1

MINISTERUL EDUCATIEI, CERCETARII SI INOVARII A ROMANIEI

Universitatea “Aurel Vlaicu” din Arad

Facultatea de Inginerie Alimentara, Turism si Protectia Mediului

Referat:

LISTERIOZA

Conf.univ.dr.ing.: Nume studenti:

Radu Dana Gina Iavita Nicoleta,Tcacenco Xenia

Specializarea:IPA,anul II

Arad 2011

Listerioza este o maladie din grupul infecţiilor zooantroponoze, provocată de nişte

bacterii cu denumirea de Listeria monocytogenes, care se transmit de la animalele bolnave

1

la om pe diverse căi şi se caracterizează clinic prin simptome de intoxicaţie, afectarea

sistemului – mononuclear, de asemenea prin variate forme clinice cu prevalarea acelora

angino-septice şi neurologice.

Listerioza este o afectiune rara, infectioasa, produsa de o bacterie numita "Listeria

monocytogenes", care se transmite de obicei la oameni prin produse alimentare

contaminate, lapte insuficient pasteurizat sau branza (insa cel mai adesea germenele se

gaseste in carnea gatita insuficient si in produsele lactate). In unele cazuri germenul a fost

transmis prin contact direct cu alte persoane infectate sau animale. Exista o adevarata

varietate in ceea ce priveste severitatea cazurilor, de la statutul de purtator temporar

asimptomatic, pana la raspandirea acuta, brusca (fulminanta) a bacteriilor in torentul

sangvin (bacteriemie). Multi factori pot contribui la dezvoltarea simptomelor. Listerioza

afecteaza cel mai adesea nou-nascutii, persoanele invarsta, femeile insarcinate si persoanele

cu un sistem imunitar scazut. Diagnosticarea prompta si tratamentul bolii sunt necesare,

pentru a evita aparitia unor complicatii severe ale bolii.

În 1911 Halfes pentru prima dată a descris o nouă specie de microorganisme iniţial

cu denumirea de Bacterium hepatis, care ulterior de către Muroy şi coautori în 1926 a fost

numită Listeria monocytogenes, fiind depistată de la iepuri. În 1935 Beri a descris maladia

dată la lăuze şi nou-născuţi. În 1940 agentul acestei maladii oficial a fost numit Listeria

monocytogenes, iar boala – listerioza.

Germenul listeriozei – Listeria monocytogenes, se atârnă la

familia Corinebacteriaceae, având formă de bastonaş cu flagili, datorită cărora se mişcă.

Acest bacii conţine antigenul flagilat-H şi somatic-O; la distrugere elimină endotoxină.

După structura antigenică sunt stabilite 7 variante serologice de acest germen.

El se păstrează îndelungat la temperaturi joase, iar la fierbere se distruge timp de 3-5

minute. În sol, apă, cereale etc. la temperatură joasă listeria se păstrează timp de câţiva

ani, iar în lapte la t° de +4°+6°C (temperatura frigiderului) bacteria dată are însuşirea de a

se multiplica. Totodată aceşti microbi se distrug imediat la acţiunea dezinfectanţilor cu

concentraţie obişnuită.

Din punct de vedere epidemiologic, listerioza este o maladie cu focalitate naturală.

Ca rezervor în natură servesc diverse rozătoare (şoareci, şobolani, popândăi, iepuri etc).

Listeriile au mai fost depistate de la mistreţi, vulpi, câinele-enot, găinuşe sălbatice etc.

Majoritatea dintre animalele sălbatice suportă listerioza asimptomatic, eliminând o

mare cantitate de microbi în mediul ambiant. Nu se exclude participarea unora ectoparaziţi

în menţinerea focarelor naturale de listerioză, deoarece listeriile au fost depistate de la

căpuşe, păduchi, purici etc, obţinute de la rozătoare.

1

Listerioză a fost descrisă nu numai la animalele sălbatice, dar şi la cele domestice

ca: ovine, caprine, bovine, cabaline, câni, pisici, găini, gâşte, raţe. Mai frecvent sunt

afectate animalele tinere, care deseori pier de septicemie.

Omul se îmbolnăveşte mai frecvent pe cale alimentară, consumând în hrană

produse animaliere de carne şi lapte prelucrate termic insuficient. De menţionat, că

pasteurizarea laptelui nu omoară totdeauna listeriile, mai ales când el este contaminat

intens. De asemenea prezintă un mare pericol pentru persoanele umane apa şi produsele

alimentare infectate prin eliminările rozătoarelor.

Mai este posibilă infectarea pe calea conjunctivală şi cutanată la îngrijirea

animalelor bolnave, la sacrificarea şi prelucrarea pieilor de la ele. Infectarea pe cale

transmisibilă, adică prin intermediul vectorilor (înţepături de paraziţi şi hematofagi,

căpuşe etc.) are o importanţă secundară. Nu se exclude şi molipsirea de listerioză pe cale

aerogenă (aerosol), la inspiraţia prafului infectat, spre exemplu, din încăperile unde se ţin

ovinele bolnave.

Molipsirea omului de la om încă nu este stabilită, însă transmiterea infecţiei de

la mama bolnavă la făt (prin intermediul placentei – calea verticală de infectare) este

posibilă.

Infecţia dată se întâlneşte în diferite ţări de pe glob anul împrejur, înregistrându-se

sub forme sporadice sau de focare mici. La ea sunt receptive toate vârstele, însă totuşi mai

frecvent se molipsesc locuitorii de la sate şi anume: lucrătorii de la complexele animaliere,

zootehnicienii, veterinarii, vânătorii, lucrătorii de la câmp etc. Un pericol destul de mare

pentru îmbolnăvire de această infecţie îl constituie femeile gravide, la care este evident

micşorată rezistenţa către listerii.

Nimerind în organismul uman prin mucoasa tractului digestiv, respirator, de

asemenea prin mucoasa faringiană, oculară sau pielea lezată, listeriille se răspândesc mai

departe pe calea limfatică şi hematogenă.

Ganglionii limfatici se măresc în volum, însă, de regulă, fără a supura. Din ei

listeriile pătrund în sânge, unde prin intermediul torentului sangvin se răspândesc în

organele interne, multiplicându-se în ele şi ducând la dezvoltarea maladiei propriu-zise. În

formele grave are loc o septicemie pronunţată cu apariţia unor focare necrotice

(granuloame-listerioame) în ficat, splină, ganglioni limfatici, pulmoni, suprarenale,

sistemul nervos etc.

1

La gravide granuloamele (listerioamele) menţionate se mai dezvoltă şi în placentă,

de unde listeriile nimeresc în organismul fătului. De regulă, la gravide infectarea fătului

poate avea loc în luna a 4-5 de graviditate şi mai târziu.

Uneori listerioamele se pot necrotiza, evident ducând la apariţia abceselor. Mai

frecvent boala se dezvoltă la imunodeprimaţi (gravide, nou-născuţi, la trataţi cu

imunodepresante, neoplazici, bolnavi cu SIDA).

Maladia debutează cu multiple varietăţi, însă, după perioada de incubaţie, care

oscilează între 3 şi 45 zile. Se disting următoarele forme clinice: angino-septicemică,

neurologică, septico-granulomatoasă la făt şi nou-născut, oculo-glandulară şi mixtă.

Maladia evoluează acut, subacut, cronic, abortiv sau sub formă de portaj cronic.

Mai frecvent se întâlneşte forma angino-septicemică. Ea se exprimă sub forme de

angine catarale ori foliculare; angine ulcero-peliculare cu reacţii monocitare şi

mononucleare în sângele periferic; forme tifoide cu sindrom meningian. De menţionat, că

anginile listerioase după tabloul clinic sunt asemănătoare cu cele banale (streptococice).

Pentru forma ulcero-peliculară este caracteristică o hiperemie pronunţată a istmului

faringian; pe amigdale apar pelicule sau ulcere; ganglionii limfatici regionali sunt măriţi şi

durerosi; temperatura atinge 39-40°C. În sângele periferic se observă o leucocitoză sporită

cu prevalarea mononuclearelor până la 70%.

Anginile listerioase se mai caracterizează prin simptome catarale pronunţate şi

posibilitatea de a se complica prin septicemii, mai cu seamă la adulţi. În aşa caz febra

capătă un caracter remitent, fiind însoţită de frisoane, cu o durată de 15-20 zile, uneori şi

mai mult.

Semnele catarale şi de intoxicaţie se intensifică; ganglionii limfatici, ficatul şi splina

sunt măriţi în volum; pe piele apare o erupţie polimorfă; în sângele periferic evident

sporeşte numărul de mononucleare. In perioada de stare a maladiei pot apărea simptome

meningiene. Una din complicaţiile serioase a formei angino-septicemice este endocardita,

care mai frecvent survine la persoanele netratate la timp.

Forma neurologică se caracterizează prin apariţia meningitei, meningoencefalitei,

abcesului cerebral şi neuritelor sau poliradiculoneuritelor. Tabloul clinic al formelor

enumerate în listerioză nu diferă, de asemenea patologii în alte maladii.

Lichidul cefalorahidian în meningita listeriană la început are un caracter seros, iar în

perioada tardivă – purulent. Temperatura în forma neurologică mai frecvent atinge limitele

1

de 37,5°-38°C. Această formă se întâlneşte mai des la copiii până la o lună şi la persoanele

mai în vârstă de 40 ani.

Forma septico-granulomatoasă mai des se întâlneşte la făt şi nou-născut. Această

formă se transmite de la mama bolnavă sau purtătoare de listerii şi, de regulă, se

depistează destul de tardiv. Semnele generale ale ei se exprimă prin dereglări respiratorii

şi cardiovasculare. Se mai pot observa vărsături, scaun lichid cu mucozităţi, erupţii

rozeolo-papuloase, semne meningiene, care duc la deces. Afectarea timpurie a fătului

poate duce la decesul lui, iar mai tardivă – la malformaţii (hidrocefalie, microcefalie etc).

La sugari listerioza se începe cu semne catarale, care conduc la apariţia

bronhopneumoniei. Ultima se complică cu o pleurezie purulentă. Paralel mai apar

simptome dispepsice, se măreşte ficatul în volum, se iveşte un icter nepronunţat şi erupţii

cutanate. La majoritatea pacienţilor se determină pe istmul faringian multiple granuloame.

La gravide listerioza decurge atipic, frust sau asimptomatic, deseori rămânând

nedepistată. La ele deseori au loc avorturi sau naşteri timpurii.

Forma oculo-glandulară se întâlneşte rar. Ea se caracterizează prin afectarea

conjunctivei oculare, mărirea ganglionilor limfatici regionali şi majorarea numărului de

limfomonocite în sângele periferic.

Forma mixtă întruchipează mai multe variante clinice, care decurg paralel.

Forma cronică are o simptomatologie slab exprimată. Acutizarea ei este însoţită de

simptome catarale, dispeptice, temperatură ridicată, semne nefrologice. La persoanele

slăbite acutizarea listeriozei cronice se poate finaliza cu o septicemie ce pune viaţa

pacientului în pericol.

Diagnosticul şi tratamentul  listeriozei se efectuează în secţiile de boli infecţioase.

Listerioza se trateaza cu antibiotice. Datorita gravitatii bolii, multi medici prefera sa

interneze pacientii in spital pe timpul efectuarii tratamentului, pentru o monitorizare mai

buna. Antibioticele pot fi astfel administrate intravenos, ele ajungand astfel direct in

sange. Aceasta reprezinta cea mai rapida si mai eficienta cale de a administra un

antibiotic.

Profilaxia listeriozei  constă în aplicarea măsurilor sanitaro-veterinare în

gospodăriile animaliere şi la abatoare; în nimicirea sistematică a rozătoarelor, de asemenea

a pisicilor şi câinilor vagabonzi; în protecţia produselor alimentare şi a apei de năvălirea

rozătoarelor. În localităţile unde se înregistrează listerioza laptele trebuie de consumat

numai după o fierbere timp de 10 minute; de dus o luptă aprigă cu rozătoarele; de luat

măsuri de protecţie în privinţa năvălirii diferitor insecte -vectorii potenţiali ai listeriilor.

1

Unele din metodele de profilaxie a listeriozei ar fi ca toate produsele animale

inclusiv ouale, carnea si produsele de pasare, trebuie gatite cu mare grija. De asemenea,

trebuie evitat consumul laptelui nepasteurizat (prin pasteurizare are loc un proces de

fierbere a laptelui in care bacteriile sunt distruse) si toate fructele si legumele trebuie bine

spalate inainte de a fi consumate. Atat mainile cat si ustensilele de gatit, trebuie spalate cu

apa fierbinte si cu sapun dupa contactul cu alimentele, in special cu delicatesele din carne

si cu carnea cruda.

1

Bibliografie:

http://www.sfatulmedicului.ro/Afectiuni-asociate-sarcinii/listerioza-a-infectia-cu- listeria-monocytogenes_1089#Investigatii, accesat 2 ianuarie 2011.

http://www.sanatatea.com/art/intestinale/827-listerioza.html , accesat 13 decembrie 2008.