legislatie in domeniul transporturilor rutiere

LEGISLATIE IN DOMENIUL

TRANSPORTURILOR RUTIERE

CURS AR

2014-2015

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

http://www.pdffactory.com

Legislatie în domeniul transporturilor rutiere Lector univ.dr.Adina Laura Pandele

1

I.Aspecte introductive

1.Noţiunea de transport Transportul reprezintă o ramură distinctă a activității economice prin care se asigură

deplasarea bunurilor sau persoanelor dintr-un loc în altul. Activitatea de transport se află în

permanentă legătură cu celelalte activități economice a căror desfășurare și dezvoltare nu ar putea

fi concepută în absența unui sistem de transport adecvat.

Apariția și diversificarea modurilor și modalităților de transport a determinat elaborarea

unor norme juridice care să reglementeze această activitate. Totalitatea normelor juridice care

reglementează raporturile juridice care se stabilesc între transportatori, pe de o parte, și călători

sau expeditori de bunuri pe de altă parte, constituie în prezent o ramură distinctă a sistemului nostru

de drept, dreptul transporturilor.

2.Clasificarea transporturilor Clasificările se fac în general după mai multe criterii, fiecare dintre acestea prezentând nu

doar un interes teoretic, dar şi practic pentru că de multe ori calificarea transportului ca aparţinând

unei anumite categorii face ca acea categorie să producă anumite consecinţe juridice distincte şi să

aibă un regim juridic propriu.

Un prim criteriu de clasificare îl constituie obiectul transportului efectuat de transportator.

Din acest punct de vedere distingem între transporturi de bunuri şi de transporturi de persoane.

Transporturile de bunuri sunt, sub aspect cantitativ şi valoric, cele mai importante din punct de

vedere economic.

După modul de deplasare, transporturile pot fi feroviare, rutiere, aeriene, navale,

multimodale și combinate (art.5 alin.1 din O.G.nr.19/1997 privind transporturile).

Din punct de vedere al modalității de realizare, transporturile pot fi simple, succesive,

combinate sau multimodale.

După aria de desfășurare, transportul poate fi național sau internațional.

În funcţie de interesul social: transport în interes public ce se execută de operatori de

transport licenţiaţi în condiţiile legii şi în temeiul unui contract de transport şi transport în interes propriu (în folosul agenţilor economici în vederea realizării scopului lor sau transport în interesul

personal realizat de persoanele fizice în scopul asigurării deplasării de bunuri sau de persoane).




2

3. Principii comune aplicabile tuturor categoriilor de transport

Fiecare mod de transport prezintă anumite particularităţi determinate de caracterul propriu

al căii şi al mijlocului de transport utilizat care impun reglementări distincte.

În acelaşi timp, toate categoriile de transport au acelaşi obiect de activitate ceea ce

determină existenţa unor principii şi reglementări unitare aplicabile întregii activităţi de transport:

• Prioritatea protecţiei vieţii umane şi a mediului-în toate raporturile generate de activitatea

de transport, protecţia vieţii umane şi a mediului este prioritară (art.8 din O.G.nr.19/1997);

• Libera circulaţie a mărfurilor şi persoanelor (art.20 din Constituţia României);

• Întreaga activitate de transport se desfăşoară pe baza contractului de transport încheiat între

transportator şi expeditor-călător;

• Prin încheierea contractului de transport se urmăreşte folosirea integrală, raţională şi

eficientă a mijloacelor de transport;

• Executarea transporturilor are întotdeauna un caracter oneros;

• Pentru ca participanţii la activitatea de transport să-şi îndeplinească întocmai obligaţiile

care le revin, legea instituie răspunderea lor patrimonială prin plata de penalităţi, locaţii şi

despăgubiri.

4. Cadrul legal Dispozițiile generale care guvernează activitatea de transport se aplică și transportului

rutier. În această categorie includem dispozițiile cuprinse în O.G.nr.19/1997 privind transporturile,

republicată, cu modificările ulterioare.

În conformitate cu dispozițiile art.1 alin.1 din O.G.nr.19/1997 această ordonanță stabileşte

normele generale aplicabile modurilor de transport rutier, feroviar, naval şi aerian, componentele

reţelei de interes naţional şi european incluse în acestea, precum şi atribuţiile şi răspunderile

autorităţilor competente de reglementare, coordonare, control, inspecţie şi supraveghere cu privire

la activităţile de transport şi la mijloacele de transport.

Potrivit art. 2 O.G. nr.19/1997, sistemul naţional de transport are caracter strategic,

constituie parte integrantă a sistemului economic şi social şi are următoarele componente:




3

- infrastructurile de transport rutier, feroviar, naval şi aerian, destinate desfăşurării

activităţilor de transport, activităţilor conexe transporturilor şi activităţilor privind

administrarea administrarea acestor infrastructuri (art.9 alin.1 din O.G.nr.19/1997);

- mijloacele de transport, adică mijloace mobile destinate deplasării pe o cale de

comunicaţie rutieră, feroviară, navală sau aeriană (art.9 alin.2 din O.G.nr.19/1997);

- operatorii de transport, respectiv transportatori români sau străini, care au acces egal şi

nediscriminatoriu la infrastructura deschisă accesului public. Transportatorii sunt persoane

fizice sau juridice autorizate să efectueze transporturi, naționale sau internaționale, de

persoane sau de bunuri, în interes public sau în interes propriu, cu mijloace de transport

deținute în proprietate sau închiriate ori în leasing (art.9 alin.3 din O.G.nr.19/1997);

- sistemele de management al traficului şi sistemele de poziţionare şi navigaţie.

Activitatea de transport este orientată de obiectivele sistemului naţional de transport

enumerate în art.3 din O.G. nr.19/1997:

- conectarea tuturor localităţilor la reţeaua naţională de transport;

- asigurarea dreptului la liberă circulaţie a cetăţenilor;

- asigurarea liberei circulaţii a bunurilor;

- asigurarea efectuării transporturilor care privesc siguranţa naţională;

- asigurarea racordării sistemului naţional de transport la sistemele internaţionale de

transport;

- participarea la dezvoltarea economică şi socială a ţării.

Modurile de transport avute în vedere de ordonanţă (rutier, feroviar, naval, aerian,

multimodal şi combinat) sunt coordonate într-o abordare multimodală de Ministerul

Transporturilor ţinând seama de capacităţile existente sau de cele prevăzute pentru fiecare mod de

transport şi de promovarea unei dezvoltări raţionale a transporturilor combinate, cu respectarea

reglementărilor specifice fiecărui mod de transport (art.5 alin.3 din O.G.nr.19/1997).

În categoria dispozițiilor generale care reglementează activitatea de transport pot fi incluse

și dispozițiile prevăzute în art.1955-2008 din Codul civil. Aceste articole reglementează în secțiuni

distincte atât contractul de transport de bunuri, cât și contractul de transport de persoane.

În afara acestor dispoziții cu caracter general, transportul rutier este reglementat și prin

dispoziții speciale:




4

ü O.G. nr. 27/2011 privind transporturile rutiere, cu modificările următoare. Dispozițiile

cuprinse în acest act normativ constituie în prezent cadrul general pentru efectuarea în

siguranţă a transporturilor rutiere de mărfuri și persoane pe teritoriul Romaniei, precum și

a activităților conexe acestora, în condiții de siguranță și calitate cu respectarea principiilor

liberei concurente, garantarea accesului liber și nediscriminatoriu la piața transportului

rutier, protecția mediului încinjurător, a drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor

fizice și juridice și pentru satisfacerea necesităților economiei naționale și a nevoilor de

apărare ale țării (art.1 alin.1 din O.G.nr.27/2011);

ü Convenţia referitoare la contractul de transport internaţional de mărfuri pe şosele

(Convenția CMR), Geneva, 1956, ratificată de România prin Decretul nr.451/1972;

ü Acordului European privind transportul rutier internaţional al mărfurilor periculoase,

Geneva 1957 şi intrat în vigoare în 1968 (ADR), ratificat de România prin Legea

nr.31/1994;

ü Acordului European privind activitatea echipajelor vehiculelor care efectuează transporturi

rutiere internaţionale” (A.E.T.R.) încheiat la Geneva, 1970, ratificat de România prin

Legea nr.101/1994;

ü Regulamentul CE nr.1071/2009 de stabilire a unor norme comune privind condițiile care

trebuie îndeplinite pentru exercitarea ocupației de operator de transport rutier;

ü Regulamentul CE nr.1072/2009 privind normele comune pentru accesul la piața

transportului rutier internațional de mărfuri;

ü Regulamentul CE nr.1073/2009 privind normele comune pentru accesul la piața

internațională a serviciilor de transport cu autocarul și autobuzul.

5. Cadrul instituţional Activitatea de transport este coordonată de instituţii, autorităţi şi organisme specializate,

care îndeplinesc diferite atribuţii în scopul promovării unui sistem de transport care să asigure un

nivel ridicat de siguranţă a traficului, naţional şi internaţional.

Potrivit art.1 alin.1 din H.G.nr.24/2013 privind organizarea și funcționarea Ministerului

Transporturilor, cu modificările ulterioare, Ministerul Transporturilor este organ de specialitate al

administrației publice centrale. “Ministerul Transporturilor stabilește politica în domeniul




5

transportrilor la nivel național elaborează strategia și reglementările specifice de dezvoltare și de

armonizare a activităților de transport și îndeplinește rolul de autoritate de stat în domeniul

transporturilor și al infrastructurii de transport” (art.1 alin.2 din H.G.nr.24/2013).

În conformitate cu dipozițiile art.6 alin.2 din O.G.nr. 27/2011, în calitate de organ de

specialitate al administratiei publice centrale, Ministerul Transporturilor are ca atribuții principale

elaborarea reglementărilor care guvernează domeniul transporturilor rutiere.

În calitate de autoritate de stat în domeniul transporturilor rutiere, Ministerul

Transporturilor potrivit art.6 alin.3 din O.G.nr.27/2011 se preocupă de problemele de ordin tehnic

pe care le implică transportul rutier, respectiv echiparea și dotarea corespunzătoare a vehiculelor

rutiere. Deasemenea, se are în vedere stabilirea și elaborarea normelor referitoare la organizarea

activităților de transport rutier și a activităților conexe acestuia.

Ministerul Transporturilor este autoritatea competentă pentru aplicarea acordurilor şi

convenţiilor internaţionale, bilaterale sau multilaterale, din domeniul transporturilor rutiere și

construcției vehiculelor rutiere, la care România este parte (art.8 din O.G.nr.27/2011).

În domeniul transportului rutier, Ministerul Transporturilor își exercită atribuțiile prevăzute

de lege direct ori prin instituții publice subordonate care funcționează sub autoritatea sau sub

conducerea sa:

A. Inspectoratul de Stat pentru Controlul în Transportul Rutier (I.S.C.T.R.), instituție

publică aflată în subordinea Ministerului Transporturilor, este organismul tehnic

specializat al Ministerului Transporturilor care asigură inspecția și controlul respectării

reglementărilor interne și internaționale în domeniul transporturilor rutiere, în probleme

privind în principal:

- efectuarea activităților de transport rutier și a activităților conexe acestuia;

- siguranța transporturilor rutiereși protecția mediului;

- starea tehnică a vehiculelor rutiere;

- masele și/sau dimensiunile maxime admise pe drumurile publice și masele totale maxime

autorizate;

- tariful de utilizare și tariful de trecere pe rețeaua de drumuri publice din România (art.1 și

2 din O.G.nr.26/2011 privind înființarea I.S.C.T.R., cu modificările ulterioare).

B. Autoritatea Rutieră Română (A.R.R.), instituție publică, organism specializat al

Ministerului Transporturilor care asigură, printre altele:




6

- licențierea operatorilor de transport rutier și a operatorilor economici care efectuează

activități conexe transportului rutier;

- eliberarea licențelor de traseu operatorilor de transport rutier care efectuează transport

rutier de persoane prin servicii regulate și servicii regulate speciale;

- certificarea întreprinderilor care efectuează transport rutier în cont propriu;

- înregistrarea operatorilor de transport rutier și a întreprinderilor care efectuează transport

rutier în cont propriu în Registrele electronice corespunzătoare, precum și gestionarea

acestor Registre etc. (art.1 alin.1 din H.G.nr. 625/1998 privind organizarea și funcționarea

Autorității Rutiere Române, cu modificările ulterioare și art.4 din Regulamentul de

organizare și funcționare a A.R.R- Anexa nr.1 la H.G.nr.625/1998).

II. Considerații generale privind efectuarea transporturilor rutiere

1. Precizări prealabile

În conformitate cu dispozițiile art.1 alin. 3 și 4 din O.G.nr.27/2011 activitatea de transport

rutier se desfăşoară astfel încât:

- să fie respectate reglementările în vigoare privind condiţiile de lucru ale conducătorilor

auto, condițiile de exploatare a vehiculelor rutiere şi de utilizare a infrastructurii rutiere,

precum şi condiţiile privind siguranţa circulaţiei rutiere;

- să fie asigurată protecţia vieţii umane şi a mediului înconjurător.

Potrivit art.3 pct.39 din O.G.nr.27/2011, transportul rutier reprezintă operaţiunea prin

care se realizează deplasarea persoanelor sau mărfurilor cu un autovehicul ori cu un ansamblu de

vehicule rutiere, pe un drum deschis circulaţiei publice, chiar dacă vehiculele respective sunt, pe

o anumită porţiune a traseului, transportate la rândul lor pe sau de alte vehicule ori dacă

autovehiculele se deplasează fără încărcătură. Noțiunea de transport rutier include și

operațiunile de încărcare/descărcare și întocmire/distribuire a documentelor care însoțesc

transportul, în măsura în care acestea sunt efectuate sau supravegheate de conducătorul vehiculului

rutier.

Vehiculele rutiere sunt autovehiculele, remorcile, semiremorcile și tractoarele utilizate în

mod normal pentru deplasarea mărfurilor sau persoanelor ori pentru efectuarea de servicii sau de

lucrări (art.3 pct.49 din O.G.nr.27/2011).




7

Transporturile rutiere se clasifică pe categorii şi tipuri după cum urmează (art.4 din

O.G.nr.27/2011):

1. Categorii de transport rutier:

- după aria de desfăşurare, distingem între transport rutier naţional (se efectuează între

două localităţi situate pe teritoriul României, fără a depăşi teritoriul statului) şi transport rutier internaţional (se efectuează între localitatea de plecare şi localitatea de destinaţie,

situate pe teritoriu a două state diferite, cu sau fără tranzitarea unuia sau mai multor state); - din punct de vedere al caracterului comercial al activităţii, distingem între transporturi

rutiere contra cost (se efectuează de operatorii de transport rutieri înregistraţi în Registrele

electronice corespunzătoare) şi transporturi rutiere în cont propriu (efectuat de

întreprinderi care au obţinut un certificat de transport în cont propriu şi sunt înregistrate în

Registrul electronic național al întreprinderilor de transport rutier în cont propriu).

2. Tipuri de transport rutier:

- transport rutier de mărfuri - transport rutier de persoane prin servicii regulate, regulate speciale sau ocazionale.

2.Accesul la ocupația de operator de transport rutier

Transportul rutier de mărfuri sau de persoane poate fi efectuat numai de întreprinderi

autorizate în vederea accesului la ocupația de operator de transport rutier.

Potrivit art.9 alin.3 din O.G.nr.19/1997 termenul de operator de transport desemnează

transportatorul, respectiv persoana fizică sau juridică autorizată să efectueze transporturi, naționale

sau internaționale, de persoane ori de bunuri, în interes public sau în interes propriu, cu mijloace

de transport deținute în proprietate sau cu contract de închiriere ori leasing.

Operatorul de transport rutier este întreprinderea care desfășoară activitatea de transport

rutier de mărfuri și/sau de persoane contra cost (art.3 pct.27 din O.G.nr.27/2011).

Potrivit art.7 din Normele metodologice privind aplicarea prevederilor referitoare la

organizarea și efectuarea transporturilor rutiere și a activităților conexe acestora stabilite prin

O.G.nr.27/2011 privind transporturile rutiere (denumite în continuare Norme) accesul la ocupația

de operator de transport rutier se obține în condițiile stabilite prin dispozițiile art.3 alin.1 din




8

Regulamentul (CE) nr.1071/2009 de stabilire a unor norme comune privind condițiile care trebuie

îndeplinite pentru exercitarea ocupației de operator de transport rutier.

În primul rând întreprinderea trebuie să aibă sediul real și stabil pe teritoriul unui stat

membru al Uniunii Europene. Potrivit art.9 din Norme, întreprinderea îndeplinește această condiție

dacă:

- are sediul pe teritoriul României. În incinta acestuia, întreprinderea trebuie să își păstreze

principalele documente de lucru, la care, în scopul verificării, trebuie să aibă acces

inspectorii Inspectoratului de Stat pentru Controlul în Transportul Rutier ;

- dispune de unul sau mai multe autovehicule, care sunt înmatriculate în România, indiferent

dacă acestea se află în proprietatea sa sau sunt deținute în temeiul unui contract de

cumpărare în rate, închiriere sau leasing;

- desfășoară operațiunile referitoare la autovehiculele deținute cu echipamentele

administrative necesare și cu echipamentele și instalațiile tehnice corespunzătoare într-un

centru de exploatare situat pe teritoriul României.

În al doilea rând întreprinderea trebuie să îndeplinească condiția de bună reputație.

Potrivit art. 6 alin.1 Din Regulamentul (CE) nr.1071/2009 coroborat cu dispozițiile art. 10 din

Norme, această condiție se consideră îndeplinită dacă întreprinderea și/sau managerul acesteia nu

au fost condamnate sau sancționate pentru încălcarea gravă a dispozițiilor naționale legale în

vigoare în domeniul dreptului comercial, dreptului muncii, circulației rutiere, răspunderii

profesionale, traficului cu ființe umane sau droguri. De asemenea, este necesar ca întreprinderea

și/sau managerul acesteia să nu fi fost condamnate sau sancționate în unul sau mai multe state

membre pentru încălcări grave ale normelor comunitare referitoare în special la:

- conducătorii auto (calificarea inițială și formarea continuă; permisul de conducere;

perioadele de conducere și de repaus; timpul de lucru);

- vehicule (masa și dimensiunile maxime; instalarea și utilizarea aparaturii de înregistrare;

controlul tehnic și inspecțiile tehnice obligatorii etc.).

În al treilea rând, întreprinderea trebuie să aibă capacitate financiară. Întreprinderea

îndeplinește condiția dacă dovedește pe baza conturilor anuale certificate de un auditor sau de o

persoană acreditată că dispune în fiecare an de capital și rezerve în valoare totală de cel puțin 9000

EUR pentru un singur vehicul utilizat și de 5000 EUR pentru fiecare vehicul suplimentar utilizat

(art.14 slin.1 din Norme). Îndeplinirea acestei condiții poate fi dovedită și printr-un certificat, cum




9

ar fi o garanție bancară sau o asigurare, inclusiv o asigurare de răspundere profesională, eliberat

de una sau mai multe bănci sau de alte instituții financiare, inclusiv societăți de asigurare care

garantează pentru întreprindere sumele stabilite (art.14 alin.2 din Norme coroborat cu art.7 alin.2

din Regulamentul (CE) nr.1071/2009).

Ultima condiție privește competența profesională. Condiția este îndeplinită dacă

întreprinderea desemnează ca manager de transport o persoană titulară a unui certificat de

competență profesinală elaborat în conformitate cu Anexa 45 lit.a și b din Norme, care se bucură

de o bună reputație și care: conduce permanent și efectiv activitatea de transport a întreprinderii;

este angajat, director, proprietar, administrator sau acționar al întreprinderii ori în cazul

întreprinderii autorizată ca persoană fizică, este însăți persoana respectivă; este rezident în Uniunea

Europeană (art.15 alin.1 din Norme).

Dacă aceste condiții sunt îndeplinite, întreprinderea va fi înregistrată în Registrul

electronic național al operatorilor de transport și va primi licența comunitară care îi conferă acces

la piața transportului rutier contra cost.

Transportul rutier de vehicule rutiere avariate sau care sunt defecte poate fi efectuat numai

de întreprinderi autorizate (art.111alin.1din O.G.nr.27/2011). Întreprinderea poate primi autorizație

dacă îndeplinește condițiile prevăzute în art.181din Norme, respectiv are sediu, se bucură de o bună

reputație și dovedește competența profesională. Aceste condiții sunt similare celor care trebuie

îndeplinite pentru accesul la ocupația de operator de transport rutier (art.183din Norme).

Dacă aceste condiții sunt îndeplinite întreprinderea va fi înregistrată în Registrul

electronic al întreprinderilor autorizate și va obține o autorizație care îi conferă acces la piața

transportului rutier contra cost (art.182din Norme).

Transportul rutier al vehiculelor avariate sau defecte poate fi efectuat și de operatorii de

transport rutier în baza licenței comunitare obținute. În această situație, operatorul de transport

rutier va fi înregistrat și în Registrul electronic al întreprinderilor autorizate, într-o secțiune

distinctă, și va primi o copie conformă a licenței comunitare pe care se menționeayă expres faptul

că este valabilă pentru acest tip de transport (art.184din Norme).

3.Registrul electronic national

Registrul electronic național al operatorilor de transport rutier, Registrul electronic național

al întreprinderilor de transport rutier în cont propriu și Registrul electronic al întreprinderilor




10

autorizate se întocmesc prin înscrierea datelor aferente operatorilor de transport rutier,

întreprinderilor de transport rutier în cont propriu sau întreprinderilor autorizate care au obținut

licența comunitară, certificatul de transport în cont propriu sau autorizația pentru transportul rutier

național contra cost, după caz (art.3 din Norme).

Autoritatea competentă pentru înscrierea, gestionarea și actualizarea datelor menționate în

aceste Registre este Autoritatea Rutieră Română (A.R.R.) care împreună cu Inspectoratul de Stat

pentru Controlul în Transportul Rutier (I.S.C.T.R.) va actualiza permenent datele înscrise în aceste

registre (art.5 din Norme).

Potrivit art.4 din Norme în Registrele electronice naționale se înscriu cel puțin următoarele

date:

- denumirea și forma juridică a întreprinderii;

- adresa sediului acesteia;

- numele managerului/managerilor de transport;

- tipul licenței comunitare corespunzător tipului de transport efectuat, numărul și seria

acesteia, numărul și seria certificatului de transport rutier în cont propriu sau numărul și

seria autorizației pentru transportul rutier național contra cost, după caz;

- numărul și seria copiilor conforme ale licenței comunitare/ale certificatului de transport

rutier în cont propriu/ale autorizației pentru transportul rutier național contra cost, precum

și numerele de înmatriculare ale vehiculelor rutiere pentru care au fost eliberate;

- încălcările grave săvârșite de operatorul de transport rutier sau de întreprinderea respectivă;

- numele persoanelor declarate inapte pentru coordonarea activității de transport, atât timp

cât buna reputație a persoanei respective nu a fost reabilitată;

- măsurile administrative și sancțiunile aplicate operatorilor de transport

rutier/întreprinderilor de transport rutier în cont propriu/întreprinderilor autorizate.

În calitatea sa de autoritate competentă responsabilă cu schimbul de informații pentru

implementarea măsurilor necesare în vederea interconectării și accesibilității la nivel comunitar a

Registrului electronic național, A.R.R. în colaborare cu I.S.C.T.R. are obligația de a întocmi și a

transmite Comisiei Europene rapoarte conforme cerințelor comunitare (art.6 din Norme).

Potrivit art.26 din Regulamentul (CE) nr.1071/2009, la fiecare doi ani autoritatea

competentă va înainta Comisiei un raport care conține:




11

- o analiză a sectorului în ceea ce privește buna reputație, capacitate financiară și competența

profesională;

- numărul autorizațiilor acordate în funcție de an și tip, autorizații suspendate, autorizații

retrase, numărul de declarații de inaptitudine, precum și motivele pe care s-au întemeiat

deciziile respective;

- numărul de certificate de competență profesională care s-au eliberat în fiecare an;

- statistici de bază privind registrele electronice și utilizarea acestora;

- prezentarea generală a schimbului de informații cu alte state membre ale uniunii Europene.

Pentru transportul rutier de mărfuri, potrivit art.17 din Regulamentul (CE) nr. 1072/2009

privind normele comune pentru accesul la piața transportului rutier internațional de

mărfuri, la fiecare doi ani autoritatea competentă va înainta un raport Comisiei cu privire

la numărul de operatori de transport rutieri de mărfuri titulari a unei licențe comunitare la

data de 31 decembrie a anului anterior și cu privire la numărul de copii conforme

corespunzătoare vehiculelor în circulație la acea dată. De asemenea, se va comunica

numărul de atestate de conducător auto eliberate în anul calendaristic anterior și numărul

de atestate de conducător auto aflatre în circulație la finele anului respectiv.

Referitor la transportul rutier de persoane, în conformitate cu dispozițiile art.28 din

Regulamentul (CE) nr.1073/2009 privind normele comune pentru accesul la piața internațională a

serviciilor de transport cu autocarul și autobuzul, la fiecare doi ani autoritatea competentă va

înainta un raport Comisiei în care se va preciza numărul de autorizații eliberate pentru servicii

regulate de transport rutier de persoane în anul precedent, numărul autorizațiilor valabile la

sfârșitul perioadei de raportare, numărul de operatori de transport rutieri de persoane care dețin

licență comunitară și numărul de copii conforme de pe licența comunitară corespunzătoare

vehiculelor utilizate.

III. TRANSPORTUL RUTIER DE MĂRFURI CONTRA COST 1. Definiție. Părți contractante

În conformitate cu legislația în vigoare, transportul rutier contra cost de mărfuri se realizează

pe bază de contract de transport întocmit potrivit dispoziţiilor cuprinse în Convenţia referitoare

la contractul de transport internaţional de mărfuri pe şosele (Convenția CMR), semnată la Geneva,

1956, la care România a aderat prin Decretul nr. 451/1972 (art.77 din O.G.27/2011).




12

Potrivit art.1955 din Codul civil “prin contractul de transport, o parte, numită transportator,

se obligă, cu titlu principal, să transporte o persoană sau un bun, dintr-un loc în altul, în schimbul

unui preţ pe care pasagerul, expeditorul sau destinatarul se obligă să-l plătească la timpul și la locul

convenite”.

Contractul de transport are natura juridică specifică prestărilor de servicii. Indiferent de

obiectul transportului, bunuri sau persoane, operațiunea implică elementele prestărilor de sevicii,

respectiv prestația (deplasarea la destinație) și remunerația prestației.

În transportul de persoane, contractul se încheie între transportator și pasager (călător). În

transportul de bunuri, contractul se încheie între transportator și expeditor. Calitatea de

transportator aparține întreprinderii care se angajează să efectueze deplasarea de persoane sau de

bunuri. Legislația specială aplicabilă transportului rutier national contra cost desemnează

transportatorul prin termenul de operator de transport rutier. Operatorul de transport rutier este

orice întreprindere care desfășoară activitatea de transport rutier de mărfuri și/sau persoane, contra

cost (art.3 pct.27 O.G.nr.27/2011).

În cazul în care transportul de mărfuri se face în folosul unei alte persoane decât aceea a

expeditorului, atunci, în operațiunea juridică apare şi o altă numită destinatar. Destinatarul deşi nu

este parte contractantă, dobândeşte anumite drepturi (spre exemplu dreptul de a pretinde marfa la

destinație) și poate fi obligat la anumite prestații (spre exemplu, poate fi însărcinat să achite prețul

transportului).

2. Condiții de validitate Pentru a fi valabil încheiat contractul de transport trebuie să îndeplinească condiţiile

prevăzute de lege. Potrivit art.1179 alin.1 din Codul civil condițiile esențiale pentru valabilitatea

contractului sunt: capacitatea de a contracta; consimţământul părților; un obiect determinat și licit;

o cauză licită și morală.

Prin capacitate de a contracta se înţelege acea condiţie de fond şi esenţială care constă în

aptitudinea subiectului de drept (persoanei fizice sau juridice) de a deveni titular de drepturi şi

obligaţii civile prin încheierea contractelor. În acest sens, art.1180 din Codul civil dispune: “Poate

contracta orice persoană ce nu este declarată incapabilă de lege și nici oprită să încheie anumite

contracte”.




13

Consimţământul desemnează acea condiţie esenţială, de fond şi generală care se referă

la hotărârea de a încheia contractul, manifestată în exterior. Pentru a fi valabil exprimat,

consimţământul părților trebuie să fie serios, liber și exprimat în cunoștință de cauză.

Transportatorul trebuie să dea curs oricărei cereri de a efectua un transport dacă nu are un motiv

întemeiat de refuz (art.1958 alin.2 din Codul civil). Acceptarea pe care o exprimă călătorul sau

expeditorul constă, de regulă, într-o simplă adeziune, aceștia fiind obligați de a respecta

instrucțiunile transportatorului.

Obiectul contractului reprezintă operațiunea juridică convenită de părți, astfel cum reiese

din ansamblul drepturilor și obligațiilor contractuale (art.1225 alin.1 din Codul civil). Obiectul

contractului de transport constă în prestaţiile la care se obligă părțile contractante. Prestația

principală a transportatorului este aceea de a transporta marfa sau persoana la destinație. Prestația

cocontractantului (expeditor sau călător) este aceea de a plăti prețul transportului.

Cauza este motivul care determină fiecare parte să încheie contractul. Cauza trebuie să

existe, să fie conformă legii și normelor de conviețuire socială.

3. Forma contractului Prin forma contractului se înţelege acea condiţie care constă în modalitatea de exteriorizare

a voinței de a încheia contractul.

Contractul de transport se încheie de regulă prin simplul acord de voinţă al părţilor, însă

dovada încheierii lui se face prin înscris. Documentul în care se materializează contractul de

transport poartă denumirea generică de document de transport.

Contractul de transport rutier de mărfuri se încheie prin oferta făcută de o parte şi acceptarea

ei de către cealaltă parte.

Contractul de transport se constată printr-o scrisoare de trăsură întocmită în trei exemplare

originale semnate de expeditor şi transportator. Forma scrisă este cerută ad probationem întrucât

lipsa, neregularitatea sau pierderea scrisorii de trăsură nu afectează nici existenţa, nici valabilitatea

contractului de transport (art.4 din Convenția CMR). Primul exemplar se remite expeditorului, al

doilea însoţeşte marfa, iar al treilea se reţine de transportator. În cazul în care marfa trebuie

încărcată în vehicule diferite sau dacă urmează a se transporta loturi distincte de marfă, expeditorul

sau transportatorul au dreptul de a pretinde întocmirea de scrisori de trăsură pentru fiecare vehicul

folosit sau pentru fiecare lot de marfă.




14

Menţiunile pe care trebuie să le cuprindă scrisoarea de trăsură sunt prevăzute în art.6 din

Convenția CMR, după cum urmează:

- data şi locul întocmirii scrisorii de trăsură;

- numele şi adresa expeditorului;

- numele şi adresa transportatorului;

- data şi locul primirii mărfii şi locul prevăzut pentru eliberarea acesteia;

- numele şi adresa destinatarului;

- descrierea mărfii (denumire, felul ambalajului, numărul de colete, cantitatea etc.);

- cheltuielile aferente transportului;

- instrucţiunile necesare îndeplinirii anumitor formalităţi (spre exemplu, în transportul

internaţional formalităţile vamale);

- indicaţia că transportul este supus dispoziţiilor cuprinse în Convenţia CMR şi nici unei alte

clauze contrare;

- interzicerea transbordării, dacă este cazul;

- cheltuielile pe care transportatorul le ia asupra sa, dacă este cazul;

- totalul sumelor ramburs de perceput la eliberarea mărfii, dacă este cazul;

- valoarea declarată a mărfii şi suma care reprezintă interesul special la eliberare, dacă

expeditorul convine în acest sens;

- instrucţiunile expeditorului cu privire la asigurarea mărfii;

- termenul convenit în care transportul trebuie să fie efectuat, dacă există o convenție a

părților în acest sens;

- lista documentelor remise transportatorului;

- părţile pot insera în scrisoarea de trăsură orice altă indicaţie pe care o consideră utilă. Spre

exemplu, în transportul internaţional părţile pot insera o clauză atributivă de jurisdicţie în

favoarea unui tribunal arbitral, cu condiţia ca această clauză să prevadă că respectivul

tribunal va aplica dispoziţiile Convenţiei CMR (art.33).

Scrisoarea de trăsură face dovada, până la proba contrară, a condiţiilor contractului şi a

primirii mărfurilor de către transportator (art.9 pct.1din Convenția CMR).

4. Executarea propriu-zisă a transportului rutier contra cost de mărfuri În vederea executării contractului de transport rutier de mărfuri, părților contractante le

revin anumite obligații. Astfel, expeditorul are obligația de a completa scrisoarea de trăsură.




15

Această obligație a expeditorului rezultă din interpretarea dispozițiilor art. 7 din Convenția CMR

care instituie răspunderea expeditorului pentru inexactitatea sau insuficiența datelor consemnate

de el sau la cererea lui în scrisoarea de trăsură. În ce privește marfa predată în vederea transportului,

expeditorul are obligația de a ambala corespunzător marfa și de a declara, dacă este cazul,

caracterul periculos al acesteia (art.22 pct.1 din Convenția CMR). Potrivit art.10 din Convenția

CMR, expeditorul răspunde fașă de transportator pentru toate daunele provocate de lipsa sau

defectuozitatea ambalajului, cu excepția situației în care aceste lipsuri au fost aparente sau

cunoscute de către transportator în momentul primirii mărfurilor, iar acesta nu a făcut rezerve în

acest sens. În cazul în care, expeditorul nu declară caracterul periculos al mărfurilor,

transportatorul este îndreptățit să descarce, să distrugă sau să facă inofensive mărfurile fără nici o

despăgubire (art.22 pct.2 din Convenția CMR). În mod corespunzător, transportatorul rutier are

obligația de a verifica conformitatea mențiunilor din scrisoarea de trăsură referitoare la cantitatea

și starea aparentă a mărfurilor puse la dispoziție de către expeditor. În cazul în care constată că

între datele înscrise în scrisoarea de trăsură și starea de fapt a mărfii sau a ambalajului există

neconcordanțe în scrisoare de trăsură transportatorul poate face rezerve motivate. Transportatorul

este îndreptățit să facă rezerve motivate și dacă nu are mijloace rezonabile de control (art.8 din

Convenția CMR).

În conformitate cu legislația specială aplicabilă transportului rutier, transportatorul rutier

este desemnat prin termenul de operator de transport rutier.

Transportul rutier național contra cost de mărfuri se poate efectua numai de operatori de

transport rutier în baza licenței comunitare. În mod obligatoriu la bordul autovehiculului trebuie

să se afle pe toată durata transportului o copie conformă a licenței comunitare, documentul de

transport, precum și celelalte documente specifice tipului de transport efectuat (art.39 alin.1 din

Norme).

Licența comunitară este documentul care permite accesul operatorului de transport

autorizat la piața transportului rutier și se eliberează de A.R.R.. cu valabilitate de 10 ani. Pentru

fiecare din autovehiculele sau ansamblurile de vehicule rutiere utilizate de operatorul de transport

rutier în vederea efectuării transportului rutier de mărfuri contra cost, A.R.R. eliberează la cerere

copii conforme ale licenței comunitare. Copiile conforme ale licenței comunitare au o valabilitate

de minimum 1 an fără a depăși perioada de valabilitate a licenței comunitare și sunt personalizate




16

cu numerele de înmatriculare ale vehiculelor pentru care au fost eliberate (art. 24 din O.G.

nr.27/2011).

Potrivit art. 39 alin.2 din Norme, prin document de transport se înțelege scrisoarea de

transport C.M.R. prevăzută de Convenția CMR.

Alte documente care în mod obligatoriu trebuie să însoțească transportul rutier contra cost de

mărfuri sunt:

- legitimația de serviciu valabilă a conducătorului auto;

- certificatul de competență profesională al conducătorului auto valabil pentru tipul de

transport efectuat;

- contractul de închiriere/leasing, în original sau în copie conformă cu originalul, în cazul în

care vehiculul rutier este deținut cu contract de închiriere sau de leasing, după caz;

- atestatul de conducător auto eliberat de către autoritatea competentă operatorului de

transport rutier. Acest document este pus la dispoziția conducătorului auto care conduce

un vehicul cu licență comunitară aparținand operatorului de transport rutier respectiv.

Atestatele poartă ștampila autorității emitente și un număr de serie. Numărul de serie al

atestatului de conducător auto se înscrie în Registrul electronic național al operatorilor de

transport rutier.

În cazul transportului rutier internațional de mărfuri, la bordul autovehiculului trebuie să

existe în plus și autorizația de transport internațional. Dacă transportul rutier internațional de

mărfuri contra cost este efectuat de operatori stabiliți în statele care nu sunt membre ale Uniunii

Europene la bordul autovehiculului se va afla autorizația de transport internațional. În situația în

care transportul rutier internațional este efectuat de către operatori stabiliți în state membre ale

Uniunii Europene la bordul vehiculului se vor găsi documentele prevăzute de Regulamentul (CE)

nr.1072/2009, respectiv licența comunitară și atestatul conducătorului auto, precum și alte

documente prevăzute în acordurile și convențiile internaționale la care România este parte (art. 45

din Norme).

Executarea propriu-zisă a transportului rutier de mărfuri contra cost presupune în esență

plata tarifului de transport, executarea transportului în termenul convenit sau într-o perioadă de

timp rezonanilă și eliberarea mărfurilor titularului îndreptățit.




17

De regulă, obligația de plată a prețului revine expeditorului. Prin înțelegerea părților

contractante (expeditor/transportator), obligația de plată a prețului poate fi pusă în sarcina

destinatarului (art.6 pct.2 lit.b din Convenția CMR).

Termenul în care trebuie finalizat transportul se stabileşte prin acordul părţilor. Dacă nu

există nici o menţiune în acest sens în scrisoarea de transport C.M.R., se va lua în considerare

perioada de timp care în mod rezonabil este acordată unui transportator diligent, ţinând cont de

împrejurări (art.19 din Convenția CMR).

După sosirea mărfurilor la destinaţie, destinatarul are dreptul de a pretinde transportatorului

eliberarea mărfurilor împreună cu cel de al doilea exemplar al scrisorii de trăsură (exemplarul care

a însoţit transportul). Pentru a-şi exercita acest drept, destinatarul este obligat să acopere toate

creanţele care rezultă din contract. În cazul în care există vreo contestaţie în legătură cu aceste

creanţe, transportatorul nu va putea să elibereze marfa decât în schimbul depunerii de către

destinatar a unei cauţiuni (art.13 din Convenția CMR).

În toate situaţiile în care se ivesc impedimente legate de eliberarea mărfii transportatorul

are obligaţia de a cere instrucţiuni de la expeditor. Astfel, dacă destinatarul refuză marfa,

expeditorul are dreptul de a dispune de aceasta. Destinatarul poate pretinde eliberarea mărfii, chiar

dacă iniţial a refuzat-o până în momentul în care expeditorul transmite alte instrucţiuni

transportatorului.

IV. Transportul rutier al vehiculelor avariate sau care sunt defecte

Transportul rutier național contra cost de vehicule avariate sau defecte se poate efectua

numai de către întreprinderile autorizate sau operatori de transport rutier în baza autorizației sau

licenței comunitare. În mod obligatoriu la bordul autovehiculului trebuie să se afle pe toată durata

transportului o copie conformă a autorizației sau, după caz,a licenței comunitare, documentul de

transport, precum și celelalte documente specifice tipului de transport efectuat (art.381din Norme).

Autorizația este documentul care permite întreprinderii de transport să efectueze transporturi

rutiere de vehicule defecte sau avariate și se eliberează de A.R.R.. cu valabilitate de 10 ani. Pentru

fiecare din autovehiculele sau ansamblurile de vehicule rutiere utilizate de întreprinderea

autorizată în vederea efectuării acestui tip de transport rutier, A.R.R. eliberează la cerere copii

conforme ale autorizației. Copiile conforme ale autorizației au o valabilitate de minimum 1 an fără




18

a depăși perioada de valabilitate a autorizației și sunt personalizate cu numerele de înmatriculare

ale vehiculelor pentru care au fost eliberate (art. 382 din Norme).

În vederea obținerii autorizației și a copiei conforme a acesteia întreprinderea trebuie să

depună la A.R.R. o cerere însoțită de următoarele documente:

- document doveditor al sediului (art.383 alin.2 lit.a din Norme);

- document privind asigurarea întreținerii tehnice a vehiculelor rutiere utilizate pentru acest

tip de transport (art.383 alin.2 lit.b din Norme) ;

- cazierul juridicar al managerului de transport și declarația acestuia pe propria răspundere

că nu a fost sancționat pentru încălcări grave ale legislației naționale privind domeniul

comercial, insolvența, condițiile de remunerare și de muncă ale profesiei, circulația rutieră,

răspunderea profesională, traficul de ființe umane sau traficul de droguri. De asemenea, se

cere ca managerul de transport sau întreprinderea de transport care solicită autorizația să

nu fi fost sancționată sau condamnată pentru încălcări grave ale normelor comunitare

referitoare în special la: perioadele de conducere și de odihnă ale conducătorilor auto,

timpul de lucru și instalarea sau utilizarea aparaturii de înregistrare; masa și dimensiunile

vehiculelor utilizate; calificarea inițială și formarea continuă a conducătorilor auto;

controlul și inspecția tehnică a vehiculelor utilizate; accesul la piața transportului rutier;

siguranța transportului rutier de mărfuri periculoase; instalarea și utilizarea dispozitivelor

de limitare a vitezei; permisul de conducere; accesul la ocupație; transportul de animale

(art.383 alin.2 lit.c din Norme coroborat cu art.6 alin.1 lit. A și b din Regulamentul (CE)

nr.1071/2009). Resortisanții altor state membre ale Uniunii Europene vor depune

documentele echivalente eliberate de autoritățile competente sin statul de reședință (art.383

alin.2 lit.c din Norme coroborat cu art.19 din Regulamentul (CE) nr. 1071/2009);

- cazierul judiciar al întreprinderii și declarația pe propria răspundere din care să rezulte că

nu a fost sancționată pentru încălcările prevăzute în art.6 alin.1 lit. A și b din Regulamentul

(CE) nr.1071/2009, menționate anterior(art.383 alin.2 lit.d din Norme);

- certificatul de competență profesională al managerului de transport valabil pentru tipul de

transport (art.383 alin.2 lit.e din Norme);

- cartea de identitate a vehiculului care trebuie să conțină date din care să rezulte posibilitatea

ca vehiculul să fie utilizat la transportul vehiculelor avariate sau care sunt defecte și

certificatul de înmatriculare în copie (art.383 alin.2 lit.e din Norme).




19

În aceleași condiții, operatorii de transport rutier pot obține copie conformă a licenței

comunitare valabilă pentru efectuarea transportului rutier de vehicule defecte sau care sunt

avariate (art.384din Norme).

V.Modificarea contractului de transport rutier de mărfuri

În cursul executării contractului de transport rutier de mărfuri pot interveni anumite situații

care determină modificarea condițiilor de executare inițial convenite.

Unele situații țin de voința expeditorului sau, după caz, de voința destinatarului. Expeditorul

poate modifica contractul de transport până în momentul în care cel de al doilea exemplar al

scrisorii de trăsură este predat destinatarului (art.12 pct.2 din Convenția CMR). Destinatarul are

posibilitatea de a modifica contractul de transport chiar din momentul întocmirii scrisorii de

trăsură, dacă există o menţiune în acest sens pe acest document (art.12 pct.3 din Convenția CMR).

Modificarea contractului de transport este supusă următoarelor condiţii prevăzute de art.12

pct.5 din Convenția CMR:

- expeditorul, sau după caz, destinatarul trebuie să prezinte transportatorului scrisoarea de

trăsură pe care să fie consemnate noile instrucţiuni;

- executarea acestor instrucţiuni trebuie să fie posibilă, să nu împiedice activitatea normală

a transportatorului şi nici să nu aducă prejudicii expeditorilor sar destinatarilor altor

transporturi;

- instrucţiunile date nu trebuie să aibă ca efect divizarea transportului.

Transportatorul care nu execută instrucţiunile date cu respectarea acestor condiţii sau care

se conformează instrucţiunilor fără a pretinde prezentarea scrisorii de trăsură va fi răspunzător faţă

de persoana îndreptățită să ceară acoperirea prejudiciului cauzat de acest fapt (art.12 pct.7 din

Convenția CMR).

Alte situații care determină modificarea contractului țin de cauze independente de voința

expeditorului sau destinatarului. Dacă executarea contractului în condițiile inițial convenite devine

imposibilă, transportatorul este obligat să ceară instrucţiuni persoanei care are dreptul să dispună

de marfă (expeditorului sau destinatarului, după caz). În ipoteza în care nu a obţinut instrucţiuni în

timp util, transportatorul are obligaţia de a lua măsurile pe care le consideră ca fiind cele mai bune

în interesul persoanei care poate dispune de marfă (art.14 din Convenția CMR).




20

Transportatorul are dreptul să recupereze cheltuielile legate de solicitarea de instrucţiuni

sau determinate de executarea instrucţiunilor primite, cu condiţia ca aceste cheltuieli să nu fie

consecinţa culpei sale (art.16 pct.1 din Convenția CMR).

VI. RĂSPUNDEREA OPERATORULUI DE TRANSPORT RUTIER

1. Formele răspunderii Potrivit art. 17 din Convenția CMR transportatorul răspunde pentru pierderea totală sau

parţială sau pentru avaria produsă între momentul primirii mărfii şi cel al eliberării acesteia,

precum şi pentru întârzierea în eliberare.

1. Răspunderea transportatorului pentru pierderea mărfii

Persoana îndreptăţită să pretindă marfa poate să o considere pierdută, fără a prezenta alte

dovezi, dacă acesta nu a fost eliberată în termen de 30 de zile de la expirarea termenului convenit

sau, dacă nu a fost convenit un asemenea termen, în termen de 60 de zile de la primirea mărfii de

către transportator (art.20 pct.1 din Convenția CMR). În această situaţie, transportatorul este

obligat la plata unor despăgubiri egale cu contravaloarea mărfii pierdute, la care se adaugă taxa de

transport, taxele vamale şi alte cheltuieli ocazionate de transportul mărfii.

Valoarea mărfii se determină pe criteriul cursului bursei de mărfuri sau, în lipsa acestuia,

pe baza preţului curent al pieţii. În lipsa ambelor criterii valoarea mărfii se determină pe baza

valorii uzuale a mărfurilor de acelaşi fel şi de aceeaşi calitate (art.23 pct.1, 2 din Convenția CMR).

În transporturile rutiere interne, cuantumul despăgubirilor datorate de transportator pentru

pierderea totală sau parţială a mărfii, nu poate depăşi echivalentul în lei a 2,5 USD, per kilogram

greutate brută lipsă (art. 77 alin.2 din O.G.nr.27/2011). În transporturile rutiere internaţionale,

limita despăgubirii este de 8,33 unităţi de cont pe kilogram lipsă din masa brută (art.23 pct.3 din

Convenția CMR).

Răspunderea transportatorului poate depăşi aceste limite dacă în scrisoarea de trăsură

expeditorul a făcut menţiuni corespunzătoare. Astfel, expeditorul poate menţiona o valoare a

mărfii care depăşeşte limita prevăzută de Convenţia CMR (art. 24 din Convenția CMR). În această

situaţie, despăgubirea se va calcula în funcţie de valoarea declarată a mărfii, acestă clauză având

natura juridică a unei clauze penale. O altă posibilitate oferită de lege expeditorului este aceea de

a declara în schimbul unui supliment de preţ, o sumă cu titlu de interes special la eliberare, pentru




21

cazul pierderii sau avarierii mărfii, precum şi pentru depăşirea termenului de livrare. În acestă

situaţie, suplimentar se vor acoperi pagubele suplimentare până la limita sumelor declarate (art.26

din Convenția CMR).

În plus, Convenţia CMR acordă posibilitatea celui îndreptăţit de a pretinde dobânzi de 5%

pe an care curg din ziua reclamaţiei adresate în scris transportatorului, sau dacă nu a existat o

reclamaţie, din ziua introducerii acţiunii în justiţie (art.27 pct.1 din Convenția CMR).

Transportatorul, prepuşii săi sau orice altă persoană aflată în serviciul său, nu se va putea

exonera de răspundere şi nici nu va putea beneficia de limitarea acesteia, dacă paguba este

rezultatul dolului său sau unei culpe ce-i poate fi imputată şi care în conformitate cu legea ţării

căreia îi aparţine organul de jurisdicţie sesizat, este considerată echivalentă cu un dol (art.29 din

Convenția CMR).

2. Răspunderea transportatorului pentru avarierea mărfii

În caz de avarie, transportatorul va fi obligat să plătească o despăgubire corespunzătoare

contravalorii deprecierii mărfii, calculată în acelaşi mod ca şi în cazul pierderii mărfii. Dacă marfa

a fost avariată în întregime, despăgubirea nu poate depşi suma care ar fi fost plătită în cazul

pierderii totale a mărfii, iar dacă numai o parte din marfă a fost avariată, despăgubirea nu poate

depăşi suma plătibilă în caz de pierdere a părţii depreciate (art.25 din Convenția CMR).

3. Răspunderea transportatorului pentru întârzierea în eliberare

Se consideră că marfa a livrată cu întârziere, dacă nu a fost eliberată în termenul convenit

sau, dacă nu a fost convenit un termen, atunci când durata efectivă a transportului depăşeşte timpul

care în mod rezonabil este acordat unui transportator diligent, după împrejurări (art.19 din

Convenția CMR). Transportatorul răspunde pentru întârziere cu condiţia ca aceasta să fi provocat

celui îndreptăţit un prejudiciu. Despăgubirea este limitată la preţul transportului (art.23 pct.5 din

Convenția CMR).

Transportatorul poate fi exonerat de răspundere dacă poate dovedi că pierderea, avaria sau

întârzierea s-a datorat unor cauze independente de voința sau culpa sa.

Potrivit art.17 pct.2 din Convenția CMR transportatorul este exonerat de răspundere dacă

pierderea, avaria sau întârzierea a avut drept cauză:

- o culpă a persoanei care are dreptul să dispună de marfă;




22

- un ordin al persoanei care dispune de marfă, fără nici o cuplă din partea transportatorului;

- un viciu propriu al mărfii;

- sau circumstanţe pe care transportatorul nu putea să le evite şi ale căror consecinţe nu le

putea preveni.

Sarcina probei că pierderea, avaria sau întârzierea a avut drept cauză una dintre aceste

situaţii incumbă transportatorului.

De asemenea, transportatorul este exonerat de răspundere dacă pierderea sau avarierea

mărfii rezultă din riscurile particulare inerente uneia sau unora din faptele prevăzute în art.17

pct.4 din Convenția CMR:

- folosirea de vehicule descoperite, dacă aceasta a fost convenită în mod expres şi

menţionată în scrisoarea de trăsură;

- lipsa sau defectuozitatea ambalajului;

- încărcarea/descărcarea mărfii de către expeditor, destinatar sau prepuşii acestora;

- natura unor mărfuri expuse, datorită cauzelor inerente naturii lor, fie la pierdere, fie la

avarie. În acest caz, transportatorul nu va fi exonerat de răspundere dacă transportul a fost

efectuat cu un vehicul special amenajat pentru protecţia mărfurilor, exceptând situaţia în

care face dovada că a luat toate măsurile şi s-a privind alegerea, întreţinerea şi folosirea

acestor amenajări şi că s-a conformat instrucţiunilor necesare ce i-au fost date;

- insuficienţa sau imperfecţiunea marcajelor sau a numerelor coletelor;

- transportul de animale vii.

VII.PARTICULARITĂȚILE TRANSPORTULUI SUCCESIV ȘI COMBINAT

1.Transport rutier succesiv

Transportul rutier poate fi executat şi finalizat de un singur transportator sau poate fi

executat în mod succesiv de mai mulţi transportatori rutieri.

Transportul succesiv se caracterizează prin participarea mai multor transportatori de același

fel, la același transport. Acest tip de transport se efectuează pe baza unui singur contract de

transport, constatat printr-o singură scrisoare de trăsură. Fiecare dintre transportatorii succesivi

devin prin primirea mărfii și a scrisorii de trăsură, părți contractante, în condițiile prevăzute în

scrisoarea de trăsură (art.34 din Convenția CMR).




23

Transportatorul rutier care preia marfa de la transportatorul rutier precedent are obligația de

a remite acestuia o confirmare de primire datată și semnată și să își înscrie numele și adresa pe cel

de al doilea exemplar al scrisorii de trăsură (exemplarul care însoțește transportul). În același timp,

transportatorul care preia marfa are are dreptul de a înscrie în scrisoarea de trăsură rezerve motivate

privind starea mărfurilor predate de predecesorul său (art.35 din Convenția CMR).

Acţiunea privind răspunderea pentru pierdere, avarie sau întârziere nu poate fi îndreptată

decât împotriva transportatorului care a executat partea de transport pe parcursul căreia s-a produs

faptul care a cauzat pierderea, avaria sau întârzierea. Acţiunea poate fi însă îndreptată şi împotriva

mai multor transportatori rutieri (art.36 din Convenția CMR).

Potrivit art.37 din Convenția CMR transportatorul care a plătit despăgubiri are drept de regres

împotriva transportatorilor care au participat la executarea contractului cu respectarea

următoarelor reguli:

- transportatorul prin fapta căruia s-a produs paguba trebuie să suporte singur despăgubirea;

- dacă paguba s-a produs prin fapta a doi sau mai mulţi transportatori, fiecare dintre ei trebuie

să răspundă cu o sumă proporţională cu partea sa de răspundere; dacă evaluarea părţii de

răspundere este imposibilă, fiecare este răspunzător proporţional cu partea din tariful de

transport care îi revine;

- dacă nu se poate stabili care dintre transportatori răspunde pentru pagubă, despăgubirea se

reaprtizează între toţi proporţional cu partea din tariful de transport încasat;

- dacă unul dintre transportatori nu este solvabil, partea de despăgubire care îi incumbă şi pe

care nu a plătit-o se repartizează între toţi ceilalţi transportatori, proporţional cu

remunerarea lor.

2.Transport combinat

Dispoziţiile referitoare la transportul combinat de mărfuri sunt prevăzute în O.G. nr.

88/1999 privind stabilirea unor reguli pentru transportul combinat de mărfuri, cu modificările

ulterioare.

Prin transport combinat se înţelege transportul de măfuri pentru care autovehiculul se

deplasează pe căile rutiere pe parcursul iniţial şi/sau final, iar restul transportului se efectuează pe

calea ferată sau pe o cale navigabilă interioară ori pe un parcurs maritim ce depăşeşte 100 km în

linie dreaptă (art.2 alin.1 din O.G.nr.88/1999).

Potrivit art.2 alin.2 din O.G.nr. 88/1999 parcursul rutier iniţial şi/sau final poate fi:




24

- între punctul de încărcare a mărfii şi cea mai apropiată staţie de cale ferată de expediţie

adecvată acestui mod de transport, pentru parcursul iniţial, şi cea mai apropiată şi cea mai

apropiată staţie de cale ferată de destinaţie adecvată şi punctul de descărcare a mărfii,

pentru parcursul final;

- pe o rază care să nu depăşescă 150 km în linie dreaptă de la portul fluvial sau maritim de

îmbarcare sau debarcare.

Transporturile combinate, se efectuează pe bază de contract, iar documentul de transport

trebuie să conţină în mod obligatoriu următoarele menţiuni:

- numele şi adresa expeditorului şi destinatarului;

- natura şi greutatea mărfii;

- staţia feroviară de expediţie şi de destinaţie sau, după caz, portul fluvial/maritim de

îmbarcare şi de debarcare;

- locul şi data primirii mărfurilor pentru transport;

- locul unde urmează să fie livrată marfa.

Aceste menţiuni vor fi înscrise înaintea executării transportului şi vor fi confirmate prin

aplicarea ştampilelor de către staţiile de cale ferată sau de către operatorul portuar din porturile

fluviale sau maritime respective, atunci când parcursul efectuat pe calea ferată sau pe căi

navigabile interioare ori maritime a fost finalizat (art.3 din O.G.nr.88/1999).

Documentul de transport combinat pe calea ferată poate fi:

- scrisoare de trăsură pentru vagon;

- scrisoare de trăsură CIM (document întocmit în conformitate cu Convenţia privind

transporturile internaţionale feroviare B, COTIF);

- scrisoare de trăsură CIM-UIRR (Uniunea internaţională a Societăţilor de Transport

Combinat Cale Ferată-Şosea);

- scrisoare de trăsură CIM însoţită de Buletinul de remitere în traficul internaţional

INTERCONTAINER (societate internaţională pentru dezvoltarea transportului combinat);

- scrisoare de trăsură SMGS (document întocmit în conformitate cu Convenţia privind

traficul internaţional feroviar de mărfuri între ţările membre ale Organizaţiei de colaborare

a căilor ferate).

În toate situaţiile se menţionează că transportul respectiv apaţine transportului combinat.




25

În situaţia în care transportul combinat priveşte o unitate de transport intermodal (container,

cutie mobilă, semiremorcă) aceasta va fi însoţită de unul dintre următoarele documente:

- pe parcursul de la expeditor la terminalul de începere a transportului combinat, document

feroviar (decont-chitanţă) sau document rutier (bon de transport, scrisoare de transport,

scrisoare de transport internaţional CMR, foaie de parcurs);

- pe parcursul de la destinatar la alt terminal document feroviar (decont-chitanţă) sau

document rutier (bon de transport, scrisoare de transport, scrisoare de transport

internaţional CMR, foaie de parcurs).

VIII. TRANSPORTUL RUTIER INTERNAȚIONAL SUB ACOPERIREA

CARNETELOR TIR 1.Cadrul legal

O altă convenţie internaţională în domeniul transporturilor rutiere este Convenţia vamală

relativă la transportul internaţional al mărfurilor sub acoperirea carnetelor T.I.R . (Convenţia

T.I.R.) adoptată la Geneva în 1975 de către Comisia Economică pentru Europa din cadrul

Organizaţiei Naţiunilor Unite, ratificată de România în 1979.

Convenţia T.I.R. reglementează transportul rutier internațional al mărfurilor fără controale

vamale între state părți la această Convenție. Aplicarea dispozițiilor prevăzute de Convenția TIR

are drept consecință reducerea duratei transportului, precum și diminuarea cheltuielilor legate de

staţionarea vehiculului şi echipajului în străinătate şi a altor cheltuieli. Cu alte cuvinte, mărfurile

supuse regimului T.I.R. nu sunt supuse, de regulă, controlului vamal la birourile vamale de trecere.

Numai în mod excepțional, dacă există suspiciuni controlul se va efectua (art.5 din Convenția TIR).

În situaţia în care transportul tranzitează şi teritoriul unui stat care nu este parte la această

Convenţie, transportul sub regimul instituit T.I.R. se suspendă, fiind reluat imediat după intrarea

pe teritoriul unui alt stat parte (art.26 pct.1 din Convenția TIR).

Pentru a beneficia de regimul instituit de Convenția T.I.R. trebuie îndeplinite următoarele

condiţii:

ü transportul trebuie efectuat în vehicule, ansambluri de vehicule sau containere, care vor

avea în faţă şi în spate o placă dreptunghiulară ce va purta inscripţia T.I.R., conform

procedurilor instituite de Convenţie;

ü transportul trebuie efectuat pe baza carnetelor T.I.R. emise de o asociaţie.




26

Statele parte la Convenţie pot autoriza unele asociaţii să elibereze carnete T.I.R., fie direct,

fie prin intermediul asociaţiilor corespondente şi să se constituie garante.

Potrivit Anexei nr.9 Partea I pct.1 la Convenția TIR un stat parte la Convenția TIR, poate

autoriza o asociație să elibereze carnete TIR și să se constituie garantă pentru operațiunile TIR în

următoarele condiții:

- cel puțin un an asociația a funcționat ca asociație reprezentantă a intereselor sectorului

transporturilor;

- asociația dovedește că bonitatea financiară și existența mijloacelor logistice îi permit

îndeplinirea obligațiilor prevăzute în Convenția TIR;

- asociația dovedește că personalul propriu cunoaște modul corect de aplicare a dispozițiile

prevăzutre de Convenția TIR;

- nu au fost săvârșite abateri și încălcări grave sau repetate ale legislației vamale ori fiscale;

- asociația consimte să încheie un acord scris cu autoritatea competentă a statului parte pe

teritoriul căreia este înființată prin care se obligă să achite drepturile şi taxele de import sau

de export, devenite exigibile, majorate dacă este cazul, penalităţile la care titularul

carnetului T.I.R. şi persoanele care participă la efectuarea transportului sunt supuse în

virtutea legilor sau regulamentelor statelor tranzitate, în care se constată abateri legate de

operaţiunea T.I.R.

Constituie abatere de la prevederile Convenţiei T.I.R. orice încălcare a legilor sau

reglementărilor vamale aplicabile transporturilor internaţionale de mărfuri. Pentru abaterea

săvârşită, contravenientul va fi sancţionat în conformitate cu legislaţia statului în care abaterea a

fost săvârşită. În ipoteza în care nu se poate stabili pe teritoriul cărui stat a fost comisă abaterea,

va fi considerată ca fiind săvârşită pe teritoriul statului unde a fost constatată (art.36-37 din

Convenția TIR).

Nu sunt considerate abateri de la prevederile Convenţiei T.I.R., neînţelegerile cu privire la

executarea contractului de transport, nepotrivirile între manifestul mărfurilor din carnetul T.I.R. şi

conţinutul vehiculului, atunci când se dovedeşte autorităţilor competente că aceste nepotriviri nu

se datoreză erorilor comise în cunoştinţă de cauză sau din neglijenţă în momentul încărcării sau

expedierii mărfurilor sau în momentul întocmirii manifestului menţionat (art.39 din Convenția

TIR).




27

În caz de abatere, statul contractant va avea dreptul să excludă, temporar sau cu titlu

definitiv, de la beneficiul regimului instituit de Convenţia T.I.R., orice persoană vinovată,

notificând aceasta autorităţilor vamale ale părţii contractante pe teritoriul căreia persoana în cauză

este stabilită sau domiciliată, precum şi asociaţiei sau asociaţiilor garante ale ţării în care abaterea

a fost comisă (art.38 din Convenția TIR).

Asociaţia va fi obligată, împreună şi în solidar cu persoanele care datorează sumele.

O asociaţie nu va putea fi agreată într-o ţară decât dacă garanţia sa se extinde în acelasi timp

şi asupra responsabilităţilor la care se expune în această ţară, cu ocazia efectuării de operaţiuni sub

acoperirea carnetului T.I.R. eliberat de catre asociaţiile străine afiliate la organizaţia internaţională

la care ea însăşi este afiliată.

Dacă legile si reglementările unei parţi contractante nu prevăd plata drepturilor şi taxelor

de import sau de export, asociaţia garantă se va angaja să achite, în aceleaşi condiţii, o sumă egală

cu cuantumul drepturilor şi taxelor de import sau de export, majorate, dacă este cazul, cu dobânzile

de întîrziere.

Cuantumul maxim al sumelor care pot fi pretinse asociaţiei garante se stabileşte de fiecare

stat parte la convenţie, aceasta devenind răspunzătoare în faţa autorităţilor statului unde este situat

biroul vamal, acoperind nu numai mărfurile enumerate pe carnetul T.I.R., ci şi mărfurile care, deşi

neenumerate pe acest carnet, s-ar găsi în partea sigilată a vehiculului rutier sau în containerul

sigilat; ea nu va acoperi nici o altă marfă.

Perioada de valabilitate a carnetului T.I.R. este stabilită de asociaţia garantă. De regulă,

perioada de valabilitate expiră la terminarea operaţiunii T.I.R. la biroul de destinaţie (art.9 pct.1

din Convenția TIR).

Carnetul T.I.R. poate fi descărcat cu sau fără rezerve (art.28 din Convenția TIR). Potrivit

art.1 lit.e din Convenția TIR descărcarea unei operațiuni TIR înseamnă certificarea de către

autoritățile vamale a faptului că operațiunea TIR a fost încheiată corect pe teritoriul statului

respectiv.

În cazul în care la destinaţie, carnetul T.I.R. este descărcat fără rezerve, răspunderea

asociaţiei garante nu mai poate fi angajată.

În situaţia în care s-au făcut rezerve legate de operaţiunea T.I.R., aceste fapte trebuie să fie

indicate de către autorităţile vamale pe carnetul T.I.R., în sens contrar acestea nu vor mai putea




28

pretinde asociaţiei garante plata sumelor datorate, cu excepţia cazului când certificatul de

descărcare a fost obţinut intr-un mod abuziv sau fraudulos.

Dacă nu s-a dat descărcare unui carnet T.I.R. sau atunci când s-a dat unui carnet T.I.R.

decărcare cu rezerve, ori în situaţia în care descărcarea a fost dată în mod abuziv sau fraudulos,

autorităţile competente trebuie să avizeze în scris, în termen de un an socotit de la data luării în

evidenţă a carnetului T.I.R., asociaţia garantă, în caz contrar nemaiputând fi angajată răspunderea

acesteia. Cererea de plată va fi adresată asociaţiei garante cel mai devreme în termen de trei de

luni, socotit de la data la care această asociatie a fost avizată despre nedescărcarea, descărcarea cu

rezerve sau descărcarea obţinută în mod abuziv sau fraudulos şi, cel mai târziu în termen de doi

ani, socotit de la aceeaşi dată. Asociaţia va achita sumele pretinse în termen de trei luni socotit

de la data cererii de plată care i-a fost adresată, având dreptul la rambursarea acestora dacă în

termen de doi ani de la data plăţii s-a dovedit organelor vamale că nici o neregulă nu a fost comisă

în ceea ce priveşte operaţiunea de transport în cauză (art.11 din Convenția TIR).

2.Perfectarea transportului sub acoperirea carnetului TIR

De regulă, se întocmeşte un singur carnet T.I.R. pentru un vehicul rutier sau container,

valabil pentru o singură călătorie, conţinând numărul de volete detaşabile pentru luare în evidenţă

şi descarcăre necesare pentru efectuarea transportatului în cauză (art.17 din Convenția TIR).

Marfurile şi vehiculul rutier, vor fi prezentate împreună cu carnetul T.I.R. la biroul vamal

de plecare, la fiecare birou vamal de trecere şi la biroul vamal de destinaţie. Autoritatile vamale

ale atatului de plecare vor lua măsurile necesare pentru a se asigura de exactitatea manifestului

mărfurilor şi pentru integritatea sigiliilor (art.19 din Convenția TIR).

Exceptând anumite situaţii în care ar exista suspiciuni, autorităţile vamale ale birourilor

vamale de trecere ale fiecarei părţi contractante vor accepta sigiliile vamale ale celorlalte parţi

contractante, cu condiţia ca aceste sigilii sa fie intacte, putând adăuga, dacă necesităţile controlului

o cer, propriile sigilii (art.22 din Convenția TIR).

În cazul în care, se efectuează controale, birourile vamale de trecere vor face menţiunile

referitoare la natura controlului efectuat şi la noile sigilii aplicate, în carnetele T.I.R.

De asemenea, autorităţile vamale au posibilitatea:

ü să escorteze vehiculele rutiere, ansamblurile de vehicule sau containerele pe teritoriul țării

lor, pe cheltuiala transportatorilor;




29

ü să procedeze, pe timpul transportului, la controlul vehiculelor rutiere sau al containerelor

și a încărcăturii lor, însă numai în cazuri excepționale (art.23 din Convenția TIR).

Dacă, în timpului transportului, sigiliul vamal este rupt sau dacă mărfurile au pierit sau au

fost avariate fără ca un astfel de sigiliu să fie rupt, se va întocmi procesul-verbal de constatare

cuprins în carnetul T.I.R. (art.25 din Convenția TIR).

La sosirea transportului la biroul vamal de destinație și cu condiția ca mărfurile sa fie

supuse, în acel moment, unui alt regim vamal sau vămuite pentru punerea în consum, descărcarea

carnetului T.I.R. va avea loc fără întârziere.

IX.TRANSPORTUL RUTIER DE MĂRFURI ÎN CONT PROPRIU

1.Accesul la transportul rutier de mărfuri în cont propriu

În conformitate cu dispoziţiile art.47 din O.G.nr.27/2011 transportul rutier în cont propriu

se efectuează de către întreprinderi în baza certificatului de transport în cont propriu.

Certificatul de transport în cont propriu reprezintă documentul care permite întreprinderii să

efectueze astfel de transporturi și se obține în condițiile stabilite la art. 3 alin.1 lit. b și d din

Regulamentul (CE) nr. 1071/2009:

- întreprinderea trebuie să aibă o bună reputație, respectiv întreprinderea sau managerul

acesteia nu au fost condamnate sau sancționate pentru încălcarea gravă a dispozițiilor

naționale legale în vigoare în domeniul dreptului comercial, dreptului muncii, circulației

rutiere, răspunderii profesionale, traficului cu ființe umane sau droguri. De asemenea, este

necesar ca întreprinderea sau managerul acesteia să nu fi fost condamnate sau sancționate

în unul sau mai multe state membre pentru încălcări grave ale normelor comunitare

referitoare în special la: conducătorii auto și vehicule;

- întreprinderea să aibă competența profesioanlă. Condiția se consideră îndeplinită dacă

activitatea întreprinderii este condusă de o persoană care deține certificat de competență

profesională obținut în condițiile prevăzute de lege.

Dacă aceste condiții sunt îndeplinite, întreprinderea va fi înregistrată în Registrul electronic

național al întreprinderilor de transport rutier în cont propriu, ceea ce îi conferă acesteia accesul la

piața transportului rutier în cont propriu. Certificatul de transport în cont propriu se eliberează de

autoritatea competentă A.R.R. și are o valabilitate de 10 ani.




30

2.Efectuarea transportului rutier de mărfuri în cont propriu

Transportul rutier în cont propriu de mărfuri poate fi efectuat de întreprinderile care au

obținut certificat de transport în cont propriu, în condițiile stabilite prin art.1 alin.5 lit d din

Regulamentul CE nr.1072/2009 privind normele comune pentru accesul la piața transportului

rutier internațional de mărfuri:

- mărfurile transportate aparțin întreprinderii sau au fost vândute, cumpărate date spre

închiriere sau închiriate, produse, extrase, transformate sau reparate de întreprinderea

respectivă;

- deplasarea are drept scop transportarea mărfurilor din sau către întreprindere ori mutarea

acestora, fie în cadrul întreprinderii, fie în afara acesteia în scopuri proprii;

- autovehiculele utilizate pentru astfel de transporturi sunt conduse de personal angajat de

către întreprindere sau pus la dispoziția acesteia în temeiul unei obligații contractuale;

- vehiculele care transportă mărfurile sunt în proprietatea întreprinderii sau închiriate de

aceasta;

- transportul nu constituie decât o activitate auxiliară ansamblului de activități desfășurate

de întreprindere.

Operațiunile de transport rutier național se pot efectua numai cu vehicule rutiere

înmatriculate în România în baza documentului care permite exercitarea ocupației de transport

rutier în cont propriu, respectiv certificatul de transport în cont propriu.

Certificatul de transport în cont propriu se eliberează de către autoritatea competentă

(A.R.R.), iar copii conforme de pe acesta vor fi păstrate pentru fiecare dintre autovehiculele

utilizate de întreprinderea în cauză. Copiile conforme nu sunt transmisibile și sunt personalizate

cu numerele de înmatriculare ale autovehiculelor pentru care au fost eliberate.

Vehiculele angajate în acest tip de transport trebuie să aibă la bord copia conformă a

certificatului de transport în cont propriu, documentul de transport (scrisoarea de transport tip

C.M.R.), precum și alte documente specific tipului de transport efectuat (art.48 din Norme).

Potrivit art.49 din Norme la bordul vehiculului rutier trebuie să se afle:

- legitimația de serviciu valabilă a conducătorului auto sau documentul care dovedește

punerea la dispoziție a conducătorului auto;




31

- certificatul de competență profesională al conducătorului auto valabil pentru tipul de

transport efectuat;

- contractul de închiriere, în original sau în copie conformă cu originalul, în cazul în care

vehiculul rutier este deținut cu contract de închiriere sau de leasing, după caz;

- atestatul de conducător auto eliberat de A.R.R. în condițiile stabilite de art. 5 din

Regulamentul CE nr.1072/2009, după caz.

În situația în care transportul rutier inițial este parte componentă a unui transport combinat

și este efectuat în cont propriu, și transportul de pe segmentul rutier final va fi considerat efectuat

în cont propriu dacă întreprinderea căreia îi sunt destinate mărfurile deține și utilizează vehicule

în aceleași condiții, chiar dacă remorcile și semiremorcile folosie aparțin întreprinderii expeditoare

care a efectuat segmentul rutier inițial (art.51 din O.G.nr.27/2011).

Transportul rutier în cont propriu de mărfuri în afara Uniunii Europene se efectuează în

condițiile stabilite prin acordurile și convențiile internaționale la care România este parte.

X.EFECTUAREA TRANSPORTULUI RUTIER DE PERSOANE CONTRA COST

1.Transport rutier de persoane prin servicii regulate și servicii regulate speciale

Transportul rutier contra cost de persoane se efectuează de operatori de transport rutieri

numai cu autobuze la bordul cărora se află pe toată durata transportului o copie conformă a licenţei

comunitare, precum şi licenţa de traseu însoțită de graficul de circulație sau documentul de

transport corespunzător serviciilor ocazionale (art.34 din O.G.nr.27/2011).

Potrivit art.35 din O.G.nr.27/2011 transportul rutier contra cost de persoane se poate

realiza prin servicii regulate, servicii regulate speciale și servicii ocazionale.

În conformitate cu dispozițiile art. 2 pct.2 din Regulamentul CE nr. 1073/2009 privind

normele comune pentru accesul la piața internațională a serviciilor de transport cu autocarul și

autobuzul, transportul prin servicii regulate înseamnă transportul de persoane la intervale stabilite,

pe trasee stabilite, persoanele fiind îmbarcate și debarcate la puncte de oprire prestabilite. Aceste

servicii se pot efectua numai în baza programelor de transport și a licențelor de traseu eliberate de

autoritatea competentă A.R.R..




32

Programele de transport se întocmesc de către autoritatea competentă fiind armonizate

cu progranele aferente celorlalte moduri de transport și cuprind graficele de circulație, numărul de

autovehicule necesare, precum și capacitatea de transport (determinată de numărul de locuri pe

scaune înscris în certificatul de clasificare).

Graficul de circulație este un document care conține denumirea traseului, capetele de

traseu, autogările, stațiile publice aflate pe traseu, distanțele dintre acestea, orele de plecare/sosire

din capetele de traseu și stațiile publice/autogările aflate pe traseu, zilele în care se efectuează

serviciul regulat și serviciul regulat special după caz (art.3 pct.15 din O.G. nr.27/2011).

Prin licenţă de traseu se înţelege documentul în baza căruia operatorul de transport rutier

efectuează transport rutier național contra cost de persoane prin servicii regulate sau servicii

regulate speciale, pe un anumit traseu, conform programului de transport (art.3 pct.22 din

O.G.nr.27/2011).

Transportul rutier național de persoane contra cost prin servicii regulate se efectuează în

următoarele condiții (art.39-40 din O.G.nr.27/2011):

- cu autobuze dotate cu aparat de marcat electronic fiscal și cititor de carduri;

- pe bază de legitimație de călătorie individuală, abonamente și legitimații speciale;

- în limita numărului de locuri prevăzut în certificatul de înmatriculare al

autovehiculului.

În cazul transportului rutier interjudețean licența de traseu se eliberează pentru fiecare cursă

și este valabilă numai însoțită de graficul de circulație și numai dacă plecarea de la capătul de

traseu s-a făcut în ziua și la ora prevăzută în graficul de circulație. Programele de transport

interjudețene se stabilesc de A.R.R. și cuprind traseele, graficele de circulație, numărul autobuzelor

necesare și capacitatea minimă de transport a acestora, precum și autogările și stațiile publice (art.

55 din Norme).

Potrivit art.56 din Norme, transportul rutier contra cost de persoane prin servicii regulate

este controlat și monitorizat de I.S.C.T.R. care înregistrează cele constatate în Registrul electronic

național al operatorilor de transport rutier.

Transporturile rutiere de persoane prin servicii regulate speciale sunt efectuate la solicitare

pentru transportul anumitor categorii determinate de persoane (muncitori, elevi, studenţi, militari),

cu excluderea altor persoane. Acest tip de transport se efectuează în baza licenței de traseu

eliberată de A.R.R., de către operatorii de transport rutier care au încheiat un contract cu un




33

beneficiar care poate fi agent economic, unitate de învățământ sau unitate militară (art.68/art.69

din Norme). Transportul rutier de persoane prin servicii regulate speciale poate fi efectuat și de

întreprinderi autorizate. Cu precizarea că întreprinderile autorizate nu pot încheia contracte de

transport pentru deplasarea studenților sau elevilor.

Transportul rutier național contra cost prin servicii regulate speciale se efectuează de către

operatorii de transport rutier sau de către întreprinderile autorizate numai cu autovehicule având 9

locuri pe scaune, inclusiv locul conducătorului auto, la bordul cărora se află pe toată durata

transportului copia conformă a licenței comunitare sau a autorizației pentru acest tip de transport,

precum și licența de traseu (art.51 alin.2 din Norme).

Potrivit art.70 din Norme la bordul autovehiculelor care efectuează aceste transporturi pe

lângă documentul cate atestă datele operatorului/întreprinderii care efectuează transportul, precum

și tipul de transport rutier efectuat, trebuie să existe:

- contractul încheiat cu beneficiarul transportului sau copia conformă cu originalul a

acestuia;

- documentele din care să rezulte apartenența pasagerilor la categoria pentru care este

licențiat serviciul de transport persoane prin servicii regulate speciale;


- contractul de închiriere sau de leasing, în original ori copie conformă cu originalul, în

cazul în care autobuzul având 9 locuri pe scaune, inclusiv locul conducătorului auto,

este deținut cu contract de închiriere sau lesing;

- actul prin care se dovedește dreptul de muncă în România, în cazul conducătorilor auto

cetățeni ai statelor nemembre ale Uniunii Europene;

- asigurarea pentru persoanele transportate și bagajele acestora pentru riscuri de

accidente ce cad în sarcina operatorului de transport rutier sau întrerpinderii autorizate,

în copie;

- certificatul de competență profesională al conducătorului auto, valabil pentru tipul de

transport efectuat.

În măsura în care, acordurile şi convenţiile internaţionale la care România este parte,

nu prevăd altfel, transportul rutier de persoane prin servicii regulate si regulate speciale poate fi

efectuat şi în trafic internaţional.




34

Transporturile rutiere prin servicii regulate, regulate speciale și ocazionale între România

și celelalte state ale Uniunii Europene se efectuează în condițiile de Regulamentul CE

nr.1073/2009 privind normele comune pentru accesul la piața internațională a serviciilor de

transport cu autocarul și autobuzul. În aplicarea principiului libertății de a presta servicii,

transportul rutier poate fi efectuat în interiorul Comunității de către operatori de transport stabiliți

într-un stat membru în conformitate cu legislația acestuia, cu vehicule înmatriculate în acel stat

membru adecvate și destinate conform construcției și echpării acestuia a mai mult de 9 persoane

inclusiv conducătorul auto.

Orice operator de transport poate efectua servicii de transport regulate, regulate speciale sau

ocazionale dacă sunt îndeplinite următoarele condiții:

- este autorizat în statul membru de stabilire să efectueze aceste transporturi;

- îndeplinește condițiile referitoare la accesul la profesia de operator de transport rutier

(are licență comunitară eliberată de autoritatea competentă a statului de stabilire în

formatul stabilit la nivel european. Licența comunitară este netransmisibilă și poartă

ștampila autorității emitente, o semnătură și un număr de serie. Numerele de serie ale

licențelor comunitare și ale copiilor conforme de pe acestea sunt înscrise în Registrul

electronic național al întreprinderilor de transport rutier în secțiunea rezervată datelor

referitoare la operatorii de transport. Registrele electronice permit un schimb de

informații rapid și eficient de informații între statele membre ceea ce garantează faptul

că operatorii de transport rutier nu sunt tentați să comită sau să își asume riscul de a

comite încălcări grave ale legislației în alte state membre (art.16 din Regulamentul (CE)

1071/2009).

- sunt îndeplinite standardele referitoare la conducătorii auto si vehiculele pe care acestia

le utilizează (art.3 alin.1 din Regulamentul (CE) nr.1073/2009).

Serviciile regulate și serviciile regulate speciale se supun autorizării, cu precizarea că

serviciile regulate speciale nu necesită autorizare dacă sunt acoperite de un contract încheiat între

organizator și operator. Autorizațiile sunt eliberate pe numele operatorului de transport și nu sunt

transmisibile. Autorizația se eliberează pentru o perioadă de 5 ani și cuprinde:

- tipul serviciului;

- traseul serviciului, menționând în special punctul de plecare și punctul de destinație;

- perioada de valabilitate a autorizației;




35

- opririle și orarul (art.6 din Regulamentul (CE) nr.1073/2009).

Transporturile rutiere prin servicii regulate și regulate speciale între Rămânia și un stat din

afara Uniunii Europene se efectuează de către operatorii de transport rutier numai în baza

autorizației de transport internațional și a graficului de circulație eliberate de autoritățile

competente ale statelor unde sunt situate capetele de traseu.

XI.TRANSPORT RUTIER OCAZIONAL DE PERSOANE Transportul rutier de persoane prin servicii ocazionale în trafic intern se poate efectua de

către operatorii de transport rutier și întreprinderile autorizate numai în baza documentului de

transport, aflat la bordul vehiculului rutier în care sunt înscrise date privind întreprinderea care

efectuează transportul şi persoanele transportate, eliberat de autoritatea competentă.

Documentul de transport este documentul de control eliberat de A.R.R. format din foi de

parcurs detașabile, legate în carnete de câte 25 de file. Transportul rutier prin servicii ocazionale

între statele membre ale Uniunii Europene se desfășoară pe baza unei foi de parcurs care se

completează înaintea fiecărei plecări și trebuie să cuprindă tipul serviciului, itinerariul principal,

precum și date privind operatorul de transport. Foile de parcurs se completează în dublu exemplar.

Primul exemplar al foii de parcurs (originalul) se detașază imediat după completare și se păstrează

la bordul autovehicului. Cel de al doilea exemplar (copia) se păstrează în carnetul ținut la sediul

operatorului de transport rutier (art. 75 din Norme).

Pe lângă documentul de transport, la bordul autovehiculului având 9 locuri pe scaune,

inclusiv locul conducătorului auto, care efectuează transport ocazional de persoane trebuie să

existe:


- contractul de închiriere sau de leasing în original ori copie conformă cu originalul, în

cazul în care autobuzul este deținut cu contract de închiriere sau lesing;




accidente ce cad în sarcina operatorului de transport rutier, în copie;


transport efectuat;




36

- factura sau bonul fiscal;

- comanda sau contractul încheiat cu beneficiarul transportului (art.77 din Norme).

Transportul rutier internațional de persoane prin servicii ocazionale între România și un

stat din afara Uniunii Europene se poate efectua numai în condiţiile respectării Acordului privind

transportul internaţional de călători cu autocarul şi autobuzul (Acordul INTERBUS), ratificat de

România.

Acordul INTERBUS a fost adoptat în scopul de a promova dezvoltarea transportului

internaţional în Europa şi în special facilitarea organizării şi operării acestuia, întrucât era necesar

să se atingă un înalt grad de armonizare a condiţiilor tehnice aplicabile autobuzelor şi autocarelor

utilizate în serviciile ocazionale internaţionale, pentru a îmbunătăţi siguranţa rutieră şi protecţia

mediului.

Dispoziţiile prevăzute în Acordul INTERBUS se aplică transportului rutier internaţional

de călători prin servicii ocazionale:

- efectuat între teritoriile a două părţi contractante sau care începe şi se termină pe

teritoriul aceleiaşi părţi contractante şi care, dacă apare necesitatea în timpul derulării

unor astfel de servicii, tranzitează teritoriul altei părţi contractante sau teritoriul unui

stat care nu este parte contractantă;

- efectuat contra plată de către operatorii de transport stabiliţi pe teritoriul unei părţi

contractante în conformitate cu legislaţia naţională a acesteia şi care deţin o licenţă

pentru efectuarea transportului cu autocarul sau autobuzul sub forma serviciilor

ocazionale internaţionale;

- utilizând autobuze şi autocare înmatriculate pe teritoriul părţii contractante în care

operatorul de transport este stabilit (art.1 pct.1 din Acordul INTERBUS).

În toate situaţiile există obligaţia pentru statele părţi la acest Acord de a asigura

respectarea principiului nediscriminării pe motive de naţionalitate sau loc de stabilire al

operatorului de transport, precum şi pe motivul punctului de plecare sau de destinaţie al

autobuzului sau al autocarului, în special în ceea ce priveşte prevederile fiscale (art.2 din Acordul

INTERBUS).

Autobuzele şi autocarele utilizate pentru efectuarea serviciilor ocazionale internaţionale

prevăzute în acest acord trebuie să se conformeze standardelor tehnice stabilite în anexa nr. 2 din

Acordul INTERBUS.




37

Potrivit art.6 din Acordul INTERBUS anumite servicii ocazionale sunt scutite de

autorizaţie pe teritoriul oricărei părţi contractante, alta decât cea pe teritoriul căreia operatorul de

transport este stabilit:

- serviciile cu uşile închise, respectiv serviciile derulate cu acelaşi autobuz sau autocar

care transportă acelaşi grup de călători de-a lungul călătoriei şi îl aduce înapoi la locul

de plecare. Locul de plecare este situat pe teritoriul părţii contractante în care operatorul

de transport este stabilit;

- servicii în care călătoria dus se efectuează încărcat şi cea de întoarcere în gol. Locul de

plecare este situat pe teritoriul părţii contractante în care operatorul de transport este

stabilit;

- servicii în care călătoria dus este efectuată în gol şi toţi călătorii sunt îmbarcaţi din

acelaşi loc, când este îndeplinită una dintre următoarele condiţii:

• călătorii formează grupuri pe teritoriul unei ţări care nu este parte contractantă sau al unei

alte părţi contractante - alta decât cea în care operatorul de transport este stabilit sau decât

cea unde sunt îmbarcaţi călătorii - pe baza unui contract de transport încheiat înaintea sosirii

lor pe teritoriul acestei din urmă părţi contractante. Călătorii sunt transportaţi pe teritoriul

părţii contractante în care operatorul de transport este stabilit;

• călătorii au fost aduşi în prealabil de acelaşi operator de transport, pe teritoriul părţii

contractante de unde sunt îmbarcaţi şi transportaţi pe teritoriul părţii contractante în care

operatorul de transport este stabilit;

• călătorii au fost invitaţi să călătorească pe teritoriul unei alte părţi contractante, costul

transportului fiind suportat de către persoana care a lansat invitaţia. Aceşti călători trebuie

să constituie un grup omogen, care nu a fost format numai în scopul de a întreprinde această

călătorie specială şi care este adus pe teritoriul părţii contractante în care operatorul de

transport este stabilit.

De asemenea, vor fi scutite de autorizaţie:

- operaţiunile de tranzit pe teritoriile părţilor contractante asociate serviciilor ocazionale

care sunt scutite de autorizaţie;

- autobuzele şi autocarele neîncărcate, utilizate exclusiv pentru înlocuirea unui autocar

sau autobuz defect ori accidentat în timp ce desfăşura un serviciu internaţional prevăzut

în prezentul acord.




38

Serviciile de transport rutier ocazional care sunt exceptate de la autorizare se efectuează pe

baza unui document de control eliberat de autoritățile competente din statul în care operatorul de

transport rutier este stabilit. Documentul de control este format din foi de parcurs detaşabile, în

două exemplare, legate în carnete de câte 25 de file. Documentul de control este conform

modelului prezentat în anexa nr. 3 din Acordul INTERBUS. Fiecare carnet şi foile de parcurs care

îl compun sunt numerotate. Foile de parcurs vor fi, de asemenea, numerotate consecutiv de la 1 la

25. Textul de pe coperta carnetului şi cel de pe foile de parcurs sunt tipărite în limba oficială sau

în câteva dintre limbile oficiale ale părţii contractante în care operatorul de transport este stabilit

(art.11 din Acordul INTERBUS).

Celelalte servicii de transport rutier ocazional sunt supuse autorizării. Cererea de

autorizare se înaintează autorității competente din statul în care operatorul de transport rutier este

situat. Dacă cererea este acceptată, autoritatea competentă o va înainta și autorității din statul de

destinație.

XII.EFECTUAREA TRANSPORTULUI RUTIER DE PERSOANE ÎN CONT PROPRIU

1. Efectuarea transportului rutier național de persoane în cont propriu

Potrivit art.3 pct.42 din O.G. nr.27/2011, transportul rutier în cont propriu de persoane este

transportul rutier efectuat în scopuri necomerciale și nonprofit de către o persoană fizică sau

juridică cu respectarea condițiilor stabilite în art.2 pct.5 din Regulamentul CE nr.1073/2009

privind accesul la piața internațională a serviciilor de transport cu autocarul și autobuzul:

- activitatea de transport constituie numai o activitate auxiliară pentru persoana fizică

sau juridică;

- vehiculele utilizate sunt în proprietatea acelei persoane fizice sau juridice sau au fost

achiziționate de persoana respectivă în rate sau au făcut obiectul unui contract de

leasing pe termen lung.

Transportul rutier în cont propriu de persoane se efectuează de către întreprinderile de

transport rutier în cont propriu numai cu autobuze la bordul cărora există pe toată durata

transportrului o copie conformă a certificatului de transport în cont propriu și documentul de

transport (art.80 alin.1 din Norme).




39

Certificatul de transport în cont propriu se eliberează de către autoritatea competentă,

A.R.R. și are o valabilitate de 10 ani. Copiile conforme ale certificatului de transport în cont

propriu sunt personalizate cu numerele de înmatriculare ale autovehiculelor pentru care au fost

eliberate și au o perioadă de valabilitate de 1 an, fără a depăși perioada de valabilitate a

certificatului de transport în cont propriu.

În conformitate cu dispozițiile art. 81 din Norme, pe lângă copia conformă a certificatului

de transport în cont propriu și documentul de transport (tabelul care cuprinde numele persoanelor

transportate, semnat și ștampilat de către reprezentantul legal al întreprinderii), la bordul

autobuzului trebuie să se mai afle:

- legitimația de serviciu valabilă a conducătorului auto, din care să rezulte că este

angajat al întreprinderii de transport rutier în cont propriu;

- contractul de leasing în original sau copia conform cu originalul, în cazul în care

autobuzul este deținut cu contract de leasing;

- actul prin care se dovedește dreptul de muncă în România, în cazul conducătorilor

auto cetățeni ai statelor nemembre ale Uniunii Europene;


accidente ce cad în sarcina întreprinderii de transport rutier în cont propriu, în copie;


transport efectuat.

2. Transport rutier internațional de persoane în cont propriu Transportul de persoane în cont propriu poate fi efectuat și în trafic internațional în

condițiile prevăzute de lege. Astfel, în conformitate cu dispozițiile art.108 din Norme,

întreprinderea de transport rutier în cont propriu poate efectua transport internațional dacă:

- este posesoarea unui certificate de transport în cont propriu eliberat de către autoritatea

competentă-Autoritatea Rutieră Română-A.R.R.;

- deține copii conforme ale certificatului de transport în cont propriu pentru fiecare dintre

autobuzele utilizate;

- deține un certificat emis pentru operațiunile de transport în cont propriu cu autocarul și

autobuzul între statele membre ale Uniunii Europene, eliberat de autoritatea

competentă a statului în care este înmatriculat autobuzul valabil pe durata întregii




40

deplasări, inclusiv pentru tranzit (art.5 alin.5 din Regulamentul (CE) nr.1073/2009

privind normele comune pentru accesul la piața internațională a serviciilor de transport

cu autocarul și autobuzul);

- derulează acest transport cu respectarea acordurilor și convențiilor internaționale la

care România este parte, în cazul în care acest transport este efectuat pe teritoriul unui

stat din afara Uniunii Europene.

Transportul rutier internațional de persoane în trafic internațional se efectuează de către

întreprinderile de transport rutier în cont propriu care îndeplinesc condițiile menționate pentru

angajații acesteia, cu autobuze la bordul cărora există pe toată durata transportului:

- copia conformă a certificatului de transport în cont propriu;

- tabelul care cuprinde numele persoanelor transportate, semnat și ștampilat de

reprezentantul legal al întreprinderii de transport rutier în cont propriu;

- legitimația de serviciu valabilă a conducătorului auto, din care să rezulte că este angajat

al întreprinderii de transport rutier în cont propriu;

- contractul de leasing în original sau copia conform cu originalul, în cazul în care

autobuzul este deținut cu contract de leasing;




accidente ce cad în sarcina întreprinderii de transport rutier în cont propriu, în copie;


transport efectuat (art. 108 alin.2 și art.110 din Norme).

Transportul rutier internațional în cont propriu de persoane în afara Uniunii Europene se

efectuează în conformitate cu acordurile și convențiile la care România este parte (art.112 alin.2

din Norme).

XIII. ACTIVITĂTI CONEXE TRANSPORTULUI RUTIER

1.Activităti desfășurate în autogări

Potrivit art.3 pct.1 din O.G.nr.27/2011 sunt activități conexe transportului rutier activitățile

care se defășoară în legătură cu transportul rutier. Fac parte din această categorie, în primul rând

activitățile care se desfășoară în autogări.




41

Activitatea de autogară poate fi desfășurată numai de operatori economici, licențiați în

condițiile legii.

În conformitate cu dispozițiile art.118 din Norme, licența necesară desfășurării acestei

activități poate fi obținută de agentul economic care îndeplinește următoarele condiții:

- dispune de bază materială, respectiv: casă de bilete și abonamente, birou de mișcare și

infornații; minimum două persoane pentru autobuzele care pleacă/sosesc din cursă; sală

de așteptare; afișaj pentru informarea publicului călător etc);

- îndeplinește condiția referitoare la competența profesională. Condiția de competență

profesională se consideră îndeplinită dacă activitatea agentului economic este condusă

de un manager de transport posesor al certificatului de competență profesională obținut

în condițiile prevăzute în Regulamentul (CE) nr.1071/2009 de stabilire a unor norme

comune privind condițiile care trebuie îndeplinite pentru exercitarea ocupației de

operator de transport rutier;

- îndeplinește condiția referitoare la onorabilitate. Această condiție este îndeplinită dacă

managerul de transport care conduce activitatea desfășurată de autogară nu a fost

condamnat pentru infracțiuni în domeniul dreptului comercial, insolvenței, condițiilor

de remunerare și de muncă ale profesiei, circulației rutiere, răspunderii profesionale,

traficului de ființe umane sau de droguri. De asemenea, este necesar ca managerul de

transport să nu fi îndeplinit această funcție în ultimul an la un agent economic căreia i-

a fost retrasă licența de activități conexe transportului rutier.

Dacă aceste condiții sunt îndeplinite agentul economic obține licența pentru activități

conexe transportului rutier-activități desfășurate de autogară. Licența se acordă de autoritatea

competentă Autoritatea Rutieră Română A.R.R. care va înscrie în Registrul operatorilor economici

date de identificare ale agenților economici, date privind managerii care conduc activitatea

operatorilor economici, date privind licențele deținute de operatorii economici, precum și date

privind sancțiunile aplicate acestora (art.117 din Norme).

În legătură cu activitatea care se desfășoară în autogări trebuie menționat că în conformitate

cu dispozițiile legale în vigoare, autogările și stațiile publice pentru urcarea/coborârea persoanelor

transportate în cadrul serviciilor regulate de transport rutier sunt bunuri de utilitate publică,

indiferent de forma de proprietate ce poartă asupra acestora. Din acest motiv se interzice

schimbarea destinației unei autogări, desființarea acesteia sau schimbarea destinației unor spații




42

ale unei autogări în mai puțin de 6 luni de la notificarea acestei intenții de către proprietarul

autogării respective (art.53-54 din O.G.nr.27/2011).

2.Activitati de intermediere

Activitatea de transport rutier este în principiu un proces complex, la realizarea căruia îşi

aduce contribuţia nu numai transportatorul rutier, ci uneori, și intermediarul în această activitate.

Activitatea de intermediere se interpune între client şi transportator, şi acesta din urmă,

intermediarul asigurând legătura permanentă între aceştia şi contribuind operativ la derularea

eficientă a transporturilor rutiere.

Activitatea de intermediere se desfășoară pe bază de contract de intermediere și se

concretizează în preluarea prin intermediar de la beneficiar a comenzii de transport rutier.

Interpunerea unui intermediar între client şi transportator are rolul de a facilita, încheierea

contractelor necesare care să asigure deplasarea mărfii, precum şi efectuarea actelor şi măsurilor

pregătitoare şi de cooperare necesare executării deplasării. În baza contractului de intermediere,

operatorul economic care desfășoară această activitate îşi asumă o serie de obligaţii conexe

transportului, dar nu se angajază să execute el însuşi transportul. Intermediarul negociază şi încheie

în numele şi pe seama clientului sau în numele său propriu, dar pe seama clientului contractul de

transport al mărfii la destinație.

Activitatea de intermediere a operațiunilor de transport rutier contra cost se efectuează în

baza licenței pentru activități conexe transportului rutier-activități de intermediere a operațiunilor

de transport rutier contra cost obținută de operatorul economic în condițiile prevăzute de art.126

din Norme:

- Bază materială. Condiția se consideră îndeplinită dacă operatorul economic face

dovada deținerii cu orice titlu a unui spațiu pentru desfășurarea acestei activități;

- Competența profesională. Condiția de competență profesională se consideră îndeplinită

dacă activitatea operatorului economic este condusă de un manager de transport

posesor al certificatului de competență profesională obținut în condițiile prevăzute în

Regulamentul (CE) nr.1071/2009 de stabilire a unor norme comune privind condițiile

care trebuie îndeplinite pentru exercitarea ocupației de operator de transport rutier;

- Onorabilitate. Această condiție este îndeplinită dacă managerul de transport care

conduce activitatea de intermediere nu a fost condamnat pentru infracțiuni în domeniul




43

dreptului comercial, insolvenței, condițiilor de remunerare și de muncă ale profesiei,

circulației rutiere, răspunderii profesionale, traficului de ființe umane sau de droguri.

De asemenea, este necesar ca managerul de transport să nu fi îndeplinit această funcție

în ultimul an la un operator economic căreia i-a fost retrasă licența de activități conexe

transportului rutier;

- Capacitate financiară. Condiția se consideră îndeplinită dacă operatorul economic

dispune de un capital și rezerve în valoare de minim 50000 euro.



legislatie in domeniul transporturilor rutiere

Documents