Sfârşitul lumii... Altădatădetalii în pagina 9

FLACĂRA RUSALIILOR – revistă creştină penticostalăRedactor şef: Teodor DRONCA; Secretar de redacţie: Traian TOMUŢA; Difuzare (abonamente): Viorica STĂNILĂ

Grafică: Sebastian COPIL (0746 046 080)Redacţia şi administraţia

315700 Sebiş, strada Măgurei nr 3, jud. AradTel / Fax: 0257 311 056; mobil: 0744 531 721; e-mail: flacararusaliilor@yahoo.com

Cont: RO68BTRL00201205S73557XX – Banca Transilvania Sebiş

ISSN: 1224-1695

2

Comenzile dumneavoastră se preiau sunând la numărul de telefon 0744 531 721preţ: 15 lei (plus taxe poştale)

Cărţile Editurii„Flacăra Rusaliilor”

3

FLACĂRA RUSALIILOR este o revistă creştină penticostală. Ea se vrea a fi, pentru orice suflet dornic de adevăr, dreptate şi lumină, un îndrumător către Hristos, care este Adevărul, Dreptatea şi Viaţa. Ea este o uneltă pusă la îndemâna Domnului Isus pentru a fi folosită spre slava Sa şi spre folosul Împărăţiei Sale. De asemenea, credem că ea constituie un instrument de comunicare, învăţătură şi părtăşie între creştini. Redacţia revistei face apel către cititori să participe în coloanele ei cu articole, mărturisiri, texte de literatură creştină, poezii, ştiri care fac obiectul interesului general şi care se înscriu în tematica revistei. Materialele trimise spre publicare nu se cenzurează, ele reflectând punctele de vedere ale autorilor lor. Articolele nepublicate nu se înapoiază. Adresa la care ne puteţi scrie: “Flacăra Rusaliilor“, 315700, Sebiş, CP 15, Jud. Arad, telefon/fax: 0257 311 056 sau mobil: 0744 531 721. Difuzarea revistei sa face prin abonament şi cu aportul colaboratorilor voluntari.

3 Planuri pentru 2013 [Pastor dr. Teodor Dronca]

4Cristos cel răstignit [Miron Popan]

5 Psalmul fugii [Nicolae Geantă]Absolvire

6 Început de an [Simona Toma] Nici în cer, nici pe pământ

[Mihaela Mănescu]

7Paradoxul creştinismului actual [Cristi Boariu]

8Calendar de rugăciune pentru misiune internă şi externă

9Sfârşitul lumii... Altădată [Cristian Ionescu]

Bisericile penticostale au cea mai rapidă creştere din lume

10Cere, caută, bate! [Doru Cîrdie]

12 Abandonul absolut [Caleb Nichifor]

13 Viaţa ca o alergare [prelucrare de Teodor Dronca]

14 Autobuzul cu citate biblice

15 Abonamente pentru anul 2013 la Flacăra Rusaliilor

Cărţi disponibile la redacţie.

16 Activitate la FLACĂRA RUSALIILOR

CUPRINS EDITORIAL

Planuri pentru 2013

Ignoranţii vor specula cifra 2013 şi vor încerca să inflameze societatea susţinând că vom avea un an nefast. În contrast,creştinii au trecut în acest an cu nădejdea că va fi un an mai rodnic. Tu ce crezi? Tuturor celor ce caută evlavia, le propun să aibă măreţul obiectiv de a trăi viaţa după modelul lui Hristos. Poate părea pretenţios acest deziderat, poate părea o ţintă greu de atins, dar până la urmă e tot ceea ce aşteaptă Dumnezeu de la noi. Suntem oameni obişnuiţi, avem mult de luptat cu noi înşine, dar încă din veşnicie Dumnezeu Şi-a propus să aibă un popor care să trăiască după modelul divin, adică să poarte chipul lui Hristos (Romani 8:29). O astfel de trăire Îi aduce glorie lui Dumnezeu, iar nouă, multă satisfacţie. Este o viaţă de împliniri spirituale deosebite. Dar este şi o obligaţie pentru cei ce pretind că sunt ai lui Hristos: „Cine zice că rămâne în El, trebuie să trăiască şi el cum a trăit Isus.” (1 Ioan 2:6) În acest an suntem chemaţi să petrecem cât mai mult timp cu Isus, pentru a căpăta un chip tot mai asemănător cu al Lui. Să fim de acord, de asemenea, că anul 2013 trebuie să fie şi un an al credinţei. Dacă ne deschidem bine ochii, vom vedea că suntem într-un timp de „criză a credinţei”, anunţată de mult în Biblie. Aşa că trebuie să celebrăm un an special de rugăciune şi angajări concrete pentru a găsi remedii asupra acestei crize. Dorim ca în acest an fiecare credincios să aibă aspiraţia de a-şi mărturisi credinţa cu convingere şi cu speranţă. În acelaşi timp, dorim ca mărturia de viaţă a celor ce cred să crească în credibilitatea sa. În fine, credincioşii vor trebui încurajaţi să se unească pentru a propovădui Evanghelia. În America Centrală peste un milion de creştini au fost pregătiţi prin programul Vision One Mission, într-unul din următoarele cinci domenii: predicare, studiu biblic, mărturisire, conducerea de grupe mici şi voluntariat în misiunea globală. Proclamarea Evangheliei către orice făptură va aduce sfârşitul binecuvântat. Haideţi la lucru pentru Isus! Nu irosiţi timpul!

[Pastor dr. Teodor Dronca]

4

Iudeii, într-adevăr, cer minuni, şi Grecii caută înţelepciune;dar noi propovăduim pe Hristos cel răstignit, care pentru

Iudei este o pricină de poticnire, şi pentru Neamuri o nebunie; dar pentru cei chemaţi, fie Iudei, fie Greci, este puterea şi

înţelepciunea lui Dumnezeu. 1 Corinteni1:22-24

Oamenii, au aşteptările şi dorinţele lor. Unii, ca şi iudeii odinioară, doresc să vadă mereu minuni, iar alţii, la fel ca şi grecii, doresc înţelepciunea. Preferinţele oamenilor sunt diverse şi foarte diferite. Aşa era şi în biserica din Corint: unii aveau inima legată de Pavel, alţii erau legaţi de Apolo, alţii de Petru, iar alţii pretindeau că sunt doar ai lui Hristos. În fond, ei erau dezbinaţi şi se certau unii cu alţii, datorită ambiţiilor lor fireşti şi a imaturităţii lor spirituale. Apostolul Pavel nu-i laudă şi nici nu le dă dreptate nici unora, nici altora, ci caută să le aducă în centrul atenţiei pe Hristos cel răstignit, chiar dacă El pentru iudei era o pricină de poticnire şi pentru neamuri o nebunie. Dar de ce oare Hristos cel răstignit, şi nu Hristos cel înviat sau cel înălţat la cer? Şi acum, ca şi atunci, pentru unii, Hristos cel răstignit rămâne o piatră de poticnire. Ucenicii Domnului n-au dorit un Hristos răstignit. Petru, chiar L-a mustrat spunând: „Să te ferească Dumnezeu, Doamne! Să nu Ţi se întample aşa ceva!” (Mat.16:22) Un Hristos răstignit, este o pricină de batjocură: „Dacă este El Împăratul lui Israel, să Se coboare de pe cruce, şi vom crede în El!” (Mat.27:42) Iar profetul Isaia vorbeşte despre El ca fiind „Om al durerii şi obişnuit cu suferinţa, era aşa de dispreţuit că îţi întorceai faţa de la El, şi noi nu L-am băgat în seamă” Cu un răstignit nu se aliază nimeni.

(continuarea în pagina 8)

5

Pastorul TEODOR DRONCA şi-a finalizat studiile doctorale la Universitatea de Vest din Timişoara. La sfârşitul lunii septembrie 2012, el a promovat proba finală, constând în susţinerea publică

a tezei de doctorat cu titlul: HERMENEUTICA IMAGINARULUI RELIGIOS ŞI PROBLEMATICA RĂULUI, avându-l ca şi

coordonator pe prof. dr. FLOREA LUCACI. Aşteptăm cu interes publicarea acestei lucrări ştiinţifice. Felicitări!

Fugi de poftele tinereţii. E dulce siropul lor, dar nu hrăneşte decât diabetul plăcerii.

Fugi de flăcăii lipicioşi şi de braţele lor unse la fitness cu super-glue. Chiar dacă arcul gurii lor strecoară miere, în fiecare sărut e-nfiptă o suferinţă. Şi eşti c-un pas mai aproape de moarte.

Fugi de femeile fără astâmpăr, ale căror picioare lungi nu stau nici acasă şi nici învelite. Nu fi asemeni boului, să te alături jugului lor, căci busola potifarelor are o singură ţintă: măcelarii

iadului.

Fugi de bisericile unde prin unghere predică bârfele. Intrat în grota lor vei lua parte la jertfa nebunilor.

Fugi de proorocii înţoliţi în armanii minciunii. Mesajele lor sunt ca ceaţa: nu răspândesc nici lumină, nici întuneric. Dacă pentru beznă există şansa ca lumina s-o stingă, în ceaţa înşelătorilor

profetici pierzi şi bruma de rază ce-o mai ai.

Fugi de televizor, această gură a iadului care te minte în propria-ţi casă. Nu uita: energia care porneşte televizorul

stinge amvonul.

Fugi de politică şi de amestecul în „trebile ţării”. Acolo, vei simţi pe pielea ta cugetarea: „Dumnezeu există, dar nu în politică!”

Fugi de cei ce vor să se salveze prin fapte bune. E blasfemie faţă de harul Cristic.

Fugi de barosul criticii. Chiar prost dacă e mânuit, el tot provoacă dezastru.

Fugi de adunările stereotipe. Pe dinafară au un ambalaj perfect, dar înăuntru sunt cimitire.

Fugi de oamenii bisericoşi. Trăiesc ca diavolul: cred în Tatăl Divin, dar nu-i fac voia.

Fugi de Diavol. Dar fugi în braţele lui Isus Hristos!

[Nicolae Geantă]

6

Început de anSe duce-un an şi altul vine Şi Doamne tare îmi doresc Să mă gândesc mai mult la Tine, Să Te ascult şi să rodesc. Te rog să m-ancorezi Isuse În sfântul Tău Cuvânt în viaţă Şi umple-mă de Duhul Sfânt Şi de iubirea Ta cerească. În adevăr şi în lumină Să cresc cu-n dor de cercetare, Să fac doar bine şi pe Cale Să am un duh de închinare. Un an mai bun, cu pocăinţă E un prilej de dedicare, În care stând doar lângă Domnul Îl vom sluji c-un dor mai mare. Un an mai bun, de bucurie, Cu dor de Tine, de-nchinare, Un an mai plin de părtaşie Şi de iubire, de iertare. Un an în care ducem vestea, Mesajul sfânt, mereu curat, Slujind pe Domnul totdeauna, Să stăm pe Cale ne-ncetat. Un an frumos, cu ascultare, Un an iubit şi minunat, Un an în care Domnu-I ţelul, Un An Nou binecuvântat! [Simona Toma]

Nici în Cer,nici pe pământ

Nici în Raiul plin cu flori N-am ajuns cu pasul...

Dar nu-s scris nici pe pământ, Nici pierdut pe veci nu sunt,

Pentru că-Ţi ştiu Glasul.

Nici în Cerul cu splendori N-am intrat eu încă...

N-am văzut nici îngeri puri; Însă-ai vrut să Te înduri Şi m-ai pus pe Stâncă.

Vei veni-n curând pe nori Să-Ţi răpeşti Mireasa...

Pân-atunci, nu-s nici în Cer, Iar pământu-l simt stingher

Căci în slăvi mi-e casa.

[Mihaela Mănescu]

ÎNCĂ 9 ANI DE EMISIE Radio FLACĂRA

RUSALIILOR a obţinut, la sfârşitul anului 2012, din partea Consiliului

Naţional al Audiovizualului prelungirea, cu încă 9 ani, a

Licenţei Audiovizuale, respectiv până în decembrie 2021. Ca urmare, a fost prelungită, cu aceeaşi perioadă de timp, şi Licenţa de emisie din partea

ANCOM Bucureşti. Aleluia!

7

Paradoxul creştinismului actual este că vrea biruinţe mari cu investiţii minime. Vrem cu cinci minute de rugăciune să vedem minuni. Cu un capitol citit din Biblie pe săptămână am dori să ne împotrivim ispitelor întâlnite în fiecare zi. Cu un program de adunare pe săptămână, ne autoînşelăm că raiul ne aşteaptă.

Paradoxul creştinismului actual e că investeşte mult în cele de jos şi totuşi crede că mari comori îl vor aştepta dincolo. Am vrea confort aici si bucurie dincolo. Am vrea să ne ştie cât mai puţini că suntem pocăiţi, dar totuşi să ne cunoască Dumnezeu. Am vrea ca leul de la colectă să aducă mai mult rod decât acei euro puşi la bancă.

Paradoxul creştinismului actual e că se luptă mereu în a împăca firea cu Duhul. „Cum o mai duci frate?” . „Slavă Domnului, cu Domnul e bine!” spun creştinii de azi când intră în adunări, dar se salută cu ceau când se grăbesc spre ieşire. Ne lăudăm îmbrăcămintea, casa si maşina unii altora, dar nu întrebăm de părtăşia cu Dumnezeu de săptămâna trecută. Nu ne uităm duminică dimineata când e 9 fără 5, ca să nu întârziem, dar ştim unde e pus ceasul pe perete când e 12 fără 5 şi predicatorul nu dă semne de oboseală.

Paradoxul creştinismului actual e că promite mult şi costă puţin. Se predică despre harul Domnului, despre iubirea şi dragostea Lui şi foarte rar despre „… să-şi ia crucea în fiecare zi şi să Mă urmeze.” Se vorbeşte despre o mântuire garantată pe viaţă şi rareori despre „…duceţi până la capăt mântuirea voastră, cu frică şi cutremur”. Grupul de tineri cântă despre „ochii-mi plâng neîncetat” dar lacrimile lipsesc. Pentru că nu ai cum să plângi duminica la închinare dacă nu ai trăit cu Dumnezeu de luni până sâmbătă.

`Oameni buni, e timpul să trăim o realitate, nu un paradox. O umblare cu Dumnezeu, nu o experienţă de un program. O viaţă pe genunchi zilnică ca să putem sta în picioare in ziua încercării. Un cântec dintr-o inimă curată nu doar de pe buze.

Vrei să culegi roadă multă? Începe să investeşti: lacrimi, sacrificiu, mijlociri, post, veghere. Şi vei sfârşi cu cântări de veselie (Ps. 126)

Oh Doamne, chiar vrem biruinţe mari. Dar ajută-ne să investim pe măsură!.[Cristi Boariu]

8

Vă salutăm în Numele Domnului Isus Hristos şi dorim ca Duhul Sfânt să împuternicească biserica în aşa măsură încât voia Tatalui ceresc să fie împlinită pe deplin în localitatea în care El v-a aşezat. Voia lui Dumnezeu, aşa cum ne este descoperită pe paginile Scripturii, este ca toţi oamenii să fie mântuţi şi să vină la cunoştinţa adevărului (1 Timotei 2:4). Pentru ca aceasta să se realizeze apostolul Pavel arată că rugăciunea pentru mântuirea oamenilor trebuie să aibă un loc central în viaţa bisericii: „Vă îndemn dar înainte de toate să faceţi cereri, rugăciuni, mijlociri, mulţumiri pentru toţi oamenii…” (1 Timotei 2:1). Pentru a ajuta biserica să mijlocească în mod concret şi statornic pentru mântuirea neamului nostru dar şi a oamenilor din lumea întreagă, Departamentul de Evanghelizare si Misiune al Cultului Creştin Penticostal (DEM) împreună cu Agenţia Penticostală de Misiune Externă (APME) vă pun la dispoziţieCalendarul de rugăciune pe anul 2013. Vă îndemnăm să îl folosiţi la timpul de rugăciune din fiecare duminică (sau la programele de rugăciune de peste săptămână) şi pe lângă rugăciunile specifice bisericii dumneavoastră să mijlociţi şi pentru ţara noastră şi pentru mântuirea lumii, pentru că acest fel de slujire, prin rugăciune, este „bun şi bine primit înaintea lui Dumnezeu” (1 Timotei 2:3).

Chiar şi cei care i-au fost prieteni, îl părăsesc. Răstignitul are doar acuzatori şi batjocoritori, care se cred stăpâni pe situaţie. Totuşi, dincolo de aparenta înfrângere, Hristos cel răstignit, biruieşte! El biruieşte în mod paradoxal, prin dragoste! El biruieşte jertfindu-se! Primul rod al biruinţei Lui a fost tâlharul de pe cruce. Apoi a venit rândul sutaşului să exclame: „Cu adevărat, Omul acesta a fost Fiul lui Dumnezeu!” (Matei 27:40) Apoi, rând pe rând ucenicii se conving de dumnezeirea lui Hristos şi înţeleg că „aşa trebuia să pătimească Hristos” (Luca 24:46). Puterea şi înţelepciunea lui Dumnezeu este arătată în Hristos cel răstignit, chiar dacă nouă ne vine greu să primim un asemenea mesaj! Apostolul Pavel se identifică cu El şi spune galatenilor: „Am fost răstignit împreună cu Hristos şi trăiesc… dar nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte în mine. Şi viaţa pe care o trăiesc acum în trup, o trăiesc în credinţa în Fiul lui Dumnezeu, care m-a iubit şi S-a dat pe Sine însuşi pentru mine” (Galateni 2:20) Drumul spre înviere trece prin răstignire şi moarte. „Dacă ne-am făcut una printr-o moarte asemănătoare cu a Lui, vom fi una cu El şi printr-o înviere asemănătoare cu a Lui” (Romani 6:5). Când murim faţă de eul şi ambiţiile noastre, atunci nu mai rămâne loc pentru certuri, dezbinare şi ură. Doamne ajută-ne să nu mai trăim noi, prin puterea firii pământeşti, ci Tu Isuse Hristoase, cel care ai fost răstignit, ai murit şi ai înviat, să trăieşti în noi, în aşa fel încât puterea şi înţelepciunea lui Dumnezeu să se arate în fiinţele noastre! Amin!

[Miron Popan]

(continuarea din pagina 4)

Cristos cel răstignit

9

Bisericile penticostale au cea mai rapidă creştere din lumeDin 900 de milioane de protestanţii şi neoprotestanţi din lume, 630 de milioane sunt penticostali, ceea ce reprezintă 70%. În Brazilia, numărul de membri ai bisericilor penticostale sunt, de asemenea, în creştere, conform recensământului din 2010 al IBGE (Institutul Brazilian de Geografie şi Statistică) în care s-a observat această creştere în toate regiunile Braziliei şi a arătat că biserica penticostală care aparţine de organizaţia Church of God este biserica cu cea mai rapidă creştere din Brazilia.Ziarul lunar publicat de CPAD (Editura Church of God) din Brazilia arată o estimare a Institutului Hartford de Cercetare a Religiei, indicând o creştere a penticostalilor din lume. Studiul estimează că în 2025 vor mai mult de un miliard de penticostali în întreaga lume, ceea ce reprezintă 45% din numărul total al creştinilor - inclusiv catolici, ortodocşi şi protestanţi, în general.Conform rezultatelor preliminarii ale recensământului din 2011 şi în România, singura religie în creştere din ultimii ani este tot penticostalismul, reprezentând 367.938 membri, faţă de 324.462 membri, câţi erau în 2002.

A trecut ziua de 21.12.2012 şi nu a venit sfârşitul lumii! Păcat de buncărele adânc săpate, conservele aliniate, muniţia încărcată şi simţământul de siguranţă irosit pe degeaba. Sincer, îmi este milă de cei care cu orgoliul zdruncinat se vor înfăţişa de mâine în faţa normalului de fiecare zi. Dacă ar fi oamenii înţelepţi să-şi dea silinţele măcar pe jumătate să se pregătească spiritual, de mult venea Domnul. Sfârşitul lumii va veni, curând, cred eu, dar oricât de mult s-ar pregăti cineva, nimeni nu scapă dacă nu îl are pe Isus ca Domn. El este Alfa şi Omega, Începutul şi… Sfârşitul! Potrivit prorocului Amos, să ne pregătim să-L întâlnim pe Dumnezeu! Orice altă pregătire este de prisos.

[Cristian Ionescu]

10

Trei verbe care ne propulsează spre nelimitatele resurse divine. De ce totuşi aşa de puţini creştini beneficiază de promisiunea maximă făcută de Dumnezeu: „… oricine cere, capătă” (Luca 11:10)?

Relaţia noastră cu Dumnezeu este nesatisfăcătoare. Cei mai mulţi dintre noi încercăm să-L influenţăm pe Dumnezeu, deşi ştim prea bine, că trebuie să-L urmăm. Biblia spune: dacă nu ne condamnă inima, avem îndrăzneală la Dumnezeu… Trăim trista contradicţie a convingerii că trebuie să ne apropiem de Dumnezeu mai mult şi a deciziei de a-L ţine la distanţă. Deşi ştim că El are dreptate în orice domeniu, de fiecare dată, totuşi nu suntem dispuşi să renunţăm la „dreptatea” noastră. Această relaţie superficială cu Dumnezeu produce o viaţă spirituală mediocră. Ne plângem nemulţumiţi de insuficienţă duhovnicească, însă nu vrem să renunţăm la această „zonă de confort”. Până când vom continua aşa?

Este timpul să decidem că prioritatea vieţii noastre este şi va fi apropierea de Domnul!

Să dezvoltăm şi să vindecăm relaţia noastră cu El. Să capitulăm în faţa Sa, renunţând pentru totdeauna la ideile şi interesele noastre personale. Să tânjim după tiparele Sale de gândire şi după influenţa Sa irezistibilă. Acum, chiar din acest moment!

Atitudinea noastră faţă de Dumnezeu este confuză. Creştinismul oscilează între „lucrarea Domnului” şi afacerea noastră proprie. Când asculţi rugăciunile celor mai mulţi oameni „credincioşi” îţi vine să crezi că aceştia cer de la Dumnezeu cele necesare pentru a face lucrarea Sa. Când, însă, analizezi modul în care investesc şi administrează resursele primite de la El, tragi concluzia că îşi zidesc propria lor împărăţie. Această neclaritate limitează elanul rugăciunilor noastre, însă ne aranjează! Da, deoarece putem totuşi obţine ceva de la Dumnezeu şi apoi pentru că avem „libertatea” de a deveni proprietarii acelor bunuri. Realitatea însă, este că în acest mod obţinem foarte puţin de la Dumnezeu şi că ne facem vinovaţi de furt faţă de El. Mediocritatea noastră spirituală este caracterizată de falsa dedicare în slujba lui Dumnezeu.

11

Clarifică acum atitudinea ta faţă de Dumnezeu. Dedică-te pe tine însuţi în mod deplin, real, Lui. Aici începe o nouă perspectivă, un nou orizont. Dedicarea ta autentică este de acum, adevăratul tău tupeu în rugăciune. Când Dumnezeu află că tu nu mai urmăreşti interese personale, El este gata să-ţi încredinţeze din ce în ce resurse şi responsabilităţi mai mari. Un om cu adevărat dedicat lui Dumnezeu, este un om de încredere al lui Dumnezeu! Tu eşti acel om!

Lucrarea noastră spirituală este foarte limitată.Noi, creştinii moderni, suntem în stare să organizăm biserici, să promovăm misiuni, să lansăm proiecte, etc., care pot funcţiona binişor, fără intervenţii supranaturale ale lui Dumnezeu. Lucrarea noastră este atât de bine „gândită” încât suntem asiguraţi de un buget bine calculat, de resurse umane calificate corespunzător, de mijloace sofisticate pe măsură, etc., iar rugăciunea nu este decât o emblemă. Este singurul semn convenţional distinctiv faţă de firmele comerciale seculare. Iată de ce lucrarea noastră este atât de limitată… Ea este pe măsura oamenilor şi nu pe cea a lui Dumnezeu!

Păşeşte astăzi în supranatural. Angajează-te în proiecte imposibile, ca să ai motive „să ceri” şi „să primeşti” de la Dumnezeu. Începe să operezi prin credinţă şi să depinzi de Dumnezeu în rugăciune. Noi experienţe îţi stau la dispoziţie. Lucruri mari, pe măsura lui Dumnezeu vor deveni realitate în viaţa şi lucrarea ta. Aceasta este cu adevărat zona de confort a visurilor omului credincios!

Concluzii. Omul credincios este preocupat în mod fundamental de relaţia lui cu Dumnezeu. El este un căutător perseverent de Dumnezeu. Rugăciunea lui devine tot mai liberă. Cu cât se apropie de Dumnezeu mai mult, credinciosul este influenţat de El. Începe să fie cu adevărat dedicat scopului divin şi lucrează în mod responsabil pentru Dumnezeu. Dimensiunea lucrării în care este angajat omul lui Dumnezeu este determinată de credinţa şi relaţia sa cu Domnul şi nu de gândirea sa logică şi de resursele limitate de care dispune. Viaţa lui este guvernată de credinţă. Acestui om Dumnezeu „…îi va da tot ce-i trebuie” (Luca 11:8). Fii tu, omul acesta!

[Doru Cîrdei]

12

“Fiţi plini de Duh!”Efeseni 5:18c

Pentru a fi cu adevărat creştin este imperios necesar să te încrezi atât de mult în Dumnezeu încât să îţi abandonezi viaţa în mod absolut în mâna Lui. Acest abandon absolut implică:

1. Personalitate pură „Fiţi” nu faceţi! „Fiţi” nu aveţi! În Efeseni de

33 de ori apare verbul „a fi” cu sensul de a exista ca identitate. De exemplu:

1: 1 –„sfinţii care • sunt credincioşi în Hristos Isus”); 1: 4,5 – „ca să • fim sfinţi şi fără prihană… să fim înfiaţi prin Isus Hristos”); 2: 19 – „• sunteţi împreună cetăţeni cu sfinţii, oameni din casa lui Dumnezeu”.

2. Plinătate (fiţi plini!)Dumnezeu nu acceptă jumătăţi de măsură!

El vrea tot! Şi dacă nu îi dai tot e ca şi cu nu i-ai fi dat nimic!În contextul capitolului se pune accentul pe o predare totală:

din • toată inima să fie lauda către Dumnezeu (5:19); mulţumire • totdeauna pentru toate lucrurile (5:20); îmbrăcaţi cu• toată armătura (6:11,13); toate• săgeţile arzătoare ale celui rău să fie stinse (6:16); rugăciune în • toată vremea, de tot felul, cu toată stăruinţa şi pentru toţi sfinţii (6:18).

3. Persoana Duhului SfântFiţi plini de Duh!

E nevoie de Duhul Sfânt în toate domeniile.Trebuie să fie plini de Duhul Sfânt:

Administratorii – Iosif (Gen. 41:38), Daniel •(Dan. 4:9); diaconii Bisericii primare (Fapte 6); Cântăreţii – David (1 Sam. 16:14-18); •Misionarii, evangheliştii, predicatorii şi toţi •ceilalţi slujitori (Fapte 1:8).

Fie ca Domnul să ne umple pe toţi cu Duhul Său cel Sfânt!

[Caleb Nichifor]

13

Viaţa este o alergare. O alergare continuă dar scurtă. Nimic nu poate opri această alergare. Nici un obstacol nu se poate interpune între

linia de start şi cea de finiş. Odată ce ai luat startul în cursă, fii tot timpul conştient de linia de sosire. Fugim de copilărie, dorind să devenim tineri. Fugim de tinereţe dorind să devenim adulţi. Fugim de viaţa de adulţi, cu responsabilităţi, dorindu-ne şi noi tihna vieţii de bătrâni. Ca apoi să realizăm că am fugit prea departe de începuturi, şi prea aproape de final. Fugim din copilăria plină de jocuri, înspre tinereţe. Şi tinereţea are jocurile ei, dar mai are şi atlceva. Nu jocurile ne atrag, ci acel „altceva”. Fugim din tinereţe, cu jocurile ei, înspre viaţa de adult; apoi din viaţa de adult cu „jocurile ei”, înspre viaţa liniştită a celor bătrâni. Alergăm în continuu, dintr-o etapă a vieţii într-alta, după acel „ceva”, după o himeră, care ne conduce inevitabil spre linia de sosire. Uităm să trăim copilăria, şi tinereţea, şi viaţa de adult; ne trezim prea târziu trăind resemnaţi capete de vieţi, încercâd să mai prindem ceea ce am pierdut până atunci. În alergarea de obşte sunt câştigători dar şi perdanţi; sunt cei încununaţi şi cei care nu primesc nimic. Viaţa este însă o altfel de alergare. Aici toţi pierd şi toţi pot câştiga. În alergarea aceasta toţi aleargă după viaţă, şi ajungând la final, toţi pierd viaţa. Aleargă cu toţii până aproape de final, apoi încetinesc, sperând că se vor putea opri. Aleargă toată viaţa în cea mai mare viteză, ca mai apoi, brusc, să meargă la pas, sau chiar să se oprească. Nu vor să treacă linia de sosire; dar trebuie. Generaţiile mai

tinere de alergători îi împing din spate. Sunt şi ei grăbiţi spre aceeaşi linie de sosire. Unii aleargă în cursa aceasta a vieţii fără nici un scop, aşa că ajungând la final trec linia de sosire fară să-şi fi dat seama. Pentru ei începutul şi sfârşitul trebuie să aibă loc, dar nu are importanţă. Ei nu aleargă pentru premiul final, ci doar pentru micile răsplătiri ale cursei. Ei sunt alergătorii de maraton, care nu se gândesc la final, şi nici la premiul de acolo; lor le e suficient paharul cu apă de pe traseu. Aleargă in zig-zag, profitând de micile bucurii; bucurii care îi vor îndepărta de premiu. Toată alergarea lor e în zadar. Alţii, deşi tot mai puţini, aleargă pentru un premiu. Ei au un început şi un sfârşit. Ei sunt încă departe de premiu, dar aleargă ştiind că există. „Alerg spre ţintă pentru premiul chemării cereşti a lui Dumnezeu, în Hrisos Isus” (Pavel, Filipeni 3:14). În cursa vieţii se aleargă egoist, individual. Toată lumea ar vrea să fie în faţă; toţi vor să fie în fruntea plutonului lor de alergători. Unii dintre ei vor ajunge, alţii nu. Dar cu siguranţă toţi vor da din coate, toţi se vor împinge, toţi vor încerca să tragă puţin înapoi de cei care i-au depăşit. Sunt grupuri, generaţii de alergători; dar fiecare aleargă pentru el. Nu poţi alerga pentru alţii, însă îi poţi ajuta. De cele mai multe ori devenim atât de egoişti în alergarea noastră, încât uităm şi de copii şi de familie. Trecem pe lângă evenimentele din viaţa celor apropiaţi nouă cu indiferenţă, cu detaşare, orbiţi fiind de scopurile mărunte ale vieţii. Alergând în felul acesta împreună, pierdem împreună frumuseţea vieţii

(continuarea în pagina următoare)

14

În Oradea, circulă un autobuz pe care nu sunt lipite mesaje publicitare, ci pasaje din

Biblie. Ideea i-ar fi venit unei persoane care a dorit să rămână anonimă. A plătit tariful publicitar şi, pentru a fi sigură că nu i se va dezvălui identitatea, a apelat la o firmă specializată din Oradea, conform Digi 24. Acum călătorii pot citi pe autobuz versete din Evanghelia lui Ioan, Apocalipsa ori frânturi din scrisoarea apostolului Pavel către Romani. Fiecare parte a autobuzului conţine citate diferite din Biblie, dar toate vorbesc despre Isus şi despre Dumnezeu. Autobuzul circulă pe toate traseele din Oradea, astfel încât reclama să poată fi văzută de locuitorii oraşului. „Are un impact, măcar când citeşti pe autobuz te gândeşti «Doamne ajută-mă!» şi te gândeşti la Dumnezeu măcar câteva secunde din viaţa ta”, consideră un trecător.

de alergător. Trecem pe lângă cei căzuţi, pe lângă cei care abandonează, pe lângă cei obosiţi şi fără ajutor, cu nepăsare; trecem pe lângă cei dezorientaţi, care nu ştiu încotro să alerge. Iar viaţa noastră deseori îi dezorientează şi mai mult. Alergăm egoist, ca şi cum am fi singuri pe pistă. Unii nu mai pot să alerge în cursa vieţii, pentru că sunt prea împovăraţi de multe lucruri. Alergarea pentru mulţi s-a transformat în altceva; ei nu mai aleargă, ci se târăsc. S-au îmbrăcat necorespunzător pentru cursă; încearcă să poarte cu ei cât mai multe, uitând că nu poţi lua cu tine nimic dincolo de linia de sosire. Cu toate acestea, înfăşuraţi de păcat, pretind că aleargă, dar de fapt se târăsc inconsecvent. Alergarea stăruitoare pentru ei a încetat de mult, obiectivul alergării a dispărut iar răsplata nu mai contează. Ne-am aruncat înainte, abandonând regulile alergării. De vreme ce e cursa vieţii noastre, de vreme ce alergăm pentru noi înşine, am hotărât să ne facem noi regulile de alergare. Aşa că alergăm pe scurtături, prin locuri nepermise doar pentru a fi în faţă. Alergăm după reguli relative şi de nici un folos, uitând că regulile alergării erau deja făcute. Cel care ne-a dat voie să alergăm în cursa vieţii, stabilise deja regulile. Alergarea în conformitate cu regulile stabilite de noi e mai uşoară, dar fără nici un folos. Viaţa e o alergare. O alergare în care ne bucurăm să ne depărtăm de începuturi, dar ne e

frică să ne apropiem de final; fugim de trecut tot aşa de tare ca şi de viitor. Ajungem ridicoli, şi în loc să pretindem premiul pentru care am alergat o viaţă întreagă, cerem în plus, dacă se poate, încă un metru de pistă. Suntem nostalgici şi deprimaţi, când ne facem bilanţul alergării. Contabilizăm cu regret starturi ratate şi momente de respiro pe care nu le-am luat. Viaţa e o alergare. O alergare disperată şi în cea mai mare viteză de la maternitate la cimitir. O alergare într-un singur sens fără nici o posibilitate de întoarcere. Te străduieşti în cursa asta să fii primul. Dar oare cine ajunge primul la linia de sosire este câştigătorul?! Sau cei care întârzie? Odată intrat în cursă ţii vrând-nevrând ritmul. Nu există întârzieri şi nici posibilitatea de trişare. Cronometrul Arbitrului care veghează cursa nu întârzie şi nu grăbeşte. Măsoară cu exactitate timpi, vieţi şi istorii. Şi apoi se opreşte. Dincolo de linia de sosire nu se mai numără, nu se mai măsoară nimic. Acolo totul e nemăsurat. Esenţialul în cursa vieţii este să alergi, dar nu oricum, ci corect. „M-am luptat lupta cea bună, mi-am isprăvit alergarea, am păzit credinţa; de-acum mă aşteaptă cununa neprihănirii, pe care mi-o va da, în ziua aceea, Domnul, Judecătorul cel drept. Şi nu numai mie, ci şi tuturor celor ce vor fi iubit venirea Lui” (Pavel, 2 Timotei 4:7-8).

[Prelucrare T. Dronca]

(continuarea din pagina 13)

Autobuzul cu citate biblice

15

Nr. TITLU PREŢ LEI

1 Între zâmbet si suspin - Petru Lascău 122 106 schite de predici - Cameron W. Wilson 183 Alergarea după Dumnezeu - T. Tenney 124 Apostolii Domnului Isus - Petru Lascău 135 Biblia mea cu ilustraţii —6 Binecuvântările Legământului - Ştefan Sos 107 3otezul cu Duhul Sfânt - Ronnie Trice 58 Care-ti este întrebarea? - Ken Sumrall 49 Cartea Vieţii —

10 Chemare la caracter - Bebe Ciauşu 1611 Cine este acest om numit Isus 512 Creşterea bisericilor - Robert Webster 1213 Crucea si pumnalul - David Wilkerson 814 Cum sa cooperezi cu D. Sf. - O. Lindberg 415 Cum să te rogi - Ronnie Trice 516 Destin - Teodor Avram 1017 Eva afară din Eden - Cyntia Heald 1218 Evanghelizare prin foc - R. Bonnke 1519 Familiile patriarhilor - Petru Lascău —20 Femeia curajoasă - June Curtis 1421 Femeia Plăcută 1522 Imnurile bucuriei - Cântări creştine 1523 Jurnal de umblare zilnică cu Dumnezeu —24 Lama Sabactani - Gicu Nistor 1925 Lupta cu somnul- Petru Lascău —26 Mărturisirea de credinţă 227 Manual de studiu PAR - Cameron W. Wilson 1828 Manualul uşierului - Leslie Parrott 529 Memoriile lui Eutih - Petru Lascău 1830 Numele ei este femeie I - Gien Karssen 1431 Numele ei este femeie II - Gien Karssen 1432 Păstorire eficientă - Bill Lawrence 1633 Predarea care schimbă vieţi 1634 Risipitorii 1435 Schiţe de predici voi. 1 1836 Schiţe de predici voi. 2 1637 Schiţe de predici voi. 3 1638 Semnătura iubirii - Petru Lascău 1539 Statutul 2,540 Succes fără prăbuşire - Ben Kubassek 1241 Tânărul creştin - 2242 Triumful lui Hristos - C. Lawrence 1443 Ultima generaţie 1644 Unde de har - Ghiţă Vaipan 1945 Vânt proaspăt, foc proaspăt 1646 Vindecarea Divină 547 Vino, Duhule Sfânt 1048 Zoologia împărăţiei - Joel. A. Freeman 18

Cărţi disponibile la redacţieABONAMENTE PENTRU

ANUL 2013 LA

„FLACĂRA RUSALIILOR”

România.........................20 lei/an (4 numere)Europa....,...................10 euro/an (4 numere)SUA.................................15 $/an (4 numere)Australia…......………….20 $/an (4 numere)

Taxele de expediere sunt incluse în preţul abonamentului.

BONUS:La 15 abonamente primiţi un abonament

gratuit.Contravaloarea abonamentelor se achită la

unul din conturile de mai jos:RO68 BTRL 0020 1205 S735 57XX (LEI)RO43 BTRL 0020 4205 S735 57XX (EURO)RO92 BTRL 0020 2205 S735 57XX (USD)

Cod fiscal (CIF): 27174785

Pentru: FLACĂRA RUSALIILOR-abonament 2013

BANCA TRANSILVANIA Sebiş, Jud. Arad

Confirmaţi plata abonamentelor la tel: 0744/531721

Puteţi comanda colecţia revistei pe anii precedenţi:10 lei/an.

Ziua de naştere a postului de radio Flacăra Rusaliilor este 7 septembrie 2010. Atunci Consiliul Naţional al Audiovizu-alului a aprobat cedarea licenţei de emisie din partea SC. Radio Transilvania LMB. SRL Oradea către SC. Eldo Pol. SRL Sebiş, modificarea denumirii (Radio Transilvania - Radio Flacăra Rusaliilor) modificarea tematicii (genera-list - religios) şi a grilei de programe.

Au urmat demersurile pentru autorizarea la Chişineu Criş (vechea locaţie) şi mutarea la Sebiş (actuala locaţie).

Radio Flacăra Rusaliilor emite 24 ore/zi şi are studioul de emisie amplasat la Biserica Penticostală „Betania” Sebiş, Bd. Victoriei, nr. 13, judeţul Arad.

Radio FLACĂRA RUSALIILOR a obţinut, la sfârşitul anului 2012, din partea Consiliului Naţional al Audiovizualului prelungirea, cu încă 9 ani, a Licenţei Audiovizuale, respectiv până în

decembrie 2021. Ca urmare, a fost prelungită, cu aceeaşi perioadă de timp, şi Licenţa de emisie din partea ANCOM Bucureşti.În mod oficial, Radio Flacăra Rusaliilor emite pe două căi:

• În eter (aer) pe frecvenţa de 89,70 MHz FM (din 12 februarie 2011)

• Online (pe Internet) la adresa: www.radioflacararusaliilor.ro

Pentru a intra în contact cu noi, folosiţi una din următoa-rele modalităţi:

Tel/Fax: 0257/311056•Mobil: 0744/531721•E-mail: • eldopol@radioflacararusaliilor.roPoştal: Flacăra Rusaliilor, CP15, Sebiş, judeţul •Arad, cod: 315700

Donaţiile pentru susţinerea postului de radio Flacăra Rusaliilor se pot transmite în unul din conturile bancare de mai jos la Banca Transilvania Sebiş-Arad:

RO68 BTRL 0020 1205 S735 57XX (LEI) • RO43 BTRL 0020 4205 S735 57XX (EURO) • RO92 BTRL 0020 2205 S735 57XX (USD)

Scopul acestui post de radio este să contribuie la răspîndirea Evangheliei din Sebiş pînă la marginile pămîntului, şi să edifice spiritual pe creştini.