1

Universitatea de Stat din Moldova

Facultatea Ştiinţe Economice

Catedra Economie Marketing și Turism

Referat

Caracteristica activității organizațiilor non-

profit prestatoare de servicii

A efectuat: Russu Alina, Gr. MK 1301

A verificat: Buzdugan Adriana, dr., lector univ.

Ungurean Dragoș, lector univ.

Chişinău, 2015

2

CUPRINS

Introducere ...........................................................................................................................1

Aspecte teoretice privind organizațiile non-profit ...............................................................3

Trăsături specifice organizațiilor non-profit ........................................................................8

Concluzii ............................................................................................................................12

Bibliografie ........................................................................................................................13

3

Introducere

Actualitatea şi importanţa temei:

Organizațiile non-profit, sau ONG-urile, fac parte din societatea noastră încă din cele mai vechi

timpuri, iar în ultimii ani activitatea acestora se face și mai evidențiată și apreciată, lucru care poate fi

observat și prin multitudinea de noi ONG-uri care apar în Republica Moldova în fiecare an. Analizând

trăsăturile specifice ale organizațiilor non-profit putem observa și determina importanța acestora în

societate, căci acestea şi-au dovedit eficienţa în identificarea şi soluţionarea problemelor comunităţii,

în atragerea şi punerea în valoare a unor resurse umane şi financiare, în evaluarea gradului de

eficacitate a politicilor publice prin: creşterea calităţii serviciilor publice; gestionarea mai eficientă a

patrimoniului public; rentabilizarea serviciilor publice; conservarea mai bună a patrimoniului public;

reducerea cheltuielilor administrative etc. Pentru a putea valorifica și mai mult activitatea și

capacitatea organizațiilor non-profit, trebuie să cunoaștem aspectul acestora.

Scopul acestui subiect este în determiarea trăsăturilor caracteristice ale organizațiilor non-profit.

Obiectivele:

1. Determinarea aspectelor generale privind organizațiile non-profit;

2. Determinarea trăsăturilor caracteristice organizațiilor non-profit;

3. Identificarea serviciilor prestate de către o organizație non-profit internațională.

Obiectul cercetării îl reprezintă organizațiile non-profit prestatoare de servicii.

Metodologie de cercetare: Cercetarea se bazează pe un set de metode care se află în

interdependenţă precum ar fi: analiza, deducţia, inducţia şi sinteza. Suportul teoretic şi metodologic

au fost lucrările lui Ion Boboc – „Managementul organizațiilor non-guvernamentale” și a lui

Strainescu Ioan – „Managementul ONG-urilor”.

Cuvinte cheie: organizație, non-profit, servicii, ONG, trăsături.

4

I ASPECTE TEORETICE PRIVIND ORGANIZAȚIILE NONPROFIT

Încercarea de definire a unui domeniu de ştiinţă, a unui concept sau a unui fenomen social devine de

actualitate în momentul atingerii maturităţii de către acesta. Găsirea unei definiţii unanim acceptate

pentru sectorul nonprofit sau cel de-al treilea sector este, însă, o sarcină complexă. Considerăm însă

că definiţia cea mai completă a fost formulată în anul 1992 de către Lester Salmon şi Helmut Anheier

în lucrarea lor intitulată „Social Origins of Civil Society”. Ei au stabili şapte criterii care în opinia lor

caracterizează sectorul nonprofit. Cele şapte criterii sunt:

- instituţionalizarea,

- separarea de stat,

- non-distribuţia profitului,

- autonomia,

- voluntariatul,

- nemisionarismul religios

- apolitismul

Indiferent de cum se numesc ONG-urile toate au o singură definiţie. Ele sunt formaţiuni benevole, de

sine stătătoare, constituite prin libera manifestare a voinţei cetăţenilor asociaţi pe baza comunităţii de

interese profesionale şi/sau de altă natură, în vederea realizării în comun a drepturilor civile,

economice, sociale şi culturale, care nu au drept scop obţinerea profitului.

În diferitele țări din întreagă lume, ONG-urile pot fi de multe feluri: consilii în comerțul cu produse

agricole, cercetași, agenții caritabile, cluburi de șah, avocați ai drepturilor copiilor, coruri, biserici,

grupuri de utilizatori ai computerului, cooperative, uniuni de credit, grupuri de veterani ecologiști,

apărători ai mediului înconjurător, asociații etnice, cluburi de suporteri sportivi, bănci de alimente,

asociații de viitori fermieri, apărători ai drepturilor omului, organizații internaționale de întrajutorare

și dezvoltare, asociații de artă și literatură, grupuri protestatare, asociații de modelism, festivaluri

municipale, cluburi de fotografie, consilii polițienești, grupuri religioase, asociații profesionale,

cluburi de dans, grupuri de studiu, grupuri de voluntari pentru infirmi, și multe altele.

Organizațiile neguvernamentale trebuie să îndeplinească următoarele criterii:

5

- să funcţioneze ca entitate structurată: pot face dovada unei anumite structuri organizaţionale

instituţionalizate. Cel mai adesea, aceste instituţii funcţionează ca persoane juridice, dar

funcţionarea lor este posibila și fără să aibă personalitate juridică;

- să fie de natură privată: sunt instituţional separate de autorităţile publice (fapt care nu exclude

finanţarea din bugetul public), fiind constituite pe baza liberei iniţiative;

- sa respecte criteriul non-distribuţiei profitului: pot genera venituri, respectiv obţine „profit”

din activităţile lor, dar acestea nu pot fi distribuite membrilor sau organelor de conducere, ci

sunt folosite doar pentru atingerea obiectivelor declarate;

- să se auto-guverneze - au capacitatea de a-și asuma decizii privind funcţionarea internă sau

relaţiile cu alte instituţii în mod independent, iar structurile de conducere nu sunt dominate de

reprezentanţii autorităţilor publice;

- să fie voluntare - se bazează, în general, pe activităţi voluntare în acţiunile pe care le desfăşoară

(fapt care nu exclude posibilitatea angajării de personal) sau în procesul de conducere;

- să fie de interes public - servesc unor scopuri de interes public sau contribuie la binele public.

Tipuri de ONG-uri

Organizațiile non-profit sunt, în mare parte ONG-uri. De aceea, putem analiza tipologia organizațiilor

non-profit, din punct de vedere economic (după modul în care primește și distribuie bunuri), după cum

urmează:

- Organizații receptor-distributive: sunt cele care se bazează, în exclusivitate, pe donațiile pe

care apoi le distribuie pentru a-și realiza misiunea și obiectivele.

- Organizații productiv-distributive: sunt cele care dispun de o oarecare dotare, cu care speră să

se regenereze continuu, după ce distribuie partea productivă destinată distribuirii și donațiile

primite suplimentar.

- Organizații clientelare: sunt cele care se bazează pe clienți constanți, care au nevoie de

serviciile pe care le realizează aceste tipuri de organizații (spitale și sanatorii, școli și

universități, teatre și case de cultură)- toate în totalitate sau în parte neguvernamentale, atâta

vreme cât se supun parțial sau total principiilor ce caracterizează activitatea organizațiilor non-

profit: auto-conducere, caracter non-guvernamental, oferta de servicii publice sau personale

diversificate, respectarea restricției non-directivității profitului între proprii membri sau

conducători, implicarea parțială a voluntariatului persoanelor angajate sau asociate.

6

Dacă se ia în calcul criteriu controlului sistemului de distribuire a resurselor (control final, adică

puterea de a alege consiliul de conducere), atunci se obțin două noi tipuri de ONG-uri:

- ONG-uri comunitare - controlul final aparține „patronilor” comunitari, adică comunității,

celor care reprezintă liderii acesteia;

- ONG-uri antreprenoriale - controlul final este intern, caz în care consiliul de conducere se

auto – perpetuează.

Intersecțiile dintre cele două tipologii de mai sus conduc la combinație de șase „tipuri ideale” de ONG-

uri, după cum urmează:

- Comunitar – receptor – distributive;

- Antreprenorial – receptor – distributive;

- Comunitar – clientelare;

- Antreprenorial – clientelare;

- Comunitar – productiv – distributive;

- Antreprenorial – productiv – distributive.

Termenul de „tipuri ideale” de ONG-uri nu se referă la cele mai bune forme, ci la formele pure, care

însă evident nu sunt posibile. De aceea, realitățile vor arăta, de exemplu ca tipul ideal antreprenorial

– receptor – distributiv ar putea sa aibă, la un moment dat și o formă cu specific pentru tipul comunitar

– clientelar.

Cristian Jura, a evidențiat mai multe tipuri de ONG-uri, acesta clasificându-le într-un mod mai

simplist, dar mai ușor de utilizat, prin utilizarea a șapte criterii după cum urmează:

1. După domeniul de activitate:

- cele care se ocupă de educație;

- cele care se ocupă de sănătate (Médecine sans frontières, etc.);

- cele care se ocupă de protecția mediului înconjurător (Green Peace, World Wide Found, etc.);

- cele care se ocupă cu drepturile omului (Amnesty International, Human Rights Watch, etc.);

- cele care se ocupă cu protecția anumitor profesii (Asociația Internațională a Juriștilor,

American Bar Association, etc.);

- cele care se ocupă de protecția minorităților (Asociația Internațională a Popoarelor Indigene,

etc.).

7

2. După sfera de activitate:

- ONG-uri interne (în România: FDSC – Fundația pentru Dezvoltarea Societății Civile, ARDU-

Asociația Română de Drept Umanitar, LADO - Liga Apărării Drepturilor Omului , etc.);

- ONG-uri internaționale (Crucea Roșie internațională, Green Peace, etc.).

3. După modul de finanțare a programelor:

- surse proprii;

- donații (de la donatori persoane individuale, de la corporații, fundații, agenții guvernamentale).

4. După relația cu organizațiile internaționale inter – guvernamentale:

- ONG-uri cu statut consultativ pe lângă organizațiile internaționale;

- ONG-uri care nu beneficiază de un statut consultativ pe lângă organizațiile internaționale.

5. În funcție de caracteristica economică:

- ONG-uri receptiv – distributive (forța lor stă în eficiența distribuției, localizată pe obiective

clar conturate);

- ONG-uri productiv – distributive (forța lor stă în dotarea cu funcții generatoare de resurse,

dintre care o parte este folosită pentru reproducerea dotării, iar cealaltă pentru oferta de bunuri

și servicii);

- ONG-uri clientelare (forța lor stă în serviciile ce pot fi vândute unei clientele disponibile: în

spitale, sanatorii, școli, universități, teatre, etc.).

6. După posibilitatea de a influența procesul decizional al organizațiilor inter – guvernamentale:

- ONG-uri cu statut consultativ, care influențează procesul decizional al organizațiilor inter –

guvernamentale;

- ONG-uri care doar contribuie la implementarea programelor organizațiilor inter –

guvernamentale.

7. În funcție de faptul dacă au sau nu calitatea de finanțatori:

- ONG-uri cu rol de finanțatori (cele la nivel internațional);

- ONG-uri care nu au această calitate, aflate la nivel local (de exemplu, Fundația pentru o

Societate Deschisă).

8

II TRĂSĂTURI SPECIFICE ALE ORGANIZAȚIILOR NON-PROFIT

Prima trãsãturã specificã rezultã din lipsa orientãrii asupra profitului. Literatura de specialitate

stabileşte şi alte câteva caracteristici ale organizaţiilor non-profit, care derivã din trãsãtura de bazã:

- lipsa unor preţuri de piaţã pentru serviciile prestate;

- lipsa unui circuit de schimb real (servicii contra cost);

- structura de tip asociativ/cooperativ;

- producerea în special de bunuri nemateriale.

Neorientarea spre profit determinã constatarea cã managementul aplicat în aceste organizaţii este un

management adaptat convenabil problematicii şi specificului activitãţii non-profit, ale cãrui

caracteristici ar fi: orientarea spre eficacitate (raţionalitate), orientarea spre obiective, orientarea spre

marketing.

Chiar dacã nu existã indicatori de profitabilitate şi rentabilitate, organizaţia îşi apreciazã

managementul în raport direct cu imaginea de care se bucurã, în raport cu interesul şi expectaţiile

beneficiarului.

Orientare spre eficienţã

Ca şi organizaţiile orientate spre profit, organizaţiile non-profit dispun de resurse. Orientarea spre

eficienţã (eficacitate) rãmâne un obiectiv fundamental. Se vor depune eforturi ca sã se realizeze cât

mai mult cu cât mai puţine mijloace. Acest deziderat va avea douã direcţii: în sensul eficienţei

(eficacitãţii) şi în sensul productivitãţii (economicitãţii).

Orientarea spre obiective şi spre viitor

Dacã managerul unei organizaţii non-profit îşi asumã cu adevãrat rãspunderea, ar trebui sã asigure trei

premise:

- sã se raporteze sistematic şi metodic la viitor;

- sã construiascã un sistem exhaustiv de fixare a obiectivelor prin planificare şi în final evaluare

şi control;

- sã se angajeze personal sã aplice un management prin obiective şi prin excepţie, sã delege

competenţe, sã urmãreascã permanent progresul şi sã efectueze controlul.

Orientarea continuã şi consecventã spre marketing

Este necesar ca organizaţia, prin însãşi natura sa de organizaţie non-profit, sã aibã o astfel de orientare

spre marketing.

9

Organizaţia trebuie sã creeze constant situaţii favorabile prin:

- a obţine resursele dorite;

- a menţine în sistem funcţionari capabili şi calificaţi care sã presteze servicii de calitate;

- a gãsi beneficiari pentru „produs", care oferã condiţii avantajoase pentru „a-l prelucra";

- a depista şi a motiva partenerii cei mai potriviţi pentru acţiuni comune;

- a crea o imagine pozitivã, de înaltã ţinutã şi o atitudine constantã de „good-will" (bunãvoinţã)

pentru a se bucura de susţinere în cercurile cele mai largi.

AIESEC este o organizație globală, non-politică și non-profit condusă de studenți și recent absolvenți

ai instituțiilor de învățământ superior. Membrii AIESEC sunt interesați în problematici globale,

leadership și management. AIESEC nu discriminează pe bază de rasă, culoarea pielii, sex, orientare

sexuală, convingeri, religie, origine etnică sau socială.

AIESEC Chișinău este o organizație care funcționează ca o simulare de companie. Aceasta are o

varietate largă de servicii (produse) pe care le oferă. Cele mai importante proiecte ale organizației sunt

cele de Exhange, adică proiecte de stagii interne și externe, care oferă studenților oportunitatea de a

merge peste hotare într-un stagiu de voluntariat sau un stagiu profesional, aceste sunt repartizate în

felul următor:

• Stagii interne/ externe de voluntariat (Global Citizen);

• Stagii interne/ externe profesionale (Global Talent).

Global Citizen este un program global de schimb cultural și lucru în proiecte sociale, cu o experiențe

de peste 67 de ani. Anul trecut circa 20 000 de studenți și proaspeți absolvenți din toată lumea au avut

posibilitatea să aleagă un proiect în una dintre cele peste 50 de țări participante la program. Din

Moldova au participat 45 de persoane. Acestea au obținut o experiență în țări ca Cehia, Polonia,

Indonezia, Slovacia, Italia și altele.

Participanții Globex au oportunitatea de a lucra într-un proiect internațional și pot alege între două

tipuri:

1. proiecte educaționale: livrarea trainingurilor, predarea limbii engleze în școli, găsirea și

dezvoltarea soluțiilor inovative de eficientizare a proceselor de dezvoltare ale tinerilor

10

2. proiecte comunitare: voluntariat, lucru cu copii, workshop-uri, organizare de evenimente,

livrarea informațiilor pe anumite tematici sociale

De asemenea, participanții pot alege perioada și durata șederii lor. Durata programului poate fi aleasă

în funcție de orarul de la facultate, dar cele mai solicitată perioadă este vacanța de vară. Durata

proiectelor disponibile variază între 6 și 12 săptămâni. Cazarea este asigurată de către țara-gazdă.

Programul Global Citizen oferă participanților posibilitatea de a pleca în una din cele aproximativ 40

de țări participante la program:

1. destinații accesibile: România, Ucraina, Bulgaria, Turcia, Rusia, Serbia, Macedonia, Slovacia

2. destinații cu accesibilitate medie: Italia, Polonia, Cehia, Grecia, Armenia, Georgia, Estonia,

Letonia, Lituania

3. destinații exotice: Mexic, Columbia, Brazilia, Egipt, Pakistan, China, Taiwan, Indonesia,

Malaezia

Global Talent este un program AIESEC, scopul căruia este de a dezvolta potențialul de leadership al

tinerilor, ce îți oferă oportunitatea de a lucra într-un mediu multicultural, în una dintre cele 126 de

țări ȋn care AIESEC este prezent.

Poți lucra ȋn companii sau organizații internaționale și poți pleca ȋntr-un stagiu de practică plătit pe

domenii, precum: educație, marketing, management sau IT.

Pentru participarea la acest program este necesară cunoașterea avansată a limbii engleze, dar și studii

în domeniile menționate mai sus.

Pe durata desfășurării programului, participanții beneficiază de remunerări pentru activitatea pe care

o realizează în companie. Salariul și cazarea variază în funcție de țara în care se va derula internshipul.

Durata acestor stagii se situează în intervalul de la 3 luni la 1 an și jumătate.

11

Concluzii

Organizaţiile neguvernamentale sunt caracterizate printr-o mare mobilitate în ceea ce priveşte modul

şi direcţiile lor de acţiune. Această mobilitate reprezintă condiţia lor de supravieţuire, atâta vreme cât

funcţionarea lor este dependentă de o corectă identificare a nevoilor în comunitate şi de atragerea

resurselor necesare pentru abordarea acestor nevoi. Organizaţiile neguvernamentale reprezintă un

"termometru" al comunităţii. Dinamicitatea lor este relevantă în ceea ce priveşte capacitatea

comunităţii de a reacţiona rapid la propriile sale nevoi, catalizând resurse pe care administraţia publică

nu le are. În acelaşi timp, analiza direcţiilor de acţiune ale organizaţiilor ar putea da administraţiei

publice, semnale relevante privitoare la problemele pe care în viitorul apropiat va trebui să le abordeze

administraţia.

ONG-urile pot juca, deci, un rol fundamental în identificarea unor probleme ce ar putea fi trecute cu

vederea de către autorităţile publice, iar prin utilizarea resurselor umane proprii, a datelor locale şi

capacităţii lor organizatorice pot monitoriza activitatea agenţiilor publice şi le pot sprijini în realizarea

obiectivelor lor. Adeseori, ONG-urile pot acoperi anumite nevoi ale comunităţii, mai bine şi mai ieftin

decât o poate face sectorul public (exemple frecvente sunt oferite din domeniile asistenţei grupurilor

vulnerabile sau al managementului unor instituţii de asistenţă medicală).

Căile prin care sectorul neguvernamental poate influenţa dezvoltarea comunităţii:

1. încurajând oficialii şi agenţiile guvernamentale să adopte soluţii elaborate şi folosite cu

succes în cadrul sectorului.

2. educând şi sensibilizând publicul în privinţa drepturilor prevăzute de stat.

3. participând la adaptarea programelor oficiale la nevoile publice, exprimând punctul de vedere

al opiniei publice şi punând în valoare experienţele locale.

4. colaborând cu agenţii oficiale.

5. influenţând politicile de dezvoltare locala a instituţiilor naţionale şi internaţionale.

12

6. ajutând administraţia publică şi finanţatorii să elaboreze o strategie de dezvoltare mai

eficientă prin întărirea instituţiilor, creşterea calificării profesionale a personalului, instruirea acestuia

şi întărind capacitatea lor managerială.

Organizațiile non-profit şi-au dovedit adesea eficienţa în identificarea şi soluţionarea problemelor

comunităţii, în atragerea şi punerea în valoare a unor resurse umane şi financiare, în evaluarea gradului

de eficacitate a politicilor publice prin:

- creşterea calităţii serviciilor publice;

- gestionarea mai eficientă a patrimoniului public;

- rentabilizarea serviciilor publice;

- conservarea mai bună a patrimoniului public;

- reducerea cheltuielilor administrative.

Organizaţiile neguvernamentale îmbunătăţesc eficienţa şi eficacitatea activităţilor socioeconomice, ele

oferă servicii mai ieftine şi mai bune pentru că folosesc voluntarii. În multe domenii, organizaţiile

neguvernamentale desfăşoară munci aproape gratuite (protecţia animalelor, reciclări profesionale,

protecţia mediului, educaţie pentru adulţi şi la distanţă, circulaţia informaţiei), în timp ce Guvernul

trebuie să plătească funcţionari pentru aceste lucruri. Organizaţiile neguvernamentale includ spiritul

de echipă umană, transparenţa şi participarea publică, fără de care o administraţie riscă să nu capete

suportul public pentru acţiunile pe care le întreprinde.

13

Bibliografie

1. Ion Boboc, Managementul organizațiilor non-guvernamentale, editura Didactica și Pedagogica,

București, 2004

2. Strainescu Ioan, Managementul ONG-urilor, editura Lumen, București, 2007

3. Rolul sectorului non-guvernamental în serviciile publice, www.fspac.ubbcluj.ro, (vizitat

22.11.2015)

4. Suport curs managementul serviciilor, www.biblioteca.ase.ro (vizitat 22.11.2015)

5. AIESEC, www.aiesec.md/studenti-2/ (vizitat 21.11.2015)

6. Organizații nonprofit, www.comunitateaong.ro, (vizitat 22.11.2015)