Educarea consumatorilor in sala de clasa Manual de Baza

Reteaua E-CONS, Comenius 3 www.e-cons.net

Cuprins 1.- INTRODUCERE 1.1- Ce este RETEAUA E-CONS? 1.2- Consumul in lumea actuala 1.3- Utilizarea acestui material didactic 2.- DE CE ESTE NECESARA DEZVOLTAREA PROIECTELOR PENTRU EDUCATIA CONSUMATORILOR IN SCOLI? 2.1- Deoarece este o nevoie sociala 2.2- Deoarece este fundamentala intr-un nou model educational care isi propune sa predea valori si drepturi umane 2.3- Deoarece a fost recunoscuta atat din punct de vedere legal cat si practic in multe tari 3.- EDUCAREA CONSUMATORILOR IN TARA NOASTRA 3.1- Reflectarea educatiei consumatorilor in programa 3.2- Resurse si materiale 3.3- Proiectele Comenius 1 4.- CE DORIM SA INFAPTUIM PRIN ACESTE PROIECTE? 4.1- Sa atingem scopurile educationale in randul elevilor 4.2- Sa atingem scopurile legate de centrul scolar si comunitatea scolara in general 5.- CUM PUTEM APLICA ACESTE PROIECTE IN SALA DE CLASA 5.1- Ce elemente putem cuprinde in proiecte? 5.2- Ce tipuri de modele sunt de obicei utilizate pentru dezvoltarea proiectelor intr-o sala de clasa? 6.- CE STRATEGII METODOLOGICE S-AU DOVEDIT FOLOSITOARE PENTRU DEZVOLTAREA EDUCTATIEI CONSUMATORULUI? 6.1- O privire in detaliu a scolilor si Educarea Consumatorilor 6.2- O privire in detaliu a etapelor 6.3- Cateva considerente generale in privinta tipului de metodologii folosite 6.4- O serie de metode cu care se poate lucra 6.5- Metodologia specifica rezultata din experienta internationala Tehnici pentru aflarea stadiului proceselor productive, cercetari a tuturor agentilor de pe piata Tehnici comportamentale pentru un consumator informat Tehnici pentru fixarea conceptelor, dezvoltarea procedurilor si observarea comportamentelor. 7.- IMPORTANTA EVALUARII 7.1- Evaluarea programelor de educatie a consumatorilor 7.2- Indicatori pentru evaluarea programelor

7.3 Criterii si indicatori pentru evaluarea proiectelor Comenius 8.- NOTE PENTRU DEZVOLTAREA PROIECTELOR DE EDUCATIE IN SCOLI Brosura 1: Alimente Brosura 2: Cumparaturile in secolul 21 Brosura 3: Utilizatori de servicii Brosura 4: Casa Brosura 5: Advertising si Media Brosura 6: Jocuri, jucarii si altele Brosura 7: Sanatate si siguranta Brosura 8: Consumul ecologic Brosura 9: Aprecierea propriului corp Brosura 10: Consumatorii informati 9.- MENTIUNI PENTRU DEZVOLTAREA PROIECTELOR ORGANIZATII PUBLICE SI ORGANIZATII DE CONSUMATORI 9.1- Suport strategic pentru profesori 9.2- Promovarea proiectelor de dezvoltare a programei scolare 9.3- Promovarea crearii de grupuri formate din tineri cercetatori 9.4- Scoli sau Centre de Training (Specializare) 9.5- Propuneri pentru alte activitati de dezvoltare 10.- IN CELE DIN URMA ACTIUNEA ESTE CEA MAI IMPORTANTA DE CATRE

1. INTRODUCERE 1.1 Ce este Reteaua E-CONS? Reteaua E-CONS este o Retea tematica europeana care activeaza in domeniul Educarii Consumatorului. S-a infiintat in septembrie 2004 ca un proiect Comenius 3Socrates fiind finantata partial de Comisia Europeana. In momentul infiintarii era formata din 28 de parteneri din 19 tari, 195 organizatii colaboratoare si 849 de centre scolare din 23 de tari. Se spera ca proiectul sa obtina un rol permanent si sa isi extinda aria de influenta peste toate tarile europene. Prima intalnire europeana a avut loc in mai 2005 la care au participa 250 de persoane din tarile membre ale Retelei E-CONS (reprezentanti ai organizatiilor de consumatori, organizatii publice si profesorii principali). La aceasta intalnire au fost tinute 36 de prezentari de catre experti si mai ales de catre profesorii implicati in domeniul Educatiei Consumatorilor. (toate acestea putand fi gasite pe site-ul web al Retelei E-CONS). La intalnire s-a ratificat sarcina Retelei de a continua sa isi acorde sprijinul pentru munca profesorilor, precum si nevoia de a incuraja aceasta munca in viitor. Din acest motiv, precum spunea Jose Luis Sampedro in discursul sau de introducere Educatia este cheia absoluta atat pentru aceasta cat si pentru toate problemele. Educatia este vitala pentru constientizarea consumatorilor. Toate actiunile intreprinse cu acest scop fiind fundamentale. 1.2 Consumul in lumea actuala Consumul este un factor care are o influenta structurala reprezentand un factor cheie la nivelul in care actioneaza lumea globalizata in care traim. Relatiile sociale sunt contaminate de virusul consumului care ajunge in locurile cele mai neasteptate. Nivelul la care s-a ajuns in acest sens ne conduce la intrebarea: Se consuma ca sa se traiasca, sau se traieste ca sa se consume? Dorinta de a consuma (pentru satisfacerea nevoilor reale sau ireale) apare in orice domeniu. Consumul, inafara nevoilor de baza, creeaza iluzii, frustrari si dependenta. Advertising-ul nu este o parte inocenta in procesul iresponsabil de consum cu care ne confruntam, ci este cel mai competent purtator de cuvant indeplinind rolul de ghid al orbului care ne conduce spre consum. Acest lucru se aseamana cu sloganul unui joc de fotbal: Este ca si cum cineva ar gandi pentru tine, ca si cum ar exista un al XII-lea jucator care iti spune ce sa faci. Dar advertising-ul nu iti spune numai ce ar trebui sa cumperi, ci mai degraba, prin tehnicile sale rafinate te determina sa cumperi sau sa vrei sa cumperi. Efectele hipnotice ale produsului care reuseste sa ne controleze sunt de scurta durata, aproape imediat aparand o noua nevoie sau o noua dependenta. Consumul inlocuieste idealuri politice sau religioase devenind o noua ideologie care se bazeaza pe cel mai mare numar imaginabil de adepti. Templele sale (centrele de cumparaturi) fiind pline de credinciosi practicanti. Astfel, cand vorbim despre consum trebuie sa vorbim despre consumul responsabil si dezvoltarea normala. Adica, la planificarea dezvoltarilor viitoare trebuie sa

ne gandim la ce am spus si am facut pana in momentul de fata (aici consumatorii au mai putine lucruri de expus) si la deciderea consumului (unde consumatorii au un rol important) trebuiesc considerate nu numai aspectele economice, ci diferite aspecte cum ar fi modul in care s-a realizat produsul, care au fost efectele acestei productii asupra mediului inconjurator, daca indivizii implicati in proces au fost tratati corect de catre angajator, daca produsul a fost etichetat sau promovat fara a distorsiona atributele produsului, etc. Aceste aspecte au o implicare clara in protejarea mediului, a conditiilor de munca a oamenilor din spatele produselor, cumpararea rationala a produselor necesare, cunoasterea de a alege, etc. Cu alte cuvinte, trebuie sa fim constienti ca de fiecare data cand cumparam ceva lasam votul nostru intr-un bol de sticla care face lumea sa avanseze intr-o directie sau alta. Actul cumpararii, a cunsumului, a utilizarii bunurilor, serviciilor sau produselor diferite nu este un act neutru ci unul care are o influenta decisiva la construirea lumii in care traim. De aceea consumatorul responsabil este consumatorul constient ca el sau ea este cetatean al lumii si se poarta ca atare. Ca si consumatori, noi trebuie sa constientizam ca actionarea in acest sens, inafara indeplinirii propriilor noastre nevoi seminifica colaborarea la procesul de productie care are la randul sau repercursiuni sociale si ecologice. Pentru a fi consumatori responsabili ar trebui sa pastram in minte practicile afacerii din spatele produselor, sa ne gandim daca suntem de acord cu acestea si daca le acordam suport si ajutor prin achizitia produsului. 1.3 Utilizarea acestui material didactic Materialul didactic prezentat aici este structurat in 10 sectiuni care au fost prezentate la Cuprins si pe care le consideram de baza pentru dezvoltarea proiectelor din domeniul Protectiei Consumatorului. Acestea urmaresc: 1.- O introducere (prezenta) in care se prezinta, in termeni generali, Reteaua E-CONS, problemele intalnite in societatea de consum si utilizarea materialului. 2.- O justificare pentru nevoia de a dezvolta Educatia Consumatorilor ca o parte importanta din partea integrala a educatiei elevilor. 3.- O privire in detaliu a felului in care Educatia Consumatorilor este reflectata in programa scolara a tarii noastre; de ce resurse dispun profesorii pentru dezvoltare, si ce trebuie sa faca daca doresc sa dezvolte un proiect Comenius 1. 4.- Propunem tintele pe care dorim sa le atingem in aplicarea proiectelor de Educatie a Consumatorilor. 5.- Dam idei despre modul de aplicare a proiectelor in sala de clasa (modele de continut si desfasurare). 6.- Strategii metodologice functionale sunt propuse bazate pe definirea conceptului de Educatie a Consumatorilor.

7.- Discutii despre importanta evaluarii, ce ar trebui sa contina o evaluare oferind etaloane de urmarit in evaluarea acestor proiecte, precum si criterii si indicatori folositori pentru evaluarea proiectelor Comenius. 8.- Propuneri a unei serii de sugestii pentru dezvoltarea proiectelor corespunzatoare unei lungi liste de domenii subiective, indicand varsta destinatarilor precum si activitatile si continuturile posibile. 9.- Oferim idei folositoare pentru dezvoltarea proiectelor de Educare a Consumatorilor de catre organizatiile publice sau private. 10.- La finalul cartii acentuam importanta actionarii efective. In acest simplu manual pus la dispozitie de Reteaua E-CONS pentru profesorii din domeniul consumului, ne propunem sa contribuim cu aspecte concrete care pot sa dovedeasca faptul ca Educarea Consumatorului poate sa acopere doua obiective majore in educatie: contribuie la educarea integrala a elevilor, educandu-i in rolul lor de consumatori; si contribuind la educarea lor initiala sau stiintifica care ii va ajuta sa continue procesul de invatare de-a lungul intregii lor vieti. Se observa astfel doua directii clare in care se poate utiliza: Profesorii care s-au ocupat de proiecte de Educare a Consumatorilor sau care intalnesc acest domeni pentru prima oara; in primul caz pentru a-i ajuta pe acestia sa realizeze in ce fel activitatea pe care o desfasoara se aseamana sau difera de activitatile prezentate in manual, in acest fel desfasurandu-se un proces de invatare mutuala (noi suntem desigur deschisi la comentariile dumneavoastra); iar in al doilea caz deoarece se poate utiliza ca un ghid pentru facilitarea muncii in sala de clasa. Organizatii publice si private care pot influenta Educarea Consumatorilor in orice fel, putand sa gaseasca idei care sa ii ajute la dezvoltarea de proiecte in acest domeniu unde principalii actori ar trebui sa fie profesorii, elevii si comunitatea educationala. Oricum, aceste entitati pot sa joace un rol cheie pentru ca centrele scolare sa fie aprovizionate cu materiale, resurse, idei si ajutor pentru a-si desfasura procesul de predare; si pentru a determina societatea, publicul si organizatiile guvernamentale sa inteleaga nevoia pentru educarea consumatorului. Acest material nu este definitiv si poate fi modificat, adaugat sau adaptat nevoilor fiecarui utilizator, care este invitat sa isi trimita ideile, criticile si propunerile pentru ca noi sa putem sa avansam pe calea educatiei consumatorilor.

2. DE CE ESTE NECESARA DEZVOLTAREA PROIECTELOR PENTRU EDUCATIA CONSUMATORILOR IN SCOLI? 2.1 Deoarece este o nevoie sociala Cand se vorbeste despre consum ne referim la alimente, casa, muzica, imbracaminte, calatorii, servicii, mii de produse in vitrine si mii de vise nascute de advertising in fiecare zi. Cand vorbim despre Educarea Consumatorilor ne referim la nevoia sociala de a dezvolta o serie de actiuni educationale care, indreptate catre cetateni la o varsta cat mai frageda, sa reuseasca sa ofere cunostinte si sa dezvolte obiceiuri si atitudini critice si responsabile pentru a fi capabili sa patrunda pe piata gigantica ce reprezinta societatea din ziua de azi. Pentru a dezvolta aceste actiuni educationale, scoala, care de-a lungul istoriei sale a raspuns nevoilor societatii, se dovedeste a fi mediul ideal pentru efectuarea Educatiei Consumatorilor. 2.2 Deoarece este fundamentala intr-un model educational care isi propune sa predea valori ale drepturilor umane In prezent scolile trec printr-o transformare importanta prin constructia unui model educational care are in centru persoana si nevoia sa de a primi o educatie cat mai completa. UNESCO a declarat perioada 2005-2014 deceniul Educatiei pentru Dezvoltarea Rationala, iar anul 2007, anul Consumului Rational. In acest caz nu au nici un rol cei patru piloni ai educatiei din secolul XXI care apar in raportul UNESCO a Comisiei Internationale de Educatie pentru secolul XXI, comisie condusa de Jacques Delors: Invata sa cunosti Invata sa faci Invatati sa traiti impreuna Invatati sa traiti cu altii Invata sa fii. In acest caz, Educatia valorilor si Educatia pentru cetatenie sunt puncte esentiale de referinta pentru dezvoltarea programei scolare in orice tara. Daca se educa in spiritul valorilor umane, oricare ar fi acestea, va trebui sa tinem seama si de drepturile umane; iar daca vorbim despre drepturi, trebuie sa ne referim si la obligatii sau responsabilitati. Nu exista nici o indoiala ca in educatia integrala a cetatenilor, Educatia Consumatorilor are un rol important. 2.3 Deoarece a fost recunoscuta atat din punct de vedere legal cat si practic in multe tari Educatia Consumatorilor este intr-o masura mai mica sau mai mare o realitate in mii de scoli din intreaga Europa. Sub protectia politicilor de dezvoltare a protectiei consumatorilor promovate de Comisia Europeana, care a subliniat importanta Educatiei Consumatorilor prin schimbarile educative care au aparut in scoli in ultimii ani. Educatia Consumatorilor a pus accentul pe nevoia de a educa pentru viata, deci, materia Educatia Consumatorilor nu mai este un element strain practic in nici o tara din Europa. Merita evidentiata Opinia Comitetului European Social si Economic despre subiectul Educarea Consumatorilor (2003/C 133/01): Din punct de vedere etnic, este importanta conceperea materialelor educative si a mijloacelor destinate asigurarii consumatorilor atat de cunostinte cat si de calitati pentru a putea actiona. Aceste

materiale si mijloace trebuie sa fie atractive si capabile sa motiveze si sa trezeasca interesul utilizatorilor potentiali. Acesta este unul din motivele care ne-au determinat sa cream acest manual de baza pentru Educarea Consumatorilor. Am vrea sa evidentiem pe scurt care este situatia in sfera educativa a Educatiei Consumatorilor in tarile membre Retelei E-CONS: ANALIZA NEVOILOR DE EDUCARE A CONSUMATORILOR IN FIECARE TARA Tara Situatia curenta a Educatiei Alte nevoi si circumstante Consumatorului Educatia Consumatorilor a fost introdusa in Este necesar suport tehnologic, Belgia programele Scolilor Primare si Secundare in pentru consolidarea muncii depuse, comunitatea vorbitoare de limba franceza de cursuri de specializare si materiale mai mult de 25 de ani. In scolile din partea didactice. Dezvoltarea unei retele flamanda este un element care trebuie sa fie locale care sa pastreze contactul cu integrat in mod obligatoriu si explicit in profesorii. Intarirea suportului pentru programa scolara. integrarea in scolile din partea Flamanda. Teme despre consum sunt introduse intr-un Consolidarea muncii efectuate, Germania fel sau altul in programa scolara germana, incurajarea profesorilor cu traininguri insa informatiile care sunt predate sunt de si materiale didactice inovative. multe ori insuficiente. Dezvoltarea unei retele locale. Grecia Educarea Consumatorilor reprezinta o parte din programa ca optionala pentru profesori. Exista o Retea locala (EKPIZO) si ONG-uri care au activate de multi ani in acest domeniu. Nevoi structurale, de traininguri profesionale si materiale. Dezvoltarea, consolidarea si expansiunea retelei locale

O cooperare mai accentuata intre Programele de Educatie a Consumatorilor Ministerul Educatiei, Organizatiile de sunt efectuate in timpul orelor scolare. Insa Consumatori si ONG-uri, mai multe in Ciclul Secundar este practicat numai in resurse. ore suplimentare inafara orarului normal al scolilor. Spania Educatia Consumatorilor face parte din programa ca un element extra-curicular, fiind obligatoriu pentru profesori. Exista o retea locala cu o acoperire mare integrata in multe scoli. De asemenea este prevazuta si un suport amplu din partea institutiilor publice. Consolidarea muncii facute, training si materiale didactice fiind cerute. Extinderea si consolidarea retelei locale. Capacitatea pentru a indeplini cererea mare de profesori.

Franta

Nu este inclusa in programa scolara desi se Nevoi structurale necesare pentru recomanda aplicarea educatiei in scolile care introducerea in programa scolara, doresc sa o utilizeze ca instrument didactic. training si materiale didactice. Dezvoltarea, consolidarea si extinderea unei retele locale.

Italia

Educatia Consumatorilor nu face parte din programa scolara iar profesorii se folosesc de aceasta materie in mod optional ca un instrument didactic. Exista o retea locala. Nu este o materie obligatorie dar educatia consumatorilor din scoli este considerata foarte importanta in invatarea tinerilor cum sa consume intr-un mod rational. Educatia Consumatorilor este prezenta in programa scolara ca fiind optionala. Exista o retea locala bine structurata. Se bazeaza pe suportul institutiilor publice. Educarea Consumatorilor nu este o materie completa, insa temele pe care le trateaza sunt incluse in problema cetateniei (ca tema principala), personala, sociala si educatia sanatatii. Nu este obligatorie in scoli, fiind insa inclusa in anumite cursuri universitare: sociologie, sociologie economica, administrarea afacerii, comportamentul consumatorului si psihologie in domeniul turismului. Schimbarea s-a produs rapid, iar consumatorii nu isi cunosc inca drepturile in Comunitatea Europeana. Consumatorii vor beneficia de pe urma acestui lucru, insa este necesara introducerea educatiei consumatorilor in scoli cat mai curand cu putinta. Educatia Consumatorilor este inclusa deja in Programa Scolara insa integrata in celelalte subiecte. O importanta speciala este acordata intrebarilor legate de drepturile si sanatatea consumatorilor. Profesorii nu sunt destul de familiarizati cu aceste teme, acestea nefiind tratate intr-o maniera corespunzatoare.

Nevoi structurale, de traininguri profesionale si materiale. Dezvoltarea, consolidarea si expansiunea retelei locale. Nevoi structurale, de traininguri profesionale si materiale. Dezvoltarea, consolidarea si expansiunea retelei locale. Suport tehnologic, consolidarea muncii facute, traininguri si materiale didactice. Extinderea si consolidarea retelei locale. Nevoi structurale, de traininguri profesionale si materiale. Dezvoltarea, consolidarea si expansiunea retelei locale. Nevoi structurale, de traininguri profesionale si materiale. Dezvoltarea, consolidarea si expansiunea retelei locale. Introducerea Educatiei Consumatorilor in scoli. Suport tehnologic, consolidarea muncii facute, training si material didactic.

Luxembourg

Portugalia

Marea Britanie

Bulgaria

Republica Ceha

Cipru

Suport tehnologic, consolidarea muncii facute, training si material didactic. Dezvoltarea unei retele locale mai mari pentru a intari munca facuta.

Letonia

Educatia Consumatorilor nu este inclusa in Nevoi structurale, de traininguri si materiale. mod obligatoriu in scoli dar atentia este profesionale consolidarea si crescuta pentru acest domeniu. Proiectele Dezvoltarea,

incep sa se dezvolte in acest domeniu. Lituania Educatia Consumatorilor nu este introdusa in programa scolara, dar guvernul a adoptat de curand o strategie pentru integrarea sa. Astfel, aceasta incepe sa fie introdusa la nivele diferite de educatie. Educatia Consumatorilor nu este inclusa in Programa. Ar trebui inclusa din mai multe motive: economia de piata din tara este la inceput si este necesara constientizarea functionarii sistemului economic pentru a-i determina pe consumatori sa constientizeze efectele actiunilor lor asupra sanatatii proprii, mediului inconjurator si societatii. Desi Educatia Consumatorilor este esentiala, aceasta practic nu exista in Polonia. Singurele activitati specifice dezvoltate sunt acelea coordonate de asociatiile de consumatori. Educatia Consumatorilor este unul din domeniile cu nevoia cea mai mare de dezvoltare. Este inclusa in Programa ca fiind optionala, in principal in orele de dirigentie impreuna cu alte teme (cum ar fi educatia sociala si altele). In mod asemanator exista si o materie optionala privind educatia pentru o nutritie sanatoasa, in care este inclusa si Educatia Consumatorilor. Educatia Consumatorilor este necesara deoarece consumatorii au un nivel scazut de cunostinte legate de drepturile lor. Legea Protectiei Consumatorului prevede la unul din punctele sale ca Programa Scolara pentru ciclul primar si secundar trebuie sa cuprinda cunostinte de baza ale protectiei consumatorilor, insa pentru moment acest lucru nu este aplicat, aceasta tara dorind sa participe la acest proiect pentru a rezolva situatia.

expansiunea retelei locale. Suport tehnologic, traininguri pentru profesori pentru dezvoltarea posibilitatilor in programa. Nevoi structurale pentru a impulsiona dezvoltarea unei retele locale mai mari. Nevoi structurale pentru introducerea Educatiei Consumatorilor in Programa. Suport tehnologic pentru a consolida munca deja inceputa, traininguri si materiale didactice, dezvoltarea si intarirea unei retele locale intinse. Nevoi structurale, de traininguri profesionale si materiale. Dezvoltarea, consolidarea si expansiunea retelei locale. Nevoi structurale, de traininguri profesionale si materiale. Dezvoltarea, consolidarea si expansiunea retelei locale.

Ungaria

Polonia

Romania

Slovenia

Suport tehnologic, training-ul profesorilor si materiale didactice. Nevoi structurale pentru introducerea Educatiei Consumatorilor in scoli. Posibilitati ale programei. Dezvoltarea unei retele locale intinse.

Slovacia

Educatia Consumatorilor nu este prezenta in programa in mod explicit dar este considerata foarte importanta in maniera prezenta. Munca la acest proiect ar putea incuraja profesorii sa creeze proiecte scolare in acest domeniu.

Suport tehnologic, training-ul profesorilor si materiale didactice. Nevoi structurale pentru introducerea Educatiei Consumatorilor in scoli. Posibilitati ale programei. Dezvoltarea unei retele locale intinse

3. EDUCAREA CONSUMATORILOR IN TARA NOASTRA 3.1 Reflectarea educatiei consumatorilor in Programa Scolara Introducerea Educatiei Sanatatii ca o materie in scolile romanesti este un pas important luand in considerare lipsa anterioara a unui program educational cuprinzator, coerent si integrat. Imbunatatirea serviciilor de sanatate nu este niciodata de ajuns pentru imbunatatirea sanatatii publice si nu isi atinge obiectivele decat daca eforturile sunt unite cu masurile de educare si informare pentru ca populatia sa aleaga un comportament sanatos. Initiind aceste eforturi la o varsta cat mai mica este singurul mod de a garanta cel mai mare efect. Scoala este locul ideal unde copii pot sa isi formeze ablititatile unor decizii responsabile si sa adopte stiluri de viata sanatoase pe termen lung. Acestea sunt factorii care au determinat Ministerul Educatiei sa creeze un program national care va presupune introducerea unei noi materii in scolile si liceele romanesti pentru copii si adolescentii din clasele 1-12. Programul Introducerea Educatiei in Scolile Romanesti a fost lansat de Ministrul Educatiei pe data de 10 decembrie 2001 prin formarea unui grup la a carei participare au luat parte ministere, agentii internationale si neguvernamentale, precum si organizatii din societatea civila care activau in domenii diferite legate de sanatate. Programul a fost posibil cu ajutorul financiar al donatorilor internationali UNICEF, UNFPA, USAID si Fundatia John Snow. In iunie 2003 o noua materie pentru Programa Scolara a fost publicata in Monitorul Ofical al Romaniei, si in acelasi timp ghidul stiintific pentru profesori a fost terminat, distribuindu-se 8000 de copii in scoli. Programul a inceput sa fie implementat in scoli incepand cu luna septembrie a anului 2003. Oricum, procesul de implementare a programului inca nu este incheiat deoarece ghidul didactic al profesorilor trebuie elaborat, iar profesorii care vor fi implicati in predarea acestei materii trebuiesc instruiti. Complexitatea acestei materii este reflectata de diversitatea temelor de sanatate carora li se adreseaza, fiind elaborate pentru clasele 1-12 (de la scoala primara pana in liceu). In aceasta materie se trateaza 9 teme majore: Sanatatea Reproducerii, Boli cu Transmitere Sexuala, Violenta in familie, Abuzul psihic si accidente, Anatomia si dezvoltarea corpului uman, Sanatatea mentala, Consumul de droguri si de substante toxice, Activitatile psihice si odihna, Sanatatea nutritionala, Igiena Individuala, Sanatatea mediului, Bioetica.

Principalele obiective ale Programului National de Educatie a Sanatatii Acoperind atatea teme legate de sanatate, precum si de abilitatile de integrare sociala pentru copii, adresandu-se tuturor varstelor din scoala primara pana la liceu, Programul National de Educatie a Sanatatii este unul dintre cele mai complexe programe de promovare a sanatatii care a fost vreodata conceput pentru scolile romanesti. Cu ajutorul eforturilor coordonate intr-o maniera sistematica, programul cuprinde aspecte ale sanatatii reproducerii, ale sanatatii nutritionale, consumul de droguri sau alte substante toxice, sanatate mentala, violenta si accidente, sanatatea mediului si alte probleme. Scopul programului este sa reprezinte baza comportamentului sanatos care sa se pastreze pe termen lung, construind o puternica incredere in sine si abilitati sociale care sa conduca la decizii zilnice luate individual pentru prevenirea bolilor, accidentelor sau factorilor de risc. Politica de sanatate implementata prin Programul National de Educatie a Sanatatii se adreseaza tuturor elevilor din Romania, incluzand nivelul primar, gimnazial si liceal (neincluzand nivelul universitar) si are urmatoarele obiective: - De a promova sanatatea si bunastarea elevului prin determinarea acestuia sa adopte un stil de viata sanatos pe termen lung. - De a promova o dezvoltare individuala sanatoasa a elevului prin construirea unei imagini pozitive despre sine prin dezvoltarea abilitatilor de a lua decizii responsabile, de a comunica si interactiona social, controla stresul si dezvolta o cariera personala. - Prevenirea accidentelor si comportamentelor nesanatoase, prevenirea atitudinilor negative despre sine, conflictelor interpersonale, marginalizarii si situatiilor de criza. Elementele componente ale Programelor de Educatie a Sanatatii sunt: Programul este compus din 10 componente majore: Accidente, violenta, abuz psihic si violenta in familie, masuri de prim ajutor. Consumul si abuzul de substante toxice: droguri, alcool, tutun, precum si consecintele acestor actiuni, precum ar fi absenteismul si abandonul scolar, delicventa juvenila. Sanatatea reproducerii (de exemplu: metode contraceptive, boli cu transmitere sexuala). Sanatatea nutritionala (de exemplu: o dieta echilibrata si completa, siguranta alimentara, drepturile consumatoilor). Sanatatea mentala (de exemplu, aparteneta la un grup, politetea si regulile ei, integrarea sociala, roluri sociale, relatii interpersonale, stresul). Sanatatea Mediului (mediul exterior si mediul interior, poluarea, dreptul la un mediu sanatos). Activitatea psihica si odihna (importanta activitatii psihice, importanta odihnei, importanta unui program zilnic sanatos impartit intre studiu, joaca, mancat, odihnit). Igiena individuala (mainile si unghiile, dintii, nasul, gura, parul, hainele).

-

-

Aspecte elementare despre anatomia si psihologia, cresterea si etapele dezvoltarii organismului Bioetica (fertilizarea in-vitro, transplanul organelor, clonarea).

Componenta sanatatii nutritionale a Programului de Educatie a Sanatatii se adreseaza catre trei mari aspecte: - promovarea unei diete zilnice sanatoase, echilibrata - rolul consumatorului in asigurarea sigurantei alimentatiei - drepturile consumatorului. Insa procesul de implementare a programului inca nu s-a incheiat. Materia este optionala. Pentru ca elevii sa poata alege aceasta materie, scolile trebuie sa o includa in programa lor si profesorii trebuiesc instruiti. De asemenea, odata aleasa materia de Educatie a Sanatatii, trebuiesc acoperite cele 9 teme principale. Insa, inafara Ghidului Stiintific pentru Profesori, care a fost creat in 8000 de copii in anul 2003, fiind distribuit catre scoli, nu exista inca Ghiduri de Predare (Didactice) disponibile pentru profesori, nici manuale pentru majoritatea temelor prevazute de materie, printre care se numara si Sanatatea nutritionala. De asemenea, profesorii trebuiesc instruiti pentru a putea sa predea noua materie. Ministerul Educatiei nu dispune de resurse financiare pentru asigurarea acestor activitati. 3.2 Resurse si materiale Organizatii: Asociatia pentru Protectia Consumatorilor din Romania (APC Romania) www.apc-romania.ro Ministerul Educatiei si Cercetarii www.edu.ro Institutul de stiinte ale Educatiei www.ise.ro Manuale, pliante si brosuri:Atanase, Ion Catoiu, Iacob Diaconescu, Ion Isaic-Maniu, Alexandru Zamfir, Ion Chiuzbaian, Gavril Iosif (ed.) Mihailescu, Eliade (pref.) Patriche, Dumitru (coord.) Pistol, Gheorghe M. (coord.) Albu, Gheorghe (coord.) Managementul calitatii si protectia consumatorilor : Vol. 3 Protectia consumatorilor in Romania : acte normative comentate Protectia consumatorilor Impactul standardizarii si certificarii produselor asupra protectiei consumatorilor Sisteme de protectie a consumatorilor in viziunea macromarketingului Bucuresti , A.S.E., RO, 1997 Bucuresti , Continent XXI , RO, 1997 Bucuresti , [s.n.] , RO, 1998 Bucuresti , A.S.E. , RO, 1998 Bucuresti , A.S.E. , RO, 1999

Dinu, Vasile

Morar, Robert

Ungureanu, Carmen Tamara

Drept international privat : Protectia consumatorilor si raspunderea pentru produsele nocive Standardizarea [si] certificarea produselor : O simbioza profitabila pentru protectia intereselor consumatorilor Protectia drepturilor si intereselor consumatorilor

Bucuresti , All Beck , RO, 1999

Dinu, Vasile

Bucuresti , Editura Economica , RO, 1999 Buzau , Alpha , RO, 2001 Bucuresti , National , RO, 2001 Bucuresti , Vavila Edinf , RO, 1997

Dinu, Vasile

http://www.biblioteca.ase.ro/Catalog/wwwisis.exe/%5bin=divp.in%5d Ghidul consumatorilor - #Autoritatea Nationala pentru Protectia ConsumatorilorBojin, Emil Egoism si libertate : argumente pentru protectia consumatorilor Expertizarea complexa a calitatii marfurilor in relatie cu protectia consumatorilor : proiect de cercetare : Faza I : studiul teoretic al legislatiei si al actelor normative nationale si internationale in dom. protectiei consumatorilor si al cerintelor de calit. impuse dif. gr. de marfuri cu risc potential asupra sanatatii si sigurantei consumatorilor Impactul cresterii protectiei consumatorilor si a mediului asupra restructurarii sortimentului si calitatii produselor Necesitatea programelor de protectie a consumatorilor, rezultat al relatiei public-sistem financiar bancar Evolutia reglementarilor legislative privind protectia consumatorilor Structuri internationale implicate in strategia de protectie a consumatorilor Protectia consumatorilor si produsele IT Protectia consumatorilor si produsele IT Accesul consumatorilor la

Petrescu, Viorel (dir. proiect)

Bucuresti , A.S.E. , RO, 2003

Ilie, Suzana Camelia Pamfilie, Rodica (coord. st.)

Bucuresti , Editura A.S.E. , 2005

Paraschivescu, Andrei Octavian Darie, Adina

, Februarie 2003

Baican, Emil

, Aprilie 2003

Ionescu, Luca

, Aprilie 2003

Stoicescu, Razvan Stoicescu, Razvan

, Martie 2004 , Aprilie 2004 , 2004

http://www.biblioteca.ase.ro/Catalog/wwwisis.exe/%5bin=divp.in%5d justitie

- #Biroul de presa A.P.C.R.Reglementarile comunitare in domeniul protectiei consumatorilor in materia creditului destinat consumului , Octombrie 2004

Apan, Rodica-Diana

3.3 Proiectele Comenius Parteneriate scolare Comenius este prima componenta a Programului de Invatare pe Tot Parcursul Vietii. Se adreseaza institutiilor de invatamant preuniversitar de stat si private (de la gradinite la scoli postliceale) si tuturor membrilor comunitatii educationale care isi desfasoara activitatea in acest sector: elevilor, tuturor categoriilor de personal didactic, precum si autoritatilor locale, asociatiilor de parinti sau ONG-urilor care activeaza in domeniul educational. Comenius sprijina financiar realizarea de parteneriate scolare, proiecte de formare a personalului didactic, retele de parteneriat scolar, precum si participarea la stagii de formare initiala si continua pentru a creste calitatea si a consolida dimensiunea europeana in educatie. Programul Sectorial Comenius, la nivel european, urmareste o tinta foarte ambitioasa, si anume sa implice in activitati educationale de cooperare cel putin trei milioane de elevi pana in anul 2013. De asemenea, Comenius urmareste:

Dezvoltarea cunoasterii si intelegerii diversitatii culturale si lingvistice europene in randul profesorilor si elevilor; Sprijinirea elevilor pentru a dobandi competentele si abilitatile necesare dezvoltarii personale pentru integrare profesionala si cetatenie activa.

In noul Program de invatare pe tot parcursul vietiii, Parteneriatele scolare sunt continuatoarele Parteneriatelor scolare Comenius 1 din Programul Socrates II. Aceste parteneriate au ca scop consolidarea dimensiunii europene in educatie prin promovarea activitatilor de cooperare intre scoli. Parteneriatele scolare se impart in doua categorii:

Proiecte multilaterale Proiecte bilaterale

Proiectele multilaterale sunt proiecte de parteneriat in care se pot implica cel putin trei institutii din trei tari diferite. Una din institutiile implicate in parteneriat isi va

asuma rolul de coordonator de proiect. Proiectele vor avea de acum inainte o durata de 2 ani. Din punctul de vedere al continutului, proiectele multilaterale pot fi axate pe:

Elevi si implicarea activa a acestora in activitati specifice unei tematici comune la nivel de parteneriat. Este important ca aceasta tematica sa fie una motivanta pentru elevi si relevanta pentru toate institutiile implicate in proiect. Activitatile proiectului vor fi integrate in curriculum si vor fi interdisciplinare. Pentru ca sunt proiecte centrate pe elevi, este important ca acestia sa fie implicati in toate etapele de realizare a proiectului, de la planificarea acestuia, pana la evaluare si diseminarea rezultatelor. Institutie si imbunatatirea managementului scolar si a metodelor pedagogice. Aceste proiecte vor permite echipelor de profesori si directori de scoli din tarile partenere sa impartaseasca experiente si informatii, sa testeze si sa puna in practica noi abordari pedagogice si manageriale.

Proiecte bilaterale sunt proiecte in care se vor implica maximum doua institutii din doua tari diferite. Aceste proiecte sunt continuatoarele Proiectelor lingvistice din Programul Socrates II. In noul Program de Invatare pe Tot Parcursul Vietii, proiectele bilaterale au ca scop promovarea diversitatii lingvistice in Europa si incurajarea folosirii tuturor limbilor oficiale ale Uniunii. Asadar, aceste in astfel de proiecte se vor aborda strict tematici referitoare la dezvoltarea competentelor elevilor si profesorilor in limbile straine. Proiectele bilaterale au o durata de 2 ani si presupun schimburi reciproce de elevi intre institutiile partenere. Durata schimbului de elevi este de minimum 10 zile. La schimbul de elevi vor participa minimum 10 elevi cu varsta de cel putin 12 ani. Grupul de elevi va fi insotit de profesori. 4. CE DORIM SA INFAPTUIM PRIN ACESTE PROIECTE 4.1 Sa atingem scopurile educationale in randul elevilor Precum s-a mentionat anterior, scopul oricarui proiect de Educatie a Consumatorilor trebuie sa contribuie la instruirea integrala a tinerilor pentru ca acestia sa poata sa se comporte critic si responsabil in societate. Acest scop general cere dezvoltarea unei serii de obiective pe care le putem aseza pe doua nivele: obiective indreptate spre descoperirea si invatarea societatii de consum si cum opereaza aceasta obiective indreptate spre a ne face capabili de criticism si schimbare indreptate spre societatea de consum. Urmand acest mod de gandire, in cele cateva carti pe care le avem la dispozitie despre Educatia Consumatorului, putem observa liste diferite de obiective educative care coincid sau nu cu anumite similaritati in majoritatea cazurilor. Dintre toate acestea, noi

consideram ca lista de obiective a lui Fernando G. Lucini cuprinde practic toate celelalte propuneri facute de alti autori. Obiectivele educative ale Educatiei Consumatorului enumerate de Lucini sunt: Sa descopere si sa acorde prioritate valorii de a exista fata de valorea de a avea in cautarea si construirea unui orizont de fericire atat personal cat si colectiv, iar ca o consecinta, in luarea deciziilor de consum. Sa cunoasca si sa valorifice resursele naturale pentru viata, acestea fiind de baza si necesare, sa constientizeze distribuirea acestora neechilibrata, si in multe cazuri, raritatea si caracterul lor limitat, sa aiba o atitudine de respect si grija pentru acestea. Sa participe in mod activ la conservarea naturii prin adoptarea unor initiative responsabile cum ar fi reutilizarea sau reciclarea deseurilor, necontaminarea sau salvarea resurselor naturale rare sau in pericol de disparitie. Sa descopere, analizeze si aprecieze procedeele de productie si distributie a produselor si bunurilor de consum, recunoscand in aceste procese au importanta si in valoarea interventiei umane ca forta de munca sau eforturi facute in interesul consumatorilor. Sa descopere si sa constientizeze conceptul de nevoi primare cu scopul de a fi capabil sa ia decizii rationale, echilibrate si responsabile in privinta consumului, sa garanteze autonomia personala in fata impactului consumatorismului. Sa invete sa utilizeze, sa se bucure si sa aiba grija de bunurile pe care le detine sau consume, necontand cat de simple sau comune sunt acestea, recunoscandu-le utilizarea lor reala pentru viata si apreciindu-le rolurile. Sa cunoasca si sa analizeze mecanismele societatii de consum, atat in termeni de strategii de organizare, producere si distributie, cat si a actiunilor si comportamentelor consumatorilor. Sa fie capabil sa citeasca in mod critic si sa interpreteze strategiile de vanzare, precum si mesajele publicitare cu componentele lor verbale sau simbolice pentru a putea sa discearna corectitudinea lor si sa fie capabil sa reactioneze neingradit, precum si sa fie capabil sa le recunoasca. Sa recunoasca si sa fie sensibil la problemele persoanelor si locurilor care nu au bunurile de consum vitale de baza necesare, sa detina fata de ele o atitudine generoasa si respectuoasa atat pe plan individual cat si in colaborare cu organizatiile si institutiile care isi dedica eforturile pentru cresterea standardului de viata pentru grupurile sociale sau populatiile nevoioase. 4.2 Sa atingem scopurile legate de centrul scolar si comunitatea scolara in general Pentru ca proiectele de Educatie a Consumatorilor sa isi atinga dimensiunea dorita de noi, acestea nu pot ramane legate de clasa; intregul centru educational si comunitatea scolara ar trebui sa participe, si astfel, propunem alte tipuri de obiective la acest gen de nivele. Dintre acestea cele mai importante sunt: Sa trezim interesul pentru Educatia Consumatorilor, ca reprezentand unul din principalele instrumente ale educatiei integrale a unei persoane, indiferent de varsta ei.

Sa cream o constientizare sociala in cazul responsabilitatii individuale si colective a actiunilor noastre in calitate de consumatori, precum si repercursiunile pe care le au aceste actiuni asupra mediului inconjurator si a oamenilor. Sa promovam solidaritatea catre acele persoane si grupuri, atat din apropierea noastra cat si din regiuni indepartate, care se afla inafara societatii de consum, asa numitii aproape supravietuitori. Sa animam participarea intregii comunitati scolare la crearea acestor proiecte educative.

5. CUM PUTEM APLICA ACESTE PROIECTE IN SALA DE CLASA? 5.1 Ce elemente putem include in proiecte? Sunt multe elemente care pot fi acoperite de proiectele de Educatie a Consumatorilor. Pentru aceasta sarcina am selectat acelasi continut care apare in proiectul retelei E-CONS, Comenius 3 si acestea sunt: 1. - Alimentatie si nutritie: Producatorii si cumparatorii de alimente; alimente modificate genetic; dieta echilibrata; etichetarea, igiena si transportul alimentelor; importanta micului dejun in performanta scolara. 2.- Cumparaturile in secolul XXI: centrele de cumparaturi; a sti cum sa alegi, mersul la cumparaturi, cumparaturile on-line, cumparatorii dependenti, liberul schimb, timpul liber, cumparaturi peste granita, cumparaturi cu lista sau pe loc; cumparaturi constiente social. 3. - Utilizatorii serviciilor: calatorii, transport, drepturile si obligatiile pasagerilor, siguranta; electricitate, telefonul mobil, apa, banii si bancile, serviciile postale. 4. - Locuinta: agentia imobiliara, viata intr-o comunitate, locuinta ideala, cumpararea si/sau inchirierea unei locuinte, reciclarea. 5. - Advertising si media: vanzatorii de vise, seductia advertisingului, branduri, analiza radioului, televiziunii si a presei; sexismul sau stereotipuri in advertising; formaturi noi de advertising, cai si mijloace de advertising; advertisingul in revistele pentru persoanele tinere si in sport. 6.- Jocuri, jucarii si altele: aspectul cel mai important la o jucarie este ca reprezinta un lucru cu care te joci; analiza comparativa a jocurilor si jucariilor; jucarii periculoase si jucarii sigure; valoarea jocurilor traditionale din diferite tari europene; jocuri on-line; jocuri video; unele jucarii nu sunt create pentu a te juca cu ele. 7. - Sanatatea si siguranta: produse periculoase; accidente acasa si in timpul liber; siguranta produselor, bunurilor si serviciilor. 8. - Consumul ecologic: recipiente si impachetari; reducerea, refolosirea si reciclarea; cumparaturi ecologice; sa stii sa alegi tinand minte criteriile ecologice.

9.- Aprecierea propriului corp: slavii aparentelor; haine si incaltaminte; etichetele si cele patru anotimpuri; etichetarea materialelor; servicii de piercing si tatuaje; anorexia; vigorexia si bulimia; cosmeticele si moda, chirurgia plastica; respectul de sine. 10.- Consumatorii informati: economiile familiale si alocarea resurselor financiare saptamanale; protectia consumatorilor, mijloace de obtinere a informatiilor si de rezolvare a conflictelor; organizatii de consumatori.

5.2 Ce tipuri de modele sunt de obicei utilizate pentru dezvoltarea proiectelor intr-o sala de clasa S-a dovedit deja ca in tarile unde exista materia Educatiei Consumatorilor aceasta apare in forme diferite; fie ca o materie optionala, fie ca o materie normala. Indiferent de aparitia sa in programa scolara, experimentele educationale din ultimii ani au dovedit ca exista patru modele de predare a Educatiei Consumatorilor in scoli: Modelul 1 Proiectele sunt organizate ca unitati didactice independente in jurul unui subiect scolar obligatoriu (matematica, biologie, etc.) la care sunt adaugate subiecte de educare a valorilor sau teme ce pot aparea la mai multe materii (educatia pentru pace, educatia pentru mediul inconjurator, etc.). Proiectele sunt conduse situand continutul si obiectivele Educatiei Consumatorilor in centrul atentiei, incorporand pe langa si obiective si continut de la alte materii. Educatia Consumatorilor ca activitate individuala cu formatul unui seminar, fiind predata ca o activitate complementara pe langa alte materii. In aces caz, care este cel mai bun, dupa parerea noastra, proiectul folosit cuprinde atat subiectele din centrul materiei, cat si acelea care au corespondenta nu numai in Educatia Consumatorilor si ci in restul elementelor de legatura.

Modelul 2

Modelul 3

Modelul 4

6. CE STRATEGII METODOLOGICE S-AU DOVEDIT FOLOSITOARE PENTRU DEZVOLTAREA EDUCATIEI CONSUMATORULUI? 6.1 O privire in detaliu a scolilor si Educatiei Consumatorilor Se poate observa in acest moment ca educarea consumatorilor face parte din intregul proces de educare a unei persoane. In societatea actuala nu putem concepe educatia fara a instrui oamenii sa fie capabili sa infrunte, sa actioneze corect si sa se comporte intr-o maniera responsabila in societatea de consum. Se pune problema unui proces permanent care evolueaza pe parcursul intregii vieti, prin care se formeaza concepte clare, proceduri eficiente si atitudini pozitive care genereaza in schimb aparitia obiceiurilor unui consum responsabil. Scolile si profesorii care doresc sa tina pasul cu vremurile in care traiesc trebuie sa opteze pentru aducerea materiei in clasa. Acest lucru ar trebui realizat prin activitati care sa introduca in viata scolara cautari active pentru rezolvari ale problemelor cauzate de societatea de consum asupra mediului inconjuractor. Acest lucru ar trebui realizat prin cercetarea situatiei actuale (in termeni de consum) pentru a putea analiza fenomenele, descrie situatii, cauta solutii si a da alternative coerente cu decizii de consum responsabile. Profesorii trebuie sa isi imagineze scenarii in care stiinta se combina cu viata reala, in care nu se invata numai istoria fiecarei materii (matematica, biologie, geografie, chimie, etc.) dar si utilizarea respectivei materii in viata de zi cu zi pentru a putea aplica cunostiintele in situatii reale, a le interpreta, propune alternative, rezolva probleme si a se comporta in concordanta cu lucrurile invatate. Lumea se misca in jurul consumului. Consumul a devenit centrul vietilor noastre si ne afecteaza pe noi insine, modul de gandire si relatiile cu cei din jur. Copiii, tinerii si adultii asculta cantecul Sirenei, melodia cantata de noii Cimpoieri din Hamelin si cad (noi cadem) in tentatiile consumului. Efectuarea experimentelor in sala de clasa in acest domeniu semnifica optarea pentru a implica elevii in diferite nivele de gandire si procese de identificare si decizii in probleme pentru a invata sa traiasca intr-o lume mai corecta, mai implicate social si mai responsabila.

Se apeleaza la scoala pentru a genera schimbari, a crea minti incisive, a deschide noi usi catre viitor. Ce este Educatia Consumatorului? Educatia consumatorului poate fi definita ca fiind: Orice activitate scolara al carui obiectiv este sa le asigure elevilor elemente de toate tipurile pentru a le permite sa patrunda pe piata de consum cu roluri de consumatori constienti, critici, responsabili social. Activitatea care isi bazeaza actiunea pe sprijinirea elevilor pentu a filtra informatiile pe care le primesc, sa ia decizii responsabile de consum, sa inteleaga si localizeze fenomenele de consum, de advertising, de marketing si asa mai departe. Un proces permanent al carui scop este de a furniza consumatorului (intr-o maniera gradata si secventiala in concordanta cu nivelul lor de dezvoltare) un set intreg de elemente cognitive, proceduri si tehnici de lucru care le vor permite sa-si dezvolte atitudini critice si sociale; asigurandu-i persoanei satisfactia comportarii intr-o maniera responsabila pe piata de consum. O abordare educativa care isi propune sa contribuie la dezvoltarea integrala a elevului, oferindu-i concepte, proceduri si atitudini care sa usureze construirea unei societati de consum mai corecta, mai responsabila social si responsabila, capabila de imbunatatirea standardelor de viata pentru toti cetatenii ei fara a periclita mediul inconjurator. Care sunt elementele cheie ale Educatiei Consumatorilor? Educatia Consumatorului prezenta in aceasta definitie ar trebui: Sa permita elevilor acumularea clara a conceptelor cum ar fi: propria lor conditie ca si consumatori, drepturile si obligatiile lor, maniera in care societatea de consum opereaza si mecanismele disponibile pentru a se comporta ca si consumatori informati. A furniza elevilor proceduri care sa le permita sa: cerceteze realitatea; efectueze analize, critici si sa discute faptele de consum; sa exploreze cele mai corecte modalitati de utilizare, folosinta si beneficiere a bunurilor, produselor si serviciilor oferite pe piata; sa faciliteze deciziile in probleme si sa asigure autonomia in cazul procesului decisional. Sa incurajeze aparitia atitudinilor: pozitive catre educatie si informare in calitatea lor de consumatori; sa critice consumul, deteriorarea mediului si fenomenele care impiedica indivizii sa se comporte intr-o maniera constienta; responsabili pentru actiunile lor ca si consumatori si dedicat celorlalti consumatori, pretuind importanta fortelor comune; respectarea legilor care guverneaza convietuirea consumatorilor intrun mediu sanatos. 6.2 O privire in detaliu a etapelor Bineinteles ca modalitatea de introducere a propunerilor facute mai sus in randul elevilor trebuie sa se faca treptat, in concordanta cu nivelul lor de dezvoltare, trebuind sa

fie practice, distractive, stiintifice, efective, gratuite si nelicentioase. Elevii trebuiesc invatati sa isi dezvolte simturile, sa gandeasca, sa ia decizii si sa isi asume responsabilitatile pentru actiunile lor, aceasta maniera fiind o cale excelenta de a le implementa acestora constiinta, simt critic, responsabilitatea sociala si responsabilitatea de consum in legatura cu mediul inconjurator. Etapele secventiale de invatare: Primul nivel In cazul acestui nivel de dezvoltare, Educatia Consumatorilor trebuie sa ii introduca pe elevi in problemele de consum prin observarea, identificarea si manipularea situatiilor din viata de zi cu zi, in asa fel incat sa le recunoasca valoarea si sa stabileasca relatii care sa le permita descoperirea si valorificarea corecta. Nivelul al doilea In cazul acestui nivel Educatia Consumatorilor trebuie sa creeze un contact mai profund cu problemele consumatorului: cu ajutorul experimentelor, activitatilor creative si in joaca, intelegerea si stabilirea relatiilor intre faptele si fenomenele de consum, contribuind la protectia propriilor drepturi si asumarea responsabilitatilor cu atitudini critice fata de promovarea consumului si informatiile zilnice pe care le primesc in calitate de consumatori. Nivelul al treilea In cazul acestui nivel, Educatia Consumatorilor ar trebui sa consolideze cunostintele anterioare si sa avanseze in termeni de cercetare a temelor de consum prin cunoasterea si practicarea drepturilor si obligatiilor, si in cazul confruntarii cu actiuni de consum, actionand in acest caz cu ajutorul cunostintelor stiintifice, evaluand din punct de vedere critic inpactul societatii de consum asupra mediului inconjurator si fiind capabil sa se comporte intr-o maniera responsabila. Adultii Educatia Consumatorilor in sfera adultilor deschide o alta problema fata de educatia consumatorilor intalnita la nivel scolar. Orice activitate planificata in acest sens trebuie sa tina seama de nevoile acelora care primesc mesajul, trebuind sa fie pregatita din acest punct de vedere. Bazarea pe experienta practica a temelor prezentate este considerata foarte importanta. 6.3 Cateva considerente generale in privinta tipului de metodologii folosite Metodologiile pe care le folosim in proiectele de Educatie a Consumatorilor trebuie sa se bazeze pe anumite principii didactice concrete: Trebuie sa fie metodologii cuprinzatoare, care sa aiba in centru atingerea obiectivelor pe diferitele nivele educative: cunostinta, detinerea abilitatilor si crearea obiceiurilor si atitudinilor. Trebuie sa respecte diversitatea elevilor din salile de clasa si sa o utilizeze ca un element de imbogatire a actiunilor educative. Trebuie sa favorizam munca in echipa si participarea activa a elevilor. Trebuie sa accentuam nevoia de analiza si cercetare pentru a descoperi si construi cunoasterea in sine.

Trebuie sa includem informatii generale si interdisciplinare (in concordanta cu nivelul si aptitudinile educationale), deoarece toate materiile permit acest lucru. Trebuie sa incepem munca bazandu-ne pe cunostintele pe care elevii le au deja. Trebuie sa acordam prioritate crearii obiceiurilor si schimbarii atitudinilor si comportamentului.

Trebuie sa cream situatii in care elevii sa fie punctul central al procesului de invatare, interactionand cu mediul lor social si natural. 6.4 O serie de metode cu care se poate lucra La fel cum aceste principii generale se pot aplica oricarei sfere din activitatea educationala, exista o serie de tehnici didactice, care nu sunt exclusive numai domeniului de Educatie a Consumatorului, insa care usureaza atingerea obiectivelor acestui proiect. Nefiind intentia noastra sa oferim o lista exhaustiva, prezentam cateva din aceste tehnici: Cautarea informatiilor de la surse diferite Analiza textelor si documentelor Cercetarea produselor si a proceselor Experimentele cu produse Confruntari intre elevi Studii de caz Lucrul pe echipe Rezolvarea conflictelor Seminarii de creatie si prezentare Clarificarea valorilor Examinarea unui lant de furnizori pentru fiecare produs 6.5 Metodologia specifica rezultata din experienta internationala Experienta internationala obtinuta in acest domeniu, rezultatul muncii atator persoane, ne-a permis sa cream o metodologie care este recunoscuta a fi specifica pentru Educatia Consumatorilor si care usureaza atat tratarea temelor de consum, cat si atingerea obiectivelor propuse. Va depinde insa de profesori sa aleaga una sau mai multe metodologii schitate, in functie de temele care pot fi prezentate, varsta elevilor, context, etc. Tehnici pentru aflarea stadiului proceselor productive, cercetari a tuturor agentilor de pe piata Proiecte Proiectele sunt planuri structurate in activitati care se invart in jurul unei teme de consum care trebuie prezentata din puncte diferite de vedere folosind tehnici concrete diferite. Temele materiei au rolul de a reprezenta instrumente necesare pentru a analiza situatiile care vor aparea in planificare. Chiar tema de consum aleasa va dicta ritmul si continutul activitatii: advertising, alimentatie, locuinta, transportul, ambalarea, ecologia, deseuri, apa, comertul, serviciile publice, media, etc.

Exemplul 1: Urmarirea vietii unui produs Acest lucru consta in urmarirea unui produs de la crearea sa pana la ajungerea la consumatorul final. Se alege pentru acest lucru un produs sau serviciu obisnuit, comun. Se recomanda alegerea unui produs utilizat in mod obisnuit si unul care este creat relativ aproape de scoala. Aceasta tehnica permite dezvoltarea continutului si obiectivelor practic a tuturor materiilor scolare. De exemplu, daca ne hotaram sa urmarim lantul de productie a orezului vom descoperi: cunostinte despre mediul fizic (unde si cum este cultivat), stiinte sociale (obiceiuri de consum, organizatii de ferme, comercializarea), stiinte naturale (procese fizice-chimice la care este supus produsul, o dieta echilibrata), literare (promovarea produsului), matematice (de exemplu: greutatea neta, calcularea pretului de vanzare), mediul inconjurator (efectele asupra zonei unde se cultiva produsul, deseuri de productie). Planul standard de cercetare trece prin diferite etape: Productia primara: productia traditionala, productia industriala. Industria de transformare: extragerea produsului, metodele de productie. Distributia si comercializarea: proceduri de transport, de depozitare. Ajungerea la pretul de vanzare: costurile de productie, prelucrare, distributie si pretul cu amanuntul. Vanzarea produsului: promovarea produsului, puncte de achizitie, metode de aranjare a produsului la punctul de cumparare, alte produse similare, igiena si conservarea produsului. Consumul: cine cumpara produsul? Pentru ce este utilizat? Satisfacerea clientului, posibila frauda, drepturile consumatorului, repercursiuni asupra mediului inconjurator, produse alternative. De obicei exista si alte metode in planul de actiune care se pot adauga proiectului: analize de laborator, analize comparative, etichetarea, vizitarea centrului de productie, cercetarea directa a produsului, sondaje de opinie, etc. Proiectul poate fi mai mult sau mai putin cuprinzator, putand avea un continut mai mare sau mai mic in functie de nivelul clasei si timpul care ii este dedicat, printre alti factori. Aceste tipuri de proiecte pot fi efectuate la toate nivelele educationale, dar sunt mai valoroase in cazul nivelelor mai ridicate a invatamantului obligatoriu. Exemplul 2: Productia Aceasta metoda presupune efectarea, la o scara mai mica a tuturor proceselor care apar la productia si comercializarea oricarui produs. Aceasta tehnica, ori de cate ori este posibila, are o varietate mare de abordari si ofera o vedere completa a intregului proces pe care este sprijinita piata: detectarea produsului, cerintele si mijloacele procesului de prelucrare, calcularea costurilor, pregatirea si prezentarea produsului, promovarea si advertising-ul, comercializarea, etc. De asemenea, metoda permite distributia muncii in clasa: unii elevi pot fi muncitorii, altii pot lucra la departamentul de marketing, altii la departamentul de vanzari, si asa mai departe. Un plan standard posibil ar putea fi:

Alegerea unui produs pentru prelucrare tinand seama de caracteristicile, utilizarile, posibilitatile si usurinta de prelucrare (este importanta gasirea unui produs in functie de varsta elevilor pentru a putea sa lucreze cu el). Cercetarea si alegerea mijloacelor posibile pentru prelucrare (alegerea produselor celor mai apropiate de posibilitatile reale). Materialele necesare: materiile prime, uneltele si ustensilele. Tipul de fabrica ce trebuie creata, in termeni de structura si sistem de finantare: o companie cu raspundere limitata, o cooperativa, etc. Investigarea produselor similare de la concurenta: cai de prezentare a produsului, relatia dintre cantitate si pret, oferta existenta, cererea si satisfacerea consumatorului. Cautarea surselor de finantare: este important ca procesul sa se faca cat mai realist, astfel daca se vor cere dobanzi, acestea trebuiesc platite, daca cineva va asigura toata partea financiara, profitul va ajunge la aceasta persoana, daca banii sunt adusi in parti egale, profitul va fi impartit in mod egal, etc. Lista cu sarcini care trebuiesc indeplinite si alegerea persoanelor responsabile, nu pentru indeplinirea lor, dar pentru verificarea corectitudinii cu care au fost indeplinite (fiecare grup din clasa poate fi responsabil pentru unele din sarcini). Adoptarea masurilor de siguranta si igiena pentru a garanta procesul de productie. Structurarea controlului calitatii. Procesul de productie: traditional, in serie, etc. Ambalarea si etichetarea produselor, concordanta cu legea si nevoia de a acorda maximul de informatii despre produs consumatorului. Designul si crearea campaniei de advertising pentru a vinde mai mult. Definirea criteriilor care trebuiesc luate in seama la crearea pretului final cu amanuntul. Vanzarea produsului: crearea unei piete in scoala; vanzarea in afara scolii, vanzarea la magazine (in functie de produs). Analiza rezultatelor: castiguri, pierderi. Destinatia profitului si modalitati de administrate a pierderilor daca este cazul.

Acest tip de proiect este la fel de folositor la toate nivelele educationale, trebuie doar ales produsul potrivit. Procesul in unele cazuri va fi mai scurt, iar in alte cazuri poate fi mai complex. Exemplul 3: Cercetarea mediului Acesta este un proiect care utilizeaza tehnici mixte. De fapt, acesta este un plan de activitati multiple aranjate, structurate si considerate a fi un model de cercetare bazat pe principiul de activitate, planificare si rezolvare a ipotezelor, permitand astfel o educare individualizata permitandu-i elevului sa fie protagonistul diferitelor faze ale proiectului, facilitand aspecte interdisciplinare si/sau globalizate si pregatind elevul pentru viata, asigurandu-i cu tehnici pentru rezolvarea problemelor. Planul standard pentru acest tip de proiecte ar fi: Etapa motivatinala si de propuneri: utilizand filme, discutii, evenimente, intrebari si observatii pe teren. Profesorul propune, incita, accepta si imbogateste contributia elevilor.

Propunerea unei ipoteze: odata ce a fost aleasa tema, ne intrebam ce stim despre ea si cautam surse diferite de informare despre tema. Ipoteza cu care urmeaza sa lucram trebuie sa fie clara si plauzibila pentru a putea fi masurata cu metodele disponibile sau sa poata fi accesibila elevilor. Alegerea unei metode de cercetare: prin munca in echipa se pot formula diferite propuneri, la sfarsitul orei, insa trebuie sa se aleaga una singura; este insa interesant si optiunea ca fiecare grup sa isi urmeze propria linie de investigatii pentru a putea compara rezultatele. Procesul experimental: metoda de cercetare este pusa in practica, sunt luate mostre, sunt studiate; observatii directe sau verificari de laborator. Analiza si expunerea datelor colectate: prin grafice, tabele. Utlizarea unui calculator este foarte folositoare in acest punct, mai ales daca avem de-a face cu studii. Pregatirea concluziilor: concluziile vor fi trase in functie de ipoteza aleasa, informatiile culese, graficele si alte forme de interpretare create. Comparati aceste concluzii cu actiuni similare (daca exista). Analiza, critica si evaluarea: gandirea asupra proceselor efectuate, greselile posibile, dificultatile intalnite si noile intrebari care s-au intalnit. La sfarsit este foarte importanta comunicarea rezultatelor.

La cercetarile bunurilor de consum este o idee buna ca atat profesorii cat si elevii sa tina seama ca procesul efectuat este important, chiar mai important decat rezultatele obtinute. In unele cazuri, din cauza lipsei uneltelor necesare, rezultatele nu pot fi considerate ca si valide in totalitate. Acest proiect nu isi propune sa formeze cercetatori experti, ci sa formeze consumatori critici care investigheaza o situatie reala. Este un proiect foarte folositor pentru ultimele nivele a invatamantului obligatoriu, dar este interesanta si munca la primele nivele. Tehnici comportamentale pentru un consumator informat La baza tuturor informatiilor, instruirii si protectiei pentru consumatori se afla importanta necesitatii de a compara si a initia comparatii inainte de a alege. Unele organizatii de consumatori efectueaza teste comparative ca un instrument folositor pentru consumatori. Aceasta parte introduce in scoli nevoia de a invata elevii sa compare pentru a lua decizii de achizitie in cunostinta de cauza. Exemplul 1: Analiza comparativa Aceasta presupune crearea unei analize a diferitelor caracteristici pe care il are un produs a diferitelor firme. Se compara greutatea, aspectul, gustul, ambalajul, inmagazinarea, etichetarea, informatiile pentru consumatori si raportul pret/greutate. Putem sa comparam de asemenea calitatea reala a produsului cu ce afirma reclama produsului respectiv. Aceasta este o tehnica folositoare pentru compararea produselor, chiar daca mai este utilizata si in compararea serviciilor, stimuland rationarea, criticismul, exprimarea de opinii, etc. Printre multele calitati didactice, analiza comparativa ofera o concluzie ce merita mentionata: analiza face posibila bazarea muncii scolare pe un numar divers de variabile (alegerea unui produs, de exemplu, pastrand in minte numai greutatea si pretul sau, facand acelasi lucru introducand o variabila cum ar fi calitatea etichetarii sau costul

ecologic al ambalajului; repetarea procesului luand in considerare alt parametru nou, cum ar fi rezultatul unui test in orb, etc.). Tineti minte ca toate aceste elemente trebuiesc stabilite logic de catre nivelul educational al elevilor. Exemplul 2: Munca de laborator Aceasta consta in aplicarea tehnicilor de laborator simple, clare si in functie de posibilitatile scolii pentru diferite produse de consum. Cu tehnici de baza, aplicate pentru produse alimentare putem verifica continutul etichetei, calitatea sau prospetimea unui produs. Seminarii si vizite pe teren Daca ne propunem sa fixam concepte, dezvoltam proceduri si observam atitudini intr-o perioada scurta de timp solutia ideala o reprezinta seminarul sau vizita pe teren, care reprezinta de fapt un seminar intr-un mediu diferit de sala de clasa. Caracteristicile unui seminar se pot defini astfel: de sine statator, activitate individuala, in mod normal de natura activa, cu o durata limitata. Ipoteze foarte concrete pot fi utilizate, precum si posibilitatea de a fi folosite mijloace de evaluare, adaptabile grupelor de varsta diferite reprezentand un factor foarte motivational. Exemplul 1: Seminariile O tehnica sugerata pentru seminarii consta in conducerea unui joc de simulare care reproduce, la o scara redusa, intregul proces de consum. Aceasta este o activitate individuala, implicand elevul in mod obligatoriu, permitand astfel predarea cercetarii in timp real, facand diferenta intre fapte si opinii, respectand diversitatea si raspunzand la interesele tinerilor. Metodologia unui seminar permite munca atat in mod individual cat si in grup deoarece presupune indeplinirea unei serii de actiuni in dezvoltarea sa: Motivarea si primul contact cu temele, bazate pe interesele si curiozitatile elevilor Informatiile teoretice de baza despre tema trebuiesc atinse pentru planificarea unei ipoteze de lucru Crearea si organizarea activitatilor Strangerea rezultatelor si concluzionarea In mod normal, seminariile ofera raspunsuri la intrebarile urmatoare: Ce utilizare are produsul analizat? In acest caz putem conduce activitati care sa stabileasca daca produsul indeplineste scopul sau in mod corect pentru o perioada determinata de timp. Ce prevede legea? Pentru a verifica nivelul de concordanta cu legea in vigoare in materie de etichetare, materiale utilizate, durabilitate, periculozitate, etc. Propuneri pentru imbunatatirea legislatiei din punctul de vedere al consumatorilor, propuneri de etichetare, utilizarea materialelor, si asa mai departe. Ce asteptari am eu, ca si consumator, de la aceste bunuri sau produse? De exemplu, ca ele sa fie: mai ieftine (raportul calitate/pret); usor de folosit; cu viata indelungata; necontaminanti, etc. Exemplul 2: Vizite la magazine, piete, etc.

In aceste activitati, elevii se pun in contact direct cu mediul si motivatiile care il conduc pe consumator. Efectuand cumparaturi reale sau functionale, cu caiete pentru cercetarea magazinului si imprejurimilor, etc. ne permite sa: Analizam criteriile pentru responsabilitatea la cumparaturi: raportul calitate/pret, cumparaturi sanatoase, evitarea produselor periculoase pentru sanatate si mediu Observarea conditiilor in care produsele sunt pastrate si comercializate Cercetarea masurii in care locul este prevazut cu mijloace de inregistrare a intrebarilor si plangerilor de la clienti Studierea elementelor ce tin de merceologia centrelor de cumparaturi: reclamele din interior, plasarea produselor, muzica, etc.

7. IMPORTANTA EVALUARII Evaluarea este un proces dificil, iar textul prezentat este considerat greoi pentru profesori. Una din cele mai bune definitii care prezinta ce intelegem noi prin evaluarea programelor este enuntata de Weiss: Cercetarea in evaluare este o sarcina rationala care examineaza efectele politicilor si programele de catre populatiile-obiect in functie de cui i se adreseaza. Pentru metodele obiective si sistematice, evaluarea masoara gradul in care sunt atinse scopurile stabilite si observa factorii asociati cu succesul sau esecul rezultatelor. Se presupune ca prin contributia faptelor, evaluarea ajuta in procesul decizional in stabilirea alegerilor inteligente pe parcursul actiunii. Procesul decizional va fi imbunatatit de consecintele programelor precise. 7.1 EVALUAREA CONSUMATORILOR PROGRAMELOR DE EDUCATIE A

OBIECTIVE ALE CERCETARII EVALUATIEI Modificarea realitaii Luarea decizilor Acordarea criteriilor de valoare Sa fii in serviciul managerului si utilizatorului programului Pre-stabilirea unui proces flexibil Adaptarea metodologiei contextului, tipului de program, etc Interpretarea si transmiterea rezultatelor clar si obiectiv. CARACTERISTICILE EVALUARII PROGRAMELOR 1. Este un proces cu un caracter dinamic 2. Procedurile stiintifice sunt aplicate, incluzand strategii de design, colectare si analizare a informatiilor sistematizate riguros 3. Scopul este de a obtine informatii valide si de incredere 4. Ar trebui sa presupuna luarea unei decizii la sfarsitul proiectului

5. Este conditionat de circumstante si trebuie sa se adapteze la conditiile reale in care este aplicat programul de evaluat 6. Poate avea o raza de aplicare restrictionata sau foarte larga 7. Are o functie politica si ideologica 8. Implica emisia de judecati sau consideratii a ceva sau altceva FUNCTIILE EVALUARII PROGRAMELOR A furniza informatii si detalii despre program A ajuta la dezvoltarea si extinderea programului A ajuta la stabilirea politicilor Apara si sprijini initiativele A ajuta comunitatea educationala pentru a fi mai bine informata A furniza o baza pentru procesul decisional pentru distribuirea resurselor sau posibilitatii de a extinde, elimina, institutionaliza si replica programul sau una din partile sale A ajuta la demonstrarea pe termen lung a calitatii programului pentru public CRITERIILE PENTRU IMPORTANTA EVALUARII PROGRAMELOR EFICACITATEA: Relatia dintre obiective si realizari EFICIENTA: Relatia dintre realizari si mijloacele utilizate INTELIGIBILITATEA: Relatia dintre castiguri si populatia afectata SATISFACTIA: Relatia dintre dorinte si existenta SUFICIENTA: Relatia dintre obiective si nevoi PERTINENTA: Adecvarea rezultatelor stabilite COERENTA: Gradul de consistenta a unei propuneri sau actvitati OBIECTIVITATEA: Adecvarea in functie de legile stiintifice si prinicpii UTILITATEA: Gradul in care poate fi aplicata RELEVANTA: Importanta pentru satisfacerea nevoilor individuale si sociale PROGRESUL: Relatia dintre proprietatile obtinute si cele previzionate ACTIUNEA: Gradul de adecvare in functie de situatia reala. TIPURI DE EVALUARE A PROGRAMELOR Evaluarea contextului si nevoilor: Caracteristicile contextului programului si situatiei sale specifice Participantii la program Factorii conditionali pentru indeplinirea programului Resursele necesare si resursele disponibile Nevoile esentiale pentru indeplinirea programului Disponibilitatea de timp si resurse umane Asteptarile beneficiarilor programului Evaluarea proiectarii programului: Definirea obiectivelor programului Definirea programarii activitatilor Definirea metodologiei pentru ducerea la bun sfarsit a activitatilor

Ajustarea timpului pentru activitati Evaluarea proceselor: Perceptia celor implicate in executia programului Relatiile activitatilor in concordanta cu planul anticipant Stabilirea celor mai importante dificultati si succese Modalitatea in care functioneaza grupurile Nivelul de participare a celor implicati Evaluarea produsului: Realizarile obtinute Contributiile programului la comunitatea educationala Schimbarile in atitudinea participantilor

LINII GENERALE PENTRU EVALUAREA PROGRAMELOR Punctul de inceput. Evaluarea programului in sine: Calitatea intrinseca: baza stiintifica, actualizarea, coerenta, cuviinta, diversitatea, etc. Adecvarea contextului: intalniri cu profesorii, familiile, uneltele si testele unui diagnostic, propuneri democratie pentru metodele de lucru, cooperative, etc. Adecvarea punctului de inceput: cererile beneficiarilor, spatiile, programarile, imbunatatirea capabilitatilor partilor responsabile, intalniri preliminare, aprobarea programului, etc. A doua etapa. Procesul aplicarii programului: Pregatirea: adecvarea metodologiei, interesarea si motivarea celor implicate, organizarea si programarea activitatilor, intarzierile in program, etc. Baza aplicarii programului: conflictele si tensiunile dintre personalul centrului de educatie, relatia dintre elevi si profesori, incompatibilitatile sau acoperirea obiectivelor, etc. A treia etapa. Evaluarea finala a programului: Masuri si realizari: calitatea tehnica a testelor programului, planificarea acestor teste, varietatea tehnicilor ale colectiilor de informatii, criteriile de performanta, etc. Evaluarea: Specificarea reperelor sau standardelor evaluarii, stiluri de predare si dezvoltarea invatarii, etc. Continuitatea: existenta sau nu a unui proces institutionalizat de evaluare, introducerea sau nu a schimbarilor din partea celor responsabili, etc.

Evaluarea este un proces de descoperire a naturii si valorii a ceva ce ne ajuta sa invatam lucruri despre noi insine si despre relatiile cu ceilalti in general (O. Proppe).

7.2 INDICATORI PENTRU EVALUAREA PROGRAMELOR In partea urmatoare vom prezenta o serie de indicatori (aspecte asupra carora trebuie indreptata atentia pentru variabilele care trebuie evaluate) pentru care trebuie aplicate criteriile corespunzatoare. Elementele componente ale fiecarei indicatii au forma unor intrebari la care trebuie oferite raspunsuri. In general cea mai calitativa caracteristica a unei colectii de date trebuie sa fie coerenta in totalitate cu realitatea ce trebuie evaluata. Acceptarea, respingerea sau modificarea este o sarcina tehnica ce ar trebui efectuata de catre profesorul sau profesorii care se ocupa de sarcina. In acest caz unele elemente pot, in cazuri speciale, sa fie irelevante; pe de alta parte, poate fi necesara acordarea unei atentii mai mari pentru unii indicatori prezentati.

Indicatiile sunt prezentate in partea urmatoare:PUNCTUL DE INCEPUT: EVALUAREA PROGRAMULUI IN SINE 1. CALITATEA INTRINSECA A PROGRAMULUI 1. Au fost explicate fundamentele stiintifice si socio-psihologice ale programului? 2. Este acordata o atentie corecta/ neechilibrata/ distorsionata temelor, teoriilor sau evenimentelor? 3. Este actual continutul programelor? 4. Pot fi considerate datele din programe relevant din punct de vedere stiintific, social, psihologic sau pedagogic (cu o valoare educationala)? 5. Programul include obiective, activitati, resurse, metodologie si sisteme de evaluare? 6. Putem considera obiectivele a fi congruente cu propunerile stiintificecuriculare, cu cererile sociale si caracteristicile evolutionale a beneficiarilor? 7. Exista coerenta interna intre diversele elemente ale programului si elementele in relatie cu scopul si obiectivele propuse pe proiect? 8. Este programul creat in concordanta cu diversitatea caracteristicilor diferentiale: motivatia, interesele, capacitatile, etc. a elevului beneficiar? Dar a corpului profesoral care preda materialul? 9. Este informatia continuta de program, in termenii unei evaluari ulterioare, considerata suficienta, relevanta si potrivita? 10. Propune programul operatii democratice, cooperative sau implicationale ale centrului scolar? Faciliteaza acesta o astfel de functie in randul profesorilor? 11. Programul acorda posibilitatea unei cooperari dintre centrul scolar si familii la dezvoltarea programului? 12. Au fost propuse intalniri cu profesorii in centrele scolare pentru planificarea si implementarea noului program? 13. Exista date (rapoarte, inregistrari, procese verbale, etc) din centrele scolare unde se doreste implementarea programului despre nevoile elevilor privind contextul tematic al programului? Exista date despre nevoile de instruire sau informare a profesorilor? 14. Exista instrumente si teste (chestionare, interviuri, etc. ) disponibile pentru a

2. CONCORDANTA CONTEXTUL

CU

stabili nevoile educationale si informationale a partilor implicate in program: profesori, elevi, echipe de management, etc. 15. Prevede programul un sistem de ajustare initiala a deficientelor si dificultatilor stabilite la diferitele categorii de beneficiari, cum ar fi zile de informare, seminarii de instruire, sisteme de informare, etc. 3.CONCORDANTA PUNCTUL DE INCEPUT CU 16. Corespunde programul nevoilor celor interesati? 17. Au fost stabilite zonele geografice, datele, programarile, resursele umane si materiale pentru implementarea programului? 18. Sunt persoanele responsabile capabile si pregatite pentru derularea programului? 19. Au fost planificate intalniri cu profesorii responsabili cu derularea programului din diferitele centre educationale? 20. Va fi programul supus aprobarii echipei de profesori din centrul educational? Dar al parintilor? 21. Metodologia propusa in program este considerata potrivita pentru atingerea obiectivelor? 22. Arata elevii interes si motivare pentru activitatile programului? Dar profesorii implicati? 23. Sunt posibile avansari semnificative pentru atingerea obiectivelor propuse? 24. Este posibila prevederea unor intarzieri importante in derularea programului? 25. Respecta planificarea zonei teritoriale, programarea, suportul institutional, resursele, etc.? 26. Sunt punctele partiale de success distantate sau apropiate de punctele propuse? 27. Este acordata aplicarii programului o abordare rigida sau flexibila? 28. Este posibila aprecierea conflictelor si tensiunilor dintre personalul centrului scolar care ar putea avea repercusiuni asupra derularii programului? 29. Putem numi relatia dintre profesori si elevi de pe parcursul desfasurarii programului ca fiind cordiala sau problematica? 30. Este posibila determinarea oricarei nepotriviri sau depasiri dintre obiectivele sau propunerile anticipate programului si proiectul educational al centrului in care a fost implementat programul? 31. Este posibila observarea armoniei dintre organizarea si disciplina din sala de clasa in care este implementat programul si sistemul organizational si disciplinar din centrul scolar, in general? 32. Exista un sentiment de incredere in timpul derularii pentru succesul programului in randul profesorilor? Dar in randul elevilor? 33. Au fost luate masuri pentru a asigura calitatea tehnica a testelor care vor fi folosite pentru evaluarea gradului de reusita a programului? 34. La momentul crearii programului au fost realizate teste sau alte mijloace pentru colectarea datelor planificate pentru a garanta o coincidenta maxima cu obiectivele? 35. A utilizat programul diverse tehnici de colectare a informatiilor atat din punct de vedere calitativ, cat si cantitativ, in concordanta cu varietatea obiectivelor programului? 36. Sunt prevazute criteriile de performanta si nivelele de realizari pentru program?

ETAPA A DOUA: PROCESUL DE APLICARE AL PROGRAMULUI 1. PUNEREA IN APLICARE A PROGRAMULUI

2. FUNDALUL PE CARE SE APLICA PROGRAMUL

A TREIA ETAPA: EVALUAREA FINALA A PROGRAMULUI 1. MASURI SI REALIZARI

2. EVALUAREA

37. Sunt specificate intr-o maniera clara si precisa criteriile si referintele sau standardele pentru evaluarea rezultatelor finale ale programului? 38. Sunt aplicate criteriile si referintele standardelor de calitate in concordanta cu previziunile si cerintele tehnice pentru acest tip de proiect? 39. Sunt disponibile informatii clare si precise, in stagiile initiale si urmatoare, ca o baza pentru evaluarea rezultatelor finale?

3. CONTINUITATEA

40. Ati descrie stilul de interactiune dintre persoanele responsabile cu derularea proiectului ca fiind participativ, colaborativ, direct sau autoritar? 41. Exista un proces de evaluare institutionalizat intr-o asemenea maniera pentru a permite utilizarea rezultatelor in procesele unor programe noi? 42. Sunt acordate roluri speciale persoanelor responsabile cu schimbarile ce trebuiesc introduse in program?

7.3 CRITERII SI INDICATORI PENTRU EVALUAREA PROIECTELOR COMENIUS Acest document a fost creat in concordanta cu Comunitatile Autonome din intreaga Spanie. Este un ghid pentru evaluarea proiectelor Comenius 1.1., care se adreseaza aspectelor stabilite de Comisia Europeana si aspectelor nationale a Comunitatilor Autonome, fiind creat pentru a facilita munca evaluatorilor. CRITERIILE SI INDICATORII PROIECTELOR EUROPENE, 2005 PENTRU EVALUAREA INITIALA A

Aceste criterii si indicatori au fost stabiliti in sedinta Adunarii Nationale cu colaborarea reprezentantilor Comunitatilor Autonome, motiv pentru care ar trebui luate in considerare de catre comitetele de selectie a Programelor Socrate in anul 2005. Bineinteles, acestea trebuie adaptate in functie de cerintele fiecarei Comunitati Autonome. Ne-am concentrat pe selectarea criteriilor comune pentru toate tipurile de proiecte, la care va trebui sa adaugam criterii create social pentru proiecte lingvistice pentru adulti, precum si pentru cele legate de Comunitatile Autonome, daca vor exista. Pentru a facilita munca comitetelor de selectie am evidentiat in document sectiunile formularului unde informatiile referitoare la fiecare criteriu poate fi gasita (recomandam insa, o citire aprofundata a formularului inainte de evaluarea fiecarei sectiuni) Nu am stabilit punctajul pe care ar trebui sa il primeasca fiecare indicator, deoarece acesta depinde de existenta unor criterii aditionale in Comunitatile Autonome. Vom lasa aceasta tema pentru o etapa ulterioara.CRITERII SI INDICATORI

SECTIUNI ALE FORMULARULUI Sect. A (Cuprinsul

proiectului) Sect. C7-9 Sect. C7-9

Sect. D Comenius) Sect. B

(Planificarea

Dimensiunea Europeana (nu se gaseste in punctele de control dar trebuie luata in calcul) Exportabilitatea produselor sau metodologiei proiectelor Schimbul real de informatii, experiente si practice corecte dintre profesorii participanti Schimbul de experienta dintre elevi Planificarea pentru depasirea barierelor limbajului Continuturi ce se aseaza pe intrebarile legate de Europeanism: cetatenie, constituire, etc. Produsele ce rezulta din munca unita a asociatiilor internationale Relatia cu obiectivele Programului Socrate 1. Personalul de profesori, domeniile implicate si aspectul interdisciplinar Criteriile cantitative (0 -30%, 40-80%, 80-100%) vor fi aplicate in cazul urmatoarelor aspecte: Personalul profesorilor Disciplinele implicate Aspectul interdisciplinar Echipei de management

Sect. C1 Sect. C10 Sect. C3 2. Claritatea obiectivelor si rezultatelor asteptate Concordanta dintre justificari/nevoi, obiective, activitati si rezultate/produse Concordanta cu PCC/PGA Obiectivele si rezultatele tuturor partenerilor 3. Caracterul inovativ Acest aspect va fi continuu evaluat din contextul beneficiarului si note vor fi acordate proiectului din punct de vedere al inovatiei pentru urmatoarele aspecte: Subiectul temelor Metodologia Resursele Rezultatele/ produsul Sect. B 4. Reprezentarea echilibrata a tarilor dispersate geografic, regiunilor, tipurilor de centre Echilibrul geografic Varietatea tipurilor de centre Sect. C2 5. Planul de lucru O planificare coerenta si realista Alternarea activitatilor de grup cu cele individuale Precizie in detalierea activitatilor Coordonarea si impartirea sarcinilor in centru si intre parteneri Sect. C4 6. Planul de evaluare Criteriile care permit determinarea elementelor puternice si tarnsferabile ale proiectului, precum si aspectele care trebuiesc imbunatatite Instrumente folosite atat in evaluarea proceselor cat si a produsului Programarea Persoanele responsabile cu evaluarea Sect. C5 7. Strategiile de raspandire Sectoarele tinta Proceduri ce trebuiesc urmate Persoanele responsabile

Sect. C1

Sect C6

Programarea aproximativa

8. Efectul proiectului asupra imbunatatirii succesului scolar al elevilor cu nevoi educationale si sociale. Cum Este perceput Este fixat Esta plauzibil Planul de actiune este creat in detaliu

8. NOTE PENTRU DEZVOLTAREA PROIECTELOR DE EDUCATIE IN SCOLI 8.1 PROIECTELE REPREZINTA CEA MAI BUNA CALE In prima parte a manualului am cercetat consideratiile generale cu privire la Educatia Consumatorului, oferind obiective, informatii si metodologii pentru a dezvolta proiecte in sala de clasa. Odata ce profesorul este constient de nevoia educationala pentru dezvoltarea acestor proiecte, el va trebui sa se decida ce sa aleaga si cum, precum si prin ce mijloace vor fi derulate proiectele, sau altfel spus, va trebui sa decida ce teme si obiective a Educatiei Consumatorului vor constitui proiectul in sine, precum si cum va integra proiectul in planul general al centrului scolar. Pentru aceasta sarcina, profesorii vor trebui sa tina seama de un numar de elemente inainte: In primul rand, nivelul dezvoltarii elevilor carora le este destinat proiectul In al doilea rand, trebuie sa fie constienti de nevoile si interesele elevilor. Activitatile de Educatie a Consumatorilor trebuie sa aiba o relatie directa cu mediul de viata in care se gasesc elevii, cu problemele lor si sperantele acestora; trebuie sa verifice ca informatiile predate le folosesc elevilor, ajutandu-i sa inteleaga mai bine lumea in care traiesc, si mai presus de toate sa constientizeze ca pot sa o schimbe. In al treilea rand, trebuie sa ia in considerare mediul socio-economic al scolii din toate punctele de vedere. Astfel, pentru ca obiectivul proiectului sa atinga nevoi reale, aceste obiective trebuie create in contextul mediului de viata. In al patrulea rand, trebuie sa stabileasca ce continut si ce obiective vor avea subiectele obligatorii legate de materia de Educatie a Consumatorilor. In al cincilea rand, trebuie sa se asigure ca proiectul are o linie continua naturala, astfel incat sa nu se termine dupa un an scolar, ci sa fie continuat si imbunatatit.

In cele din urma, trebuie sa se asigure ca aceste proiecte pot sa cuprinda si alte obiective si teme ale subiectelor comune, asigurand astfel o educatie a valorilor.

Odata ce s-a tinut cont de aceste consideratii, profesorii pot selectiona titlul sau titlurile care vor reprezenta nucleul pe baza caruia vor putea sa creeze si dezvolte proiectul. Pentru a usura aceasta sarcina, in partea urmatoare vom prezenta o serie de puncte de interes in corespondenta cu diferite brosuri tematice, in care vom indica varsta ideala pentru elevii cu care se poate trata tema, activitatile posibile, precum si ideile cuprinse in aceste puncte. Facand acest lucru, noi dorim sa evitam exemple concrete de proiecte, care pot fi gasite in manuale diverse, grupand in schimb o serie de notite care sa indrume profesorii in luarea deciziilor. Consideram ca este oportun sa adaugam aici un text legat de contextul mentionat in Declaratia Comitetului European Social si Economic cu privire la subiectul Educatiei Consumatorilor (2003C 133/01). Din punctul de vedere a continutului sau, instruirea si educatia consumatorilor cere un efort special pentru a asigura o intelegere adecvata a diferitelor concepte sociale, tehnice si legale obligatorii legate de aparare si protectie. Acest lucru inseamna: Intelegere adecvata a compozitiei bunurilor si serviciilor, criteriilor de siguranta si calitate aplicate pentru fiecare oferta, scopul lor de folosire, consum si intretinere, precum si costurile asociate. Cu cat este mai complexa si mai sofisticata oferta, cu atat trebuie sa fie mai corecta din punct de vedere stiintific si sa contina informatii corecte. Acesta este cazul pentru produsele din sfera IT&C. Intelegere corecta a comunicarii comerciale, in special cand este vorba de diferenta dintre informatia despre produs la nivelul retoric al advertisingului si a mesajului promotional. Un aspect important in acest caz este dificultatea progresiva care se resimte la identificarea adecvata a comunicarii comerciale, integrate din ce in ce mai mult in sfera informativa sau distractiva: crearea evenimentelor, sponsorizari, asezarea produselor, promovarea ascunsa, etc. Intelegerea adecvata a clauzelor contractuale din contractele care prezinta in majoritatea cazurilor un grad ridicat de dificultate, in concordanta cu varietatea opiniilor asociate cu ofertele din ce in ce mai personalizate. Ofertele de servicii telefonice, cu ofertele lor complexe, conditii si masuri, sunt un bun exemplu pentru necesitatea unei instruiri in acest domeniu. Intelegerea adecvata a drepturilor consumatorilor cand se ajunge la plangeri prin diferite canale administrative, juridice sau extra-juridice. In acest caz, numai existenta consumatorilor cu adevarat instruiti va permite functionarea cu adevarat a mecanismelor pietei din viitor, intarindu-le astfel pozitia de agenti ai pietei.

8.2 BROSURI Reteaua E-CONS a aranjat informatiile prevazute pentru Educatia Consumatorilor in 10 brosuri prezentate in tabelele urmatoare, aratand astfel posibile interese, varstele ideale pentru a le modela si posibile activitati si teme. Brosura 1: Alimente si nutritie Puncte de Varsta elevilor interes Producerea si Peste 6 ani achizitionarea alimentelor Teme pentru dezvoltare Vizitarea fabricilor de alimente Caracteristicile si Parcurgerea drumului parcurs de un functiile alimentelor aliment de la producere pana la comercializare Procese de elaborare si Analiza alimentelor conservare Experimente cu aditivi alimentari Elaborarea alimentelor Cercetarea si analiza listei de cumparaturi a familiei Cautarea si analizarea informatiilor despre subiect Analiza etichetelor acestor produse Analize comparative Cunostinte despre originea si procesul de fabricatie al acestor produse Rapoarte ale diverselor organizatii Posibile activitati pentru sala de clasa

Genetica alimentara

Peste 14 ani

O dieta Peste 3 ani echilibrata