Descrierea CIP a BibEgteei{"Nationale a RominieiTolstoi, Lev Nicolaevidfl Spovedanie. Clutilnd sensulviefii/ Lev Tolstoi ; aad1.: Anca lrina lonescu. - Bucureqti:Herald,2016ISBN 978-973-111-598-6L lonescu, Anca lrina (trad.)821.161.1-97=135.1

Lev Nicotaevici Tolstoi

CAUTAND SENSUT_ VrETll

Traducere din limba rusd .si lngrijire edifie:ANCA IRINA IONESCU

EDITURASHERALDBueuregti

Lev Nicolaevici TolstoillcnoBeAb. B u€u uor nqra?I., .XyAox<ecrBennar rnatepdltypa",JIeHnEpaAcKoe orAe&eHffe, 1991

CUPRINS

Tabel cronologicCap. ICap.IICap.IIICap.IV,

Cap. V

Cap. VICap. VIICap. VIIICap.IX

Cap. X

Cap. XI

Cap )iltr

Cap. XIIICap. XW

Cap. )ffCap. XVJ

5

25

92

4A

49

59

70

83g2

97

106

113

LLg

728

13s

141.

749

24 Lev Tolsror

sd. intre in posesia jurnalelorpersonale ale lui Lev. in timpce fuge spre Caucaz cu trenul,Lev se imbolndvegte gi moarein Astapovo. Biserica Ortodoxdinterzice sd i se tind slujba de

inmormdntare. Lev este tngropatldngd presupusul toiagul miticdespre care ii povestise fratelesau rn copuane.

M Fosr botezat gi crescut in credinfa cregtinipravosla'rnici. Mi-a fost propovdduiti incd

din copildrie gi pe tot parcursul adolescenlei 9i al

tinerefii rnele. Dar la vArsta de optsprezece ani,

cAnd am pdrisit universitatea, dup6 anul al doi-

lea de studri, nu mai credeam in nimic din ceea ce

fusesem invdfat.

Judecdnd dupi unele amintiri, nu am crezut

niciodatd cu adevirat, ci nurnai am avut incre-

dere in ceea ce fusesem invdlat gi in ceea ce cre-

deau adu$ii din jurul meu; dar aceastd incredere

era foarte firavd.a.Imi amintesc ci odatd, pe cdnd aveamunspre-

zece ani, un bdiat care intre timp a murit de rnult,

Volodenka M., elev de liceu, a venit intr-o dumi-

nicd la noi gi ne-a adus ca noutate de ultimd ord

vestea unei descoperiri care avrrsese loc la liceu.

Descoperirea era cd Dumnezeu nu existd 9i cd tot

ceea ce ni se spune despre el sunt numai ndscociri

Lrv Tolsrot

(eram ln anul 1838). imi amintesc ca fra{ii mei maimari s-au ardtat foarte interesafi de aceastd nou-tate gi m-au chemat si pe mine la sfat. Tin minte cd

ne-am infierbAntat foarte tare cu tolii gi am primitaceastd veste ca pe ceva foarte captivant gi intrutotul posibil.

$i imi mai amintesc cd, atunci cAnd din-trodatd fratele meu mai mare, Dmitri, pe atuncistudent la universitate, s-a ddruit credinlei cuimpulsivitatea care ii era caracteristicd si a ince-put sd meargd la toate slujbele, sd tind post, se

ducd o viafd curatd gi moral5, rAdeam cu tofii de

el, inclusiv cei mai in vdrstd, gi l-am poreclit, nugtiu de ce, Noe.

imi amintesc cd Musin-pugkin, pe atuncitutore la Universitatea din Kazan, ne-a invitat lael la o petrecere dansantd gi a incercat apoi sd-lconvingd pe fratele meu, care refuzase sd vind,recurgAnd ironic la argumentui ca pdnd gi Daviddansase in fafa chivotului. Atunci il compdtimi-sem din cauza glumelor celor mai mari gi ajun-sesem la concluzia cd trebuie sd invdf catehismulgi sd merg la bisericd, dar cd nu trebuie sd iautoate chestiunile acestea prea in serios. Si imi maiamintesc cd l-am citit pe Voltaire cAnd eram incdfoarte tAndr, iar batjocurile lui nu numai cd nu

?6 Cnprrolul I

md indignaserd, ci, dimpotriv5, md amuzaserd

foarte tare.

Desprinderea mea de credinfa s-a produs Ia

fel cum s-a produs gi se produce acum la oamenii

cu aceeagi forma-tie culturald ca noi. Dupd cum

mi se pare, ea se produce in majoritatea cazuri-

Ior in felul urmdtor: oamenii traiesc a$a cum tr5-

iesc tofi: pe baza unor principii care nu numaicd nu au nimic comun cu invdfaturile credinfei,

dar sunt in cea mai mare parte in contradiclie cu

acestea. invdfdturile credinfei nu fac parte dinviafa noastr5, in relaliile cu ceilalfi oameni nusunt aplicate; pur gi simplu nu joaca nici un rolin viafa reald. Iar dacd ne lovim totugi de ele, este

ca gi cum ar fi vorba de un fenomen extern, fdrd

legaturd cu viata.Acum,la fel ca gi atunci, nu se poate gti dupa

l'elul de viafd al omului, dupd faptele lui, dacd

este credincios sau nu. Iar dacd existd o diferenfd

intre cei care mdrturisesc deschis credinfa pra-

voslavnicd gi cei care o neag5, acest lucru nu este

in favoarea celor dintAi. Acum, Ia fel ca atunci,

recunoagterea deschisd gi mdrturisirea credin-

tei se intAlnesc in cea mai mare parte la oamenii

marginili, rudimentari gi imorali, dar care se cred

fbarte importanfi. Inteligenfa, integritatea, since-

?7

28 Lev Torsror

ritatea, generozitatea gi moralitatea se intAlnesc

ln cea mai mare parte la oamenii care se declard

necredinciogi.in gcoli se predd catehismul gi elevii sunt

trimigi la bisericd; funcfionarilor li se cer certi-ficate de impdrtdganie. Dar gi acum, la fel ca invechime, un om din mediul nostru, care nu maimerge Ia gcoald gi nici nu este in slujba statului,poate sd trdiascd zeci de ani fdrd sd-gi aminteascinici mdcar o datd cd trdiegte printre cregtini gi cd

eI insugi este considerat mf,rturisitor aI credin{eicregtine pravoslavnice.

Astfel cd gi acum, ca gi in trecut, invdfdturacregtind, acceptate prin incredere gi mentinutdprin presiunea exterioard, pdlegte incet sub influ-en.ta cunogtinfelor gi a experien-telor de viafd,contrare invlfdturii credinfei, iar omul traiegte

adesea multd vreme imaginAndu-gi cd invdfdturacredinfei care i-a fost insuflatd din copil5rie incdmai este intreaga in el, cAnd de fapt de mult nu amai rdmas nici urmd din ea.

S., un om inteligent gi cinstit, mi-a povestit

cum a incetat el sa mai creadd.

Pe cAnd avea doudzeci gi gase de ani, era lavdndtoare gi, pregdtindu-se de culcare in addpos-

tul de noapte, incepuse sd-gi spund rugdciunile de

Clprrolur- I

seard, aga cum avea obiceiul inca din copil5rie.Fratele lui mai mare, care era impreund cu el lavdndtoare, stdtea culcat pe spate, in fdn, gi se uitala el. CAnd S. a terminat gi se pregatea sd se culce,

fratele l-a intrebat: ,,Tu incd mai faci asta?" $i nusi-au mai spus nimic altceva. Iar din acea zi S. a

lncetat sd se roage gi sd meargd Ia biserica. $i iata

ci au trecut treizeci de ani de cdnd nu se roagd,

nu se impdrtdgegte gi nu merge Ia bisericd. $i asta

nu pentru cd ar fi cunoscut convingerile frateluisdu gi ar fi aderat la ele, nici pentru cd ar fi luatvreo hotdr6re in sufletul lui, ci numai pentru cd

acele cuvinte rostite de fratele Iui au fost ca bdtaiaunui deget intr-un zid gata sd se prdbugeascd sub

propria greutate; cuvdntul acela a demonstrat cd,

acolo unde el credea cd este credinfa, era de multun loc gol, gi pentru cd vorbele pe care le rostea,

crucile gi meteniile pe care le fdcea in timp ce se

ruga erau in realitate acfiuni lipsite de semnifica-

[ie. Ddndu-gi seama de aceastd lips5 de sens, nu amai putut sd continue.

Aga a fost gi continui sd fie, cred eu, in cazul

celor mai mulfi oameni. Vorbesc despre oame-

nii cu aceeagi formafie culturald ca noi, vorbesc

despre oamenii cinstifi cu ei ingigi, gi nu despre

cei care fac din obiectul credintei un mijloc de

29

30 Lrv Tolsror

a-gi atinge cine gtie ce scopuri de moment. (Acegti

oameni sunt necredinciogii cei mai inveterafi,

cdci, dacd pentru ei credinfa este un mijloc pentruatingerea unor scopuri de via.td oarecare, atunciin mod sigur aceasta nu este credintd.) Oameniicultivali, de felul nostru, se afld in situalia in care

lumina cunoagterii gi a vie{ii a ddrAmat construc-

fia artificiald, iar ei fie au observat deja acest lucrugi au eliberat locul, fie incd nu au observat.

invdfdtura credin{ei transmisd mie in copild-

rie a disparut la mine, la fel ca gi la al{ii, cu singuramicd deosebire cd, intrucAt eu am lnceput foarte

de timpuriu sd citesc si sd gdndesc, am congtien-

tizat renunfarea la credinfd foarte devreme. De

la vArsta de gaisprezece ani am incetat sd md mairog, sd merg Ia bisericd gi sa fin post. Am incetatsd mai cred in ceea ce mi se spusese in copilarie, gi

totugi credeam in ceva. in ce anume credeam, asta

n-ag fi putut spune nicicum. Credeam in Dumne-

zeu sau, mai degrabd, nu il negam, dar care Dum-

nezeu - asta nu puteam spune; nu ii negam pe

Iisus Hristos gi invlfdtura lui, dar n-ag fi pututspune in ce consta aceasta.

Acum, amintindu-mi acele vremuri, vdd clarcd pe atunci credinfa mea - ceea ce imi punea inmigcare viafa, in afard de instinctele animalice -,

Caprrolur- I

singura mea credinfd sincera era credinfa in per-

fecfiune. Dar in ce consta aceastd perfecfiune gi

care era scopul ei, asta nu ag fi putut spune. incer-cam sd md perfeclionez intelectual, inv5lam totce md indemna viafa; md strdduiam sd-mi perfec-

fionez voinfa - imi alcdtuiam reguli pe care md

sileam sd le respect; md perfecfionam fizic prinfel de fel de exercifii care imi dezvoltau forJa gi

agilitatea; prin diverse privafiuni, invd{am ce

inseamnd rezistenfa gi rabdarea. $i consideram cd

toate acestea inseamna perfecfionare. Punctul de

pornire pentru toate celelalte era, se infelege, per-

fecfiunea moraid; dar curAnd aceasta a fost inlo-cuitd de perfecfiune in general, adicd de dorinlade a fi mai bun nu fafa de mine insumi sau infafa Iui Dumnezeu, ci in fala celorlal-ti oameni. gi

fbarte curAnd aceastd stridanie de a fi mai bun infafa oamenilor a fost inlocuita de dorin{a de a fimai puternic decAt alfi oameni, adici mai vestit,mai important, mai bogat decAt ceilalli.

31

il

ANDVA, vot povesti istoria viefii mele, inclusivpovestea atAt lnduiogdtoare, cdt gi plind de

invdfdminte, a acelor zece ani din tinerelea mea.

Cred cd foarte mulfi oameni au trecut prin ace-

leagi incercdri. Doream din toatd inima sd fiu bun;dar eram tAndr, eram plin de patimi, eram singur,absolut singur, cAnd cdutam binele. De fiecare

datd cdnd incercam sd scot la iveald ceea ce se aflain strdfundul inimii mele - faptul cd doream sd fiubun din punct de vedere moral-, eram intAmpinatcu disprel gi batjocur5; gi imediat ce md l6sam invoia patimilor mArgave, eram ldudat gi incurajat.

Ambifia, dorinfa de putere, cupiditatea, des-

trdbdlarea, trufia, m6nia, setea de rdzbunare -toate acestea erau Ia mare respect. LasAndu-md

in voia acestor patimi, deveneam asemenea celormai vArstnici gi simfeam cd acegtia sunt mu[umifide mine. Buna mea mdtugicd,Ia care locuiam, fdp-

tura cea mai curatd din lume, imi spunea intruna

Crprror-ul ll

cd nu-gi doregte nimic altceva pentru mine decAt

sA am o relalie cu o femeie mdritat5: Rienneformeun jeune homme comme une liaison avec une femmecomme itfautl; si igi mai dorea o alta fericire pen-

tru rnine: sd devin adjutant, preferabil al {arului;si cea mai mare fericire - sd md cdsdtoresc cu ofata foarte bogatd gi sd am, ca urmare a acestei

casdtorii, cAt mai multi robi.Nu pot sd-mi amintesc de acegti ani flrd

oroare, dezgust gi durere in inimd.Am ucis oameni in rdzboi, i-am provocat Ia

duel ca s5-i ucid, am pierdut Ia cdrfi, am risipitroadele trudei mujicilor, i-am omorAt, am trdit indesfrAnare, am ingelat. Minciuna, hofia, deprava-rea de toate felurile, befia, violenfa, crima... Nua existat nicio nelegiuire pe care sd n-o comit. $itotugi pentru toate acestea eram ldudat, eram gi

sunt considerat de colegii mei de genera{ie un omrelativ moral. $i aga am trdit timp de zece ani.

Pe atunci, indemnat de infumurare, de cupi-ditate gi trufie, am inceput sd scriu. in scrierilernele fdceam acelagi lucru ca gi in viatd. Ca sidobAndesc gloria gi banii pentru care scriam, tre-buia sa ascund ceea ce este bun si sd scot la iveald

1 ,,Nimic nu-l formeazd mai bine pe un tAnir decdt olclatie cu o femeie decentd" (in fr.) - n.tr.

33

34 Lrv Tolsrot

raul. $i aga am gi fdcut. De cdte ori nu am ascuns

viclean, in scrierile mele, sub o aparentd indife-

renfA gi chiar ugoard batjocur5, acele ndzuin{e

ale mele spre bine, care constituiau sensul viefiimele. $i am reugit, gi am fost laudat,

La vArsta de douf,zeci gi gase de ani, dupd

rdzboil, am venit la Petersburg gi am fdcut cunog-

tinfa cu scriitorii. M-au primit ca pe unul de-ai lor,

m-au lingugit. $i pAnd sd md dezmeticesc, pdrerile

despre viafd ale acelor scriitori cu care md intAl-

neam au pus stdpdnire pe mine gi au anihilat inmine absolut toate incercdrile mele anterioare de

a deveni mai bun. Aceste pdreri au pus la baza

viefii mele destrdbdlate o teorie care o justifica.

Opinia despre viafd a acestor oameni, tova-

rdgii mei de condei, era cd viala cunoagte o dez-

voltare generald gi ca la aceastd dezvoltare con-

tribuim in special noi, oamenii care gAndesc,

iar dintre cei care gAndesc influenfa cea mai

importantd o exercitdm noi, artigtii, poetii. Misi-

unea noastrd era sd-i invdflm pe oameni. $i, pen-

tru a evita sd ne punem noud ingine intrebarea

fireascd: ,,Ce gtiu eu gi ce pot sd-i invd! pe alfii?",

1 Este vorba despre Rdzboiul Crimeii (1853-1856), incare Anglia, Franla, Turcia gi Sardinia s-au aliat impotrivaImperiului Rus - n.red.

Caprror-ur ll

aceastd teorie susfinea cd nici nu trebuie sd-ti puiaceastd intrebare, cdci artistul gi poetul ii inva{ape allii in mod incongtient. Eu md consideramun artist gi un poet admirabil, gi de aceea mi-afost foarte ugor sd-mi insu;esc aceastd teorie.Eu - artistul, poetul - scriam, ii invdtam pe alfii,ldra sa gtiu nimic. Iar pentru aceasta eram pldtit,aveam hrand foarte bund, Iocuinfd, fernei, antu-raj, md bucuram de faima. Se vede cd ceea ce iiinvdfam pe allii era ceva foarte bun.

Aceastd incredere in importanfa poeziei gi indezvoltarea viefii era o credinfd. Iar eu eram unuldintre preofii ei. Sa fii preotul ei era foarte avanta-jos gi pldcut. Iar eu am trait destul de mult timp inaceastd credinld, fdrd sa pun la indoiald adevdrulci. Dar in al doilea gi mai ales in al treilea an alircestei viefi, am lnceput sd md indoiesc de infaili-bilitatea credinlei mele gi am inceput s-o studiez.

in primul rdnd, incepusem sd observ cd preofiiircestei credinfe nu se puneau de acord intre ei.

tlnii spuneau: ,,Noi suntem cei mai buni gi cei mailirlositori invafdtori, ii invdfdm pe alfii ceea ce

trebuie, iar ceilalfi ii invafd incorect". Iar ceilalfispuneau: ,,Nu, noi suntem cei adevdrafi, iar voi iiirrvdfali incorect". $i se certau, polemizau, se inju-r';ru, se ingelau, se pdclleau unii pe altii. Pe lAnga

35