LECŢIA 7. MĂSURI DE PREVENIRE, COMBATERE ŞI REDUCERE A CANTITĂŢILOR DE DEŞEURI GENERATE

Cuvinte cheie: prevenire, combatere, reducerea cantităţii de deşeuri, măsuri în Uniunea Europeană.

7.1 Prevenirea poluării mediului datorată producerii de deşeuri în România

În vederea evitării poluării mediului, ca urmare a activităţii de gestionare a deşeurilor se impune respectarea următoarelor măsuri preventive:

reducerea cantităţilor de deşeuri, încă de la sursa de producere prin îmbunătăţiri aduse procesului tehnologic;

refolosirea parţială sau totală a unor deşeuri la locul de formare; depozitarea şi sortarea deşeurilor la sursă şi îndrumarea lor spre întreprinderi

specializate pentru reciclare; incinerarea deşeurilor nevalorificate, în instalaţii specifice pentru reducerea

volumului de reziduuri şi obţinerea de energie; depozitarea în condiţii corespunzătoare; amplasarea deponiilor la distanţe legale de localităţi şi împrejmuirea acestora; etanşarea fundului depozitelor cu materiale naturale sau artificiale; amenajarea unor sisteme de drenare a apelor scurse sau de infiltraţie; amenajarea şi cultivarea perimetrelor adiacente, elaborarea studiilor de impact asupra mediului atât pentru depozitele orăşeneşti ce

urmează a fi amenajate cât şi pentru cele existente, organizarea reţelei de monitoring a factorilor de mediu(apă, aer, sol) şi urmărirea

efectelor asupra florei şi faunei în zonele de depozitare a deşeurilor menajere şi industriale,

închiderea depozitelor a căror capacitate de depozitare a fost depăşită, urmată de recultivarea terenului şi reintroducerea acestuia în circuitul agricol.Impactul deosebit pe care îl au deşeurile respectiv substanţele şi deşeurile

periculoase asupra calităţii factorilor de mediu şi a stării de sănătate a omului a impus legiferarea unor prevederi privind regimul acestora cuprins în Capitolul III Regimul substanţelor şi preparatelor periculoase, precum şi Capitolul IV Regimul deşeurilor din Ordonanţa de Urgenţă nr. 195 din 22.12.2005.

deşeuri - substanţe rezultate în urma unor procese biologice sau tehnologice care nu mai pot fi folosite ca atare, dintre care unele sunt refolosibile;

deşeuri periculoase - deşeuri toxice, inflamabile, explozive, infecţioase. corosive, radioactive sau altele, care introduse sau menţinute în mediu, pot dăuna acestuia, plantelor, animalelor sau omului;

104

substanţe periculoase - orice substanţă sau produs folosit în cantităţi, concentraţii sau condiţii aparent periculoase, prezintă risc semnificativ pentru om, mediu u bunurile materiale; pot fi explozive, oxidante, inflamabile, toxice, nocive, corosive, iritante, mutagene, radioactive;

CAP. III (O.U.nr.195/2005)Regimul substanţelor şi preparatelor periculoase

ART. 24Activităţile privind fabricarea, introducerea pe piaţa, utilizarea, depozitarea

temporară sau definitiva, transportul intern, manipularea, eliminarea, precum şi introducerea şi scoaterea din ţara a substanţelor şi preparatelor periculoase sunt supuse unui regim special de reglementare şi gestionare.

ART. 2 5(1) Transportul internaţional şi tranzitul substanţelor şi preparatelor periculoase se

realizează conform acordurilor şi convenţiilor privind transportul internaţional al mărfurilor periculoase, la care România este parte.

(2) Importul şi exportul substanţelor şi preparatelor periculoase restricţionate sau interzise la utilizare de către anumite state sau de către România se realizează în conformitate cu prevederile acordurilor şi convenţiilor internaţionale la care România este parte.

ART. 2 6Autoritatea publica centrala şi autorităţile publice teritoriale pentru protecţia

mediului, precum şi alte autorităţi publice abilitate prin lege, după caz, controlează respectarea reglementărilor privind regimul substanţelor şi preparatelor periculoase.

ART. 2 7Pentru controlul importului, exportului şi tranzitului substanţelor şi preparatelor

periculoase în vama, autoritatea vamală convoacă autorităţile competente în domeniul substanţelor şi preparatelor periculoase, în conformitate cu prevederile legale în vigoare.

ART. 2 8Persoanele fizice şi juridice care gestionează substanţe şi preparate periculoase au

următoarele obligaţii:a) sa respecte prevederile art. 24 privind substanţele şi preparatele periculoase;b) sa ţină evidenta stricta - cantitate, caracteristici, mijloace de asigurare a

substanţelor şi preparatelor periculoase, inclusiv a recipientelor şi ambalajelor acestora, care intra în sfera lor de activitate, şi sa furnizeze informaţiile şi datele cerute de autorităţile competente conform legislaţiei specifice iu vigoare;

c) sa elimine, în condiţii de siguranţa pentru sănătatea populaţiei şi pentru mediu, substanţele şi preparatele periculoase care au devenit deşeuri şi sunt reglementate în conformitate cu legislaţia specifica.sa identifice şi sa prevină riscurile pe care substanţele şi preparatele periculoase le pot reprezenta pentru sănătatea populaţiei şi sa anunţe iminenta unor descărcări neprevăzute sau accidente autorităţilor pentru protecţia mediului şi de apărare civilă.

CAP. IV(O.U.nr.195/2005) Regimul deşeurilor

ART. 2 9Gestionarea deşeurilor se efectuează în condiţii de protecţie a sănătăţii populaţiei şi

a mediului şi se supune prevederilor prezentei ordonanţe de urgenta, precum şi legislaţiei specifice în vigoare.

ART. 3 0Controlul gestionării deşeurilor revine autorităţilor publice competente pentru

protecţia mediului şi celorlalte autorităţi cu competente stabilite de legislaţia în vigoare.ART. 31Autorităţile administraţiei publice locale, precum şi persoanele fizice şi juridice

care desfăşoară activităţi de gestionare a deşeurilor au atribuţii şi obligaţii în conformitate cu prevederile prezentei ordonanţe de urgenta şi a celor specifice din domeniul gestionării deşeurilor.

105

ART. 3 2(1) Introducerea pe teritoriul României a deşeurilor de orice natura, în scopul

eliminării acestora, este interzisă.(2) Introducerea pe teritoriul României a deşeurilor, în scopul recuperării, se

realizează în baza reglementărilor specifice în domeniu, cu aprobarea Guvernului, în conformitate cu prevederile Tratatului privind aderarea României la Uniunea Europeană,ratificat prin Legea nr. 157/2005.

(3)Valorificarea deşeurilor se realizează numai în instalaţii, prin procese sau activităţi autorizate de autorităţile publice competente.

(4) Tranzitul şi exportul de deşeuri de orice natura se realiza în conformitate cu acordurile şi convenţiile la care România este parte şi cu legislaţia naţionala specifica în domeniu.

ART. 3 3(1) Transportul intern al deşeurilor periculoase se realizează în conformitate

cu prevederile legale specifice.(2) Transportul internaţional şi tranzitul deşeurilor periculoase se realizează în

conformitate cu prevederile acordurilor şi convenţiilor internaţionale la care România este parte.

7.2 Prevenirea producţiei de deşeuri în Uniunea Europeană

Punerea la punct a unor măsuri, în vederea reciclării deşeurilor, nu este suficientă pentru reducerea cantităţilor mari de deşeuri, produse de o comunitate umană. Nu mai este suficient a recicla aceste deşeuri, trebuie oprită generarea acestora.

Pentru a atinge acest obiectiv, o serie de mijloace stau la îndemâna omului: - educative;- tehnice (tehnologii curate şi produse curate);- juridice (studii de incidenţă, audit de mediu);- financiare (ecotaxe - UE, taxe diferite);

Educatie-SensibilizareÎn ţările Uniunii Europene, au fost luate în ultimii ani, o serie de măsuri pentru

sensibilizarea populaţiei vis a vis de consecinţele acestor deşeuri, şi asupra măsurilor necesare pentru prevenirea sau eliminarea acestora:- crearea de instrumente pedagogice (dosare, filme, broşuri, spoturi publicitare etc.);- susţinerea unor proiecte promovate de organizaţii neguvernamentale;- disponibilizarea de resurse financiare sectorului public şi privat pentru operaţii de sensibilizare a populaţiei;- crearea de comisii de concertare pentru educaţia în domeniul mediului, care să reunească ministerul de resort şi reprezentanţii din învăţământ şi lumea asociativă;- crearea de „centre de sfaturi pentru consum ecologic”;- formarea de consilieri pentru mediu care să aibă diferite misiuni, ca:- realizarea de analize asupra unei entităţi de populaţie în materie de mediu;- căutarea de mijloace susceptibile de a ameliora gestiunea unei localităţi, în toate domeniile care ating mediul;

106

- dialog cu populaţia, în vederea promovării şi a realizării măsurilor care sunt favorabile pentru mediu ;Administraţiile comunale sunt incitate financiar de angajaţii "eco-consilieri" .

Tehnologii curate Cel mai frecvent demers adoptat în faţa diferitelor forme de poluare a fost tratarea

acestor poluanţi în finalul lanţului de producţie, prin diverse tehnici, foarte costisitoare.În opoziţie cu tehnicile clasice de poluare, în Uniunea Europeană s-a dezvoltat în

ultima vreme un concept nou, numit "Tehnologie curată".Aceste tehnici vizează, reducerea poluării la sursă, în ceea ce priveşte producţia de

deşeuri, prin ameliorări aduse procedeelor de producţie sau chiar produsului însuşi.Acest concept de "Tehnologie curată", a fost reglementat în ţările Uniunii Europene

(UE), prin regulamentul 84/1872 al Comisiei Europene, care consideră ca tehnologie curată, aceea care este "puţin sau deloc poluantă, şi care este susceptibilă de a economisi materiile prime".

În comparaţie cu tehnicile de depoluare, tehnologiile curate, prezintă numeroase avantaje. Ele permit concilierea intereselor economice şi ecologice, şi este recomandabil, adoptarea acestora ori de cate ori este posibil.

În plus tehnologiile curate diminuează riscurile unei poluări accidentale, datorită integrării lor în procesul de fabricaţie.

Măsurile preventive conduc în acelaşi timp la o economie de apă energie şi materii prime, contribuind astfel la reducerea distrugerii resurselor naturale şi în acelaşi timp la reducerea cheltuielilor întreprinderii în cauză. Economiile financiare realizate, prin investiţiile în tehnologii curate, se vor face resimţi te pe termen scurt, în timp ce în cazul tehnologiilor de depoluare clasice, nici un retur de rentabilitate nu mai este aşteptat. În acelaşi timp se poate conta pe o ameliorare a condiţiilor de muncă, pe o ameliorare a imaginii de marcă a întreprinderii şi în final pe un avans tehnologic.

Măsurile de reducere a poluanţilor la sursă, în vederea introducerii tehnologiilor curate, prevăd o serie de intervenţii la nivelul unei societăţi:- realizarea unui audit de mediu (analiză de mediu), care să permită depistarea problemelor de mediu care există;- optimizarea procedeelor constituie altă etapă a unei abordări preventive. Este vorba de reamenajarea şi de raţionalizarea producţiei, pentru evitarea consumului excesiv în apă, materie primă, energie, fără a afecta procedeul de fabricaţie.- ameliorarea procedeelor presupune introducerea de metode şi tehnici care vin să se adauge instrumentelor de muncă, dar fără să modifice fundamental natura procedeului. În general este vorba de măsuri care vizează reutilizarea de materii prime pierdute, de a realiza un proces în circuit închis şi de a reutiliza deşeurile de producţie.- modificarea procedeelor consistă, în a înlocui procedeul de producţie existent, printr-un procedeu nou sau modificat, care generează mai puţine emisii poluante sau care nu mai generează deloc emisii poluante.

Într-o optică preventivă, trebuie luate în seamă ca şi alternativă, tehnologiile curate în cazul schimbării unei instalaţii sau în cazul unei noi investiţii.

În ţările UE, în cadrul ministerelor de resort, au fost create departamente speciale care se ocupă de promovarea tehnologiilor curate.

Acest departament are ca obiectiv principal de a pune la dispoziţia întreprinderilor private, consilieri de mediu, care au ca obligaţie:

107

- sensibilizarea şi informarea întreprinderilor în materie de probleme de mediu;- de a ajuta întreprinderile de a se conforma reglementaţilor de mediu;- de a dezvolta în sânul întreprinderii reguli de bună gestiune a mediului;- realizarea de caiete tehnologice, pentru procedeele care prezintă riscuri mari de atingere a mediului.

La nivele naţionale au fost create în sânul fiecărui minister programe de cercetare pentru tehnologii curate. Pe de altă parte puterile publice au creat incitanţi economici pentru a incita financiar întreprinderile de a se reorienta înspre tehnologii mai respectuoase faţă de mediul înconjurător.

La nivel naţional, în ţările UE, au fost create "deducţii fiscale" pentru elementele afectate promovării cercetării de produse şi tehnologii avansate care nu au efecte asupra mediului sau care minimizează efectele negative.

Noţiunea de "produs curat" este relativă şi evolutivă. Se poate considera că un produs este curat atunci când el minimizează efectele negative asupra mediului pe durata ciclului său de viaţă, adică începând cu concepţia lui, producţia, utilizarea şi eliminarea acestuia. Această noţiune este relativă şi evolutivă datorită faptului că atingerile minime generate sunt în funcţie de nivelul actual al cunoştinţelor.

Instrumente de gestiune pentru "a produce mai curat"Studii de incidenţă asupra mediului (Studii de impact) Studiile de incidenţă constituie un instrument preţios de prevenire împotriva

atingerilor provocate mediului. În UE aceste studii de incidenţă sunt reglementate prin directiva 85/337, care

stipulează că evaluarea incidentelor asupra mediului trebuie să identifice, să descrie şi să evalueze în mod corect, în funcţie de fiecare caz particular, efectele directe şi indirecte ale unui proiect asupra factorilor următori:- om, faună şi floră;- sol, apă, aer, climat şi peisaj;- bunuri materiale şi patrimoniu cultural;- interacţiunea dintre aceşti factori.

Aceste studii sunt cerute de către administraţiile publice fiecărei întreprinderi înainte de implantarea într-un teritoriu dat..

Audit de mediu sau eco-audit şi eco-bilanţulDiferenţa între studiul de incidenţă şi auditul de mediu numit de asemenea şi eco-

audit, este faptul că acesta din urmă nu are un caracter obligatoriu în sens legal şi se aplică întreprinderilor deja implantate. El este comandat de către întreprindere şi rămâne adesea un document de uzaj intern. El este folosit în mod frecvent pentru obţinerea de:- credite, subvenţii;- acoperire pentru asigurări;- pentru estimarea pasivului ecologic al întreprinderii în timpul cedării acesteia, fuziunii, transferului sau lichidării.

Eco-auditul poate servi de asemenea ca şi imagine de marcă a întreprinderii. Acest instrument permite printre altele, conducerii societăţii, de a verifica conformitatea parametrilor de fabricaţie cu legislaţia în vigoare sau cu modificările posibile de legislaţie într-o anumită direcţie. Acest audit furnizează o radiografie a activităţilor societăţii în raport cu mediul şi identifică ameliorările de adus. El stabileşte un fel de ierarhie a

108

problemelor şi a soluţiilor şi devine astfel un instrument de gestiune şi decizie pentru conducerea societăţi i .

Eco taxe şi ecoredevanţeProblematica deşeurilor este în relaţie directă cu probleme ce derivă din alte

domenii:- resursele naturale care se epuizează încetul cu încetul;- cantităţile de deşeuri care nu încetează de a creşte, în timp ce o treime dintre acestea o reprezintă ambalajele;- poluarea apei, aerului, solului de către deşeuri, care reprezintă un tribut din ce în ce mai greu pentru societatea actuală, şi un greu pasiv transferat generaţiilor viitoare.

În faţa urgenţei impuse de situaţia actuală, obişnuinţele actuale trebuie schimbate şi în acelaşi timp schimbarea să se producă prin măsuri armonioase, cu scopul de a se evita distorsiunile constatate astăzi datorită alegerii diferitelor politici în materie de eliminare a deşeurilor.

Eco taxelePrincipiul acestor ecotaxe se bazează pe prevenirea producţiei de deşeuri, printr-o

taxă impusă asupra ambalajelor şi asupra anumitor produse care se vor eliminate în totalitate, sau la care se doreşte schimbarea utilizării ţinând cont de atingerile mari aduse mediului. Nivelul acestor ecotaxe antrenează o reorientare a modurilor de producţie şi de consum înspre produse mai acceptabile în ceea ce priveşte mediul, prezervarea resurselor naturale şi a sănătăţii.

Se asistă la ora actuală, după aplicarea acestor ecotaxe, la o reorientare a activităţilor de producţie, de la ambalaje nereciclabile înspre producerea de ambalaje reciclabile.

EcoredevantelePrincipiul ecoredevanţei este diferit de cel al ecotaxei, datorită faptului că obligă

producătorii şi revânzătorii de ambalaje de a cotiza la o societate care se ocupă de a colecta, tria şi revalorifica ambalajele în aşa fel încât acestea să nu se mai regăsească în circuitul de eliminare.

În concluzie, diferenţa esenţială între ecoredevanţă şi ecotaxă este că prima vizează crearea unui fond pentru a gestiona deşeurile ce provin din ambalaje, conform principiului „poluator – plătitor”, în timp ce ecotaxa este un instrument de modificare a obişnuinţelor consumatorilor, înspre produse mai puţin dăunătoare pentru mediu.

Întrebări:1. Enumeraţi măsurile preventive de reducere a cantităţii de deşeuri produse în România.2. Prezentaţi metodele de limitare a producţiei de deşeuri în Uniunea Europeană.3. Cum se poate prevenii formarea de deşeuri prin metode educative?4. Prezentaţi câteva tehnologii curate utilizate cu scopul prevenirii formării de deşeuri.5. Care sunt instrumentele de gestiune pentru „a produce mai curat”?

109