Paul Lafargue Dreptul la lene Scris: 1880 Publicat: pentru prima oara n L'galit, seria a doua, 1880 Sursa: Le droit la paresse: rfutation du droit au travail de 1848, MIA, Gallica (ed. 1883, c.1895) Traducere: Alexander Tendler Editare: Liviu Iacob, martie 2009 [Cuvnt nainte] I. O dogma dezastruoasa II. Binecuvntarile muncii III. Ce urmeaza dupa supraproductie IV. Unei noi arii, noi cntece Apendice [Cuvnt nainte] La ntrunirea Comisiei pentru instructie primara din 1849, domnul Thiersi) spunea: Vreau sa fac n asa fel ca influenta clerului sa fie atotputernica, fiindca eu contez pe el pen tru propagarea acestei bune filozofii care l nvata pe om ca el se afla aici jos pentru a suferi s i nu a celeilalte filozofii care, dimpotriva, spune omului: bucura-te. Domnul Thiers formula morala clasei burgheze ale carei egoism feroce si inteligenta redusa le ncarna. Burghezia, atunci cnd lupta mpotriva nobilimii, fiind sprijinita de cler, arbora gn direa libera si ateismul; dar, dupa ce a triumfat, ea si-a schimbat tonul si nfatisarea, iar n ziu a de azi doreste careligia sa-i sprijine suprematia economica si politica. n seco lele XV si XVI, ea relua cu rapiditate traditia pagna si glorifica carnea si pasiunile sale, condamnate de crestinism; n zilele noastre, ndopata cu bunuri si placeri, ea tagaduieste nvataturile gnditorilor sai, Rabelais, Dideroti) si cei care le seamana si predica abstinenta pentru cei care traiesc din salarii. Moral a capitalista, o nenorocita parodie a moralei crestine, da cu anatema n carnea muncitorului; ea co nsidera ca idealul sau este sa reduca producatorul la cel mai mic minimum al nevoilor, sa-i suprime bucuriile si pasiunile si sa-l condamne la rolul de masina producatoare de munca fara nceta re si fara multumiri. Socialistii revolutionari trebuie sa renceapa lupta pe care au purtat-o filozofii si pamfletistii burgheziei; ei trebuie sa ia cu asalt morala si teoriile sociale ale capitalismu lui; ei trebuie sa distruga prejudecatile semanate de catre clasa guvernanta n mintea clasei care es te chemata laactiune; n ciuda melancoliilor tenebroase ale tuturor sistemelor de morala, ei tr ebuie sa proclame ca globul pamntesc nu va mai fi locul unde se varsa lacrimile muncitorului; ca n s ocietatea comunista a viitorului, pe care noi o vom ntemeia n mod pasnic, daca va fi posibil, iar de nu n mod violent, pasiunile oamenilor vor fi lasate libere, dat fiind ca toate snt bune prin natura lor, avem de evitat numai ntrebuintarea lor gresita si excesul lor(1), iar aceste lucru ri nu vor fi evitate dect prin echilibrarea lor reciproca, prin dezvoltarea armonioasa a organ ismului uman, fiindca, dupa cum spune Dr. Beddoe, numai atunci cnd o rasa atinge maxima sa dezvo ltare fizica, ea si atinge si cel mai nalt punct de energie si vigoare morala(2). Aceasta era si opinia marelui naturalist Charles Darwini) (3). *** Combaterea dreptului la munca, pe care o reeditez cu cteva note suplimentare, a a parut n saptamnalul L'galit din 1880, seria a doua. P.L.Sainte Plagie1), 1883 Dreptul la lene Combaterea Dreptului la munca din 1848 Sa ne lenevim n toate, n afara de iubire si bautura, n afara de lenevie. LESSING. I. O dogma dezastruoasa O stranie nebunie poseda clasele muncitoare ale natiunilor n care domneste civili zatia capitalista. Aceasta nebunie atrage dupa ea mizeriile personale si sociale care, timp de secole, tortureaza trista omenire. Aceasta nebunie este dragostea de munca, pasiunea mur ibunda a muncii, mpinsa pna la epuizarea fortelor vitale ale individului si ale progeniturii sale. n loc sa reactioneze mpotriva acestei aberatii mentale, preotii, economistii, moralistii, au sacro-sanctificat munca. Oameni orbi si limitati, ei au vrut sa fie mai ntelepti dect Dumnezeul lor; oameni slabi si vrednici de dispret, ei au dorit sa reabiliteze ceea ce Dumnezeul lor a blestema t. Eu, care nu pretind ca snt crestin, economist sau moralist, aduc judecata lor n fata judecatii Dumnezeului lor; aduc predicile lor despre morala religioasa, economica, liber gnditoare n fata ori bilelor consecinte ale muncii n societatea capitalista. n societatea capitalista, munca este cauza oricarei degenerescente intelectuale, a oricarei deformatii organice. Faceti comparatia ntre pur-sngele din grajdurile lui Rothschi ld, slujit de o sleahta de slugi bimane, si bruta greoaie din fermele normande, care ara pamntul, cara cu caruta ngrasamintele, culege recolta. Priviti nobilul salbatic pe care misionarii comert ului si comerciantii religiei nca nu l-au corupt cu crestinismul, sifilisul si dogma muncii, iar apoi priviti-i pe mizerabilii nostri servitori ai masinii(4). Atunci cnd vrem sa regasim n Europa noastra civilizata o urma a frumusetii nnascute a omului, trebuie sa mergem s-o cautam la popoarele la care prejudecatile economic e nca nu au dezradacinat ura mpotriva muncii. Spania, care din pacate degenereaza, se mai poa te lauda ca poseda mai putine fabrici dect avem noi puscarii si cazarmi; dar artistul se bucu ra cnd admira Andalusul trufas, brun precum castanele, drept si flexibil ca o tija de otel; in ima omului tresare cnd aude cum cersetorul, nfasurat n capa sa gaurita, i trateaza drept amigo pe ducii de Ossuna. Pentru Spaniol, la care animalul primitiv nu a fost atrofiat, munca este cea mai grea sclavie(5). Nici Grecii din epoca eroica nu aveau dect dispret pentru munca: numai sclavilorle era permis sa munceasca; omul liber nu cunostea dect exercitiile fizice si jocurile de intelige nta. Aceasta era perioada n care se marsaluia si se respira n poporul lui Aristoteli), Phidias, Ari stofani); aceasta era perioada n care o mna de oameni curajosi striveau la Marathoni) hoardele din Asia, pe care Alexandrui) urma s-o cucereasca dupa putin timp. Filozofii din Antichitate povat uiau dispretul pentru munca, aceasta degradare a omului liber; poetii elogiau lenea, acest dar al zeilor. O Meliboee, Deus nobis hc otia fecit (6). n cuvntarea de pe munte, Hristos propovaduia lenea: Uitati-va cu bagare de seama la cum cresc crinii de pe cmp: ei nici nu torc, nici nu tes; totusi va spun ca nici chia r Solomon, n toata slava sa nu s-a mbracat ca unul din ei.(7) Yehova, dumnezeul barbos si respingator, a dat adoratorilor sai supremul exemplu al lenei ideale: dupa sase zile de munca s-a odihnit pentru eternitate. Pe de alta parte, pentru care rase munca este o necesitate organica? Auvergnatii ; Scotienii, Auvergnatii din insulele Britanice; Gallegos, acesti Auvergnati ai Spaniei; Pome ranienii, acesti Auvergnati ai Germaniei; Chinezii, acesti Auvergnati ai Asiei. n societatea noast ra, care snt clasele carora le place munca de dragul muncii? Taranii proprietari, micii burgh ezi, unii aplecatipeste pamnturile lor, altii ndesati n micile lor magazine, miscndu-se aidoma unei crt ite n galeria sa subterana, fara ca niciodata sa se ridice pentru a privi natura n tihn a. n acest timp, proletariatul - marea clasa care i cuprinde pe toti producatorii nat iunilor civilizate, clasa care odata cu emanciparea sa va aduce emanciparea ntregii omeniri de munca servila si va face din animalul uman o fiinta libera -si-a tradat instinctele si, fara sa-si c unoasca misiunea istorica, s-a lasat pervertit de dogma muncii. Aspra si grea i-a fost pedeapsa. Toate nenorocirile sale individuale si sociale snt nascute din pasiunea sa pentru munca. II. Binecuvntarile muncii n 1770, a aparut la Londra o scriere anonima intitulata An Essay on Trade and Com merce (Un eseu despre schimb si comert)2), care la timpul sau a facut o oarecare galagie. Autorul lucrarii, un mare filantrop, se indigna de faptul ca plebea manufacturiera a Angliei si-a baga t n cap ideea fixa ca, n calitate de englezi, toti indivizii care faceau parte din ea dispuneau , ca drept primit la nastere, de privilegiul de a fi mai liberi si mai independenti fata de muncitori i din oricare alta tara din Europa. Aceasta idee poate fi utila cu privire la soldati, la care stimuleaz a bravura; dar cu ct muncitorii din fabrici snt mai putin mbuibati, cu att le este lor si Statului mai b ine. Muncitorii nu ar trebui sa se considere niciodata independenti fata de superiorii lor. Este ex trem de periculos ca un astfel de entuziasm sa fie ncurajat ntr-un Stat comercial cum este al nostru, u nde eventual sapte optimi din populatie nu au deloc sau foarte putina proprietate. Solutia nu va fi completa atta timp ct cei saraci din industrie nu se vor multumi sa munceasca sase zile pentru aceeasi suma pe Astfel, cu aproape un an naintea lui Guizoti), la Londra care o cstiga acum n patru. se propovaduia deschis munca ca o piedica a nobilelor pasiuni ale omului. Cu ct oamen ii mei vor munci mai mult, cu att vor fi mai putine vicii, scria Napoleoni) la 5 mai 1807 din Osterode. Eu snt autoritatea [ ] si voi fi dispus sa ordon ca duminica, dupa slujba religioasa, micile magazine sa fie deschise, iar muncitorii sa fie la locul lor de munca. Pentru a extirpa le nea si pentru a nfrnge sentimentele de mndrie si independenta pe care le creeaza, autorul lui Essay on Trade propunea ncarcerarea saracilor n case ideale de munca (ideal workhouses) care ar f i urmat sa devina case de teroare unde ar fi fost facuti sa munceasca paisprezece ore pe zi, n asa fel nct, dupa scaderea timpului pentru mese, ar fi ramas douasprezece ore de munca deplin e si ntregi. Douasprezece ore de munca pe zi, iata idealul filantropilor si al moralistilor d in secolul al XVIII-lea. Sa se spuna ca noi am depasit acest nec plus ultra! Atelierele moderne au d evenit case de corectie ideale n care snt ncarcerate masele muncitoresti, unde snt condamnati la mu nca fortata timp de douasprezece si paisprezece ore, nu numai barbatii, ci femeile si copii( 8)! Si sa se spuna ca fii eroilor din perioada de Teroare s-au lasat degradati de religia muncii pna la punctul n care, dupa 1848, au acceptat, ca o realizare revolutionara, legea care limita munca n f abrici la douasprezece ore; ei proclamau ca un principiu revolutionar Dreptul la munca. Ru sine proletariatului francez! Numai sclavii au fost capabili de o asemenea josnicie. Un Grec din vremurile eroice ar fi avut nevoie de douazeci de ani de civilizatie capitalista pentru a concepe o asemenea njosire. Daca durerile muncii fortate, daca torturile foametei s-au abatut asupra proleta riatului, mai numeroase dect lacustele din Biblie, proletariatul este cel care le-a adus asupra sa. Aceasta munca, pe care n iunie 1848 muncitorii au revendicat-o cu armele n mna, ei au impus o familiilor lor; ei si-au dat nevestele si copii pe mna baronilor din industrie. Cu propriile lor mini, ei si-au darmat caminul domestic; cu propriile lor mini, ei au irosit laptele femeilor lor; nenorocitele de ele, nsarcinate si alaptnd-si pruncii, au fost silite sa mearga n m ine si fabrici sasi frnga spinarea si sa-si epuizeze nervii; cu propriile lor mini ei au sfarmat viata si vigoarea copiilor lor. Rusine proletarilor! Unde snt acele neveste despre care vorbesc mic ile fabule si vechile noastre povesti, ndraznete, sincere la vorba si iubitoare ale divinei sti cle? Unde snt acele femei vesele, care ntotdeauna alearga, ntotdeauna gatesc, ntotdeauna cnta, care seam ana viata sicreaza bucurie, care aduc pe lume prunci sanatosi si vigurosi? n ziua de azi, avem fete si femei de fabrica, flori plapnde cu culori palide, cu snge fara stralucire, cu stomacul d istrus, cu membrele vlaguite!... Ele nu au cunoscut niciodata placerea robusta si nu vor st i sa povesteasca strengareste cum a fost sparta scoica lor! Iar copii? Douasprezece ore de munca pentru copii. Ce mizerie! Dar toti acei Jules Simon de la Academia de stiinte morale si politi ce, toti acei Germiny de la iezuiti nu ar fi putut sa inventeze un viciu mai abrutizant pentru inteligenta copiilor, mai corupator pentru instinctele lor, mai destructiv pentru organismul lor dect m unca n atmosfera viciata a atelierului capitalist. Se spune ca epoca noastra ar fi secolul muncii; de fapt, este secolul durerii, a l mizeriei si al coruptiei. n acest timp filozofii, economistii burghezi, de la penibilul confuz Auguste Comt e pna la ridicolul de clar Leroy-Beaulieu, oamenii de litere burghezi de la romanticul sa rlatanesc Victor Hugo pna la grotescul naiv Paul de Kock, toti au intonat scrboasele cntari n cinstea zeului Progres, fiul cel mare al Muncii. Ascultndu-i, fericirea urma sa domneasca pe pamn t: se simtea deja venirea sa. Ei se duceau n secolele trecute sa rascoleasca praful si mizeria feudale pentru a compara sumbrele deflectii cu deliciile timpurilor prezente. Ne-au obosit acesti satui, acesti satisfacuti, care pna nu demult faceau parte din servitorii marilor seniori, iar astazi snt valetii de pana ai burgheziei, gras platiti; ne-au obosit cu taranul din retoricul La Bruyre ? Ei bine, iata tabloul stralucitor al bucuriilor proletare al anului de progres capitalist 1840 , pictat de unul de-al lor, de catre Dr. Villerm, membru al Institutului, acel care n 1848 a facut parte din societatea de savanti (Thiers, Cousin, Passy, academicianul Blanqui erau si ei membri) care pr opaga maselor prostiile economiei si moralei burgheze. Dr. Villerm vorbeste despre Alsacia manufacturiera, despre Alsacia Kestner-ilor, a Dollfus-ilor, aceste flori ale filantropiei si ale republicanismului industrial. Dar nainte ca doctorul sa deseneze n fata noastra tabloul mizeriilor proletare, sa ascultam un manufacturier alsacia n, D-l Th. Mieg, de la firma Dollfuss, Mieg et Co., care deapana situatia mestesugarului din vech ea industrie: Acum cincizeci de ani, la Mulhouse (n 1813, atunci cnd lua nastere industria mecani ca moderna), toti muncitorii erau copii ai pamntului, locuind n orase si sate din apr opiere, avnd aproape toti o casa si adeseori un mic cmp(9). Aceasta era epoca de aur a muncitor ului. Dar atunci industria alsaciana nu inunda lumea cu tesaturile ei de bumbac si nu-i facea milionari pe Dollfus-ii si pe Koechlin-ii sai. Dar douazeci si cinci de ani mai trziu, atunci cnd Villerm vizita Alsacia, minotaurul modern, atelierul capitalist, cucerise tara; n bulimia sa pen tru munca omeneasca, a smuls muncitorii din caminele lor ca sa-i ncovoaie si sa le stoarca munca mai bine. Mii de muncitori alergau la suieratul masinii. Villerm spune ca Datorita faptului ca locuintele erau scumpe, un mare numar, cinci mii pna la saptesprezece mii, erau obligati sa locuiasca n satele din mprejurimi. Unii dintre ei locuiau la doua leghe3) sau chiar doua legh e si un sfert de atelierul unde lucrau. La Mulhhouse, la Dornach, munca ncepea la ora cinci dimineata si se termina la or a cinci seara, vara si iarna. [ ] Trebuie sa fie vazuti cum ajung n fiecare dimineata n oras si cum pleca n fiecare seara. Printre ei snt multe femei palide, slabe, care merg n picioarele go ale n mijlocul noroiului si care, neavnd umbrela, atunci cnd ploua sau ninge, poarta pe cap sortu letele sau fustele de dedesubt pentru a-si apara fata si gtul, si un numar mai mare de copii tineri, nu mai putin murdari, nu mai putin istoviti, acoperiti de zdrente, unsi cu grasime de l a uleiul de masini care curge pe ei n timp ce muncesc. Acestia din urma, mai bine aparati de ploaie prin impermeabilitatea hainelor lor, nu au n mna, ca femeile despre care tocmai am vorb it, un cos n care se afla proviziile din acea zi; dar ei poarta n mna sau ascund sub vesta sau cum pot, bucata de pine cu care trebuie sa se hraneasca pna la ora cnd se ntorc acasa. Astfel, la oboseala unei zile nemasurat de lunga, fiindca are cel putin cincispr ezece ore, se adauga pentru acesti nenorociti oboseala acestor du-te vino att de frecvente si pen ibile.Rezultatul este ca seara ei ajung acasa coplesiti de nevoia de a dormi, iar a do ua zi pleaca nainte de a se fi odihnit complet pentru a se afla la atelier la ora deschiderii. Iata acum gaurile n care se ngramadeau cei care locuiau n oras: Am vazut la Mulhhous e, la Dornach si n casele din vecinatate, locuinte mizerabile n care doua familii se cul cau fiecare ntrun colt, pe paie aruncate pe jos si sustinute de doua placi... Aceasta mizerie n car e traiesc muncitorii din industria de bumbac n departamentul Hau-Rhin este att de profunda nct ea produce tristul rezultat n care, n timp ce n familiile de fabricanti, negustori, po stavari, directori de uzine, jumatate din copii ajung la vrsta de douazeci si unu de ani, aceeasi ju matate nceteaza sa existe nainte sa se mplineasca doi ani petrecuti n familiile de tesatori si muncito ri de filatura de bumbac. Vorbind despre munca de atelier, Villerm mai spune: Acolo nu este o munca, o sarci na, este o tortura si este aplicata copiilor de sase pna la opt ani [ ] Chinul de toate zilele este cel care, nprimul rnd, i submineaza pe muncitorii din filaturile de bumbac.. n legatura cu durata orelor de munca, Villerm observa ca ocnasii nu muncesc dect zece ore, sclavii din Antile mun cesc n medie noua ore, n timp ce n Franta, care a facut Revolutia din [17]89, care a proc lamat pompoasele Drepturi ale Omului, existau fabrici n care ziua de munca era de saisp rezece ore, n cursul carora se acorda muncitorilor o ora si jumatate pentru mese(10). O, mizerabil avort al principiilor revolutionare ale burgheziei! o, sinistru dar al zeului sau Progresul! Filantropii i aclamau drept binefacatori ai omenirii pe cei care, pent ru a se mbogati prin trndavie, dau de lucru celor saraci; mai bine sa dezlantuie ciuma, sa otrave asca izvoarele, dect sa construiasca o fabrica n mijlocul unei populatii rustice. Introduceti munc a de fabrica si adio bucurie, sanatate, libertate; adio la tot ceea ce face viata frumoasa si de mna de trait(11). Economistii repeta muncitorilor: Munciti pentru a face sa creasca bogatia social a! iar n acest timp un economist, Destut de Tracy, le raspunde: Natiunile sarace snt acolo unde p oporul este n largul sau; natiunile bogate snt acolo unde poporul este sarac n mod obisnuit; disc ipolul sau, Cherbuliez, continua: Prin cooperarea muncitorilor cu acumularea capitalurilor pr oductive, muncitorii nsisi contribuie la situatia n care, mai devreme sau mai trziu, va fi ne voie sa fie lipsiti de o parte din salariul lor. Dar, asurziti si imbecilizati de propriile lor urlet e, economistii leraspund: Munciti, munciti mereu pentru a va crea bunastarea! n n umele indulgentii crestine, un preot al Bisericii anglicane, reverendul Townsend, psalmodiaza: munciti, munciti zi si noapte; prinmunca, faceti sa creasca mizeria voastra, iar mizeria voastra ne scuteste sa va impunem munca prin forta legii. Impunerea muncii prin lege este prea dureroasa, cere prea multa violenta si face prea mult zgomot; pe de alta parte, foamea este nu numai o presiune pasnica, sil entioasa, nencetata dar, precum mobilul cel mai natural al muncii si al industriei, ea cree aza de asemenea eforturile cele mai puternice. Munciti, munciti, proletari, pentru a face sa crea sca averea sociala si mizeriile voastre individuale, munciti, munciti, pentru ca, devenind mai sara ci, veti avea mai multe motive de a munci si de a fi mizerabili. Aceasta este necrutatoarea lege a productiei capitaliste. Pentru ca, aplecndu-si urechea la vorbele nselatoare ale economistilor, proletarii s-au aservit cu trup si suflet viciului muncii, ei precipita ntreaga societate n crize industriale de supraproductie care duc la convulsionarea organismului social. Atunci, dat fiind ca exista un e xces de marfuri si penurie de cumparatori, atelierele se nchid, iar foametea i flageleaza cu biciul s au cu o mie de curele. Abrutizati de dogma muncii, proletarii nu nteleg ca supramunca pe care si -au aplicat-o n timpul asa-zisei prosperitati este cauza prezentei lor mizerii, n loc sa alerge l a hambarele de gru si sa strige: Ne este foame si vrem sa mncam! E adevarat, nu avem un gologan, dar c hiar asa calici cum sntem, noi sntem acei care am recoltat grul si am cules strugurii Acest lu cru ar fi trebuit sa fie facut n loc sa asedieze magazinele Dl. Bonnet, Jujurieux, inven tatorul manastirilor industriale si sa declare: D-le Bonnet, iata muncitoarele dumneavoastra filatoare , tesatoare: ele drdie n crpiturile lor de bumbac si, n acelasi timp, ele snt cele care au filat si au tesut robele dematase ale cocotelor din ntreaga crestinatate. Muncind treisprezece ore pe zi, sa rmanele de ele nu aveau timp sa se gndeasca la toaleta; acum, ele someaza si pot fosni cu matasarii le pe care le-au muncit. De cnd si-au pierdut dintii de lapte, ele s-au devotat bogatiei voastre s i au trait n abstinenta; acum, ele au ragaz si doresc sa se bucure putin de fructul muncii lo r. Haideti, D-le Bonnet, livrati matasurile d-voastra, d-l Harmel va furniza muselinele sale, d-l Pouyer-Quertier stambele sale, d-l Pinet cizmulitele sale pentru scumpele lor picioruse reci si umede... O sa va faca placere sa le priviti, mbracate din cap pna n picioare si sprintene. Haideti, lasat i tergiversarile; nu-i asa ca snteti prietenii umanitatii si pe deasupra crestini? Puneti la dispoz itia muncitoarelor voastre bogatia pe care v-au ridicat-o cu carne din carnea lor. Snt eti prieteni ai comertului? Facilitati circulatia marfurilor; iata consumatorii la ndemna; acordat i-le credite nelimitate. Snteti obligati sa faceti acest lucru cu negustori pe care nu-i cunoa steti nici de Adam si nici de Eva, care nu v-au dat nimic, nici macar un pahar cu apa. Muncitoarele vo astre se vor achita cum vor putea; daca la data de scadenta nu platesc si lasa ca semnatura lor sa f ie protestata, le veti pune n stare de faliment si daca nu au nimic care poate fi luat, veti cere sa va plateasca prin rugaciuni: ele va vor trimite n paradis, mai curnd dect sutanele voastre negre, cu nasul nfundat de tutun. n loc sa profite de momentele de criza pentru distributia generala a produselor s i o mbucurare universala, muncitorii, murind de foame, se duc sa dea cu capul n portile atelier ului. Cu fete palide, cu trupurile slabite, cu discursuri miloase, ei i ataca pe fabricanti: Bun ule domn Chagot, dulcele domn Schneider, dati-ne de lucru, pe noi nu ne chinuie foamea, ci pasiun ea pentru munca!. Iar acesti mizerabili, care de abia au putere sa stea n picioare, vnd douas prezece si paisprezece ore de munca de doua ori mai ieftin dect daca ar fi avut pine pe masa. Filantropii industriei profita de somaj pentru a fabrica la un pret mai avantajos. Daca crizele industriale vin dupa perioade de supramunca, la fel de sigur dupa c um noaptea vine dupa zi, aducnd cu ele perioade de somaj fortat si mizerie fara iesire, ele aduc de asemenea implacabilul faliment. Ct timp fabricantul are credit, el lasa frul n voia muncii, m prumuta si mprumuta pentru a furniza muncitorilor materia prima. El produce fara se gndeasca ca piata se satureaza si ca, n cazul n care marfurile nu ajung sa fie vndute, politele sale vor ajunge la scadenta. Fiind presat, el va implora evreul, se va arunca la picioarele lui, i v a oferi sngele si onoarea sa. O mica bucata de aur va fi folositoare pentru afacerea mea, raspunde Rotschild, aveti 20,000 de perechi de ciorapi n magazie, acestea valoreaza 20 de bani, eu le iau cu patru bani. Dupa ce a obtinut ciorapii, evreul le vinde cu sase sau opt bani si baga n b uzunar zglobiile bancnote de o suta de bani pentru care nu mai datoreaza nimic nimanui: nsa fabric antul a datnapoi ca sa sara mai bine. n cele din urma, se produce falimentul iar m agaziile se revarsa; atunci snt aruncate pe fereastra att de multe marfuri, nct nu se poate ntelege cum de au int rat pe usa. Valoarea marfurilor distruse se cifreaza la sute de milioane; n secolul trecut, a ceste marfuri erau arse sau azvrlite n apa(12). Dar, nainte de ajunge la aceasta concluzie, fabricantii cutreierau lumea n cautare a locurilor de desfacere pentru marfurile care se ngramadeau; ei au fortat guvernele sa anexeze Congo-urile, sasi nsuseasca Tonkin-urile, sa darme zidurile Chinei cu tunurile ca sa scape de tesatu rile lor debumbac. n ultimele secole, ntre Franta si Anglia a fost un duel de moar te pentru privilegiul exclusiv de a vinde n America si n Indii. Mii de oameni tineri si vigurosi au nrosi t apele marilor cu sngele lor, n decursul razboaielor coloniale din secolele al XI-lea, al XVI-lea si al XVIII-lea. Exista o abundenta de capitaluri asemanatoare cu cea a marfurilor. Oamenii de fi nante nu mai stiu unde sa le plaseze; atunci, ei se duc la popoarele fericite care se tolanes c la soare fumnd tigarete si le pun cai ferate, le nfiinteaza fabrici si le importa blestemul munc ii. Acest export de capitaluri franceze se termina ntr-o buna dimineata cu complicatii diplomatice: n Egipt, Franta, Anglia si Germania erau aproape sa se ia de par pentru a afla care camatari treb uiau sa fie primiiplatiti; n razboaiele din Mexic n care au fost expediati soldati francezi sa faca meseria de portarel pentru ca sa fie recuperate datoriile dificile(13). Aceste mizerii individuale si sociale, orict de mari si numeroase ar fi, orict de eterne ar parea, vor dispare dupa cum hienele si sacalii dispar cnd se apropie leul, cnd Proletaria tul va spune: Vreau. Dar, pentru a ajunge la starea de a fi constient de forta sa, este necesar ca Proletariatul sa calce n picioare prejudecatile moralei crestine, economice, liber gnditoare; el tr ebuie sa revina la instinctele sale naturale, sa proclame Drepturile lenei, de mii si mii de ori ma i nobile si mai sfinte dect acele ftizice Drepturi ale omului, nascocite de avocatii metafizicieni ai re volutiei burgheze; proletariatul trebuie sa se obisnuiasca sa munceasca numai trei ore pe zi, sa trn daveasca si sa chefuiasca restul zilei si al noptii. Pna aici, misiunea mea a fost usoara, nu a trebuit dect sa descriu lucrurile cu ad evarat rele, din pacate binecunoscute de toti! Dar este o misiune dificila care-mi depaseste pute rile sa conving Proletariatul ca etica care i-a fost inoculata este perversa, ca munca nestavili ta la care s-a supus de la nceputul secolului este cel mai teribil flagel care s-a abatut vreodata asupra omenirii, ca munca nu va deveni un condiment al placerilor leneviei, un exercitiu binefacator pentr u organismul uman, o pasiune utila organismului social dect atunci cnd va fi reglementata si li mitata cu ntelepciune la maximum trei ore pe zi; numai fiziologi, specialisti n igiena, econ omisti comunistivor putea ntreprinde acest lucru. n paginile care urmeaza, ma voi limita sa demonstrez ca, date fiind mijloacele moderne de productie si capacitatea lor reproductiva nelimitata , trebuie sa fie redusa pasiunea extravaganta a muncitorilor pentru munca si sa fie obligati sa c onsume marfurile pe care le produc. III. Ce urmeaza dupa supraproductie Un poet grec din vremea lui Cicero, Antiparos, slavea astfel inventia morii de a pa (pentru macinatul grului) urma sa duca la emanciparea femeilor sclave si sa readuca epoca de aur: Scutiti bratul care roteste piatra de moara, o voi morari, si dormiti n pace! Fie ca sa va vesteasca cocosul degeaba ca s-a facut ziua! Dao le-a impus nimfelor munca sclavilor si ui te-le cum sar cu vioiciune pe roata si iata ca osia pusa n miscare se nvrte cu spitele sale, facnd sa se ntoarca greoaia piatra rulanta. Sa traim viata parintilor nostri si sa ne bucuram n trndav ie de darurile pe care ni le da zeita. Din pacate, placerile pe care poetul pagn le anunta n-au veni t: pasiunea oarba, perversa si ucigatoare pentru munca transforma masina eliberatoare ntr-un instrument de aservire a oamenilor liberi: productivitatea ei i-a saracit.O muncitoare buna nu face cu fusul dect cinci ochiuri pe minut, iar anumite masin i de tricotat circulare produc treizeci de mii de ochiuri n acelasi timp. Fiecare minut de lucr u la masina este echivalent deci cu o suta de ore de truda pentru muncitoare: sau fiecare minut d e lucru al masinii produce zece zile de odihna pentru muncitoare. Ceea ce este adevarat pentru indu stria de tesut este mai mult sau mai putin adevarat pentru toate industriile rennoite de mecanica mod erna. Dar ce vedem noi? Pe masura ce masina se perfectioneaza si descurajeaza munca omului cu o rapiditate si o precizie care cresc nencetat, muncitorul, n loc sa-si prelungeasca odihna n eg ala masura, si dubleaza ardoarea, ca si cum ar vrea sa fie rivalul masinii. O, absurda si uciga sa concurenta! Pentru a face posibila concurenta libera dintre om si masina, proletarii au abol it nteleptele legi care limitau munca mestesugarilor din corporatiile antice; ei au anulat zilele d e sarbatoare(14). Pentru ca producatorii de pe atunci nu munceau dect cinci din sapte zile, credeau ei oare, dupa cum ne povestesc mincinosii economisti, ca ei traiau numai din aer si apa proasp ata? Sa fim seriosi! Ei aveau timp liber pentru a gusta placerile terestre, pentru a fac dra goste si pentru a glumi; pentru a chefui cu bucurie n cinstea zeului jovial al Trndaviei. Anglia cea mohorta, cufundata n protestantism, se numea pe atunci Anglia voioasa (Merry England). Rabel ais, Quevedo, Cervantes, autorii necunoscuti de romane picaresti, ne fac apa la gura prin modul n care ne descriu aceste benchetuieli monumentale(15) cu care se desfatau pe atunci ntre doua lupte sidoua devastari si n care totul mergea prin butoaie. Jordaens si scoala flamanda au n semnat aceste lucruri pe pnzele lor ncntatoare. Sublime burti demne de Gargantua, ce s-a ntm plat cu voi? Sublime creiere care cuprindeati toata gndirea umana, ce s-a ntmplat cu voi? N oi sntem bine mputinati si bine degenerati. Vaca nfuriata, cartoful, vinul nrosit, si schnap s-ul prusac ntelept combinate cu munca fortata ne-au slabit corpul si ne-au redus spiritul. A tunci cnd omul si contracteaza stomacul si masina si largeste productivitatea, acela este momentu l n care economistii ne provaduiesc teoria malthusianai), religia abstinentei si dogma mu ncii? Ar trebui sa li se rupa limba din gura si sa fie aruncata la cini. Datorita faptului ca, prin buna sa credinta simplista, clasa muncitoare s-a lasa t ndoctrinata, datorita faptului ca prin impetuozitatea sa nnascuta, ea s-a precipitat orbeste n munca si abstinenta, clasa capitalista s-a trezit condamnata la lenevie si la placerea fo rtata, la neproductivitate si la supraconsum. Dar, daca supramunca muncitorului i ucide car nea si i tortureaza nervii, ea este de asemenea fecunda n dureri pentru burghez. Abstinenta la care se condamna clasa productiva i obliga pe burghezi sa se consac re supraconsumatiei produselor pe care ea le produce n mod dezordonat. La nceputurile productiei capitaliste, acum un secol sau doua, burghezul era un om la locul sau, cu obicei uri rezonabile si linistite; se multumea cu o femeie sau pe aproape; bea numai pe ct i era sete si mn ca numai attct i era foame. El lasa curtezanilor si curtezanelor nobilele virtuti a le vietii destrabalate. n ziua de azi, nu exista fiu de parvenit care sa nu creada ca este de datoria sa sa dez volte prostitutia si sasi trateze corpul cu mercur pentru a da un scop trudei impuse mucitorilor din minel e de mercur; nu este burghez care nu se ghiftuieste cu clapon cu ciuperci alese si vin Lafitte p entru a-i ncuraja pe crescatorii din Flche si pe podgorenii din Bordelais. Cu aceasta ndeletnicire, org aismul se deterioreaza rapid, parul cade, dintii se dezradacineaza, trunchiul se deformeaz a, burta se buhaieste, respiratia se ngreuneaza, miscarile se ngreuneaza, articulatiile se anc hilozeaza, falangele se nnoada. Altii, prea pricajiti pentru a suporta trudele desfrului, dar dotati cu proeminenta prudomismului, si irosesc creierul la fel ca Garnier-ii din economia politica, Acollas-ii din filozofie juridica, prin elucubratia unor groase carti soporifice pentru a ocupa timpul liber al compozitorilor si al tipografilor. Femeile de lume duc o viata de martir. Pentru a proba si a valorifica toaletele feerice pe care croitoresele se omoara pentru a le nsaila, de cu seara pna dimineata ele fac navet a dintr-o rochientr-alta; ore n sir ele si dau capul gaunos pe rice pret sa-si potoleasca pasiunea pentru esafodajul unor cosite resate n botinele lor, decoltate de se nroseste un sapator, ele se e caritate pentru a aduna ctiva banuti pentru lumea saraca. Sfintemna artistilor capilari care vor cu o false. Strnse n corsetele lor, p nvrt nopti ntregi la balurile lor d suflete!Pentru a-si ndeplini dubla sa functie sociala de neproducator si supraconsumator, burghezul a fost nevoit nu numai sa-si forteze gusturile sale modeste, sa-si piarda obiceiur ile de munca de doua secole si sa se dedea la luxul nemasurat cu indigestii picante si destrabal ari sifilitice; dar nca a mai fost nevoit sa sustraga de la munca productiva o masa enorma de oameni pen tru a-si procura ajutoare. Iata cteva cifre care demonstreaza aceasta colosala pierdere de forte productive. Conform recensamntului din 1861, populatia Angliei si a Tarii Galilor era de 20.066.224 d e persoane, dintre care 9.776.259 de sex masculin si 10.289.965 de sex feminin. Daca deducem pe cei prea batrni sau prea tineri pentru a munci, femeile, adolescentii, si copii neproducti vi, apoi profesiunile ideologice cum ar fi guvernul, politia, clerul, magistratura, armata, savantii, artistii,etc., apoi oamenii ocupati n exclusivitate prin a consuma munca altuia, sub forma de renta f unciare, dobnzi, dividende, etc., iar n cele din urma saracii, vagabonzii, criminalii etc., ramne numarul brut de opt milioane de indivizi de ambele sexe si de toate vrstele, inclusiv cap italistii care functioneaza n productie, comert, finante, etc. Printre aceste opt milioane se nu mara:Muncitori agricoli (inclusiv ciobanii, servitorii si fetele de ferma care locuie sc la fermier): 1.098.261 Muncitori din fabricile de bumbac, lna, cnepa, in, matase, tricotaj: 642.607 Muncitori din minele de carbune si de metal: 565.835 Muncitori angajati n uzinele metalurgice (furnale nalte, laminoare, etc.): 396.998 Clasa servitorilor: 1.208.648 Daca i adaugam pe muncitorii din fabricile de textile si pe cei din minele de carb une si de metal, obtinem cifra de 1.208.442; n cazul i adaugam pe primii si personalul din t oate uzinele si din toate fabricile metalurgice, avem un total de 1.039.605 persoane; adica, de fiecare data un numar mai mic dect cel al sclavilor de casa moderni. Iata magnificul rezultat al exploatarii capitaliste a masinilor(16). La aceasta clasa domestica, a carei marime arata punctul la care a ajuns civiliz atia capitalista, trebuie adaugata numeroasa clasa a nenorocitilor meniti n exclusivitate sa satisf aca gusturile costisitoare si inutile ale claselor bogate, bijutieri de diamante, lucratoare d e dantele si broderii, legatori de lux, croitorese de lux, decoratori de case de placeri, etc.(17). Dupa ce s-a stabilit n lenea absoluta si fiind demoralizata de placerea fortata, burghezia, cu tot raul pe care l-a suportat, s-a obisnuit cu noul sau stil de viata. Cu oroare si i magina orice schimbare. Conditiile mizerabile de existenta acceptate cu resemnare de catre cl asa muncitoare si degradarea organica creata de pasiunea depravata pentru munca faceau sa creasca si mai mult repulsia burgheziei fata de impunerea oricarei munci si fata de orice restrictie a placerilor. Tocmai n acel moment, fara sa tina cont de demoralizarea pe care burghezia si-a i mpus-o drept obligatie sociala, proletarii si-au propus sa impuna capitalistilor munca. Cu na ivitate, ei au luat n serios teoriile economistilor si ale moralistilor despre munca si si-au rupt spi narile ca sa impuna capitalistilor practica. Proletariatul a arborat deviza: Cine nu munceste, nu ma nnca; n 1831, orasul Lyon s-a rasculat pentru plumb sau munca, iar federatii din martie 1871 d eclarau ca rebeliunea lor este Revolutia muncii. La aceste dezlantuiri de furie barbara, distrugatoare de orice placere si de ori ce lene burgheza, capitalistii nu puteau raspunde dect prin represiunea feroce, dar ei stiau ca dac a au fost n stare sa comprime aceste explozii revolutionare, ei nu au necat n sngele provenit din masacr ele lor gigantice ideea absurda a proletariatului de a vrea ca munca sa fie impusa clase lor parazitare si satule si ca pentru a deturna aceasta nenorocire ei se nconjoara cu pretori, poli tisti, magistrati sitemniceri ntretinuti ntr-o laborioasa neproductivitate. Nu mai poate fi pastrata i luzia despre caracterul armatelor moderne, acestea nu snt mentinute n permanenta dect pentru a s trivi dusmanul din interior; din aceasta cauza, fortificatiile din Paris si Lyon nu au f ost construite pentru a apara orasul mpotriva strainului ci pentru a-l strivi n caz de revolta. S i daca era nevoie de un exemplu fara replica, sa mentionam armata din Belgia, acest paradis al cap italismului; neutralitatea sa este garantata de catre fortele europene, dar n acelasi timp arm ata sa este una din cele mai puternice, n proportie cu populatia. Glorioasele cmpuri de batalie ale cu tezatoarei armate belgiene snt cmpiile de la Borinage si Charleroi; ofiterii belgieni si nmoaie sabiile si si aduna epoletii n sngele minerilor si al muncitorilor dezarmati. Natiunile europene nu au armate nationale, ci armate de mercenari, care i apara pe capitalisti mpotriva furiei pop ulare care ar dori sa-i condamne la zece ore de mina sau de filatura. Prin urmare, strngndu-si burta, clasa muncitoare a facut sa creasca peste masura b urta burgheziei, condamnata la supraconsumatie. Pentru a usura clasa muncitoare n munca sa penibila, burghezia i-a retras acestei a o masa de oameni, cu mult superioara fata de cea care ramnea consacrata pentru productia ut ila, si a condamnat-o la rndul sau la neproductivitate si la supraconsumatie. Dar aceasta i nutila turma de guri, n ciuda voracitatii sale insatiabile, nu este suficienta pentru a consuma t oate marfurile pe care muncitorii, abrutizati de dogma muncii, le produceau ca maniacii, fara sa v rea sa le consume si fara macar sa se gndeasca daca vor fi gasite alte persoane care sa le consume.Avnd n vedere aceasta dubla nebunie a muncitorilor, cea de a se omor pentru supramu nca si cea de vegeta n abstinenta, marea problema a productiei capitaliste nu mai este d e gasi producatori si de a le nzeci fortele, ci de descoperi consumatori, de a le excita poftele si de le crea necesitati nchipuite. Dat fiind ca muncitorii europeni, tremurnd de frig si de foa me, refuza sa poarte stofele pe care le tes, sa bea vinurile pe care le recolteaza, sarmanii f abricanti, la fel ca prigonitii, trebuie sa alerge la antipozi pentru a cauta cine va purta stofele s i cine va bea vinurile: n toti anii, Europa exporta n valoare de sute de milioane si de miliarde n cele pat ru colturi ale lumii, unor populatii care nu au nevoie de obiectele acestui export(18). Dar con tinentele explorate nu mai snt destul de vaste, este nevoie de tinuturi virgine. Fabricantii din Euro pa viseaza zi si noapte la Africa, lacul din Sahara, calea ferata din Sudan; ei urmaresc cu anxie tate progresele unor Livingstone, Stanley, Du Chaillu, de Brazza; cu gurile cascate, ei asculta mirac uloasele povesti ale acestor curajosi calatori. Cte de multe minuni necunoscute ascunde Continentul neg ru! Cmpurile snt semanate cu dinti de elefant, fluvii de ulei de cocos poarta paiete d e aur, milioane de funduri negre, goale precum fata lui Dufaure sau Girardin, asteapta tesaturil e de bumbac pentru a nvata decenta, sticle de schnaps si biblii pentru a cunoaste virtutile civiliza tiei. Dar nimic nu poate fi facut pentru rezolvarea situatiei: burghezi care se ndoapa, clasa slugilor care depaseste clasa productiva, natiuni straine si barbare mbuibate cu marfuri e uropene; nimic, nimic nu poate face pentru a scapa de muntii de produse care se nalta mai sus si mai mari dect piramidele din Egipt: productivitatea muncitorilor europeni sfideaza orice consu m, orice risipa. Fabricantii, ngroziti, nu mai stiu pe unde s-o apuce, nu mai pot gasi materia pri ma pentru a satisface dezordonata, depravata pasiune pentru munca a muncitorilor lor. n depar tamentele noastre de lna, tesaturile stricate si putrede pe jumatate snt desirate si se prod uc textile asa-zise de renastere, care tin att ct tin si promisiunile electorale; La Lyon, n loc sa fie lasata fibrei de matase simplitatea si supletea sa naturala, ea este ncarcata cu saruri minerale c are o ngreuneaza si o fac friabila si cu ntrebuintare redusa. Toate produsele noastre snt falsifica te pentru a le facilita circuitul si a le scurta existenta. Epoca noastra va fi denumita epoca falsificarii, dupa cum primele epoci ale umanitatii au fost denumite epoca de piatra, epoca de bronz, d upa caracterul productiei lor. Ignoranti i acuza de frauda pe piosii nostri industriasi, n timp c e n realitate ideea care i pune miscare este cea de a da de lucru muncitorilor, care nu se pot multum i sa traiasca cubratele ncrucisate. Aceste falsificari, ale caror unic motiv este un sentiment um anitar, dar care aduc profituri superbe fabricantilor care le practica, daca snt o sursa inepuizab ila de risipa a muncii omenesti, dovedesc ingeniozitatea filantropica a burghezilor si perversiu nea oribila a muncitorilor care, pentru a-si satisface viciul lor pentru munca, i obliga pe ind ustriasi sa sufoce strigatele constiintei lor si sa ncalce chiar legile onestitatii comerciale. ntre timp, n ciuda supraproductiei de marfuri, n ciuda falsificarilor industriale, muncitori fara numar satureaza piata, implornd: munca! munca! Supraabundenta lor ar fi trebuit s a-i oblige sa-si nfrneze pasiunea; din contra, o duce la paroxism. Atunci cnd se iveste o sans a de lucru, se napustesc asupra ei; atunci cer douasprezece, paisprezece ore pentru a fi satui, iar a doua zi iata-iaruncati din nou pe caldarm, fara nimic care sa le satisfaca viciul. n toti anii, n toate industriile, somajul revine cu aceeasi regularitate ca si anotimpurile. Supramunca, care este ucigatoare pentru organism, este urmata de odihna absoluta, n decurs de doua si patru luni; cnd se t ermina lucrul, se termina si modesta subventie. Dat fiind ca viciul muncii este legat diabolic n inima muncitorilor; dat fiind ca exigentele sale sufoca toate celelalte instincte ale naturii; dat fiind ca totalul muncii solicitata de societate este n mod necesar limitata de consum si d e abundenta de materie prima, pentru ce trebuie devorata n sase luni munca ntregului an? De ce sa nu fie distribuita n mod uniform n decursul celor douasprezece luni si de ce sa nu fie fo rtat fiecare muncitor sa se multumeasca cu sase sau cinci ore pe zi, n decursul anului, n loc s a suporte greutatile celor douasprezece ore timp de sase luni? Fiind asigurati de partea l or cotidiana de munca, muncitorii nu se vor mai pizmui, nu se vor mai bate pentru a-si smulge mu nca din mini sipinea din gura; atunci, nefiind epuizati fizic si spiritual, ei vor ncepe sa pract ice virtutile Leneviei. Fiind ndobitociti de viciul lor, muncitorii nu s-au putut ridica la ntelegerea fap tului ca, pentru a avea de lucru pentru toti, ar fi fost nevoie ca munca sa fie rationalizata dupa cum este rationalizataapa pe un vas n restriste. ntre timp, industriasii, n numele exploatarii capitaliste, au cerut o limitare legala a zilei de munca. D-l Bourcart de Guebwiller, unul din cei mai m ari manufacturieri din Alsacia, declara n fata Comisiei din 1860 pentru nvatamntul profesional: Ziua de douasprezece ore era excesiva si trebuia redusa la unsprezece ore, iar smbata luc rul trebuia sa fie oprit la orele doua. Pot recomanda adoptarea acestei masuri cu toate ca la prima vedere pare costisitoare; noi am experimentat-o n institutiile noastre industriale ncepnd cu pa tru ani n urmasi o gasim buna, iar productia medie, departe de a se fi diminuat, a crescut. n studiul sau despre masini, d-l F. Passy citeaza urmatoarea scrisoare a unui mare industrias belgian , d-l M. Ottavaere: Masinile noastre, cu toate ca snt aceleasi ca si cele din filaturile engleze, nu p roduc ceea ce ar fi trebuit sa produca si ceea ce produc aceleasi masini n Anglia, cu toate ca filatu rile lucreaza cu doua ore mai putin pe zi... Noi muncim cu doua ore prea mult; snt convins ca daca s-ar munci numai unsprezece ore n loc de treisprezece, am avea aceeasi productie si, n consec inta, am produce n mod mai economicos. Pe de alta parte, d-l Leroy-Beaulieu afirma ca este observatia unui mare industri as belgian ca saptamnile n care cade o zi de sarbatoare nu aduc o productie inferioara fata de c ea din saptamnile obisnuite(19). Ceea ce poporul, amagit n simplitatea sa de catre moralisti, nu a ndraznit nicioda ta, un guvern aristocratic a ndraznit. Nesocotind naltele consideratii morale si industriale ale economistilor, care precum pasarile de rau augur, credeau ca a micsora ziua de munca din fabric i cu o ora era echivalent cu a decreta ruina industriei engleze, guvernul Angliei a interzis pr intr-o lege, observata cu strictete, ca munca sa fie prestata mai mult de zece ore pe zi; nainte de acea sta lege ca si ulterior, Anglia ramne prima natiune industriala din lume. Marea experienta engleza este aici, experienta unui anumit numar de capitalisti inteligenti este aici; ea demonstreaza n mod de necombatut ca, pentru a consolida productivitatea umana, este necesar ca orele de munca sa fie reduse, iar zilele de plata si cele de sarbatoa re sa fie nmultite, iar poporul francez nu a fost convins. Dar daca n decurs de zece ani, o mizerabila re ducere de doua ore a dus la cresterea productiei engleze cu o treime(20), ce mars vertiginos vaimpune productiei franceze o reducere legala a zilei de munca la trei ore? Oare nu pot muncitorii sa nteleaga ca istovindu-se prin munca, ei si epuizeaza fortele lor si ale progeniturilor lor; c a fiind deteriorati, ei ajung nainte de vreme sa nu mai poata presta nici o munca; ca absorbiti, abrutiza ti de un singur viciu, ei nu mai snt oameni ci crmpei de om; ca si omoara n ei toate facultatile fru moase pentru a nu lasa vie si nfloritoare dect nebunia furibunda a muncii. Ah! aidoma papagalilor din Arcadia, ei repeta lectia economistilor: Sa muncim, sa muncim ca sa sporim bogatia naturala. Ce prosti! din cauza ca munciti prea mult, utilajul i ndustrial se dezvolta ncet. Nu mai zbierati si ascultati un economist; el nu este un vultur, c i numai d-l L. Reybaud, pe care am avut norocul sa-l pierdem acum cteva luni: n general, revolutia metodelor de lucru se regleaza dupa conditiile minii de lucru. Att timp ct mna de lucru furniz eaza servicii la preturi reduse, ea este risipita fara socoteala; atunci cnd serviciile sale de vin mai costisitoare se fac eforturi pentru ca sa fie economisita(21). Pentru a forta capitalistii sa-si perfectioneze masinile de lemn si de fier, salariile masinilor din carne si oase trebuie sa cr easca, iar orele lor demunca trebuie sa scada. Probe doveditoare? Acestea pot fi aduse cu sutele. n filatura, aparatul de bobinare (self acting mule) a fost inventat si aplicat la Manchester, fiindca fi latorii refuzau sa munceasca att de mult ca nainte. n America, masina a invadat toate ramurile productiei agricole, de la fabricarea untului pna la plivirea grului: de ce? Fiindca Americanul, liber si lenes, ar prefera sa moara d e o mie de ori dectsa duca viata de bovina a taranului francez. Aratul, att de penibil n Franta noast ra glorioasa, asa de bogata n suferinte, este, n Vestul american, o modalitate placuta de a petrece timpul n aer liber, practicata seznd si fumnd pipa cu nonsalanta. IV. Unei noi arii, noi cntece Daca, prin diminuarea orelor de munca, noi forte mecanice vor fi cucerite n favoa rea productiei sociale, prin obligarea muncitorilor sa-si consume propriile produse, o imensa a rmata de forte de munca va fi cstigata. Burghezia, eliberata din functia sa de consumator universal , se va grabi sa concedieze multimea de soldati, magistrati, jurnalisti, proxeneti, etc., pe care i-a retras de la munca productiva pentru ca acestia s-o ajute sa consume si sa risipeasca. Atunci piata muncii se va revarsa, atunci va fi necesara o lege de fier pentru interzicerea muncii: va fi imposibil sa se gaseasca utilitatea acestei adunaturi de oameni neproductivi pna nu demult, mai n umerosi dect puricii. Dupa acestia, va fi nevoie sa ne gndim la toti cei care le satisfaceau n evoile si gusturile lor frivole si costisitoare. Atunci cnd nu vor mai fi lachei si generali pe care trebuie puse galoane, prostituate libere si maritate care sa fie acoperite cu dantele, tunuri de sfred elit, palate de construit, va fi necesar ca prin legi severe, sa fie impus muncitorilor si muncitoarelor de la broderiile ornamentale, dantele, fier, constructii, canotajul igienic si exercitii coreogra fice pentru restabilirea sanatatii lor si perfectionarea rasei. Din momentul n care produsele europene consumate nu vor mai fi transportate peste mari si tari, va fi necesar ca marinarii, oamenii de echipaj, camionagii, sa se aseze si sa nve te sa-si rasuceasca degetele. Atunci, fericitii Polinezieni vor putea sa se dedice amorului liber fa ra sa le fie frica de loviturile de picior ale civilizatei Venus si de predicile moralei europene. Mai snt si alte lucruri. Pentru a gasi de lucru pentru toate non-valorile din soc ietatea actuala, pentru a da posibilitatea ca utilajul industrial sa se dezvolte nelimitat, clasa muncitoare va fi nevoita, la fel ca si burghezia, sa-si constrnga gusturile sale abstinente si sasi dezvolte la infinitcapacitatile sale de consumare. n loc sa mannce o uncie sau doua de carne cu zgrciuri, atunci cnd mannca, ea va mnca gratare vesele de una sau doua livre; n loc sa bea cu retiner e vin prost, mai catolica dect papa, ea va bea din pahare mari si adnci pline cu vinuri de Bord eaux si Bourgogne, fara binecuvntarea industriala, si va lasa animalelor apa. Proletarii si-au pus n cap sa-i supuna pe capitalisti la zece ore de forja si de rafinarie; aici este marea greseala, cauza antagonismelor sociale si a razboaielor civile. Va fi nece sar ca munca sa fie aparata si nu impusa. Cei din familiile Rothschild, Say, vor fi obligati sa arate ca, n timpul vietii lor, au fost nulitati perfecte; daca vor jura ca vor sa traiasca mai departe ca nulitati perfecte, n ciuda pregatirii generale pentru munca, ei vor primi n fiecare dimineata, la prim ariile respective, o piesa de douazeci de franci pentru placerile lor marunte. Discordiile sociale vor disparea. Rentierii, capitalistii, toti cei din prima clasa, vor adera la partidul popular , dupa ce se vor convinge ca departe de a le vrea raul, acest partid doreste, din contra sa-i dez bare de munca de supraproductie si de risipa de care au fost coplesiti de la nastere. Burghezii c are nu pot dovedi gradul lor de mrsavie vor fi lasati sa-si urmeze instinctele: exista suficient de multe meserii dezgustatoare n care sa fie ncadrati: Dufaure va curata latrinele publice; Gallife t va njunghia porcii riosi si caii bolnavi de rapciuga; membrii comisiei de amnistiere, fiind e xpediati la Poissy, vor nsemna oile si boii care trebuie sa fie omorti; senatorii, legati de pompele f unebre, vor juca rolul de cioclu. Pentru altii, vor fi gasite meserii care sa se potriveasca cu i nteligenta lor. Lorgeril, Broglie vor astupa sticlele de sampanie, dar li se pune botnita ca sa nu mbete; F erry, Freycinet, Tirard vor distruge plosnitele si verminele din ministere si alte cladiri public e. De asemenea, va fi nevoie ca fondurile publice sa nu poata fie atinse de burghezi, de frica obiceiu rilor dobndite. Lunga si grea va fi razbunarea la care vor fi supusi moralistii care au perverti t natura umana, fatarnici, prefacuti, ipocriti si alte secte de oameni care s-au deghizat pentru a duce lumea neroare. n timp ce-i fac pe oamenii simpli sa creada ca ei se ndeletni cesc cu contemplatia sidevotiunea, cu posturile si mortificarea senzualitatii, numai pentru a sustine s i alimenta mica fragilitate a umanitatii lor: din contra, Dumnezeu stie cum chefuiesc ei! et Cur ios simulant sed Bacchanalia vivunt(22). Puteti citi acest lucru scris cu litere mari si luminoas e pe boturile lor rosii sau pe burtile lor mari ct un tun, iar de nu, atunci cnd se parfumeaza cu pucioasa (23). n zilele de mari placeri populare, n loc de a nghiti praful ca la 15 august si 14 iulie ale burgheziei, comunistii si colectivistii vor deschide sticlele, vor aduce jamboanele si vor l ua paharele, membrii Academiei de stiinte morale si politice, preotii cu roba lunga si scurta din bis erica economica, catolica, protestanta, evreiasca, pozitivista si liber gnditoare, propagatorii ma lthusianismului si a moralei crestine, altruista, independenta sau supusa, mbracati n galben, vor tine candela pna si vor frige degetele si vor trai n foame lnga femei galice si mese pline de carnuri, fructe si flori si vor muri de sete lnga butoaiele golite. De patru ori pe an, la schimbarea anotimp urilor, precum cinii celui care ascute cutitele, ei vor fi nchisi n marile roti si timp de zece or e vor fi condamnati sa macine vnt. Avocatii si legistii vor suferi aceeasi pedeapsa. n regimul de lenevie, pentru a omor timpul care ne omoara secunda cu secunda, vor fi mereu spectacole si reprezentatii teatrale; aceasta este o ocupatie gasita pentru legi slatorii nostri burghezi. Ei vor fi organizati n trupe care vor strabate trgurile si satele, dnd re prezentatii legislative. Generalii, cu cizme de calarie, cu pieptul nzorzonat de tinichele, d e placute, de cruci ale Legiunii de Onoare, vor merge pe strazi si prin piete, racolnd oamenii cumsec ade. Gambetta si Cassagnac, complicele sau, vor face reclama la usa. Cassagnac, mbracat n mare c ostum de matamor6), dndu-si ochii peste cap, rasucindu-si mustata, mproscnd clti cu flacari, va ameninta pe toata lumea cu pistolul tatalui sau si se va adaposti ntr-o gaura de cum va ve dea portretul lui Lullier; Gambetta va tine un discurs despre politica externa, despre mica Grecie care l considera doctor si care va arunca Europa n foc pentru a potlogari Turcia; despre Rusia cea mare care si bate joc de el cu compotul pe care promite sa-l faca din Prusia si care doreste pentru vestul Europei bucluri si ncurcaturi pentru a-si face jocul n Est si a sugruma nihilismul intern; despre dl de Bismarck, care a fost destul de bun ca sa-i dea voie sa se pronunte n legatura cu amnestia apoi, dezvelindu-si burta umflata pictata n trei culori, va bate apelul pe ea si va enumera micutele animale delicioase, ortolanii, trufele, paharele de Margaux si Yquem pe care lea dat pe gt pentru a ncuraja agricultura si pentru a-i tine n fru pe electorii din Bellevile. n baraca, debutul va fi facut cu Farsa electorala .n fata electorilor, cu capete de lemn si urechi de magar, candidatii burghezi, mbr acati precum clovnii, vor dansa dansul libertatilor publice, stergndu-si fata si postfata cu p rogramele electorale pline de promisiuni, vorbind cu lacrimi n ochi despre mizeriile poporului si cu v oce de arama despre gloriile Frantei; iar capetele electorilor vor zbiera solid n cor: hi han! hi han! Apoi va ncepe piesa principala: Furtul bunurilor natiunii. Franta capitalista, o femela enorma, cu paroasa pe fata si cheala pe cap, molesi ta, cu carnurile flescaite, buhaite, palide, cu ochii stinsi, adormita si cascnd, se ntinde pe o ca napea de catifea; la picioarele sale se afla Capitalismul industrial, un organism gigantesc de fier, cu masca simiana, care devora mecanic barbati, femei, copii ale caror tipete lugubre si sfsietoare se aud peste tot; Banca cu bot de dihor, cu trup de hiena si mini de harpie i jefuieste din buzunar monedele de bani. Grupuri de proletari nenorociti, descarnati, n zdrente, escortati de jandar mi cu sabiile scoase, urmariti de furiile care i mboldesc cu biciurile foamei, aduc la picioarel e Frantei capitaliste mormane de marfuri, butoaie de vin, saci de aur si de gru. Langlois, cu izmeana sa ntr o mna, cu testamentul lui Proudhon n cealalta, cu cartea bugetului ntre dinti, se p une n fruntea celor care apara bunurile natiunii si se duce sa faca de garda. Odata ce poveril e snt descarcate, cu lovituri de bta si baionete, muncitorii snt goniti si este deschisa usa pentru ind ustriasi, negustori si bancheri. Talmes-balmes, acestia se precipita pe maldar, nghitind tesaturile d e bumbac, sacii de gru, lingourile de aur, golind butoaiele; fiind satui, murdari, dezgustatori, ei cad n murdariile si varsaturile lor Atunci izbucneste tunetul, pamntul se cutremura si se crapa, apare Fatalitateaistorica; cu piciorul sau de fier ea striveste capetele celor care sughita, se c latina, cad si nu mai pot fugi, iar cu marea sa mna rastoarna Franta capitalista, uluita si asudata de spai ma. *** n cazul n care, dezradacinndu-si din inima viciul care i domina si urteste firea, cla sa muncitoare se va ridica cu teribila sa forta, nu pentru a cere Drepturile omului , care nu snt dect drepturile de exploatare capitalista, nu pentru a cere Dreptul la munca, acesta fiind n realitate numai dreptul la mizerie, ci pentru a crea o lege statornica prin care sa fie in terzis oricarui om sa munceasca mai mult de trei ore pe zi, Pamntul, batrnul Pamnt, tremurnd de bucurie, v a simti ca tresare n el un nou univers Dar cum se poate cere unui proletariat corupt de moral a capitalista o decizie barbatesca... Aidoma lui Hristos, trista personificare a sclaviei antice, barbatii, femeile, c opii Proletariatului ndura n mod penibil de un secol greul calvar al durerii: de un secol, munca fortat a le rupe oasele, le ucide carnea, le schingiuieste nervii; de un secol, foametea le chinuieste ma runtaiele si le provoaca halucinatii n creier!... O Lene, ai mila de ndelungata noastra mizerie! O Lene, mama a artelor si a nobilelor virtuti, fii balsamul chinurilor omenesti! Apendice Moralistii nostri snt oameni cu adevarat modesti; daca au inventat dogma muncii, ei nu snt siguri daca aceasta este un mijloc eficace de a linisti sufletul, de a bucura sp iritul si de mentine buna functionare a rinichilor si celorlalte organe; ei vor sa ncerce ntrebuintarea acestei dogme asupra clasei populare in anima vili, nainte de a o ndrepta mpotriva capitalistilor , fata de care au misiunea sa-i scuze si sa le autorizeze viciile. Dar, filozofi de cinci bani duzina, pentru ce sa va bateti atta capul sa elaborat i o morala a carei practica nu ndrazniti s-o propovaduiti stapnilor vostri? Dogma voastra a muncii, d e care va considerati att de mndri, vreti s-o vedeti calcata n picioare, umilita? Sa deschide m istoria popoarelor antice si scrierile filozofilor si ale legislatorilor lor. Nu pot afirma spune Herodot, parintele istoriei, ca Grecii si trag de la Egipteni di spretul pentru munca, fiindca gasesc acelasi dispret stabilit printre Traci, Sciti, Pers ani, Lidieni; ntr-un cuvnt, la cea mai mare parte a barbarilor, cei care nvata meserii mecanice si chia r si copii lor snt considerati ultimii dintre cetateni Toti Grecii au fost crescuti n aceste principii, n special Lacedemonienii(24). La Atena, cetatenii erau adevarati nobili care nu trebuiau sa se ocupe dect de apa rare si de administratia comunitatii, aidoma razboinicilor salbatici din care proveneau. Pr in urmare, ei trebuiau sa fie liberi n tot timpul lor pentru a pazi interesele Republicii prin forta lor intelectuala si corporala si i nsarcinau pe sclavi cu toate muncile. Acelasi lucru se petrecea si n Lacedemonia, unde femeile nu trebuiau sa toarca sau sa tese pentru ca sa nu se a bata de la nobletea lor(25). Romanii nu cunosteau dect doua meserii nobile si libere, agricultura si armele; t oti cetatenii traiau de drept pe socoteala Visteriei fara sa poata fi constrnsi sa practice pen tru existenta lor materiala una din sordidae artes7) (asa denumeau ei meseriile) care apartineau d e drept sclavilor. Brutus cel Batrn, pentru a incita poporul, l acuza n special pe Tarquin tiranul ca i-a convertit pe cetatenii liberi n mestesugari si zidari(26). Filozofii antici discutau n contradictoriu despre originea ideilor, dar cadeau de acord daca eravorba sa deteste munca. n utopia sa sociala, n Republica sa model, Platon spune ca natura nu a creat nici cizmar si nici fierar; asemenea ocupatii degradeaza oamenii care le e xercita, mercenari josnici, mizerabili fara nume pe care statul lor i exclude chiar de la drepturile politice. Ct desprenegustorii care snt obisnuiti sa minta si sa nsele, ei nu vor fi suportati n cetate dect ca un rau necesar. Cetateanul care se va degrada prin comertul de pravalie va fi acuzat de acest delict. Daca va fi gasit vinovat, el va fi condamnat la un an de nchisoare. Pedeapsa va fi dub lata la fiecare recidiva(27). Xenofon scrie n Oikonomikos [Tratatul despre economie] ca acei care cedeaza muncil or manuale nu snt promovati niciodata la raspunderi, iar acest lucru este justificat . Cea mai mare parte dintre ei snt asezati toata ziua, unii dintre ei mai si nfrunta un foc perma nent, nu pot evita sa nu aiba corpul afectat si este foarte greu ca spiritul sa nu resimta acest lu cru. Cicero ntreaba: ce lucru onorabil poate sa reiasa din mica pravalie si ce lucru cinstit poate pro duce comertul? Tot ce se numeste pravalie este nedemn pentru un om cinstit..., negustorii nu pot cst iga fara sa minta si ce poate fi mai rusinos dect minciuna! Deci, trebuie sa consideram drept josni ca si dezgustatoare meseria celor care si vnd truda si profesiune, fiindca cine si da mun ca pentru bani se vinde pe sine nsusi si se pune n rndul sclavilor(28). Proletari abrutizati de dogma muncii, ascultati cum se exprima acesti filozofi c are va snt ascunsi Un cetatean care si da munca pentru bani se degradeaza la niv cu o grija geloasa: elul sclavilor, el comite o crima, el merita ani de nchisoare. Fatarnicia crestina si utilitarismul capitalist nu i-au pervertit pe acesti filo zofi ai Republicilor antice; n timp ce pledau n favoarea oamenilor liberi, ei si declamau gndurile cu nai vitate. Platon, Aristotel, acesti uriasi gnditori, carora Cousin, Caro si Simon din gener atia noastra le pot ajunge la glezne doar naltindu-se pe vrful picioarelor, doreau ca cetatenii Republ icilor lor ideale sa traiasca avnd la dispozitie ct mai mult timp liber, fiindca, dupa cum a remarca t Xenofon, munca ocupa tot timpul, iar astfel nu mai este ragaz pentru Republica si pentru p rieteni. Dupa Plutarh, marele nume al lui Licurg, cel mai ntelept dintre oameni, spre admiratia p osteritatii, i-a fost dat dupa ce a acordat timp liber cetatenilor Republicii prin faptul ca le-a interzis sa practice vreo meserie(29). Dar, vor raspunde Bastiat, Dupanloup, Beaulieu si compania din morala crestina s i capitalista, acesti gnditori, acesti filozofi preconizau sclavagismul! Foarte bine, dar ar fi putut sa fie altfel, avnd n vedere conditiile economice si politice din epoca lor? Razboiul era starea normala a societatilor antice; omul liber trebuia sa-si consacre timpul pentru a discuta a facerile de Stat si pentru a veghea la apararea sa; n acea vreme, meseriile erau prea primitive si prea grosolane pentru ca alaturi de practicarea lor sa mai poata fi practicate si profesiunile de soldat si cetatean; pentru a avea luptatori si cetateni, filozofii si legislatorii trebuiau sa toler eze sclavii n Republicile eroice. Dar moralistii si economistii capitalismului nu preconizeaza ei oare sal ariatul, sclavia moderna? Si cine profita de sclavia capitalista? Alde Rothschild, Schneider, d-n a Boucicaut, sclavi inutili si nocivi ai viciilor lor si ai servitorilor lor de casa. S-a scris cu dispret ca prejudiciul sclaviei domina spiritul lui Aristotel si al lui Pitagora; dar, Aristotel prevedea ca daca fiecare instrument ar putea executa fara somatie, sau din propria sa functiune, precum capodoperele lui Dedale se miscau de la sine sau precum trepie dele zeului Vulcan se puneau la munca lor sacra n mod spontan; daca, de exemplu, masinile de tesut ar tese singure, seful de atelier nu ar mai avea nevoie de ajutoare, nici stapnul de scla vi. Visul lui Aristotel este realitatea noastra. Masinile noastre cu suflu de foc, c u membre de otel, neobosite, de o fecunditate minunata, inepuizabila, ndeplinesc de la sine munca l or sacra; n acest timp, geniul marilor filozofi ai capitalismului ramne dominat de prejudiciul sala riatului, cea mai cumplita dintre robii. Ei nca nu nteleg ca masina este salvatoarea umanitatii, Dum nezeul care va rascumpara omul din sordidae artes si de la munca salariata, Dumnezeul care i va da odihna si libertatea. (1). Descartesi). Les passions de l'me [Pasiunile sufletului] Art. 211 . [Nota lu i Lafargue] (2). Doctorul Beddoe. Memoirs of the Anthropological Society. [Nota lui Lafargue ](3). Ch. Darwin. Descent of Man. [Nota lui Lafargue] (4). Exploratorii europeni erau nmarmuriti de frumusetea fizica si atitudinea mndr a a barbatilor din populatiile primitive, necontaminati de ceea ce Paeppig denumea suflarea otravita a civilizat iei. Vorbind despre aborigenii din insulele oceanice, lordul George Campbell scria: Nu este un popor pe lume car e sa impresioneze mai mult la prima vedere. Pielea lor neteda si putin aramie, parul auriu si buclat, figura l or frumoasa si vesela, ntr-un cuvnt toata personalitatea lor formau o noua si splendida mostra a genus homo; aparent a lor fizica facea impresia unei rase care superioara fata de a noastra. Oamenii civilizati din Roma antica, cei c a Cezari), Taciti), contemplau cu aceeasi admiratie pe Germanii din triburile comuniste care invadau Imperiul Roma n. La fel ca si Tacit, Salvianus, preotul din secolul V, supranumit stapnul episcopilor, i aducea pe barb ari drept exemplu pentru cei civilizati si pentru crestini. Noi sntem impudici n mijlocul barbarilor, care snt ma i neprihaniti ca noi. Mai mult de att, barbarii snt lezati de impudicitatile noastre, Gotii nu suporta sa existe pri ntre ei depravati din poporul lor; numai printre ei, cu privilegiul trist al nationalitatii si al numelui lor, Roma nii au dreptul sa fie impuri. (Pederastia era pe atunci la mare moda printre pagni si crestini)... Cei asupriti merg la bar bari pentru a cauta umanitate si adapost. (De Gubernatione Dei). Civilizatia veche si crestinismul care se nastea au corupt barbarii din lumea antica, asa cum crestinismul mbatrnit si civilizatia moderna capitalista i corup pe salbaticii din lumea noua. D-l F. Le Play, al carui talent de observare trebuie recunoscut chiar daca snt re spinse concluziile sale sociologice, molipsite de prudhommismul4) filantropic si crestin, spune n lucrare a sa Muncitorii europeni (1885): Tendinta baschirilor catre lenevie (baschiri snt pastori semi-nomazi de pe versant ul asiatic al Uralului); placerile vietii nomade, obiceiurile de meditatie pe care le creeaza la indivizii cei mai bine dotati creaza adesea la acestia o distinctie a manierelor, o finete a inteligentei si a judecatii care snt remarcat e rareori la acelasi nivel social ntr-o civilizatie mai dezvoltata... Ceea ce le repugna cel mai mult snt muncile agricol e; ei prefera sa faca orice n loc sa accepte meseria de agricultor. De fapt, agricultura este prima manifestare a munc ii servile n umanitate. Conform traditiei biblice, Cain, primul criminal, este un agricultor.5) [Nota lu i Lafargue] (5). Proverbul spaniol spune: Descanzar es salud (odihna este sanatate). [Nota l ui Lafargue] (6). O, Meliba, un Dumnezeu ne-a dat aceasta lenevie, Vergiliui), Bucolicele. (V ezi apendicele.). [Nota lui Lafargue] (7). Evanghelia dupa Matei, cap. VI [28-29]. [Nota lui Lafargue] (8). La primul congres de binefacere tinut la Bruxelles, n 1857, d-l Scrive, unul din cei mai bogati manufacturieridin Marquette, lnga Lille, n aplauzele participantilor la congres, povestea cu cea mai nobila satisfactie a uneidatorii ndeplinite: Am introdus cteva mijloace de dis tractie pentru copii. i nvatam sa cnte si sa numere n timpul muncii: acest lucru i distreaza si i face sa accepte cu curaj aceste douasp rezece ore de munca care snt necesare pentru a le procura mijloace de existenta. Douasprezece ore de munca si ce fel de munca! impusa unor copii care nu au nici doisprezece ani! Materialistii vor regreta ntotdeauna ca nu exista un infern pentru a-i ntemnita pe acesti crestini, acesti filantropi, calai ai copilariei. [Nota lui La fargue] (9). Discurs pronuntat la Societatea internationala de studii practice de econom ie sociala din Paris, n mai 1863 si publicat n L'conomiste franais [Economistul francez] din aceeasi epoca. [Nota lu i Lafargue] (10). L-R Villerm, Tabloul starii fizice si morale a muncitorilor n fabricile de b umbac, lna si matase, 1848. Dolfuss-ii, Koechlin-ii si alti fabricanti alsacieni si-au tratat in acest fel m uncitorii nu datorita faptului ca erau republicani, patrioti si filantropi protestanti; fiindca Blanqui, academicianul Reybaud, prototipul lui Jerme Paturot si Jules Simon, maestrul Jacques politic, au constat aceleasi conditii pentru cl asa muncitoare la fabricantii foarte catolici si foarte monarhici din Lille si din Lyon. Acestea snt virtuti capitalis te care se armonizeaza de minune cu toate convingerile politice si religioase. [Nota lui Lafargue] (11). Indienii din triburile razboinice din Brazilia si omoara infirmii si batrnii ; ei si dovedesc prietenia punnd capat unei vieti n care nu mai exista bucurie pentru lupte, sarbatori si dansuri. Toate popoarele primitive au dat semenilor lor aceste dovezi de afectiune: Massaget-ii de la Marea Caspica (Herod oti)) la fel ca Wen-ii din Germania si Celtii din Galia. Pna n ultima vreme, n bisericile din Suedia se pastra u bastoane denumite bastoane de familie, care serveau pentru salvarea parintilor de la tristetile ba trnetii. Ct de degenerati snt proletarii moderni ca sa accepte cu toleranta ngrozitoarele mizerii ale muncii de fabrica! [Nota lui Lafargue] (12). La Congresul industrial tinut la Berlin, n 21 ianuarie 1879, s-a estimat la 568 milioane de franci pierderea ncercata de industria de fier din Germania n decursul ultimei crize. [Nota lui Laf argue] (13). La Justice a d-lui Clemenceau, n partea financiara, afirma pe 6 aprilie 188 0: Am auzit ca a fost sustinuta opinia ca, n absenta Prusiei, miliardele din razboiul din 1870 au fost pierdute n egala masura de Franta, sub forma de mprumuturi periodice emise pentru echilibrul bugetelor straine; aceasta este si parerea noastra. Pierderile de capitaluri engleze prin mprumuturi date republicilor din America de Sud snt evaluate la cinci miliarde. Muncitorii francezi nu numai ca au produs cele cinci miliarde platite d-lui Bismarck; dar ei continua sa serveasca interesele de indemnizatie de razboi pentru Ollivier, Girardin, Bazain e si alti detinatori ai titlurilor de dobnda care au adus razboiul si deruta. Dar le ramne o farma de consolare: aceste miliarde nu vor da ocazia unui razboi de rambursare. [Nota lui Lafargue] (14). n vechiul regimi), legile Bisericii garantau muncitorului 90 de zile de odi hna (52 de duminici si 38 de zile de sarbatoare), n decursul carora era strict interzisa munca. Aceasta era marea crim a a catolicismului, principalacauza a nereligiozitatii burgheziei industriale si comerciante. n timpul Revolutiei, din momentul n care a devenitstapna, burghezia a anulat zilele de sarbatoare si a nlocuit saptamna de sapte zile cu cea de zece zile. Burghezia a eliberat muncitorii de sub jugul Bisericii ca sa-i supuna mai bine s ub jugul muncii. Resentimentul pentru zilele de sarbatoare a aparut numai atunci cnd a luat finta burghezia moderna industriala si comercianta, ntre secolele XV si XVI. Henri al IV-lea a cerut papei reducerea lor; acesta a refuzat fiindca una din ereziile din zilele noastre are n vedere sarbatorile (scrisoare catre cardinal ul d'Ossat). Dar n 1666, Prfixe, arhiepiscopul Parisului, a anulat 17 n dioceza sa. Protestantismul, care era reli gia crestina adaptata la noile necesitati industriale si comerciale ale burgheziei, a fost mai putin interesat de odihna populara; a detronat sfintii din ceruri pentru a aboli sarbatorile lor pe pamnt. Reforma religioasa si gndirea libera filozofica erau numai pretexte care au permi s burgheziei iezuite si rapace sa escamoteze zilele de sarbatoare ale plebei. [Nota lui Lafargue] (15). Aceste sarbatori pantagruelice durau saptamni n sir. Don Rodrigo de Lara si cs tiga logodnica prin expulzarea Maurilor din vechea Calatrava, iar Romancero nareaza ca: Las bodas fueron en Burgos, Las tornabodas en Salas: En bodas y tornabodas Pasaron siete semanas. Tantas vienen de las gentes, Que no caben por las plazas... (Nuntile au fost la Burgos, revenirile de la nunti au fost la Salas: ntre nunti s i revenirile de la nunti au trecut sapte saptamni; att de multi oameni au venit nct nu mai ncapeau ) Barbatii de la aceste nunti de sapte saptamni erau soldatii eroi din razboaiele d e independenta. [Nota lui Lafargue] (16). Karl Marx, Capitalul, cartea I, cap. XV, 6. [Nota lui Lafargue] (17). Proportia conform careia populatia unei tari este angajata ca servitori de casa n serviciul claselor nstarite denota progresul acesteia n bogatia naturala si n civilizatie. (R. M. Marti n, Ireland before and after the Union, 1818). Gambetta, care a negat problema sociala, dupa ce nu mai era avocat ul nevoias de la Cafeneaua Procope, dorea fara ndoiala sa vorbeasca de aceasta clasa a servitorilor de casa n crestere permanenta, atunci cnd cerea stabilirea unor noi paturi sociale. [Nota lui Lafargue] (18). Doua exemple: guvernul englez, pentru a satisface populatia rurala din Ind ia, care n ciuda crizelor periodice de foamete care le devasteaza tara, se ncapatineaza sa cultive mac n loc de orez sau gru, a fost nevoit sa sustina razboaie sngeroase cu scopul de a impune guvernului chinez intr area libera a opiumului indian.Salbaticii din Polinezia, n ciuda mortalitatii rezultate din acest fapt, au fost siliti sa se mbrace si sa se ndoape dupa obiceiul englez, pentru a consuma produsele distileriilor din Scotia si ale atelierelor de tesatorie din Manchester. [Nota lui Lafargue] (19). Paul Leroy-Beaulieu. La question ouvrire au XIXe sicle, 1872. [Nota lui Lafa rgue] (20). Iata, conform celebrului statistician R. Giffen, de la Biroul de statistic a din Londra, progresiunea crescnda a bogatiei nationale a Angliei si a Irlandei: n 1814 1865 1875 ea era de ...... 55 de miliarde de franci -...... 162 1/2 -...... 212 1/2 --[Nota lui Lafargue] Le coton, son rgime, ses problmes (1863). [Nota lui Lafargue](21). Louis Reybaud.(22). Ei se prefac ca ar fi Curius si traiesc ca la Bacanalei) (Juvenal). [Nota lu i Lafargue] (23). Pantagruel, cartea II, cap. LXXIV. [Nota lui Lafargue] (24). Herodot. vol. II, trad. Larcher, 1786. [Nota lui Lafargue] (25). Biot, De l'abolition de l'esclavage ancien en Occident, 1840. [Nota lui La fargue] (26). Titus Livius, [De la fundarea Romei -AT] cartea I. [Nota lui Lafargue] (27). Platon, Republica, cartea V. [Nota lui Lafargue] (28). Cicero, Despre ndatoriri, cartea I, partea II, cap. XLII. [Nota lui Lafargu e] (29). Platon, Rep. V si Legile, III; Aristotel, Politica, II si VII; Xenofon, Oi konomikos, IV si VI; Plutarh, Viata lui Licurg. [Nota lui Lafargue] 1). nchisoare din Paris. -Nota ed. 2). Autor anonim (J. Cunningham), An Essay on Trade and Commerce: Containing Obs ervations on Taxes, as They are Supposed to Affect the Price of Labour in Our Manufactories: with Some Interesting Reflections on the Importance of Our Trade to America, 1770. -Nota trad. 3). 1 leghe = aproximativ 4 km. -Nota ed. 4). Atitudine a unei persoane care se exprima ntr-un limbaj sententios si ridicol , n maniera d-lui Prudhomme, burghez mediocru si vanitos, personaj creat de dramaturgul si caricaturistul Hen ri Monnier. -Nota ed. 5). Vezi Geneza 4:2. -Nota trad.6). n original, matamore: personaj din comedia spaniola caracterizat prin laudarose nie falsa si gratuita. Nota trad.7). -meseriile sordide. -Nota trad. Sectiunea romna | Paul Lafargue