în cele din urmă a fost secretar la Casa Municipală de Cultură

Bistrița.

A scris o serie de volume de poezii („Din fire de păpădie”) și povești („O scrisoare către

soare”, „Lacrimile lunii”) dedicate copiilor. Pentru scrierile sale pline de sensibilitae a primit multe

aprecieri din partea criticilor literari.

1. Memorați poezia „În iunie” de Maria Oltean

În iunie de Maria Oltean

Iunie e luna florilor

călimară de cristal a culorilor.

Pe frunte îi curg zorii străvezii

Iar pletele-i sunt holde aurii

dulce tainic început de vară,

când stelele pe cerul nopții ară

și în salcâmi petalele zâmbesc

sporind covorul mândru.

În iunie pădurile adună

aur de soare și polei de lună,

Și crește visul verii de mătase.

În iunie, cireșul blând se coace

și o mie de cercei rotunzi îmi face!

2. Titlul poeziei este ..................................................................

Autoarea este ..........................................................................

3. Notați cu A (adevărat) sau F (fals):

• Acțiunea din poezie se petrece în anotimpul primăvara. ____

• Lunile de vară sunt: iunie, iuie, august. _____

• Cireșul se coace vara. _____

• Salcâmii înfloresc toamna. _____

• Ziua Internațională a copilului o sărbătorim pe 1 Iunie. _____

•

41

4. Realizați un colaj al lunii iunie.

42

Passionaria Stoicescu

Passionaria Stoicescu este poetă, prozatoare, scriitoare de literatură

pentru copii, traducătoare, membră a Uniunii Scriitorilor din România

(1976), Secţia Poezie. Este absolventă a Şcolii pedagogice din Buzău,

licenţiată a Facultăţii de Filologie a Universităţii din Bucureşti.

A fost învăţător, apoi profesor de limba română, instructor metodist

la Casa de Cultură din Râmnicu Sărat, corector, apoi redactor la Editura

Litera. A colaborat cu diferite edituri.

Debutul editorial a fost în 1971, cu literatură pentru copii „Lume

mică, lume mare”, la editura Ion Creangă. Până în prezent are numeroase scrieri în versuri și proză,

pentru care a primit multe premii literare și culturale.

5. Citiți și memorați câteva versuri din poezia „Un copil e rodul sfânt” de Passionaria Stoicescu.

Un copil e rodul sfânt

de Passionaria Stoicescu

Cum e vara la-nceput

Ca un rod abia născut,

Care rotunjit se coace

De-i vegheat, crescut în pace,

Un copil e rodul sfânt,

Rodul vieții pe pământ.

Cu iubire-l naști în lume,

Cu iubire îi dai nume,

Cu iubire și căldură

După-a soarelui făptură.

Știi, pe lume orice pui

Soare e pentru ai lui,

Văz mirat în zori de zi

Prins în ochi de păpădii.

Soare-prunc, alungă ceața

Și ne umple casa, viața!

6. Transcrieți versurile care ți-au plăcut mai mult. Explică oral alegerea făcută.

..................................................................................................................................................................

..................................................................................................................................................................

..................................................................................................................................................................

..................................................................................................................................................................

.................................................................................................................................................................

43

7. Toți copiii au drepturi. Completați mai jos sarcinile legate de drepturile copilului.

• Găseşte cuvântul magic în căsuţele marcate.

În poveste are trei iezi… Cine este oare?

Un trifoi cu patru foi aduce…?

Albă-ca-Zăpada avea șapte…?

Ce anotimp începe cu ”i”?

Când este senin cerul este…?

• Alege imaginea potrivită pentru fiecare din drepturile de mai jos. Scrie cifra corespunzătoare în

dreptul imaginii din coloana alăturată.

Dreptul de a avea o familie.

Dreptul la educație.

Dreptul la sănătate

Dreptul de a trăi în pace

Dreptul la joacă

Dreptul de a fi diferit, de a fi unic!

44

Sarina Cassvan

Sarina Cassvan (3 ianuarie 1894, Bacău - 8 ianuarie 1978, Bucureşti) -

prozatoare, publicistă, traducătoare şi autoare de piese de teatru. Aparţinea

unei familii care a dat cărturari şi oameni ai scenei. A fost infirmieră în anii

primului război mondial. Urmase (după propria-i mărturisire) studii

universitare la Berlin, apoi s-a lansat într-o febrilă activitate gazetărească.

Publică volume de schiţe, povestiri și romane. Opera sa literară a fost tradusă

în mai multe limbi străine.

8. Ascultați povestea „Inimioare, inimioare” de Sarina Cassvan.

Inimioare, inimioare de Sarina Cassvan

A fost odată un vânzător de dulciuri care striga din tot sufletul: „Inimioare! Inimioare!” şi

poftea pe toată lumea să guste „ inimioarele” de turtă dulce.

Un băieţaş se apropie timid de dânsul şi alese o inimioară, presărată cu bomboane colorate.

Nu că ar fi avut de gând să o mănânce, ci fiindcă vroia să o ducă mamei sale, care era bolnavă.

A auzit el pe cineva din casă spunând că mama lui s-a îmbolnăvit de „inimă rea” şi atunci s-a gandit

că îi va duce mamei sale inima aceea de turtă dulce, pe care să şi-o puie în locul celei „rele” şi să se

facă sănătoasă.

-Cât ceri pe inimioara asta? îl întrebă pe vânzător.

-Cinci lei, răspunse acesta.

Vrând să o plătească, văzu cu amărăciune că nu-i ajung banii. Se întristă peste măsură.

-Offf! E prea scump pentru mine.

-Dar câți bani ai tu?

-Nu am mai mult,decât doi lei.

Vânzătorul îl întrebă pentru cine vrea turta. Când copilul îi spuse că vrea să o ducă mamei

sale, fiindcă e bolnavă de „inimă rea”, negustorul i-o dădu fără să primească nici un ban.

Copilul mulţumi şi alergă acasă într-un suflet:

- Mămico, mămico! Ţi-am adus altă inimă! Arunc-o pe cea bolnavă şi rea şi pune-o pe asta să

te faci sănătoasă!

Mama n-a înţeles la început ce vrea băieţelul. Dar când acesta i-a întins inima de turtă dulce,

a priceput, l-a luat în braţe şi l-a sărutat, plină de fericire, văzând cât de mult o iubeşte copilul ei.

-Să trăiești, dragul mamei!Ești un băiețel bun. Dar nu înțeleg de ce vrei să o arunc pe

cealaltă?

-Fiindcă toți din casă spun că te-ai îmbolnăvit de „inimă rea” și când am văzut inima asta de

turtă dulce m-am gândit s-o cumpăr pentru tine. Nu-i așa că am făcut bine?

-Foarte bine,dragul mamei, mângâindu-l cu dragoste.

Ea i-a explicat că inimile oamenilor nu se pot schimba cu inimi de turtă dulce, dar ea se va

face bine dacă băieţelul va mânca în locul ei inimioara de turtă dulce.

45

..............................................

..............................................

..............................................

..............................................

..............................................

..............................................

..............................................

De ce negustorul nu i-a luat

banii copilului? ........................................................

........................................................

........................................................

........................................................

....................

La început băiatul nu a vrut să se atingă de inimioară. Dar după ce mama lui mâncă o

bucăţică, el luă cu plăcere restul. Din ziua aceea, mama sa începu să se însănătoşească. După câteva

zile, băieţelul se plimba cu mama sa prin târg. El o duse la vânzătorul de turtă dulce, pentru a-i arăta

acestuia că mama lui s-a făcut bine.

Mama îi reaminti negustorului cele petrecute şi îi

mulţumi pentru gestul său frumos. Era foarte mândră că băiatul

ei o iubeşte aşa de mult şi fericită că în lume mai există oameni

cu o inimă aşa bună .

Copilului îi sălta inima de bucurie că mergea alături de

mama lui care era tânără, frumoasă şi sănătoasă.

Şi oare cum să nu te faci bine când ai un copil cu o

inimă atât de bună?

9. Completați cexplozia stelară:

De ce băiatul a cumpărat

inimioara de turtă dulce?

Inimioare,

inimioare

după Sarina

Cassvan

Care sunt personajele textului?

..............................................................

............................................................

Când s-a petrecut acțiunea?

................................................................

................................................................

.......................................................

Cum s-a însănătoșit mama băiețelului?

............................................................................................

............................................................................................

............................................................................................

............................................................................................

46

George Coșbuc (1866 – 1918)

George Coşbuc s-a născut în 1866 la Hordou, azi Geporge

Coșbuc, în judeţul Bistriţa-Năsăud și a decedat în 1918 la

Bucureşti. A fost un poet român din Transilvania. S-a născut al

optulea dintre cei 14 copii ai preotului greco-catolic Sebastian

Coşbuc. Copilăria şi-o va petrece la Hordou, în tovărăşia basmelor

povestite de mama sa. Primele noţiuni despre învăţătură le

primeşte de la ţăranul Ion Guriţă, dintr-un sat vecin. Poetul şi-a

început studiile la şcoala primară din Hordou, apoi la Telciu. Mai

târziu face Facultatea de Filosofie şi Litere a Universităţii

maghiare din Cluj. A scris numeroase poezii, pe teme variate, de o

valoare incontestabilă, apreciate și peste hotare.

10. Memorați poezia „Iarna pe uliță” de George Coșbuc.

Cântec

de George Coșbuc

A venit un lup din crâng

Și-alerga prin sat să fure

Și să ducă în pădure

Pe copiii care plâng.

A venit la noi la poartă

Și-am ieșit eu c-o nuia:

- Lup flămând cu trei cojoace

Hai la maica să te joace!

Eu chemam pe lup încoace

El fugea încotro vedea.

Ieri pe drum un om sărac

Întreba pe la vecine:

- Poartă-se copiii bine?

Dacă nu, să-i vâr în sac!

Și-a venit la noi la poartă

Și-am ieșit eu și i-am spus:

- Puiu meu e bun și tace

Nu ți-l dau și du-te-n pace!

Ești sărac, dar n-am ce-ți face!

Du-te, du-te ! Și s-a dus.

Și-a venit un negustor

Plin de bani, cu vâlvă mare

Cumpăra copii pe care

Nu-i iubește mama lor.

Și-a venit la noi la poartă

Și-am ieșit și l-am certat:

N-ai nici tu, nici împăratul

Bani să-mi cumpere băiatul!

Pleacă-n sat, că-i mare satul,

Pleacă, pleacă! Și-a plecat.

47

11. Bifaţi răspunsurile corecte:

a) Lunile de iarnă sunt:

• noiembrie

• ianuarie

• decembrie

• februarie

• martie

b) Caracteristicile iernii întâlnite în poezie sunt:

• E zăpadă abundentă

• Este ger cumplit

• Cerul este înnorat

• Viscoleşte

• Este lapoviţă

• Bate vântul

12. Descrieţi tabloul de iarnă din poezie, completând propoziţiile:

Câte-un fulg ...................................................

Norii ..............................................................

Pe râu ............................................................

Vântul ...........................................................

Vuietul ..........................................................

Copiii ............................................................

13. Alegeţi explicaţiile corecte:

grămadă: unul peste altul potolit

năvalnic: calm nestăpânit

liniştit: zgomot mare de-a valma

vuiet: agitat hărmălaie

14. Scrieţi cuvinte cu sens opus:

a început: ________________ ziua:________________

cade:____________________ mare:________________

vine:____________________ râd:_________________

supărat:__________________ înalt:________________

15. Potriviţi însuşirile cu ajutorul liniilor:

fulg plumburii soare cenuşiu vânt puternic

nori adormit râu rotund copii sclipitoare

sat argintiu fum îngheţat zăpadă veseli

48

Barbu Ștefănescu Delavancea

Scriitorul român Barbu Ștefănescu Delavrancea s-a născut pe 11

aprilie 1858, la București. Delavrancea își face clasele primare la

gimnaziul "Gh. Lazăr" din București, după care este admis bursier la

liceul "Sf. Sava".

Scriitorul debutează literar în anul 1877, publicând în "Romania

Liberă" o poezie patriotică semnată Barbu. Începând cu anul 1877

urmează cursurile Facultății de drept din București.

A scris volume de poezii pe teme variate. Un loc deosebit în opera sa îl

ocupă nuvelele și povestirile: Bunicul, Bunica, De azi și de demult. S-a

impus și ca dramaturg: Apus de soare, Viforul , Luceafărul.

A fost avocat, profesor, primar al Capitalei, ministru al Lucrărilor Publice și ministru al

Industriei și Comerțului. Scriitorul moare la Iași în 1918 și este înmormântat la Cimitirul

"Eternitatea".

16. Ascultați sau vizualizați filmulețul „Bunicul” de Barbu Şt. Delavrancea.

Bunicul de Barbu Şt. Delavrancea

Se scutură din salcâmi o ploaie de miresme. Bunicul stă pe

prispă. Se gândeşte. La ce se gândeşte? La nimic. Numără florile

care cad. Se uită în fundul grădinii. Se scarpină-n cap. Iar numără

florile scuturate de adiere. Pletele lui albe şi creţe parcă sunt nişte

ciorchini de flori albe; sprâncenele, mustăţile, barba… peste toate

au nins ani mulţi şi grei.

Numai ochii bunicului au rămas ca odinioară: blânzi şi mângâietori.

Cine trânti poarta?

– Credeam că s-a umflat vântul… o, bată-vă norocul,

cocoşeii moşului!

Un băietan şi o fetiţă, roşii şi bucălaţi, sărutară

mâinile lui „tata-moşu”.

– Tată-moşule, zise fetiţa, de ce zboară păsările?

– Fiindcă au aripi, răspunse bătrânul, sorbind-o din

ochi.

– Da’, raţele n-au aripi? Ele de ce nu zboară?

– Zboară, zise băiatul, dar pe jos.

Bătrânul cuprinse într-o mână pe fată şi în cealaltă pe

băiat.

– O, voinicii moşului!…

Şi zâmbi pe sub mustăţi, şi îi privi cu atâta dragoste,

că ochii lui erau numai lumină şi binecuvântare.

– Tată-moşule, da’ cocorii un’ se duc când se duc?

– În ţara cocorilor.

– În ţara cocorilor?

– Da.

– Dar rândunelele un’ se duc când se duc?

49

– În ţara rândunelelor.

– În ţara rândunelelor?

– Da…

– Tată-moşule, aş vrea să-mi crească şi mie aripi şi să zbor sus de tot, până în slava

cerului, zise băiatul netezindu-i barba.

– Dacă ţi-or creşte ţie aripi, zise fata, mie să-mi prinzi o presură şi un sticlete.

– Da… hâ… hâ… ce fel… şi mie?

Fata se întristă.

Bătrânul o mângâie şi zise băiatului:

– Bine, să prinzi şi pentru tine, să prinzi şi pentru ea.

– Ţie două şi mie două… nu-i aşa, tată-moşule?

– Fireşte, ţie două, lui două şi mie una.

– Vrei şi tu, tată-moşule? întrebă băiatul, cu mândrie.

– Cum de nu? Mie un scatiu.

Ce fericiţi sunt!

Băiatul încălecă pe un genunchi şi fata pe altul. Bunicul îi joacă. Copiii bat din palme.

Bunicul le cântă „Măi cazace, căzăcele, ce caţi noaptea prin argele”…

O femeie uscăţivă intră pe poartă cu două doniţe de apă. Copiii tăcură din râs şi bunicul

din cântec. E muma lor şi fata lui. Cum îl văzu, începu:

– I… tată, şi d-ta… iar îi răzgâi… o să ţi să suie în cap…

Bunicul ridică mâna în sus, aducând deştele ca un preot care binecuvântează, şi zise

prelung:

– Lăsaţi pe copii să vie la mine!

– Biiine, tată, biiine… dar ştii… o, bată-i focul de copii!…

Femeia intră în casă.

– Să-i bată norocul şi sănătatea, şopti moşul ca şi cum ar fi mustrat pe cineva, şi sărută în

creştetul capului şi pe unul, şi pe altul.

Şi iar începu râsul, şi jocul, şi cântecul.

Se osteni bunicul. Stătu din joc. Copiii începură să-l mângâie.

Din vorbă în vorbă, copiii se făcură stăpâni pe obrajii bunicului.

– Partea asta este a mea.

– Şi partea asta, a mea!

– Mustaţa asta este a mea.

– Şi asta, a mea!

La barbă se încurcară. Bunicul îi împăcă, zicându-le:

– Pe din două.

Şi copiii o şi despicară, cam repede, că bătrânul strânse din ochi.

– Jumătate mie.

– Şi jumătate mie.

Şi după ce o împărţiră frăţeşte, începu lauda.

Băiatul:

– Mustaţa mea e mai lungă.

Fata:

– Ba a mea e mai lungă!

Şi băiatul întinse de o mustaţă şi fata de alta, ba a lui, ba a ei să fie mai lungă.

Pe bunic îl trecură lacrimile, dar tăcu şi-i împăcă zicându-le:

– Amândouă sunt deopotrivă.

– Ş-a mea, ş-a ei!

– Ş-a mea, ş-a lui!

La obraji cearta se aprinse mai tare.

50

– Partea mea e mai frumoasă.

– Ba a mea, că e mai albă!

Bunicul zâmbi.

– Ba a mea, că e mai caldă!

– Ba a mea, că e mai dulce!

– Ba a mea, că nu e ca a ta!

– Ba a mea, că are un ochi mai verde!

– Ba a mea, că are un ochi şi mai verde!

Bunicul abia se ţinea de râs.

– Ba a mea!

– Ba a mea!

Şi băiatul, înfuriindu-se, trase o palmă în partea fetei. Fata ţipă, sări de pe genunchiul

bătrânului, se repezi şi trase o palmă în partea băiatului. Băiatul, cu lacrimile în ochi, sărută

partea lui, şi fata, suspinând pe a ei.

Mama lor ieşi pe uşă şi întrebă răstit:

– Ce e asta, viermi neadormiţi?!

Obrajii bunicului erau roşii şi calzi. Şi surâzând fericit, răspunse fie-sei:

– Lăsaţi-i pe copii să vie la mine!

17. Completați:

a) Titlul textului este _____________________________

b) Autorul este ___________________________________

c) Personajele sunt: ___________________________________

18. Completați spațiile libere:

Cum îl numeau copiii pe bunicul lor? R: ________________________________

Câți nepoți avea bunicul? R: __________________________________________

În ce anotimp se petrece acțiunea? R: ___________________________________

Cum erau?

Pletele bunicului:- ___________________și ________________________

ca ___________________________________________________________

anii bunicului: ________________și______________________

ochii bunicului: _______________și______________________

( leneș și nepriceput; albe și crețe; mulți și grei; ca niște ciorchini de flori albe;

blânzi și mângâietori)

Copiii au început să se certe pe ________________ bunicului și fiecare nepot a pus

stăpânire pe câte unul. După ce au început să se certe de la obrajii celuilalt, fiecare nepot dete

câte o ________ peste partea celuilalt. Obrajii bunicului se făcuseră __________și___________.

Dar dânsul nu s-a _____________.

19. Joc de rol. Dramatizați sceneta de mai sus.

51

Ion Luca Caragiale

Ion Luca Caragiale s-a născut la 1 februarie 1852,

Haimanale, care-i poartă astăzi numele, județul Prahova și a

decedat în 1912 la Berlin. A fost un dramaturg, nuvelist,

pamfletar, poet, scriitor, director de teatru, comentator politic și

ziarist român, de origine greacă. Este considerat a fi cel mai mare

dramaturg român și unul dintre cei mai importanți scriitori

români. Operele sale au reflectat cel mai bine realitățile, limbajul

și comportamentul românilor. A fost ales membru al Academiei

Române post-mortem.

20. Ascultați sau vizionați filmulețul „Vizită...” de Ion Luca Caragiale.

Vizită …

de I.L. Caragiale

M-am dus la Sf. Ion să fac o vizită doamnei Maria Popescu, o veche prietină, ca s-o

felicit pentru onomastica unicului său fiu, Ionel Popescu, un copilaş foarte drăguţ de vreo opt

anişori. N-am voit să merg cu mâna goală şi i-am dus băieţelului o minge foarte mare de cauciuc

şi foarte elastică. Atenţiunea mea a făcut mare plăcere amicei mele şi mai ales copilului, pe care

l-am găsit îmbrăcat ca maior de roşiori în uniformă de mare ţinută. După formalităţile de rigoare,

am început să convorbim despre vreme, despre sorţii agriculturii – d. Popescu tatăl este mare

agricultor – despre criză ş.cl (și celelalte). Am observat doamnei Popescu că în anul acesta nu se

prea vede la plimbare, la teatru, la petreceri… Doamna mi-a răspuns că de la o vreme i se urăşte

chiar unei femei cu petrecerile, mai ales când are copii.

-Să-ţi spun drept, cât era Ionel mititel, mai mergea; acu, de când s-a făcut băiat mare,

trebuie să mă ocup eu de el; trebuie să-i fac educaţia. Şi nu ştiţi dv. bărbaţii cât timp îi ia unei

femei educaţia unui copil, mai ales când mama nu vrea să-l lase fără educaţie!

-Pe când doamna Popescu-mi expune părerile ei sănătoase în privinţa educaţiei copiilor,

auzim dintr-o odaie de alături o voce răguşită de femeie bătrână:

-Uite, coniţă, Ionel nu s-astâmpără!

-Ionel! strigă madam Popescu; Ionel! vin’ la mama!

Apoi, cătră mine încet:

-Nu ştii ce ştrengar se face… şi deştept… Dar vocea de dincolo adaogă:

-Coniţă ! uite Ionel! vrea să-mi răstoarne maşina !… Astâmpără-te, că te arzi!

-Ionel! strigă iar madam Popescu; Ionel ! vin’ la mama!

-Sări, coniţă! varsă spirtul! s-aprinde!

-Ionel! strigă iar mama, şi se scoală repede să meargă după el. Dar pe când vrea să iasă pe

uşe, apare micul maior de roşiori cu sabia scoasă şi-i opreşte trecerea, luând o poză foarte

marţială.

Mama ia pe maiorul în braţe şi-l sărută…

52

-Nu ţi-am spus să nu te mai apropii de maşină când face cafea, că daca te-aprinzi, moare

mama? Vrei să moară mama?

-Dar – întrerup eu – pentru cine aţi poruncit cafea, madam. Popescu?

-Pentru dumneata.

-Da de ce vă mai supăraţi?

-Da ce supărare!

Madam Popescu mai sărută o dată dulce pe maioraşul, îl scuipă, să nu-l deoache, şi-l lasă

jos. El a pus sabia în teacă, salută milităreşte şi merge într-un colţ al salonului unde, pe două

mese, pe canapea, pe foteluri şi pe jos, stau grămădite fel de fel de jucării. Dintre toate, maiorul

alege o trâmbiţă şi o tobă. Atârnă toba de gât, suie pe un superb cal vânăt rotat, pune trâmbiţa la

gură şi, legănându-se călare, începe să bată toba cu o mână şi să sufle-n trâmbiţă. Madam

Popescu îmi spune ceva; eu n-aud nimica. Îi răspund totuşi că nu cred să mai ţie mult gerul aşa

de aspru; ea n-aude nimica.

-Ionel! Ionel!! Ionel!!! Du-te dincolo, mamă; spargi urechile dumnealui! Nu e frumos,

când sunt musafiri!

Iar eu, profitând de un moment când trâmbiţa şi toba tac, adaog:

-Şi pe urmă, d-ta eşti roşior, în cavalerie.

-Maior! strigă mândrul militar.

-Tocmai! zic eu. La cavalerie nu e tobă; şi maiorul nu cântă cu trâmbiţa; cu trâmbiţa

cântă numai gradele inferioare; maiorul comandă şi merge-n fruntea soldaţilor cu sabia scoasă.

Explicaţia mea prinde bine. Maiorul descalică, scoate de după gît toba, pe care o trânteşte cât

colo; asemenea şi trâmbiţa. Apoi începe să comande:

-Înainte! marş!

Şi cu sabia scoasă, începe să atace straşnic tot ce-ntâlneşte-n cale. În momentul acesta,

jupâneasa cea răguşită intră cu tava aducând dulceaţă şi cafele. Cum o vede, maiorul se opreşte o

clipă, ca şi cum ar vrea să se reculeagă fiind surprins de inamic. Clipa însă de reculegere trece ca

o clipă, şi maiorul, dând un răcnet suprem de asalt, se repede asupra inamicului. Inamicul dă un

ţipăt de desperare.

-Ţine-l, coniţă, că mă dă jos cu tava!

Madam Popescu se repede să taie drumul maiorului, care, în furia atacului, nu mai vede

nimic înaintea lui. Jupâneasa este salvată; dar madam Popescu, deoarece a avut imprudenţa să

iasă din neutralitate şi să intervie în război, primeşte în obraz, dedesubtul ochiului drept, o

puternică lovitură de spadă.

-Vezi? vezi, dacă faci nebunii? era să-mi scoţi ochiul… Ţi-ar fi plăcut să mă omori?

Sărută-mă, să-mi treacă şi să te iert!

Maiorul sare de gâtul mamei şi o sărută… Mamei îi trece; iar eu, după ce am luat

dulceaţa, mă pregătesc să sorb din cafea…

-Nu vă supără fumul de tutun? întreb eu pe madam Popescu.

-Vai de mine! la noi se fumează… Bărbatu-meu fumează… şi… dumnealui… mi se pare

că-i cam place.

Şi zicând „dumnealui”, mama mi-arată râzând pe domnul maior.

-A! zic eu, şi dumnealui?

-Da, da, dumnealui! să-l vezi ce caraghios e cu ţigara-n gură, să te prăpădeşti de râs… ca

un om mare…

53

-A! asta nu e bine, domnule maior, zic eu; tutunul este o otravă…

-Da tu de ce tragi? mă-ntrerupe maiorul lucrând cu lingura în cheseaua de dulceaţă…

-Ajunge, Ionel! destulă dulceaţă, mamă! iar te-apucă stomacul…

Maiorul ascultă, după ce mai ia încă vreo trei-patru linguriţe; apoi iese cu cheseaua în

vestibul.

-Unde te duci? întreabă mama.

-Viu acu! răspunde Ionel

După un moment, se-ntoarce cu cheseaua goală; o pune pe o masă, se apropie de mine,

îmi ia de pe mescioară tabacherea cu ţigarete regale, scoate una, o pune în gură şi mă salută

milităreşte, ca orice soldat care cere unui ţivil să-i împrumute foc. Eu nu ştiu ce trebuie să fac.

Mama, râzând, îmi face cu ochiul şi mă-ndeamnă să servesc pe domnul maior. Întind ţigareta

mea, militarul o aprinde pe a lui şi, fumând, ca orice militar, se plimbă foarte grav de colo până

colo. Eu nu-l pot admira îndestul, pe când mama îl scuipă, să nu-l deoache, şi îmi zice:

-Scuipă-l, să nu mi-l deochi!

Maiorul şi-a fumat ţigareta până la carton. Apoi se repede la mingea pe care i-am adus-o

eu şi-ncepe s-o trântească. Mingea sare până la policandrul din tavanul salonului, unde turbură

grozav liniştea ciucurilor de cristal.

-Ionel! astâmpără-te, mamă! Ai să spargi ceva… Vrei să mă superi? vrei să moară mama?

Dar maiorul s-a-ndârjit asupra ghiulelei săltătoare, care i-a scăpat din mână: o trânteşte cu

mult necaz de parchet. Eu aduc spre gură ceaşca, dar, vorba francezului, entre la coupe et les

lèvres… 4 mingea îmi zboară din mână ceaşca, opărindu-mă cu cafeaua, care se varsă pe

pantalonii mei de vizită, coloarea oului de raţă.

-Ai văzut ce-ai făcut?… Nu ţi-am spus să te-astâmperi… Vezi? ai supărat pe domnul!…

aldată n-o să-ţi mai aducă nici o jucărie! Apoi, întorcându-se către mine, cu multă bunătate:

-Nu e nimic! iese… Cafeaua nu pătează! iese cu niţică apă caldă!… Dar n-apucă să

termine, şi deodată o văd schimbându-se la faţă ca de o adâncă groază. Apoi dă un ţipăt şi,

ridicându-se de pe scaun:

-Ionel! mamă! ce ai?

Mă-ntorc şi văz pe maiorul, alb ca varul, cu ochii pierduţi şi cu drăgălaşa lui figură

strâmbată.

Mama se repede spre el, dar până să facă un pas, maiorul cade lat.

-Vai de mine! ţipă mama. E rău copilului!… Ajutor! moare copilul!

Ridic pe maiorul, îi deschei repede mondirul la

gât şi la piept.

-Nu-i nimica! zic eu. Apă rece!

Îl stropesc bine, pe când mama pierdută îşi

smulge părul.

-Vezi, domnule maior? îl întreb eu după ce-şi mai

vine în fire; vezi? Nu ţi-am spus eu că tutunul nu e lucru

bun? Aldată să nu mai fumezi!

Am lăsat pe madam Popescu liniştită cu scumpul

ei maior afară din orice stare alarmantă, şi am ieşit. Mi-am pus şoşonii şi paltonul şi am plecat.

Când am ajuns acasă, am înţeles de ce maiorul ieşise un moment cu cheseaua în vestibul — ca

să-mi toarne dulceaţă în şoşoni.

54

21. Completați explozia stelară:

22. COMPLETAȚI CU ADJECTIVE POTRIVITE :

De ce autorul a plecat în

vizită la d-na

Popescu?...........................

..........................................

..........................................

..........................................

..........................................

......................

Cum s-a comportat Ionel?

………………………………………

………………………………………

………………………………………

………………………………………

Când se petrece acțiunea?

………………………………

………………………………

………………………………

………………………………

Ce i-a dat în dar lui

Ionel?.........................

...................................

...................................

...................................

Vizită ...

de Ion Luca

Caragiale

Cine participă la acțiune?

………………………………………

………………………………………

………………………………………

Doamna

POPESCU

Ionel

55

23.Urmăriți cu atenție textul „Hoțul” de Tudor Arghezi.

Hoţul de Tudor Arghezi

În cutia cu pălării vechi, sta un urs de

catifea. Dacă nu era galben ca floarea

soarelui, el ar fi fost fioros şi podul întreg ar

fi tremurat de frica lui. Aveam în pod: doi

berbeci năpârliţi, trei vaci fără picioare şi un

armăsar care sta în pod, fiindcă era de lemn

şi vopsit cu pensula verde. Dar era galben şi

culoarea asta micşorează seriozitatea

lucrurilor şi nu sperie pe nimeni şi au luat-o

florile pentru ele. Şi mai avea ursul doi ochi

de sticlă, care se uitau drept în tavan.

Domnişoara cusătoreasă, îmbrăcând ursul cu

şase petice croite frumos, cred că s-a înşelat

când a trebuit să-i puie şi ochii, greşind cutia

ochilor de urs şi luând dintr-o altă cutie doi

ochi de porumbel. Un urs se cere încruntat;

ursul nostru din pod se uita cu blândeţe.

Ursul stătuse jos în casă doi ani întregi

şi ajunsese atât de stricător încât am fost

nevoit să-l pun deoparte în singurătate şi el

se trezi în cutia cu pălării, numai după ce încercase zadarnic fel de fel de mijloace de

îndreptare. Croind ursul după faţa unei scurteici moştenită de la o cocoană bunică,

croitoreasa nu se gândise că fără să vrea, prin potrivirea mădularelor, îi dă nişte

năravuri pe care, nici scurteica, nici catifeaua nu le avuseră la timpul lor. Tatăl urşilor

care umblă nevăzut şi îngrijeşte în munte de copiii lui săpându-le peşteri, răsturnând

iarba cât un pietroi pe bârloage, spălându-i în somn, pieptănându-i şi tăindu-le

unghiile cu un fierăstrău de argint, face ce face şi trece şi pe la urşii de pâslă pentru

copii şi le dă câte un crâmpei de nărav.

Ursul nostru se nărăvise să fure şi nu altceva decât bomboane, ciocolată, fructe

şi rahat. Când Tătuţu aducea o cutie cu lucruri dulci, ursul mirosea şi golea

numaidecât cutia, fără să-l vadă nimeni.

- Cine a mâncat ciocolata?

- U`su, răspundea ridicând din umeri băiatul. Nu mai e.

- Dar cutia cu bomboane englezeşti?

- U`su, răspundeau fata şi băiatul.

Îl văzuseră amândoi. L-au prins de câteva ori cu cutiile în braţe fugind sub

canapea. L-au şi bătut. Odată i-au rupt o ureche de bumbac. De ani de zile ursul a

mâncat toată ciocolata, toată dulceaţa de zmeură şi de chitră, caisele verzi, nucile,

56

şerbetul. Însă el nu mânca tot borcanul. Lua câte puţin ca să nu se cunoască. Scotea

câte un pumn de bomboane, câţiva biscuiţi şi le mânca pe toate cu încetul.

Aşa s-a făcut că am trimis hoţul în pod ca să-l pedepsim şi să cruţăm dulciurile

copiilor. Însă el fură şi acum. Vine din pod. Noi nu l-am întânlit niciodată pe scară. Se

fereşte de noi, însă copiii l-au văzut de mai multe ori cum vine, cum deschide dulapul,

cum desface borcanele şi cutiile, cum le goleşte şi cum fuge îndărăt. De copii, ursul

nu vrea să se ferească.

Strămutarea lui în pod a fost cu atât mai binevenită, cu cât învăţase de la urs să

mănânce zahăr şi mielul cu părul creţ şi mingea. Şi de la miel a învăţat şi mingea să

pape dulceaţă furată, confeturi, cozonac şi prăjituri. Ba mi se pare că ursul niciodată

nu a mâncat ce mănâncă acum toate mingile care înconjoară borcanele şi cutiile şi sug

din ele tot.

Tătuţu nu bate ursul, nici mielul, nici mingile, pentru că el ştie că trebuie să

crească şi lasă dulapurile descuiate, cutiile cu capacul niţel ridicat, borcanele cu ţipla

nelegată pentru că mingile nu au degete ca să le deslege sfoara şi să descuie dulapul.

Totuşi într-o zi, Tătuţu o să se puie la pânda chiar în dulap. Când ursul şi mielul vor

veni cu linguriţa, cu lăbuţa, ca să se înfrupte, o să-l găsească pe Tătuţu între borcane.

Şi atunci nu ştiu care din trei va fugi mai repede speriat: mielul, ursul sau Tătuţul.

24. CADRANUL Enumeră personajele textului și alcătuiește enunțuri

simple cu aceste cuvinte:

___________, _____________, ______________.

_ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _

________________________________________________

________________________________________________

_ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _

________________________________________________

________________________________________________

_ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _

________________________________________________

________________________________________________

_ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _

Găseşte cuvinte cu acelaşi înţeles pentru :

blăniță moale -____________________________

tata -___________________________________

alergând -_______________________________

a mânca ceva delicios-______________________

repede -__________________________________

a hoți -___________________________________

3.Pune întrebări pentru a obține următoarele răspunsuri:

________________________________________________

________________________________________________

________________________________________________

În cutia cu pălării vechi sta un urs de catifea.

_________________________________________________

_________________________________________________

_________________________________________________

Tata a trimis ursul în pod.

_________________________________________________

_________________________________________________

__ _______________________________________________

Într-o zi, tătuțu se va pune la pândă, chiar în dulap.

Redă prin desen un fragment din text.

57

BIBLIOGRAFIE

1. Agrigoroae, Dan Literatură pentru copii, clasa a II-a (disciplina

opţională) Editura ADAN, Piatra Neamţ;

2. Crăciun, Boris şi Vacariu,

Dumitru

Legende populare, Editura Porţile Orientului, Iaşi, 1998;

3. Gheorghe, Vasilica şi

Nedelcu, Diana, Luiza

Sinteze de cultură generală, Editura Niculescu,

Bucureşti;

4. Tolstoi, Lev Povestiri, Editura Ion Creangă, Bucureşti, 1988;

6. Şincan, Eugenia şi Enache,

Viorica

Educaţia moral civică, Editura Coresi, Bucureşti, 1993;

7. XXXX Legende despre flori şi păsări, Editura Minerva,

Bucureşti, 1990;

8. XXXX Legende populare româneşti, Editura Minerva,

Bucureşti, 1981.

www.google.com

www.didactic.ro

http://www.google.com/

http://www.didactic.ro/

sanda cioroianu - isjolt.ro€¦ · cum se face o carte de grigore vieru da.cartea a fost un copac...

Documents