limbajj

2
LIMBÁJ, limbaje, s. n. 1. Sistem de comunicare alcătuit din sunete articulate, specific oamenilor, prin care aceștia își exprimă gândurile, sentimentele și dorințele; limbă, grai. 2. Limba unei comunități umane istoricește constituita. 3. Mod specific de exprimare a sentimentelor și a gândurilor în cadrul limbii comune sau naționale. ◊ Limbaj comun = a) fel de a se exprima simplu, nepretențios; limbă obișnuită; b) mijloc, bază de înțelegere. Sistem de semne, socialmente codificate, care nu fac apel la cuvinte sau la scriere. Limbajul surdo-muților. Fig. Mijloc de exprimare a ideilor sau a sentimentelor prin culoare, sunete muzicale etc. 4. Mod de folosire a unei limbi, în special a lexicului, specific anumitor profesii, grupuri sociale etc. 5. (Inform.) Sistem de caractere și simboluri folosit în programare. [Pl. și: limbajuri] – Limbă + suf. -aj(după fr. langage). Sursa: DEX '09 (2009) LIMBÁJ, limbaje, s. n. 1. Sistem de comunicare alcătuit din sunete articulate, specific oamenilor, prin care aceștia își exprimă gândurile, sentimentele și dorințele; limbă, grai. 2. Limba unei comunități umane istoricește constituită. 3. Mod specific de exprimare a sentimentelor și a gândurilor în cadrul limbii comune sau naționale. ◊ Limbaj comun = a) fel de a se exprima simplu, nepretențios; limbă obișnuită; b) mijloc, bază de înțelegere. Fig. Mijloc de exprimare a ideilor sau a sentimentelor prin culoare, sunete muzicale etc. 4. (Inform.) Sistem de caractere și simboluri folosit în programare. [Pl. și: limbajuri] – Limbă + suf. - aj (după fr. langage). Sursa: DEX '98 (1998) LIMBÁJ s. n. (Inform.) Sistem de caractere și simboluri folosit în programare. Sursa: DEX-S (1988) limbáj s. n., pl. limbáje Sursa: DOOM 2 (2005) LIMBÁJ s. 1. grai, limbă, vorbire. (Apariția ~ului.) 2. grai. (Omul e înzestrat cu ~.) 3. v. exprimare. 4. v. stil. (~ științific.) 5. (livr.) verb. (Un ~ poetic pregnant.) Sursa: Sinonime (2002) LIMBÁJ ~e n. 1) Facultate, capacitate de exprimare și de comunicare a ideilor, sentimentelor și dorințelor, specifică oamenilor, prin mijlocirea limbii; vorbire. ◊ ~ natural sistem de sunete articulate care funcționează prin tradiție ca mijloc

Upload: sineta-paraschivu

Post on 06-Nov-2015

214 views

Category:

Documents


0 download

DESCRIPTION

Limbaj

TRANSCRIPT

LIMBJ,limbaje,s. n.1.Sistem de comunicare alctuit din sunete articulate, specific oamenilor, prin care acetia i exprim gndurile, sentimentele i dorinele; limb, grai.2.Limba unei comuniti umane istoricete constituita.3.Mod specific de exprimare a sentimentelor i a gndurilor n cadrul limbii comune sau naionale. Limbaj comun=a)fel de a se exprima simplu, nepretenios; limb obinuit;b)mijloc, baz de nelegere. Sistem de semne, socialmente codificate, care nu fac apel la cuvinte sau la scriere.Limbajul surdo-muilor.Fig.Mijloc de exprimare a ideilor sau a sentimentelor prin culoare, sunete muzicale etc.4.Mod de folosire a unei limbi, n special a lexicului, specific anumitor profesii, grupuri sociale etc.5.(Inform.) Sistem de caractere i simboluri folosit n programare. [Pl.i:limbajuri] Limb+suf.-aj(dupfr.langage).Sursa:DEX '09 (2009) LIMBJ,limbaje,s. n.1.Sistem de comunicare alctuit din sunete articulate, specific oamenilor, prin care acetia i exprim gndurile, sentimentele i dorinele; limb, grai.2.Limba unei comuniti umane istoricete constituit.3.Mod specific de exprimare a sentimentelor i a gndurilor n cadrul limbii comune sau naionale. Limbaj comun=a)fel de a se exprima simplu, nepretenios; limb obinuit;b)mijloc, baz de nelegere. Fig.Mijloc de exprimare a ideilor sau a sentimentelor prin culoare, sunete muzicale etc.4.(Inform.) Sistem de caractere i simboluri folosit n programare. [Pl.i:limbajuri] Limb+suf.-aj(dupfr.langage).Sursa:DEX '98 (1998) LIMBJs. n.(Inform.) Sistem de caractere i simboluri folosit n programare.Sursa:DEX-S (1988) limbjs. n.,pl.limbjeSursa:DOOM 2 (2005) LIMBJs.1.grai, limb, vorbire.(Apariia ~ului.)2.grai.(Omul e nzestrat cu ~.)3.v.exprimare.4.v.stil. (~ tiinific.)5.(livr.) verb.(Un ~ poetic pregnant.)Sursa:Sinonime (2002) LIMBJ ~en.1) Facultate, capacitate de exprimare i de comunicare a ideilor, sentimentelor i dorinelor, specific oamenilor, prin mijlocirea limbii; vorbire. ~ naturalsistem de sunete articulate care funcioneaz prin tradiie ca mijloc de comunicare.~ artificialsistem de semne care funcioneaz pe baza unei convenii. 2) Mijloc principal de comunicare ntre oameni, constnd dintr-un sistem lexical organizat dup anumite legi gramaticale i avnd o structur fonetic specific; limb. 3)fig.Orice mijloc de exprimare a ideilor sau a sentimentelor. /limb +suf.~ajSursa:NODEX (2002)| Adugat desiveco|Semnaleaz o greeal|PermalinkLIMBJs.n.1.Procesul de exprimare, de comunicare a ideilor i a sentimentelor prin mijlocirea limbii. Sistem de semne servind pentru comunicarea informaiilor. Limbaj formalizat= limbaj artificial, alctuit dintr-un sistem de semne convenionale.2.Limb. Mod de exprimare. Limbaj artistic= modalitate de comunicare specific artei. (Fig.) Orice mijloc de exprimare a ideilor, a sentimentelor. [Pl.-je, -juri, var.limbagius.n. / cf. it.linguaggio, fr.langage].Sursa:DN (1986) LIMBJs. n.1. proces de comunicare a ideilor i sentimentelor prin mijlocirea limbii (inform.) sistem de caractere i simboluri folosit n programare. ~ formalizat = limbaj artificial, dintr-un sistem de semne convenionale. 2. limb. fel caracteristic de exprimare. (fig.) orice mijloc de exprimare a ideilor, a sentimentelor. (dup fr.langage)Sursa:MDN (2000) limbjs. n., pl.limbjeSursa:Ortografic (2002)| Adugat desiveco|Semnaleaz o greeal|Permalinklimbajn. limb vorbit sau scris (= fr.langage).Sursa:ineanu, ed. a VI-a (1929)| Adugat deblaurb|Semnaleaz o greeal|Permalink*limbj1n., pl.e(d.limbdup fr.langage). Gra, limb, vorbire, ntrebuinarea vorbe p. a exprima ideile. Orce mijloc de a exprima cugetarea or sentimentu. Stil:limbaj figurat, naiv.Mod particular de a vorbi dup starea sa profesiunea sa:limbaju marinarilor, studenilor.Voce, strigt, cntec de animal. V.argot.Sursa:Scriban (1939)| Adugat deLauraGellner|Semnaleaz o greeal|Permalink