Teoria sau teorii ale comunic�rii?

Lesu�an Ioan, lector Universitatea ,,Vasile Goldi�” Arad

A devenit azi un truism s� spunem c� via�a omului este dependent� de

comunicare. Ceea ce nu este îns� la fel de evident este tematizarea acestui fapt, ezit�rile fiind prezente chiar în formularea temei: este dificil a ne fixa asupra unui termen care s� surprind� deplin sensul acesteia, care este formulat� atât ca o tematizare a comunic�rii, cât �i a limbajului sau a semnific�rii.

Aurel Codoban g�se�te c� filosofia nu este atât istoric� cât logic� în desf��urarea ei, �i c� este circumscris� de o celebr� formulare a lui Gorgias care spune c�: mai întâi nu exist� nimic, apoi, chiar dac� ar exista, nu putem cunoa�te; �i în fine, chiar dac� putem cunoa�te, nu putem comunica1. Aceast� trilem� reprezint� o negare succesiv� a „ceea ce este”, a cunoa�terii �i a comunic�rii. Astfel, filosofia se na�te �i se dezvolt� ca o încercare de deconstruc�ie a acestei trileme, prin dezvoltarea succesiv� a trei tematiz�ri: a existen�ei, a cunoa�terii �i a comunic�rii, ultima fiind cea a perioadei în care ne afl�m. În raport cu prima tematizare care este ontologic�, celelalte dou� sunt criticisme filosofice, care nu se recunosc ca ontologii. Cea de a doua tematizare, cea a cunoa�terii, reduce realul la ceea ce este cunoscut, iar în sensul celei de a treia tematiz�ri, a comunic�rii, realul se reduce la ceea ce poate fi comunicat, semnificat sau la limbaj.

Din aceast� perspectiv� comunicarea este de domeniul generalului, al interpret�rii existen�ei, a lumii �i a omului. Teoria comunic�rii este astfel o hermeneutic� existen�ial� în care cercet�torul nu este un individ izolat ce încearc� a ajunge la semnifica�ii aflate în afara sa, ci el este parte a acestei lumi a semnifica�iei. A discuta despre comunicare înseamn�, a�a cum spunea Tudor Vianu, �i a ne comunica2, a împ�rt��i gânduri �i semnifica�ii ce se dezvolt� în varietatea a aceea ce Hannah Arendt numea „re�eaua rela�iilor interumane”3.

1 În expresia lui Gorgias, trilema este formulat� astfel: „Nimic nu exist�, întrucât Nefiin�a nu exist� prin defini�ie, iar Fiin�a, ca substan�� ascuns� sub aparen�e, nu este decât un cuvânt, oricum niciuna dintre ele nu ne sunt date în experien��. Tot astfel nu exist� rela�iei între ele, c�ci judecata ar deveni imposibil�. Chiar dac� ar exista n-am putea cunoa�te, c�ci realitatea sensibil� nu este inteligibil� �i,pe de alt� parte, ceea ce ar fi inteligibil nu este dat în experien��, deci nu exist�. Chiar dac� am putea cunoa�te n-am putea comunica, întrucât limbajul este arbitrar, iar cuvintele, care au mai multe sensuri, tr�deaz� gândirea, care este unic�”, apud Aurel Codoban, Introducere în filosofie, Cluj Napoca, Argonaut, 1995, p. 167 – 168. 2 „Cine vorbe�te <comunic�> �i <se comunic�>. O face pentru al�ii, �i o face pentru el. În limbaj se elibereaz� o stare sufleteasc� individual� �i se organizeaz� un raport social. Considerat în dubla sa inten�ie, se poate spune c� faptul lingvistic este în acela�i timp <reflexiv> �i <tranzitiv>. Se reflect� în el omul care în produce �i sunt atin�i prin el to�i oamenii care îl cunosc” Tudor Vianu, Studii de stilistic�, Bucure�ti, Editura Didactic� �i Pedagogic�, 1968, p. 32. 3 Hannah Arendt, The Human Condition. 6th ed. Chicago, University of Chicago Press, 1970, p. 183-184

Ce este îns� teoria comunic�rii? Putem vorbi de o teorie a comunic�rii, în sensul unui corp de cuno�tin�e conceptuale ordonate sistematic, decurgând din unul sau mai multe principii generale ce ofer� o descriere �i o explica�ie a comunic�rii? Sau mai degrab� de o varietate de aproxim�ri a semnifica�iei conceptuale a comunic�rii, �i ca atare despre concep�ii sau teorii ale comunic�rii?

Pentru cine se apropie ast�zi de studiile despre comunicare apare o problem� legat� de îns��i identificarea acestora. Domeniul comunic�rii se prezint� mai degrab� sub forma unui puzzle dar f�r� a avea la dispozi�ie imaginea de ansamblu. Privind diversele încerc�ri de explicare a domeniului ne afl�m într-o situa�ie nu cu mult diferit� de ceea ce constata Descartes la începutul epocii moderne referitor la domeniul filosofiei: „unum dicit …, aliad …, aliad …. Novatores omnes, quisque aliad dicunt”4 („Una spune …, alta …, alta…. Novatori to�i, spun fiecare altceva”).

Definirea conceptului de „comunicare” – care ar trebui s� fie nucleul unei teorii a comunic�rii – ridic� o serie de dificult��i ce se nasc din varietatea de abordare a acestuia, termenul fiind folosit într-o mul�ime de accep�iuni, el figurând ca unul polisemic �i la nivelul limbajului comun. Lucrurile nu difer� foarte mult nici în cazul limbajelor �i abord�rilor specializate, adic� a preocup�rilor ce se revendic� ca analize structurate într-un context determinat. La acest fapt se adaug� �i „dorin�a” fiec�rui autor care s-a aplecat asupra acestui proces de a oferi o defini�ie, pe care el o crede a fi cea mai adecvat�. Iat� câteva dintre acestea:

Edward O. Wilson: „comunicarea este o ac�iune a unui organism sau a unei celule care altereaz� modelele probabile de comportament ale altei celule, într-o manier� adaptabil� pentru unul sau pentru ambii participan�i”5

Carl I. Hovland, Irving I. Janis �i Harold H. Kelly: „comunicarea este un proces prin care un individ (comunicatorul) transmite stimuli (de obicei, verbali) cu scopul de a schimba comportarea altor indivizi (auditoriul)”6

Denis McQuail �i Sven Windahl constat� �i ei c� definirea comunic�rii s-a f�cut în multe feluri, fiecare autor având abord�ri diverse ale conceptului, �i se opresc asupra urm�toarelor defini�ii: comunicarea este „transmiterea informa�iilor, ideilor �i atitudinilor sau emo�iilor de la o persoan� la alt� persoan� sau de la un grup la altul, în mod esen�ial prin intermediul simbolurilor” (Theodorson and Theodorson); „comunicarea are loc ori de câte ori un sistem – sursa – influen�eaz� alt sistem – destinatarul – prin utilizarea diverselor simboluri transmise prin canalul care leag� cele dou� sisteme” (Osgood); „interac�iune social� prin intermediul mesajelor” (Gerbner).7

J.J. Van Cuilenburg, O. Scholten, G.W. Noomen definesc comunicarea ca „un proces prin care un emi��tor transmite informa�ie receptorului prin intermediul unui canal, cu scopul de a produce asupra receptorului anumite efecte”8

4 Anton Dumitriu, Homo universalis, Bucure�ti, Eminescu, 1990, p. 11 5 Apud. Mihai Dinu, Comunicarea – repere fundamentate, Edi�ia a II-a, Bucure�ti, Algos, f.a. p. 8 – 9 6 Idem, p. 9 7 Denis McQuail, Sven Windahl, Modele ale comunic�rii, Bucure�ti, Comunicare.ro, 2001, p. 11 – 12 8 J.J. Van Cuilkenburg, O. Scholten, G.W. Noomen , �tiin�a comunic�rii, Bucure�ti, Humanitas, 2004, p. 24

John Fiske afirm� c� putem subsuma defini�iile date comunic�rii sub semnul a dou� �coli: �coala proces �i �coala semiotic�. �coala proces (reprezentat� de autori ca C. Shannon �i W. Weaver, G. Gerbner, Lasswell, Newcomb) în�elege comunicarea ca transmitere a mesajelor, în timp ce �coala semiotic� (reprezentat� de Pierce, F. Sausurre) în�elege comunicarea ca produc�ie �i schimb de semnifica�ii9. Ambele �coli ofer� defini�ii ale comunic�rii plecând de la în�elegerea acesteia ca interac�iune prin intermediul mesajelor. A�adar, comunicarea presupune un schimb ce are loc între indivizi, leg�tur� care este în�eleas� diferit: �coala proces define�te interac�iunea ca fiind procesul prin care o persoan� creeaz� o leg�tur� cu o alt� persoan� sau îi afecteaz� comportamentul, starea mental� sau reac�iile emo�ionale, în timp ce �coala semiotic� define�te interac�iunea ca fiind ceea ce constituie individul ca membru al unei culturi specifice sau al unei societ��ii.

Aceea�i idee o reg�sim �i la Tim O`Sullivan �i colab.: „exist� dou� mari tipuri de defini�ii ale comunic�rii. Prima vede comunicarea ca fiind un proces prin care A transmite un mesaj lui B, mesaj care are efect asupra acestuia. Cea de-a doua vede comunicarea drept negociere �i schimb de semnifica�ii, proces în care mesajele, persoanele determinate cultural �i <realitatea> interac�ioneaz� astfel încât s� ajute în�elesul s� fie produs, iar în�elegerea s� apar�”10.

A�a cum se poate vedea din defini�iile de mai sus – �i am putea enumera multe altele – fiecare autor spune ceva despre comunicare, mai mult chiar, fiecare spune altceva sau diferit de ceilal�i, ad�ugând noi semnifica�ii sau nuan�e, accentuând o anumit� component� pe care el o consider� ca fiind definitorie sau m�car specific� comunic�rii.

Acest mod îl reg�sim �i în abordarea comunic�rii ca teorie, dup� cum arat� James A. Anderson11, care analizând un num�r de �apte lucr�ri dedicate acestui domeniu constat� c� ele enumer� 249 de „teorii” distincte, 195 ap�rând doar în una din cele �apte �i doar 18 sunt incluse în mai mult de trei c�r�i. Mai mult: „domeniul cercet�rii comunic�rii apare ca fiind punctat de o seam� de <iazuri > izolate – f�r� or�c�ieli prietenoase între iazuri, cu o rela�ie relativ mic� sau deloc, �i pu�ine cazuri de încruci��ri de succes”12. Acest fapt ne arat� lipsa unui canon teoretic general acceptat �i al unei referin�e generale.

Un motiv al acestei „insulariz�ri” a cercet�rii comunic�rii este dat� de faptul c� de�i ca preocupare ea exist� din cele mai vechi timpuri, ca domeniu distinct de cercetare s-a format din mai multe surse teoretice, din discipline ce nu par a avea leg�tur� una cu alta, cum ar fi matematica, ingineria, psihologia sau chiar zoologia. Robert T. Craig arat� c� „disciplina care este comunicarea, ini�ial a încercat s� se instituie ca un loc multidisciplinar al „regl�rilor” pentru toate aceste discipline”13.

9 John Fiske, Introducere în �tiin�ele comunic�rii, Ia�i, Polirom, 2003, p. 16 – 19 10 Tim O`Sullivan, si colab., Concepte fundamentale din �tiin�e comunic�rii �i studiile culturale, Ia�i, Polirom, 2001, p. 74 11 James A. Anderson, Communication theory: Epistemological foundations. New York, Guilford Press, 1996 12 K. E. Rosengren, From field to frog ponds, ,,Journal of Communication”, 43 (3), 1993, p. 6-17 13 Robert. T. Craig, ,Communication Theory as a Field, ,,Journal of Communication” 9 (2), 1999, p. 119–161

Robert T. Craig urmându-l pe John D. Peters14 arat� c� cercetarea comunic�rii a fost s�r�cit� par�ial �i din cauza c� ea a fost institu�ionalizat� ca disciplin� academic� ce revendic� întreg domeniul comunic�rii sub tutela sa. Teoriile referitoare la comunicare sunt preluate din diverse domenii în care ele au ap�rut, ele fiind catalogate într-un eclectism steril în manualele de comunicare. Aceast� preluare în fapt nu înseamn� un progres în studiu comunic�rii, ci prin desprinderea din contextul lor original ele devin neproductive, fiind simple fi�e de catalog. Interdisciplinaritatea �i transdisciplinaritatea au fost împrumutate ca practici pentru a crea un domeniu unitar �i coerent, dar ele au fost împrumutate pentru a sus�ine proiec�iile �i statusul institu�ional al disciplinei comunic�rii �i nu pentru a crea un miez coerent �i distinctiv al teoriei comunic�rii.

Desigur, au existat �i exist� încerc�ri de a g�si un temei comun al cercet�rilor, cel mai celebru demers în acest sens fiind cel a lui Frank Dance, care trece în revist� 95 de defini�ii ale comunic�rii în lumina a ceea ce se în�elege prin concept în filosofia �tiin�ei, distingând 15 componente conceptuale: (1) schimb verbal de gânduri sau idei; (2) proces prin care noi îi în�elegem pe al�ii �i alternativ, ne str�duim s� fim în�ele�i de ei; (3) interac�iune (chiar la nivel biologic); (4) proces care ia na�tere din nevoia de a reduce incertitudinea, de a ac�iona efectiv �i de a ap�ra sau înt�ri eul; (5) proces de transmitere a informa�iilor, a ideilor, emo�iilor sau priceperilor prin folosirea simbolurilor (cuvinte, imagini, figuri, diagrame etc.); (6) transfer, schimb, transmitere sau împ�rt��ire; (7) proces care une�te p�r�ile discontinue ale lumii vii; (8) proces care face comun mai multora ceea ce este monopol al unuia sau al unora; (9) totalitatea mijloacelor de transmitere a mesajelor militare, a ordinelor etc. (telefon, telegraf, radio, curieri); (10) proces de îndreptarea a aten�iei c�tre o alt� persoan� în scopul reproducerii idelor; (11) r�spuns discriminatoriu (sau constant) al unui organism la un stimul; (12) transmitere a informa�iei (care const� în stimuli constan�i) de la o surs� la receptor; (13) proces prin care o surs� transmite un mesaj c�tre un receptor cu inten�ia de a-i influen�a comportamentele ulteriore; (14) proces de tranzi�ie de la o situa�ie structural� în general la o alt� situa�ie, aflat� într-o form� perfect�; (15) mecanism prin care se exercit� puterea15. Aceast� enumerare a sensurilor conceptului de comunicare, în fapt, nu argumenteaz� ideea c� am fi în prezen�a unei teorii a comunic�rii sau a unui concept unic al comunic�rii, ci mai degrab� o teoretizare a acesteia ca relativ� la o mul�ime de concepte, dup� cum sus�ine îns��i autorul.

Împotriva perspectivei fragment�rii teoriei comunic�rii în teorii ale comunic�rii, �i c� cercetarea comunic�rii nu se prezint� ca un domeniu coerent �i unitar, s-au ridicat obiec�ii sus�inându-se unitatea domeniul în perspectiva cercet�rii �i ca atare a existen�ei unei �tiin�e a comunic�rii �i nu a unor �tiin�e ale comunic�rii. J.J. Van Cuilenburg, O. Scholten, G.W. Noomen nu sunt de acord cu pluralul „�tiin�ele comunic�rii” �i a însu�irii eclectice a 14 J. D. Peters, ,Institutional sources of intellectual poverty in communication research. ,,Communication Research” , 13, 1986, p. 527-559 15 Frank E. X. Dance ,The ,,Concept” of Communication, ,,Journal of Communication” 20 (2), 1970, p. 201–210

cuno�tin�elor despre feluritele modalit��i de comunicare. Ei î�i propun s� destrame „aceast� fals� presupunere” printr-o definire a �tiin�ei comunic�rii ca „�tiin�a care studiaz� circuitele profesionale �i institu�ionale ale informa�iei, fie c� aceast� informa�ie este destinat� publicului în general sau unui public specializat”16. Aceast� definire a domeniului comunic�rii este, dup� cum însu�i autorii o recunosc, una de temperare a vastit��ii domeniului.

O atitudine oarecum asem�n�toare, dar f�r� a fi atât de drastic în aprecieri o are �i Robert T. Craig, care dup� o analiz� a domeniului comunic�rii, a situa�iei în care acesta se afl� �i a motivelor care au condus la afirma�ii care contest� existen�a un domeniu, a unei teorii a comunic�rii, propune o modalitate în care s-ar putea vorbi de o teorie a comunic�rii ca domeniu dialogal-dialectic bazat pe dou� principii: (1) un metamodel constitutiv al comunic�rii �i (2) o concepere a teoriei comunic�rii ca metadiscurs practic în�untrul unei discipline practice17.

Încercarea este una praxiologic�, luând în considerare ac�iunea comunicativ� �i condi�iile de eficacitate a acesteia, sens în care Craig vorbe�te de o „interpretare pragmatic� ce nu respinge, în mod necesar, alte modele” iar modelul teorie comunic�rii este un „metamodel ce deschide un spa�iu conceptual în care diferitele modele teoretice ale comunic�rii pot s� interac�ioneze”18. Mai mult, el nu vede în opozi�ia dintre modelele constitutive ale comunic�rii �i cele informa�ionale o concuren��, iar definirea comunic�rii ca o alegere binar� între cele dou� modele, ci modelul constitutiv �i cel informa�ional sunt consecvente, aflându-se într-o opozi�ie dialectic�.

Cercetarea �i teoretizarea comunic�rii sunt marcate de �apte tradi�ii, constat� Robert Craig, originate într-o matrice ce activeaz� din punct de vedere practic complementarit��ile �i tensiunile dintre ele. Aceste �apte tradi�ii prezint� asem�n�ri în ceea ce prive�te con�inutul teoriei comunic�rii, dar prezint� diferen�e în modul de abordare a domeniului. Astfel avem:

- tradi�ia retoric� care teoretizeaz� comunicarea ca fiind art� practic� a discursului;

- tradi�ia semiotic� ce vede comunicarea ca mediere intersubiectiv� cu ajutorul semnelor;

- tradi�ia fenomenologic� pentru care teoretizarea comunic�rii este teoretizarea experien�ei diferen�ei �i a dialogului;

- tradi�ia cibernetic� unde comunicarea este teoretizat� ca �i proces informa�ional;

- tradi�ia socio-psihologic� sau a psihologiei sociale care teoretizeaz� comunicarea ca proces al expresiei, interac�iunii �i influen�ei;

- tradi�ia sociocultural� unde comunicarea este teoretizat� ca proces simbolic ce produce �i reproduce modelele socioculturale împ�rt��ite;

- tradi�ia critic� pentru care comunicarea autentic� apare doar în procesul reflec�iei discursive.

Abordarea teoretic� a comunic�rii poate fi f�cut� din multe perspective �tiin�ifice �i filosofice, a�a cum reiese �i din practica istoric�, perspective care 16 J.J. Van Cuilenburg, O. Scholten, G.W. Noomen, op. cit. p. 46 – 47 17 Robert. T. Craig, op. cit. p. 132 18 Idem, p. 126 – 127

pot fi, la rândul lor, abordate metateoretic ca moduri de a vorbi despre comunicare. Astfel, teoria comunic�rii se prezint� ca o practic� comunica�ional� ce conduce c�tre un discurs normativ, ce coordoneaz� �i regleaz� activitatea de comunicare, constituind �i dirijând practica comunica�ional�.

Un model al comunic�rii sau o teorie a comunic�rii este o perspectiv� asupra acestui mod de a fi uman, care scoate în eviden�� anumite aspecte ale procesului; un metamodel al comunic�rii sau o metateorie a comunic�rii ilustreaz� modelele de comunicare ca modele diferite de constituire a comunic�rii într-un discurs despre discurs, în contextul unei practici comunica�ionale.

Comunicarea nu este doar ceva ce noi facem �i ceva la care noi ne referim în mod reflexiv.

Domeniul comunic�rii ca domeniu unitar, �i ca atare o teorie a comunic�rii se poate na�te, dup� cum arat� James A. Anderson, dând voce preocup�rilor diverse referitoare la domeniu, în�untrul unei cercet�ri interdisciplinare. Cunoa�terea tradi�iilor din domeniul comunic�rii �i nu respingerea sau ignorarea punctelor de vedere formulate în tradi�ie, intersec�ia dintre aceste tradi�ii pentru a corecta erorile, a clarifica problemele, conduc discu�ia la un nivel mai adânc ce poate fi realizat într-un metamodel al comunic�rii ce se constituie într-o teorie epistemologic� a comunic�rii, în sensul studiului principiilor, metodelor, ipotezelor, rezultatelor solu�iilor �i practicii diverselor tradi�ii.

BIBLIOGRAFIE Anderson, James A., Communication theory: Epistemological foundations, New York, Guilford Press, 1996 Arendt, Hannah, The Human Condition, 6th ed. Chicago, University of Chicago Press, 1970 Codoban, Aurel, Introducere în filosofie, Cluj Napoca, Argonaut, 1995 Craig, Robert. T., Communication Theory as a Field, ,,Journal of Communication”, 9 (2), 1999 Dance, Frank E. X., The ,,Concept” of Communication, ,,Journal of Communication”, 20 (2), 1970 Dinu, Mihai, Comunicarea – repere fundamentate, Edi�ia a II-a, Bucure�ti, Algos, f.a. Dumitriu, Anton, Homo universalis, Bucure�ti, Eminescu, 1990 Fiske, John, Introducere în �tiin�ele comunic�rii, Ia�i, Polirom, 2003 McQuail, Denis, Sven Windahl, Modele ale comunic�rii, Bucure�ti, Comunicare.ro, 2001 O`Sullivan, Tim, �i colab., Concepte fundamentale din �tiin�e comunic�rii �i studiile culturale, Ia�i, Polirom, 2001 Peters, J. D., Institutional sources of intellectual poverty in communication research, ,,Communication Research”, 13, 1986 Rosengren, K. E., From field to frog ponds, ,,Journal of Communication”, 43 (3), 1993 Van Cuilenburg, J.J., O. Scholten, G.W. Noomen , �tiin�a comunic�rii, Bucure�ti, Humanitas, 2004 Vianu, Tudor, Studii de stilistic�, Bucure�ti, Editura Didactic� �i Pedagogic�, 1968