leziuni

Diagnosticul dermatologic

1. Anamneza va consemna: Prezenţa unor afecţiuni în anturaj; Alimentaţia, informaţii legate de activitatea sexuală; Consumul de medicamente; Modul de debut al bolii; Simptomatologia prezentă;

2. Examinarea bolnavului se va face: În condiţii de confort termic; În iluminare naturală; Se vor examina tegumentele şi mucoasele în totalitate (leziune,

erupţie, rash);

3. Examinări de laborator: Examen micologic; Examen parazitologic; Examen Bacteriologic- culturi; Examen Bacteriologic- antibiograma; Examen microscopic; Examen cu lampa Wood (fluorescenţa leziunilor la iluminarea cu UV); Microsporie- fluorescenţă verzuie; Eritrasmă- fl. roşietică; Pitiriazis verzicolor- fl. verzuie; Examene hematologice, biochimice; Examene imunologice: imunofluorescenţa, teste cutanate- patch,

prick, IDR; Examen Citologic; Biopsia cutanată

4. Descrierea leziunilor: Evoluţie: acută- sub 1 lună, subacută- între 1 şi 4 luni, cronică- peste

4 luni; Distribuţia, topografia: localizate (regiunea anatomică), locoregională

(mai multe regiuni invecinate), diseminată (leziuni pe întreg corpul), generalizată (nu există spaţii libere între leziuni);

Numărul şi cantitatea leziunilor: discret diseminate, abundente; Modul de grupare al leziunilor: izolate sau grupate. Forma grupării:

lineare, arciforme, inelare, circulare, ovalare; Varietatea leziunilor: monomorfe, polimorfe; Enumerarea descriptivă a leziunilor; Culoarea leziunilor cutanate: eritem, peteşial, pigmentare; Relieful: suprafaţa pielii este netedă, lucioasă, lichenificată, atrofică,

etc. Planul erupţiei este în, deasupra, sub plan; Palparea : consistenţa este elastică, dură, moale, fluctuentă.

Manevre: vitropresiune, diascopie; Caracterul extensiv al leziunilor: migrare/ fixe, extindere; Simptome: prurit, durere, anestezie, parestezii


Leziuni elementare:

Leziuni prin modificări de culoare: Sunt leziuni ce nu modifică relieful tegumentelor. După dimensiunea

lor aceste leziuni sunt macule dacă au un diametru sub 1 cm Pete dacă au un diametru mai mare de 1 cm.După mecanismul de producere:1. Leziuni pigmentare:

Hipercrome (modificare de culoare prin exces de melanină) congenitale (nevii pigmentari) și câştigate primitive (pistruii- efelide, cloasma gravidei) şi secundare (hiperpigmentări post pemfigus, dermatită herpetiformă, herpes);

Pete acrome (modificare de culoare prin deficit de melanină) congenitale localizate (nevi acromi) şi difuze (albinism) și câştigate (vitiligo, dar şi în sclerodermie, sifilis secundar);

Depunere de hemosiderină (dermatita pigmentară de stază în insuficienţa venoasă);

2. Leziuni pigmentare artificiale: Tatuaje; Consum crescut de morcovi (xantodermie- culoare gălbuie),

antimalarice, săruri de aur (crisioză), săruri de argint (argiroză);

3. Pete vasculo- sanguine: Pete vasculare (prin hiperplazie vasculară) congenitale

(hemangiom) și câştigate (angioame stelate, teleangiectazii); Pete sanguine (prin vasodilataţia din derm, creşte fluxul sanguin,

dispar la vitropresiune, digitopresiune- nu se mai văd la apăsarea cu o lamelă de sticlă):

Eriteme active (vasodilataţie arteriolară şi capilară) – boli infecţioase eruptive, alergii medicamentoase;

Eriteme pasive (vasodilataţie venulară şi capilară- culoarea este violacee) livedo reticular în colagenoze, crioglobulinemii;

Eriteme secundare asociate cu alte leziuni cutanate (halou inflamator eritamatos în jurul furunculului);

Leziuni purpurice apar prin extravazarea hematiilor (ies din vase), nu dispar la vitropresiune. Culoarea se modifică în timp datorită transformărilor pe care le suferă hemoglobina (roşie iniţial, apoi după câteva zile este brună- violacee, apoi verzuie, apoi gălbuie, apoi revine la aspectul iniţial):

Peteşii (punctiforme); Vibice (lineare, mai frecvent la nivelul pliurilor); Echimoze- vânătaia (extravazare de hematii şi infiltrarea

tegumentului); Echimozele trebuie deosebite de hematoame- extravazare

de hematii şi formarea de cavităţi cu sânge. Sunt mai profunde, de obicei posttraumatice.


Leziuni elementare solideSunt leziuni ce modifică relieful tegumentelor şi sunt palpabile

produse de procese patologice cum sunt: edemul, infiltratul celular al tegumentului, hiperplazia.

Placa urticariană- leziune caracterizată de eritem (roşeaţă) şi edem (tumefiere), fugace, tranzitorie, dispare în câteva ore, poate apare în altă localizare. Forma şi dimensiunile sunt variate, variabile în timp. Se datorează vasodilataţiei din dermul superficial produsă de fenomene alergice cel mai frecvent;

Placa- arie tegumentară elevată cu diametrul de minim 2 cm; Papula- este o mică ridicătură la nivelul tegumentului, de

dimensiune mică (< 0,5 cm), ce se poate palpa ca o neregularitate; Nodulul, nodozitatea- masă solidă observabilă sau palpabilă,

ovoidală, cu o dimensiune > 0,5 cm. Poate afecta epidermul, dermul dar şi ţesutul celular subcutanat. Ex. Eritem nodos;

Tuberculul- leziune solidă de dimensiuni mai mari ca papula. Rezultată din procese de infiltrare celulară dermică urmate de necroză, cazeificare. La apăsare cu o lamă de sticlă îşi modifică culoarea din roşu violaceu în brun (se evidenţiază o zonă de cazeificare centrală- un tip de necroză dermică), iar la apăsarea cu un stilet butonat, în centrul tuberculului, se deprimă uşor deoarece îşi pierde elasticitatea normală. Ex. Tuberculoză, lepră.

Goma- leziune solidă mai profundă (hipodermică), mai mare (modifică relieful pielii) şi care evoluează în mai multe etape. Ex. TBC, sifilis, micoze profunde:

Faza de cruditate sau infiltrativă; Faza de ramolire sau degenerare centrală(supurativă); Faza de ulcerare (evacuarea puroiului prin fistule şi

formarea unei ulceraţii); Faza de remaniere, cicatrizare.

Keratoza reprezintă o îngroşare a stratului cornos al tegumentului, care devine mai aspru şi mai albicios. Ex. Eczeme keratozice, keratoze plantare;

Lichenificarea este o îngroşare a epidermului şi uneori a dermului cu accentuarea cadrilajului normal al pielii, consecutivă unui grataj prelungit;

Vegetaţia este o formaţiune exofitică (creşte pe tegument) determinată de hiperplazia tegumentului, de consistenţă moale şi de dimensiuni variabile. Pot avea forme variate. Ex. conopidiforme în infecţiile virale;

Verucozitatea este o combinaie de vegetaţie cu keratoză. Determinată de o proliferare tegumentară acoperită de un strat cornos îngroşat. Ex. Lupus verucos, tuberculoză verucoasă.

Tumora- creşterea în dimensiuni a ţesuturilor determinată de multiplicarea celulelor. Poate fi malignă sau benignă. Ca aspect poate apărea ca o infiltrare a ţesuturilor, ca o ulceraţie sau ca o masă excrescentă.


Leziuni cu conţinut lichid Vezicula este o cavitate cu lichid de dimensiune mică (< 0,5 cm); Pustula este o cavitate cu conţinut purulent, de obicei rezultată prin

suprainfecţia unei vezicule; Bula este o cavitate cu lichid, de dimensiune mai mare (> 0,5 cm); Edemul- acumulare de lichid în spaţiul interstiţial, care nu este sub

formă de cavitate;Leziuni prin soluţie de continuitate

Zgârietura, excoriaţia- leziune cu pierdere de substanţă liniară, secundară unui traumatism accidental sau gratajului determinat de prurit (scabie, eczeme cronice);

Exulceraţia, eroziunea- leziune cu pierdere de substanţă superficială (epiderm), secundară unor vezicule sau bule rupte; vindecare fără cicatrici (leziunea nu afectează membrana bazală a epidermului); ex. Zona zoster, piodermită;

Ulceraţia- leziune cu pierdere de substanţă mai profundă, afectează membrana bazală a epidermului, poate ajunge până în derm sau hipoderm, vindecare cu cicatrici. Ex. Ulcerul cr. de gambă;

Ragadă, fisură- lipsă de substanţă cu aspect linear, superficială sau profundă situată periorificial (perleş), la nivelul pliurilor (intertrigo) sau pe fond de hiperkeratoză;

Fistulă- traiect neregulat ce conduce la o cavitate, pe aici se evacuează conţinutul cavităţii. Ex. Fistule în abcesul perianal, gomele tbc, sifilitice şi micotice;

Plagă- leziune cu pierdere de substanţă cauzată de un traumatism (spre deosebire de contuzii care sunt fără pierdere de substanţă, fără soluţie de continuitate).

Leziuni prin retenţieLeziunile conţin anumite substanţe.

Chist- cavităţi delimitate de o capsulă la periferie şi care pot conţine, sebum (chistele sebacee) keratină (chistele cornoase);

Comedonul este o acumulare de celule epidermice şi sebum în orificiile foliculare; cele deschise au aspect de puncte negre (prin oxidarea conţinutului), iar cele închise aspect de puncte albe.

Deşeuri cutanate

Se găsesc la suprafaţa tegumentului. Scuama- agregate de celule cornase exfoliate. Pot fi stratificate,

lamelare, groase în psoriazis; fine, furfuracee în pitiriazis; agregate mari și poligonale în ihtioză;

Crustă- uscarea unei serozităţi sau a unui exudat. Poate să fie hematică (brună, semnifică secreţie hematică) sau melicelică (gălbuie, impetigo streptococic);

Sfacelul- necroză umedă, cu secreţii patologice secundare unei infecţii cutanate;

Escara- necroză uscată, nu există secreţii patologice (arteriopatii, combustii, escara de decubit);


Sechele cutanate Cicatricea- proces reparator al ţesutului conjunctiv realizat printr-o

hiperplazie de fibre şi celule conjunctive (fibroblaşti, fibrociţi). În general sunt secundare unor plăgi, ulceraţii;

Scleroza cutanată- hipertrofia ţesutului conjunctiv dermic care nu este consecutivă unui traumatism. Ex. Sclerodermie;

Atrofia cutanată- reprezintă subţierea tegumentului care devine transparent, la palpare ca o foiţă de ţigară, cu vascularizaţia vizibilă prin transparenţă. Ex. Lupus eritematos cronic.

leziuni

Documents