TEMA 1: Afecţiunile inflamatorii ale sistemului limfatic ale capului şi gâtului.

Particularităţile anatomo-topografice a sistemului limfatic:1. De la dinte(alt organ) limfa se drenează în mai mulţi (3-5) ganglioni limfatici(Rob,2000-258). 2. Reţeaua limfatică extrem de bogată în regiunea OMF este concentrată pe o arie restrânsă(338Burlib-2003). 3. ...Lungimea şi calibrul vaselor limfatice sînt mai reduse în comparaţie cu celelalte regiuni ale corpului, ceea ce explică lipsa semnelor clinice de limfanjită...(GTCB,1992,pag.343) 4. Reţeaua deasă de drenare limfatică anastamozează dreapta cu stînga(Rob,2000-258) 5. Maladiile sistemului limfatic sunt secundare.Anatomia sistemei limfatice : Sistemul limfatic este o parte a sistemului vascular :1. Capilare, vase, noduri limfatice   ; trunchiul limfatic . Capilarele limfatice se anastomozează între ele formând o reţea extrem de bogată şi neregulată. Un capilar limfatic nu are acelaşi lumen pe toată lungimea lui şi, în general, este mult mai mare decât un capilar venos, având un diametru mijlociu între 20-25 microni.Lichidul interstiţial, care provine din plasma extravazată din vasele sangvine şi reprezintă mediul de viaţă a celulelor, din el celulele luându-şi şi substanţele necesare mtabolismului şi tot în el vărsându-şi produşii de dezasimilaţie, pătrund prin epiteliu, în capilarele limfatice şi, odată intrat în lumenul acestora devin limfa. (Pag.217Vandr). Limfa-ţesut lichid interţesural se află între ţesuturi şi apoi se conţine în capilare, vasele, nodurile limfatice şi mai departe – ductul principal limfatic şi sânge venos.Ganglionii limfatici: la exterior sunt acoperiţi de o capsulă fibroelastică care trimite în profunzime numeroşi septuri, ce delimitează parenchimul în corticală şi medulară în centru. ...Funcţiile sistemului limfatic: 1. Susţinerea constantei sistemului şi schimbului de lichid interstiţial; 2. Asigurarea legăturii umorale între lichidul interstiţial a tuturor organelor şi ţesuturilor, aparatului limfoid şi sânge; 3. Absorbţia produselor de descompunere a celulelor interstiţiale a microbilor celulelor maligne Mts. 4. Ia parte în reacţia imunologică a organismului prin transportarea celulelor plazmatice, macroflorei, limfociţilor imuni ; 5.Ia parte în reacţia stres. 6. filtrare; 7. apărare; 8. Imunologică-ia parte în reacţia imunologică a organismului prin transportarea celulelor plazmatice, macroflorei, limfociţilor imuni ; 9. limfocitopoetică. 10. De schimb şi a rezervuar (Şar,2002-348)

Limfangoitele- limfangitele – inflamaţia vaselor limfatice.Etiologia – provocatorii sunt – stafilococii, infecţia intestinală şi altele, protei,

asociaţii microbiene. Focarul principal de infecţie pot a fi : plăgi infectate, excoriaţie, furunculul, acnee, carbunculul, abcesul, flegmonul, pielea feţei, muşchi la penetrarea în vasele limfatice a celulelor descompuse a tumorilor, corpuri străine. Condiţiile ce apreciază dezvoltarea limfangitei e localizarea şi dimensiunile focarului primar de infecţie, de virulenţa microbilor.

Clasificarea limfangitei – după caracterul şi gradul de dezvoltare a focarului inflamator deosebesc : seros şi purulent-limfagit-acute, în formă reticulară şi trunculară, superficiale şi profunde.

Limfangită cronică – e un rezultat de trecere a inflamaţiei acute a organizmului ori în rezultatul tratamentului incorect, neadecvat.

Limfangită reticulară se caracterizează prin :1. Inflamaţia reţelei superficiale a capilarelor limfatice în jurul plăgii, focarelor : actne, foliculite, furuncul, carbuncul ş.a. 2. Hiperemia şi dureri ; 3. Făşii roşii-înguste de la focar spre periferie ; 4. Temperatura corpului 38-39 grade C ; 5. Alte semne ale intoxicaţiei (depuneri pe limbă, dureri de cap, piarderea poftei de mîncare) ; 6. Frisoane .

Limfangita tronculară – se localizează în vase limfatice de un calibru mai mare :

1. Pe piele se ivesc 1-2 făşii roşiatice, ce parcurg de la focarul primar de infecţie spre noduri limfatice regionale. Ivirea acestor făşii e legat cu inflamaţia pereţilor vaselor limfatice tronculare ; 2. Pe parcursul făşiei roşietice – dureri surde; 3. Palpator se apreciază o induraţie dureroasă ; 3. Edem şi tensiune a ţesuturilor perivasculare. La trecerea inflamaţiei din vas la ţesut perivascular zona roşaţei pe piele se lărgeşte, se măreşte edemul ţesuturilor feţei şi gîtului se dezvoltă limfadenit submandibular sau cervical.

Anatomia patologică a limfangitei – se caracterizează:1. Avansarea peretelui extern a vasului limfatic afectat.2. Avansarea – permiabilitate – hiperpermiabilitate – exudaţii .3. Perilimfangoit – imbibiţia ţesutului conjuctiv de-a lungul vaselor cu leucocite.4. Coagularea fibrinei în vase aduce la tromboza lor şi limfostazei, la cele cronice se depistează cu edem al feţei. Noduli limfatice regionali se măresc în rezultatul inflamaţiei reactive.

Diagnosticul limfangitei reticulare superficiale nu e dificil, când se observă făşiile roşii pe piele. La prezenţa hiperemiei difuze se poate de diagnosticat erizipelas faţiei; da la edemul pe baza limfangitei tronculare – flebita; da la edemul difuz şi mai mare – un flegmon. Limfangita profundă poate a simula tromboflebita.

Tratamentul se bazează pe următoarele: 1. Lichidarea focarelor prin cale de infecţie: Pt, furunculul ş.a. 2. Intervenţia chirurgicală locală-adecvată; 3. Tratamentul adecvat raţional antiinflamator; 4. Deghidratarea organismului. Prognozu l la tratamentul adecvat raţional – e bun. Complicaţii: Tratarea abceselor pe parcursul vasului limfatic inflamat. 2. Sepsia, septiţemia, septicopiemia. 3. Descompunerea nodulilor limfatici regionali. 4. Perilimfangit, perilimfadenit. 5. Adenoflegmon. Profilaxia : tratamentul adecvat, raţional, la timp a tuturor focarilor – Pt, periestit, osteomielita,stomatită, etc.