Universitatea de Stat din Moldova Facultatea: Științe Economice

Specialitatea: Business și Administrare

Lucru individual la Teoria Economică.

Tema:Șomajul.

A elaborat: Anița Anastasia Grupa: BA 1304

A verificat: Dolgopol Angela

Chișinău 2014

1

Cuprins: Șomajul.Definiția.

Cauzele șomajului.

Șomaj voluntar.

Șomaj involuntar.

Costurile șomajului.

Politicile antișomaj.

Analiza șomajului în diferite țări.

Concluzii.Opinii.Sugestii.Propuneri.

Bibliografie.

2

Șomajul.Definiția.Șomajul este termenul folosit în cazul lipsei ocupației

plătite(locurilor de muncă)pentru toate forțele apte și calificate corespunzător pentru muncă.

Șomajul:- o stare negativă a economiei,concretizată într-un dezechilibru

structural și funcțional al pieței muncii,prin care oferta de forță de muncă este mai mare decât cererea de forță de muncă din partea

agenților economici.

- dezechilibru al pieței muncii prin care oferta de forță de muncă(sau cererea de locuri de muncă)este mai mare decât

cererea de forță de muncă(oferta de locuri de muncă).

- fenomen macroeconomic,opus ocupării,reprezentând un surplus de populație activă față de aceea care poate fi angajată în

condiții de rentabilitate,impuse de piață.Șomajul este unul din fenomenele cele mai puțin acceptate care

afectează economiile tuturor țări.Inițial a avut caracter temporar,iar în ulrimele decenii unul permanent,dar aceasta nu

înseamnă că se exclude total și definitiv existența stării de ocupare deplină a forței de muncă.Șomajul mai este definit ca și starea de inactivivate economică,totală sau parțială,a celor care

nu au loc de muncă,nu-și pot găsi de lucru ca salariați,au condiție de salariați dar sunt angajați numai o parte din timpul de muncă

cu scăderea corespunzătoare a salariului.

3

Cauzele Șomajului.Cauze subiective – determinate de voința individuală a celui care

se află în ipostaza de șomer(șomaj voluntar).Cauze obiective – includ restructurarea activităților

economice,insuficiența creșterii economice,caracterul ciclic al evoluției economiei și explozia demografică(șomaj involuntar).

Șomaj Voluntar.Șomajul voluntar este acel tip de șomaj care descrie situația în care oameni apți de muncă nu doresc să lucreze, in majoritatea

covârșitoare a situațiilor, deoarece dețin suficiente resurse materiale;Șomajul involuntar (forțat) descrie situația în care

oameni apți de muncă doresc să se angajeze, dar nu gasesc locuri de muncă disponibile. Aceast tip de șomaj este cel care

ridică probleme sociale, fiind singura formă acceptată pentru plata indemnizației de șomaj în conformitate cu Legea 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru șomaj și stimularea ocupării forței de muncă. Șomajul involuntar reprezintă un efect secundar negativ

al legislației muncii, care creează bariere la intrarea pe piața muncii a cererii de forță de muncă (a locurilor de muncă), ce are

drept consecință apariția unui excedent de oferta de forță de muncă (șomajul involuntar).

Bariere care împiedică întâlnirea dintre cererea și oferta de pe piata muncii:

1.Salariul minim impus reprezintă o limită inferioară a salariului impusă prin legislație. Împiedică intrarea pe piață a locurilor de muncă pentru oamenii care sunt dispuși să lucreze sub aceasta

limită, obligându-i să rămână șomeri.2.Limitarea numărului de angajatori. Cu câteva excepții, legislația muncii nu permite persoanelor fizice să devină angajatori, fiind o

barieră pe piața muncii prin faptul că sunt blocate o multitudine de locuri de muncă, ce ar fi intrat în competiție directă cu cele oferite de societățile comerciale, cu efecte pozitive asupra șomerilor și

salariaților.3.Obligativitatea contribuțiilor la asigurările sociale. Accesul pe

piața muncii (dreptul la muncă) al oricărui cetățean este

4

condiționat de cumpărarea asigurarilor sociale prin intermediul contribuțiilor obligatorii plătite din salariu. Refuzul unui salariat de a cumpara asigurarile sociale este sancționat cu eliminarea sa de

pe piața muncii.4.Certificarea profesională. Condiția deținerii unei diplome

corespunzatoare meseriei în care urmează să acționeze un cetățean, impusă prin intermediul legislației muncii, este o barieră

la intrarea pe piața muncii pentru persoanele autodidacte care dețin cunoștințele, deprinderile și aptitudinile necesare pentru a

se angaja în acea ramură economică.La categoria șomajului voluntar putem vorbi despre:

Șomajul fricțional se creează deoarece piețele de muncă sunt inerent dinamice, deoarece fluxurile de informații sunt imperfecte

și deoarece durează ca șomerii și întreprinzătorii să se găsească.Cauza șomajului fricțional este informarea

imperfectă.Șomerul fricțional nu va avea loc de muncă, chiar dacă este calificat exact pentru locul de muncă vacant, deoarece

nici una din parți nu știe de cealaltă. În lumea reală, informația este insuficientă. Atât șomerii, cât și întreprinzătorii vor căuta

informații ce-I vor ajuta să facă alegeri mai bune.Șomajul instituțional Indus de indemnizația de șomaj.

Șomaj Involuntar.Şomajul involuntar constă din acea parte a folosirii incomplete

care decurge din rigiditatea salariului, respectiv din acele persoane neocupate care ar fi dispuse să lucreze pentru un salariu real mai mic decât cel existent, astfel că atunci când

cererea efectivă de forţă de muncă va creşte va spori şi gradul de ocupare. Şomajul involuntar poate fi sugerat prin graficul de mai

jos.De regulă, şomajul este tratat şi apreciat prin prisma celui involuntar. Aşa că şomajul constă din acea nonocupare, din acea

folosire incompletă a mâinii de lucru, din acel ansamblu de persoane neocupate care ar fi dispuse să lucreze pentru un salariu real mai mic decât cel existent, astfel că, atunci când

creşte cererea efectivă de forţă de muncă, va spori şi gradul ei de ocupare.

5

La categoria șomajului involuntar avem :Șomajul structural este cauzat de schimbările în economie ce

împiedică “potrivirea” slujbelor cu muncitorii. Nu este întotdeauna ușor să se facă diferența între șomajul fricțional și șomajul

structural. În ambele cazuri, există locuri disponibile de muncă si potențiali muncitori ce caută de lucru. Diferența importantă între

cele două tipuri este că, în cazul șomajului fricțional, șomerii posedă aptitudinile necesare pentru a ocupa locurile de muncă,

iar in cazul șomajului structural, nu posedă aceste aptitudini. Aptitudinile șomerului structural sunt depăsite de schimbările

condițiilor pieței și tehnologiei. Șomerul structural este în fața a doua alternative: să-și schimbe orientarea profesională sau să

intre în șomaj prelungit. Introducerea de noi produse sau de noi metode productive pot modifica substanțial cerințele pentru

angajare și sansele de câștig, chiar cele ale salariaților foarte buni, mai ales dacă aptitudinile nu pot fi folosite ușor în altă

indudstrie(minerii).Șomajul ciclic acest tip de șomaj rezultă din fluctuațiile activității economice.Când economia este în faza de boom (expansiune),

șomajul scade, iar când se află în recesiune, șomajul crește.Devreme ce mai puține bunuri sunt produse, mai puțini

salariați vor fi necesari pentru a le produce. Reducerea neașteptată în cererea de bunuri și servicii este cauza majoră a șomajului ciclic. Într-o lume în care fluxurile informaționale sunt

imperfecte, ajustări ale declinului neașteptat în cerere sunt dureroase. Muncitorii nu vor ști atunci când vor fi concediați dacă este valabil pe termen lung sau scurt. Vor cauta o slujbă, sperând

să găsească același nivel al salariului sau apropiat. Dacă recesiunea este de scurtă durată, muncitorii vor gasi curând slujbe similare vechilor slujbe. Când este o scădere de lungă

durată în cerere, muncitorii vor cauta în zadar; durata șomajului va fi anormal de lungă.

Șomajul sezonier este o formă de șomaj considerată oarecum “normală”, în agricultură, construcții, turism,etc.Cauza principală o reprezintă obiceiul publicului de a cumpăra, obicei ce este corelat

6

cu schimburile anotimpurilor într-un an.Fluctuațiile în cererea de muncă, ce cauzează șomajul sezonier, pot fi anticipate în mod

regulat.Astfel,cererea de muncă în agricultură scade după semănat și rămâne scăzută până la recoltare.Cererea de muncă

crește în stațiunile maritime doar pe parcursul lunilor de vară.Fluctuațiile sezoniere se ridică, deasemenea, și din partea ofertei pe piața de muncă.Rata șomajului în cadrul studenților

crește rapid în vara, când aceștia caută slujbe temporare.

Șomajul tehnologic este o formă de șomaj care rezultă în urma aplicării unor metode noi de producție, ce determină micșorarea

numărului salariaților.Rezultă și în urma fuzionării unor firme, ceea ce are ca efect scăderea numărului total de salariați.Dacă

producția crește în aceeași măsură sau mai mult decât productivitatea muncii, ceea ce are loc în perioade destul de lungi, chestiunea șomajului tehnologic nu se pune. Problema apare atunci când un lucrător concediat ca urmare a inovației tehnice, nu-și poate găsi alt loc de muncă, deoarece nu sunt

create suficiente noi locuri de muncă.În această situație, respectivul este șomer ca urmare a inovației tehnologice sau ca

urmare a unei cereri insuficiente.Șomajul demografic determinat de o creștere demografică(șoc).

Șomajul tehnic determinat de întreruperea activităților din lipsa de comenzi,lipsa materiei prime.

7

Costurile Șomajului.Costurile șomajului sunt atât de evidente încât riscăm să nu avem

ce spune cu adevărat interesant despre această problemă.Șomerul,ca individ, pierde nu numai material, prin

reducerea veniturilor sale, ci și pe plan moral, deoarece perioadele lungi de șomaj îi erodează încrederea și respectul de

sine.Efectele șomajului sunt tratate de cele mai multe ori din punct de vedere unilateral.Totuși nu trebuie să uităm efectele generale pe care le provoacă fenomenul de șomaj.Costurile șomajului în funcție de modul cum este privit acest fenomen

macroeconomic pot fi:Costuri individuale (constituie diferența dintre salariul real pe care

salariatul îl pierde când devine șomer și îndemnizația de șomaj primită).

Costuri sociale (care se referă la economia națională privită ca un tot unitar, în ansamblu)Costurile sociale au in vedere următoarele

aspecte:-reducerea PNN sau PIB după caz;

-neutilizarea unei importante cantități de resurse de muncă;-încetinirea ritmului de dezvoltare economică;

-reducerea veniturilor și cheltuielilor bugetului de stat;-creșterea cheltuielilor statului;-probleme de ordin psihologic.

Costuri Directe iau forma cheltuielilor (persoanelor fizice, firmelor și statului) pentru plata ajutorului de șomaj, pentru calificarea și

recalificarea șomerilor.costurile indirecte

-reducerea veniturilor personale;-reducerea veniturilor bugetare;

-deteriorarea capacității de muncă;-descurajarea individului (șomerului).

Din “păcate” sau din “fericire” există și beneficii aduse de șomajul în sine:

-creșterea duratei timpului liber deținută de șomeri (totuși valoarea acestui beneficiu este destul de redusă în comparație cu

pierderile); -creșterea mobilitații ți adaptabilitații;-îmbunătațirea pregătirii profesionale.

8

Politici Antișomaj.

Politici pasive.

Acest tip de politică presupune două aspecte fundamentale:

1.Pe cine să ajuți?

2.Ce fel de ajutor să dai?

Politicile pasive sunt  acelea prin care statul susține direct

nivelul de trai al indivizilor ale căror șanse de angajare în

muncă au scăzut considerabil, prin plata directă a

șomerilor.Măsurile pasive sunt acelea prin care se

compensează pierderile de venit ale lucrărilor ce intră în șomaj

prin acordarea unor sume de bani ca ajustare de șomaj. Aceste

sume sunt acordate pe o anumită perioadă, deficitul și datoria

publică fiind mărite. Principala diferență a acestor măsuri este

aceea că ele sunt aplicate după ce o persoană devine

șomer.Adepții acestor politici argumentează acordarea

ajutorului de șomaj astfel:

-trebuie acoperite costurile sociale ale șomerilor;

-evitarea distorsiunilor pe care le introduc pe piața forței de

muncă intervențiile directe ale statului.

Cu toate acestea, tot mai multe țări renunță sau acordă din ce

în ce mai greu ajutorul de șomaj. Ajutorul de șomaj devine mai

puțin atractiv prin micșorarea valorii sale și a duratei de

acordare.Sistemul de ajutorare trebuie să fie orientat mai ales

către șomerii de lungă durată, cei ce au nevoie de pregătire,

susținere și reorientare profesională. Acest sistem nu trebuie să

creeze un statut preferențial de șomer. Cuantumul și perioadele

de alocare a îndemnizațiilor de șomaj sunt stabilite sub nivelul

minim al salariilor pe economie.

9

Folosit ca instrument stimulativ, ajutorul de șomaj determină

căutarea unui loc de muncă prin relansarea perioadei de

acordare sau reducerea acesteia la o perioadă destul de mică.

Orientarea actuală de pe piața forței de muncă internaționale

este de modelare atât a cuantumului cât și a duratei. . Principala

deficiență a politicilor pasive constă în aceea că ele sunt

adoptate după ce o persoană a devenit șomer. Adepții unor

astfel de politici motivează necesitatea acordării ajutoarelor de

șomaj prin doua argumente. Primul ar fi acela al acoperirii

costurilor sociale ale șomajului pentru care, până la urmă,

șomerii nu sunt vinovați. Al doilea este legat de evitarea

distorsiunilor pe care le-ar introduce pe piața forței de muncă

intervenția directă a statului.Cu toate acestea, tot mai puține

țări, mai ales dintre cele mai puțin bogate, sunt dispuse să

acorde ușor ajutoare de șomaj. Ajutoarele de șomaj pot fi făcute

mai puțin atractive prin micșorarea valorii lor, prin reducerea

duratei lor sau prin ambele măsuri. Cu toate acestea, nu s-a

pus încă problema renunțării complete la astfel de politici.

Politicile Active.

Spre deosebire de măsurile pasive, cele active constau în

intervenția directă a statului pe piața forței de muncă, prin

intermediul unor agenți guvernamentali în scopul reducerii

șomajului către rata sa naturală. Există mai multe astfel de

politici:

-   eforturi pentru a înlesni contactul dintre ofertanți și doritorii de

locuri de muncă prin consecvență, pregătire profesională,

plasamente, orientare profesională, noi meserii cât și pentru cei

amenințați cu pierderea locului de muncă;

10

- crearea de locuri de muncă;directă în sectorul productiv prin

acordarea de subvenții(alocații pentru întreprinderile care

angajează tineri, pentru crearea de locuri de muncă în sectorul

public pentru perioade determinate de timp).Aceste măsuri

distorsionează piața forței de muncă deoarece plata unor

subvenții către unele întreprinderi îi dezavantajează pe ceilalți

muncitori. Subvențiile alocate de stat stimulează clar o

componentă, cea a cererii de locuri de muncă.Pentru a putea

aplica astfel de politici active trebuiesc îndeplinite două condiții:

- costul angajării a doi șomeri să fie același;

- probabilitatea că fiecare individ să devină șomer să fie

aceeași.Costurile reale de angajare a diferitelor persoane sunt

diferite. Este foarte costisitor să ajuți persoane care au fost

șomeri pe o perioada mare de timp,  acestea tinzând mai

repede să redevină șomeri.Măsurile active pot fi:

a) pe termen scurt:șomerul trebuie anticipat. Anticiparea are

doua elemente centrale:informațiile cu privire la piața forței de

muncă și politicile de restructurare industriale.

Cadrul legislativ este favorabil în ceea ce privește angajarea  în

sectorul privat, acordându-se subvenții si diferite reduceri de

teme pentru promovarea angajatilor in intreprinderile private,

angajarea pregătirii profesionale la locul de muncă.

b) pe termen mediu: se concentrează pe crearea și

îmbunătătirea instituțiilor necesare pieței forței de muncă. Se

organizează periodic târguri de job-uri, în ultima vreme au

apărut agenți cu rol de mediere, consultantă.O politică eficientă

pe termen scurt este pensionarea înainte de vreme. Implică

reducerea șomajului sau evitarea stării de șomaj pentru cei ce

11

au o perioadă relativ mică până la retragere. Pe termen lung,

această politica are urmări negative deoarece crește gradul de

dependență și reduce treptat forța de muncă activă.Prin

aplicarea acestor măsuri active și pasive se urmăresc doi

indicatori derivați:

-rata ieșirii din șomaj (rata de reangajare);

- durata medie așteptată a rămânerii în șomaj.

Aceste măsuri sunt influențate de reciproca dintre scăderea

numărului muncitorilor care au fost în șomaj o perioadă mai

mare de timp și comportamentul celorlalți muncitori față de

aceștia. Această stare de dependență care există este

influențată de faptul că muncitorii care lucrează sunt mai puțin

amenințați de trecerea în șomaj și perioada de timp de

rămânere în șomaj este mai mare. Această dependență se

manifestă ca:

-   presiunea de creștere a salariilor se va accentua când

proporția numărului șomerilor pe termen  lung este mai mare;

-   rata totală a ieșirilor din șomaj se apropie ca valoare de rată

ieșirilor din șomaj a celor care și-au pierdut de curând slujbele,

dacă numărul șomerilor pe termen lung este mare.Există mai

multe posibilități de a preveni șomajul pe termen lung prin

politicile active ce îmbracă mai multe forme:

-informarea șomerilor;

-pregătirea adulților

-recrutarea subvențiilor;

-angajarea în sectorul public

-   creearea de locuri de muncă.

12

Șomajul în diferite țări.America(7mai 2013)

Judecând după dezbaterea politică oficială şi reflecţia sa în

mass-media din Statele Unite, cineva ar putea ştii cu greu că

ţara rămâne în prinsoarea uneia dintre cele mai profunde crize

a locurilor de muncă de la Marea Depresie încoace. Practic,

toată atenţia este concentrată, pe de o parte, asupra preţurilor

record ale acţiunilor şi profiturilor corporative - declarate a fi

dovada unei recuperări economice robuste, şi, pe de altă parte,

presupusei nevoi pentru reduceri tot mai mari din programele

sociale de care depind zeci de milioane de

oameni.Administraţia Obama conduce un asalt istoric şi fără

precedent asupra reformelor sociale de bază care datează din

secolul precedent: pensiile şi Medicare. Lucrând mână în mână

cu republicanii, aceasta a pus deja în mişcare, sub forma aşa-

numitului proces "sequester", reduceri sălbatice la nivel federal

din serviciile sociale şi veniturile muncitorilor. Între timp,

închiderea şcolilor, disponibilizările profesorilor şi atacurile

asupra sănătăţii şi pensiilor continuă neabătut la nivel de stat şi

local.În ceea ce este transmis ca "ştire" sau în discuţiile care

domină establishmentul politic nu se regăsesc preocupările

maselor largi ale populaţiei, care se confruntă cu impactul

devastator al şomajului de masă prelungit. În spatele acestui zid

oficial de tăcere, elita corporativă se foloseşte de criza locurilor

de muncă pentru a reduce salariile şi pentru a impune condiții

grele de muncă, care nu au mai fost văzute din anii 1930.

Raportul Departamentului Muncii privind ocuparea forţei de

muncă pentru luna martie, lansat la începutul acestei luni, a

13

indicat starea reală a vieţii economice dincolo de limitele de pe

Wall Street şi a corporaţiilor americane. Acesta a arătat că în

luna martie au fost create numai 88.000 de locuri de muncă, cu

mai puţin de o treime faţă de luna anterioară şi jumătate din

numărul preconizat de economişti.

Cea mai semnificativă a fost scăderea bruscă a ratei de

partcipare în câmpul muncii - procentul din populaţie, care are

de lucru sau care caută de lucru. Această cifră a scăzut la 63,3

la sută, cel mai mic nivel din 1979 încoace. O jumătate de

milion de oameni au renunţat în luna martie să mai caute un loc

de muncă.Scăderea forţei de muncă poate fi parţial explicată de

starea cronică a şomajului pe termen lung. Durata medie a

şomajului a crescut în martie la mai mult de 37 de săptămâni.

În cadrul reducerilor "sequester", aprobate de Obama în mod

oficial luna trecută, 4 milioane de şomeri pe termen lung vor

suferi o reducere de 11 la sută a beneficiilor de şomaj care sunt

deja mici. Printr-o logică perversă, scăderea ratei şomajului

oficial, datorată în mare parte muncitorilor descurajaţi, care au

renunţat să mai căute un loc de muncă, a fost folosită pentru a

justifica reducerea duratei prestaţiilor de şomaj în statele din

întreaga ţară.Marea majoritate a noilor locuri de muncă, care le-

au înlocuit pe cele distruse de criza economică, acordă salarii

cu mult mai mici.Situaţia cu care se confruntă tinerii în SUA

este deosebit de gravă. Participarea la forţa de muncă a

muncitorilor sub vârsta de 25 de ani a atins în martie 54,5 la

sută, cel mai mic nivel din ultimele patru decenii. După un

calcul, rata reală a şomajului în rândul tinerilor - dacă sunt luaţi

14

în considerare şi cei care au părăsit forţa de muncă - este de

22,9 la sută, similar cu rata existentă în zona euro.

Milioane de oameni tineri, lipsiţi de un viitor, sunt forţaţi să

muncească pentru o plată dezonorantă, asta în cazul în care

aceştia sunt în măsură să găsească un loc de muncă. Milioane

de muncitori mai în vârstă sunt aruncaţi în sărăcie cumplită.

Într-o perioadă anterioară, actualul nivel al şomajului ar fi fost

tratat ca o ruşine naţională. În 1965, același an în care a fost

promulgat programul Medicare, Preşedintele Lyndon B.

Johnson a remarcat: "Promisiunea făcută în Legea condiţiilor

de angajare (Employment Act) privind oportunităţile unor locuri

de muncă pentru toţi cei capabili şi care doresc să muncească

nu a fost încă îndeplinită. Noi nu vom avea odihnă până când

acesta nu s-a împlinit." La acea vreme, rata şomajului era de 5

la sută. Oficial existau 3,7 milioane de şomeri, o treime din

numărul oficial al şomerilor de acum.

Desigur, retorica lui Johnson nu a fost niciodată pusă în

realitate. "Războiul împotriva sărăciei" s-a născut în mare

măsură mort. Cu toate acestea, creşterea luptelor sociale -

mişcarea pentru drepturile civile, grevele militante ale

muncitorilor industriali, revoltele din ghetto-uri - a silit o clasă de

guvernământ speriată să facă anumite concesii pentru clasa

muncitoare.Toate acestea s-au întâmplat la momentul unui

boom de după cel de-al Doilea Război Mondial şi unul de

dominare economică globală a Statelor Unite. Aproape 50 de

ani mai târziu, când capitalismul american a suferit o vastă

degradare internă şi un declin în poziţia sa economică globală,

administraţia Obama recunoaşte epidemia şomajului numai în

15

sens invers, lăudând numărul locurilor de muncă pe care

"firmele noastre" le-au creat. Casa Albă a lui Obama reprezintă

convergenţa mafiei de pe Wall Street şi a aparatului de

informaţii/ militar. Politicile sale se rezumă la contrarevoluţii

sociale și pregătirea represiunii de masă la domiciliu şi a

războiului şi cuceririi neocoloniale în străinătate.Singurul

aspect, care este cu totul abandonat şi exclus de la orice

decizie, care are loc în cadrul politicii sistemului bipartit

nedemocratic din America, este marea majoritate a oamenilor!

Acest aspect nu este diferit nici în Europa, Japonia, China şi

restul lumii, acolo unde elitele conducătoare efectuează măsuri

de austeritate brutale neţinând cont de voinţa oamenilor.Faţă de

şomajul de masă şi creşterea sărăciei în America nu există

niciun alt răspuns posibil decât o luptă de masă a clasei

muncitoare. O astfel de luptă este inevitabilă, însă aceasta

trebuie să fie pregătită în mod conştient şi înarmată cu un

program socialist şi revoluţionar.

Nicio aripă a burgheziei nu poate fi reformată. Nimic nu poate fi

dobândit prin apelarea la unul sau la celalalt mare partid de

afaceri. Resursele necesare pentru a oferi locuri de muncă

plătite decent, îngrijirea sănătăţii, pensii, educaţie şi locuinţe

trebuie să fie obţinute printr-o luptă de masă pentru a expropria

oligarhia financiară, pentru preluarea pârghiilor vieţii economice

din mâini private şi pentru stabilirea unei economii planificate pe

baza necesităţii sociale, nu a profitului privat.

Italia (27 ianuarie 2014)

16

Milioane de oameni din zona euro au renuntat sa-si mai caute

de munca si ingroasa randurile somerilor fara sa apara in

statisticile oficiale, care desi indica un somaj record nu reflecta

in totalitate gravitatea consecintelor sociale ale crizei datoriilor

de stat, potrivit unei analize Bloomberg, citata de Mediafax.

Economistii anticipeaza ca somajul din zona euro a stagnat in

decembrie la 12,1%, un maxim istoric, cu aproximativ 19

milioane de someri, situatie similara celei din noiembrie.Potrivit

unei analize Bloomberg, statistica oficiala a Eurostat nu include

cateva milioane de oameni care, desi nu muncesc, nu se

incadreaza in metodologia institutiei. Eurostat defineste somerul

drept o persoana care a cautat de munca in ultimele patru

saptamani si poate incepe lucrul in viitorul imediat, in termen de

maximum doua saptamani.Astfel, numarul total de persoane

care fac parte din forta de munca a zonei euro dar nu lucreaza

ar fi de 31,2 milioane, estimeaza Bloomberg. In acest total se

incadreaza cei 19 milioane de someri “oficiali” si alte peste 12

milioane de oameni care fie au renuntat sa mai caute de

munca, fie nu pot merge la lucru in viitorul apropiat, din diferite

motive.

Cea mai grava situatie se gaseste in Italia, unde numarul

persoanelor care nu lucreaza, dar nu se incadreaza in definitia

oficiala a somajului a ajuns la 4,2 milioane. Astfel, pentru a treia

mare economie din zona euro, asa-numita rata de neutilizare a

fortei de munca se ridica la 24%, de aproape doua ori mai mare

fata de rata oficiala a somajului, de 12,7%.“Situatia din regiune,

si din Italia in particular, este cu siguranta mai proasta decat

17

pare la prima vedere.

Acest fapt este evident mai ales daca analizam somajul in

randul tinerilor si ratele de participare in campul muncii”,

comenteaza pentru Bloomberg un economist de la Bank of

America Merrill Lynch.Italia inregistreaza de departe cea mai

larga diferenta intre somajul oficial si numarul real de persoane

care nu au un loc de munca, de peste doua ori mai mare fata

de Spania si de 5 ori mai ridicata comparativ cu Grecia. In

aceste tari insa, rata oficiala a somajului de plaseaza la 26-

27%.Situatia mai grava din Italia poate fi explicata de veniturile

in scadere, care nu mai justifica efortul de a merge la lucru.

Ministrul italian al Muncii, Enrico Giovanni, a declarat

saptamana trecuta intr-un interviu pentru RaiNews ca este

ingrijorat de numarul mare de tineri care nu mai merg la studii,

nu au un loc de munca si nici nu cauta de lucru.

“Reprezinta resurse proaspete, dar au pierdut speranta”, a

afirmat oficialul.Peste 12% dintre angajatii din Italia nu castiga

suficient pentru a trai pe cont propriu. De asemenea, economia

italiana este printre cele mai neprietenoase din Europa pentru

cei care isi pierd locul de munca: numarul persoanelor care isi

gasesc un alt job in termen de 12 luni este sub 15%, cel mai

redus nivel din Europa.

Legaturile puternice in familie, care faciliteaza distributia

18

veniturilor in vremuri grele, descurajeaza de asemenea munca

pentru salarii scazute.Presedintele Bancii Centrale Europene,

Mario Draghi, a declarat recent ca somajul din zona euro este

inca la cote foarte ridicate. Oficialul considera ca situatia

impune adoptarea de reforme structurale.

Somajul in randul tinerilor este de asemenea o urgenta in UE.

La nivelul Europei, unu din patru tineri (sub 25 de ani) sunt in

prezent someri, cel mai ridicat nivel de la adoptarea monedei

unice. In Grecia si Spania, procentajul ajunge la 50-60%.

19

Moldova (29 noiembrrie 2013)Forţa de muncă în Republica Moldova: ocuparea şi şomajul în

trimestrul III 20131Biroul Naţional de Statistică informează, că în trimestrul III 2013 populaţia economic activă (populaţia ocupată

plus şomerii) a Republicii Moldova a constituit 1328,2 mii persoane, fiind în creştere cu 3,2% (41,3 mii) faţă de tr.III 2012.

Structura populaţiei active s-a modificat după cum urmează: ponderea populaţiei ocupate a crescut de la 95,2% la 96,1%, iar ponderea şomerilor s-a micşorat de la 4,8% la 3,9%.Disparităţi

importante pe sexe şi medii în cadrul persoanelor economic active nu s-au înregistrat: ponderea bărbaţilor (50,9%) a depăşit

puţin ponderea femeilor (49,1%), iar ponderea persoanelor economic active din mediul rural a fost mai mare faţă de cea a

populaţiei active din mediul urban: respectiv 54,9% şi 45,1%.Rata de activitate a populaţiei de 15 ani şi peste (proporţia populaţiei active de 15 ani şi peste în populaţia totală în vârstă de 15 ani şi

peste) a constituit 44,5%, fiind în creştere faţă de valoarea trimestrului respectiv al anului precedent (43,1%). Acest indicator a atins valori mai înalte în rândul populaţiei masculine – 47,7%, în comparaţie cu rata pentru femei – 41,6%. Ratele de activitate pe medii au înregistrat următoarele valori: 46,0% în mediul urban şi

43,3% în mediul rural. În categoria de vârstă 15-29 ani acest indicator a avut valoarea 32,5%, iar în categoria 15-64 ani (vârstă

de muncă în ţările Uniunii Europene conform metodologiei Eurostat) – 49,2%, crescând cu 1,3 p.p. faţă de nivelul trimestrului III 2012. Rata de activitate a populaţiei în vârstă de muncă (16-56

ani pentru femei şi 16-61 ani pentru bărbaţi2) a fost de 52,2%.

20

Populaţia ocupată a constituit 1276,8 mii persoane, crescând cu 4,3% faţă de trimestrul III 2012. Ca şi în cazul populaţiei

economic active, nu au fost înregistrate disparităţi pe sexe (49,2% femei şi 50,8% bărbaţi). Aceeaşi situaţie s-a înregistrat şi în

repartiţia pe medii (44,5% mediul urban şi 55,5% mediul rural).Rata de ocupare a populaţiei de 15 ani şi peste (proporţia

persoanelor ocupate în vârstă de 15 ani şi peste faţă de populaţia totală din aceeaşi categorie de vârstă) a fost de 42,7%,

înregistrând o creştere de 1,7 p.p. în comparaţie cu tr. III 2012. La bărbaţi ea a fost mai înaltă (45,7%) în comparaţie cu femeile – 40,1%. În distribuţia pe medii de reşedinţă rata de ocupare a avut valoarea 43,5% în mediul urban şi 42,1% în mediul rural. Rata de ocupare a populaţiei în vârstă de muncă (16- 56/61 ani) a fost de 50,1%, a populaţiei în vârstă de 15-64 ani – 47,2% şi în categoria

de vârstă 15-29 ani acest indicator a avut valoarea 29,9%.În distribuţia după activităţile din economia naţională se constată că în sectorul agricol au activat 436,3 mii persoane (34,2% din

totalul persoanelor ocupate). Faţă de trimestrul III 2012 numărul

21

populaţiei ocupate în agricultură a crescut cu 48,8 mii, sau cu 12,6%.

În activităţile non-agricole numărul persoanelor ocupate a fost de 840,5 mii, în creştere cu 3,3 mii sau cu 0,4% faţă de tr.III 2012. Ponderea persoanelor ocupate în industrie a constituit 11,4%

(12,6% în 2012) şi în construcţii, respectiv, 6,0% (6,7% în 2012). Numărul persoanelor ocupate în industrie a scăzut cu 6,3%, în

construcţii, a scăzut cu 7,0% faţă de nivelul anului precedent. În sectorul servicii au activat 48,5% din totalul persoanelor ocupate, această pondere micşorându-se cu 0,5 p.p. faţă de tr.III 2012, în

timp ce numărul absolut al persoanelor ocupate în sectorul serviciilor a crescut cu 18,8 mii.Conform repartizării după forme de proprietate 75,1% din populaţie a fost ocupată în unităţi cu forma de proprietate privată, 24,9% - cu cea publică.Structura populaţiei ocupate după statutul profesional relevă, că numărul

salariaţilor a constituit 64,3% din total.În sectorul informal au lucrat 14,6% din totalul persoanelor ocupate în economie, iar

34,5% au avut un loc de muncă informal. Din numărul persoanelor ocupate informal salariaţii au alcătuit 19,1%, totodată

10,3% din totalul salariaţilor aveau un loc de muncă informal.Numărul persoanelor subocupate (adică acelor persoane care au avut un loc de muncă, însă orele efectiv lucrate în total în

timpul perioadei de referinţă au fost sub 40 ore pe săptămână, totodată doreau şi au fost disponibile să lucreze ore suplimentare) a fost de 85,5 mii, ceea ce reprezintă 6,7% din totalul persoanelor ocupate. Numărul persoanelor din această categorie a crescut cu

1,6% în comparaţie cu trimestrul III 2012.Numărul şomerilor, estimat  conform metodologiei Biroului Internaţional al Muncii a

fost de 51,4 mii, fiind cu 10,8 mii mai mic faţă de tr.III 2012. Şomajul a afectat într-o proporţie mai mare bărbaţii – 53,7% din total numărul de şomeri, la fel şi persoanele din mediul urban –

61,8%.Rata şomajului (proporţia şomerilor BIM în populaţia

22

activă) la nivel de ţară a înregistrat valoarea de 3,9%, fiind mai mică faţă de trimestrul III a. 2012 (4,8%). Rata şomajului la

bărbaţi şi la femei a înregistrat următoarele valori: 4,1% şi 3,6%. Disparităţi semnificative s-au înregistrat între rata şomajului în

mediul urban – 5,3%, faţă de mediul rural – 2,7%. În rândurile tinerilor (15-24 ani) rata şomajului a constituit 11,8%. În categoria de vârstă 15-29 ani acest indicator indicator a avut

valoarea8,0%

Populaţia inactivă de 15 ani şi peste a reprezentat 55,5% din totalul populaţiei de aceeaşi categorie de vârstă, fiind mai mică

decât nivelul trimestrului respectiv al anului 2012 cu 1,3 p.p, sau cu 36,8 mii persoane. Din punct de vedere al relaţiei cu piaţa muncii, în cadrul populaţiei inactive distingem două categorii importante: persoane descurajate şi persoane care au fost

declarate de către gospodării plecate în alte ţări la lucru sau în căutare de lucru. Persoanele descurajate în a-şi găsi un loc de

lucru dorit au constituit circa 14,9 mii – fata de 20,7 mii în 2012.

Concluzii.Opinii.Sugestii.Propuneri.

23

Societatea, economia se află într-o permanentă schimbare care necesită

adoptarea politicilor existente la noile condiții pentru a împiedica

manifestarea unor efecte negative și dezechilibre, atât la nivel individual,

cât și la nivelul societății.

Problema disponibilizărilor masive, și, implicit a șomajului este una

actuală, care afectează întreaga economie națională. Pentru a putea

găsi cele mai bune politici pentru prevenirea și diminuarea șomajului

trebuie cunoscute foarte bine cauzele apariției lui, precum și modalitățile

de combatere.

. Șomajul

Șomajul este unul din fenomenele cele mai puțin acceptate care

afectează economiile tuturor țărilor.

. Concept

Şomajul reprezintă un dezechilibru, un excedent al ofertei faţă de

cererea de muncă cu niveluri de evolutie, caracteristici diferite de la țară

la țară. Inițial, a avut caracter temporar, iar în ultimele decenii unul

permanent, dar aceastea nu înseamnă că se exclude total şi definitiv

existenţa stării de ocupare deplină a forţei de muncă. Șomajul mai este

definit şi ca starea de inactivitate economică, totală sau parţială, a celor

care nu au loc de muncă, nu-şi pot găsi de lucru ca salariaţi, au condiţie

de salariaţi dar sunt angajaţi numai o parte din timpul de muncă cu

scăderea corespunzătoare a salariului.

Nu orice persoana care nu lucrează poate fi considerată șomer (de

exemplu militarii in termen sau persoanele casnice). Șomer este –

conform Biroului Internațional al Muncii , organizație din sistemul

Națiunilor Unite – oricine are 15 ani și care:

• este apt de muncă ;

• nu munceşte;

• este disponibil pentru munca salariată sau nesalariată;

• caută un loc de muncă;

Anuarul Statistic al Romaniei publica date cu privire la somerii inregistrati

(persoane in varsta de 18 ani si peste). Aplicarea acestor criterii aduce

24

multe clarificări, dar nu înlătură total riscul de a exclude din rândul

şomerilor anumite persoane care nu au unde muncii.

Problema șomajului nu este una de neglijat: ea constituie un aspect

major al echilibrului macroeconomic şi este strâns legată de realizarea

creşterii economice actuale şi potenţiale, şi din acestă cauză reprezintă

o componentă importantă a politicilor macroeconomice, având implicaţii

atât economice cât şi sociale.

În lucrările de specialitate se dau mai multe definiţii pentru a preciza

acest fenomen. De regulă, sunt consideraţi şomeri persoanele care fac

parte din categoria populaţiei active, disponibile care doresc să lucreze

şi nu găsesc un loc de muncă. Este vorba atât de persoanele care au

avut un loc de muncă şi l-au pierdut, cât şi de noile generaţii de ofertanţi

de mână de lucru care nu-şi găsesc un angajament. Deci, şomajul este

rezultatul disproporţiei dintre locurile de muncă existente, (care

reprezintă cererea) şi oferta de muncă. Oricare ar fi cauzele, acesta este

mai întâi o masă mai mult sau mai puţin mare de lucrători lipsiţi de locuri

de muncă. Analiza nu o poate ignora. Aceasta ne arată că examenul

statistic se află confruntat cu o realitate „umană” a fenomenelor ocupării,

amestecând fără distincţie economicul cu socialul.

. Cauzele și clasificarea șomajului

Şomajul, ca și dezechilibru macrosocial, are multiple cauze care pornesc

de la statutul economico-social, atât al celor care angajează forţă de

muncă, cât şi al celor care oferă forţă de muncă în condiţiile pieţei.

Teoria economică distinge două categorii de şomaj, cu forme de

manifestare sau tipuri caracteristice, fiecare fiind determinata de cauze

diferite: şomaj de dezechilibru şi şomaj de echilibru.

Luînd în considerație că sunt în rol de stundetă aș putea afirma că la

universitate se pune accent mare pe teorie și mai puțin pe practică și

deseori tinerii, deși au o diplomă în buzunar, nu pot face față atunci când

se angajează. Mulți dintre tineri aleargă după posturi de lucru cu

renume, dar se întâmplă că acolo salariile sunt mai mici. Și pentru că nu

25

le convine, rămân în afara sferei de muncă.

Problema disponibilizărilor masive, și, implicit a șomajului este una

actuală, care afectează întreaga economie națională. Pentru a putea

găsi cele mai bune politici pentru prevenirea și diminuarea șomajului

trebuie cunoscute foarte bine cauzele apariției lui, precum și modalitățile

de combatere..

Somajul e o problema acuta in tara noastra care necesita o atentie mai

mare.Din cauza somajului apar o multime de consecinte negative pentru

societate cum ar fi:un nivelul de trai mizerabil, natalitatea scazuta,

furturi,copii lasati in voia soartei in urma carora devin infractori.

Luînd în considerație că sunt în rol de stundentă aș putea afirma că

la universitate se pune accent mare pe teorie și mai puțin pe practică și

deseori tinerii, deși au o diplomă în buzunar, nu pot face față atunci când

se angajează. Mulți dintre tineri aleargă după posturi de lucru cu

renume, dar se întâmplă că acolo salariile sunt mai mici. Și pentru că nu

le convine, rămân în afara sferei de muncă.

Pentru ameliorarea problemei date este nevoie de o reformă in toate

domeniile care ar face mari schimbări.Crearea locurilor de muncă bine

remunerate pentru tinerii specialiști pentru a nu pleca din țară,toți

pensionarii să iasă la pensie la vîrsta cuvenită și la fel pensiile să fie in

așa cuantum încît să-și poată asigura minimum de trai, și locurile

eliberate de ei să fie suplinite cu absolvenții universităților.(să fie exclus

cumătrismul).

O tînără Tatiana,studentă la Universitatea de Stat din

Moldova,Facultatea de Drept afirmă:’’Unul dintre principalele motive

pentru care sute de tineri din Republica Moldova pleacă peste hotare atît

la studii cît și la muncă este prezența șomajului.Observăm că fiecare al

3-lea tînăr cu vîrstă de pînă la 24 de ani este șomer.Motivul ar fi lipsa

locurilor de muncă atît sub aspect educațional cît și practic,după

absolvire.Paradoxal însă ,majoritatea tinerilor după absolvire în ceea ce

privește exploatarea capacităților lor lasă de dorit,deoarece pentru a se

26

angaja la un post de muncă trebuie mai întîi să arunce cîteva mii pentru

a obține postul de muncă(nemaivorbind de prestarea acestuia pe

parcurs).De asemenea un alt motiv ar fi că majoritatea populației apte de

muncă se află în mediul rural pe cînd locurile libere de muncă sunt

înregistrate în mediu urban.Un remediu de stopare a șomajului ar fi

crearea unor noi locuri de muncă ,crearea sau asigurare unor privilegii

tinerilor după absolvire.’’

27

Bibliografie.

Didier, Michel “Economia-regulile jocului”ed. Humanitas, Bucuresti, 1994

Ehrenberg, Ronal “Modern Labor Economics: Theory

Smith, Robert and Public Policy”ed. Scott Foresman, 1988

Simon, Ilie  “Civilizatia salariului”ed. Eficient, Bucuresti, i997

Colander, David “Macroeconomics”ed. Homewood, Irwin, 1993

Gwartney, James  “Macroeconomics: Private

Stroup, Robert and Public Choice”ed. Harcourt Brace Jovanovech.

28