DIRIJAREA ANTRENAMENTULUI SPORTIVPE BAZA FRECVENŢEI CARDIACE

AUTOR Petrişor MITRUŞ

BUCUREŞTI-2012-

DIRIJAREA ANTRENAMENTULUI SPORTIV PE BAZA FRECVENŢEI CARDIACE

Frecvenţa cardiacă pe minut (pulsul) rămâne parametrul fiziologic cel mai accesibil, pe bază căruia se poate conduce (dirija) lecţia de antrenament. Pentru a răspunde acestui deziderat, pulsul trebuie înregistrat corect cu aceeaşi metodologie (ex. pe 6 sec., pe 10 sec. etc.) în toate momentele antrenamentului, cât şi după încheierea antrenamentului, în cinci momente distincte: repaus, înainte de începerea încălzirii, după încălzire, la momentul solicitării maximale prevăzute de instructor prin conspectul de lecţie, la încheierea antrenamentului propriu-zis şi la 5 minute după încheierea antrenamentului.

Dirijarea antrenamentului pe baza frecvenţei cardiace:a. PULSUL DE REPAUS ne dă relaţii asupra ritmului cardiac de la care

se porneşte antrenamentul;b. PULSUL DE ÎNCĂLZIRE (la sfârşitul încălzirii) indică angrenarea

cardio-vasculară în efort, angrenare individuală, care ar trebui să crească cu 60-100% faţă de valorile de repaus, 100-110 pulsaţii /min. Valorile sub aceste limite semnifică o încălzire insuficientă, iar valorile peste aceste limite semnifică o încălzire prea tare. Încadrarea în valorile admise se face prin încărcare sau descărcare de efort de către instructor, pentru a se putea intra în secvenţa următoare a antrenamentului, partea fundamentală;

c. PULSUL DE LA MOMENTUL SOLICITĂRII MAXIME, în mod fiziologic, la un sportiv sănătos şi antrenat creşte cu până la 200% faţă de valorile de repaus sau cu 50% faţă de valoarea de încălzire,140-150pulsaţii /min.

Valorile relativ mai mici la solicitarea maximă, ne arată că stimulul folosit nu a fost maximal – se solicită eforturi mai mari, iar valorile mai mari ne arată că stimulul folosit a fost prea mare – se solicită pauze mai mari între repetări.

d. PULSUL DE LA ÎNCHEIEREA ANTRENAMENTULUI trebuie să se situeze în jurul pulsului obţinut la încălzire sau foarte puţin mai ridicat. Valorile mai mari, indică o revenire lentă, neanatomică, după cum valorile mai mici indică o capacitate mai bună de refacere naturală.

e. PULSUL DE REFACERE, se măsoară în minutele 1,3,5 post-efort în timp ce sportivul îşi continuă „încheierea individuală”.

Acest mod de dirijare a lecţiei de antrenament, pe baza pulsului se poate face cu întreaga echipă (grupă), sub supravegherea instructorului, care le anumite momente ale antrenamentului dă comanda măsurării pulsului de către sportivi înşişi, cifrele fiind comunicate imediat instructorului.