Coleclia Biblioteca de filosofie

Lector: Horia PitraqcuTehnoredactor: Carmen Dumitrescu

Coperta: Florin Afloarei

Editura EunoPnnss GnoupOP-22, CP-113, Sector 1, Bucureqti, 014780

TeUFar 4027-2125692; 4021-3106618Comenzi carte prin poqt5:

Tel.: O2l-21.25692E-mail offi ce@europressgroup.ro

www.europressgroup. ro

O Asocialia EuroPress - Editura EuroPress Group

Descrierea CIP a Bibliotecii Nalionale a RomAnieiTOLSTOI, LEV NIKOI,AEVICH

Spovedanie / Lev Tolstoi ; trad.: Janina Ianoqi. -

Bucureqti : EuroPress Group, 2016ISBN 978-606-668- 19 1-9

I. Ianogi, Janina (trad.)

82 1.161.1-97=1 35.1

Lnv Tomror

Spouedanie(Introducere la o oper6 netip[riti)

Edifia a II-a

Traducere din limba rus5. deJaNma Iaxogr

lAAEuroPress

Prefati

Jncep cu sfArgitul. La 1 martie 1881Iun grup de narodnici l-a ucis Ia Pe-

tersburg pe imp6ratul Alexandru II. A fostinsciunat fiul siu, Alexandru III. Tolstoi i-atrimis o scrisoare in care ii solicita clemen!6in procesul asasinilor. Scrisoarea trebuia sIajung[, prin prietenul siu Nikolai Strahov, laober-procurorul Sinodului pravoslavnic, Kon-stantin Pobedonoslev. Acesta nu a inaintat-ofarului. Atunci Strahov a gdsit o alti cale deacces. Impiratul nu i-a rispuns insi scriito-rului. Iar atentatorii au fost executafi.

Iati scurte fragmente din ciorna, cunos-cut5., a scrisorii (8*15 martie 1881):,,Voi scriesimplu, ca de la om la om." ,,inaintea obliga-liilor larului exist[ obligatiile omului [...].Dumnezeu nu vi va intreba cum v-a!i inde-plinit obligatiile de !ar, ci vI va cere socoteald

Lpv Tomror

de cum v-a!i indeplinit obligaliile omeneqti.",,Da!i bun6tate in schimbul riutilii, nu vdimpotrivili rdului, ierta{i-i pe to!i." Pentrua te lupta cu revolulionarii, ,,trebuie si lup{ispiritualicegte". ,,Exist[ numai un singur ide-al care si le fie contrapus. [...] ...idealul iubi-rii, al iertirii, al risplitirii rdului cu binele."

Trei s6ptimAni dup6 apelul eguat c5-tre implrat, Tolstoi descrie o imaginari du-p6.-amrazd. anterioar6 a unui mogier, intAl-nirile qi disculiile lui cu mujicii. Notafiile,neterminate, poart[ tltlul insemndrile unuicregtin. Ele conlin gi o introducere la fapte-le relatate. ,Am fost botezat, dar am triit o

via!6 de pigAn [...]." ,,Tr[iesc pe lumea astade 52 de ani gi, cu exceplia a 14-1,5 ani de co-pil5rie, aproape necongtienli, 35 de ani n-amtr[it nici ca un cregtin, nici ca un mahome-dan, nici ca un budist, ci ca un nihilist in celmai autentic sens aI acestui cuvAnt, adicifir5 nici un fel de credin!6.." ,,Dac6. vreau sidescriu cum s-a amorezat o oarecare doamnide un ofifer, asta pot; daci vreau s[ scriu des-pre mirelia Rusiei qi s[-i slivesc rizboaiele,asta pot chiar foarte bine [...]." ,,Pot" evociAnna Karenina (scrisi in 1873-1877); ,,potchiar foarte bine" * Rd,zboi qi pace (eiaboratin 1863-1869). EIe nu i se mai par importan-te. Cici, in urmi cu doi ani, a dobAndit o noulviziune asupra vielii: a devenit creqtin. $i a

Spoued,anie

scris o carte despre cum a devenit, din nihi-list - creqtin.

Insemnd.rile unui cregtin trimit la Spo-uedanie, textul de cipdtAi privitor la trans-formarea lui Tolstoi. ,,Sunt foarte ocupat cu omunc5" pentru sine, pe care niciodati nu o voipublica"; ,,Sunt foarte ocupat, foarte emofio-nat de munca mea. Nu e o munci artistici ginu e pentru tipar" (dintr-o scrisoare neexpe-diati qi o alta trimisi lui Strahov, din lg-22gi, respectiv, 22-23 noiembrie 1879). E vorbadespre o lucrare ampl5, ca atare neterminati.Primul ei capitol, ref5,cut, va fi Spou edanie;cu subtitlul ediflcator, Introducere la o operd.ruetipdritd,.

Spouedanie adunS sau vestegte multefire risflrate in texte neterminate, precumViala ntea, sau manuscrisul Cine sunt, ca qidin legenda Prin ce trdiesc oamenii? sau dinInsemnd,rile unui cregtin. Ea interfereazb. atalte cercetiri teologice, de orientare persona-15, din perioada 1880-1882. Ea e legati deevenimente publice qi private care au avut locin 1"881: moartea lui Dostoievski, uciderea .ta-rului gi scrisoarea cltre urmagul lui, primainsemnare despre neinlelegerile din familie,c6l5toria pe jos (impreuni cu un servitor giun invitltor din Iasnaia Poliana) Ia minis-tirea Optina Pustin', boala gi decesul frateluilui Mecinikov, celebrul savant, care vor sta

Lnv Tor-sroI

labaza povestirii Moartea lui luan llici, naq-terea lui Aleksei, cel de al optulea fiu aI luiTolstoi.

2

Spouedanie este o ,,fenomenologie a spi-ritului''. Ea relateazi succesivele cideri aleautorului gi tentativele sale de renaqtere. Eaurma sd introduci disocierea sistematici a

adevirului de dogmatica bisericeasc[.Tolstoi iqi dezvSluie cu sinceritate criza gi

ciutirile de pAni spre sfArgitul anilor qapte-zeci. Prin violenta sa confruntare cu sine, elmarcheazl. cez\ta dintre tot ce intreprinsesepAnS atunci, pirelnic qi fals, potrivit p[reriisale - qi presupusul liman mAntuitor la careajungea acllm, pentru tot restul vielii. E po-

vestea pierdutei gi recAgtigatei sale credinle.Iatd, in rezumat, treptele devenirii inf6-

-tiqat^e.In copil[rie, adolescenlE, tinerele i se in-

culcase o credinlI spontani, care a fost ins[spulberati de atacurile ra{iunii. C[derea sa

din credin![ a marcat zece atar din junefe,acea a patra vArsti la care n-a mai ajuns tri-logia cu care a debutat ca scriitor. Inci dinuniversitate, intrerupti in ai doilea an de stu-diu, el a observat credinla pravoslavnici mai

10 t1 Spouedanie

mult la ingi obtuzi, crazi, imorali, iar cinstea,cumsecidenia, moralitatea - de obicei la oa-meni ce se recuno$teau necredinciogi. Aga atrecut un deceniu, in care s-a ldsat inrobit depatimi, a ucis semeni in rdzboaie, a pierdutbanii mujicilor sii la jocul de cdrli, a ingelat,a minlit, a furat, cei din jur liudAndu-l pen-tru cAt este eI de moral; gi in care a scris cirli,imboldit de vanitate, cupiditate, ingAmfare.

La 26 de ani, dupi rdzboiul Crimeii, aajuns la Petersburg gi s-a apropiat de multiscriitori. Ei credeau in importanta literatu-rii qi in progres, ceea ce le era gi comod, giavantajos; gi se certau intre ei, se oc5.rau, seingelau, unelteau unii impotriva celorlafti, caoameni imorali, meschini, rii ce erau, in ma-joritate. Apropierea de ei i-a accentuat trufi.a,convingerea semeali cI trebuie si-i invelepe ceilafti, negtiind ce anume. Cei dimprejurscriau, publicau, doreau laude gi bani. Aga afdcut qi eI, convins ci tot ce e real e gi rati-onal, c5. tot ce existi e menit dezvoltirii, cipe aceasta o asiguri luminarea, instruirea,civlliza\ia, iar pe toate acestea - r6spAndireachrtilor.

In aceastS. nebunie a triit inci gase ani,pAni Ia cdsitorie. Credinla sa in perfecliona-re fusese, ce-i drept, zdruncinati de execuliapublic[ la care asistase la Paris gi de moarteafratelui siu Nikolai, situalii ce nu suportau

V

T\ar, poate, ci am trecut ceva cu

n L) vederea, ci n-am inle1es ceva? -mi-am spus eu de mai multe ori. - Nu se

poate ca aceasti stare de disperare si Ie flespecific[ oamenilor." $i am cS.utat rispunsulIa intrebirile mele in toate cunogtinlele do-

bAndite de oameni. $i am ciutat indeiung 9ichinuitor, 9i nu impins de o curiozitate degar-

t5., qi nu fir[ vlagi am ciutat, ci chinuitor, cu

tenacitate, zi gi noapte - am c[utat, aga cumigi cauti un om pe moarte salvarea - 9i n-amgisit nimic.

Am c[utat in toate gtiinlele qi nu numaici n-am gisit nimic, dar m-am convins ci tolicei care, ca gi mine, cE.utaser5. in gtiinle nuaflaser[ nici ei nimic. $i nu numai ci nu augisit, dar au recunoscut limpede ci ceea ce

pe mine mi dusese la disperare - absurdulvie{ii - este singura cunogtin!5 indubitabileaccesibil[ omului.

69 Spouedanie

Am cdutat pretutindeni gi, datoriti vietiipetrecute in invdlitur5, gi datoritl faptuluicd, prin leg5turile mele cu lumea savanfilor,imi erau accesibili chiar savanlii din cele maidiferite domenii ale ptiintei, nerefuzAndu-midezviluirea tuturor cunoqtin{elor lor, nu nu_mai prin cirli, dar gi in discufii, am descope_rit tot ceea ce rispunde gtiinfa la lntrebareavie!ii.

Multi vreme n-am putut nicicum credecI qtiinla nu rispunde intrebirilor viefii, de-cAt ceea ce rispunde. ScrutAnd importanlagi seriozitatea tonului qtiinlei afirmAndu-gitezele ce nu aveau nimic de a face cu intrebi-rile vielii omenegti, mi s-a pirut multh vre-me ci eu nu inleleg cumva ceva. Mult timpm-am simlit intimidat in fata cunoagterii gimi s-a p[rut cI necoincidenla dintre rispun_suri gi intrebirile mele provine nu din vinagtiinfei, ci din ca:uza propriei mele inculturi;pentru mine lucrul acesta nu era insi de luatin glumi, nu era un amuzament, ci era sco-pul intregii mele vieli; 9i, vrAnd-nevrAnd, amajuns la convingerea ci intreblrile mele suntsingurele intrebiri indrituite, stujind orici-ror cunoqtinle drept temelie, gi ci vinovat nusunt eu cu intreb[rile mele, ci e gtiinla, d.ac6are pretentia ci rispunde acestor intreblri.

Intrebarea mea, cea care, la cincizeci deani, md impingea spre sinucidere, era cea mai

Lpv Tolstol

simplS intrebare, s6l[gluind in sufletul oric6-rui om - de la copilul prostu! pAni la mo$nea-

gul infelept -, intrebarea aceea firi de care

viala e imposibill, aga curR am gi resimfit-oeu de fapt. intrebarea e urmitoarea: ,,Ce varezulta din ceea ce intreprind eu acum, ce voiface eu mAine - ce va vezulta din intreagamea via!i?"

Formulati altfel, intrebarea ar fi aceasta:

,,De ce si tr[iesc, de ce si doresc ceva anu-

me, de ce s[ fac ceva anume?" $i intrebareaar mai putea fi exprimati gi astfel: ,,Are vialamea un sens care si nu se distrug[ inevitabilodati cu viitoarea mea moarte?"

La aceasti singur[ gi unicl intrebare, inmod diferit formulati, eu ciutam un rhspunsin cunoagterea omeneasci. $i am descoperitc6, in raport cu aceast[ intrebare, toate cu-

nogtinlele omeneqti se impart cumva in doud

emisfere opuse, in doui extreme opuse, lacare se afli doi poli: unul - negatin celilalt -pozitiv; dar nici unul, nici celElalt pol nu ofe-

rd rispunsuri la intreb[rile vie{ii.Un qir de qtiinle parci nici nu recunoaqte

intrebarea, dar, in schimb, rispunde clar 9iexact propriilor sale intrebiri, puse de sine

st[titor: acesta este qirul de qtiinle experi-mentale, iar Ia punctul s5.u extrem se afl[matematica; cel[lalt qir de gtiinle recunoaqteintrebarea, dar nu-i r[spunde: este qirul de

70 77 Spouedanie

gtiinte speculative, la punctul extrem al cd_ruia se aflb. metafizica.

tnci din prima tinerefe m-au preocupatgtiintele speculative, dar pe urrnl m-au atrasgi matematica, gi gtiintele naturale. $i, atAtatimp cAt nu mi-am pus limpede propria meaintrebare, atitta timp cAt aceast6 intrebarenu a crescut de la sine in interioritatea mea,pretinzAnd cu insistenld o rezolvare, aqadar,pAni in momentul respectiv, ele m-au mullu-mit cu acel simulacru de rispunsuri, pe careIe di gtiinla.

In domeniul experimental, imi spuneam:,,Totul se dezvolt[, se diferen!iaz6., seindreap-td spre complexitate gi desivArgire, gi existllegi care guverneazi acest proces. Tu - egtio parte a intregului. CunoscAnd, pe cAt posi_bil, intregul, qi ajungAnd la cunoagterea legiidezvoltirii, vei cunoagte qi propriul tdu loc incadrul acestui intreg, pi pe tine insu!i,,. OricAtmi-ar fi de rugine sE. recunosc, dar a fost ovreme cAnd lucrul acesta parcl mi satisfd-cea. Era tocmai ristimpul in care eu insumideveneam mai complex qi mI dezvoltam.Mugchii mei cregteau gi se fortificau, memo-ria mi se imbogdfea, capacitatea de gAndireqi de inlelegere se extindea; cregteam gi m6dezvoltam gi, simlind in mine aceasti creqte-re, era firesc sd cred ci tocmai aceasta pi estelegea intregului univers in care voi descoperi

Lrv Tor-sroI

gi rezolvarea intreb[rilor vielii mele. Dar avenit vremea cAnd creqterea mea interioar[a incetat - am resimlit faptul c[ nu mi maidezvolt, ci ci mi usuc, c5-mi sllbesc muqchii,c6-mi cad dinlii - gi am constatat c[ aceastiIege nu explici nimic, nu numai in ceea ce miprivegte pe mine, dar c[ o asemenea lege nicinu existi gi nici nu poate exista, 9i ci eu lua-sem drept lege ceea ce descoperisem in mineintr-un anumit ristimp aI viefii. M-am rapor-tat cu mai multi strictele Ia definirea acestei

legi qi mi-a devenit limpede ci legi ale uneidezvoltiri infinite nu pot exista; era limpedec[ - si spui: in spaliul 9i timpul infi"nite to-tul se dezvolti, se desivArgegte, se complexi-fici, se diferenliazd" - inseamni s[ nu spui,de fapt, nimic. Toate acestea sunt vorbe firisemnificalie, intrucAt in infinit nu existl nicicomplex, nici simplu, nici inainte, nici inapoi,nici mai bine, nici mai rdu.

Dar principalul era faptul ci problemamea personali: ce reprezint eu cu dorinlelemele? - rimAnea acum cu totul fir[ vreunr[spuns. $i am inleles ci respectivele cunog-

tin{e sunt foarte interesante, foarte atr[g5"-

toare, dar ci aceste cunoqtinle, exacte qi cla-

re, sunt invers proporlionale cu aplicabilita-tea lor Ia intrebhrile viefii: cu cAt sunt ele maipulin aplicabile intrebirilor vielii, cu atAtsunt ele mai exacte gi mai clare, cu cAt mai

72 ,.) Spouedanie

mult incearc6 ele si ofere solulii problemelorvielii, cu atAt devin ele mai neclare gi mai ne-atrigitoare. DacE te adresezi acelui domeniuaI acestor gtiin$e, care lncearc[ si dea soluliiproblemelor viefii - fiziologie, psihologie, bio-logie, sociologie - dai peste o uluitoare s[r[ciea gAndirii, peste o imensd neclaritate, pestepretenlia prin nimic indreptilit5 de a rezolvaproblemele respective gi peste permanentelecontradiclii dintre un gAnditor gi ceila$i, bachiar cu sine insugi. Daci te adresezi dome-niului cunoaqterii care nu se ocupi de rezol-varea problemelor vielii, dar care rispundepropriilor sale intreb[ri gtiintifice speciale,te va entuziasma forla inteligenlei omeneqti,dar vei qti dinainte ci rlspunsul la proble-mele vielii nu-l vei afla. Aceste qtiinte ignoride-a dreptul intrebarea vielii. Ele spun: ,,Laintrebarea ce reprezinli tu, de fapt, gi de ceoare trliegti tu, noi nu avem rispunsuri ginici nu ne ocupim cu aga ceva; dar iati, dacdai nevoie s5 cunogti legile luminii, legiturilechimice, legile dezvoltlrii organismelor, da-ci-!i trebuie si gtii legile corpurilor, formeleIor gi relalia dintre numere gi m[rimi, dac6lii si cunogti legile propriei tale minli, pentrutoate acestea dispunem de rispunsuri c1are,exacte, neindoielnice".

In general, relalia qtiinlelor experimen-tale fa!5 de problema vielii poate fi exprimatd