Sursele de inspiratie ale poemului romantic “Luceafarul” de Mihai Eminescu

“Luceafarul” este considerat a fi o traditie a romantismului, un poem incarcat de elemente filozofice si folclorice, puse in evidenta de o naratiune cu rolul de a comunica atitudinea lirica.

Ca si punct de plecare, “Luceafarul” are la baza mai multe surse de inspiratie: izvor folcloric dat de de povestea “Miron si fata fara trup” si de basmul “Fata in gradina de aur” cules de scriitorul Richard Kunish de unde a preluat motivul fetei de o frumusete unica, motivul metamorfozei, motivul cuplului ideal, motivul celor trei incercari.

mitologia greaca: Hyperion, cel cu o gandire si o existenta pura

mitologia indica: cele doua principii, masculin si feminin, se unesc intr-unul singur pentru a forma sufletul omului

literatura universala: de la Lermotov cu opera “Demonul”, de la Holderlin cu opera “Hyperion”.

filosofia lui Kant: de la care preia motivul zburatorului (calatoria intergalactica a Luceafarului).

filosofia lui Schopenhauer: motivul geniului.Potrivit conceptiei filosofice si apoi celei eminesciene, doar omului de geniu ii este accesibila cunoasterea lumii, el este singurul capabil sa depaseasca sfera stramta a subiectivitatii si sa se obiectiveze; in antiteza omul obisnuit nu poate sa isi depasesca conditia subiectiva. Curent literar:

Curent literal:ROMANTISM, curent european apărut în secolul XIX, reprezentat de personalităţi precum Novalis, Leopardi, Goethe, Byron, Victor Hugo. Se caracterizează prin următoarele: folosirea visului ca modalitate de evadare într-o lume paralelă, dominată de vitalitatea fanteziei; întoarcerea la natură, ca matcă originară a omului; elogiul trecutului în antiteză cu prezentul (motivul ruinelor şi al castelelor părăsite); cultivarea contrastului liric, afectiv ori cromatic; utilizarea mijloacelor expresive ale folclorului naţional; punerea în valoare a motivului călătoriei. Pentru literatura română, Mihai Eminescu este un mare poet romantic, inspirat în mare parte de creatorii germani. „Floarea albastră” este de fapt un motiv romantic de circulaţie europeană, lansat în romanul neterminat al lui Novalis, „Heinrich von Ofterdingen”.