locuinta traditional a in maramures

5/13/2018 Locuinta Traditional A in Maramures - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/locuinta-traditional-a-in-maramures 1/3

Locuinta traditionala in Maramures

Încă mai există vechi tradiţii datorită munţilor înalţi care adăpostesc lunga depresiune din toate părţile.Moroşenii, aşa cum se auto-intitulează oamenii din Maramureş, sunt ospitalieri, le plac compania şidiscuţia.

Maramureş este una din puţinele zone în care costumul tradiţional a fost păstrat aproape nealterat decătre influenţele urbane. Şi chiar dacă poate fi admirat doar duminica, atunci când moroşenii merg labiserică, sau cu alte ocazii de sărbători religioase sau de alte sărbători, fiecare moroşan, fără nici oexcepţie, deţine un costum tradiţional. Nu doar bătrânii îmbracă acest costum, ci şi „coconii” (copiiipreşcolari), fapt prin care se explică această continuitate.Oricine ajunge în Maramureş din est, prin Pasul Prislop, care separă munţii Maramureşului de munţiiRodnei, poate observa imediat caracterul definitoriu al aşezărilor maramureşene. Satele sunt mari, adeseadestul de compacte, iar casele sunt aliniate la drumul care urmează valea râului. De obicei, sunt două sautrei case aliniate în strâmtul şi lungul petec de pământ deţinut de familia în chestiune. Acest fel de altarconstrui este un indiciu al vechimii locului, cu din ce în ce mai puţin spaţiu pentru fiecare generaţieurmătoare.O casă ţărănească tradiţională în Maramureş include mai multe clădiri. Casa principală este aşezată fie înpartea opusă porţii de la intrare, fie perpendicular cu ea, dar în aşa fel încât faţada principală să fie la sud

ori la est. Cea mai mare clădire din curte este grajdul, unde stau caii şi vacile. Una sau chiar mai multeclădiri mici se găsesc adeseori lângă gardul casei pentru a adăposti animalele mai mici, precum porcii saupăsările.

Relaţiile interumane, în general, dar mai ales cele dintre membrii comunităţilor diferite, au dus la bunsfârşit o practică arhaică ce ţine de comerţ, foarte atractivă chiar şi în zilele noastre: bâlciul. La dreptvorbind, bâlciul este o piaţă în care oameni din sate foarte bine definite vin să cumpere sau să vândădiferite bunuri. Când se face o înţelegere, se bea adălmaşul, un pahar de horincă, simbol al înţelegeriireciproce.Camera de zi, pe care moroşenii o numesc „casa”, este universul domestic, aranjat după gustul pragmaticşi estetic al femeii. Femeile au datoria de a aranja şi de a diviza spaţiul din toată casa. De asemenea, eledecorează locuinţa şi obiectele din viaţa de zi cu zi. Femeile sunt practicantele unor obiceiuri variate legatede evoluţia vieţii: naşterea, nunta şi moartea, iar aceste ritualuri au loc în casă. Acest spaţiu este marcatde prezenţa sfintelor icoane de pe pereţi, împreună cu o frumoasă ceramică din olărit, împodobită cuprosoape împletite manual.În colţ se află masa şi de-a lungul pereţilor sunt bănci late, în locul paturilor de lemn, cu un cufăr dezestre aşezat la dreapta lor. Lângă icoane, întotdeauna aşezate pe peretele estic, deasupra mesei şi mai alesdeasupra grinzii principale, sunt hârtii ascunse, briciul pentru ras, crucea pentru sărbătoarea Sf. IoanBotezătorul, busuiocul, care pentru români este o plantă sfântă. În cufărul de zestre, sunt ţinute iile,fustele (zadele) şi obiecte valoroase pentru fata care se va mărita. Armonia interioară este completată deculori vii ale textilelor şi ale diverselor obiecte care le înconjoară.Obiceiurile gastronomice ale moroşenilor sunt scoase la iveală la bâlci. Pieţele de alimente sunt practicinvadate de produse din lapte, mai ales lapte de oi şi brânză de vacă, între luna mai şi sfârşitul luniiseptembrie, uneori chiar mai târziuMaramureş este o civilizaţie a lemnului, încurajată, fără îndoială, de bisericile splendide din

lemn şi de numeroasele clădiri întemeiate după o arhitectură seculară. Chiar dacă viaţa în Maramureşse adaptează vremurilor moderne, câteva elemente s-au păstrat neclintite, dovadă a puternicei mentalităţicolective. Din păcate, materialele moderne de construcţie înlocuiesc parţial tradiţia caselor din butuci, darbiserica, Golgota şi poarta au rămas aceleaşi de-a lungul perioadelor, în ceea ce priveşte materialele,tehnica şi simbolurile. Cel mai bun lemn de construcţie este prelucrat în timpul iernii, când este maiputernic.

Dacă cineva vrea să vadă singurul loc din Europa în care ceramica roşie nesmălţuită încă se mai produce,ar trebui să meargă în Maramureş, spre sursa râului Iza. Toţi paşii au fost păstraţi într-o formăneschimbată: felul preparării lutului, care presupune mai întâi frământarea cu picioarele şi apoi pisareacu ciocane din lemn, formele vaselor, prepararea pigmenţilor din pietre abrazive, care conţin oxid de fier,şlefuirea cu piatră de râu, decoraţiile pictate, forma cuptorului şi tehnicile de ardere.

Locuinta traditionala in Bucovina

http://www.romanianmonasteries.org/ro/maramures/maramures-bisericile-din-lemn






Viaţa în mediul rural este simplă şi complexă, în acelaşi timp. Oamenii încăurmează reguli stricte ale comportamentului şi păstrează tradiţiile vechi, darstilul actual de viaţă produce valori contradictorii chiar şi în cele mai

îndepărtate sate. Tărâm locuit în mod armonios de naţionalităţi variate,Bucovina s-a opus celor mai radicale transformări în privinţa timpului şi a modeişi a păstrat maniera de viaţă de neuitat.

O curte ţărănească ce este caracteristică Bucovinei include în general casaprincipală, opusă porţii, bucătăria de vară în dreapta, grajdul şi fânarul înstânga, un şopron inferior între casă şi hambar, o fântână şi o cuşcă pentrucâine.Când mai multe generaţii locuiesc în interiorul aceleiaşi curţi, părinţii sau buniciise mută în bucătăria de vară, care devine o a doua locuinţă, cu o singură camerăşi un hol.Un ţăran avea în medie câteva hectare de pământ în marginea satului. Terenuldin jurul fermei era folosit pentru necesităţile zilnice, în timp ce produseleobţinute pe pământul mai îndepărtat erau vândute sau schimbate cu altceva,astfel încât să se asigure traiul familiei de-a lungul anului. Structura satuluidiferă, spre exemplu, între un sat din Neamţ, unde casele sunt aliniate de-a

lungul drumului principal, cu o livadă în spatele casei şi doar un strat de flori înfaţă. În Bucovina, fiecare casă are fântâna proprie în curte, în timp ce în Neamţo fântână obişnuită se găseşte la marginea drumului.Costumul popular încă este purtat zilnic de către bătrâni, în timp ce tânărageneraţie poartă în mod regulat haine occidentale. Aceştia din urmă se îmbracărareori în costume tradiţionale în afară de ocaziile speciale. Costumul bărbatuluieste format din pantaloni albi (iţari ) – lungi, pentru a fi împăturiţi de mai multeori, fiind o bună protecţie împotriva umidităţii, o cămaşă albă – care prezintă îngeneral o broderie geometrică în negru sau maro – şi o vestă (bundiţă) cupielea albă în afară şi cu blana spre interior. Acest din urmă obiect devestimentaţie este decorat cu motive florale sau geometrice şi adaosuri dinblană de jder. De asemenea, bărbaţii poartă curele, împletite sau confecţionate

din piele. Uneori, centura din piele este purtată deasupra celei împletite.Lăţimea curelei depinde de înălţimea la care se află satul – cu cât e mai înaltsatul, cu cât centura e mai lată. Viitoarea nevastă tăia, cosea şi broda costumulcelui care urma să îi fie soţ, în timpul logodnei de un an.Femeile poartă o vestă asemănătoare, dar decoraţia este mai colorată. Cămaşafemeii este bogat împodobită cu motive florale şi geometrice. În legătură cuacest fapt, s-a spus că împodobirea în întregime a cămăşilor bucovinene evocădecoraţia bisericilor descrise.Femeile se mai îmbracă şi cu o fustă dintr-o singură croială (catrinţe), care seleagă de jur împrejur, deasupra cămăşii lungi până la genunchi, legată cu o latăcentură împletită.Există anumite haine pentru anotimpurile reci, pentru toamnă şi

iarnă. Sumanul , folosit toamna, este confecţionat dintr-o haină din lânădeasă. Cojocul este o haină lungă până la genunchi, cu blana întoarsă în interiorşi pielea în afară, decorat cu flori brodate.Oamenii din Bucovina nu numai că întâmpină străinii, dar de asemenea le oferăacestora un loc de dormit, nu pentru câştiguri financiare, ci pentru că suntospitalieri, considerând că este o onoare să deschidă uşa casei lor.Când vine vorba despre mâncare, cele mai bune mâncăruri tradiţionale suntservite – mămăligă cu brânză proaspătă, smântână, ouă, cârnaţi deporc, sarmale(frunze de viţă de vie sau de varză umplute cu orez şi carne),iaurt, ciorbă sau răcituri (carne în aspic).Cea mai mare parte a mâncării este greoaie, iar digestia se face mai uşor cu unpahar de ţuică (coniac de prune). Aceasta e singura băutură alcoolică folosită deobicei şi este adesea consumată din acelaşi pahar de către toţi mesenii.Se mănâncă zilnic supe variate şi borş(supă acrită cu tărâţe de grâu, fermentate

în apă). Încă se mai prepară o combinaţie densă de boabe de grâu fierte, coliva,



un fel de plăcintă servită pentru a comemora morţii şi care se mănâncă cuanumite ocazii.Mâncărurile coapte în cuptor sunt de obicei prăjiturile şi plăcintele pe bază defăină. La plăcintele poale-n brâu, brânza este împachetată în aluat; în vărzări,varza este folosită în locul umpluturii. Dintre tradiţionalele bunătăţi de Paşti,pasca e specifică zonei rurale, iar cozonacul îşi are rădăcinile în mediul

urban. Pasca este făcută dintr-o foaie din aluat dospit, acoperit cu un amestecdin brânză de vaci, smântână, ouă şi zahăr, decorată cu o cruce făcută din cocăşi coaptă într-o tavă rotundă (ROUND TIN). Cozonacul este făcut dintr-o foaiedin acelaşi aluat, acoperit cu nuci, rulat şi copt într-o tavă înaltă.de oi şi vaci şi produc un lapte foarte bun, care concurează – în întreaga regiunea Moldovei – doar cu cei din zona Neamţului. Atât Suceava, cât şi Neamţ suntzone deluroase, cu o altitudine între 400 m – 1000 m, cu pajişti frumoase şiiarbă bună. Anul pastoral începe în aprilie şi se termină în octombrie, timp încare oile stau la stână, în afara satului şi sunt păzite de un cioban. Proprietariioilor primesc laptele şi brânza în mod periodic, fapt care depinde de câte oideţin aceştia. Ciobanii sunt plătiţi mai degrabă în produse decât în bani.Aceeaşi manieră de troc a fost folosită şi la mori, când se măcina grâul, sau la

presele de vin, când se striveau strugurii. În zilele noastre, presele moderne devin pot fi găsite în aproape fiecare casă, dar morile sunt deţinute de mici firme,iar plata se face parţial în făină, parţial în bani.Bucovina mai este cunoscută şi pentru animalele şi păsările domestice binecrescute, precum şi pentru produsele excelente cum ar fi cartofii, varza,conopida şi recolta de fructe, mai ales mere, pere, prune şi cireşe. Se cultivă şicereale, dar recolta e destinată mai ales cererilor din gospodărie.Dintotdeauna prelucrarea lemnului a fost una dintre principalele ocupaţii dinBucovina.Viaţa ţăranului român a fost mereu structurată în jurul ciclului anual al muncii –agricultura, gospodărirea animalelor, vânatul, pescuitul şi apicultura. Existenţaacestuia s-a referit mereu la a face pământul productiv, nu cu scopul de a se

îmbogăţi, ci pur şi simplu pentru a asigura un trai bun familiei sale.Ciclul anual este de asemenea urmat când vine vorba de tradiţii şi credinţe,multe dintre ele povestite la o recoltă bună sau pentru împăcarea spiritelor.Credinţa în spiritele strămoşilor este printre cele mai importante. Se spune căaceste spirite se întorc printre cei vii în timpul sărbătorilor de iarnă, de laCrăciun la Bobotează. Nu vin cu gânduri rele şi sunt răsplătiţi prin respectulcare li se cuvine. Această credinţă se poate observa în principal la tradiţionalamască din acest timp al anului, având personajele principale Bătrânul şiBătrâna. Dacă aceste spirite întârzie întoarcerea pe tărâmul lor, apare riscul dedeveni periculoşi. Pentru a fi alungaţi, se pune usturoi la ferestrele caselor.Aceeaşi mască ce întruchipează tradiţiile povesteşte despre credinţele înputerea supranaturală a animalelor, cum ar fi ursul (simbolizând protecţia şi

puterea), capra, berbecul, struţul, care sunt reprezentaţi cu măşti realiste.

locuinta traditional a in maramures

Documents