Anul 1. Arad, Sâmbătă 27 August v. (9 Sept, n.) 1911. Nrul 188 ABONAMENTUL:

Pe un an . . 28'— Cor. Pe jumătate an 14'— „ Pe 3 luni . . 7-— „ Pe o lună . . 2 4 0 ,

Pentru România şi străinătate :

Pe un an . . 40' — franci

T e l e f o n pentru oraş si interurban

Nr. 750.

R E D A C Ţ I A şi A D M I N I S T R A Ţ I A : Strada Zrínyi Nrul 1: a.

INSERŢIUNILE se primesc la adminis­

traţie. Mulţamite publice şi Loc deschis costă şirul 20 Si.

Manuscriptele nu s e în-napoiază.

Literatura şi politica A judeca drept însemnează a distinge

lucrurile între ele după valoarea şi rostul lor. Cine nu-i în stare să judece drept, se­nin, cuminte, sau cine nu vrea să judece astfel, un om ca acela va provoca întot­deauna cele mai regretabile confuziuni prin vorbele şi scrisele sale.

Colaboratorii „Tribunei", cari pentru prima oară în vieaţa noastră publică au ameste­cat literatura cu politica, au dat dovadă fie de nepriceperea, fie de reaua credinţă a jude­căţii lor. Nepricepuţii pot să fie aduşi pe calea dreptei priceperi. Oamenii de reacre-dinţă în presă trebue opriţi din calea lor şi puşi la locul ce li se cuvine-

A hrăni mintea şi sufletul unui popor cu tot felul de confuziuni, prezintate adese­ori în cel mai seducător stil poetic, este a face abuz de chemarea şi de puterea pre­sei. Când un ziar procedează în acest fel, opinia publică trebue lămurită din vreme asupra cursei ce i se pregăteşte, iar dato­ria de a interveni se impune tuturor zia­relor serioase şi oneste.

Iată explicaţia fenomenului îmbucură­tor, că toate ziarele noastre, cu destulă au­toritate, s'au unit pentru demascarea şi combaterea campaniei de confusiuni a „Tri­bunei" pe chestia literaturei şi a politicei.

Din nenorocire, unii dintre tinerii no­ştri scriitori nu-si dau seama nici acuma, după atâtea polemici prin presă, că între literatură şi politică trebue să existe cu totul alte raporturi decât acele pe care

dânşii le practică şi ar dori să-le sancţio­neze prin „Tribuna".

Coborându-se din sferele senine ale inspiraţiei şi creaţiunei literare, aceşti scrii­tori s'au crezut chemaţi — poate şi pre­destinaţi — a se improviza în judecătorii oamenilor noştri politici şi în reformatorii vieţii noastre publice. Dacă dânşii ar fi venit în faţa comitetului central, în faţa partidului naţional, în faţa obştei, c'un pro­gram de idei politice noue — n'am fi avut nimic de zis, ba ne-am fi bucurat şi i-am fi felicitat că sunt în stare a se distinge şi pe terenul politic. Dar nu. Idei politice noue, planuri şi programe politice înzadar am căuta în toate articolele de „primenire" ale acestor scriitori şi ale tovarăşilor din preajma societăţii în comandită a „Tribunei".

Numai cu ajutorul imaginaţiei poetice, numai cu aripele fantaziei îndrăzneţe, nu­mai cu vorbe frumos aduse din condei şi cu poveşti menite a încondeia pe alţii, — aceşti simpatici scriitori şi-au făcut iluzia, că ar reprezintă un curent nou în vieaţa noastră publică.

Precum era firesc, iluzia n-a putut a-măgi şi minţile nepoetice ale cetitorilor. Aceştia, oameni mai prozaici, mai practici, înţeleg să primească dela scriitori poezii, nuvele, drame, romane şi dacă vreţi chiar poveşti, numai să fie scrise cu gândul bun al artistului sincer. Cât despre politică, pen­tru aceasta cetitorii se adresează scriitorilor şi oamenilor politici. Aşa se petrec lucru­rile în orice mediu cultural matur şi noi am trecut, slava Domnului, de fericita epocă a copilăriei culturale.

Nimenea dintre cetitorii români n-a aşteptat dela un Aurel C. Popovici ori Al. Vaida Voevod ori Iuliu Maniu poezii sau nuvele splendide, dar nici n-a cerut unui 0. Goga sau I. Agârbiceanu să ne dea cu­getări, îndrumări, studii ori fapte politice. Suntem de felul nostru oameni rezonabili, noi românii aceştia din Ardeal şi Ungaria, de şi uneori cutare poet de-ai noştri ne poate socoti drept cine ştie ce „măgari" păscători pe Vezuviul aprinsei sale patimi sau fantazii...

Ceea ce aşteaptă obştea noastră dela scriitorii ei de talent, este să cultive, să înbogăţească, să înalţe literatura şi cultura,, neamului, însufleţind u-1 pentru idealurile sale naţionale, limpezindu-1 sufleteşte, întă-rindu-1 moraliceşte. Mai poate aştepta obştea română, cu drept cuvânt, să vadă pe scrii­torii noştri la muncă şi la ispravă în sâ­nul şi chiar în fruntea societăţilor pentru literatura, cultura şi teatrul românesc ori în' domeniul ştiinţelor naţionale ori pe te­renul şcoalei şi bisericei noastre.

Binecuvântata vieaţă a unui Andreiu Mureşianu, George Bariţiu, Augustin Bunea sau activitatea admirabilă a unui Andreiu Bârseanu, care ar trebui să fie pilda vie pentru tinerii noştri scriitori, — s'ar cu­veni să atragă mai mult luarea aminte şi simpatiile poeţilor, nuveliştilor, istoricilor nouei generaţii — decât politica pusă sub conducerea gazetărească a unui Sever Bocu sau Darie Chendi!

Pe terenul literar şi cultural, scriitorii noştri îşi pot păstra perfecta lor indepen­denţă faţă de oricare autoritate sau gru-

Teatrul si biserica de dr. Miron E. Cristea episcopul Caransebeşului

Intre aşezămintele de cultură ale unui popor care voieşte a-şi asigura viitorul, teatrul naţional trebue să ocupe loc de trunte, căci dacă-i bine condus teatrul, poate să devină, o şcoală din cele mai însemnate pentru creşterea şi entusiasmarea masselor mari ale poporului,

o şcoală, care peste tot ne nobilitează ca oameni;

o şcoală, care ne reaminteşte şi prezintă fap­tele glorioase ale strămoşilor, înălţându-se astfel conştiinţa şi mândria naţională şi oţelindu-ne vâr-tuţile cetăţeneşti cu toate ramificaţiunile iubirei de patrie şi de neam;

o şcoală, care mai presus de toate contribue la formarea caracterelor, fără de cari nici un popor nu poate ajunge la creangă verde;

o şcoală, care ne înfăţişează vieaţa idilică a poporului cu toate neîntrecutele noastre obiceiuri, datini şi cu manifestaţiunile ei caracteristice.

Teatrul trebue să mai cultive muzica, cântă­rile şi dansurile cele originale ale poporului, cari sunt comori de cele mai de preţ ale românului. Şi am face o greşală de neiertat, dacă n'am fixa şi n'am cultiva şi dacă am lăsa să piară aceste însuşiri admirabile ale poporului dela ţară, pe cari vieaţa modernă din zilele noastre tot mai tare le surghiuneşte din satele noastre odinioară atât de pline de farmec, de poezie şi de vieaţă idilică.

Să nu vi-se pară curios, domnilor şi doam­nelor, faptul, că un preot, ba chiar un arhiereu vorbeşte despre lucruri, pe cari mulţi le ţin atât de profane sau lumeşti: despre teatru, cântări, dansuri sau jocuri. Doară Sfântul loan gură de aur altfel de om a fost, şi totuş mai ales în t i­nereţe — voind a cunoaşte toate sbuciumările su­fleteşti ale societătei de pe atunci — s'a interesat, ba a cercetat şi el teatrul dela Atena.

Eu zic, onorată adunare generală, că şi un preot şi un arhiereu chiar, se poate interesa şi poate vorbi, despre toate trebuinţele unui popor, al cărui conducător a devenit din mila lui D-zeu. Atârnă numai ce vorbeşte şi cum ?

Mulţi din d-voastră veţi fi surprinşi, dacă vă voiu descoperi adevărul istoric, că dansurile, jocurile şi teatrul au izvorit din religia popoarelor.

Au existat în trecut popoare, ce-i drept ne­creştine, şi mai există şi azi, la cari dansurile nu surit altceva, decât acţiuni rituale, religioase de preamărire a zeilor, sau de mulţumită şi cerere.

In această privinţă se pot înşira sute şi mii de exemple. Dar ajung şi numai unele.

Grecii vechi d. e. aveau multe jocuri reli­gioase.

In Delos jucau junii la sunet de flaute şi citeră în jurul jertfelor, ce se aduceau. Mai ales pe insula Creta erau în uz dansurile religioase, numite păane însoţite de cântări. Jucau în semn de mulţumită sau bucurie pentru scăparea de vr'un năcaz sau suferinţă. Prosodion sau enoplion era un alt joc ritual, de procesiune, când mergeau ia

vr'un altar, la vr'un templu, sau cu care încunju-rau templele.

Procesiunile religioase din zilele neastre d. e. din România şi şi din ţările catolice, în frunte cu preoţimea, cu episcopii şi cu icoane făcătoare de minuni, sunt rămăşiţele unor asemenea procesiuni cu jocuri rituale păgâne.

Chiar şi grecii de azi au o sărbare poporală, Panigyri, Ia care poporul — ţărani şi ţărance —• joacă şi cântă (tragoudia) în progadia bisericilor în cinstea maicei Domnului sau a unui sfânt.

Şi în eparhia mea, la Lugoj, pe la rugă sau hram, adecă la sf. Măria mare, joacă poporul adu­nat din tot jurul în curtea bisericei. Cel mai mare preot — protopopul — fie şi de 80 ani, începe hora cu cea dintâiu femeie din parohie.

Danturile religioase, ce compuneau în vechime cultul păgân al poporului german din Saxonia. Turingia şi al Francilor, au trecut şi în vieaţa re­ligioasă creştină a poporului german. Mai ales ju­cau în noaptea Crăciunului în progadia bisericilor. Apostolul nemţilor, Bonifacius, a pasit împotriva lor (743).

In ţ inutul râurilor Rhin şi Mosel erau foarte lăţite jocurile ss. Veit şi loan Bot. Focul Sânzie-nilor, în jurul căruia jucau, e şi azi un us lăţi i la unii germani şi slavi. L-am văzut astăvară în Istria. Irodiada încă cu jocul a câştigat capul sf. loan Botezătorul.

Jucau şi preoţii. Episcopul Burchard din Worms a dat (1024) circulare de oprire. Totuşi s'au susţinut şi până în veacul 17. Iesuitul Menetrier

Pag. 2. R O M Â N U L Nr. 188—1911.

pare politică. Ne grăbim cu toţii a le arunca lauri şi a-i acoperi de flori, precum am făcut în trecutul recent; însă vom pă­stra ascultarea noastră politică pe seama bărbaţilor pregătiţi să ne conducă politiceşte gata întotdeauna să lupte şi să se jertfea­scă pentru interesele vieţii noastre publice.

Dar ni-s'ar putea face obiecţiunea, că pot să existe talente şi energii politice chiar printre scriitori. Desigur. N-am tăgă­duit niciodată această posibilitate fericită. Numai cât regretăm că astfel de talente şi literare şi politice se lasă prea mult aştep­tate, în actuala noastră vieaţă politică...

Ei bine, dar unii scriitori, foarte în­crezători în propriile lor forţe şi 'n steaua lor, se pot crede chemaţi' a face şi poli­tică. Dacă n 'au vreme şi gust de fapte ori studii politice în delung chibzuite, vor face politică militantă, prin gazete. E dreptul lor cetăţenesc şi gazetăresc. Cine l-ar con­testa?

Suntem de acord şi 'n această pri­vinţă. Dar un lucru trebuie să-1 admită, fără nici o discuţie, scriitorii noştri cari do­resc să facă politică militantă. Asemenea tuturor muritorilor, vor avea să se supună şi dânşii organizaţiei politice a neamului lor, dacă vor să servească politiceşte in­teresele lui naţionale. Prin urmare, disci­plina de partid, respectul pentru autorită­ţile acestui partid şi cuvenita pricepere pen­tru necesităţile supreme ale vieţii politice, — toate aceste condiţiuni se impun şi scriitorilor cari ţin să aibă cuvânt în po­litică.

La noi, din fericire, există un singur partid politic, partidul naţional. Scriitorii, cari doresc să facă politică, sunt datori a se supune autorităţilor legale ale acestui partid, în orice împrejurări. Altminteri, dânşii se fac politiceşte vinovaţi de cel mai greu păcat faţă de interesele naţionale şi opinia publică trebuie să-i condamne cu asprimea cuvenită, ca pe nişte elemente anarchice, rebele, primejdioase.

istoriseşte, că (1682) a văzut în unele biserici feţe bisericeşti şi copiii din cor, jucând prinşi de mână şi cântând cântări de mulţămită, pline de evlavie.

Jocuri religioase au avut şi romanii. Dela ei au trecut şi la noi. Junii din jurul Sibiiului joacă căluşerul şi bătuta etc., tocmai la sărbătorile Cră­ciunului şi Anului nou etc. Dovadă, că provenienţa lor e religioasă.

In biserica „Maicei încoronate" din Neapole e o icoană pictată de Giotto (1276—1336), care re­prezintă o nunta. Preotul cunună şi nuntaşii joacă hora, ţ inându-se de _mâni. Şi în biserica noastră tot la nuntă — prinzându-se de mâni preotul, mirii şi naşii — într 'un fel de horă lină — în-cunjură iconostasul cel mic, cântându-se „Isaia dănţueşte".

Vestitul vizitator al muntelui Athos Didron spune că în „Ermyneia tys zografykys" (pag. 327 i.rad, Godeh. Schäfer Trier 1855): „In biserica gre­cească dansul e o parte întregitoare a serviciului divin... In biserica din Eleusis — zice — am vă­zut la botezid unui copil pe preotul, pe naşi şi pe îniritati, jucând în jurul baptisteriului (cristelni­ţei). In Atena am văzut pe nuntaşi şi pe preoţii slujitori, jucând în biserică . Iconografia bizantină, ilustrând fraza psalmistului „toată suflarea să laude pe Domnul", zugrăveşte între toate fiiinţele lumii şi pe unii jucând, aşa ăun june joacă cu o jună şi un moş cu nepotul şi nepoata sa", chiar şi frunza pomilor saltă tremurând (p. 239).

Aceeaşi origine religioasă o are şi teatrul.

Goruption and Reform in Hungary A study of e lectoral practice

by

R. W. Seton-Watson D. Titt (Oion) — Urmare —

18 Iulie.

George Szmrecsány. zice în cursul • vorbirii sale, că ceeace s'a întâmplat în comitatul Trencsén, e caracteristic pentru alegeri luate în ansamblu. A-colo alegerile n'au numai importanţă locală; căci părerile politice, cari emanează de acolo dau mar-şruta pentru toată Ungaria de Nord..... care învaţă că abuzurile electorale nu numai pot fi comise ne­pedepsit, dar pe deasupra sunt şi remunerate. Asta a fost cazul cu alegerile lui Bánffy-Jeszenszky din 1896. Spre pildă în Csacza, preşedintele alegerii declară în ziua votării, că sunt înştiinţaţi 2 can­didaţi ; pe unul îl cunoaşte personal, pe celălalt nu, şi de oarece identitatea persoanei celui de-al doilea nu e dovedită, respinge candidatura şi de­clară alegerea celuilalt cu voturi unanime.

Alegerile de atunci ale lui Bánffy-Jeszenszky au fost tipice şi pentru acestea mai recente.

(Ioan Richter. — Ţi-ai avut partea în ele). Pe vremea aceea puteam să fiu numai un

simplu spectator ; dar întrerupătorul a agitat pen­tru partidul poporal. Sunt vesel că nu-1 mai văd în acest partid.

Prefectul Szalavszky, care a pregătit toate a-buzurile acestea dimpreună cu ministrul de interne, Desideriu Perczel, a fost distins atunci cu ordul S. Ştefan şi titlul de consilier intim. Micii pungaşi îs lăsaţi la o parte. Marea majoritate a celor 327 deputaţi s'a spart după un an. Acuma iocul se re­petă. Imediat după denumirea lui Alexandra Je­szenszky de subsecretar de stat şi a lui Szalavszky de prefect iarăş, a comitatului Trencsén, li s'a dat a înţelege deputaţilor comitatului Trencsén, — din partea oficialilor comitatensi şi a administraţiei. — că n'aveau ce mai căuta în acest comitat şi că n'ar fi aleşi. Partidul muncii naţionale a fost orga­nizat în fiecare cerc din partea oficialilor, şi pro­vocarea de-a se înrola sub steagul acelui partid, a fost semnată de fapt de preşedintele tribunalului şi 5 judecători cu toatecă acest lucru e nelegal

Vorbitorul a fost înaintat deja în martie 21 iuterpelaţie despre abuzurile, la care a fost expus ca membru al partidului poporal. Sistemul intro­dus la ţară de Desideriu Perczel şi partidul liberal, a renăscut.

D. Perczel. Nn e adevărat. însuşi onorabilul domn deputat a arătat mult zel în 1905 pentru partidul liberal.

Ioan Hock. A trebuit, căci a fo s t pretore. Szmrecsányi continuând, recunoaşte, că în 1905

Mulţi scriitori ne spun, că „la greci drama s'a născut din cultul grecesc".

Iară la popoarele creştine primele începuturi de teatru au fost copiii cu steaua şi cu cei trei crai dela răsărit.

După aceste reprezentaţii primitive au urmat vestitele producţiuni teatrale religioase, numite mis-terii. Fiind compuse din elemente curat religioase se jucau în biserică ; apoi vârându-se în ele şi ele­mente lumeşti preoţii le-au scos din biserică şi s'au continuat în progădii) de unde iarăşi au fost scoase în măsura, în care s'au sporit în ele ele­mente lumeşti.

Astăzi a tât dansurile, cât şi teatrul au deve­nit lucruri aproape exclusiv de distracţie lumeşti.

Să fiu, onorată adunare generală, bine în­ţeles ! Am făcut această reprivire istorică, nu că doară aşi dori să se reintroducă în vieaţa reli­gioasă jocul şi teatrul, sau că aşi voi să scuz pe unii preoţi tineri, cari joacă când n'ar trebui, ci numai ca să arăt provenienţa religioasă a acestor lucruri, ajungând la conclusia : că, precum per­soanele, aşa şi instituţiunile nu-i iertat să-şi re­nege trecutul. Deci şi teatrul naţional al poporului nostru cu toate aparţinerele lui — ţinând cont de originea sa religioasă — să caute a se feri de ori ce exagerări şi de degenerare ; şi să se des-volte în cadrele unei educaţiuni pururea morale a poporului.

Atunci teatrul nostru — când vom fi fericiţi a-1 avea — va deveni o instituţiune de mare folos. Ceea ce nu poate face biserica, şcoala şi celelalte

a fost ales ca liberal. Dar partidul muncii naţio­nale a refuzat numele de partid liberal. Rezistenţa naţională (1905—6) şi proba de foc a alegerilor din urmă au nimicit cele din urmă rămăşiţe ale aderării sale la acel partid... Se plânse, că dr. Kuthy, judele, contra căruia a cerut cercetare ju­decătorească, a fost promovat din partea ministru­lui de justiţie înaintea celor alţi 54 de juzi... Pre­şedinţii din multe cercuri ale Ungariei de Nord au făcut slujbă de călău; s'au angajat anume să fal­sifice rezultatul alegerii.

Mai de mult era obiceiu să se numească de preşedinţi de alegere oameni vrednici şi onora­bili; dar acuma, — unde reclama lipsa, au fost nişte desperaţi politici, cari direct făceau pro­stiile cele mai mari.

După o pausă oarecare, preşedintele îndrumă pe Szmrecsányi în chip demn la ordine, pentrucă a folosit cuvântul „mişei" pentru zugrăvirea unor persoane absente; şi Szmrecsányi supunându-se or­dinelor lui, pretinde, că n'a avut nici un gând de a aduce numele prefectului Szalavszky în legătură cu grupul mai mărunt, la care s'a referit. Apoi în­cepu să zugrăvească alegerea din Csacza, la care s'a folosit un metod de întindere nou. Poliţia de frontieră, deghizată în haine ţărăneşti, avea să facă slujba de detectivi şi prigonitori, să culeagă notiţe pentru eventualele petiţii viitoare, să provoace în adunări turburări, ca să deie anză la impuneri de mulcte sau arestarea alegătorilor opoziţiei.

(Va urmai.

Românca ca păstrătoare a graiului românesc

Istoria ne stă mărturie, că la toate popoa­rele, femeia a fost aceea care le-a păstrat graiul, legea, moravurile şi datinile.

De vom cerceta şi istoria noastră a ro­mânilor, ne vom încredinţa despre temeini­cia acestui adevăr neclintit.

Românca noastră, ne-a păstrat până acum însuşirile deosebite ale neamului, faţă de ale altor neamuri, precum: graiul, legea, moravurile şi datinile. Ea prin firea ei conservatoare, nu ne-a lăsat să perim ca neam. Să-i fie deci spre cinste, laudă şi mândrie acest conservatism, care în alte privinţe, ar fi poate vătămător!

De aceste gânduri învie mintea neîn­cetat bătută, când se apropie un nou an şcolar si fetele neamului nostru, sunt date la şcoli străine.

aşezăminte de cultură, va suplini teatrul, ca astfel cultura poporului să fie deplină fără lacune, şi a-tunci în mod armonic se vor cultiva toate facul­tăţile şi însuşirile cele frumoase, cari formează fiinţa noastră etnică de români.

Aşa doreşte biserica să devie teatrul nostru naţional şi în această direcţiune să se desvolte şi pregătirile, ce premerg înfinţării.

Ne-am întrunit la o serbare culturală jubi­lară a „Asociaţiunii" aici în Blaj. Ca să se ridice splendoarea ei. „Societatea pentru crearea unui fond de teatru român" încă ni s'a ataşat.

Cu adevărat pentru prăsnuirea jubileului de 50 de ani de existenţă a „Asociaţiunii", nu se putea statort alt Ioc mai potrivit, decât Blajul, Căci dacă Asociaţiunea s'a plăzmuit la 1861 în Sibiiu, centrul bisericei ortodoxe române, sub con­ducerea Iui Şaguna, încunjurat de fiii ambelor bi­serici, româneşti, înfrăţiţi sub steagul culturei na­tionale era lucrul cel mai firesc, ca după 50 de ani să serbăm amintirea nemuritorilor întemeietori în cadrele mărite ale unei munci de 5 decenii aici, în Blaj, centrul mitropoliei gr.-cat. române, în acest focular de cultură românească, plin de nepe" ritoare tradiţii pentru luminarea neamului întreg şi de pretutindenea.

Până la înfiinţarea „Asociaţiunii" erau bise­ricile române, ici-colea şi ziaristica, singurii îndru­mători ai culturii poporului; iar în curs de 50 de ani a desvoltat şi „Asociaţiunea" şi „Socie­tatea pentru fond pe teatru român" însemnată

Nr. 188—1911. R O M Â N U L Pag. 3.

Acolo ele vor fi îndemnate să despre-ţuiască dulcele grai românesc, silite fiind să înveţe un grai străin, vorbit numai între cele 4 unghiuri ale ţării. Şi li-se va um­plea mintea cu gândiri înjositoare, că adică neamul românesc n'ar fi neam ales, pe când neamul stăpânitorilor, cel mai deosebit din­tre cele alese. Vor fi sfătuite cu momeală, ba chiar batjocurite, ca, legea lor creştinească cea străbună, nefiind destul de bună, să caute s'o urmeze în viitor pe cea predată acolo. Vor fi îndemnate să se lapede de moravurile şi datinile bune şi frumoase ro­mâneşti, îmbrăţişând cele arătate acolo. Aşa că românca noastră intrată în şcoală, grăind româneşte, rugându-se româneşte, urmând moravurile şi datinile româneşti, va ieşi după un an cu totul schimbată. Va vorbi un fel de grai amestecat; nu va crede nici în biserica noastră, nici în a dăscăli­ţelor ei, va începe să-şi bată joc de mora­vurile şi datinele româneşti, în care a crescut.

In loc de o româncă luminată, vom avea o corcitură.

Din nenorocire, astfel de păpuşe, gă­sim foarte multe în Bănatul nostru, din pricina, că, cu părere de rău şi spre ruşi­nea noastră, trebuie s'o mărturisim, n'avem până acum nici o şcoală civilă românească de fete.

Şi ca o pildă vie, despre adevărul ne­strămutat, a celor spuse mai sus, să vă servească următoarele:

Aici în Oraviţa, ne-a învrednicit cineva, dacă învrednicire se poate numi aşa o belea, cu o mânăstire de maice catolice. Mulţi părinţi de români, îşi dau fetele la şcoala acestei mănăstiri.

Ce se întâmplă? Româncele noastre, în loc să înveţe acolo şi în graiul româ­nesc, dacă nu numai în graiul românesc, li-se predă toate studiile într 'un grai străin, nu ne pasă în care, câtă vreme nu e ro­mânesc. Apoi sunt oprite să vie la şcoală cu vr'o carte de rugăciuni românească, şi sunt îndemnate să meargă zilnic cu cele­lalte şcolăriţe la biserica catolică, care este la vr'o câţi-va paşi de şcoală, iar la bise­rica românească, numai foarte rar, la

muncă în această privinţă, sprijinind biserica în nizuinţele ei spre luminarea poporului.

Episcopatul român îndeplineşte deci numai o sfântă datorinţă, când s'a decis să fie oarecum cor­porativ de faţă acolo, unde credincioşii bisericilor române s'au întrunit sub stindardul culturii naţio­nale. Unde sunt 2 sau 3 adunaţi în numele culturii noastre, acolo noi datorinţă sfântă avem a fi de faţă, căci nu numai mântuirea vecinică a sufle­tului credincioşilor noştri, nu numai cultivarea vir­tuţilor creştineşti şi cetăţeneşti sau patriotice, este misiunea bisericii române, ci şi mântuirea vremel­nică a poporului nostru prin armele luminei şi ale culturii româneşti.

Iară îndeosebi noi episcopii bisericei ortodoxe am ţ inu t să fim toţi de faţă la această serbare a culturii noastre, ca deoparte să aducem prinos de recunoştinţă marelui nostru ierarh Andrei, care a avut partea leului la înfiinţarea „Asociaţiunii" care aşazicând a întemeiat-o. Am venit să arătăm, că suntem conştii de misiunea noastră de a urma pilda lui, care a promis a sprijini din toate pute­rile sale Asociaţiunea şi că în spiritul lui vrem să continuăm munca. Am venit să arătăm, că suntem cu poporul, cu tu rma noastră în bine şi că vom fi cu ea mai ales şi în rău; iară de altă parte venit'am, ca să ne închinăm şi noi memoriei sfinte a acelor mari români, cari au trăi t aici, să ne închinăm memoriei acelui smerit apostol român, care în de­sagii săi pur ta întreaga comoară din trecutul nea­mului, şi tuturor nemuritorilor lui ucenici; am ve­nit să ne închinăm şi tuturor tradiţiilor culturale

sărbători mari. Ba nu numai atâta, dar la festivităţi naţionale, sunt silite să pună cocarde tricolor maghiar.

Ce urmează de aici? Orice bun ro­mân poate ghici, fără să-i mai tălmă­cesc eu.

Iată aşadară cum românca noastră din părţile acestea, e pusă la 2 cotituri. De vrea să rămână româncă, trebuie să se lupte din răsputeri, ca să scape de o mul­ţime de ademeniri, iar de se înstrăinează, îi este uşor calea deschisă spre luminare greşită.

Dar nu e prea târziu. Răul se mai poate îndrepta. Dacă n'avem tocmai în ne­mijlocită apropiere, o şcoală civilă de fete, avem însă nu departe, la Arad. Toţi ro­mânii iubitori de neam şi de păstrarea lui, să-şi ia o hotărîre înălţătoare şi câtă vreme nu se va schimba felul de creştere şi de învăţământ în acea mânăstire, cuib de desnaţionalizare, să-şi ducă fetele la Arad, în şcoala de fete civilă românească, acolo şi numai acolo, să-şi trimită ei viitoarele mame ale neamului nostru, deocamdată, fiindcă cea din Lugoj trebuie să fie odată întregită.

Românca ne-a păstrat graiul, cu atât mai mult astăzi e chemarea româncei luminate, . ba mai mult e datoria ei, să ni-1 păstreze neştirbit si curat în vecii vecilor!

Atâta deocamdată în atenţiunea părin­ţilor români!

Caraşseverina.

Descendenţii lui Arpad se prăpădesc

Ungurul Jánossy Gábor a făcut o că­lătorie prin Transilvania pentru ca sä-si vadă fraţii, şi după-ce a cutreerat întreagă Transilvania, publică în „Pesti Hirlap" un articol, în care spune cu multă du­rere, că :

„...la periferiile Transilvaniei nu se'mai aude vorbă ungurească şi nu mai există simţiminte şi inimi ungureşti.

Am cutreerat toate satele de pela graniţele ţărei, spune îndureratul patriot, cu ochii plini de lacrimi am constatat, că în mândrele curii ungu-

scumpe a căror duh străbate în măsură sporită şi azi atmosfera acestui loc.

Facem aceasta, ca să arătăm tuturor fiilor bisericilor române, că numai înrolându-ne dela „vlădică până la opincă" la munca pentru cultura românească, întemeiată pe vechile sale tradiţii bi­sericeşti, putem asigura viitorul poporului nostru, aşteptând, ca pilda noastră să fie un simbol, un îndemn puternic, pentru toţi credincioşii noştri de a pune la o parte, — când e vorba de cultivarea poporului — orice fel de separatism, fie confesio­nal sau social şi orice susceptibilităţi, căci în această privinţă nu putem admite decât o singură rivalitate: de a ne întrece la fapte bune unii pe alţii.

De altă parte dorim, ca nu numai unii, ci toţi cărturarii de preţutindenea, să simtă datorinţă a sprijini „Asociaţiunea", „Societ. p. f. d. t. r." şi toate însoţirile noastre culturale, căci — du­rere — mai sunt multe ţ inuturi , unde fruntaşii se ceartă pentru nimicuri şi mărunţişuri , iară în alte locuri, pentru nişte fraze goale, zădărnicind faptele, cari singure încheagă şi întăresc temeliile de progres ale poporului.

Nu 2500 membrii ordinari trebue să aibă „Asociaţiunea", ci cel puţin 10.000. Celelalte so­cietăţi asemenea.

Deci — dacă voim să serbăm cu vrednicie memoria marilor noştri înaintaşi şi întemeietori ai aşezămintelor de cultură. — trebue toţi de preţu­tindenea — punând deoparte indiferentizmul sau susceptibilităţile de orice natură — să ne facem

reşti, unde numai cu o jumătate veac mai 'nainte auzeai vorbă ungurească, găsiai comoditate şi ospi­tali tate ungurească, — azi auzi vorbă străină, feţe necunoscute şi streine te înconjură, marea valahă a cuprins şi înghite ungurimea. In satele locuite mai 'nainte de unguri, întâlneşti oameni cu nume neaoşe ungureşti, feţe rumene, pe cari îi saluţi un­gureşte, îi consideri fraţi — iar ei te privesc cu mirare, clătinând din cap, vorba ungurească, simţi-mântul unguresc li-e străin. Aceştia sunt ungurii deplin românizaţi.

Astăzi românii stăpânesc părţile Transilvaniei, au cuprins curiile ungureşti, s'au făcut stăpâni peste proprietăţile ungureşti, aceştia îşi răspândesc domnia, limba şi cultura peste întreg teritorul a-cesta frumos....

Cu manile încrucişate sufere şi aşteaptă oare ungurimea alcătuitoare de stat, naţiunea liberă cu cea mai veche constituţiune din Europa, ca fraţii ei de sânge să fie scoşi din curiile vechi şi din averi de o mână de români, cari numai pacientei mari şi mărinimiei ungureşti îi poate mulţumi, că sunt suferiţi (?) şi lăsaţi să trăiască în limba lor, iar pentru binefacerile acestea mari ei áu plăti t de multeori cu trădare şi cu nerecunoştinţa scâr­boasă?....

Emke, cea mai puternică organizaţie socială jubilează....

întreb, nu s'ar face un lucru mult mai folo­sitor pentru unguri, dacă Emke şi-ar îndrepta ac-ţiunea-i admirabilă nu atât spre maghiarizarea co­piilor de sas şi român, ci mai vîrtos ar ajuta pe unguri să-şi poată ţinea pământuri le? Gândescu-se oare societăţile ungureşti de maghiarizare, că în vreme ce ele năzuesc să maghiarizeze naţionali­tăţile, fraţii noştri unguri sunt înghiţiţi de marea românilor ? Năpastele, datoriile, anii răi şi uzura îi duc la sapă de lemn, iar averiîe ungureşti din pri­cina neisteţimei ungurilor şi pentru dibăcia politi­cei conştiente şi a simţului de jertfă a băncilor şi asociaţiunilor culturale a românilor ajung în mâni româneşti.

Eu aşi impune societăţilor noastre de maghia­rizare acea problemă socială, că mai întâi să a-pere, să susţină şi să întărească ungurimea, iar nu­mai după aceasta să se ocupe cu maghiarizarea naţionalităţilor....

Iar ca să împiedecăm politica culturală a ro­mânilor şi pe teren social, trebue ca toate societă­ţile culturale ungureşti să fuzioneze. Acţiunea bine chibzuită şi unitară a acestei asociaţii ar fi un pas însemnat pentru ajungerea acestui scop....

Nădăjduesc, că vremea şi împrejurările, dar mai cu seamă soarta amară şi datele triste şi eloc­vente ale scăderii ungurilor vor îndemna societă­ţile noastre culturale să cugete mai serios la acţiu­nea de mântuire a ungurilor".

Pe compatriotul nostru, aşa se vede, l'au ajuns căldurile. El recunoaşte, că un-

fie şi numai ca simpli gregari datorinţă cătră cul­tura neamului. Aşa făcând, toate instituţiunile culturale în frunte cu „Asociaţiunea", vor înainta cu paşi mai repezi; iară poporul se va deştepta, lumina şi mântui din întunerecul, de care în multe locuri mai e cuprins.

Şi fiindcă o manifestaţie culturală atât de solidară şi unitară în frunte cu lamura inteligenţei şi cu întreg episcopatul român, n'au mai fost la noi, de când ne-am pomenit pe aceste plaiuri şi câmpii: nu aflu cuvinte .mai potrivite de-a scoate la iveală acest fapt măreţ, decât dorinţa exprimată de Şaguna la încheierea constituantei „Asociaţiu­nei" în cuvintele: „Dee D-zeu, ca până la capătul veacului să fie tot aşa. Să ne mai întâlnim la masa mamei noastre comune, să ne îndulcim de limba, naţionalitatea şi de toate câte sunt ale ro­mânului" .

Veacul. în care a t răi t Şaguna, s'a încheiat; de aceea se iveşte trebuinţa de a completa do­rinţa marelui ierarh, zicând: Dee D-zeu, ca până la sfârşitul veacurilor să fie tot aşa; să muncim împreună •— ortodoxi şi uniţi — în frăţească dra­goste şi deplină armonie pentru înaintarea scum­pului nostru popor în cele bisericeşti, culturale şi în toate privinţele, căci prin aceasta mijlocim şi progresul iubitei noastre patrii, în care românii formăm o parte foarte însemnată a celor mai cre­dincioşi locuitori ai ei.

Să ne ţie D-zeu pe toţi urzitorii şi propove-duitorii culturei noastre româneşti. Amin".

Pag. 4. R O M Â N U L Nr. 188—1911.

gurii sunt un popor slab, atât pe teren e-conomic cât şi cultural. Dar cu toate a-cestea el ar voi să maghiarizeze toate na­ţionalităţile, şi mai cu seamă pe românii cari progresează uimitor.

Nu vi se pare nostim compatriotul Jânossy ?

Provocări intre Franţa şi Germania — Un nou războiu posibil —

Se putea crede, că ecoul zvonurilor de răz­boiu, un moment stins, nu va mai avea puterea să renască.

Dar ultimele telegrame au un aier amenin­ţător. Ele spun fără ocoluri, că războiul e posibil, că se caută tot felul de pretexte pentru a-1 pro­voca.

Pe ziua de marţi, Berlinul a fost în alarmă. Au circulat versiuni pesimiste asupra noilor t ra ta­tive dintre Franţa şi Germania şi lumea a dat nă­vală la banca de depuneri ca să-şi retragă econo­miile. La bursă s'a produs o panică şi dezordine, cari au provocat o subită scădere a valorilor.

Manopere de bursă, se spune. Fără îndoială, dar ele au la bază o serie de fapte de cea mai mare gravitate, cari nu pot fi desminţite.

Este în primul rând însăşi prezenţa ministru­lui de marină Delcassé în actualul cabinet francez. Delcassé e autorul faimoasei convenţii secrete cu Anglia pentru caz de războiu. Germanofob neîm­păcat, toată politica lui e o agresiune sistematică contra Germaniei, şi care, în aceste momente de supremă încordare, prezintă un proiect iminent.

Discursul războinic pe care l-a ţ inut cu ocazia revistei navale din Toulon e o sfidare la adresa pangermanismului care de două luni de zile nu visează decât zdrobirea şi cucerirea Franţei. Inter-viewul pe care l-a acordat unui ziarist e şi mai categoric.

„Dacă aşi da ordin de plecare, a spus dânsul vorbind de vasele de războiu franceze, n'ar trebui decât un sfert de oră pentrucă totul să fie gata".

Această atitudine ostilă şi provocatoare nu poate să nu fie menită a da temeiu şi celor mai alarmante zvonuri.

Sunt apoi câteva coincidenţe, cari n'au intrat încă în domeniul comentariilor, dar cari sunt cu deosebire caracteristice.

Doi generali francezi, d-nii Lafon de Ladébat şi Dubail, ambii din statul major general, au ple­cat la Petersburg într 'o misiune rămasă până a-cum secretă. In aceiaş timp generalul englez French sosea la Paris. Acest general, însă, nu vizitează Franţa decât ]a epoce determinate şi de obiceiu, când sunt la ordinea zilei negocieri de ordin mi­litar. Iată două fapte, cari pot fi considerate de aparenţă nevinovată, dar cari în acest moment ca­pătă o semnificare specială.

O altă observaţiune : escadrele franceze sunt ca din întâmplare, adunate în Mediterana şi men­ţinute acolo şi după revista navală, fără ca să existe cea mai mică intenţie de-a le dizloca şi diviza.

In aceiaş timp, în Belgia se iau măsuri mi­litare, se fac mişcări de trupe, se aprovizionează cu artilerie şi muniţiuni cele mai importante puncte de apărare. E evident cu Belgia se pregă­teşte pentru eventualitatea unei violări a neutrali-tăţei sale.

Mai sunt şi alte fapte de ordin financiar, cari nu se produc de cât în epocile de încordare.

Toate aceste împrejurări şi coincidenţe n'au într'ânsele ceva îngrijitor şi care scuză, dacă nu îndreptăţeşte, panica de care e cuprinsă toată lumea ?

Un ministru important din cabinetul francez se declară în măsură să facă războiul ; şefii de stat-major franco-ruşi se concertează; un generá­lisra englez, viitor şef al unui corp expediţionar, face un turneu pe la punctele de apărare franceze şi are conciliabule cu şefii de s ta t -major ; cea mai mare forţă navală a Franţei e concentrată în raza Toulonului şi stă, cum s'ar zice, sub presiune ; în sfârşit, Belgia se înarmează de urgenţă, ca şi când atacul ar fi iminent.

Totul însă nu trebue să se ia după aparenţe, şi pericolul unui războiu franco-german e posibil să se manifeste printr 'o simplă aprindere de suflete, fără consecinţe.

Municipiul comitatului Arad va ţine mâine, în 9 sept. st. n. la orele 9 a. m. şe­dinţă extraordinară, în care se vor desbate pro­punerile oraşului Vârşeţ, referitoare la situa­ţiunea politică a ţârei.

Membrii congregaţiunei aderenţi ai partidu­lui naţional român vor lua parte la desbatere şi îşi vor preciza punctul de vedere al parti­dului naţional român în chestiune.

Vor lua cuvântul domnii: dr. Justin Mar-şieu în chestia sufragkdui universal; dr. Cor­nel Iancu în chestia proiectelor militare ; Va­sile Goldiş în chestiunea obstrucţiei ce decurge acum în parlament.

Membrii români sunt rugaţi să se pre­zinte cu toţi la ora fixată.

*

Vacanţa Camerei. Azi, 8 sept. fiind sărbătoare ca­tolică, şi mâine, din cauza adunărei generale a societăţei Emke, Camera nu va ţinea şedinţe. Cea mai apropiată şedinţă va avea loc luni, care, din considerare că atunci se va ţinea serviciu divin pentru răposata regină Elisaveta, se va începe la orele 11 a. m. La ordinea zilei sunt puse opt votări nominale şi continuarea desbaterei proiec­telor militare.

* Procesu l de presă al z iarului „Népszava".

Procuratura regească din Budapesta a pus sub acuză ziarul socialist „Népszava" pentru un arti­col de cuprins „agitatoric".

Faptul acesta dovedeşte, că guvernul a început să se folosească de mijloace mai energice pentru re­glementarea presei opoziţionale.

*

Consi l iu de min i ş tr i . Astăzi la orele 12 în palatul ministerial din Buda a avut loc un con­siliu de miniştri. Consiliul a fost prezidat de pri-mul-ministru contele Khuen-Héderváry şi s'a ocu­pat cu chestii curente.

* Chestia Marocană. Discuţiunile dintre Ki-

derlen Waechter şi Cambon vor începe abea în cursul zilelor viitoare. După toate probabilităţile tratativele vor merge acum cu mult mai repede.

„Iwening Times" din Londra anunţă că va­sul de războiu englez care se află la Agadir la o distanţă de 20 mile engleze de coastă a văzut un vas al liniei Hamburg-America. Se bănueşte că pe bordul acestui vapor se află trupe germane.

Ziarul „Kreuz-Zeitung" din- Berlin arată că nu se poate nesocoti influenţa Angliei în mersul în tratativelor în chestia marocană.

Ziarul se ocupă asupra informaţiilor primite din Paris de ziarul „N. W. Tageblat" cu privire la instrucţiile date ambasadorului Cambon şi ob­servă că baza acestor instrucţii îl formează pro­iectul francez cu privire la Maroc, dar că Germa­nia va rămâne numai cu promisiuni. Dacă hotă» rârea consiliului de miniştri francez va fi într 'a-devăr în această direcţie, Germania, nu va putea fi mulţumită.

O telegramă din Londra anunţă că discursul războinic al lui Delcassé, cu,prilejul revistei flotei la Toulon a provocat mare senzaţie.

In cercurile politice bine informate se declară însă că tonul lui Delcassé nu a surprins pe ni­meni, pentrucă de două săptămâni domneşte convin­gerea că între Franţa şi Anglia există o convenţie secretă pentru caz de război.

Această convenţie pare a fi bazată pe proiec­tul de convenţie prezentat de ministru de externe şi sub auspiciile lui Rouvier, în Anglia prin inter­mediul ambasadorului englez la Paris Sir Francis Berty.

Când Delcassé a prezentat consiliului de mi­niştri acest proiect, Rouvier a hotărît să se despartă de ministrul său de externe. Proiectul a fost res­pins de consiliul de miniştri şi două luni mai târziu Rouvier s'a despărţit de colabaratortd său neplăcut.

Azi acelaşi om se află acum în capul minis­terului de marină şi este un factor conducător în cabinetul francez.

Cancelarul Bethman Holweg a luat cunoştinţă de propunerile aduse de ambasadorul Cambon şi

va raporta azi împăratului la Kiel. Răspunsul Ger­maniei se va hotărî până în câteva zile, cu apro­barea personalităţilor ce se află actualmente la Kiel şi a secretarului de stat de Kiderlen Wächter.

La ministerul de externe francez se amână iar pentru 24 de ore comunicarea cuprinsului pro­punerilor lui Cambon.

Abia după convorbirea de mâne dintre Ki­derlen Wächter şi Cambon se va clarifica ceeace azi se poate bănui, şi anume că Germania este dispusă a aproba statutul elaborat la Paris cu pri­vire la Maroc.

Abia azi se va preciza dacă Germania este într 'adevăr dispusă să aprobe libertatea de acţiune a Franţei în Maroc.

Se atribue aci mare importanţă chestiei dacă Germania este dispusă a-şi exercita influenţa pen­tru ca noul stat marocan să fie recunoscut şi de alte puteri.

Se crede că în cursul nouilor convorbiri din­tre Kiderlen Wächter şi Cambon chestia marocană va fi rezolvită şi în cursul săptămânei viitoare se va putea începe discuţia asupra Congoului.

In cercurile oficiale se declară că din garni­zoana Paris nu vor pleca la manevre deeât două regimente şi că toate zvonurile alarmante răspândite de presa şovinistâ nu sunt întemeiate.

C O R E S P O N D E N Ţ E ;

DIN ŢARA

DIN BLAJ

După serbările jubilare — începutul noului an şcolar

Suntem încă tot sub impresia plăcută a ma­rilor serbări dela Blaj, cari au trecut ca un vis. Despre decursul acestor serbări s'a scris în toate ziarele româneşti atât în cele de dincoace, cât şi în cele de dincolo de Carpaţi. S'au scris laude peste laude — dupăcum s'a şi cuvenit — despre toţi aceia, cari au contribuit câtuşi de puţin la reuşita acestor serbări, de mare însemnătate, pen­tru neamul nostru românesc, dar prea puţin s'a scris despre acela, căruia i-se cuvine — întru ade­văr — toată recunoştinţa, admiraţia şi mulţumită tuturor românilor, despre sufletul acestor serbări: dr. Iuliu Maniu, fost deputat al Vinţului, care nu mai avea linişte, nici odihnă, ci încontinuu lu­crând, alergând, jertfind, călătorind în dreapta şi în stânga şi făcând mai mult decât s'a aşteptat dela un singur om.

Cu adevărat putem zice, că tot meritul pen­tru măreţia şi strălucirea acestor serbări e al d-lui dr. Iuliu Maniu, care de aproape un an de zile s'a pus pe lucru şi n'a mai avut odihnă, până nu le-a dus toate la îndeplinire.

Cuvine-se deci să aducem acestui distins bărbat şi luptător al neamului românesc tr ibutul nostru de recunoştinţă şi să ne exprimăm cu toţii dorinţa, ca bunul D-zeu să ni-1 ţ ină mulţi, mulţi ani, spre mândria şi ocrotirea noastră a românilor.

*

Fiindcă s'a scris destul şi amănunţi t despre întreg decursul serbărilor, nu aflu de prisos ca să mai amintesc şi eu despre acestea. Un lucru însă nu-1 pot trece cu vederea şi aflu potrivit a-1 aduce publicităţei. E vorba despre „Expoziţia" aranjată cu prilejul serbărilor. Bine şi cu mult gust artistic a fost aranjată expoziţia istorică şi culturală a despărţământului Blaj al „Asocia­ţiunei".

Asemenea au fost frumos aranjate obiectele expuse de măiestrii români din Blaj, cărora li-se cuvine toată lauda, dând prin aceasta dovadă, că ei au înaintat până la acel grad al cunoaşterei măiestriei în genere, încât absolut nu mai avem lipsă de ajutorul străinilor.

A plăcut mult şi expoziţia ţăsăturilor execu­tate de atelierul ' din Orăştie. Aproape în acest chip ne-am putea exprima şi despre expoziţia ţă­săturilor din Blaj şi jur, dacă aranjatoarele ace­stora nu ar fi făcut excepţie, adecă deosebire de clase. Şi uite cum: s'au adunat foarte multe şi frumoase ţesături dela ţărancele din despărţămân­tul Blajului, cari dacă erau expuse toate fără deosebire, dedea cu totul altă culoare camerelor,

N r . 1 8 8 i 2 i l R O M Â N U L r a

unde au f e x P u s e lucrurile de casă. femeieşti. Tocmai r

e a m u n admirabil costum ţărănesc, pus pe o ne . ( C ^ P c ' e c e a r ^ ) când aud, cum o fe­meie îr-C^ă de fa^a e ' ; s e tânguia, că covoarele e j n u _cixpusc spre vedere. Şi tot în forma asta am a'^ plângându-se mai multe femei, ba unele

S p u r i u , că ţesăturile lor sunt pe la doamnele din gjppe acasă, pentru care faptă s'au revoltat -cviot dreptul — mult ţărancele. Altele — am p/it ulterior că au primit covoarele sfârticate

mânjite. Despre acestea însă nu mă pot exprima cu

toată încrederea, deoarece-s lucruri despre cari am auzit numai, dar încă nu le-am constatat. Despre celelalte însă, da, mă exprim fără rezervă. Am mai observat un lucru, anume nu pe toate obiec­tele au fost puse numele celor ce le-au lucrat.

Bunăoară pe marginea unei fereşti era un covor ţesut numai şi numai din materie: roşu, galben, albastru.

Era de toată frumuseţa, cu deosebire, când îl priveai şi vedeai, că e lucrat, numai din degete, (ales) tot cu motive româneşti. Durere însă, că pe lângă faptul, că nu a fost pus pe el numele celei ce l'a lucrat, dar a fost împăturat în 10 părţi dealatul, astfel, că dacă nu-ţi atrăgea pri­virea frumuseţea lui răpitoare, nici nu-1 băgai în seamă.

Eu cred, că oricine ar fi acea femeie ce Ta ţesut, respective lucrat, trebuia să i-se amin­tească numele, şi dacă era de vânzare şi preţul lui, căci sunt absolut sigur, că îşi afla cum­părător.

Vor zice poate aranjatoarele, că nu au avut unde să le întindă pe toate. Cred şi admit, că în chipul cum s'a purces, nu s'au putut pune toate la vedere.

Trebuie însă şi aranjatoarele să admită, că în locul unui covor de catifea, cu broderii din prăvălie, care a întunecat camera întreagă şi atâr­nat pe părete, fiindcă a fost a unei dame, care nici nu ştie pune mâna pe războiu, cu mult mai bine făceau — şi era mai corect — dacă atârnau covorul adevărat românesc şi ţesut cu toată sigu­ranţa de vre-o ţărână, căreia trebuia să-i publice numele, fiind vrednică.

Şi-apoi în locul broderiilor expuse de mai multe dame, dar executate de fabrici, să fie ex­pus ţesături româneşti, de oare ce şi aşa ştie lumea, că toate covoarele şi ţesăturile expuse sunt lucrate de ţărancele noastre şi nu de da­mele, a căror nume era pus pe ele. Am văzut lucruri expuse de unele dame, despre cari sunt absolut convins, că nu sunt lucrate de ele, ci de ţărance!

Nu e deci frumos, ca cineva să se mân­drească cu lucrul aituia. Nici laudă multă nu li-se poate aduce aranjatoarelor, odată ce pe adevăratele ţesătoare le dau la o parte cu un gest brusc, „că doar nu vom pune a amante i aceleia în frunte, să punem pe a d-nei preotese' ' etc. Să se întrebe întâin, ca oare d-na preoteasă a lucrat covoarele? La din contră: trebuia amintit numele acelor mojice!

Am aflat de potrivit a face aceste observaţii-constatări. ea să servească de îndemn pentru alte ocaziuni.

* Nici nu s'au îndepărtat bine toţi oaspeţii din

Blaj, după serbări şi alţi oaspeţi noui are Blajul: studenţii.

Cvartirele. cari până la sfârşitul serbăto-rilor trecute erau cuprinse de participanţii la ser­bări, astăzi sunt cuprinse de studenţii sosiţi în număr de aproape 600, ca să studieze la şcoalele din Blaj, cari ne-au dat aţâţi apostoli ai culturei. Din aceşti studenţi, veniţi să se adape dela iz­vorul învăţăturilor. între zidurile aceste mari, — vor creşte oamenii de mâine ai neamului nostru.

Luni în 5 c , s'a început noul an şcolar, înscrierile s'au isprăvit, iar cursurile s'au în­ceput.

Deie D-zeu, ca toţi aceia, cari termină învă­ţă tura în Blaj, să urineze acelor bărbaţi cres­cuţi în aceste scoale, cari au fost mândria nea­mului nostru.

C o r e i p o H d e n t .

BIN ROMÂNIA

SCRISORI DIN BUCUREŞTI Ooaspeţi s trăini în România . — Străini i nu se c u n o s c ' — 0 calomnie ordinara. — Serbările

l i ge i .

Primiri din cele mai călduroase se fac, pe de rând, prietenilor englezi ai neamului nostru, cari, după ce ne-au cercetat pe Câmpul Libertăţii, în zilele înălţătoarelor sărbători culturale, au t re­cut hotarele pământului nostru liber. Distinşii oas­peţi —- ziariştii W. Stead şi Clemence Rose (dră) şi familia profesorului universitar din Londra Cip-pico — străbat ţara, în lung şi în lat. pentru po­doabele naturei sale bogate.

Zilele trecute, dela Sinaia, unde şi-a manife­stat M. S. regele dorinţa să-i vadă, au plecat cu automobilul, prin Târgovişte. la Câmpulung, însoţiţi de d. Moroianu, ataşatul comercial al României la Viena (fost la Londra) şi Ţigara-Samurcaş.

De aici, în tovărăşia prefectului de Muscel, au căutat, apoi, frumseţile dela nordul muscelelor judeţului: Mănăstirea săpată în piatră a Nămăeştilor, în care sub mâna maicelor, înfloreşte industria noa­stră de casă, Bucârul, din creerii munţilor, cu Ru-cărenii lui — şi, în sfârşit vestita peşteră a Dâm-bovicioarei.

La Câmpulung li-s'a făcut o primire frumoasă. Sosiţi în Bucureşti, marţi au fost primiţi de d. Titu Maiorescu. ministru de externe şi reţinuţi la dejun. Seara li-s'a oferit o masă la restaurantul Enescu de d. Teodoru, secretarul general al mini­sterului de interne, iar mercuri au fost oaspeţii d-lui ministru de războiu, Nicolae Filipescu.

Dupăce vor cerceta Brăila şi principalale oraşe ale Moldovei, se opresc la Sinaia.

E de un netăgădnit folos pentru noi să fim cercetaţi şi cunoscuţi de străini cari, mulţumită in­formaţiilor pe cari le răspândeşte o anumită presă, sau ne cunosc necomplect sau greşit.

Cunoscându-ne pe noi şi pământul nostru cât mai mulţi străini, cari sunt chemaţi să răspândea­scă adevărul si să spulbere minciuna, fără îndoială se va pune un capăt muncei sistematice de pone-

grire pe care o săvârşesc duşmanii noştri - şi vor înceta să mai circule în străinătate atâtea legende despre ţara şi neamul românesc.

Dar iată un exemplu !... O informaţie inven­tată aproape deantregul, din „Coriere della Serra,a, vesteşte Italienilor, că în închisoarea dela Doftana (Prahova), într 'o revoltă a deţinuţilor, au murit 3 oameni din personalul închisorii şi aproape toţi de­ţ inuţi i ; că a trebuit să vie 2 escadroane de cava­lerie ca să se potolească revolta... Mă rog, o ţară barbară în care deţinuţii se revoltă periodic, fiindcă sunt „barbar" trataţi , în care armata, intervenind, îi omoară pe toţi aceşti osândiţi nearmaţi.

Informaţiile aceastea nu fanteziste, ci răută­cioase, veninoase pe dea'ntregul, ziarul italian le primeşte dela corespondentul său, — fără îndoială evreu — din Viena. Şi, ca o ironie, chiar ştirile, pe cari presa străină le primeşte direct din Româ­nia, îi vin tot prin evrei. Evreii sunt corespondenţi ai ziarelor străine în România şi tot evrei, de cele mai adese-ori, sunt corespondenţi, în străinătate — dacă vin chiar şi în ţară — pentru ziarele din România.

Duminecă, în 28 august se deschid marile serbări organizate de Liga Culturală în parcul „Ca­rol" I (al Expoziţiei.) Ele vor ţine 3 zile. De mai bine 1 lună şi jumăta te se lucrează la organiza­rea lor.

Graţie concursului membrilor Ligei, ca şi, în­deosebi, al autorităţilor, între cari ministerul lucră­rilor publice ocupă un loc de onoare, serbările a-cestea promit a fi mult cercetate, nu numai din ţară, ci şi de peste hotare, din Banat, din Ardeal şi din Bucovina.

Pe lângă câştigul material, pe care îl urmă­reşte Liga în vederea clădirei unui palat al său, va fi fără îndoială şi un câştig moral, pe care ea vrea să-1 promoveze prin tot ceia-ce are un rost cultural în programul serbărilor.

Prezenţa, deci, a unui număr cât mai însem­nat, de români din afară de hotarele Regatului, e de un folos netăgăduit pentru aceşti români, ca şi pentru întărirea conştiinţei româneşti.

Coresp.

Litere - Arte - Ştiinţe C H I O T . . .

Zii ţigane Cântă cioară Trage'n scripcă de noroc, Inc'un pas Şi doi pe lături, Din pământ să iasă foc.

Vino iei Colea bădica Prinde-mă de subsiari. Bate talpa Sus opincă Cat obraji's rumen/ori...

la, ia, ia... Şi'ncet la dreapta Tot la dreapta măi flăcău. Iaca una Iaca două Cine râde-i nătărău...

Şi mai zică Zică satul Zică lumea tot ce-o vrea. Eu cu ea Şi ea cu mine Drag i-s eu şi'i draga mea.

Zii ţigane Cântă cioară Trage'n scripcă de noroc,

Inc'un pas Şi doi pe lături Din pământ să iasă foe..

G. Voinea.

Roma de azi Dacă Roma antică, Roma renaşterii, Roma

papală şi Roma semicentenarului le-am văzut cam din fugă, Roma zilelor noastre n 'am putut-o cer­ceta nici măcar... în galop. Aproape nici o clipă nu i-am putut-o închina întreagă oi...

Cu toate acestea şi ea a făcut cunoşt inţă cu noi, dacă nu în fugă, măcar în treacăt. Fără să ne dăm seama aproape. în fiecare clipă furam ceva din Roma de azi. Nu numai atât, în ajunul ple­cării, simţeam că această Romă ne va îndemna mai mult să rămânem, ea ne va înduioşa, şi, în cele din urmă, ea ne va întovărăşi pe drum — poate fiindcă ea le-a primit şi le păstrează pe ce-lalte...

Roma e un oraş ceva mai cosmopolit decât cele din sud, şi, cu cât înaintezi spre nord, cu atât mai puţin... napolitană e vorba italianului, cu atât mai biruitoare moda, mai puţin italiană ar­hitectura clădirilor, cu a tâ t mai corcită rasa. In Neapol, te desparţi de italianul adevărat: brun, plin, turnat — adevărat model de statuie — sang­vin, binevoitor, murdar şi artist în rostirea fru­mosului său graiu.

In Roma se ridică vechi palate, încă mân­dre; prin părţile centrale, adăpostind aici un ser­viciu public, dincolo galerii de tablouri, muzee, consulate. Clădiri uriaşe se înşirue, mai comod, dealungul unor str&ai mai largi — întortochiata

Pag. 6. R O M Â N U L N r - 1 - 1 Q 1 1 .

în cuprinsurile Romei vechi şi medievale, şi drepte, paralele, în Roma care se întinde acum...

Se întinde ?... Se întinde şi nu prea. Aşa cum se întinde s'ar putea spune că stă pe loc. Nu se creiază bogăţii, cari să producă o supra-populaţie ori să cheme lume de afară. O industrie începă­toare, neapărată s'a înfiripat în noua Romă, pe ambii ţărmi ai Tibrului, spre biserica S. Paul — iar negoţ, capitala Italiei abia face pentru sine. De mult se gândesc romanii să facă un port din sfânta şi eterna lor cetate, — şi ar fi făcut, dacă n'ar fi fost prea costisitoare săpăturile în albia Tibrului şi prea îndârjite protestările în Neapol...

Pe piaţa Veneţia, — răspântia principală, la spatele căreia dorm ruinele Palatinului, Capitoliului şi forurilor — şi pe corse Umberto, care, dela a-ceastă piaţă, brăzdând oraşul în două, năzueşte spre parcurile din preajma Tibrului invadate de palatele expoziţiilor, —- pe aici curge ,în sus şi în jos, valul publicului elegant al Romei, în ceasurile răcoroase ale zilei şi mai cu seamă seara. Printre siluetele albe ale domnilor şi damelor, cari.ţde aici în sus, încep să fie elegante, se mişcă, se amestecă şi se confundă statuile, statuietele şi busturile din faţa palatelor, din colţurile străzilor, de pe mar­ginea drumurilor. Unde nu te gândeşti, dai peste înfăptuirea înmărmurită — şi în primul moment aştepţi să-ţi întindă o mână...

De pe acest „Podul Mogoşoaii" roman, unde se găsesc cele mai frecvente şi mai consacrate lo­caluri publice, lumea italiană, în deosebi acum, nu e decât poate o minoritate. Pe aici, ca şi în mu-zeie, în biserici şi galerii, se rostesc toate limbile europene şi cu deosebire engleza, germana şi franceza. Rassa germană poartă un interes deo­sebit renaşterii şi antichităţii romane. Contingen­tul vizitatorilor latini — chiar şi al francezilor — e mult mai mic. Cel puţin cei din apropiata pe­ninsulă Iberică par'că ar fi dincolo de ocean.. Dar englezii, ah englezii ! Dee-mi voie cetitorul să-mi vărs necazul pe ei — şi fără să mă îndepărtez de subiect, fiindcă ei fac parte integrantă din Roma de azi...

In sfârşit, englezii !... Englezii, al căror indi­vidualism, al căror egoism — să-i zicem — nu e o poveste, ci o realitate revoltătoare, englezii, cari ne-au dat nouă şi altor asupriţi deopotrivă^, un Scotus Wiator şi încă vre-o câţiva în deceniile trecute, englezii m'au captivat cu totul...

Ajunsesem atât de departe, încât interesul cu adevărat britanic, pe care îl arată fiecărei pietre, îl puneam tot în socoteala egoismului rassei : res-cumpărarea cheltuielilor...

In marea majoritate a cazurilor, înzadar ceri en­glezului cu Bedaeeker-vX ori cu catalogul în mână informaţii asupra unei pânze ori unei statui. De obicei se enervează ori se eschivează — şi pleacă.. Dar ori care cercetător al Romei a pu tu t observa cât de mult îl supără pe un englez când te a-propii să priveşti opera, pe care o acaparase...

Intârziasem în biserica Sf. Petru.... Când mă reped afară, nici un chipiu albastru din „caravană" nu zăresc pe piaţă. Ce te faci?.... Nu ştiam ce ur­mează în program. încotro M'am învârti t câteva minute prin larga piaţă 8. Pietro. Simţeam că se lasă pe mine cupola uriaşă a bisericei şi că sfinţii de pe colonade zâmbesc... Şi nu iera un italian în toată piaţa ; un singur italian să fi fost şi să mă fi văzut învârtindu-mă în loc, era de ajuns. Un „signore!" puternic şi un gest prietenesc din mână m'ar fi scos atunci din încurcătură....

Dar, în sfârşit iată în piaţă un domn, o doamnă şi o domnişoară : tatăl, mama şi fiica.

— „Signore"— eu de colo. Dar signoréié îmi dă brusc dosul, fără vorbă.... Nu era „signore". Era englez.... Ii explic situaţia mea, în italieneşte, în franţuzeşte şi în nemţeşte, şi după ce îmi dau osteneala zadarnic cu soţia şi fiica lui, caut să mă conving dacă în adevăr oamenii aceştia nu mă în­ţeleg şi mă adresez iar englezului în franţuzeşte :

„Bine, domnule, te văd ieşind din biserica S. Petru. Ce fel de creştin eşti, dacă n'ai nici a tâta bunăvoinţă...."

Dar n'am putut isprăvi.... Pe gura lui a por­nit o avalanşă de sunete stranii amestecate, s'a fă­cut negru, şi t remurând tot s'a îndepărtat. Şi a-cum văd privirea plină de ură a jumătăţ i i lui...

De altădată o englezoaică nu cedează, în sala de mâncare a unui hotel, rugăminţii a 35 suflete de a îngădui să se închidă fereastra, care stabilea curent şi ameninţa sănătatea unui invalid al „ca­ravanei". Când apoi se închide fără voia ei, nea­gră de mânie îşi lasă cafeaua şi se tot duce voci­

ferând.... probabil să spună patronului că nu mai e de trăit la Roma,...

De obicei îi vezi, în cete de ambe sexe, a-vînd conducători, cari, cu o voce, care e în stare să alunge pe orice străin din apropiere, ţ in adevă­rate discursuri despre fiecare lucru în parte. Dar n'ai putea să vezi doi din turmă, chiar şi atunci când tace vătaful, comunicându-şi impresii....

Apoi tipul englez!... Dar, în sfârşit, ar fi un foarte interesant subiect de psihologie acesta: In­dividualismul englez şi caracterele tipului rasei bri­tanice...

Cred. că în special noi latinii am avea cu­vinte, în orice ţară nelatină, să regretăm sufletul cald şi deschis al latinului...

îndeosebi cred că italienilor li-se face o mare nedreptate caracterizându-i sumar în trei cuvinte: sanguinari, viţioşi şi murdari. In unele împrejurări, e adevărat, că aceste epitete se pot adresa fără greş. Dar şi atunci, în sufletul italian rămâne de­stulă iubire de patrie foarte multă bunăvoinţă şi îndeosebi, un respectabil simţ de familie... In Roma, ca şi în alte oraşe italiene mi-am format convin­gerea că femeia se ştie face respectată mai mult decât în alte ţări şi îndeosebi decât pe malul Dâm-boviţei. Acolo privirile îndrăzneţe ale bărbaţilor nu pot avea loc, iar femeia, care trece pe stradă sin­gură ori în tovărăşia bărbatului, are ceva mai scump decât ochiadele derbedeilor — familia şi demnitatea ei.

Din numeroasele informaţii folositoare, pe cari le-am avut dela un român de mulţi ani în­drăgostit de Roma — drul Pompiliu Robescu — şi din cele ce mi-au putu t cădea sub ochi, m'am încredinţat că iubirea, la aceşti viţioşi şi sanguinari, nu trăieşte numai în lumea de jos a simţurilor, ci şi în cuprinsul curat al sufletului.

In majoritatea cazurilor situaţia materială, şi chiar cultura uneori, nu sunt piedici pentru căsă­torie, care, îndeobşte, se face de timpuriu... Lucră­toarele şi funcţionarele nu se poartă ca în Bucu­reşti ori în Budapesta cu pălării, ce le-ar putea pune alături de „moniu-ul ori demi-„mond'' -ui ma­rilor centre, ci, în majoritatea cazurilor, absolut fără!... Şi, pe aceleaşi domnişoare, nu e trebuinţă să le întovărăşească, şi la dus şi la întors, liceanii, copiştii şi studenţii. Toate cunosc drumul. Dar dacă, totuş, ţi-e dat s'o vezi şi asta, apoi ţi-e mai mare dragul... Iţi face impresia a doi prietini buni...

* De vei avea fericirea, cetitorule, odată şi

odată să vezi Roma. când va fi să-ţi iei rămas bun, cuprinde-o odată, toată, cu ochii de pe cu­pola Stului Petru. Dar fiindcă priveliştea e mai înălţătoare seara, iar la vremea asta nu poţi sta de vorbă cu călugării, urcă pe terasa parcului Pincio. De aici ochiul se poate pierde prin umbra boschetelor, pe aleele mărginite de florării în lu­mea frumseţilor fără sfârşit ale Romei. Te poţi pierde tu însu-ţi prin raiul parcurilor cari împreună expoziţia artelor frumoase — şi prin care se ivesc din loc în loc vile mândre, îmbrăcate în straie de primăvară, altare antice şi statui fără număr.

De pe terasa, care se ridică deasupra pieţei „del Popolo", această largă răspântie unde îşi dau întâlnire cele artere principale ale Romei şi unde geniul puternic al lui Bernini a durat o poartă triumfală tuturor veacurilor şi două biserici gemene creştinătăţii, de aici Roma se vede întreagă, — cu îngrămădirea deasă a clădirilor ei uriaşe — cum arde sub arşiţa soarelui ziua, cum se învălue în umbrele înserării şi cum, apoi, se aprinde toată în lumina albă a lămpilor electrice.

In aceste clipe ale nopţii, când mintea se îndeamnă uşor pe atâtea tărâmuri şi spre atâtea vremuri, Roma trăieşte prin toate veacurile ei!... Coloane, obeliscuri, biserici se saltă deasupra clă­dirilor greoaie ale oraşului. Spre apus, aproape bi­ruite de umbrele nopţii, şovăiesc formele fanta­stice ale uriaşei biserici de lângă Vatican, — iar mai aproape, pe malul Tibrului, strălucesc, în tot mai bogată lumină, castelul 8. Angelo şi palatul justiţiei, unul în haina cernită a bătrâneţii zidu­rilor lui, celalalt — după ultimul jurnal . Ca o mireasă în faţa altarului, se iveşte în fund, lângă dărâmăturile Romei apuse, mândreţa de monu­ment închinat memoriei sfinte a lui i Victor Emá­nuel II şi unităţii Italiei — biruinţa de azi lângă mărirea de odinioară.

Dar grăbeşte, căci la ceasul 7 vei auzi re-petându-se la spate: „uscita. signore!"...

Romulus Cioflec.

CRONICĂ ECONOMICĂ-ÎINMWtii Băncile de emisiune

In o rgan iza rea m o d e r n ă a c r e d i t u l u i a

circulaţ iei de ban i , inst i tuţ i i le p r inc ipa le x n \ Băncile de emisiune (nemţeş te . „ N o t e n sau t e lbank ; " ungureş t e : „ J e g y b a n k ' ' ) , n u m i t e s j Bănci Naţionale.

Misiunea şi ocupaţ ia lor de frunte o for m e a z ă emis iunea de bancno te , în care scop li-se dă u n a n u m i t d rep t p r in lege (privilegiu).

P r e c u m ne c o n v i n g e m d in exemplu l citat ma i îna in te şi d in exper ien ţa zilnică, biletele de b a n c ă sun t n i ş te as igna te t r a sa t e asupra bănce i emi ten te însăş i , adecă u n fel de obligaţii, pr in car i b a n c a p romi te , că la p r ezen t a r ea bile­telor , le va r e s c u m p ă r a în b a n i de me ta l (aur, ori au r şi a rg in t , d u p ă c u m e va lu t a ţărei) . R e s -c u m p ă r a r e a aceas ta se n u m e ş t e plată în nu-mârar (nemţeş te : B a r z a h l u n g ; u n g u r e ş t e : kész­fizetés).

P e n t r u c ă b a n c n o t a să fie a d e v ă r a t ă mone tă , b a n c a e m i t e n t ă t rebu ie să a ibă r eze rvă meta l ică îndes tu l i toare . A b i a în aces t caz, bi letele sun t r ep rezen tan te l e c i rculante ale auru lu i şi a r g i n ­tului , a c u m u l a t în p ivni ţe le băncei . Şi aievea, aces ta e cazul la B a n c a Angl ie i , care p e n t r u fiecare bancno tă p u s ă în cirrulaţ ie , a r e acoper i re co respunză toa re în a a r .

E x p e r i e n ţ a a dovedi t însă , că n u e nevoie de acoper i re meta l ică a ş a de str ictă. Ma i întâiu, e imposibi l , ca toate biletele din circulaţie să fie p r ezen t a t e de -oda tă spre r e s c u m p ă r a r e la bancă . Apo i , m u l t e se de ter iorează , se pierd , încâ t n ic iodată n u pot fi p rezen ta t e spre r e s ­c u m p ă r a r e . P e n t r u acoper i re e suficientă deci a n u m i t ă r eze rvă meta l ică , iar p e n t r u r e s t pot servi p re ten ţ iun i le uşor încasabi le , c u m ar fi cambi i le de scaden ţă scur tă , apoi efectele p u ­blice şi al te hâr t i i de va loare , l esne de r ea ­l izat .

L u â n d u - s e toa te aces te în vedere , s 'au desvol ta t m a i m u l t e s i s teme de acoper i re , pe cari le a n a l i z ă m în l egă tu r ă cu bănci le r e s p e c ­t ive de emis iune . To t în l e g ă t u r ă cu bănci le ana l i zăm şi poli t ica lor de scont , căci aces ta e i n s t r u m e n t u l pr inc ipa l , p r i n care se că rmuieş te p i a ţ a f inanciară , p r i n care se regu lează acorda­rea credi tu lui conform nevoi lor curen te şi p r in care se a p ă r ă însuş s tocul me ta l i c al bănce i , cont r ibu ind deci , în m ă s u r a cea m a i m a r e , la s ta torn ic i rea funcţiei de a sat isface cereri le de credi t a le locuitori lor u n e i ţăr i .

Banca A n g l i e i . (Bank of E n g l a n d ) .

Oragan iza rea - i ac tua lă se bazează pe l egea ( B a n k - A k t ) din 1844, care o împu te rn i ceş t e să emi tă n u m a i a t â t ea b a n c n o t e cât e va loa rea au ­rului şi bonur i lor (efectelor de stat) af lă toare î n poses iunea ei. Ins t i tu ţ ia e pu r monometa l i s t ă , da r s i s t emul e p r e a l ipsi t de elas t ic i ta te . F i indcă b a n c a n u poa te r isca să refuze p la t a î n au r a une i no te p r e z e n t a t e la gh i şeu , t r ebu ie să d i s ­p u n ă de a n u m i t ă r eze rvă p e r m a n e n t ă . S p r e aces t scop de an i de zile, se năzu ieş te să m e n ţ i n ă circulaţ ia de bancno te s u b rezerva de aur .

Banca Francié i . (Banque de France ) .

I n t eme iu l legei d in 11 februar ie 1906, b a n c a F ranc ié i poa te emi te , fără cons ide ra re la m a x i m u l de 5800 mi l ioane franci. Mul ţ i econo­miş t i n u se î m p a c ă cu aces t m a x i m exorbi tant .

Organ iza ţ i a Bănce i de F r a n c i a se deose­beş te fundamenta l de a Bănce i Angl ie i . P o a t e plă t i , d u p ă p lăcere , cu au r ori cu piese de 5 franci argint . Cu aces t d rep t îşi poa te a p ă r a s tocul de aur , c â n d cere t r ebu in ţa . A u r poa t e să n u dea , decâ t con t ra une i p r ime , con t ra une i sup ra t axe pes te va loa rea de arg in t . L a u r ca r ea taxe i scontu lu i îşi ia deci refugiul n u m a i în ca­zur i ex t r eme . U n e x e m p l u scur t n e va l ămur i a sup ra efectului, ce-1 poa te avea acel praemium asup ra e ta lanulu i de discont . S ă p r e s u p u n e m , că din s t ră ină ta te , p r in t r a te a s u p r a banche r i ­lor d in P a r i s , se dă u n asa l t a ş a de pu te rn i c a s u p r a t â rgu lu i f inanciar francez, încâ t B a n c a p r e v e d e o scu rge re s imţ i toare a auru lu i . Aces t e t r a t e au de r e g u l ă scaden ţă de 3 lun i . D a c ă d i ­ferenţa d in t re p ia ţa d in P a r i s şi eea din s t ră i ­nă t a t e face, de exemplu , 1 2 proc. a tunc i e d e s -

Nr. 188—1911." R O M Â N U L

Iul ca B a n c a să i m p u n ă o p r i m ă de 1 proc . a sup ra auru lu i . A c e a s t a face pro a n n o 0 ' 4 p r o c . tocmai îndes tu l i toa re p e n t r u împedeca rea scur -ge re i aurulu i , căci s i tua ţ ia scontului d in P a r i s încetează de a fi favorabi lă pen t ru s t ră ină ta te .

B a n c a i m p e r i a l ă g e r m a n ă . (Deu t sche R e i c h s b a n k ) .

Organ iza ţ i a ei se bazează pe eon t ingen-t a rea indi rec tă , care e un p rodus al teoriei m o ­d e r n e şi s 'a dovedi t de efect excelent . P o a t e emi te bi lete în valoare de 473 mi l ioane mărc i pes te r e ze rva meta l ică . î n s e m n â n d r eze rva cu x, m a x i m u l biletelor emise va fi x p l u s 473.000.000 mărc i . L imi t a aceas ta se poa t e d e ­păşi , da r d u p ă biletele puse m circulaţ ie pes te m a x i m u l admis , t rebue să se p lă tească da re de G la s u t ă . Când biletele supuse de da re a t i n g va loare î n semna tă , se p rocedează de r e g u l ă la u r ca r ea taxei scontului la cel puţ in 5 p r o c , căci altfel B a n c a a r r ă m â n e a în p a g u b ă p e n t r u emis iunea de pes te cont ingent .

P e n t r u r e g u l a r e a t â rgu lu i financiar, B a n c a încă apl ică une le mij loace mai uşoare îna in te de a u r ca e ta lonul de discont. Astfel modifică tariful de c u m p ă r a r e şi vânza re a m o n e t e l o r s t ră ine . A m a n e t e a z ă consoluri (efectă de s ta t ) , r ee scon tează bonur i de t e saur (Scha tzsche ine) Ia bănc i le m a r i din Berl in , acapa rând s u m e î n s e m n a t e d in n u m e r a r u l lor şi cont r ibuind astfel la consol idarea, la înăspr i rea în t r ege i pie ţe .

O poziţ ie impor tan tă în b i lanţur i le băncei o fo rmează efectele. Aici se a ra t ă bunur i le de t e s a u r scon ta te în favorul fiscului, bonur i p r i n cari s ta tu l uzează de împrumutu r i flotante, până -ce le ach i t ă , oi i le conver tează în î m p r u m u t u r i consol ida te . Spor i rea acestei poziţii p reves t e ş t e de r e g u l ă emis iune de ren tă , cons t i tu ind u n m e m e n t o p e n t r u bancher i i ge rman i .

Deş i p e n t r u bancă e decre ta tă p l a t a în n u m ă r a r , t o tuş în p rac t i că ins t i tu tu l poa te î m -pedeca orice expor t m a i î n s e m n a t de aur din G e r m a n i a .

Ast fe l bănc i lor g e r m a n e l i -s 'a da t odată p e n t r u t o t d e a u n a aver t i smentu l , că orice t e n ­d in ţă de expor t al me ta lu lu i g a l b e n v a fi r e ­p r ima tă . Şi fără îndoială , b a n c a de emis iune d i spune de mij loace repres ive , a b s t r a g â n d de e ta lonul de discont . A m i n t e s c n u m a i u n u l . E p r e t e n ţ i u n e a l ibe ră de in te rese în contur i le de giro. S t a to r i r ea ei s tă exclus iv în voia bănce i , ofer indu-i o a r m ă pu te rn i că în t ru disc ipl inarea e lemente lo r ce i -s 'ar împotr iv i .

ßavri l Toűiea.

INFORMAŢIUNI Arcul, 8 septemvrie 1911.

Mersul vremei

Institutul meteorologic anunţă vreme uscată şi zile senine.

Prognostic telegrafic: Secetă, senin. Temperatura la amiazi a fost de 2 îi'2

Celsius.

B u r s a de ce rea le d iu B u d a p e s t a fiind azi sărbătoare catolică, a fost închisă.

Când Tine toamna Cu cât zilele se depărtează de călduroasa vară, a-

propiindn-se de iarna friguroasă, cu atât spectacolele se în­mulţesc. Să vie asta din nevoie ce simte omul de-a se sus­trage prin petreceri, de sub impresia vremii plumburii ?

De sigur, că aceasta e una din cauzele cele mai de căpetenie, la care se adaogă şi faptul, că toamna ne strânge pe toţi la căminul pe care. dacă nu toată vara, c»l puţin câteva zile în timpul vacanţelor, îl părăseşte oricine are ne­voia ori plăcerea să respire aerul altor locuri mai puţin cunoscute lui, de cât drumurile, pe cari în fiece zi le bate prin oraş.

Şi întorşi acasă, redaţi vieţii obişnuite de muncă ce ne mistuie, nostalgia petrecerilor din zilele frumoase de va­canţă ne apucă, nostalgie, pe cari zilele urâte o fac şi mai grea, şi mai apăsătoare.

De aceia când toamna soseşte cu faţa-i de melancolie, cu aerul ei umed şi rece, cu zilele sale scurte, scuturând frunzele de pe ramuri, amuţind versul păsărelilor şi învă­luind firea întreagă în haina ei de jale, actorii îşi potri­vesc costumele, viorile îşi înstrunează coardele, cântăreţii

îşi încordează glasul şi teatrele .îşi deschid porţile', con­certele încep să răsune.

Vieaţa reîncepe, cronicarul se reînsufleţeşte!

Disertaţiunea P. 8 . Sale părinte­lui Episcop dr. Miron E. Cristea. Atra­gem deosebita atenţiune cetitorilor noştri asupra disertaţiunei P . S. Sale dlui Episcop dr. Miron E. Cristea, rostită în prima şe­dinţă a adunării generale a fondului de teatru, ţinută la Blaj în ziua de 16 2 9 au­gust. In foiletonul nostru de azi publicăm această disertaţiune cu corecturile şi între­girile făcute de P . S. Sa în textul dat spre publicare anume, pentru ziarul nostru.

înştiinţare. Avizăm on. public român, că cu prilejul adunărei învăţătorilor noştri, duminecă la 17 sept. n. în Arad, la „Crucea albă" va avea loc banchet. Toţi aceia, cari doresc să ia parte la acest banchet sunt rugaţi să se anunţe d-lui dr. Iustin Marşieu advocat în Arad, psnă joi, 14 sept. n., căci la din contră nu vor putea lua, parte la banchet.

Preţul unui tacân 3 coroane.

P a n t e l i m o n t e ro r i zează p o t e r i l e . Ziua de 19 august a. c , a fost singura în care admini­straţia a putut da, în sfârşit, cu chiu cu vai, de Pantelimon şi încă şi atunci într 'o simplă în­tâmplare.

Iată în ce împrejurare: Era cam pe vremea toacei, când Vasile'Filio-

reanu de loc din Mitoc, răsleţindu-se de ai lui, toţi poteraşii trimişi în căutarea lui Pantelimon, îi vine în gând să deie câteva târcoale spre râpa de lângă „Părăul Popei".

Locul acesta sălbatec, presurat cu tihărăi, prăpăstii şi ponoare de toată mâna, nu părea um­blat de picior de om, ci doar de căprioare ori alte lighioi; de aceia, omul era cât pe ce să se întoarcă la ai lui. când uitându-se cu băgare de seamă în fundul văii, numai ce zăreşte un fum subţirel şi alburiu ce se suia drept în sus strecurându-se lin printre cetinele de brad.

Fiindu-i lucru de-a mirării una ca asta şi voind să vadă ce este. Filioreanu prinde a se co­borî încet, încet, înaintând cu paşi de lup, apro-piindu-se de coliba din care ieşa fumul.

In vremea asta ceilalţi poteraşi cari rămăse­seră ceva mai în urmă zărind pe tovarăşul lor în fundul râpei păşind cu atâta sfială, au bănuit nu mai decât că nu-i lucru curat; de aceia, câteva din ei deocamdată, au început să se coboare unul câte unul spre locul cu pricina.

Pe când se petreceau toate acestea, Pante­limon, care habar n'avea, că moartea era poate numai la doi paşi de dânsul, stătea fără nici o grijă lungit în fundul colibei, desbrăcat, desculţ şi cu capul rezemat într 'o mână, uitându-se liniştit la foc, unde pusese să fiarbă o oală cu fasole şi să-şi facă un pui de mămăligă, căci era vineri în ziua aceea şi Pantelimon niciodată nu mănâncă de frupt (de dulce) vinerea şi miercurea.

Pe lângă foc erau spânzurate (straiele) îm­brăcămintea, ca să se usuce.

Deodată dinspre uşa colibei, se aude un zgomot, ca cum ai rupe un vreasc şi'n uşe se ive­şte Filioreanu.

Cât ai clipi din ochi, Pantelimon pune mâna pe puşcă şi sculându-se drept în sus, se apropie de Filioreanu cu paşi rari şi apăsaţi, fulgerân-du-1 cu ui tătura şi întâmpinându-1 cu glas tare şi hotărî t :

— Cine eşti! Ce vrei! Şi ce cauţi! — Ia caut nişte boi, cari au apucat pe coa­

sta asta, — răspunde poteraşul — zăpăcit şi cu vădită sfială.

— Şi'n colibă cauţi tu boi. nepoate? ! — Păi... credeam că... — In ochii tăi de mişel, cetesc minciuna!

Răspunde, dar scurt şi repede dacă mai ţii la vieaţă, unde-i potera!

—7 In colo! răspunde Filoreanu, stăpânit de groază şi de ochii banditului — arătând cu mâna spre dealul de unde se coborîse.

Când să iasă pe uşă Pantelimon, se iveşte în calea lui alt poteraş, ş'apoi altul la dreapta, la stânga şi de jur împrejurul colibei, iar sus pe deal, cam la o bună azvârlitură de piatră, banditul ză­reşte ţeava pustei unui jandarm îndreptată asu­pra lui.

Fără să-şi piardă cumpătul, Pantelimon la rândul lui pune şi el puşca — de altfel goală —

la ochi, spre poteraşul, care-i ţ inea mai deapronpo calea, făcându-se că trage.

In clipa asta se aude o puternică pocnitură de armă şi un glonte şueră drept printre poteraşi şi bandit, făcând să cadă jos de spaimă... acel către care era îndreptată arma goală a banditului, pe când ceilalţi poteraşi, crezând că Pantelimon a tras şi răsturnat la pământ pe tovarăşul lor, au rupt-o de fugă, cuprinşi de o groază nebună.

Fără acest glonţ, pornit din puşca jandar­mului — care trăgea dela adăpost —- Pantelimon poate ar fi fost prins.

De această împrejurare s'a folosit, pentru a se sui cu iuţeala fulgerului şi cu îndemânarea unui cerb pe coasta muntelui dreaptă ca păretele. isbindu-se aproape piept în piept cu alt poteraş „Gheorghe a Catrinei".

Acesta din urmă înmărmurit , zăpăcit şi ui­mit de aşa dovadă de iuţeală, putere şi îndrăz­neală, sta pironit pe loc în faţa banditului, ne-cutezând nici să-1 oprească, nici să ferească în lături.

Deşi nu era nici vreme de pierdut şi nici de glumit, banditul se opreşte însă o clipă, îşi ridică capul în sus şi cătând falnic în ochii poteraşului îi zice în bătaie de joc:

— Şi adică-te cum, măi cumetre, crezi tu că eşti omul care mă poţi opri ?!

Poteraşul scăpă atunci puşca din mână, fe-rindu-se în lături spre a face loc lui Pantelimon, care zâmbind, a dispărut în desişul codrilor, fără ca să se uite în urma lui şi fără ca potera să îndrăznească a-1 mai urmări, decât abia după două ore.

Acesta este adevărul. De altfel, cumcă lucrurile s'au petrecut în­

tocmai dupăcum le-am istorisit, reiese nu numai din spusele poteraşilor, cari au fost de faţă, ci şi din faptul, că jandarmul la raport n 'a voit să co­munice d-lui căpitan Chiriac prin telefon partea comică şi dramatică a acestor întâmplări, zicând, că: „sunt lucruri pe cari nu le poate raporta de­cât verbal".

D e s t ă i n u i r i l e l u i Novaeovici . Cu privire la modul cum a luat naştere complotul contra rege­lui Alexandru al Serbiei şi a reginei Draga, Nova­eovici arată în destăinuirile sale că primul îndemn l'a primit dela ginerele său, fostul ministru Gen-cici, care din cauza persecuţiilor la cari a fost expus după căsătoria regelui a intrat în legătură cu ofiţerii duşmani suveranului.

Prin nepotul său Gencici a convins pe loco­tenentul Anticici să convoace la locuinţa sa la un ceai 10 elevi ai şcoalei de războiu. Cu acest prilej Gencici a câştigat pe Anticici în favoarea com­plotului.

Ofiţerii prezenţi au ju ra t pe onoare şi pe ar­mele lor că vor face totui pentru a scăpa ţara de regele Alexandru, chiar cu preţul capului său.

La descrierea primei întruniri a conjuraţilor, Novaeovici arată ce s'a vorbit, în urma jurămân­tului, la consfătuirea asupra asasinărei regelui.

S'au expus două planuri. Câţiva erau pentru executarea planului la o

serbare ; alţii au fost pentru un atentat la teatrul naţional.

In t impul consfătuirei unul din ofiţeri a de­misionat din conjuraţie şi şedinţa s'a terminat fără a se lua vre-o hotărîre.

Ofiţerul s'a legat însă pe cuvânt de onoare că nu va t răda pe conjuraţi.

t A l e x a n d r u Onae, harnicul şi neobositul învăţător-dirigent la şcoalele române gr.-or. din Lugoj, a decedat în Domnul marţi în 5 septemvrie într 'un sanator din Sibiiu, în etate de 36 ani. Trista veste a umplut de jale toate rudeniile si toţi cunoscuţii, căci toţi îl iubiau ca pe un model de om, român şi dascăl. — Răposatul în Domnul a desvoltat o rodnică activitate pe terenul didactic şi social. A fost membru zelos şi bibliotecar al reuniunei învăţătorilor români din dieceza Caran­sebeşului, notar al drsp. înv. din t ractul Lugojului, bibliotecar al casinei române, secretar al tovărăşiei meseriaşilor români din Lugoj etc. Cadavrul de­functului va fi transportat din Sibiiu la Lugoj, iar actul înmormântări i s'a celebrat azi, Vineri, în 8 sept. st. n. după ameazi.

Ne alăturăm şi noi cu tot sufletul la jalea ce a ajuns trista familie.

S inuc ide rea u n u i m i l i o n a r . Cunoscutul mi­lionar Daniel Garisson din St. Louis era logodit cu o frumoasă europeancă. Căsătoria urma să aibă loc încurând şi zilele trecute milionarul a primit o telegramă care îi anunţa îmbarcarea logodnicei aale

După primirea telegramei milionarul s'a sinu­cis, într 'o scrisoare lăsată el declară că adora pe logodnica sa şi că se sinucide pentruca nu se simte demn a-i fi soţ.

R ă s p l a t a n e b u n u l u i . Locuitorii orăşelului fran­cez Blois au avut în zilele acestea parte de o scenă înduioşetoare.

Un îngrijitor al balamucului din Blois trecea pe strada principală alături de un nebun încredin­ţa t lui. Când se traverseze calea, un automobil ce venia cu mare viteză a t rânt i t la pământ pe în­grijitor, rănindu-1 grav,

Bolnavul în acest moment critic a dovedit o surprinzătoare calmitate, purcezând cum nici cel mai sănătos muritor n'ar fi purces în situaţia lui. Tn clipa carambolului detestabil, fără esitare, sări la cârmă, oprind automobilul să-i noteze numărul, iar şoferului i-a impus energic să-1 transporte pe ră­nit în farmacie, unde primi primul ajutor. In fine legate odată ranele îngrijitorului, nebunul însuş îl conduse în institut, dându-1 în grija medicilor.

Astfel prin fapta lui nobilă şi de o vădită trezvie sufletească — „nebunul" se făcuse demn de distincţia cea mai înaltă.

„Nebunul" va fi distins cu medalia ordinului cutare, deşi pentru asemenea „nebun" cea mai scumpă şi mai dreaptă răsplată ar fi eliberarea. Doar a dovedit perfect prin asemenea fapt, că e mai vrednic de libertate decât mulţi pretinşi să­nătoşi, cari de fapt la tot pasul dovedesc, că sunt nebuni de legat.

Delcassé a s u p r a m a r i n e i f ranceze . Din Paris vine ştirea, că ministrul marinei Delc.atsé a spus unui ziarist că nu a azistat la parada mari­t imă ci la o demonstraţie naţională pe mare.

Dacă aşi da acum ordin de plecare — a ac­centuat ministrul — n'ar trebui decât un sfert de oră pentruca toate dispoziţiunile necesare să fie luate.

Echipagiile vapoarelor tip Dauton nu sunt încă complecte. Le-aşi fi putut complecta cu uşu­rinţă, dar n'am vrut să urmez exemplul Germaniei care a aranjat să ia parte la parada dela Kiel şi vapoare tip Dreadnought cari nici experienţele ne­cesare nu le-au terminat încă.

Asupra flotei a treia frauceze ministrul s'a exprimat că nu este la înălţimea timpului, dar împarte această soartă şi cu flota a treia a altor naţiuni.

Mahomedan i i ş i c h e s t i a m a r o c a n a . „ Vosi-sche Zeitung" publica UIJ interwiev cu Hacky-bey asupra atitudinei mahomedanilor în chestia ma­rocană.

Hacky-bey a declarat între altele că tratatele internaţionale sunt inspectate numai atâta t imp cât le poţi apăra cu armele.

Trecerea Canalului La Manche înot. Canalul|Mânecei pentru întâiadată l'a traver­sat înot în anul 1875, 24 august căpitanul Webb între Dover şi Calais. De atunci me­reu s'au făcut încercări de a învinge rezi­stenţa valurilor pe o cale aşa de lungă şi periculoasă dar până acum n 'a reuşit.

Insfârşit însă alaltăieri Thomas Wil­liam Burgess. care pare a-şi fi fixat trece­rea în not a acestui Canal drept ţintă a vietei sale, a izbutit să străbată cu braţele sale această massă de apă în 24 ore şi 40 minute.

Deşi rezultatul acesta e un regres faţă de îecordul lui Webb, care făcuse aceeaş cale în 21 ore şi 45 minute, totuşi denotă o rară energie şi curaj, cu care acest sportrnan, faur de meserie, s'a dat pradă urgiei valurilor, punându-şi toată nădejdea în braţele sale vânjoase.

Burgess abia la a cincisprezecea înceiv care a izbutit să treacă acest Canal, de patrusprezece ori asaltat de către el din anul 1904 până azi. Burgess e originar din Rjorkzhird, dar împământenit în Franţa, în capitala căreia îşi luase diploma de meş-ter-faur.

Aceiaş fanatism pentru a trece Cana­lul mânecei a devedit şi Wolffe, încercând 17 treceri.

R O M Â N U L

Memor i i l e d-nei T o s e l l i . D-na Toselli îşi continuă memoriile în ziarul „Matin". Capitolul de azi se ocupă cu curtea din Drezda. Regele Friedrich August este foarte criticat.

D-na Toselli se exprima foarte rău şi asu­pra regelui George, despre care spune ca purta haine demodate şi chiar ghete rupte.

Despre prinţul Max al Saxoniei spune dease-menea c'a fost totdeauna rău îmbrăcat.

Fosta princesă moştenitoare a Saxoniei po­vesteşte apoi un splendid episod cu privire la prima întâlnire cu împăratul Wilhelm. Deşi i se atrăsese atenţia că e contrar etichetei, fosta prîn-cesă a întors împăratului sărutările.

împăratul i-a arătat apoi apartamentele şi instalaţia de baie.

In momentul când privea baia, fosta prin­cipesă a spus: „Mi-aţi făcut amândoi o adâncă impresie!" (exclamaţia se referea Ia împărat şi la baie).

împăratul s'a amuzat mult de această ob­servaţie.

P r i n c i p i i m o ş t e n i t o r i a i F.oináuiiei la Mg-m a r i n g e n . Ieri s'a serbat a o suta aniversare a naşterii lui Leopold ffohenzolern de Sigmaringen. Prinţul Ferdinand al României se află cu acest prilej de morţi la Sigmaringen. Teri la orele 7 au plecat spre Sigmaringen principesa moştenitoare a Româniri Maria ai principesa Elisaheta apoi du­cele şi ducesa de Vendome şi principesa Friedrich von FlohenzoUern.

Necrolog . Subscrisă în numele lor şi al nu­meroaselor rudenii, cu inimile întristate anunţă, că iubitul şi în veci neuitatul lor soţ, tată, bunic, frate şi cumnat Gheorghe Feier advocat, asesor, consistorial, deputat sinodal şi membru al mai multor instituţii culturale, după lungi şi grele su­ferinţe, împărtăş i t fiind cu sf. Taine, a adormit în Domnul, joi, în 7 septemvrie st. n., la orele 4 di­mineaţă, în anul al 65-iea al etăţii şi al 37-lea al fericitei sale căsătorii.

Rămăşiţele pământeşti ale scumpului adormit, după serviciul sigilării, se vor transporta la Boroş-ineu, unde vor fi înmormântate, după ritul bise­ricei ortodoxe române, sâmbătă, în 9 c. la orele 10 a. m.

Fie-i ţămâna uşoară şi memoria binecuvân­ta tă ! Oradea-mare. 7 septemvrie st. n. 1911. Silvia Feier n. Popoviciu, soţie. Lucia, fica. cu soţul ei dr. Traian Şincai şi copii lor. Gheorghe. Eugen. Nora şi Remus. Leontin Feier şi familia, Demetriu Feier şi familia, Nicolae Feier şi familia fraţi. Eu­gen, fiu. Valeria, fica, cu soţul ei dr. Aurel Lazar şi fiul lor Liviul. Văd. Emilia Miclea u. Popoviciu şi familia. Văd. Aurelia Vulcanii u. Popoviciu Ileana Popoviciu cu soţul ei, Mihai Veliciu şi familia cumnat şi cumnate.

S f â r ş i t u l u n e i i d i l e la ţ a r ă . Nu se putea ca satul neaoş unguresc. Hajdubogos, să nu-şi aibă şi el, ca atâtea altele, Don Jüanul său. propriu în persoana lui Ludovic Szabó.

De câteva săptămâni dumnealui cu o stă­ruinţă prea puţin lăudabilă, cearcă cu vorbe dulci şi desmierdări viclene să ademenească nevasta fru­moasă a lui Vincenţiu Szabó. Iar pentru a trage pe sfoară bărbatul cam sanguinic, simula dragoste învăpăiată faţă de sora nevestei, Tereza.

Alaltăseară în absenţa bărbatului Don Jüanul nostru se încumetă la un mai puternic asalt, pen­tru a înfrânge însfârşit rezistenţa femeiei cinstite, dar în momentul critic se ivi în uşă bărbatul, ca un deus ex maehina. din cutare dramă de cine­matograf, salvând astfel cinstea vetrei sale fami­liare, atacată într 'un mod atât de mişelesc de prie­tenul lui cel bun.

Nenorocitul de Don Juan surprins odată, nu o ia la sănătoasa, ci are spre nefericirea lui tupeul de a vocifera, ba să şi încaieră la bătaie.

Bărbatul scos din sărite de purtarea scanda­loasă a acestui derbedeu, 1-a izbit cu putere de pământ şi cu o măciucă ce-i era la îndemână, 1-a lovit la mir, lăsându-1 în luptă cu moartea.

Tragicul sfârşit al acestei romantice idile dela ţară, este moartea de a doua zi a Don Jn anul ui.

O p r i r e a i m p o r t u l u i s t r u g u r i l o r din Mace­don ia î n B u l g a r i a . De obiceiu, în flecare an, se importă struguri din Macedenia în Bulgaria. A-md acesta, însă, fiind constedate cazuri de holeră în vilaetul Bitoliei, s'a luat deriziunea să nu se mai permită importarea strugurilor din Macedonia.

Nr. 188-^1911.

Luptele din Persia. Agenţia Reuter află că o bătălie decisivă a avut loc Mer­curi la câteva mile din capitala Teheran. Cauza fostului Şah e probabil definitiv pier­dută.

Trupele lui Sardar Arşad, partizanul fostului Şah şi compuse mai cu seamă de Turcomani au fost cu desăvârşire bătute : 330 de oameni, printre care chiar Sardar Arşad, au fost făcuţi prisonieri.

Trupele guvernului au capturat patru tunuri şi au mai făcut o pradă bogată.

Sardar Arşad, care e rănit, va fi exe­cutat.

T r a t a t i v e l e m a r o c a u e . Din Berlin vine ştirea, că Jules Combon, marele ambasador francez la Berlin a primit dela Kiderles-Wiichter secretarul ministerului de externe german răspunsul Germa­niei la proiectul francez. Cu aceasta tratativele marocane au luat o întorsătură importantă. Ger­mania a făcut cunoscute condiţiunile în baza că­rora ea aprobă cuprinderea de teren în Maroc prin Franţa şi şi-a prezintat dorinţele, In schimbul că­rora ea e gata să se învoiască, ca Marocul să de­vină adevărată provincie franceză. Acum e rândul Franţei, ca să se declare asupra propunerei ger­mane. Comunicat oficial despre tratative nu se va da până atunci, până când Franţa va da răspuns definitiv la proiectul german. Dar atât în cercu­rile politice dela Berlin cât şi în cele dela Paris ;-:e dă ca sigur, că proiectul german e de atare, încât Franţa nu-1 va refuza brusc, ci-1 va primi de bază pentru tratativele în merit.

Deşi situaţia e favorabilă, a tât la Paris, cât şi Berlin mulţi sunt. pe cari nu-i mulţumeşte pro­cedura celor două. guverne.

Partidul războinic francez atacă guvernul, pen­truca nu a constrâns Germania să primească en block proiectul francez, iar conservatorii germani răspândesc şi pe mai departe veşti alarmante.

Belgia este terenul cel mai priincios pentru veştile răsboinice. Conducerea militară de aici crede serios în isbucnirea răsboiului franco-gorman şi în cazul acesta şi Belgia va lua parte în lupf/i.

Rezerviştii, cari erau chemaţi pe 26 ::ile, au fost reţinuţi pe încă 23 zile. Forturile sunt pre­văzute cu materii explosive şi în fiecare port au fost deja împărţite 400U chlg. materii explosiv«..

Din Paris vine ştirea, eă după consiliul dc miniştri, care a avut loc ieri, ministrul de externe francez De Selves a declarat unui corespondent al ziarului „Matin" următoarele :

— De astă dată trebue să ne păzim, atât de optimismul surizător, cât şi de pesimismul exagerat. Eu am impresia, că tratativele începute la Berlin vor dura încă multă vreme.

Hofrichter nu divorţează. O scenă mişcătoare s'a petrecut zilele acestea în celula penitenciarului militar din Möllers­dorf, în care e întemniţat locotenentul otră­vitor Adolf Hofrichter.

E deobşte cunoscut, faptul că soţia lui Hofrichter vrea să divorţeze de bărbatul său delicvent. La început se părea, că nu va sta nici un obstacol în calea unui di­vorţ paşnic şi repede.

în clipa din urmă însă, Hofrichter s'a răsgândit şi a refuzat să-şi dea învoirea la divorţ. Declarase categoric, că nu voieşte să divorţeze de nevastă-sa.

In situaţiunea asta d-na Hofrichter şi-a trimis avocatul să-1 înduplece pe barba-tu-său. Advocatul i-a şi satisfăcut. Dar de geaba s'au cercat toate. Nici cea mai stră­lucită si meşteră elocvenţă nu izbutise síi

i i î stoarcă dela delicvent invoiala.

A declarat pur şi simplu, că nimi< nu-1 poate face să-şi dea învoirea la aces divorţ. Facă soţia sa, ce va face, schirn be-şi numele, nu-i pasă, dar divorţul nu si va face cu învoirea lui. Advocatul nu-ş pierduse speranţa.

— D-ta ţi-ai înşelat nevasta ca băi bat şi ai înşelat-o ca om —- îi zice — dă

Nr. 188—1911.

'Aci cel puţin acum libertatea nenorocitei •mei. Ai milă măcar de copilaş. I Hofrichter răspunde, turburat adânc: I — Copilaşul mi-e singurul pentru care

mai sufăr aceste torturi înfricoşate. Dacă el • ar fi, decând îmi făceam sfârşitul. Aibă a nevastă-mea tăria şi curajul de a în­frunta această nenorocire. Eu sunt nevi-iovat. jur pe unul Dumnezeu din ceruri. I Nu cer alta decât să-mi dea oamenii

•posibilitatea să-mi dovedesc nevinovăţia în faţa publicităţii. Vieaţa aceasta nu o mai

mot suporta. Dumnezeu îmi vede sunetul şi «I singurul ştie cât am îndurat. 1 Şi fasiunea de recunoaştere am făcut-o •falş. în buna speranţă că am să-mi faci­litez situaţia nefastă. Dar zadarnice au fost Itoate... I Şi bietul om. zdrobit cu desăvârşire. Isub impresia amintirilor triste a isbucnit •Într'un plâns convulsiv....

I Magistraţi de altă dată. Ajungând până •la urechile răposatului Costaforu, ministrul de •justiţie român, faima despre nepriceperea într'ale •trebilor judecătoreşti a unui preşedinte de tri-Ibunal din Târgu-Jiu, ministru hotărî să-i facă, •personal, o inspecţie cu care ocazie îi ceru să •vază câteva dosare. La inspecţia eelui dintâi Idosar ce deschise, ministrul, găsi una, boacănă; Ige judecase un proces, aceasta, fără aplicarea lart. 151 din pr. civilă, deşi la aceasta înfăţişare I— care era cea dintâi — dintre mai mulţi pâ-Irîţi, lipsise unul. • — D-ta ai auzit, în procedura civilă, des-Ipre art. 151 , întrebă Costaforul pe acest pre-I şedinţe ?

— Da, d-le ministru, răspunse preşedintele. — Când îl aplici d-ta, că văz că în do­

sarul acesta, nu l-ai aplicat? — Eu, răspunse, semeţ preşedintele, îl

'aplic adesea când lipseşte dosarul... A doua zi, preşedintele a fost dat afară.

Fal imentu l aurulu i . Se ştie cu câtă îndă­rătnicie alchimiştii din evul mediu cântau secretul fabricărei aurului.

Dar din fundul creusetelor nu s'a desprins niciodată cea mai mică fărîmă de aur.

Şi cu toate acestea sunt savanţi, care n'au pierdut încă speranţa de a realiza acest vis de aur.

Edison, care acum e la Paris, spune, că che­stiunea fabricărei aurului, nu-i decât o chestiune de timp.

Peste puţină vreme, drugii şi blocurile de

FOIŢA ZIARULUI „ROMÂNUL",

Roza dela Disentis de

H . Z s c h n k k e .

Trad. de lunius.

(39) — Urmare. —

— Cum aşa Uli! ••— Pst! — şopti U! ;. Unde are zidul

urechi, nu-i bine să strigi, ui ci în castel suntem în siguranţa. Aşadară precum iţi spn: ei. aseară şe­deam noi mai mulţi la w.i v ím ; t t !n un pahar de ţuică şi am vorbit multe de toate. Şti d-ta bău­tura îţi desleagă limba şi că aleargă, nu se îm­piedecă ca şi când nu-i udată. Şi iată aşa veni vorba mai de una mai de alta, tot lucruri, cari al tădată le ascunzi în cel mai întunecos colţ. Afla-răm, că un ofiţer austriac deghizat ar cutreera ţara. Spunea gazda noastră, că ar fi venit poruncă să fim noi oamenii cu toţii gata, căci austriacă şi-au uns arcul şi hora se va începe cel mult până la 1 maiu. Atunci apoi. — dar a s t » rămâne între noi, — colonelul austriac St. iulien va asalta Luzien-staigul şi Lecourbe atacat din toate părţile va fi alungat afară din Engadin. iar de prin munţi şi văi se va ridica miliţia. A venit vorba şi despre d-ta d-le căpitan, ca să şti, că şi d-tale au hotărî t

R O M Â N U L

aur vor putea fi lăsate noaptea pe străzi şi pe şantiere, cum zac acum blocurile de fer şi de oţel. 0 chestiune de combinaţie şi de tratare a materiei e toată afacerea aurului.

Edison adaogă, că n'ar trebui să se pue la contracte clauza, că datoriile vor trebui plătite în aur.

Trebue să ne întrebăm, dacă vorbeşte umo­ristul sau savantul Edison.

Răzbunare. In Petersburg s'a săvârşit un re­voltător atentat. Pe când eşia de la varieteu cele­bra cântăreaţă Yablovskaja, a fost a tacată de so­ţul ei, care i-a scos ochiul drept cu o bucată de sticlă.

Cântăreaţa leşinată, a fost dusă la spital, unde trezi ndu-se a fost apucată de un acces de furie.

Soţul a fost arestat şi a declarat, că deşi ex­pulzat pe cale administrativă din Petersburg, a ve­nit anume pentru a se răzbuna în contra soţiei *ale, care duce o vieaţă uşuratecă.

Desigur fericitul soţ al cântăreţii Yablovskaja ţinea foarte mult la dumneaei, căci altfel nu s'ar fi simţit aşa de necinstit când a aflat că ea nu prea ţine mult la „onoarea lui de familist".

Dar în gestul soţului în cor...onat de ruşine e ceva burlesc.

De obiceiu soţul tradus sau amantul t ratat cu răceală de „aleasa inimii lui", înşfacă pumnalul sau alt instrument aducător de moarte şi cu el străpunge inima necredincioasei.

Dacă d. Jablovskaja ar fi recurs la un astfel de mijloc, departe de a ne fi antipatic, am fi scu­zat pornirea lui îndreptăţită.

Dar soţul a căutat o răzbunare josn ică ; mu­tilarea chipului ei.

Şi al doilea, arma aleasă n'are nimic eroic şt poetic într 'ânsa. O bucată de sticlă ! Un moft!

De aceea ni-i antipatic gestul antentatorului.

Bibliografie A apărut : Poez i i , de Gh. Voinea. Editura Göhl.

POŞTA REDACŢIEI.

Leon Moldovar. Kapjan. Durere, nu putem scăriţa preţul ziarului.

Redactor responsabi l : Atanasiu Hălmăgian.

să-ţi dea o comandă. Fiecine ştie, că d-ta mai ai unele socoteli cu francezul.

Nu ştiu cât adevăr cuprind vorbele lui Uli, însă că nu a înşirat vorbe în vânt, — cum îi place lui să se exprime, — asta una e fapt,

- La ora designată de -pater Gregorius părăsi castelul spre a conveni cu bunul om. Când ieşi din curte în drumul mare, întâlni lângă bisericuţa dela St. Placid aşezată în livadă, un ofiţer francez, care umbla a lene de ici-colo. Era comandantul locului în Disentis căpitanul Solomon, un bărbat destul de afabil, care avea sub comanda sa o com­panie.

—- Nimic nou căpi tane? — îl agrăi-i eu. Dânsul râse năcăjit şi mă întrebă: — De unde noutăţi în acest cuib afumat din

munţi . Nu-i jurnal, nu-i casină, nu-i biliard, ni-căiri o convenire, o atingere cu călători. Trăieşti aici a tâta de îndepărtat de Europa, de par'că ai fi la mandarini în China.

— Şti căpitane, — urma-i eu, — că arhidu­cele Carol se foloseşte de învingerea dela Stokach. A pus piciorul pe pământ elveţian.

— Pah! Nu încă de tot. — răspunse dânsul. Massena a primit comanda peste armatele dela Dunăre şi acesta schimbă foarte mult faţa lucru­rilor. De acum mergem iarăşi înainte. Sacre bleu! Noi murim aici de plictiseală. Să fi putu t face Massena de capul lui, aceasta speluncă de ucigaşi ce-i zice Disentis, ar fi fost de mult prefăcut în scrum şi cenuşă, iar noi am locui iarăş ca lumea.

Pag. 9 .

Dr. ŞTEFAN TĂMĂŞDAN j medic unv. special is t în arta dentist ică. i

ARAD, vis-â-vis cu casa comitatului, j Palatul Fischer Eliz. Poarta II. j

Consultaţii de la ore le 8—12 a. m. şi 3—6 d. a. i

Aviz. La agentura principală din

Arad a băncii gen. de asigurare „Transilvania" află angajament

Doi acujsitori (agenţi ambulanţi) cu rebonificare corespunzătoare. Ofertat, care are să conţină datele referitoare la ocupaţiunea de păn'aci a reflectantelui şi cunoş­tinţa sa de limbi, este a se îna­inta cel mult până la ÎS Sep­temvrie n. agenturei sus numite.

Városmajor-Sanatorium şi Hydrotherapie 26 odăi aranjate cel mai modern. Supraveghiere medicală continuă (constantă).

Birou central, stabiliment medical:

Budapesta, Bulevardul Ferencz-körut 2 9 , Director-şef: D r . A . Connuţa.

Conzultaţiuni dela orele oreln 8—9 a. m. 3—5 p. m. Telefon 8 8 - 9 9 .

Din zi în zi aştept ordinul generalului Rheinwald din Chur se aprind cuibul.

— Nu însă târguşorul doa ră? — zisei eu în credinţa, că l-a luat gura pe dinainte. Dânsul răs­punse rece.

— Pentruce n u ? Sacre bleu! Nu cumva ai vrea să susţini, că nu au meritat aceacta aceşti ucigaşi, cari nu ştiu de drepturi omeneşti sau ale ginţilor! Mulţumeşte noro<*lni d-tale cetăţene Pre-vost, că ai scăpat numai cu câteva împusături de c u ţ i t !

— Căpitane, — zisei eu silindu-mă să-mi ascund dispîacerea. — cred, că n'ai vorbit serios! Nu cred să poată Massena dicta o pedeapsă, care să lovească deopotrivă pe vinovat şi pe nevinovat.

— N u ? — întâmpină francezul strâmbân-du-se cu dispreţ. Şi totuş e aşa. Cunosc mersul lucrurilor din cartierul principal. Sacre bleu! La Massena nu-s multe!

îmi ascunsei revolta la auzul acestor vorbe. Ce ar fi folosit însă contrazicerea faţă da un om, care nu e mai mult decât o sabie în mâna stăpâ­nului său. Dupăce schimbarăm fraze cât se poate de afabile, îl părăsi-i, îţi poti închipui dragă Sa­bină ce am simţit! Tot ce putea să-mi îndulcească petrecerea aici pe pământ, credinţa, iubirea şi spe­ranţa erau călcate în picioare în inima mea. Căci ceeace aflasem mai nainte dela Uli şi dela acest francez, îm prezintau viitorul apropiat în cele mai întunecate colori.

(Va urma\

«..«..«.«•«.•«••.«•..**.•..*..••••««•.••«•;..*«»•«••>• ««••«•«»»••»•»••»>»»»»>•»»»•»—*•—**•»»»•

Dr. DUMITRU POPA MEDIC UNIVERSAL,

Fos t medic de cl inică şi spital .

Specialist în morburi interne, de femei, de ~ copii si de urechi, m:

Arad, Strada Petőfi ( l ângă g imn. ) Nr. 10. Consultaţiuni: 11—12 ore a. m. şi Va 3—5 ore . p. m. « • • • • • • • • • • • • • • • • • * • • « • « # * • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • « •••<>•

Pag. l O . i R O M A N U L Nr. 188--1911

Un candidat cu praxă află aplicare în cancelaria subscrisului. In­trare 15 Septemvrie n. ori 1 Octomvrie.

Dr. Ioan Pop, advocat, Alba-Iulia.

Un candidat de advocat ş i un scriitor cu praxă bună a f l ă m o m e n t a n a p l i c a r e î n c a n c e l a r i a m e a

Dr. Hie Gropşian advocat, Sasca.

„VULTURUL" inst i t , de credit şi economii societ . pe acţ i i in Tăşnad.

Tăşnad, la 5 Februarie 1911.

Concurs. Direcţiunea institutului de credit şi econo­

mii „Vulturul" din Tăşnad (Tasnád, Szilágy m.) publică concurs pentru ocuparea postului de contabil cu salar de 2000 Cor.

Dela recurenţi să recere să fie absolvenţi ai unei scoale comerciale cu examen de matu­ritate şi să aibă praxă deplină în toate agen­dele de baneă.

Cererile prevăzute cu documentele de lipsă sunt a se înainta direcţiunii până la 20 Sep­temvrie 1911.

Presentarea în persoană este în interesul recurentului. Direcţiunea.

D.ela. XO coroane în sus. Se poate procura dela „Asociaţia călciunarilor" din A r a d , Piaţa libertăţii Nr. 15, precum şi la magazinele filiale din C e r m e i u şi P i s k i: ghete pentru bărbaţi şi şirete (panglici) din

pie le de box. IUSTIN OLARIU,

director.

Condiţii foarte favorabile. Postul e a se -ocupa imediat sau cel târziu 30 Septemvrie a. c.

Dr. ROMUL VELICIU, advocat în Arad.

Z i f f e r Întreprindere de maşini de scris

ARAD, str , Forray, palatul contelui Hunyady

Unicul vânzător al maşinelor cu renume universal -

Underwood Vizible, •e pot scrie deodată 15—20 exemplare ; soliditatea lor e neîntrecută; provăzute cu li­tere româneşti după plac, se pot primi pentru probă şi re­comandare fără nici o taxă.

Primesc şl pentru jurul Aradului întocmirea maşinelor în cursul anului întreg şi sub în­grijirea mea de specialist, inaşinele vor funcţiona regulat . Curs permanent pentru stenografie şi contabilitate In maşină. Mare magazin de apartinenţe de prima calitate.

Au sosit «ele mai frumoase şi mai noi gkete de vară şi toamnă.

Ghetele de bărbaţi şi dame S a l a m a n d e r eu renume mondial, se capătă în eoloaw) galbină şi neagră cu 16 coroane 50 flleri exclusiv la mine.

Weinberger János prăvălie de ghete de rangul I-iu.

Arad, p iaţa Andrássy Nr, 2 0 . Gomanlele din provinţă se execută încă în aceeaşi zi. 25 (11)

T o b u z e p e n t r u ţ i g a r e t e de fabrica

B a r d o n care sunt mai bune şi mai placate, — se capătă la:

Librăria FRAŢII ROTH Ufód, AudfáSSy-tér. V is -â -ws de Monumentul-sfânt.

Aviz . I n F i t u a a e e d e î n c h i r i a t

( v â n d u t ) u n r e s t a u r a n t ( d e a I l - a o r d i n e ) s i t u a t î n c e a m a i b u n ă p o z i ţ i u n e ş i c u m a r e c o n s u m d e b e r e ş i v i n . A c o l o c o n v i n ş i r o m â n i i .

S e c e r e l i m b a r o m â n ă m a ­g h i a r ă ş i g e r m a n ă , ( e v e n t u a l ş i s â r b e a s c ă ) .

I n f o r r a a t i u n i d ă c o m e r c i a n t u l d e c a f e a ş i t e a :

F. A. Degan, F i u m e (Postafiók No. 163).

1—5

în atenţiunea celor ce se mută. Instalaţii de lumină electrică împreună cu becuri, esecută şi furnisează prompt sub cele mai favorabile condiţii de plătire.

Cine doreşte un fonograf bun? Să se adreseze cu toată încre­derea subscrisului şi va fi pe deplin satisfăcut. Cereţi catalog.

Biciclete de strap şi de sport poţi căpăta cu preţurile cele mai

moderate dela firma

K O C H D Á N I E L Î n t r e p r i n d e r e d e I n s t a l a r e a s o n e r i i l o r ş l t e ­

l e f o n u l u i p r e c u m ş l m o n t a r e a b i c i c l e t e l o r .

ARAD, str, Deák-Ferencz Nr. 42.

11

Exetuţ ie modernă, solidă şi reală de prima clasă, serviciu promt şi preţuri

moderate.

Multe patente proprii.

3 8 0 lucrători şi of ic ianţ i , Premiat la expoziţia din Bucureşti 1906 cu Grand Prix, cea mai înaltă dis­tincţie şi medalie de aur. La expoziţia regnicolavă din Cincibiserici 1907 cu medalie de aur, la ex­poziţia din Sepsiszent­györgy cu medalie de aur.

Două fabr ic i proprii ,

F r a ţ i i S c h i e l fabrică d« maşini, stabiliment pentru edificare de mori,

turnătorie de fier.

B r a ş o v .

Gea mai mare fabrică de fier din Ardeal efepfueşte: stabilimente de turbine, motoare şi locomotive de uleiu brut „Coroana", mori mânate eu motor şi apa, stabilimente electrice, stabilimente de tran­smisiune, maşini de săniânat,*pieptene de lână.

K J

Nr. 188—1911. R O M A N U L Pag. 1 1 .

Cruţaţ i ş i Vă î n c e r c a ţ i n o r o c u l !

I n Septemvri v a f i

a d o u a t r a g e r e a lozurilor de Tisa, c a r i a f a r ă d e c e l e a d o u ă c â ş t i g u r i p r i n c i p a l e d e c â t e 1 3 0 . 0 0 0 C o i ? , m a i a u

c â ş t i g u r i î n s u m ă t o t a l ă d e

şi aduc pe lângă toate acestea încă şi 4 procente la sută interese,

De prezent vindem aceste lozuri pe 48 rate liniare de câte 10 coroane. Nici un risic! Banii nu sunt perduţi ca la alte multe loterii de noroc. Toate rassele statului primesc aceste lozuri ca cauţiune!!... Ele sunt o hâr­tie de valoare de prima bonitate, — care oricând se poate vinde la bursă sau.se poate lombarda la orişicare bancă. Ultima tragere va fi în anul 1980, până la care termin tot lozul trebue Hă se tragă necondiţionat cu un câştig mai mic sau mai mare. Deja după solvirea ratei prime participă cumpărătorul, — pe haza listei de rate ce i se estradă cu reîntoarcerea poştei, — la toate tragerile, iar câştigurile sunt în întregime ale lui. Trimiţânduni-se rata primă prin mandat postai, pentru asigurarea celorlalte rate punem la dispoziţia stimaţilor

noştri cumpărători cecuri poştale.

Grăbiţ i cu comandeîe, căci proxima tragere e deja la uşe! , . . Nu iăsa ţ i ocaziunea să t reacă! . , ,

Puneţi mâna pe n o r o c ! ! , , , Cu deosebită s t imă:

USTREDNA BANCA ÜG. S P O L , BUDAPEST V. , SAS-U. 2 4 ,

Se caută a,gren&i în provincie.

Cele mai bune maşini de cusut s e c a p ă t ă p e l â n g ă s o l v i r e f a v o r a b i l ă

î n rate I a f i r m a

K a l e n d a J á n o s TÉü"inii«niiHi 'miiiiiii i •iiiwnmiiirTr'¥fţwlWfrt"V«f

Nagyvárad, lângă biserica Ä Holdaş Ä .

T o t a c o l o : Mare alegere î n arme de vânat şi revolvere, p r e c u m gra-: mofoane ş i p ă r ţ i n e c e s a r e .

Telefon — (în tot comitatul) — Nr. 245. m

C e l m a i b u n ş i m a i î n c r e z u t mijloc de curăţirea şi nobiîitarea feţei, c a r e s e d e o ­s e b e ş t e d e ' t o a t e m i j i o c e l e c u n o s c u t e p â n ă

a c u m e s t e

S e r a i l crema a lui Rozsnyay. C u l t i v ă ş i î n m o a i e p i e l e a f e ţ e i , e f e c t u l e i t i n e r e s c î m p r u m u t ă f e ţ e i o fineţe d e c a t i f e a , î n d e p ă r t e a z ă p i s t r u i i ş i a l u n i ţ e l e , n e t e z e ş t e

î n c r e ţ i t u r i l e , z r z z z z Preţul unui tub 1 cor. „,

Pudră S e r a i l a lui Rozsnw. S e p r e g ă t e ş t e î n c u l o a r e a l b ă , r o z ă , c r e m , c a t o a t e p r o d u c t e l e m e l e d e S e r a i l , c o n s t ă d i n s u b s t a n ţ e n e v ă t ă m ă t o a r e . E f o a r t e p l ă c u t ă d o a m n e l o r p e n t r u î n s u ş i r e a e i d e a a s ­

c u n d e s c ă d e r i l e . O cutie 1 cor. 20 fii.

Săpun S e r a i l a lui Rosznw, C u m i r o s p l ă c u t ş i d u r a b i l , î n m o a i e p i e l e a . I Z Z Z Z Z : O bncată 70 fileri. r z z z z z :

P e p o ş t ă l e t r i m i t e :

farmacia R o z s n y a y Arad, S z a b a d s á g - t é r .

Comande din provinţă să efectuesc încă In aceeaş i zi.

La administraţia ziarului

H ^ o i t i â b i t u r se primesc anunţuri cu pre­

ţurile cele mai moderate

P a g . 1 1 R O M Á N U L Nr. 18.

M e r s u l t r e n u r i l o r . Budapesta (gara Í 6 OSt)—Arad—Teius—Braşov—Bucureşti.

Klm. Tren per». i - n i

Tren pers. 610

I—III

Tren accel. 606

I—II

Tren aceel. 604

I—II

Tren pers. 612

I—III

Tren pers. 608

i - m

Tren pers. 616

II-III

Tren accel,

602 I—II

Numele staţiunilor» Tren m i i t 645

I—IU

Tren pers. 609

I—III

Tren j Tren mixt pers. 683 I 611

II-III II—III

Tren pers. 615

II-III

Tren I Tren ! Tren accel. I pers. accel' 601 607 I 603

Klm.

I — n ^1—111:1—Ti\\

0 84

101 112 142 197 214 220 223 226 237 245 256 262 269 277 281 283 285 290 295 306 311 316 320 323 332 336 340 352 358 367 375 380 385 390 397 404 413 420 429 433 438 442 448 457 466 477 486

H â 5 2Î6" 239 3^0 422 6Ő2 712 721 726 734 749 759 813

980 12Î5 1235

iŞŞ 216 356 4 Î 5

51Q

I 6 0 2 643 652 705

I 717 722 729 746 756 803 818 J

821 836 842 855 9 " 920 931 944 952

1006 1015 1024 1039 1052

I 1134 1143 1150 1155 1208 1220 1239

| l 2

500 650

755 8 î"§ 9 l 9*1

1006

1024

200 384 353 413 445

o*' 615

658;

— ! 7*5

817

85»

914

938

1007 io«H

I 1Q55

10

__26

i i ! 1291

1220 3I8 341 425 5 2 4 704 75Ş 805 809 8T7

8 _ 8&

1115 l l f j

11H 12JŞ 1215 1228: 1255

lŞŞ 128 I Í40 l"5if r 230 2 5 l 35? 323 344" 356" 423 435 4Î9 509 5ŞŢ 614 630 638

. 648 655 708 738 741 804 8 2 1

800 1025 1052 1123 1205

128 229

251 305 315 329 415 424 437

448 453 501 526 5 4 2 551 6 0 5 6 Ü 6 Ü 6 3 o

6 Ü 7ÖT 71Ü 755 733 7S2 8<53 8r? 825, 835 849" 9Ö2" 9^5 94Ş 954

105| 10Ő5 10î<3 1 0 Ü 1053 H Ő S l l 3 î

214 226 227 ;

249 255 :

302: 307Î 315! 338| 349 356 4O6 412 417 432 438 448

705 850 909 942 913

1121 1141

1206

I 1224

06

625 645 701

201

I 219

240

307 318 I 344

358

I 415 436

457

BudapeSta-BlldapeSt Gara de Ost. Uj szász Szolnok Szajol Mezőtúr Ciaba-—Békéscsaba Kitlghaz—Kétegyháza Halta Nr. 74—Ország-ut 74 Bánhidi-major h. 76 Lökösháza Curtici—Kürtös Sofronea—Sofronya A r a d — A r a d Glogovaţ—Öthalom Cicir—Maroscsicsér Gioroc-Miniş—Gyorok-Ménes Paulis haltă—Opálos h. megálló Paulis—Opálos Băraţca—Radnabaraceka h. 19 M. Radna—Már la radna Milova-Odvoş—Milovaodvos Conoq-Konop Nadăş—Nádastelep Bárzava—Marosborsa Căpruţa—Maroskaproncza h. Bătuta—Bátyafalva Totvaradia—Tótvárad Totvaradia hal ta—Tót várad h. 51 Săvârşin Soborsln Ilteu—Iltö h. 60 Zam—Zám Bursuc—Burszuk h. 72. Gurăsada—Guraszáda I l l a — M a r o s l l l y e Brechia—Marosbretye h. 84. Branicica—Branyiska Miniţia—Marosnémeti h. 92. D e v a — D é v a S l m e r i a — P i s k i Turdaş—Tordos h. 107. Orá c t i e—Szászváros Geoagiu băi h. 114.—Romos Binţinţi—Benczencz h. 117. Şibot—Alkenyér Tărtăria—Tartaria h. 123 Vinţu l -de- jos—Alv lncz Alba- lul ia—Gyulafehérvár Sântimbru—Marosszentimre

- T ö v i s * * (Vezi continuare linia B-pesta, Cluj, Predeal).

52O 209 140

1024 930 6 Ş 605 556 551 5 Ş 525 5ÖS 451

545 305 242" lŞe 112

1120 1Q40

1125' 1230 936 905 851 818 7O6 647

1023 1003

950 93Ö 8 4Ü

— 8^9 — 8 Ü

I j I — I 803 — ! 755 — ' 735

721 7î*§ 71Ü 702, 6 Ş 2 6Ş9 631 623 5 550 537 524 510 503 455 445 435 4O6

343 333 325 3 I 8 307 250 231

205

949 919 9OO 8 0 3 6 3 5 610 602

i ! 5Ş8 I ! 55J

623] 537

1205 1145 1122J

725| 438j 415

1109; 345 1Q38' 253

9 2 3 903

603 4Ş5 422 4O0 3 5 1 341

3JE| 325! 3 g i 2o5 2 4 3 2 3 î 2Ü» 212 211 158 148 139 I U lŞ3

1250 1237 12£1

1207

1146 l i ! 1107 1054 I O ! 1019 1000

957 940 921 9O0 851

721 8 1 8 7O8; 6 5 3 ; 638; 628 (

6l*| 555 728 5Ş9 525 öl 5" 5*55; 457 451 4 Ü 426

415 628

600

536

5OS 455

S 420

349 33*5

111 1238

1228Î 1222] 1207! 1153; 1050 10381 1025 101*;

I 1 1000

955 937 925 915 906

; 858

8 48 !

835; 826; 8 1 2 752 744 731 719] 706] 658 ;

6 5 0 | 6 « 629 552 5*5 533

9Ş5 752 715 702 632 519 459

435

403

324

257

!

!

231

201

36

108 1235

1216

,08] 1156 515 521 452 444 4Î9"

315; 351

1132 1119

1057

486 402 385 374 344 289 272 267 265 260 249 241 231 225 218 210 208 204 202 197 189 181 176 171 169 165 156 153 147 136 129 122 113 107 103

97 91 83 74 67 58 54 49 45 39 30 20

9 0

Veszti)—Pusztahollód.

Kim.

0 9

16 19 26 29 34 37 4 3 46 49 52 57 66 75 79 83

Tren mixt 7312 [—in

Tren mixt 7314

I—HI

618 636 652 701 715 723 8l*i 825 839 849 858 921 934

1000 1020 1032 1Q42

515 533 5*8 557 6 1 2 619

72Ş 741 7ŞÎ 801 827 8*2 917 9*5 95!

i o n

1 Numirea staţ iuni lor Tren mixt 7311

I—III

Vesztő Ocani—Okány Nagyanté Szakadkeresztur Micherechiu—Méhkerék Chitlan—Kötegyan Pósapuszta Ciumeghiu—Hlye Csegöd Erdögyarak Árpad—Árpád Batăr—Feketebátor Fechetău—Feketetót Tinea,—Tenke Râpa—Körösmart Tenkemocsár—Gyanta Holod—Pusztahollód

Tren mixt 7312

i - m

918 900 8*1 831 813 719 707

451 431 412 401 3*2 225 211

657] 200 63*! 140 625! 130 616 120 6 0 6 544 524 5 Ö f 451 445

100 1246 1224 1158 1146 1134

Copşa-mică—Sibiiu.

0 3 7

12 14 20 25 34 55 37 44 45

Tren Tren Tren Tren Tren pers. mixt pers. mixt mixt 8402 8464 8404 8412 8420 E—III I—III I—III I—III I—II

224 522 1019 318 631 1 530 1 326 1 236 540 1033 337 6*3 246 552 10*3 3*9 653 250 558 10*7 355 657 257 608 1054 405 704 314 631 1114 427 719 331 652 1131 448 736 337 700 1137 457 742 3*1 7O6 1141 503 746 351 719; 1151 5 I 6 756 355 725 1155 522 8ÖŐ

Numirea staţ iuni lor

Copşa-mică—Kiskapus Frâua—Aszonyfalva Agârbiciu—Szászegerbegy Şeica-mare—Nagyselyk Şeica-mare, halta. Veseud—Vessződ Loamneş—Ladamos Ocna-Sib. (scaldă)—Vizakna Ocna-Sibiiului—Vizakna Şura-mică—Kiscsür Sibiiu (fabr.)-N.-Szeben gy. v. Sibi iu—Nagyszeben

Tren Tren Tren mixt mixt pers. 8401 8413 8403 I—III i—mii—ui

916 252 604 1 245 1 904 236 552

544 856 226 552 544

851 219 539 843 210 531 830 155 518 815 134 503 809 128 457 803 120 451 751 106 4 39|' 746 100 434Í

Tren Tren mixt pers. 8411 8405

I—III I—III

909] 1233 902] I" 853J 1223 8 « ! 1215 835! 1 2 i o 826 1202 811 1 '51 749; l p 7 7*?! I U » 734J 1125 720/1114

7 14Í1110 |

Cereţi In tot locul: in berării, restaurante şi cafenele foile partidului national:

„ROMÂNUL" si

„POPORUL ROMAN' TIPARUL TIPOGRAFIEI „CONCORDIA" ARAD.