Ministerul Educaţiei Republii Moldova

Universitatea Tehnica a Moldovei

Facultatea Cadastru, Geodezie şi Construcţie

Catedra Securitatea Activitaţii Vitale

Lucrare de an

Tema: “Metode şi procedee folosite în cercetarea incendiilor”

A efectuat: st. gr. IAPC-1207 Zaharco Igor

A verificat: lec. universitar Ciobanu Mariana

Chişinău 2015

Cuprins:Introducere……………………………………………………………………………………...3-4

Terminologie……………………………………………………………………………………5-6

Capitolul I……………………………………………………………………...………………7-11

Capitolul II………………………………………………………………...………………….12-14

Concluzie……………………………………………………………………..………………….15

Bibliografie…………………………………………………………………...………………….16

2

Introducere Sarcina de bază a dezvoltării sociale a societăţii noastre este asigurarea creşterii bunăstării

materiale a oamenilor. Se cere realizarea unui şir de măsuri de sporire a capacităţilor de

producţie şi a eficacităţii utilizarii resurselor materiale şi energetice. În aceste condiţii o

deosebită actualitate are protecţia bunurilor materiale, inclusiv împotriva incendiilor. Incendiile

provoacă pagube considerabile economiei ţării, aduc prejudicii averii, vieţii şi sănătăţii

oamenilor. Stabilirea corectă a cauzelor incendiilor permite a dezvălui prezenţa sau lipsa

infracţiunii, favorizează elaborarea şi realizarea măsurilor concrete de prevenirea incendiilor, de

aceea un rol important în lupta cu incendierile şi încălcările criminale ale regulilor de securitate

la incendiu îi revine expertizei tehnice a incendiilor.

Expertiza este o cercetare specială, efectuată pentru stabilirea anumitor fapte de către

instanţele de urmarire penală sau judiciare prin persoana competentă (expertul), care este

specialist în domeniul respectiv de cunoştinţe.

Primele date referitoare la folosirea cunoştinţelor ştiinţifice la cercetarea cazurilor de

incendiu se referă la secolul XVIII, însă expertize referitoare la incendiu se efectuau foarte rar.

Expertiza tehnică de specialitate (pentru cazurile de incendiu) nu exista, erau doar cazuri de

folosire a cunoştinţelor speciale (cel mai frecvent, specialişti în chimie) la cercetarea incendiilor

complicate, de mari proporţii.

Dezvoltarea bazelor ştiinţifice a profilaxiei incendiilor a creat necesitatea căutării unor

metode (abordări) ştiinţifice de efectuare a expertizei tehnice a incendiilor. La cercetarea

cazurilor de incendiu (efectuarea expertizelor tehnice a incendiilor) sunt cooptaţi specialişti din

serviciul de pompieri, savanţi, ingineri şi tehnicieni din diverse domenii (chimişti, electricieni,

constructori, persoane competente în studiul materialelor etc.).

Un lucru de importanţă primordială, în activitatea serviciului de pompieri, îl constituie

soluţionarea problemelor de profilaxie a incendiilor. Organizarea corectă şi efectivă a acestei

activităţi este imposibilă fără cunoaşterea exactă şi analiza profundă a cauzelor de izbucnire a

incendiilor. Cu regret, cauzele izbucnirii incendiilor, şi în prezent, nu se stabilesc în toate

cazurile de incendiu.

Astfel, la examinarea locului incidentului (incendiului) nu totdeauna se acordă atenţia

cuvenită manifestărilor caracteristice ale incendiului, aşa ca: arderea lemnului, deformarea

elementelor metalice şi din beton armat, direcţia propagării arderii etc.

De menţionat, că expertiza se dispune doar atunci, când în cauza declanşării incendiului

se observă (se întrevăd) însemne ale crimei sau când, pentru stabilirea cauzei incendiului şi

soluţionarea altor probleme tehnice, este necesar un volum mare de lucru de cercetare.

3

Pentru soluţionarea corectă, argumentată ştiinţific, a problemelor ce ţin de expertiza

incendiilor specialistul în domeniul studierii incendiilor (expertul) trebuie nu doar să posede

cunoştinţe temeinice în domeniul securităţii la incendiu, dar şi să cunoască metodica cercetării

de expertiză.

4

Terminologie

Incendiu - se numeşte arderea necontrolată, în afara focarului stabilit, care periclitează

sănătatea şi viaţa oamenilor, provoacă pagubă materială şi conduce la dereglarea stării mediului

ambiant.

Prevenirea incendiilor - totalitatea acţiunilor de împiedicare a iniţierii şi propagării

incendiilor, de asigurare a condiţiilor pentru salvarea persoanelor şi bunurilor şi de asigurare a

securităţii echipelor de intervenţie

Cauză a unui incendiu - rezultat/consecinţă a unui complex de fenomene fizico - chimice,

constituită din patru subcategorii conceptuale principale, care cuprinde fenomene şi procese

cauzatoare/iniţiatoare, sediile materiale de apariţie şi dezvoltare ale acestor fenomene, agenţii

materiali participanţi la iniţiere precum şi condiţiile de stare materială care este necesar să fie

întrunite în timp şi spaţiu, pentru ca un astfel de eveniment, să se producă; stabilirea unei cauze

de incendiu constă în identificarea: sursei probabile de aprindere, mijlocului probabil de

aprindere, primului material care a fost aprins, împrejurarea determinantă.

Cauză de incendiu - sumă a factorilor care concură la iniţierea incendiului, care constă, de

regulă, în sursa de aprindere, mijlocul care a produs aprinderea, primul material care s-a aprins,

precum şi împrejurările determinante care au dus la izbucnirea acestuia.

Locul incendiului - zona focarului şi zonele de propagare a incendiului (spaţii afectate de

solicitări termice, fum sau gaze, căi de acces spre zona focarului, locurile de unde au putut fi

observate anumite faze ale incendiului).

Cercetarea cauzelor probabile de incendiu - ansamblul de măsuri şi acţiuni

organizatorice, tehnice şi operative care include metode, procedee şi mijloace specifice în

vederea stabilirii împrejurărilor, surselor şi mijloacelor de aprindere.

Cercetarea la faţa locului - examinarea ansamblului de urme, obiecte şi materiale

prezente în zona incendiată, în interacţiunea lor, atât între ele, cât şi cu spaţiul şi mediul

înconjurător.

Urmă - orice modificare materială produsă în spaţiul în care a izbucnit incendiul sau în

alte locuri ce au legătură cu acesta, ca urmare a interacţiunii dintre fenomenele tehnice, naturale,

infracţionale sau de altă natură, mijloacele şi căile de acţiune ale acestora şi elementele

componente ale spaţiului incendiat.

Amprentă a unui incendiu - reprezintă imaginea generală a ansamblului modificărilor

materiale survenite la locul incendiului ca urmare a efectelor sale asupra spaţiului incendiat şi a

bunurilor aflate în el, acestea oferind date privind iniţierea şi dezvoltarea incendiului.

Stabilirea cauzei probabile de incendiu - acţiunea de a determina cauza probabilă care a

generat incendiul.5

Tactica stabilirii împrejurărilor şi cauzelor de incendii - sistemul de reguli prin care se

asigură efectuarea organizată, operativă şi oportună a activităţii de cercetare la faţa locului,

stabilirea competenţelor, elaborarea şi verificarea ipotezelor, modul de cooperare cu specialişti şi

cu alte organe abilitate prin lege.

Expertiza tehnică a incendiului (E.T.I.) - este studierea, în ordinea procesuală stabilită de

lege, a materialelor (circumstanţelor) dosarului referitor la incendiu sau la încălcarea criminală a

regulilor de securitate la incendiu, realizată de o persoană competentă (expert) în scopul de a

stabili locul şi timpul izbucnirii incendiului, cauzele şi căile propagării acestuia, regulile de

securitate la incendiu care au fost încălcate, precum şi pentru soluţionarea altor probleme

tehnice.

6

Capitolul I

Cercetarea cauzelor de incendiu

1.1. Cerinţe referitoare la cercetarea cauzelor de incendiu

Conceptul de cercetare a cauzelor incendiilor este caracterizat printr-un înalt grad de

complexitate, determinat atât de faptul că aceasta trebuie să găsească răspunsul la numeroase

probleme care interesează mai multe domenii bine diferenţiate între ele (tehnico-ştiinţific,

organizatoric, juridic etc.), cât şi de necesitatea soluţionării situaţiilor generate, printr-un volum

apreciabil de activităţi, desfăşurate în direcţii diferite, cu folosirea unor procedee şi tehnici

avansate.

În prezenţa unora dintre cerinţele puse în contextul activităţilor de cercetare a incendiilor

trebuie pornit de la dublul obiectiv pe care acesta îl vizează, respectiv:

– de a constitui, prin datele pe care le furnizează, un instrument eficient pentru preîntâmpinarea

repetării evenimentului;

– de a contribui la perfecţionarea activităţilor de prevenire şi a metodelor de stingere (caracter

preventiv).

În acest sens, este necesar ca:

– prin intermediul cercetării incendiilor, să se determine nu numai sursa de aprindere, ci practic,

toate elementele componente ale cauzei unui incendiu, care au favorizat producerea şi evoluţia

lor, cu analiza şi motivaţiile subiective/obiective ale persoanelor implicate;

– pentru a furniza toate datele necesare perfectării, completării etc., unor măsuri stabilite sau nu,

prin diferite reglementări sau confirmării eficienţei unor măsuri emise anterior, cercetarea

cauzelor incendiilor trebuie să analizeze, în totalitate, complexul de factori care au influenţat

(accelerat sau inhibat) desfăşurarea proceselor de ardere şi/sau au determinat propagarea unui

incendiu etc.

Este, deci, necesar ca investigatorii să nu neglijeze niciunul dintre aceşti factori,

cunoscându-se faptul că, precizarea poziţiei focarului iniţial în raport cu contextul stabilirii

cauzei, nu este de cele mai multe ori posibilă, fără descifrarea mecanismului proceselor de

transfer de căldură/ardere, prin care se poate reliefa modul de propagare a unui incendiu.

Investigatorul trebuie să cunoască în esenţă, modul în care „lucrează un incendiu” ca şi

faptul că nu toate incendiile se dezvoltă în acelaşi mod; această caracteristică este dată de modul

aleator de dezvoltare, diferenţele care apar fiind necesar să fie corelate cu sursele de aprindere,

natura combustibilului implicat, eventualele influenţe de natură fizico-chimică, mediul în care se

desfăşoară incendiul etc.

Specialiştii în domenii conexe/specifice insistă asupra faptului că pentru a ajunge la

rezultatul dorit, cercetarea incendiilor nu presupune numai evaluarea aspectului static, ci şi pe cel 7

dinamic, care presupune dezvoltarea/evoluţia acestuia în timp. În acest sens, pe parcursul

cercetării, prin deducţie şi reconstituire se pot emite concluzii referitoare la procese, deplasări,

acţiuni etc. Esenţa pentru a determina cauza unui incendiu o reprezintă analiza şi desfăşurarea în

timp real a procesului în sine.

Realizarea celui de-al doilea obiectiv al activităţii de cercetare a incendiilor, în raport cu

măsurile coercitive care trebuie aplicate şi în funcţie de vinovăţia celor implicaţi, pune în faţa

investigatorilor cerinţa constituirii materialului probatoriu care să permită organelor judiciare să

se pronunţe în termenul unei depline cunoaşteri a tuturor circumstanţelor/ împrejurărilor care au

condus la izbucnirea incendiului şi în care s-au desfăşurat evenimentele.

Acesta presupune, în principal executarea tuturor activităţilor desfăşurate pe parcursul

cercetării numai cu respectarea strictă a normelor de procedură penală şi de drept procesual,

astfel încât să se evite orice posibilitate de anulare a valorii probatorii a unei dovezi (asigurarea

prezenţei martorilor asistenţi la întreaga activitate de cercetare a locului incendiului şi în special,

la constatarea şi prelevarea urmelor; consemnarea cu respectarea normelor stabilite, a tuturor

acţiunilor întreprinse şi a modificărilor aduse poziţiei iniţiale a unor obiecte; ridicarea numai cu

aprobarea organelor de urmărire penală şi în prezenţa acestora, a oricăror urme, obiecte,

materiale etc.).

De aici, decurge necesitatea atât a unei temeinice pregătiri în domeniul respectiv a specialiştilor

criminalişti, cât şi a unei strânse legături pe parcursul activităţilor specifice, cu specialiştii

pompieri.

Este necesar ca, pe tot parcursul cercetării cauzelor de incendiu, să fie căutate şi identificate

materiale combustibile cu care să se probeze cert în instanţă, concluziile investigatorilor privind

modul în care s-au desfăşurat unele fapte sau faze ale iniţierii ori dezvoltării arderii.

Un aspect care nu trebuie pierdut din vedere este cel al ridicării probelor-martor necesare pentru

efectuarea comparaţiilor, pe baza cărora să poată fi certificată provenienţa sau natura anumitor

materiale prezente în zona focarului/incendiului.

Stabilirea cauzei unui incendiu trebuie realizată pe baza administrării de probe certe privind

elementele susţinute cu privire la acţiunea cauzei şi/sau după caz, prin excluderea, temeinic

motivată, a celorlalte cauze.

În legătură cu acestea, literatura de specialitate atrage atenţia asupra necesităţii de a se utiliza cu

discernământ concluziile altor experţi; de asemenea, se pune în discuţie eroarea comisă uneori de

investigatorii care au căutat să fundamenteze unele aspecte susţinându-le pe baza unor versiuni

incomplet verificate, omiţând că acestea nu pot fi considerate probe.

Cercetarea cauzelor care au generat incendii trebuie efectuată ca şi alte categorii de cercetări

criminalistice, cu respectarea unor principii generale, cum sunt:

8

– individualitatea fiecărui eveniment cercetat; cercetarea trebuie să parcurgă un drum propriu, în

funcţie de elementele specifice fiecărui incendiu sau eveniment cercetat (natura evenimentului,

locul producerii, condiţiile în care a avut loc, persoanele implicate etc.); principiul nu exclude

însă aplicarea unor metode de cercetare utilizate la investigarea altor cazuri;

– caracterul organizat; cercetarea se desfăşoară după o schemă logică, în mod planificat , astfel

încât să se obţină eficienţă maximă şi operabilitate în timp real;

– mobilitatea operativă a cercetării; planul de cercetare nu trebuie să fie considerat o schemă

rigidă, acesta putând fi adaptat pe parcursul lucrărilor prin întinderea unor activităţi care nu au

fost avute în vedere de la început, revederea altora şi eliminarea altora care devin inutile (în

lumina apariţiei unor ipoteze noi sau a unor versiuni secundare în legătură cu aspectele

analizate).

Asigurarea credibilităţii rezultatelor, astfel încât aplicarea măsurilor necesare să nu implice

eventuale obiecţiuni şi să atingă eficienţa scontată, impune ca efectuarea tuturor lucrărilor

aferente cercetării incendiului să fie făcută într-un înalt spirit de obiectivitate.

Totodată, pentru a se evita generarea unor erori în aprecierea unor fenomene sau a unor concluzii

greşite, se cere ca investigatorii, experţii etc., să realizeze doar lucrări şi analize legate de

domeniul cunoştinţelor lor de specialitate (trebuie avut în vedere la solicitarea participării

acestora şi la formularea listei de întrebări) şi pe cale de consecinţă, să nu emită concluzii sau

aprecieri ce ies din acest cadru.

O consecinţă esenţială ce se pune în faţa tuturor celor ce concură la efectuarea cercetării constă

în asigurarea păstrării secretului asupra lucrărilor executate, a direcţiilor de acţiune şi a

rezultatelor obţinute, astfel încât să nu permită persoanelor implicate în producerea

evenimentului (care, de regulă, urmăresc cu mare atenţie desfăşurarea anchetei) să ia cunoştinţă

despre acestea şi să-şi creeze alibiuri să ia măsuri pentru înlăturarea unor probe materiale sau să

întreprindă alte acţiuni destinate să ascundă adevărul.

1.2. Elemente necesare pentru soluţionarea cercetării cauzelor de incendiu

Cercetarea cauzelor de incendiu implică soluţionarea, în principal, a problemelor care fac

referire la:

– determinarea locului în care a fost iniţiat incendiul (focarul iniţial);

– stabilirea sursei de aprindere care a declanşat incendiul, a mijlocului care l-a generat, a

materialului combustibil aprins şi a împrejurărilor în care s-a iniţiat arderea, precum şi a timpului

(orei) la care acesta s-a declanşat;

– determinarea condiţiilor în care incendiul s-a dezvoltat (post iniţiere incendiu) modul de

propagare şi a factorilor care au favorizat progresia/regresia acestuia;

9

– precizarea încălcărilor normelor de prevenire şi a altor reglementări, a eventualelor manifestări

de neglijenţă, greşeli comise, motivele producerii lor, precum şi legăturile dintre ele şi apariţ ia

sau dezvoltarea incendiului.

1.3. Implicaţii determinate de procesul cercetării incendiilor

Procesul de cercetare implică relaţionarea următoarelor elemente:

– date tehnice privind dispunerea în plan şi alcătuirea constructivă a clădirii, încăperii sau

instalaţiei tehnologice în care s-a declanşat şi propagat incendiul precum şi a instalaţiilor de

utilizare aferente (electrice, de încălzire, de ventilare etc.);

– procesele tehnologice/activităţile care se desfăşurau în obiectivul afectat (scheme de

desfăşurare şi caracteristici din punctul de vedere al incendiului), amplasarea şi starea utilajelor,

parametrii de funcţionare ai acestora;

– diferitele obiecte care se aflau înainte de iniţierea incendiului în zona afectată şi caracteristicile

acestora, cantitatea, distribuţia în plan, starea în care se aflau şi modul cum erau ambalate

materialele combustibile din această zonă;

– atribuţiile şi sarcinile stabilite pentru diferitele categorii de personal, în legătură cu

desfăşurarea activităţilor care se desfăşurau în obiectivul incendiat;

– faza de activitate în care se aflau secţiile din obiectivul incendiat (în timpul orelor de lucru/în

afara programului);

– activităţi diferite de cele specifice, executate în obiectivul afectat în perioada premergătoare

incendiului, lucrări susceptibile să producă iniţierea incendiului efectuate în acest timp în

vecinătatea obiectivului;

– situaţia în care a fost observat incendiul, aspecte reţinute de martor, mobilul şi ora la care s-a

făcut alarmarea personalului la locul de muncă, anunţarea pompierilor şi a experţilor criminalişti;

– evoluţia în timp şi spaţiu a incendiului, modul în care acesta s-a manifestat şi fenomenele

caracteristice ce l-au însoţit (proporţiile atinse în diferite faze, viteza de propagare, intensitatea şi

durata arderii, focarul principal, aspectul flăcărilor, fumul, eventuale mirosuri, zgomote, explozii

etc.);

– situaţia meteorologică în orele premergătoare incendiului şi pe durata acestuia;

– modul în care s-a desfăşurat intervenţia de stingere a incendiului, începând din momentul

observării şi până la lichidarea lui şi operaţiunile de salvare a persoanelor.

După lichidarea incendiului şi controlul efectelor acestuia, evaluarea amprentei incendiului

(urme de carbonizare, afumare, topire etc.), implică:

10

localizarea zonelor unde s-au desfăşurat procesele de ardere şi cele unde efectul acestora

s-a făcut simţit prin acţiunea proceselor secundare de ardere (fum, gaze fierbinţi, gaze

corosive etc.);

marcarea poziţiei bunurilor materiale din zona ajutată şi proporţia în care au ars ori s-au

deformat;

efectele incendiului asupra persoanelor şi a continuităţii proceselor de producţie sau

funcţionare (victime, persoane salvate, utilaje şi bunuri afectate şi/sau salvate etc.);

urme, obiecte, instrumente şi alte indicii existente la faţa locului (urmând ca pe baza

studierii lor şi a interpretării altor informaţii să se stabilească eventualele legături cauzale

între acestea şi evenimentul cercetat), prezenţa de urme marcând pătrunderea unor

persoane străine;

poziţia focarului de iniţiere şi existenţa în zona acestuia a unor eventuale urme,

materiale, obiecte etc. sau indicii de altă natură.

1.4. Activităţi care se desfăşoară în cadrul cercetării cauzelor incendiilor

Cele mai importante activităţi care se execută în cazul cercetării cauzelor de incendiu,

sunt:

cercetarea zonei/locului incendiului;

identificarea, descoperirea şi ridicarea urmelor incendiului;

audierea tuturor martorilor oculari şi a altor persoane care deţin date privind situaţia din

obiectivul afectat de incendiu în perioada premergătoare acestuia şi informaţii referitoare

la diferitele aspecte legate de evenimentul cercetat;

solicitarea sprijinului celorlalte organe cu care se cooperează pentru obţinerea unor date

şi informaţii necesare rezolvării/elucidării situaţiei;

elaborarea pachetului de ipoteze şi versiuni referitoare la: locul, cauza şi împrejurările

declanşării incendiului;

verificarea versiunilor şi ipotezelor.

11

Capitolul II

o Metode şi procedee utilizate pentru cercetarea incendiilor

Examinarea şi cercetarea locului incendiului trebuie să fie efectuate în orice timp al zilei,

indiferent de condiţiile climaterice.

În sensul soluţionării problemelor care se ridică în legătură cu cercetarea cauzelor

incendiilor, specialiştii folosesc pentru precizarea/examinarea faptelor, urmelor sau obiectelor

găsite la faţa locului dar şi a informaţiilor obţinute, metode, procedee şi tehnici specifice.

Pentru fixarea datelor relevate de constatările referitoare la amprenta incendiului, urmelor

precum şi a celorlalte aspecte prezente la faţa locului, se recurge la:

1. descrierea amănunţită a acestora (elemente componente, poziţie, stare etc.) în: procesul-

verbal de cercetare la faţa locului, rapoartele de constatare tehnico-ştiinţifică, de

constatare medico-legală;

2. reprezentarea situaţiei la faţa locului prin metode grafice (schiţa locului incendiului)

precum şi înregistrarea acesteia prin mijloace tehnice audiovizuale.

Pe parcursul examinării la faţa locului, pentru precizarea provenienţei urmelor/obiectelor,

caracteristicilor şi a transformărilor suferite de acestea, precum şi pentru reconstituirea situaţiei

iniţiale sau a fenomenelor care s-au produs în timpul incendiului se folosesc:

- metode logice de raţionament, cum sunt: identificarea, deducţia şi inducţia,

analiza/sinteza, comparaţia, presupunerea /excluderea etc.;

- măsurarea urmelor sau a obiectelor, determinarea formelor optice (lupă, microscop etc.)

- procedee şi mijloace de cercetare şi expertizare, care permit, în principal:

determinarea parametrilor de ardere a materialelor utilizând bomba calorimetrică, blocul

incandescent şi/sau alte aparate pentru măsurarea temperaturilor de inflamare/aprindere a

materialelor solide şi/sau a lichidelor combustibile, panoul radiant, analiza

termodiferenţială cu ajutorul termoderivatografului, determinarea indicelui de oxigen,

aparatura pentru studierea densităţii fumului rezultat etc.;

stabilirea prin calcul a bilanţului energetic al materialelor şi substanţelor aflate la locul

incendiului;

identificarea prezenţei în cenuşă, zgură, funingine, topituri sau materialele prelevate de la

locul incendiului a unor substanţe (de regulă a iniţiatorilor sau acceleratorilor de ardere)

sau a unor componenţi din structura lor; aceasta se poate realiza aplicând procedee ca:

luminiscenţa emisă sub acţiunea radiaţiei ultraviolete (pentru urme de hidrocarburi) a

radiaţiei X sau altor tipuri de radiaţii excitante; analiza spectrală; cromatografia; activarea

radioactivă; polarimetria etc.;

12

analizarea şi compararea suprafeţelor şi a contururilor obiectelor (metoda deplasării

suprafeţelor);

experimentări pentru determinarea mediului în care ard unele substanţe aflate la locul

incendiului şi a fenomenelor care însoţesc procesele de combustie;

- reconstituirea în teren sau în laborator a unor aspecte referitoare la situaţia anterioară

incendiului în secţiile afectate sau a posibilităţii ca unele reacţii, fenomene, activităţi,

etc., să se fi desfăşurat conform cu declaraţiile emise de martori ori în modul

presupus de investigatori; reconstituirea se realizează utilizând deducţii şi

raţionamente, prin refacerea (reconstituirea materială sau simularea) situaţiei luate în

considerare sau prin experimentare (experimente probatorii) cu confirmarea sau

infirmarea versiunii analizate, iar adeseori permite stabilirea unor corelaţii ori

obţinerea unor date care au ca rezultat elemente din cercetările întreprinse până la

momentul respectiv.

Literatura de specialitate subliniază limitele utilizării experimentelor probatorii, care dau

rezultate pozitive numai în unele cazuri, ţinând seama de greutăţile întâmpinate în reproducerea

integrală a condiţiilor care existau în momentul iniţierii incendiului (caracteristicile energetice

ale sursei de iniţiere, starea şi dispunerea substanţelor şi a materialelor, condiţiile generate de

schimbul de aer etc.), care nu pot fi întotdeauna cunoscute în totalitate.

Practica a demonstrat faptul că rezultatele analizelor/experienţelor tehnico-ştiinţifice trebuie

întotdeauna interpretate într-o strânsă corelare cu celelalte elemente rezultate din cercetarea la

faţa locului şi cu activităţile operative ale organelor care participă la soluţionarea cazului;

absolutizarea rezultatului unei analize, fără a ţine seama de condiţiile reale în care s-a desfăşurat

evenimentul, poate să conducă la cercetarea cu rezultate eronate şi deci, la concluzii greşite.

o Mijloacele tehnico-ştiinţifice folosite la cercetarea locului incendiului

La cercetarea locului incendiului experţii pornesc de la faptul că incendiul, în acelaşi

mod, ca oricare alt fenomen, se declanşează şi se dezvoltă în spaţiu şi în timp. De aceea, la

examinarea locului incendiului experţii folosesc principiul metodologic cunoscut – de la

general (total) spre particular.

Dezvăluind insemnele generale şi specifice ale incendiului, de exemplu, forma,

dimensiunile şi graniţele trecerii zonei arderii în zona acţiunii termice sau zona inundării cu

fum experţii folosesc semnele particulare (unitare) caracteristice numai unei zone de

dezvoltare a incendiului.

Analiza şi sinteza sunt baza ştiinţifică iniţială pentru experţi la cercetarea locului

incendiului. Analizând locul incendiului, experţii, divizând acest loc în sectoare

corespunzătoare, dezvăluie întreg ansamblul de insemne proprii numai focarului de izbucnire

13

a incendiului. Sintetizând (comasând) totalitatea insemnelor dezvăluite experţii restabilesc

tabloul iniţial al izbucnirii şi dezvoltării incendiului.

După cum demonstrează practica de expertiză la cercetarea locului incendiului pe

larg sunt folosite diverse mijloace tehnice care pot fi divizate în următoarele grupe:

mijloace tehnice de măsurare, de depistare, de control şi de fixare.

Către mijloacele tehnice de măsurare sunt atribuite ruletele de diversă lungime, metrul

pliant, rigle metalice sau din lemn, şublere, micrometre şi alte mijloace. Aceste mijloace tehnice

permit efectuarea măsurărilor corespunzătoare pentru restabilirea dimensiunilor iniţiale ale

obiectului incendiului, precum şi pentru determinarea formelor şi dimensiunilor zonelor de

dezvoltare a incendiului sau a insemnelor caracteristice unei anumite zone.

Mijloacele tehnice de depistare permit dezvăluirea cauzei nemijlocite (tehnice) de

izbucnire a incendiului sau determinarea locului (focarului) de declanşare. Către aceste mijloace

sunt atribuite diverse substanţe colorante, pulberile indicatoare analizatoarele de gaze,

proiectoarele ultraviolete, defectoscoapele ultrasonore etc.

Mijloacele tehnice de control permit controlul prezenţei sau lipsei tensiunii în reţeaua

electrică şi asigură securitatea participanţilor la examinarea locului incendiului la cercetarea

stării conductoarelor electrice şi a utilajului electric la obiect. La acestea sunt atribuite

şurubelniţa-indicator, indicatoarele de tensiune etc.

Mijloacele tehnice de fixare permit experţilor să fixeze cele mai caracteristice urme şi

insemne la locul incendiului, tabloul general şi caracterul dezvoltării incendiului. Către

mijloacele tehnice de fixare sunt atribuite aparatele de fotografiat, camerele de filmat, aparatele

pentru înscriere video etc.

14

Concluzie

În prezent incendiile pot să izbucnească în orice colţ al lumii şi în orice clipă, fie că din

cauza unei catastrofe sau a unei calamităţi naturale, fie din cauza neglijenţii oamenilor sau din

prostia acestora, poate sa fie o autoincendiere sau o incendiere intenţionată. După producerea lor

este nevoie de o expertiză efectuată cu succes în urma caruia să fie depistată cauza apariţiei

acestuia şi cine se face vinovat de el. Să fie depistată fiecare urmă şi culeasă fiecare amprentă,

pentru ceea că dacă de vină ce face persoana anume, să fie trasă la răspundere şi pedepsit de lege

cum se cuvine sau dacă a fost o eroare tehnică să fie analizat şi corectat greşelile pentru ca

acestea sa nu mai fie repetate. Pentru aceasta avem nevoie de specialişti şi experţi în domeniul

dat, să fim dotaţi cu tehnici şi laboratoare dupa ultimele tehnologii, însa cel mai bine e să nu

avem parte de incendii, indeferent de ce natură vor fi acestea. Viaţa omului nu trebuie pusă în

pericol.

15

Bibliografie

1. https://www.academia.edu/7465399/CERIN

%C5%A2E_REFERITOARE_LA_CERCETAREA_CAUZELOR_DE_INCENDIU._PR

OCEDEE_%C5%9EI_MIJLOACE_CARE_SE_UTILIZEAZ%C4%82_

%C5%9EI_ACTIVIT%C4%82%C5%A2I_CARE_SE_DESF%C4%82%C5%9EOAR

%C4%82

2. Olaru,Efim  

Expertiza tehnică de specialitate : (Cercetarea incendiilor) : Ciclu de prelegeri / Efim Olaru ; Univ. Tehn. a

Mold., Fac. Cadastru, Geodezie şi Construcţii, Cat. Securitatea Activităţii Vitale. – Ch.: U.T.M., 2013. – 180

p.

16