Limbajul si educarea lui

      Se cuvine sa atragem atentia celor care au in grija un copil (de la 0 - 6 ani) ca limbajul nu inseamna neaparat a vorbi si a scrie. Exista un limbaj intre copil si adult in momentul in care exista dorinta de a comunica cu altul printr-un semn oarecare.

   Gestul, privirea, mimica, strigatul, plansetul sunt tot atatea "limbaje" pe care ne straduim sa le intelegem, sa interpretam semnificatia lor, sa le folosim in educarea copilului nostru.

   Chiar daca ni se pare foarte natural sa putem vorbi, exprimarea verbala parand a fi un proces foarte simplu, in realitate, este foarte complex, implicand functionarea buna si concomitenta a inteligentei, deprinderilor si memoriei.

   Acestea fiind precizate, trebuie sa reamintim parintilor ca, este foarte important sa-si invete copiii sa vorbeasca corect, inca de la cea mai frageda varsta, oferindu-le un model adecvat de pronuntare a cuvintelor. Copiii nu trebuie imitati in pronuntarea gresita a cuvintelor, ci trebuie invatati sa pronunte cat mai corect (atat cat le permite varsta).

   Limbajul nu inseamna gandire, afirma Piaget, dar, in lipsa acestuia, gandirea nu se va putea dezvolta intr-un mod optim. Pentru ca limbajul sa fie functional trebuie indeplinite 3 conditii:    - sa fie sanatos din punctul de vedere fizic (sa nu prezinte anomalii la nivelul auzului, cavitatii bucale, vazului si la nivel cerebral);    - sa existe capacitatea mentala pentru a relationa realitatile;    - sa existe dorinta de a se exprima si de a relationa cu ceilalti.     In cazul in care una dintre aceste 3 conditii nu este indeplinita, atunci apar tulburari de limbaj. Invatarea limbajului verbal se realizeaza in doua etape:    - copilul aude sunetul si vede miscarile buzelor si mimica celui care vorbeste, reusind, In timp, sa asocieze cuvantul cu situatia;    - In a doua etapa, copilul poate sa produca sunete, mai intai involuntare, apoi legate de context, reusind sa se faca inteles.     Insusirea limbajului are o varsta propice, varsta copilariei mici, 0-3 ani, prelungindu-se uneori pana la 5 ani, ceea ce face ca In cazurile In care limbajul nu s-a dezvoltat pana la aceasta varsta, din diverse motive (deficienta mintala, izolarea copilului, etc.) achizitionarea limbajului sa fie pusa sub semnul intrebarii. Primele sunete (primele tipete) emise de copil sunt rezultatul efortului respirator, ele neavand o valoare comunicativa sau afectiva, dar au o mare importanta psihica deoarece este pentru prima data cand copilul isi aude vocea. Pe de alta parte, s-a observat ca, aceste contractii musculare, provocate de tipat inhiba durerea. Absenta tipatului, imediat dupa nastere, semnalizeaza o anomalie a organismului.

   Dupa cateva saptamani de viata, tipetele si scancetele sunt modulate in functie de emotii, nevoi si ingrijorari.

   Incepand de la 2 luni si jumatate, copilul descopera placerea emiterii de sunete, Incepand sa gangureasca. Va emite vocale (a, e, i , o , u, I, a) si consoane pentru placerea de a se auzi.

  Intre 4-5 luni, copilul va folosi tipatul pentru a protesta la indepartarea mamei. In jurul varstei de 6 luni se instaleaza lalalizarea care consta intr-o autoimitare a propriilor sunete, in repetarea unor silabe.

   Toate obiectele din jurul copilului precum si actiunile realizate de mama sau de ceilalti membri ai familiei trebuie denumite permanent: "Acum mergem sa strangem jucariile de pe covor. Pun ursuletul la loc, pun masinuta la loc, acum iau mingea".

   Trebuie formata capacitatea de recunoastere a sunetelor prin jocuri ca:

   - recunoasterea vocii adultilor (unul dintre parinti il striga, copilul priveste catre cel care l-a strigat);    - telefonul fara fir, joc care poate fi jucat dupa ce incepe sa vorbeasca bine: copilului i se spune la ureche un cuvant, el trebuind sa-i spuna altui copil ce a inteles;    - imitarea unor sunete: joc recomandat dupa 9 luni, cand apare imitatia (cu spatele la copil pronuntIm un sunet pe care el il pronunta bine, iar copilul va trebui sa ne imite).

   In jurul varstei de 9 luni, apare semnificatia verbala, copilul utilizand acum anumite grupuri de vocale si consoane pentru a solicita ceva, de exemplu: ma – pentru a o chema pe mama; pa - pa pentru a cere mancare, etc. La aceasta varsta este foarte important sa comunicam permanent cu copilul si sa-i denumim, in mod frecvent, obiectele din jurul lui. Copilul trece acum la faza lingvistica a limbajului, el reusind sa reproduca anumite cuvinte si sa le inteleaga. El va fi ajutat sa inteleaga mai repede ceea ce se vorbeste in jurul sau daca il stimulam prin jocuri, ca in exemplul urmator:    - Ii aratam o jucarie pe care o si denumim: ursuletul. Asezam jucaria pe masa si il rugam sa ne-o aduca. Dupa ce a indeplinit corect sarcina, schimbam jucaria si repetam procedura. Cu timpul, asezam pe masa inca o jucarie si apoi din ce in ce mai multe jucarii si il rugam sa ne aduca o jucarie anume din cele expuse.

   Veti observa ca, dupa un anumit timp, copilul va fi cel care va initia jocul, aducandu-va o jucarie de pe masa, fara ca dumneavostra sa-i solicitati acest lucru.    - Rugati-l sa duca un obiect tatalui-fratelui lui: "Du-i masinuta lui tati!" Daca nu reactioneaza, mergeti cu el si duceti masinuta tatalui care trebuie sa se arate Incantat. Veti proceda astfel, pana cand va merge singur sa inmaneze obiectul tatalui. La Intelegere cu tatal, ii veti solicita apoi sa va aduca obiecte pe care acesta i le va da.    - Aratati-i harti, pliante cu animale si denumiti fiecare animal in parte, indicandu-l cu degetul, si eventual articuland sunetele pe care acesta le scoate. Dupa un timp cereti-i sa va indice un anumit animal de pe pliant. Procedati la fel si pentru flori, fructe, legume, culori, etc.    - I se arata la o papusa ochii, gura si nasul. I se cere apoi sa le arate. Dupa ce realizeaza cu succes ceea ce i s-a cerut, este invatat sa indice componentele fetei la o alta persoana (mama), precum si pe ale sale. De fiecare data cand reuseste sa realizeze ceea ce i-a fost solicitat trebuie laudat, recompensat cu aplauze si cu un zambet. Daca nu reuseste sau nu vrea sa realizeze sarcina, nu trebuie certat ci incurajat prin exemplul personal, sau amanat jocul pentru alta data cand copilul va fi mai receptiv.

   Asocierea fonemului, intentiei si intelegerii cuvantului caracterizeaza debutul fazei lingvistice. Astfel, catre 10 - 12 luni, incearca cu sau fara succes, sa reproduca anumite cuvinte pronuntate de cei din jurul sau (faza ecolalica).

   Intre 12-15 luni apar primele cuvinte care, in general, ii exprima starile, dorintele si nevoile, mama, tata, apa, ham, papa, etc. Ordinea utilizarii cuvintelor difera de la un copil la altul, in functie de ceea ce este important pentru fiecare. Anumiti copii spun mai intai mama dar altii pot spune tata, dada, papa, apa, etc.

   Intre 15 - 17 luni copilul va descoperi forta cuvantului "nu", el il va utiliza foarte frecvent, nu din rasfat, ci pentru a-si dovedi independenta fata de ceilalti din familie.

   Pana la 18 luni, copilul se exprima utilizand cuvantul-fraza, adica foloseste un singur cuvant pentru a exprima o fraza Intreaga. De exemplu: "Ate" semnificand "Mama, vreau lapte". Pentru a se face inteles utilizeaza si gesturi si intonatii ale vocii. Acum, copilul are un vocabular de cca 20 cuvinte. Este timpul sa i se citeasca carti cu povesti si poezii, cu multe imagini si cu text usor de Inteles, adaptat pentru copiii mici.

   Dupa 18 luni, va construi primele propozitii simple, formate din 2,3 cuvinte, fara cuvinte de legatura. Acestea au un stil telegrafic: "Mama papa" semnafacand "Mama mi-e foame si vreau sa mananc".

   Din punctul de vedere al folosirii diverselor categorii de cuvinte, substativele apar primele, iar verbul, pana la 4 ani, este folosit In special In prezent.

   In primul an de viata, viteza de achizitie a limbajului este lenta, ea crescand substantial spre sfarsitul celui de-al doilea an de viata. Achizitia limbajului impune copilului eforturi mari, el reusind sa construiasca corect o fraza abia dupa mai multe incercari. Cazurile de intarziere in limbaj sunt adesea explicate prin utilizarea gesturilor in mod eficient pentru copil, acesta fiind inteles de adultii din jurul sau si astfel nemaifiind nevoie sa invete sa vorbeasca. Un retard in limbaj nu inseamna in mod necesar un retard mental, unii copii normali incepand sa vorbeasca dupa 2, 3 ani. Dorothea McCarthz a observat ca evenimentele noi, calatoriile duc la marirea vocabularului copilului mai ales In ceea ce priveste substantivele. In general, copilul merge Inainte de a vorbi, contrariul se observa la fete si la copiii precoce.

   Odata cu cresterea in varsta, vocabularul copilului se va imbogati, ritmul de asimilare al limbajului fiind foarte mare, astfel ca, la 24 de luni, copilul este capabil, in majoritatea cazurilor, sa formeze propozitii cu cuvinte de legatura. Vocabularul este de cca 50 cuvinte, putand sa ajunga dupa 27 luni la 300 cuvinte. Cu toate acestea, este destul de limitat, copilul folosind anumite cuvinte cu sens generalizat: mama (pentru orice femeie), bebe (orice copil). Copilul incepe sa utilizeze verbul, construind fraze scurte, dar nu mereu corecte gramatical. Vorbeste inca despre el la persoana a III-a.

   Intre 2 ani - 2 ani si jumatate. Incepe sa foloseasca adjectivele posesive si pronumele personal "eu", copilul Incepand ca fie constient de propria identitate. Apar sunetele mai complexe din punct de vedere al pronuntiei: s, z, j, ci, gi, ge, t, r. Incepe sa respecte locul cuvintelor in fraza, concordanta de timp, acordul de caz, formele de plural si de gen- Ingelege foarte bine ce i se spune. Reuseste sa retina si sa execute doua ordine date in acelati timp, de exemplu: "mergi la bucatarie si adu-mi cartea de pe masa!".

   Este momentul sa Invete poezii si cantece scurte, simple, haioase, pe care sa le inteleaga si pe care sa le reproduca cu placere.

   Dupa trei ani copilul poate repeta corect o fraza de 6 silabe si este capabil sa sustina o conversatie scurta. El se exprima de cele mai multe ori In mod coerent, chiar daca exista anumite cuvinte mai dificile pe care nu le poate pronunta. Anumite consoane pot ridica probleme: r, s, z, t, dar, de cele mai multe ori, se corecteaza singur pana la varsta de 5 ani. Nu este indicata corectarea lor la aceasta varsta. Vocabularul este de 800-1000 cuvinte, foloseste pronumele personale. Ii face mare placere sa invete cantece, poezii, sa asculte povesti.

   Este varsta intrebarilor "de ce?, cine?, cum?", de multe ori punand rabdarea parintilor la incercare. Cu toate acestea, pentru a-l ajuta sa cunoasca lumea in care traieste, parintii trebuie sa fie disponibili si sa-i raspunda intr-un mod cat mai simplu, pentru a fi intelesi de catre copil.

   La 4 ani este in stare sa construiasca o fraza completa cu 6-8 cuvinte si sa stapaneasca intonatia. Limbajul lui se apropie destul de mult de al adultului, insa procesul de invatare nu este finalizat, copilul mai face din cand In cand greseli gramaticale. Percepe destul de bine spatiul si timpul reusind sa se descurce cu notiuni de genul: astazi, maine, ieri, acolo, aici, sub, pe, etc. Are un vocabular de aproximativ 1500 – 1700 cuvinte.

   Dupa 5 ani, copilul vorbeste corect, are notiuni de marime (mai mare, mai mic), de cantitate (mai mult, mai putin) si este pregatit pentru invatarea scris-cititului. In cazul in care copilul mai are dificultati In pronuntarea anumitor sunete, parintii trebuie sa consulte un logoped, pentru ca acestea se vor reflecta si In limbajul scris si vor duce la obtinerea unor rezultate slabe la scoala. In timp, greselile de pronuntie si de scriere se automatizeaza si devin foarte greu de corectat.

   Trebuie precizat ca, pana la 5 ani, tulburarile de limbaj sunt fiziologice si nu necesita corectare, acestea fiind chiar daunatoare, accentul trebuie pus pe achizitia de cuvinte, pe imbogatirea vocabularului. Dupa 5 ani, daca tulburarile de pronuntie persista, trebuie orientat catre servicii logopedice.

   Cei din anturajul copilului cu tulburari de limbaj nu trebuie sa ironizeze copilul, in incercarea de a-l corecta, pentru ca aceasta poate duce la complicatii de natura psihologica, materializate prin refuzul sau frica copilului

de a vorbi (balbaiala, mutism electiv).

  Cele mai frecvente tulburari de limbaj, dupa 5 ani, sunt:    - Sigmatismul/parasigmatismul (tulburari de pronuntare a sunetelor s, z, s, j, ce, ci, ge, gi, t)    - Rotacism/pararotacism (tulburari de pronuntare a sunetului r). Pozitia corecta de pronuntare este: pentru s, z- cu varful limbii la baza dintilor de jos, pentru s, j- cu varful limbii pe cerul gurii, pentru t, t- pe linia de unire a dintilor superiori cu cei inferiori, pentru ce, ci- pe alveolele dintilor superiori. Sunetul r se pronunta prin vibrarea succesiva a limbii la radacina dintilor de sus.

   Este foarte important ca parintele sa ofere un model de pronuntare corect, deoarece copilul imita pronuntia adultilor din jur. Sunt sanse foarte mari ca un parinte cu tulburari de limbaj sa aiba un copil cu aceleasi tulburari.

   In cazul In care copilul face terapie logopedica, pentru realizarea unor progrese vizibile, Intr-un timp cat mai scurt, parintele trebuie sa lucreze zilnic cu copilul, in special in vederea intaririi musculaturii aparatului fonoarticulator.

   Foarte utile in stimularea dezvoltarii limbajului si in prevenirea tulburarilor de limbaj sunt urmatoarele exercitii motrice, verbale si de respiratie:    - rotirea bratelor;    - rotirea capului;    - deschiderea/inchiderea pumnului;    - aplaudatul;    - deschiderea/inchiderea gurii;    - umflarea obrajilor;    - trecerea aerului dintr-un obraz in altul;    - ridicarea limbii pe cerul gurii si apoi coborarea ei catre dintii inferiori;    - rotirea limbii in gura;    - tuguierea si intinderea buzelor in zambet;    - vibrarea buzelor;    - muscarea buzei superioare/inferioare;    - miscarea limbii dintr-un obraz in altul    - aburirea unei oglinzi;    - suflatul in instrumente muzicale;    - inspiratia pe nas / expiratia pe gura si invers;    - sustinerea in aer a unui fulg prin suflare;    - incurajarea tipetelor si a cantatului.

   Pentru dezvoltarea vocabularului se vor avea in vedere urmatoarele etape progresive:    - Invatarea numelor de obiecte, persoane familiare, partile corpului avand suport concret (ex.: "Acesta este ochiul.", "El este Mihai.");    - Invatarea unor nume de obiecte dupa imagini (i se arata imagini cu animale, insecte, pasari, etc. si ii sunt denumite fiecare in parte);    - executarea de catre copil a unor comenzi simple (invatarea verbului). Ex.: "Vino!", "Stai!", "Mananca!";    - construirea unei propozitii simple formate din subiect+predicat (ex.: "Andrei pleaca");    - Invatarea adjectivelor (insusiri, culori, forme, dimensiuni, etc.). Ex.: "Mingea este frumoasa / rosie / rotunda / mare.";    - Invatarea adverbelor (cantitati, pozitii, etc.). Ex. "Eu am multe / putine bomboane. Du-te acolo!";    - construirea unor propozitii compuse. Ex.: "Eu merg la munte/mare.".

   Copilul trebuie incurajat continuu sa se exprime, chiar daca ceea ce spune, la inceput, nu are inteles pentru noi sau nu se prezinta intr-o forma gramaticala corecta.

   In scopul stimularii dezvoltarii limbajului verbal, in special la copiii cu handicap mental dar si la copiii normali, sunt recomandate anumite exercitii motrice si verbale:  1. antrenarea suflului respirator    - sustinerea in aer a unui fulg;    - cu ajutorul spirometrului;    - Incurajarea tipetelor si a cantatului, etc.  2. antrenarea muschilor obrajilor    - prin imitatie    - umflarea obrajilor    - tuguierea buzelor  3. antrenarea muschilor limbii (recomandate in special copiilor cu sindromul Down)    - atingerea de dintii de sus/jos, de comisura dreapta/stanga a buzelor, scoaterea limbii.  4. antrenarea muschilor buzelor    - prinderea unui obiect cu buzele    - tuguierea buzelor, strans    - rotunjirea buzelor.

   Pentru dezvoltarea vocabularului se vor avea In vedere urmatoarele etape progresive:    - folosirea de suport concret pentru Invatarea numelor de obiecte (nume de obiecte si persoane familiare, partile corpului)    - invatarea unor nume de obiecte dupa imagini    - executarea de catre copil a unor comenzi simple (invatarea verbului)    - construirea unei propozitii simple formata din subiect + predicat    - invatarea adjectivelor (insusiri, culori, forme, dimensiuni, etc.)    - invatarea adverbelor (cantitati, pozitii, etc.)    - construirea unor propozitii compuse.

   Copilul trebuie incurajat continuu sa se exprime, chiar daca ceea ce spune, la inceput, nu are inteles pentru noi sau nu se prezinta intr-o forma gramaticala corecta. Actiunea de corectare a limbajului copilului nu trebuie facuta la intamplare, ci planificata cu grija, sub atenta indrumare a logopedului.

   Exercitii pentru balbaiala:    - pentru respiratie diafragmatica    - respiratie lenta, profunda in pozitie orizontala (in acelasi timp cu parintele)    - respiratie lenta, profunda in pozitie verticala (in acelasi timp cu parintele)    - ciclu respirator (5 secunde inspiratie + 8 secunde expiratie) - pauza - ciclu respirator    - ridicarea bratelor pe inspiratie - coborarea bratelor pe expiratie    - umflarea baloanelor    - stingerea lumanarii    - 2 pasi inspiratie - 2 pasi expiratie    - de fonatie    - inspiratie - expiratie + articularea soptita a unei vocale    - inspiratie - expiratie + articularea soptita a unei consoane fricative (f, v)    - de articulatie    - pronuntarea pe silabe a unui text sau poezie + bataie din