Oricare dintre noi ne-am aflat la un moment dat în fața unor întrebări (destul de stânjenitoare de altfel) de genul: „Oare cum se numesc locuitorii din orașul / regiunea / țara / continentul X?”, „Cum se ortografiază un nume de locuitor?”, „Dacă locuiesc în România, mă numesc român, dar mai sunt și altceva: timișorean, bănățean sau moldovean…” , „Și dacă sunt o persoană de sexul feminin, cum mi se spune?” etc.

Dar ce ne facem oare când numele de locuitori nu au chiar aceeași rădăcină ca și numele propriu de la care provin? Cum se întâmplă, de exemplu, în situația englezului, locuitor al Angliei / Marii Britanii…

Multe dintre aceste substantive și / sau adjective ridică probleme de cultivarea limbii, dar și de cultură generală…

De aceea, încep astăzi un „capitol” nou, care se cere dez-enigmatizat. În spiritul limbii și nu numai…

Desigur, prefer ordinea firească, alfabetică. Pentru astăzi, litera A!

ABISINIA – abisinian, abisinieni; abisiniană, abisiniene 1;

ABRUD – abrudean, abrudeni; abrudeancă, abrudence (dar administrație abrudeană!) 2;

ACADIA – acadian, acadieni; acadiană, acadiene 3;

(!) AFGANISTAN / AFGHANISTAN – afganistan, afganistani / afghanistan, afghanistani; afgană, afgane / afghană, afghane 4;

AFRICA – african, africani; africancă, africance (dar limba africană!) 5;

AKKAD – akkadian, akkadieni; akkadiană, akkadiene 6;

ALAMAN – alaman, alamani; alamană, alamane 7;

ALBA IULIA – albaiulian, albaiulieni; albaiuliancă, albaiulience (dar primărie albaiuliană!) 8;

ALBANIA – albanez, albanezi; albaneză, albaneze 9;

ALEXANDRIA – alexăndrinean, alexăndrineni; alexăndrineancă, alexăndrinence (dar tradiție alexăndrineană!) 10;

ALGERIA – algerian, algerieni; algeriancă, algerience (dar cafea algeriană! 11;

ALGONKIN (ținutul și tribul) – algonkin, algonkini; algonkină, algonkine 12;

ALSACIA – alsacian, alsacieni; alsaciană, alsaciene 13;

AMERICA – american, americani; americancă, americance (dar muzică americană!) 14;

*AMERINDIAN, amerindieni; amerindiană, amerindiene 15;

ANDORRA – andorran, andorrani; andorrană, andorrane 16;

*ANGLO-SAXON, anglo-saxoni; anglo-saxonă, anglo-saxone 17;

ANGOLIA – angolez, angolezi; angoleză, angoleze 18;

ANTIGUA – antiguan, antiguani; antiguană, antiguane 19;

AQUITANIA – aquitan, aquitani; aquitană, aquitane 20;

*ARAB, arabi; arăboaică, arăboaice (dar limba arabă!) 21;

ARAGONIA - aragonez, aragonezi; aragoneză, aragoneze 22;

*ARAMEEAN, arameeni; arameeană, arameene 23;

*ARAUCAN, araucani; araucană, araucane 24;

ARAD – arădean, arădeni; arădeancă, arădence (dar regiune arădeană!) 25;

ARDEAL – ardelean, ardeleni; ardeleancă, ardelence (dar bucătărie tradițională ardelenească, Școala Ardeleană!) 26;

ARGENTINA – argentinian, argentinieni; argentiniană, argentiniene 27;

ARGEȘ – argeșean, argeșeni; argeșeancă, argeșence (dar casă argeșeană!) 28;

ARMENIA – armean, armeni; armeancă, armence (dar limbă armeană!) 29;

*AROMÂN, aromâni; aromâncă, aromânce (dar aromână ca idiom!) 30;

ASIRIA – asirian, asirieni; asiriană, asiriene 31;

*ASIRO-BABILONIAN, asiro-babilonieni; asiro-babiloniană, asiro-babiloniene 32;

AUSTRALIA – australian, australieni; australiancă, australience (dar zebra australiană!) 33;

AUSTRIA – austriac, austrieci; austriacă, austriece 34;

AZERBAIDJAN 35 – azerbaidjan, azerbaidjeni; azerbaidjană, azerbaidjene 36;

*AZTEC, azteci; aztecă, aztece 37.

NOTA BENE!

Se pronunță și se scrie numai -ea (și nu -a) „în sufixul de apartenență locală -ean, după majoritatea consoanelor, inclusiv j, ș, ț, z, v” 38: argeșean, arădean, abrudean etc. „Variante cu -an în loc de -ean după j, ș sunt răspândite prin unele formații cu valoare de nume proprii” 39:  Argeșana (pensiune), Ardeleana (agenție de turism), Arădeana (restaurant) etc.

În nume proprii străine, precum și în derivatele lor, se păstrează litera dublă: Andorra (andorran), Akkadia (akkadian) etc 40.

În limba română, se scriu cu minusculă numele de locuitori, „indiferent de valoarea lor adjectivală sau substantivală”41.

NOTĂ!

Am trecut în paranteze rotunde alte variante de adjective derivate de la numele propriu al țării / regiunii, pentru a nu fi confundate cu numele de locuitori (acest lucru se întâmplă adesea în cazul variantelor feminine ale acestor nume). Cele care nu conțin această explicație au forme omonime atât pentru adjectiv, cât și pentru substantivul la genul feminin.

Cele notate cu „(!)” în față necesită atenție, în sensul că forma s-a schimbat față de DOOM1 42. În sensul de față ambele forme sunt considerate corecte, însă este de preferat întotdeauna să se folosească prima formă trecută în dicționar (în acest caz AFGANISTAN și cu derivatele sale: afgan, afgană, fiind o formă oarecum adaptată).

Substantivele nume de locuitori notate cu „*” nu conțin un nume propriu (radical) de la care să derive; sunt idiomuri, etnii sau nume de popoare, grupuri sau triburi istorice, care au dispărut. S-au păstrat însă substantivele comune și adjectivele pentru a se putea face referiri la acestea, în cadrul cercetărilor științifice și / sau lingvistice (existând limba, există și poporul, chiar dacă nu (mai) există neapărat regiunea sau denumirea acesteia nu se mai poate reconstitui.)

Continuăm lista derivatelor de la substantivele-nume de locuri, după ce am discutat, într-un articol trecut, despre cele începând cu litera A 1… Astăzi, după ordinea firească, litera B.

BABILONIA – babilonian, babilonieni; babiloniană, babiloniene (dar robie babilonică!);

BASARABIA – basarabean, basarabeni; basarabeancă, basarabence (dar Biserica Basarabeană, personalitate basarabeană!);

*BASC, basci; bască, basce (în Țara Bascilor, limbă bască);

BAVARIA – bavarez, bavarezi; bavareză, bavareze;

BACĂU – băcăuan, băcăuani; băcăuancă, băcăuance (dar industrie băcăuană!);

BAIA MARE – băimărean, băimăreni; băimăreancă, băimărence (dar școală băimăreană!);

BANAT – bănățean, bănățeni; bănățeancă, bănățence ( dar primărie bănățeană!);

BELARUS / BIELORUSIA – belarus / bielorus, belaruși / bieloruși; belarusă / bielorusă, belaruse / bieloruse;

BELGIA – belgian, belgieni; belgiancă, belgience (dar presă belgiană!);

BELGRAD – belgrădean, belgrădeni; belgrădeancă, belgrădence (dar echipă belgrădeană!);

BIHOR – bihorean, bihoreni; bihoreancă, bihorence (dar localitate bihoreană!);

BISTRIȚA – bistrițean, bistrițeni; bistrițeancă, bistrițence (dar comună bistrițeană!);

BLAJ – blăjean, blăjeni; blăjeancă, blăjence (dar presă blăjeană!);

BOEMIA – boem, boemi; boemă, boeme (astăzi, cuvântul are și sensul de „artist care duce o viață dezordonată, neconformă conveniențelor sociale” 2) ;

BOLIVIA – bolivian, bolivieni; boliviană, boliviene;

BORDEAUX – bordelez, bordelezi; bordeleză, bordeleze;

BOSNIA – bosniac, bosniaci; bosniacă, bosniace;

BOSTON – bostonian, bostonieni; bostoniană, bostoniene;

BOTOȘANI – botoșănean, botoșăneni; botoșăneancă, botoșănence (dar artă botoșăneană!);

BRANDENBURG – brandenburghez, brandenburghezi; brandenburgheză, brandenburgheze (dar concert brandenburgic, Poarta Brandenburgică!);

BRAȘOV – brașovean, brașoveni; brașoveancă, brașovence (dar stațiune brașoveană!);

BRAZILIA – brazilian, brazilieni; braziliancă, brazilience (dar muzică braziliană!);

BRĂILA – brăilean, brăileni; brăileancă, brăilence (dar poliție brăileană; brăileanca: „un tip de dans”!);

BUCOVINA – bucovinean, bucovineni; bucovineancă, bucovinence (dar mănăstiri bucovinene!);

BUCUREȘTI – bucureștean, bucureșteni; bucureșteancă, bucureștence (dar persoană bucureșteană!);

BUDAPESTA – budapestan, budapestani; budapestană, budapestane;

BUHUȘI – buhușean, buhușeni; buhușeancă, buhușence (dar mobilă buhușeană!);

BULGARIA – bulgar, bulgari; bulgăroaică, bulgăroaice (dar limbă bulgară!);

BUZĂU – buzoian, buzoieni; buzoiancă, buzoience (dar tradiție buzoiană!).

NOTĂ!

În realizarea articolului, m-am folosit de indicațiile din Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția 2005 3.

Am trecut în paranteze rotunde variante de adjective derivate de la numele propriu al țării / regiunii, pentru a nu fi confundate cu numele de locuitori (acest lucru se întâmplă adesea în cazul variantelor feminine ale acestor nume, care, pe lângă faptul că pot avea valoare de substantiv, precum în cazurile de față, se pot manifesta în unele contexte și ca determinanți). Cele care nu conțin această explicație au forme omonime atât pentru adjectiv, cât și pentru substantivul la genul feminin.

Substantivele nume de locuitori notate cu „*” nu conțin un nume propriu (radical) de la care să derive; sunt idiomuri, etnii sau nume de popoare, grupuri sau triburi istorice care au dispărut. S-au păstrat însă substantivele comune și adjectivele pentru a se putea face referiri la acestea, în cadrul cercetărilor științifice și / sau lingvistice (existând limba, există și poporul, chiar dacă nu (mai) există neapărat regiunea sau denumirea acesteia nu se mai poate reconstitui).