lacrimile, dintii albi ai durerii- luminita amarie.pdf

Luminiţa Amarie

LAcrimiLe, dinţii ALbi Ai durerii

Copyright © Luminiţa amarie

redactor: rODiCa GrinDeiCoperta: rOmiCĂ neaGuilustraţia copertei şi cele interioare: FLOrin PreDa DOChinOiu

Toate drepturile de reproducere şi de difuzare asupra acesteiediţii aparţin Luminiţei amarie: orice reproducere, sub oriceformă, a textului, fără acordul scris al autoarei, este interzisă.

www.edituraeminescu.roe-mail: [email protected]

descrierea ciP a bibliotecii naţionale a românieiAmArie, LuminiţALacrimile, dinţii albi ai durerii / Luminiţa amarie – Bucureşti:editura eminescu, 2012iSBn 978-973-22-1127-4

821.135.1-1

Luminiţa Amarie

LAcrimiLe, dinţii ALbiAi durerii

Editura Eminescu

Bucureşti, 2012

Îngerului meu,Andrei Vlăduţ

motto:„Lacrimile sunt roua de pe fruntea îngerilor care păcătuiesc în cer.

Știi care e frica mea cea mai atroce?Că va veni ziua în care nu vor mai f i lacrimi și dinții albi vor sfâșia

ariditatea unei dureri seci.“

Luminiţa Amarie

iubește-mă în mai

Din rădăcini adânci, pământ cu jar și iz,iubește-mă în mai cât poți tu să cuprinzi.

adâncul meu ești tu, ești floarea mea de colţ,iubește-mă în mai și du-mă către bolți.

Vreau ramură să-ţi fiu, să înflorești pe minePrin muguri și târziu miresme și suspine.

Te simt când mă înalți, te vreau când mă cobori,adorm când mă săruți, ești roua mea din zori.

iubește-mă în mai, în toată măreția,iubește-mă când tac să-ți fiu împărăția.

iubește-mă în mai așa cum mă dorești,S-apună și apoi răsară-n noi toți mugurii dumnezeiești.

iubește-mă în mai, fii umbra mea, furia,iubește-mă în cer, căci eu îți sunt simbria.

respiră-mă şi-apoi îmbrăcă-te cu mineÎntr-o pădure cu salcâmi și flori printre ruine.

Luminiţa Amarie 9

iubește-mă în mai, cuprinde-mi ceru-n mâini,iubește-mă în mai și-mbată-te cu mierea de salcâmi.

iubește-mă în noapte-n calde lumini de lună,Când soarele ne-atinge și ține împreună.

iubește-mă-n albastru, în mov și străveziu,iubește-mă acum și iar într-un târziu.

iubește-mă în galben cum te iubesc și eu,iubește-mă în alb, până la Dumnezeu.

10 Lacrimile, dinţii albi ai durerii

Îți sunt

mi-ai spus că vrei să-ți fiu o ctitorie,ești cea mai sfântă și mai pură mărturie.

mi-ai spus că noi vom dăinui pentru vecie,ești cea mai sacră și adâncă poezie.

mi-ai spus că vrei să-ți fiu eu totul întru toate,Că mă iubești și că iubirea domni-va peste moarte.

mi-ai spus, m-ai învățat să cred în nemurireȘi că dorința este cel mai frumos prag către iubire.

m-ai ajutat să zbor deasupra sufletului tăuȘi în culori să mă topesc, să îți fiu curcubeu.

mi-ai spus că vrei să-ți fiu mireasă, tu mirele din vis,m-ai învățat să-ți fiu imperiu și un ocean nescris.

m-ai aruncat în brațul ploii să-ți sting jarul cu dor,m-ai înălțat spre vârf de munte, mă bei ca pe-un izvor.

mi-ai dat sclipiri de fluturi albi și flori de măr mi-ai pus în păreu să-ți fiu umbră când ți-e cald, tu veșnic călător.

Luminiţa Amarie 11

mi-ai dat lumină și credință și m-ai numit zeiță,Dar mi-ai cerut să te respir și să îți fiu dorință.

mi-ai spus că vrei să fiu terestră și-n nopțile târzii,mi-ai spus c-o să mă ții în brațe și scut tu o să-mi fii.

mi-ai spus că vrei să-mi fii un fir de floare sfântă,Să-mi fii inel de flori și mireasmă de nuntă.

mi-ai spus că vrei să-mi fii floare de iasomie,un ticăit de suflet, bătaia de sub ie.

mi-ai spus că ai să pleci, adânc m-ai sărutatCu buze sângerii de flori de mac uscat.

mi-ai spus să te aștept sub nori și clar de lună,Că nu există timp, ci doar o veșnicie și-o ținere de mână.

Cu patimi mici stârnite de-o dulce mângâiere,mi-ai fost și îmi rămâi o veșnică-nviere.

Și erai tulburat, pierdut în zarea firii,Dar din adâncul tău înfloresc trandafirii.

m-ai spus să vin spre tine cu cel mai dornic dor,Ți-am spus că mă apropii, căci tu mă-nalți și zbor.

Te-am lăsat să-mi fii ploaia ce-mi umezește trupul,Ce-mi mângâie lumina și îmi oprește suflul.


mi-ai spus că sunt cel mai frumos adânc care putea să ți se-ntâmple,iar eu îți spun că ești prin mine, te simt cum mi te zbați prin tâmple.

mi-ai spus să-ți fiu poem, să zbor, căci am un har,iar eu te-am ascultat și azi îți sunt altar.

Luminiţa Amarie 13

Ard lumânări de dor în noi

ard lumânări în negurile-albastre,Se sting milenii, se topesc în dor,ne facem din iubiri răbdări sihastreȘi viața ni se trece prea uşor.

Pe praguri de biserici plâng părințiiCei ce s-au dus și cei ce încă suntTrăim cu frică-n câmpuri de munițiiȘi ne întoarcem vrednici în pământ.

ne închinăm acum la felinareCe pâlpâie gângav la margine de drum,ne este mult prea frică de hotareȘi ce simțim adânc apoi devine scrum.

Sculptăm iluzii și iubim iubirea,ne îmbătăm trădând în necuvânt,noroi ne este astăzi despărțirea,nici nu ne naștem și suntem mormânt.

Ca o corabie ce se scufundă-ncetPărem schilozi și de zâmbet uitați,Doar că inima ne mai bate-n pieptȘi doar așa poate vom fi salvați.


iubind la umbra vie-a diminețiimi-aș face-un cort pe-o insulă pustieS-aud cum cântă ode mut poețiiȘi tu să-mi fii și crez și-mpărăție.

ard lumânări pe fruntea ta de aur,Te-aș săruta până la nemurire Să facem din pierzanii un tezaurȘi lumea să ne uite în neștire.

Să se holbeze crunt la noi păcatul,Cât de frumos putem să ne iubim,În negurile-albastre să ne clădim palatul Și-n inima iubirii doar viață să sădim.

Să ardă lumânări doar în odaia noastrăÎn care tu frumos să mă iubești,altarul să ne fie un pat și o fereastră,Doar luna să ne vadă în rituri nelumești.

ne vom iubi și-or arde și imperii,ne-om face univers din vânt și ploi,Vom ignora a vieții seci mizeriiȘi lumânări de dor vor arde-n noi.

Luminiţa Amarie 15

Zbor de veghe

Sunt stropul tău de ploaie,Tu ești pământ arid,Sunt veșnică bătaie,Sunt plinul tău din vid.

aievea mea de ieriadânc îți sunt în vis,ești alfabet de nuferi,Îți sunt un cer nescris.

Pe fila-ți sunt oftatul,O candelă de ceață,Pe piept sunt araratul,un ciob de dimineață.

Îți sunt război de paceCe-l porți înfipt în piept,Îți sunt o carapace,Sunt dreptul tău la drept.

Îmi ești ca un tezaurTopit adânc în mine,Îți sunt al slovei aurDin antice ruine.

Luminiţa Amarie 17

am adunat hotareCu zarea am luptat,Îți sunt o depărtareDe flori de crin uscat.

Îmi este dor de tine,Bat umbre-n pioneze,un regiment de îngeriTrimit să te vegheze.

Îți scriu, îți scriu, îți scriu,nu există târziu,Pe vin de coală arsăDin slove îți fac casă.


inefabila durere

eu sunt un rob al păcii din adâncuri,mi-e libertatea mult prea grea povară,În sufletu-mi pustiu vin dorurile pâlcuri,Dar doar tăcerea mea mi-e la dureri ocară.

mă pierd prin lume ca un orb prin ceață,Sculptez icoane unde plâng părinții,mi-e cântecul la nemurire viațăȘi-n urma mea sapă morminte sfinții.

mi-e zborul mult prea des curmat de vânt,Căci nu mereu și vântul îmi înțelege rostul,Făcută sunt dintr-un păcat de rând,Dar în păcatul de-a iubi eu îmi înec anostul.

eu sunt o apă vie, doar eu nădejdi renasc,Tăcut suspin când moare în noi ultima zi,Viforul vieții mele m-a rupt precum un vreascȘi mor, renasc prin gânduri, mereu pentru-a iubi.

eu urlu precum lupii când mi se fură vise,apoi le-adun frumos, fărâmă cu fărâmă,Pe culmile durerii disper la porți închise,Dar nu mi-e hău cărarea ce-n urma mea se curmă.

Luminiţa Amarie 19

Și ce să fac eu azi cu bucuria goalăÎn care nu mai pot nicicum să mă găsesc?mi-e sufletul un nufăr crescut în lut și smoalăȘi rostul meu rămâne „să scriu și să iubesc“.


noi vom rămâne taina

eu voi pleca, tu vei rămâne trist,apoi în urma mea va plânge Cerul,Cu tine am simțit că sunt, nu doar exist,Pe trupul meu bătrân ai scris eterul.

eu voi ucide șoapte nerostite,Tu-nstrăinat de tot ai să rămâi,În mine vor muri tăcerile smeriteȘi-n nopți mă voi simți a nimănui.

Tu vei zâmbi domol și pur, din suflet,Și nimeni nu va ști ce taine-ascunzi,În pieptul meu din dor o să se nască plânset,Privirea-mi va rămâne în ochii tăi plăpânzi.

Pe buze rapsodii și cântecul tristețiieu voi purta mereu, de-atunci de când te-ai dusun ritual din lacrimi la ora diminețiiPrin ochii mei sălbătici doar tu rouă ai pus.

Tu te vei întreba de ce-am plecat,Dar n-ai să știi că am rămas prin tine,ai să te minți crezând că am uitatCe uragan și foc ai semănat prin mine.

Luminiţa Amarie 21

Tu vei ofta la ceas de ananghie,Când totul va părea că se dărâmă,Doar vocea mea-ți va fi o bucurieȘi ai să mă aduni fărâmă cu fărâmă.

Vor veni zile când nu vom mai știPe care drum am vrut să alergăm,eu știu că tu tăcut, dar sfânt mă vei iubi,Tăcând nedumeriri știam să împăcăm.

Vei asculta un cântec despre noi,Vei suspina, iar eu te voi simți cum plângi.numai prin vise-n gând vom mai dansa prin ploi,La mine doar prin nori și vânt ai să ajungi.

eu am plecat sau tu, nici nu mai știu,Știu doar că am rămas, trăim prin noi Și o să ne întoarcem, cu dor într-un târziu,Să ne iubim în taină prin nopți cu vânt și ploi.


ritualul unei nopți de mai

La lumina lămpii vechi, transformându-ne în umbre,

În unduirea flăcării să fim ritm de foc pe pereții unei făclii,

Pe marginea unui val și pe mal să ne privească îngerii,

Pe culmea unui șuierat de tren și aripa unei libelule imperiale,

În cămara unei vieți,

Pe un rug făcut din clinchet de clopoțel la noaptea dintre ani,

Pe marginea unui Testament cu miros de grâu și țărână arsă,

Pe aburul ce plutește din respirația unui nor de foc,

Pe o plajă părăsită pândiți de felinarele albastre,

În podul cu fân proaspăt cosit și-n dangătul tălăngii unui miel,

În noaptea nunții, într-un câmp pictat cu culori de foc,

Într-o colivie de fier topindu-se și porumbelul alb să ne voaleze,

Luminiţa Amarie 23

În sângele unui mac, în donița unei fecioare, în pomenirea unui înger și în țintirim,

În nebunia cearșafului violaceu.

Blana de urs

FocPloaieLuminăÎntuneric Colb de steleurletul lupuluiSălbăticie VulcanicFloralCarnalastralTotalFresca mănăstirii din deșert

mai ții minte plânsetul Sfintei din cimitir?


Te vreau încă un timp

Ce drag îmi ești azi tu, suflet de vin,Precum o podgorie de pelin,

Să te primesc precum o-mpărtășanie,Să-mi fii în noaptea judecății o spovedanie.

Vin îngeri să se mire și plâng lacrimi de foc Și din cenușa vremii ei m-ar clădi la loc.

Ocean de plânset negru și albastrumi-e sufletul pleșuv de alabastru.

Crepusculul făcut din sânge de borealămi-aduce-n gând tăișuri de cerneală

Cu care te scriam pe aripa de vânt Crezând că dintr-o pată se naște un cuvânt.

Vin muze să te-mbie la iubitȘi pictori te pictează ca pe-un mit.

O nimfă te dansează în adânc,Sirenele-ți zâmbesc și-ți fac din ochiul stâng,

Luminiţa Amarie 25

Vin scriitori la poartă, te caută în teacă,Ca să te afle – un mut te strigă-n vechea greacă.

eu sunt așa pustie, te vreau încă un timp,apoi din nemurire să-ți pun la creștet nimb.


Visătoria unui fluture inelat

am visat un vis făcut din flori de vânt (devoalarea),

un prunc din mătase plângea în curtea ploii (rodul),

Copacii de fum înfloreau ca-n ziua de Florii (răchita merge pe ape),

un drum noroios mângâia nuferii (fantoma de stuf ),

mama își ștergea fruntea de atâta sfințenie (pâine și sare),

Pe poteca de tămâie o bufniță sculpta întunericul (punctul culminant),

Vrăjitoarea pictează fumul pe fundul pocalului cu vipere(ateu cu steagul alb),

am visat un fluture orfan cerșind o mângâiere (tu încă dormi),

am visat că visam (himeră lunatică).

Luminiţa Amarie 27

Sunt eu

Sunt îngerul ce-ți doarme sfânt pe cruce,O cruce ce o duci sau poate ce te duce,Sunt ziua ta, o zi de primăvară,apoi sunt un amurg târziu în vară.

Sunt fluture albastru ce-ți stă plăpând pe pântec,Sunt simfonia verii și-a glasului tău cântec,Sunt câmp de sânziene, hoarde de păpădii,apoi sunt o icoană în munții inimii.

Sunt lacrima ce-ţi pune roz în pal obrazul,Sunt purul crinului ce-ți îmblânzește ochii ca topazul,Sunt aburul cu care din glas mă amețeștiŞi-apoi sunt o tăcere, un gând ce nu-l rostești.

Sunt curcubeu în păru-ți de castan,Sunt anotimpul vieții, la fericiri te-nham,Sunt o chitară veche uitată pe un mal,Sunt numai o copilă, te am ca ideal.

Sunt azi o ctitorie de flori și de izbânzi,Sunt primul pas timid în lumea de flămânzi.mă doare lupta dusă cu tristul val al vieții,Sunt umbra ta şi-aș vrea s-alung mitul tristeții.


Sunt tot ce vrei și ce aș vrea să-ți fiu,Sunt o vioară ce te cântă în târziu,Sunt o fântână vie și tu mă bei cu dor,Sunt eu, sunt doar un suflet, un suflet călător.

Luminiţa Amarie 29

Păcatul macilor

e mândru azi lanul de maci ce-mi crește-n suflet,albinele roiesc, pe chip se naște-un zâmbet,Cămașa mea-i țesută din macul sângeriu,Obrajii ard frumos și duc spre purpuriu.

atâta frumusețe de mult n-am mai văzut, Îmi cântă macii azi un cântec de trecut.mă văd ca o crăiasă, pe buze port mândrie,De-atâta roșu-n cer e veselie.

Când vântul îi adie, cu-atâta dor se-nclină,La frumusețea lor mă simt ca o ruină.Parcă de-atâta jale îți vine să și plângiȘi urme de tristețe din suflet să-ți alungi.

iubitul meu, cu gura ta dulce ca de mac,În câmp de maci și foc azi vreau să te împac.ne fie macul tainic precum e un altar,Tu vinul lui, sfințire, tăria unui dar..

Îți cânt de dor cu macii, te-mbii și te slăvesc,Se miră toți în taină cât pot să te-ndrăgesc.ne îmbătăm cu vinul de flori de mac uscat,iar lanul macilor ne este tainic pat.


roza de vânt

Cu mâna ta sub tâmplă să mă privești dormindȘi nu că mi-ar fi somn, ci doar de fericire.Când ochii îi deschid, te contemplez scriindPe chipul meu cu roze cuvântul de safire.

Să-ți fac un nimb de trandafir din ceața fumegândă,Să îmi așterni picioarelor neted petal covor,Tu să rămâi în mine, atât sunt de flămândă,Ca fulgul să mă simți, pe piept plutind ușor.

De-ar fi să pleci, în vene să strige uraganeȘi miri să moară-n cer de rămân fără tine.În inimă și-n visuri să nu-mi faci rătăcane,Din vânt îți fac eternul de-ai să adii prin mine.

Pe trupul ud de fum să-mi fii tu nimitez,În ochii astrelor să te pot impregna,Pe-un șevalet ca orbul beat să te pictezȘi vântul cu miros de roză să fie muza mea.

Într-un deșert, pe-o dună, să ne clădim castele,Tu să m-aduni în crâsnic din nisip,Tot vântul să te-aducă prin gândurile meleȘi din parfum de roză încet să mă-nfirip.

Luminiţa Amarie 31

În roza vântului să fim metamorfozăZburând spre puncte intercardinale din fiori,Să te sărut demonic, să-ți fac apoteozăȘi stări primordiale sculptăm zidind în nori.

Să nu mă lași cu dor în vânt ucigător,Căci sfinți vor blestema și îngerii trădați,Te vor anihila cu spin nimicitor,Dorința mea-i să fim rozei de vânt argați.

În palma ta încet eu mă voi încropiCând aurora blândă dansează-n necuvânt.Cenușa dimineții mi te va dăruiÎn nopțile vântoase să facem jurământ.

Din roua vântului nu-ți face iataganeȘi nu-mi cresta cu ea zborul molcom cernut,Doar mie tu îmi ești lumină la icoane,ești punctul cardinal, ești roza mea de vânt.


mi-e sufletul

mi-e sufletul uscat precum câmpiaCe arde în văpaia unei veri,mi-e sufletul bătrân și nins ca gliaCe părăsită se usucă în tăceri.

mi-e sufletul atât de trist și gol,În van îl mint că își va reveni,m-am săturat să joc același rol,mi-e sufletul sărac, dar robul inimii.

mi-e sufletul trădat de oameni reciCe i-am iubit mai mult decât pe mine,arid cum e câmpia în toiul verii seci,Ca o comoară ce-i uitată sub ruine.

mi-e sufletul pătat de jurăminte,De cei ce am crezut că mă iubeau,mi-e sufletul azi lutul din morminte,Precum pelinul ce de vieți îl beau.

Precum o moară care se învârteLa vântul ce crestează răni adânci,Din inimă la toți le-am fost o curte,Tot ei m-au aruncat și mi-au dat brânci.

Luminiţa Amarie 33

mi-e sufletul bolnav de-atâta curăție,aș vrea să pot seca și să mă mint,am fost precum o odă cântată la beție,acum în hanul nopții beau absint.

mi-e sufletul naiv precum un pruncȘi rabdă nedreptăți cu vitejie,Dar parc-aș vrea în hău să îl arunc,Căci e distrus de atâta nebunie.

mi-e sufletul acum pe eșafod,Călău îmi este felul în care am simțit,mă duc încet spre veșnicul prăpăd,acesta este prețul la tot ce am iubit.

mi-e sufletul uscat ca frunza-n vânt,Precum o toamnă tristă, sângerândă,Dar azi încă mai cred în necuvântȘi spre altă iubire merg plăpândă.

Va fi sufletul meu o zdreanță vie,Dar voi iubi cât pot de mult simțirea,Căci doar iubirea poate să ne-nvieȘi tot iubirea ne aduce nemurirea.

mi-e sufletul cenușa dusă-n zare,mă tot dizolv în aer și în cânt,mi-e sufletul de-o castitate caremi-aduce tot pe aripa de vânt.


atât mai am, un suflet ce-i uscat,Dar tot din el îmi fac împărăție,mi-e sufletul curat și fără de păcat,mi-e sufletul de foc, o flacără ce-i vie.

Luminiţa Amarie 35

iubiri la umbră de salcâm

m-ai dezbrăcat de temeri precum de orice tihnă,De când te-am întâlnit, eu nu mai am odihnă.La umbra de salcâmi, azi, într-o zi ploioasă,Te simt cum mă iubești și mă cred iar acasă.

Și vreau să te alint, să-ți fiu o bucurie,S-adormi pe brațul meu – tăcuta-mpărăție,Să simți în pieptul tău crescând tulpini de fum,Să fiu eu muza ta, tu gelos pe salcâm.

Să te sărut cu foc, aşa cum eu mai ştiu,Să-ți fac culcuș în lut, tu mie vizitiu,Să mă respiri încet, nebun ca un păgân,eu să te-ademenesc cu floarea de salcâm.

Să te dezbrac de-orice cămașă de trecut,Să te îmbrac cu mine și să-ți fiu așternut,Trupul sub clar de lună, dormind pe pat de ulm,Te-nchid în a mea dună și-n izul de salcâm.

În păr să-ți înfloresc, din mine tu să beiO miere de salcâm cu gust lasciv de tei,Să te-ndrăgesc o viață, al pașilor tăi drum,iubindu-te mereu la umbră de salcâm.


definiția tandreței

Te port în mine, auzi cum gândul meu îți mângâie tăcerea?melodia asta veche mă face să tresalt, aș vrea să-ți sărut umărul drept.

ai văzut umbra buzelor mele pe genele tale?Vino, reazemă-ți capul pe genunchii mei, Doamne,

văd îngerul ce-ți răsfiră părul!

iartă-mă că împart cu vântul trandafiriul obrajilor mei,știi doar cât pot iubi.

Credeam că departe de tine timpul poate să-mi dăruiască onouă diademă din sânge de pelin cu care să-ți otrăvesc amintirea.

Sunt azi o lacrimă ce vibrează în pumnul unui fulg,atinge-mi porii și închide fereastra, vreau să fim roua nopții

ce abia începe.

Vezi steaua ce ne privește prin ochii orologiuluiagățat în pieptul libelulei?

Dezgolește-mă, apoi îmbracă-te cu mine la jumătate de suspin.

Simți cum îți scriu numele cu vârful limbii pe glezna dreaptă?

Dacă vii, vino noaptea, să auzim amândoi cum zboară timpul

Luminiţa Amarie 37

prin urechile acului pe care facem dragoste,

apoi, dacă ziua mă vei râvni, acoperă-mi candelade ceară cu o șoaptă și îngenunchează-mi-te.

Vezi cum caișii își sărută pudoarea?

Dacă vei simți că mă pierzi, să mă cauți în locul unde s-a născut simplitatea,

Te voi sfâșia cu vâltoarea bunătății sufletul meu să poți zbura.

Știi ce e tandrețea?atunci când fiul tău îți spune: nu fi trist! (...)


Fericirea

„Prietenia este tipul de dragostepe care ne închipuim că o trăiesc îngerii.“

C. S. Lewis

Fericirea, o mărgea de cristal pe fundul unei mlaștini (un nufăr de nea).

Fericirea e atunci când te ții de mână cu un omși-n palma ta îi simți bătăile inimii.

Fericirea e ca o lacrimă, apare din foc, coboară pe buze,apoi în inimă,

în sinea eimoare unde se naște.

Fericirea e utopia unui pesimist,enigma filosofilor.

Fericirea e cunoașterea adevărului.

Fericirea e primul pas al copilului tăuși ridurile ce-ți apar în colțul gurii (zâmbetul).

Fericirea e sticla de plastic umplută cu prundcu care mă jucam copil fiind (simplitate).

Luminiţa Amarie 39

Fericirea e atunci când am îmbrăcat rochia mamei de mireasă.

Fericirea e o durere atât de adâncăîncât nu o mai simți dureros (purifică).

Fericirea e clipa furată unei secunde în preajma unui om drag.

Fericirea e un bob de grâu din care gustă întreaga omenire.

Fericirea e singurul lucru după care alergăm cu aviditateo viață, fără să ne dăm seama că-l avem înăuntrul nostru.

Fericirea e zâmbetul unui om pentru care am vărsa toate lacrimile.

Fericirea e atunci când simți bucuria celor de lângă tine,e darul făcut din dragoste și din bunătate.

Fericirea e simplitate.

Fericirea e dansul în ploaie și sărutul cu nasul înghețat.

Fericirea e un pahar de vin și o noapte de dragoste.

Fericirea poate fi un da.Fericirea poate fi un nu.

Fericirea e acel „te iubesc“ niciodată rostitdin teama de a nu-i curma puritatea.

Fericirea nu poartă tocuri înalte,


așa ne place să credem (proverbul cu Vulpea).

Fericirea e singurul sentiment care durează puțin,dar zidește în tine veșnicia.

Fericirea e mâna mamei pe creștet și sfânta ei demnitate.

Fericirea e în doi (întregul).

Fericirea e făcută din tristeți.

Luminiţa Amarie 41

cel mai frumos abis

iubitul meu, ești ca un cânt de tină,Precum se plimbă norul pe fruntea mea senină,ești ca o jumătate de firesc,Te întregește felul nelumesc.

Bărbat, îmi ești văpaie, amurg ignicolor,mă porți în podul palmei, ești albie de dor.iubitul meu, sfânt scris în calendar,ești neatins zenit, îmi ești agheasmatar.

Prăpastie și abis care m-a înghițit,Cea mai adâncă rană care m-a înrobit,ești ca o veste-adusă când soarele răsare,Cel mai imens catarg uitat pe cer, în mare.

Bărbatul meu cu graiul înțeleptmi-e dor de tine și mă sting încet.un alt poem îți scriu cu lacrimi și ardoare,ești cel mai frumos abis, îmi ești argilizare.


dezlegare

Tu ești al meu, de mult, nu știi?Te strig cu Dumnezeu prin versuri și stihii.

Te așteptam, te cânt, te scriu pe foi de crin,Te îmbrac apoi în veșnicie de măslin.

Îți fac un drum păzit de meri și tei,Sunt eu orice jăratec în suflet de șporhei.

Ți-aș săruta gura precum o fragă blândă,Să-ți intru adânc în suflet ca vârful de sălângă.

Ți-aş face pat din fân abia cosit,Te-aș înveli în mirul târnosit.

Tu ești al meu, te am, m-ai cucerit,azi nu mai sunt un suflet sastisit.

Sunt blândă ca un pâlc de flori de câmp,Ca rugăciunea Lunii la cer îngenunchind.

Te am, mă ții în podul palmei, suflul ți-l stăpânesc,Dumnezeu îmi dă aripi să nu mai pustnicesc.

Luminiţa Amarie 43

descriere

Cred că pot începe să mă scriu în palma ta,Să fie oare un poem?

nu mai vreau nimic,am gustat din tine și sunt întreagă acum,

Îmi văd umbra schingiuită în culoarea ochilor tăiși mă întreb de ce e rătăcită?

Licoarea asta mă ține ursuz, cu gândul la humaîn care mă jucam acum o veșnicie.

mă întreb, totuși, Olimpul nu e în pădurea cu mesteceni?

Sunt parcă prea aici, de ce mă mistuie soarele pietrelor?iubesc, iubesc chiar și felul ăsta al meu de-a iubi.

Baudelaire știa ce știa (Fleurs du mal),nu mă satur de nimic, dar mă plictisesc de nesațietatea mea.

Cred, acum, că între mine și ceilalți e doar o diferență,eu nu caut fericirea, ea mă bântuie.

Singurul meu păcat e că iubesc tot și prea mult, chiar și (ne)iubirea,Îmi imaginez mereu sfârșitul, chiar și în cel mai neînsemnat gând.


Ce tragic e fiecare sentiment!

măcar firul de iarbă nu va seca în veci, aș vrea să-i semăn,De asta iubesc ploaia și despărțirile.

În fața oglinzii, odată râdeam să văd cine sunt,acum nu mai am oglinzi, doar lumina îmi hărțuiește întunericul.

râd rar și las în urma mea un râs greu.

Singurul lucru care nu m-a înșelat sunt cărțile (cuvintele ucid).Pe o bucată de pământ doar eu și furnicile – așa îmi văd copilăria.

Câteodată simt încă mâinile tale pe mine, parcă nu mi-e frig.

Cum putrezesc cuvintele spuse mințind!

Sunt un om împlinit - cred în numărul ce-l port la pantofi și în tăcere,

nu regret nimic dacă mă uit în trecut,poate doar că prezentul încă mă are prizonieră.

mereu mi-a plăcut cuvântul Postum.

Pace pe pământ va fi doar între albine și furnici,Suntem niște flămânzi ce luptă amnezic.

Vreau doar, după o noapte cu tine, când mă ridic, să văd în pat bătăile de aripă ale îngerului în care m-ai transformat.

Luminiţa Amarie 45

Între mine și umbră să fie un diastem.

De când am spus că iubescvăd fecunditate și în bălăriile care îmi înfrunzesc pe tălpi.

De multe ori am vrut să-ți bat în piroane strigătul.

Sunt întreagă atunci când citesc pe pieptul tău carnalitatea unei nopți nedormite.

Singurul lucru ce mă mai face să tresalte că nu te-aș pierde niciodată,

eu, care m-am obișnuit cu moartea.

iubitule, ți-am scris o carte, sunt în ea, cred, hieroglifeși pete mari de tăcere.

Știu că ești aici acum, dar noi suntem deja una cu umbra care se dizolvă pe tavan,

Plămădiți în cupola unei secte.

Ce frumos ești când dormi, perna se scaldăîn zvâcnetul tâmplelor tale,

Plutim în cioburi de oglinzi,O parte din noi a rămas în lumina oglinzii

în care îmi privesc singurătatea.

râd fără să știu dacă sunt eu.


Îți sunt nucleu

Sunt eu, iubirea ta de-un an, de-o zi, de-o vară,Sunt eu, coroana de tămâie milenară.Știi cât te-am așteptat în nopțile târziiSă-mi fii îngenuncherea inimii?

Sunt eu, izvorul ce te-nalță spre nadir,Geamătul sfintei care plânge-n cimitir,Candid te iau, te țin pe brațul meu senin,Îți scriu cu dor pe frunte cel mai frumos destin.

Sunt simfonia veche a unei nopți de mai,Tot eu și poarta care deschide drum spre rai.Sărută-mă odată, căci gura mi-a secat,iubește-mă pe câmp, la umbră de muscat.

Sunt eu, mitropolia unde te spovedești,În inima scripturii văd cum te dezgolești.Sunt eu, păcatul crunt, pe care îl plătești,O viață nu-ți ajunge să poți să izbăvești.

Sunt cuib de greieraș sub perna unde dormi,O perlă de lumină zidită în atomi,iubirea mea, sunt eu, femeia de lumină,un gând de lut tăcut cu buze de carmină.

Luminiţa Amarie 47

Sunt lacrima curată, al peșterii proteu,Sunt chinul dulce, veșnic, veșmânt de-arhiereu.am mână de tăun, trup de cameleon,Te-nvălui răscolind precum un acvilon.Sunt eu,Îți sunt nucleu.


iubește-mă

iubește-mă acum, aici, odată,apoi, când marea moare peste noi,Să fim chiar spuma ei învolburată,Să nu ne-ntoarcem în veci înapoi.

iubește-mă acum, pe malul mării,Să simtă țărmul marea de dorință,Să dăm și stânci și pescăruși uităriiȘi fă-mi din răsuflarea ta pe veci temniță.

iubește-mă acum pe vârf de munteS-auzi cum apa cântă-ncetișorȘi, goală de păcat, sărută-mă pe frunte,Să-ți fiu iubită-n murmur de izvor.

iubește-mă în inimă de stâncăȘi sacadat să-ți bată inima,Îngroapă-mă-n vâltoarea ta adâncă,Spunându-ți nu, să știi că-nseamnă da.

iubește-mă acum la tine-n luncăS-aud cum iarba crește-n noi ușor,Îmbracă-mă-n adoarea ta, poruncăSă-ți ard mocnit în piept cu foc de dor.

Luminiţa Amarie 49

iubește-mă acum în podul tinzii,Să mă săruți prin colb și fluturi verzi,Să ne privească goi doar ochii grinziiȘi-albinele să ne cârtească prin livezi.

iubește-mă frumos într-o grădină,Să simt miros de lut și de mohor,În tine să răsar ca o tulpinăȘi să mă torci cu foc ca pe-un fuior.

iubește-mă acum în ceasul nopții,În patul nost’ făcut din flori și maciSă auzim cum fură șoapte hoțiiȘi-apoi la ochii lunii să mă-mpaci.

iubește-mă acum, zburând, nătâng, cu jale,Să-ți fiu în pumn golașă și caldă ca o stea,Să nu ne iasă nici o punte-n cale,Să-ți fiu pe piele ca un fulg de nea.

iubește-mă o viață fără vinăȘi chiar nemoarte eu să îți rămân,numește-mă femeie de lumină,iar eu, inimii mele, să te numesc stăpân.


Te privesc

Te privesc uneori când dormi, aș vrea să mă evapor peste tine,să simt cum îți pulsează gândul în vis.

Te privesc, când spui că mă iubești, tac, tac adânc, colosal, tăcerea mea e cel mai sfânt da.

Te privesc, te miros, te ascult, te învălui, sunt în fiecare por, dar ce frumoasă sunt eu când mă înalți în ochii luminii.

Te privesc, ți-e frig, te-aș îmbrăca în cele mai nobile cuvinte,tu bărbat făcut din apă vie.

Te privesc de departe și zarea mi-e tovarășă de suferință, urăsc să te împart cu ea.

Te privesc uneori când ești pierdut, Doamne cât ești de mărețregăsit în ochii sufletului meu!

Te privesc prin ochii tuturor femeilor, gelozia mă strânge de mâini, de piept, îmi taie respirația,

cu ce-am greșit să te împart cu muritorii?

Privesc lumina ta, lumina ce o porți pe chip a iluminat întunericul celor mai adânci taine, acolo m-ai găsit.

Luminiţa Amarie 51

Te privesc uneori prin fereastra frunzei unui mesteacăn trist, s-ar spune că el te-a inventat (ești o boemă).

Te privesc astă după-amiază frugală de noi și mă saturăexistența ta zidită în cele mai adânci colțuri din mine.

Te privesc, ești ubicuu, penetrezi în fiecare celulă a firelor de nisipce-mi înfloresc pe trup, în fiecare ierarhie, protoiereul unei stânci.

Te privesc, mă privești, ochii mei ar fi goi fără paceacu care mă iubești azi, vast imperiu de polen!

Știi, iubitule, te privesc cu atâta pudism, mă dezbraci de orice gând,suspin, potop de cuvinte nerostite (un nud de lacrimă).

Te privesc cum se privesc doi nevăzătoriîntr-o lume plină de vedenii.


noaptea dăruirii

S-au stins luminile și cerul ne mângâie trupurile ce se înfioară floral (acropetal).

Cerul, dragostea mea, cerul ne cunună și steleleîmi duc trena (miri în carul mare).

Patul nostru făcut din flori de mac, salcâm și albăstrelene unește făcând din noi o istorie (definitiv).

mă privești fulgerător, dorința gândului tău a penetratfiecare bătaie a inimii mele (abis îmbrăcat în albastru).

Te rog, stinge lumina, lasă felinarele din gara asta părăsităsă ne mângâie (ești gelos pe lumina ce-mi atinge porii).

Încet, calm, lin, vulcanic, suflul tău face rochia mea să zboare pearipile fluturelui albastru ce-mi păzea pântecul (puntea de ceară).

iubitul meu făcut din ruga unei sfinte la picioarele lui Dumnezeu,ești frumos ca o duminică îmbrăcată în plânsul

unui prunc (cast și nevinovat).

Începe-mă din colțul în care Dumnezeu și-a făcut casă, acolo te aștept (în inima cerului).

Luminiţa Amarie 53

Prinde-mă de brâu și, în vâltoarea unei făclii ce arde în munții careți se zbat în tâmple, sărută-mă (căprioara neagră se vrea femeie).

Pe pielea mea simt cum înfloresc crinii roz, pulsul meu e în tine,mă înalți, mă cobori, îți faci drum pe coapsa mea (sunt o icoană).

Țipăt, zvâcnet, durere, geamătul unei feline și bătaia inimiide greier, cel mai senzual început de suspin (ritual carnal).

Febră, iederă pe pereții inimii, suntem o clipă unită cu un singur destin (apogeu milenar).

Fum de țigară, vin sângeriu și umbre ce fac dragoste proiectatepe un cearșaf violaceu din curcubeul nopții (sublimul facerii).

Liniște, doi îngeri se iubesc.


Acatistierul unei nopți de duminică

Buzele tale au gustul unui fruct sălbatic(măceș, agrișă, poate răchițele).

ești cel mai senzual dans în ploaie (ventuză iubind norii).

Orhideea neagră se plimbă prin părul tău (mândria abanosului).

răsura îți înflorește pe trup, în obraji și brâu(supliciul unei patimi florale).

Plutești deasupra curcubeului cu care sunt îmbrăcată(voal de abur pe umeri).

Te adulmec și mirosul de sălcioară mă îmbată (extazul câmpiei).

Credeam că mă pot umple de tine privindu-te, potoli ascultându-ți gândul (crezul unui proscris).

mi-aș dori să nu fiu muritor (patul din flori-de-paie).

Sunt continuarea eu-lui tău (locul unde-un râu iubește pământul).

Dacă nu te-aș iubi, ce-ar fi salcâmii fără miere? (trandafiri ratați)

Luminiţa Amarie 55

Dacă nu m-ai iubi, ce-ar fi sufletul meu fără suflet?(aguda viermilor de mătase)

...apoi ipostaza unui fluture galben orb.

Taci, ascultă cum ne privește Dumnezeu(un înger ne sculptează din lumină).


Altfel nu

Te iubesc, altfel nu-ți scriam numele în inima Câmpiei și pe fruntea munților.

Te iubesc, altfel nu aș fi fost singură de lume și atât de plină de tine.

Te iubesc, altfel nu luptam cu muritorii să pot trăi cu tinepreț de o clipă nemurirea.

Te iubesc, altfel nu-ți făceam altar din renașterea timpului,din Primăvara mea (cea mai frumoasă de până acum).

Te iubesc, altfel nu eram în pace cu Dumnezeu și nu-ți dormeampe buze cu îngerii.

Te iubesc, altfel nu duceau toate trenurile din lume în garaunde doar tu și singurătatea îmi faceți cu mâna.

Te iubesc, altfel nu zămisleam în adâncul meu atâtea cuvintece încă nu știu să le rostesc.

Te iubesc, altfel nu ne-ar fi iubit Dumnezeu atât de mult.

Luminiţa Amarie 57

Te iubesc, altfel nu te invocam când pașii mei se înecau în lumină.

Te iubesc, altfel nu puteam să dăruiesc lumii sălbăticia unui înger și să te sculptez din lumina colii de hârtie.

Te iubesc, altfel nu te cântam în bătaia din inima clopotuluicare bate în munți.

Te iubesc, altfel nu aș fi putut să tac în fața tăcerii sărutatede șinele trenului în care vin spre noi milenii goale

fără o așa dragoste.

Te iubesc, altfel inima copacilor de hârtie pe care te scriunu mi s-ar fi jertfit.

Te iubesc, altfel hotarele nu s-ar fi transformat în strigătde orologii care bat la poarta sufletului meu.

Te iubesc, altfel nu mi-aș fi făcut templu din singurătateaîn care te-am găsit.

Te iubesc, altfel nu aș fi fost raza de luminăcare îți dezgolește întunericul.

Te iubesc, altfel nu aș fi putut lupta cu depărtareafăcându-mi din ea aproape.

Te iubesc cu flacăra unei flori de crin și cu dârjeniaunui fir de iarbă.


Te iubesc încât nu te vreau aici, te vreau acolo unde știu că ești.

Omniprezent, naiv, nemărginit, total, deliberat,

Simplu.

Luminiţa Amarie 59

Așteaptă-mă

Te scriu cu degete de ceară, tremur, am obosit să respir,

Privește cum doarme căprioara în brațele timpului.

Pe chipul meu a adormit, timp de o clipă, umbra unui visși un ac de lumină îmi sfioară chipul.

În leagănul făcut din iedera ce-mi împânzește pereții inimiio buburuză mi-a tatuat buzele tale.

Știi că numele tău mă face să tresalt și fioriimi se plimbă prin piept?

În spatele casei, în grădina cu magnolii, ploaia a făcut dragostecu țărâna din care suntem noi.

Vrei să fii continuarea ploii și eu pumnul de țărână?

noaptea asta, când orologiul va bate miezul nopții,voi fi eu îngerul care îți doarme pe buze.

mă lași să-ți dorm în podul palmei?

Înainte să plec, tu dormeai, ți-am scris pe spatecu vârful degetului mic toată frumusețea gustului nostru.


mai știi când mi-ai spus că ești în aburul de cafeaal fiecărei mele dimineți?

mă voi întoarce purtând rochia pe care tu o vei transformaîn respirație și apoi va zbura...

e dimineață, ești abur.

Luminiţa Amarie 61

Sunt urletul tăcerii

Sunt eu, pământul tău, auzi-mă, eu sunt,Sunt eu ca Phoenix, mor, renasc printr-un cuvânt,

Sunt eu, credința ta, ușa bisericii,Sunt bătaie de clopot adânc al inimii,

Sunt trup făcut din fum, sunt gândul ce-l visezi,năluca cea hoinară, iluzii ce creezi,

Sunt eu, firul de iarbă ce crește oțelit,Tot eu sunt toamna grea în care am rodit,

Sunt eu, nu vezi, amarnic, te chem și proclamezCu suflet de lumină și cânt de huhurez,

Sunt eu, sunt zvâcnet tandru din suflu așternut,Sunt eu, Fecioara tristă zămislită din lut,

Sunt eu, aici, răspunde-mi, mor vie-n dorul tău,ia-mă cu tine-odată, de nu m-arunc în hău,

Sunt orbul ce sculptează minunea surâzând,Sunt mutul ce te cântă prin margini de cuvânt,


Sunt ultimul cuvânt și ultima tăcere,meteahna unui sfânt în noaptea de-nviere,

Sunt cel mai trist imperiu făcut din stânci de scrum,Sunt eu, dar voi fi treacăt de nu m-auzi acum,

Sunt urletul tăcerii din noaptea cea dintâi,Sunt lacrimă și freamăt, nu mai pleca, rămâi,

Sunt colb, iubitul meu, rămân și azi ce-am fost,Sunt umbra unei lumi ce m-a ucis anost.

Luminiţa Amarie 63

mărturisire

Plâng cum plânge o vioară, suspin întrunind tăcerea,

Glasul tău și suflul meu sunt elegie închinată zănaticilor.

auzi cum bate inima în talpa piciorului unde te-am sărutat?

Știu un cântec care dacă l-am asculta am auzi nu doar cum plânge macul, am auzi cum geme un fulger.

am sădit în inima moldovei un mesteacăn, apoi m-am îndrăgostit de crucea ce o purta.

Pe spatele meu se plimbă o lacrimă de plumb.nu vrei să fii fluturele de var căruia să îi sărut lobul urechii?

mi-am săpat o fântână cu ciutură în suflet, îți potolesc setea de mine cu fântâna din cerul gurii.

În podul casei am văzut cel mai frumos fir de lumină, iubea colbul ce dansa în stuf.

Știi că vreau să zămislim un rod de lumină?

Luminiţa Amarie 65

Scriu pe coală de ceară o bătaie de aripi– mă visez cărăbuș să pot să-ți fiu singurătate

în nervura florilor de nuc.

Pe o margine de lac, la miezul nopții, două năluci încolăciteau atins diastema în același timp.

Te cer cu atâta frenezie încât Dumnezeu mi-a apărut în vis.ești blagoslovenia unei evanghelii la vreme de posadă.

Cum simte mama puiul, așa eu simtfiorii ce îți ating corzile inimii.

mărturisesc, acum, că te iubesc crâncen. De unde vii, unde-ai fost până-acum?

În apa care îmi umezea chipul și în închiderea pleoapelor, în locul în care se naște o lacrimă.


iubirea, lege nescrisă

Cea mai frumoasă poveste de dragoste trăită de un om e cea despre care nu vorbește niciodată,

O păstrează pentru el, nevrând să-i ia din inocență.Întâmplător, am iubit şi eu (...)

Fiecare om căruia îi spui că îl iubești îi dăruiești o parte din veșnicia ta,

Fiecare sărut e o atingere a lui Dumnezeu,

Fiecare lacrimă e un cuvânt prea adânc spre a putea fi rostit,Fiecare te iubesc e o rugăciune.

Când iubești ești prea frumos să vezi urâtul din nedreptăți,Când iubești ești lumină, radiezi,Fiecare zâmbet ce-l dăruiești face omenirea să te iubească mai mult.

Fiecare om care trece prin viața ta îți lasă o fărâmă de iubire,nu o lăsa să piară, din iubire fă iubire perpetuu,Fiecare om iubit de tine e o treaptă spre Dumnezeu,iubește oricând, orice, oricum.

Cea mai frumoasă declarație de dragoste e cea lipsităde cuvinte mărețe,

Luminiţa Amarie 67

Simplitatea iubirii constă în frumusețea ce ți se așază pe chip și în suflet.

Când iubești te iubesc toți,

iubirea e singurul lucru pentru care se merită să nu mori,Doar iubind poți învăța răbdarea,Doar răbdând poți iubi cutremurător de adânc.

Cea mai frumoasă poveste de dragoste nu se va scrie niciodată,nu există cuvinte.

iubirea e seva vieții.


eu te iubesc, nu-ți aparțin

nu mă iubi altfel decât eu sunt,Doar știi că sunt și apă, și pământ,iubește-mă haotic, știi că eunu aparțin decât lui Dumnezeu.

nu-ți fă din mine tot, nu mi te-nchin,De mă închizi împrăștii doar venin,nu-mi spune c-ai să mori dacă te las,nu vezi că mori încet și devii laș?

Ce să fac eu azi cu sângele tău?nu vezi că scriu imperii cu al meu?Ce e cu gândul tău bolnav, parșiv?mă obosește felu-ți maladiv!

Ce moarte, of, ce moarte îmi invoci?nu vezi că-n felul ăsta mă sufoci?unde-i bărbatul pe care l-am iubit?el nu e laș, nu e un poticnit!

De ce credeai că mă voi răzgândi?Tu crezi că eu cu frică pot iubi?!În ce cutie vrei să mă închizi?nu-ți aparțin, ce vorbe sterpe vinzi!

Luminiţa Amarie 69

Păcat că azi încă n-ai înțeles,nu sunt un tren pe care l-ai ales,Îmi aparțin doar mie, gândul tăuCum că mă ai te-nșală mult prea rău.

Pe mine, om de fum, mă poți aveaiubindu-mă cu libertatea mea,Degeaba vorbe seci arunci, că singur vei muri.De nu-mi vrei libertatea, chiar poți să nu mai fii!

nu știi tu oare că iubirea nu-i doar un simplu doi?Sunt liberă și niciodată nu-ți aparține-voi!acum te las, te las, m-ai năucit,mă tem că ce simțeam ai nimicit.


Te scriu și te descriu

acum, că dorul mă colindă și umbra dudului bătrân a dispărut, nu are rost să plângi (răstimpul),

am plecat către un drum fără ieșire, duce la noi, știu că mă aștepțila răscrucea cerului cu lacul negru (cărarea de pe pieptul tău).

Te văd trist, așa cum nu ai fost vreodată, buzele tale tremurândeîmi spun că tânjești după ritualul revederii,

nu te las, tu ești sclavul lanului de maci ce-mi arde spateleși înflorește în obraji.

iubește-mă acum, mâine polenul nostru va fi roua ce tremurăpe fruntea ta (cel mai pur trandafir sălbatic),

Plec, dar știi tu oare că drumurile pe care vin, drumurilepe care plec duc la tine? (o salcie iubește-un mal)

Spuneai că uitarea e cel mai tămăduitor leac, dar...departe de tine trupul meu se aseamănă unei epave

(lumina mea nu are întuneric).Dacă tu mă iubești, eu am aripi, dacă eu te iubesc, tu zbori

(ce-ar fi un zbor fără văzduh?).

Te-am desenat pe un val, erai adânc, albastru și de temut, o scoică ți-a sărutat glezna (pescărușul cârmuia dorința).

ai ales un drum pe care înaintea pașilor tăi un pictor l-a pictat


pe Dumnezeu pe pânză de păianjen într-un colț de floarede cais (respiri în proră).

acum, închide ochii, pe marginea drumului căptușitcu pete de lumină ia-mă de mână și taci (matca).

Te prețuiesc atât de mult nu pentru că iubesc iubirea, nu pentru că ești cel mai necontenit

izvor de dor (transhumanța la vreme de ananghie).

Pe cer norii fac punte pentru îngeri, cucuveaua și-a pierdut glasulși cailor le bate inima în amprenta copitelor de pe nisip.

nu fi trist că plec, fii fericit că mereu mă voi întoarce (sfidez legenda ulciorului).

Luminiţa Amarie 73

Gânduri cu gust de must și scorțișoară

Bat clopotele și un copil mă privește în ochi,Cel mai adânc și cel mai înalt abis.

Tu mai ai fantezii cu vântul în vârful spicelor de grâu?

Doi popândăi se joacă în porumb,Floarea-soarelui trage cu ochiul.

Încep să mă întreb care e diferența dintre un tunetși o bătaie de clopot?

Doar ambele se nasc în cer.

Ce frumoasă era bunica după o zi de muncă!acum mă întreb de ce bunicii nu au aripi (doar sunt îngeri)?

ieri mă plimbam prin parcul gândurilor mele,am văzut doi bătrâni ținându-se de mână,am plâns.

Prietenii mi-au spus să râd,Cum să fiu actor dacă nu mi-am învățat rolul?

După ce ai plecat am vrut să țip, dar lacrimile m-au înădușit(mut te iubesc).


acum popândăii dorm și floarea-soarelui nu mai are ochi.

Pe buze mi se plimbă un fior,În Septembrie ai gust de must.

Dacă nu m-ai iubi ca un nebun, eu te-aș ignora.Trăiește-mă!

De ce oamenii confundă orgoliul cu trufia,Demnitatea cu mândria,Dragostea cu proprietatea (nu avem definiții)?

mi-e frică să nu fii prea bun, bunătatea mă sperie.Într-o lume flămândă sunt obișnuită doar cu suferința și pierzania.

e inima ta cea care aleargă?Buzele mele sunt de lut, fiorul e sec.

miroși a scorțișoară,mereu m-au speriat viile (beția pământului).

mă amuză când îmi aduci elogii,nu știi că simplitatea poate cuceri imperii?

Cireșele roșii coapte sunt lacrimi de sânge(cât de mult plânge Dumnezeu),

Cireșele galbene sunt lacrimile soarelui.

Să fie bobul de grâu sculptat din sudoarea frunții lui iosif?

Luminiţa Amarie 75

iar bat clopotele, dar copilul privește în gol,Ochii mei nu mai sunt plini de tine.

Când dormi mi te destăinui (ce frumos taci!).

aș vrea să mă iubești în vie, să se coacă strugurii la căldura trupurilor noastre (frenezie de must),

Să-mi înfrunt frica și să adormim la lumina butucilor.

Închide ochii, clopotele bat, copilul sunt eu.


despărțirea

Cea mai tristă zi din viața mea a fost când te-am cunoscut, Căci odată cu întâlnirea vine și despărțirea.

elegie de frunze.

În porii mâinilor simt furnici care clădesc mușuroaie de bătăi ale inimii să mai pot trăi o clipă cu tine.

ai plecat și ai luat cu tine gândurile mele cu gust de must și scorțișoară,

Viile au ars, strugurii sunt veninoși, iar eu sunt o nălucă.

Pe buze port un semn de întrebare,mi l-ai desenat cu vârful degetului mic înainte să te evapori.

Ce cruntă e despărțirea (rupere de nori)!

Cu ce cuvinte să te aduc înapoi?(poeta din mine arde pe rugul tăcerii)

Te-ai făcut una cu beția fluturilor albaștri,

De ce s-a inventat cuvântul despărțire?

Luminiţa Amarie 77

Să țină de urât gărilor suspendate de umbre (cred).

ancora bărcii din trupul meu e crucificată în nori,erai cârmuitorul bătăilor inimii mele.

Dorul de tine erupe de pe umeri,Pe gât mi se perindă șerpuiri halucinante,Pe spate ghearele timpului îmi lasă răni,Cerul de pe umeri e acum jăratec,Pieptul mi-e torturat de lumină,Pe pântec fluturele de var a devenit omidă,Coapsele sunt candele fără ulei,Tălpile-mi sunt de cenușă,Din femeie de lumină sunt surogata unui prohod de inorogi.

De ce s-a inventat cuvântul întâlnire?Pentru a înlocui aburul locomotivelor ștanțate

cu respirația ta (poate).

Despărțirea e ca trandafirii de câmp (o întâlnire ratată).

Te-ai desprins de mine, erai tu continuitatea sfârșituluiunei întâlniri?

Ce-ar fi să începem iubirea cu despărțirea?


Am uitat să te uit

am uitat tot,nu mai știu drumul către rătăciri,

Dorința de a mă pierde s-a transformat în dor, apoi uitare (mint).

Corăbiile de simțiri ce le cârmuiam împreună astăzi s-au scufundat într-un ocean de lacrimi și ard,

Odată erai tu singurul fel de a fi eu.

am uitat cântecul nostru,mă doare glasul și doar tăcerea nu îmi e străină,Dar, totuși, cât de dureroase sunt cuvintele ce mi le bați în palme! am uitat chipul femeii care eram privindu-mă în oglindă,Chipul meu e atât de negru acum (doliul uitării)!

Ochii durerii,mâini muribunde,Genunchi sfărâmați,umerii nuzi,Tălpi care ard,

Ce tortură dulce-amăruie erau buzele tale!acum le-am uitat gustul și vibrez în lacune de atingeri.

Luminiţa Amarie 79

Credeam că fericirea e existența ta, acum o caut sub forma uitării.

Ce șireată e inima îndrăgostiților!

am uitat urma mâinilor tale pe pereții sufletului meu,

am uitat păcatul gurii flămânde de crinii ce-i port pe sâni,

am uitat pumnii tăi în care îmi strângeai genunchii ca pe două picături de miere,

am uitat seninătatea trupului meu gol plimbându-se lascivpe pieptul tău, unde îngerii țineau predici păcatelor

din care ne înfruptam,

am uitat atingerea ochilor tăi învăluindu-mi pudismul în eleganța unei lebede negre fecioară,

am uitat fluturii din palme care îmi șopteau secretele și reveriile tale,

am uitat culoarea obrajilor tăi când în diminețile frugale ne hrăneam cu dăruirea trupurilor preschimbate

într-un singur spirit,

am uitat prima noapte de dragoste și ultima de război,

am uitat miriștea care ardea de atâta dorință sărutând adierea geamătului nostru,

am uitat imaginea noastră proiectată pe peretele iatacului întunecat,


îmbrăcat în cioburi de lumină,

am uitat cum tremuram simțindu-ți răsuflarea pe gât,pe pântec, pe coapse și pe chip.

Cât de înrădăcinat în sevă mi-ai rămas!

iubitul meu, bărbat imaginat ca cel mai trainic nimb ce-l port pe creștet, nu te-am uitat,

Dar m-am uitat pe mine în tine,acolo am murit.m-am săturat să tot renasc,uită-te și tu (în mine).

Luminiţa Amarie 81

mi-e sufletul atât de greu

mi-e sufletul atâta de mâhnit, prea greu,Să plâng nu pot, să uit mă zbat mereu.

mi-e sufletul mai greu decât întreg pământul,nu are leac mai vrednic precum e necuvântul.

mi-e sufletul de absint și pelinPrecum e sfântul care plânge când mă-nchin.

mi-e sufletul ca o licoare slutăCe otrăvește gândul și nu se dă bătută.

mi-e sufletul ca aburul prea cenușiu și desPrecum o grotă sumbră și nu mai știu să ies.

mi-e sufletul ca norii care s-au răzbunat,nu poate să zidească fântâni într-un păcat.

mi-e sufletul de piatră, de prund și de granitPrecum tăria sfântă cu care te-am iubit.

mi-e sufletul de amintiri atât de stors și plin,Se-aseamănă cu o nălucă ce crede în destin.


mi-e sufletul amar, dar tare cum e vinul,Dulceața s-a mijit și este ca veninul.

mi-e sufletul cărunt, ridat ca un cărbune,Căci mi l-ai asuprit și mistuit rămâne.

mi-e sufletul de tine neasemuit de greuPrecum e vântul mut cântând pe Dumnezeu.

mi-e sufletul prea sec și fără ploaiePrecum o umbră nimicită de văpaie.

mi-e sufletul de versuri în cărți bătătorit,De-atâta scris și plâns în noapte am orbit.

mi-e sufletul cântat de oameni pe la hanuri,Făcut e din tăria de grâu ce zburdă-n lanuri.

mi-e sufletul de tine preaplin, pe veci cuprins,În mine ard doar flăcări ce lacrimi nu le-au stins.

Luminiţa Amarie 83

ce lume!

Ce lume, ce lume nebună!Ce oameni de plastic suntem!mă ia dar iubite de mână,În ciudă la toți să facem.

aruncă în gol rugăciunea,Se-nchină la bani și temeri,mințind își ascund goliciunea,rămân morți în ziua de ieri.

Ce ceasuri, ce ore frugaleDe-atingeri secate-n dureri!alegeri ne facem mortale,Căci nu mai cunoaștem tăceri.

Pe culme de doruri ajungem,Dar josul uităm c-am purtat,C-avem prea puțin ne tot plângem,Credința din noi a secat.

În ode ce plâng ne prefacem,Doar mila mai știm să stârnim,Din cântec uitat ne mai stoarcem,Trăind ne mințim că iubim.


Și plângem cerșind nemurirea,uităm că la ea n-avem dreptDecât dacă trăim iubireaCerând dreptul nostru la drept.

Ce zile, ce zile de lut!Ce timpuri păgâne trăim!Din frică ne facem un scut,mereu, dar mereu ne mințim.

ne ducem, ne ducem spre vale,Pași repezi spre fine zidim,Ca orbii ne plângem în caleCând viața în ochi o privim.

Veni-va, tot spun va veniSfârșitul crestat de dureri,Când viața din noi va muri,Străini ne vom stinge-n tăceri.

Ce lume, ce lume nebună!Ce trist ne trăim nebunia!iubite, mă ține de mână,În lume să-mi fii tu simbria.

ne-om pierde în lumea străină,Străini să fim noi de ce-i fad,uitând al ei gust de-absintinăun rai să ne facem din iad.

Luminiţa Amarie 85

Tată, ești sărbătoarea mea

Cu ochii triști, poate ai mei,Cu păr cărunt și zile obosite,Cu chipul blând, cu anii greiȘi mâini de sfânt muncite.

Cu pasul lin, dar mereu apăsat,Capul plecat, dar sufletul mai sus,Cu felul simplu și mereu curat,Doar tu în suflet pacea mi-ai adus.

m-ai învățat să tac, să iert mereu,Ce-nseamnă bunătatea și iubirea,m-ai învățat că doar muncind din greu,atunci putem atinge fericirea.

m-ai învățat credința, să fiu om,mi-ai arătat o cale, și uneori mai grea,mi-ai spus mereu că sunt precum un pom,Să fiu un om curat, să cred în Steaua mea.

Îți scriu acum o vorbă, e săracăȘi să mă ierți că poate mai greșesc,Doar chipul tău cel calm azi mă împacă,Tu știi, chiar de-ți spun rar, că te iubesc.


Departe tu nu vrei ca eu să fiu,acum, chiar de-s hotare, eu te îmbrățișez,O să mă-ntorc acasă-ntr-un târziuȘi capul pe-al tău umăr, din nou, să îl așez.

mi-ai spus că viața este trecătoare,Că noi ne trecem vag de nu iubim ceva,Tu, tată, îmi rămâi o sărbătoare,iar eu, femeie azi, rămân copila ta.

Luminiţa Amarie 87

nu vom muri aici

Și ne vom aminti plângândCă din iubiri te naști în gând,Și ne vom aminti zâmbindCă din dureri iubim trăind.

Și mâna peste ani să-mi ceriPrecum atunci, odată,Cu părul nins să fim ca ieri,Ca neaua de curate.

Să ne privim tăcut lumina,Să ne vedem trecutul,Să știm că va cădea cortina,Dar c-am plătit tributul.

Să auzim glasul gingașCopiilor ce-au fostȘi sunetul din ai lor pașiSă ne rămână rost.

Și ne vom aminti aleiȘi frunze ce mureau,Și părul meu floare de tei,Pașii tăi ce-mi vorbeau.


Vom tace apoi frumosȘi ne vom amintiTăceri, priviri în jos,un rost al inimii.

Vom râde-apoi cu dragCând amintiri de dorne-aduc cu zile în pragSfârșitul mai ușor.

Cu glasul stins, încet,Să mă întrebi: „Ți-e bine?“,iar dorul meu în pieptBătrân să urle-n tine.

Să ne-amintim și dansul,Și nopțile de foc,Timidă să-nvăț pasul,În tine să-mi fac loc.

iar trupul meu bătrân,Pribeag și obositDin tine tot păgânSă fie împlinit.

așa bătrâni și ninșiÎn brațe să mă ții,Cu ochi trecuți și stinșiÎn piept s-avem făclii.

Luminiţa Amarie 89

Fruntea să mi-o săruți,Să-mi spui: „Vezi, Doamna mea,anii noștri trecuți au însemnat ceva“.

iar eu încet, mereu, Cu grijă în privire,Să-ți spun: „Da, Domnul meu,Căci îmi rămâi iubire“.

apoi, încet, plecândPoate către sfârșit,Fără regrete-n gând,Știind că ne-am iubit.

Să nu mai spunem vorbe, nici moartea ne-nfioare,Să auzim cum fierbe iubirea ce nu moare.

Și-apoi ce va rămâneDin noi să fie pur,Căci dragostea n-apune,rămâne în azur.

Copiii noștri, poate,ei își vor amintiCă noi le-am fost dreptate Făcând din noapte zi.


Și când va bate ceasul, nu ora despărțirii,noi, spununând „bun-rămasul“,rămânem schit iubirii.

noi ne vom stinge-n ora aceeași amândoi,eu ție să-ți fiu prora,Tu – Domnul meu prin ploi.

Și dacă ne-am iubitaici numai o viață,un rost am împlinit,nu ne vom stinge-n ceață.

noi vom renaște-n ploaie,ne vom plimba pe-alei,În foc vom fi văpaieȘi ne vor plânge tei.

acum dar să plecăm,mai am doar o dorință –O oră să mai stăm,De este cu putință.

De mână să mă țiiCând orologiul bate,Tu viață să-mi rămâiȘi dincolo de moarte.

Luminiţa Amarie 91

Singurătatea

am învățat tăcerea precum o rugăciune,iar cărțile și toamna prieteni buni mi-au fost.am ascultat curajul, sunt omul fără nume, Sunt castă întru suflet precum o joi de post.

am adormit pe patul făcut din margareteCe le-a cules copilul ce veșnic îl credeam,am așteptat o viață și m-am făcut perete,Căci de prea multe ori mi s-a tăiat din ram.

În nopți fără de lună am scris numai poemeCu gândul că penelul ibovnic îmi va fi,Dar am rămas în noapte o carte de boeme,Penelul e penel, nicicum o nouă zi.

Singurătatea soră, apoi dușman de moarte,mi-a fost și aliat, de-o vreme mi-e simbrie,Singurătatea mea, virtute de păcate,imperiu de iluzii, abis și-mpărăție.


Strigătul răvășit al tăcerii

ascultă-mă pădure, o lume urlă-n mine,mă doare sufletul, sunt tristă ca un mărăcine,mă doare gândul, azi tot ce ating e sterp,alerg prin codrul tău călare pe un cal sirep.

Te strig cum Dumnezeu mă cheamă în stihiiPrin frunze, mucegai, prin orele târzii.auzi-mă, sunt stoarsă de păcate și sunt pură,mi-e foame, sete, frig, din tine fă-mi prescură.

au amuțit cocoșii în noaptea de-nviere,atât eram de seacă, îmi ești iluviere.Bocesc precum bătrânii, te chem prin procitire,Vino să mă-mplinești, să-mi fii abțiguire.

Doamne, te strig năprasnic, iar cerul candelabruSe-aseamănă cu-n înger, precum un cactus glabru.Întoarce-te odată, ajută-mă să simt,m-am săturat ca zilnic să beau licori de-absint.

Luminiţa Amarie 93

Lacrimile, dinții albi ai durerii

mă vezi frumoasă, îți zâmbesc cu dinții albi ai durerii,Spui că sunt blândă, te pot ucide cu atâta bunătate,

Îmi cumperi flori – de ce se ofilesc în oceanul alb, prea alb?(ce sărate sunt lacrimile) – mi-ai spus odată,

mă atingi cu culoarea ochilor tăi, mă doare atâta duioșie.De ce mi-ai înjunghiat puritatea?

Candid, lacrima mea de lut imită sărutul lui Brâncuși,Dinții durerii sfâșie mitul.

Știi ce mă doare? – Durerea mea nespălată de lut.

malefic te-am iubit!

În cămara mea întunecată, pe pereți, se văd goluri de luminăce sticlesc în lacrimile care se preling pe dinții durerii.

Dumnezeiesc te-am iubit!

Lacrimile sunt roua de pe fruntea îngerilorcare păcătuiesc în cer.

Fără lacrimi am fi doar sărați.


Cu lacrimi putem pluti în oceanul alb în care dinții durerii sfârtecă amintiri.

Știi care e frica mea cea mai atroce?

Că va veni ziua în care nu vor mai fi lacrimi și dinții albi vor sfâșia ariditatea unei dureri seci.

Luminiţa Amarie 95

Tabloul unei după-amieze fără tine

Te-aștept la gura ploii, la puntea dintre nopți,Când Dumnezeu se-nchină la legământ de bolți.

Te-aștept și pe uliță, la umbră de salcâmi,În astă după-amiază se sting în mine lumi.

În gara-nsingurată, un om cărunt și stinsadună amintiri și se închină-n plâns.

La casa părintească lumina-ntunecatămă mângâie pe creștet și mă mai nasc odată.

hulubii torc în pod și tata bate-o coasă,iar eu ca o copilă adun cerul în traistă.

un pui golaș făcut din pulbere de steleSe-nvârte-n jurul cloștii prin gardul de nuiele.

Se scutură cireșii, merii s-au scuturat,iar eu te tot aștept cu trupul nearat

Şi iarba creşte-n mine, e fânul de cosit,Vecia se sfârșește, tu încă n-ai venit.


Te-aștept în cearda veche, la masa de stejar,Cu gândul că doar vinul îneacă un hotar.

Luminiţa Amarie 97

În urma ta sunt astăzi pustiită

În urma ta înnebunesc coralii,Se sting decenii ninse de lumină,Pictez durerea noastră pe vitraliiȘi încă te aștept sub luna plină.

m-am poticnit în chipul unei harpeCe cântă lin tristețea unui vers,mi-e gura seacă și trupul de șarpe,Dansez în neguri negre un pas șters.

În urma ta s-au năpădit mileniiȘi seacă pân’ la os fântâna mea,Te-aș fi iubit, nu ani la rând, decenii,În schimb ți-aș fi cerut doar inima.

În urma ta azi nu mai e nici umbra,Secat-a tot și mă trezesc plângând,Cămara n-o înmiresmez cu ambraȘi stau închisă-n mine nopți la rând.

mi-e sufletul încovoiat, cambrez,Și părul și-a pierdut din străluciri,Ca o vioară tristă azi vibrezȘi tu mi te arăți în năluciri.


iubeam prea mult nătânga ta privire,mă aruncam mereu la pieptul tău,Dar ce să fac eu azi c-o amintireȘi cu poteci ce seamăn-a hârtău?

În urma ta nu am un rost pe lume,Beau vinul doar să simt un gust amar,nu pot mâhnirii azi să-i dau un numeȘi înec mințindu-mă tristețea în pahar.

Ce să-ți mai scriu acum străinul meu,Căci prea devreme te-ai înstrăinat,Să-ți fie viața lan cu flori mereu,Te îndrăgesc, dulcele meu păcat.

În urma ta rămân azi pustiită,mă doare glasul de atât tăcut,mă-ngenunchez la clipa fericităCe mi-ai redat-o, azi îmi ești trecut.

Luminiţa Amarie 99

războiul trupurilor care fac pace

Și știu că trebuia să ne privim în ochi mai mult,Să nu trădăm nimic și tu să fii aici acum,Dar drumurile noastre din nou cenușă s-au făcut,iar eu încet cu cerul în noapte trist apun.

Ce noi am împărțit a fost o dragoste de foc,amestecul de sânge ce l-am furat eternității,eram precum doi îngeri la jocul de noroc,Zâmbeam iubirii noastre precum divinității.

acea după-amiază, când ai decis să pleci,Puteam să o zidim în patul nostru sfânt,Dar ai plecat, eu azi am mâinile tot reciȘi să-mi astâmpăr dorul, te caut prin cuvânt.

acum te strig, te-aștept, mi te imaginez,Îmi amintesc și dansul ce noi l-am inventat.Precum o odă tristă, prin nori, te mai pictez,De ce te-ai dus atunci, de ce rămâi plecat?

am împărțit cu tine secrete ce doar vântul Știa și le păstra ca slujnic credincios,acum tot ce mai am e slova și pământulȘi timpul ce-mi vorbește precum un mincinos.


De ce mereu visez, spunându-mi c-ai să vii?De ce te tot aștept în gări ce-s părăsite?De ce-ai plecat atunci? Cât te iubeam tu știi (...)azi visele ce-am scris rămân neîmplinite.

acum în patul nostru doar umbra ta mai zace,mirosul tău îl simt, în brațe țin trecutul,Dorința mea-i războiul de trupuri ce fac pace,apoi din mângâieri făcându-și așternutul.

Doar eu te-aștept visând război ce-nseamnă pace,Să-ți fiu mereu lumina, pe frunte să-ți sporesc,Doar trupul meu pe-al tău mai știe să-l împace,Doar eu te-am înțeles, doar eu te mai iubesc.

Luminiţa Amarie 101

depărtarea

Se rupe pământul și chipul meu de lut devine cenușă,nu te pot cuprinde,Te văd, te simt, dar nu te mai pot atinge.Tu ai rămas la celălalt capăt de drum, cel care în urma noastră

s-a surpat.Cerul e ceea ce purtăm în ochi în fiecare zi,Când plângem, câte un strop din cer cade pe pământ,Se dizolvă pe chipul pietrelor care tremură în prăpastia

dintre cer și pământ (în vid tremură pietrele).Cât de departe sunt mâinile tale, le văd micșorate

de disperarea cu care despărțirile sfâșie apropierea.Odată îmi ardeau pe chip fiorii acum ard locurile

pe unde se perindă lacrimile.Din tot ce este fals, din lumea asta plină de noroi, singurul

adevăr e sfâșietoarea noastră depărtare.mai știi cum ne făceam din privirea noastră cel mai infinit infinit?acum din ochii mei privirea se scurge în mii de noduri sângerânde,nu am cui dărui blândețe,Simt cum depărtarea face din mine o zombie prin care se perindă

rafale de gânduri ce niciodată nu vor fi înfăptuite (regretul).Depărtarea e puntea dintre dragoste și amintiri,atât suntem de departe – te privesc în oglindă,Poate că suntem depărtați pentru că timpul a înțeles

că ne vom iubi pentru totdeauna.


mi-a spus odată Dumnezeu: iubește acum, mâine s-ar puteasă fii tu cel iubit,

iubește pe pământ, doar așa îți pot ține loc în Cer,Dar depărtarea, depărtarea nu e decât iluzie, e apropiere. ne îndepărtăm ca să ne apropiem mai mult,atât ești de departe încât îmi văd umbra lungindu-se

sub tălpile tale,am făcut din fiecare clipă lângă tine un ierbar,Îl deschid uneori,azi am deschis un loc gol, pusesem în loc de flori sfiorarea ta.ierbarul meu nu e doar pustiu și uscat,e una cu depărtarea,Îl țin în brațe, dar nu îl mai pot deschide,un ierbar de amintiri ferecat.așteaptă-mă, îndepărtează-mă și fă-ți din mine

locul în care se termină pământul,acolo mi te voi apropia și în ierbarul meu vor înflori mărăcinii

(florile neluate în seamă).Sunt o punte de ceară deasupra prăpastiei care leagă cerul de pământ,mă topesc, căci dedesubtul meu pietrele ard de atâta dor și lacrimi.O altă veșnicie se naște în depărtare,Să fie oare apropierea spiritelor noastre?Cred că tu ești de fapt libertate, Te voi putea oare îndura?Ce departe e sufletul meu [...] îl voi ajunge oare din urmă?Îndepărtează-te cât vrei – vreau doar să știi că cel îndepărtat

nu ești tu, e eul meu care continuă prin tine.


Lacrimi singuratice

Pe chipul unui înger gri, aproape cenușiu ca ochii cerului înnourat, niște broboane roșii, cred că e sânge, coboară.

Zboară și-n el plânge raza de lumină ce înainte era o notă muzicală din lira unui asfințit.

În drumul lui spre cer sângele devine lumină,apoi albastru.

Până pe pământ albastrul s-a dizolvat în aripi care nu se văd(oameni care iubesc).

eu scriu tăcerea, o lume de plastic inventează inimi fără bătăi de aripi.

ești frumos precum o lacrimă de înger ce-a păcătuit cu o stea căzătoare,

ea a murit.

acum e trist și lacrimile lui sunt de foc,e salahor la poarta durerii și nu are drept la lumină.

iadul e o grotă în raiul unui înger păcătos (nu are lumină și nu are lacrimi).


Curcubeul ce-ți arde în ochi e prea departe,Cum să inventez aproapele când tu ești în mine?

Cred că soarele îmi mistuie întunericul, ești apocaliptic ca eclipsa mării, acoperi întreg pământul cu ochii.

nu pleca, mai cântă-mi peste trup să fiu unduireaunei frunze chiar de-ar fi să mor în fiecare anotimp.

Ce drum lung duc frunzele, ca steaua căzătoare care a păcătuit!

Stelele căzătoare care păcătuiesc cu îngeri precum frunzele toamnei sunt lovite de pietre roșii, albastre,

apoi transparente (lacrimi condamnate la singurătate).

Tu să mă săruți și izbești de fulgerul ce-a îmblânzit marea,eu o să plâng stelele, îngerii, frunzele, cerul.

Sunt azi doar un vers nud, pribeag și introvertit.


Te-am așteptat

am fost acolo unde m-ai iubit,La umbra unui nor făcut din suflul tău pământenit,m-am așezat ca o copilă pe iarba necosităȘi am simțit mirosul tău pe pielea-mi aurită.

Dar unde oare te-ai ascuns, aievea îmi eraiÎn pașii cărui eu pierdut, prin ce colţuri de rai?am auzit cum luna plânge și stele-o grijesc,Dar nu ți-am auzit ecoul spunându-mi te iubesc.

Tu nici nu știi de când te caut, de când te-aștept plăpândă,ești roua pieptului vibrând, ești gura mea flămândă.Ți-am scris scrisori pe coji de nucă, ți-am mângâiat privireaCu mâna-mi caldă, cu penelul și cu nemărginirea.

Fântâna asta părăsită e ca sufletul meu,eu am venit să plâng cu cerul c-a mai murit un zeu,Îngăduit mi-a fost odată să pot să te privesc,Dar ceasul nostru a sunat, unde să te găsesc?

Să spun că ești o amintire ar fi fad, nefecund,Când tu respiri a mea simțire și îmi pulsezi în gând,Să uit că tu mi-ai fost totem și drum cioplit în slove,Că numai tu mi-ai şi zidit cătunul în alcove.


Să uit ar fi cel mai mârșav și mai murdar păcat,am fost acolo, dar în van plângând te-am așteptat.am fost şi-n câmpul nostru, câmpul de magnolii,Dar visul meu azi a rămas doar hrană pentru molii.

Știi, pașii mei pierduți au astăzi multe gânduri,Dar le rămâi cărarea, un drum făcut din rânduri,mă voi întoarce iar și am să te așteptPe-un drum făcut din versuri și lacrimi de poet.


Plouă fără tine

Și plouă, plouă infernal, des, mărunt, abisal și iar, și iar (renașterea).

La care fereastră să te mai aștept, la ceasul cărei dimineți, răscrucea cărei nopți tardive îmbrățișând doar tunete?

În care fulger să te topesc făcându-ți cer din corpul meu schilod fără atingerea ta? (plouă cu foc)

În lumina cearșafului roșiatec umbra ploii cenușiidesenează chemări.

unde ești, de ce nu-mi vii să împăcăm și ploaia?

Plouă acum torențial și aud cum ploaia se lovește de tavanul pe care te proiectez în zadar imaginându-mi că ești aici

(mă bântuie același gând de doi).

Ploaia să fie oare lacrimile îngerilor singuri?(ceața grizonată mă orbește)

Plouă fantastic cu astre de aur, sunt astăzi un roman uitat în ploaie,mă dizolv (împrăștii curcubeie daltoniene).


Plouă și eu mă nasc în ceasul dintre răsărit și aurora boreală(pe trupul meu înoată peștele austral).

Privesc tăcută cum plâng trandafirii pe pervazul unde două rândunele dansează (în ploaie își fac cuib).

Să fie ploaia roua de pe fruntea trandafirilor răniți?(imună cer să-mi plouă doar cu noi)

acum plouă strident, violent, agasant, agresiv, maladiv(înec umbre și tot te mai vreau).

O fi oare ploaia răzvrătirea ochilor ce nu pot plânge?(în strop de ploaie te sculptez acum)

Sunt în mijlocul ploii, nu știu dacă plâng eu sau ea(purific destinul răvășit al unui muritor).

Vino în ploaie să te sărut, apoi să tacă ochii obosiți de-atâta plâns (ești păcatul ploii în fiecare anotimp).

Plouă amețitor, amăgitor, necontenit, adverbial, în vers, în timpulde apoi precum la Facerea Lumii (plutești în suflul unei picături).

Te aștept în ploaie să mistuim timpul de secetă în care dorul ținea loc de noi (vreau să mă zvântezi de atâtea lacrimi mute).

Plouă cu oftatul meu la fereastra unui trecut din care nu te scotși al unui viitor plouat cu amintirea unui mâine închipuit în doi.

...plouă anihilând atingerile tale (inund cele mai adânci tristeți).


e vară fără tine

e vară, e prea cald, ce suflet am arid,În vântul lunii mai aş vrea să te închid.

Dogoritor e cerul și mut cerșesc o boare,e ziua-n care fug de colb stropit de soare.

mai știi cum ne plimbam pe drumuri neciopliteȘi cum cărări de foc ți-ardeau pe piept, iubite?

acum sunt tristă, hâdă, sunt goală fără tineȘi supărări mă ard și-mi trec prin trup suspine.

mă-ntreb naiv de-ți sunt, de mă păstrezi în gând,De visul meu în tâmple, în tine stă la rând?

Cum mă priveai captiv, plăpând, năucitor,iar eu te sărutam pe alei topite-n dor!

e cald și îmi lipsești, e crud, o zi frugală,nu mă satur cu norii, c-o umbră de cerneală.

iubeam vara nebună, știind că-mi vei fi ploaie,azi sunt precum câmpia ce arde în văpaie.


Când mă gândesc cât dor, cât patos și dorințămi-ai semănat pe chip și mă vedeam zeiță.

Ce rost mai am acum, e cald, sunt istovităDe o iubire scrisă, însă în veci trăită.

Sunt, cred, acum mai tristă ca oricând,nici amintiri nu am, cui oare să mă vând?

am plâns, am ascultat, mințită și-am mințit,m-au amăgit iluzii, iubiri ce le-am râvnit.

Sunt parcă un schelet de lut, de os şi chin,O lacrimă ce seacă în vara ce mă-nchin.

Dar astăzi, spune-mi tu, ce să fac eu cu vara,Când nu te am aici să-mi ușurezi povara?

Și cum să te ascund în ochi de-un trist albastru?azi caldul mă ucide și-adorm pe-un colț de astru.

mai știi tu, dragul meu, cât de frumos trăiam?Crezând că despărțirea nicicând nu bate-n geam.

mă aruncai în patul făcut din flori de vară,Trăiam să te iubesc, azi lipsa-ți mi-e ocară.

e cald și mă sufoc, e vară fără tine,Tu ai rămas zănatec, mai conturezi ruine?


Te mai aduni când crezi că ești împrăștiatDin zarea unei veri ce-n vers noi ne-am trădat?

Te caut în dogoare și-n vară-not plângând,Sunt umbra unui trup de tine azi flămând.


Te aștept

Îți scriu în noaptea asta, îți scriu dintr-o suflareCum se topește fulgerul făcându-și cer din mare.

am adormit timp de o clipă zvâcnind de fericire și beție,ai fost aievea vis himeric în trista mea nimicnicie.

aud cum urlă lupii, te scriu într-un catren,În noaptea asta crudă sunt plânsul unui gren.

Pe fruntea mea de ceară ard lumânări de crin,O pulbere de stele îmi este fulgarin.

un greier delirează punând lumea la cale,răchita și un deal ca puncte cardinale.

miresme de salcâmi, bujori și păpădiemă-înalță și-mi fac drum către stenahorie.

Îți scriu în astă noapte ca să te jinduiesc,Te chem în curtea veche să te ctitoricesc.

Sunt singură, te chem, cămara descuiată,Într-o pădure deasă un mușchi iubea o cioată.


chemarea

așază-ți chipul trist pe pieptul meu flămând,azi vreau să te iubesc, să potolesc un gând,

Dar ai văzut copilul ce plânge mut în mine,este păcatul ploii unde-au dansat destine.

Privește plopii suri, duium de mușețel,Teiul bătrân ne cheamă să ne iubim sub el.

Știi tu cum cântă cucul pe cioburi de rondel?m-am logodit cu colbul din urme de pastel.

La noi în bătătură doar clopotul mai bateȘi doi bătrâni senini vorbesc azi despre moarte.

Pe margine de drum mai paște o vițică,Troian de abur zguri, hoarde de levănțică.

Te-aștept în podul verii, cu gust de mure-n grinzi,Să te genunchez, iar tu să mi te vinzi.

acum că ești departe plâng des cu dor de ulmi,Pornește-te odată să-mi faci din lacrimi culmi


Și mai trimite-mi scris pe vânt din când în cândTot dorul tău ce plouă prin frunze invocând.

un guguștiuc ștrengar dansează-n ritm de vinăȘi-un porumbel de aur se ceartă c-o jivină.

m-așez la șezătoare cu graurii zurlii,Descântec o neghină din lan de maci zglobii.

așază-ți pasul greu pe urma mea zdrobităȘi fă-mi din rătăcire o viață cârmuită.


Sentința unui muritor (iubirea)

Să fii singur, atât de singur încât să auzi bătaia inimii pietrelor (un pui de cuc ateu),

Să tai văzduhul, să îl seceri și să te îneci cu fum de smirnăîn templul amintirilor, să râzi ca un dement

când în ochi îți arde o lume (revelația),

Să nu dormi, să nu poți dormi decât la lumina lumânării ce-ți arde la creștet în așteptarea morții (sminteală de poet),

Să implori pe Dumnezeu să-ți ia din simțiri, să bei ca un nebun într-o cârciumă dărăpănată gândindu-te

la veșnica pomenire (nemoartea),

Să pleci departe, într-o gârlă unde să nu auzi decât cum bate toaca și răsună clopotul în pădure (doar tu și Dumnezeu),

Să respiri pe fugă, să-ți tremure vocea, să te ții de braț cu strigoi şisă ucizi liliecii ce ți se împreunează în carne (peștera din Bucegi),

Să te închini în gând și la altarul din sângele ce-ți înfierbântă aorta,să săruți icoana din buzunarul de la piept (poza unei datini),

Să faci dragoste pe o bucată de pământ cu umbra unui nor


și furnicile să-ți perinde încheieturile (gustul lutului-extaz),

Să înoți în căldura ce vibrează într-o zi toridă de vară, frisoanele să-ți fie afrodiziac (pe piept un popândău delirează),

Să știi moartea pe de rost, viața un dans țigănesc și hoție de bișnițar, să-ți scrii nemoartea încrustată în coaja

unui măslin din deșert (dojenit de o fecioară),

Să alungi ursitoarele și să-ți faci cărare pe pieptul unui jder ce doarme (primul păcat),

Să fii cel mai singuratic suflet, trist, însetat și pe buze să ai încă gustul destinului de lut din care să-ți faci un labirint

iluminat de umbre (să iubești cu patimi de înger).


din adâncul inimii

De acolo de unde țipătul se transformă în tăcere funestăSceptre de spini îmi crestează adâncul sufletului,Cuvinte ce nu s-au rostit vreodată, Cuvinte neînvinse și neinventate se izbesc în tâmple

și îmi taie răsuflarea,Le aud cum se zbat în timpane.Doamne câtă tăcere zace în adâncul inimii!Din infernul pe care îl purtăm în noi,Din paradisul infernal făcut din dezamăgirea care ni se zbate

în loc de inimă,Din gălăgia cântecelor mute care se nasc în noi și le e teamă

să înflorească pe buze,Din vidul în care ne pierdem privirea

pe care nu o mai ajungem din urmă,Din tot ce ne rămâne după ce am pierdut tot,

din vise și speranțe zbuciumate,Din frenezia unui ritual monahal într-o noapte torturată

de limbajul trupurilor flămânde,Din zguduirea primei vești și din cel mai sfârșit bun-rămas,Din străfundul vulcanului care doarme în piept,De acolo de unde se naște o lacrimă,Din adâncul durerilor de ruperi, de vid, de trădare

care ar nimici lumea dacă ar urla,Din cel mai frumos sunet (zâmbetul unui copil),


Din cel mai trist zâmbet,Din adâncul tăcerii, în spatele tăcerii ascunsă în cuvinte

care se prefac,Din adâncul inimii m-am născut,Din adâncul pe care îl port în mine și spre care nu am aflat

încă drum,Din adâncul în care mor și din care învii.

am ajuns oare în adânc sau sunt doar o iluzie pe margineaunui abis care mă privește în ochi?


nu te las

Bolnav e gândul tău că nu te mai iubesc, Doamne, nu vezi că doar prin tine azi trăiesc?

Știi tu că mie-mi pare secunda veșnicie?Când vorba nu-ți aud, plâng, mor fără făclie.

unde te-ai dus acum, ce gând mi te-a luat?Întoarce-te, te rog, mi-e sufletul uscat.

Cum poți să crezi că sunt îndepărtată,Dar tu nu vezi, atât sunt de curată?

Of, tu, imagine ce-mi mângâie irisul,nu știi tu oare că aievea-mi ești și visul?

Cum să-ți mai spun să uiți de îndoieli?nu vezi că te iubesc, nu-i loc de șovăieli.

iubitul meu, ce dor de tine am!Tu chiar nu știi ce mult te-aștept la geam?

ascultă-mi ruga tristă, întoarce-a ta privire,Vreau să mă iei în brațe, beție de iubire.


Crezi tu că îmi devii uitare,Că mă arunc în nepăsări?iubitul meu, îmi ești azi zare,Ocean aprins, înflăcărări.

Doar tu îmi ești și începutul Și tu rămâi al meu sfârșit, ești norul ce-mi sărută trupul,Dorința de-a trăi un mit.

Ca să-nțelegi că nu te las, te scriu în cer și prin lumină,ești adiere și mireasmă în viața mea de prund și tină.


Împlinirea

acum, că am ce am râvnit, pe tine,nu vreau decât să știi – din nou cred în destine,

Te văd venind acum, cu pas calm, apăsat,ești binecuvântarea celui mai sfânt păcat.

Văd norii cum dispar, se pleacă în fața taȘi florile-ți zâmbesc, cea de nu-mă-uita.

ești fraged ca un prunc ce-și plânge neștiința,Ca mirul de pe frunți, ca frica și dorința.

Ți-am scris poem de foc, de fum și de argilă,ești însăși viața mea, iubesc ca o senilă.

ador cum mergi prin mine și cum mă răscolești,Te simt și în celule, ești solul unei vești,

O veste de-mplinire, azi simt c-am izbăvit,Te-am așteptat o viață, în van n-am zăbovit.

Plângeam privind cocorii și cucul ce-mi cântaCrezând c-o veșnicie-n zadar voi aștepta.


Sub pașii tăi pământul vibrează azi zâmbind,e mândru că te are, scrutează zări mocnind.

Ca înger pe pământ, răsari comoara mea,rămâi, ia-mă cu tine, pe-o margine de stea.

azi nu mai sunt un pustnic prin umbre de trecut,ești roua frunții mele și crez de început.

nu scriu singurătății prea sângerii scrisori,Te am, respir prin tine și-s mândră și-n ninsori,

Căci frigul nu m-atinge, ești tu căldura mea,mă ții în podul palmei, plutesc, sunt fulg de nea.

atât ești de frumos cum vii spre mine falnic,Ochii au lăcrimat și dorul urlă jalnic.

Te văd iubirea mea, te văd și mi te-nchin,Îmi ești azi pururea precum un cer senin.

azi, fiindcă știu că ești, nu gust chinul sau frica,muncesc la cuibul nostru cum muncește furnica.


Te iubesc

Te iubesc angelic și serafic, ți-am scris numeleîn adâncul inimii lui Dumnezeu,

Te iubesc precum iubește vântul norii, îi răscolește în munți,cu dârjenia florii de colț,

Te iubesc precum un cerșetor iubește libertatea și tutunul, ca un lunatic în căutare de opiu,

Te iubesc precum un pictor își iubește șevaletul, culorile, muzași beția,

Te iubesc cum gările iubesc despărțirile, regăsirea și felinareleîncrustate pe șinele de tren,

Te iubesc ca pe cea mai identică, genuină, năucitoare, nebunăși inofensivă poveste de dragoste (milenară),

Te iubesc cum numai o chitară își poate iubi destinulși cum numai un poet poate muri și învia prin doar un vers,

Te iubesc cum albinele își iubesc stupul, cum îl apără și cum un fluture iubește-n taină floarea de albăstrea,

Te iubesc cu sete, cu furtuni de nisip, cu dragoste de viperă și cântec de amurg îngândurat,

Te iubesc precum Dali iubea nebunia, Te iubesc suprareal, fantastic, absidial și halucinant,Te iubesc cu o foame de lup, cu iz de rozmarin și gând

de jefuire ce-mi zgârie pereții inimii,Te iubesc cum libelula imperială iubește liziera pădurilor

din nordul meu natal,


Te iubesc și pentru tine sunt un iuda în fața oricărui muritorcu care stau la cină în taină (trădez poezia),

Te iubesc precum un călugăr își iubește chilia, podgoriileși pragul mănăstirii de petunii,

Te iubesc precum caii sălbatici iubesc vântul ce le mângâie coamași ca un pui de căprioară ce bea apă, pândit de un lup,

și își iubește mama,Te iubesc așa cum luceafărul iubește singurătatea

și precum iosif iubea lemnul din care te-aș sculpta,Te iubesc precum străfundul mării își iubește comorile

și te îngrop în cea mai ascuțită rază de lumină,Te iubesc cum țăranul își iubește țărâna, ogorul, cum își duce sapa

ca pe o cruce, viața lui e iarba ce-o cosește de mai multe ori pe an,Te iubesc precum iluminații își iubesc doctrina unei nebunii,

în agonie și demențial (te fac psalm),Te iubesc cu sânge de titan, cum Da Vinci iubea codurile,

la unison și sunt o flacără ce ți se închină cu genunchii pe prund,Te iubesc ca un apostol ce iubește largul, barca și pescuitul,

ca azima și mustul,Te iubesc precum un pui de om, un pui de rândunea, o diademă

pe un piedestal din ciob de fulger, o hienă în ghearele morții,Te iubesc cu dragostea Sărmanului Dionis și cu orgoliul lui Socrate,

în arta dreptății lui Schopenhauer,Te iubesc cu o umilință care mă îmbracă în demnitate,

în cel mai dureros adevăr, ești vina mea de a simți,Te iubesc cum călăul iubește ghilotina, cum ghilotina

iubește eșafodul,Te iubesc cum lacrimile iubesc ochii și obrajii fragezi

de atâta durere,Te iubesc pentru că altă cale nu știu.


Prin tine eu exist

Sunt suflul unui bob de grâu,mă simți cum mi te zbat în piept,ești pâine caldă, ești un râu,Te sorb din talpă în creștet.

Sunt cuibul tău într-o pădureȘi tu ești hoțul de bujori,Sunt gustul vinului de mureȘi îmbătare de fiori.

Sunt plânsul unui ghiocel,eu gustul sfintei tale rugi,Sunt blândă ca un pui de miel,un vis din care nu mai fugi.

Sunt un boboc din seva ta,Tu ești o lacrimă de soc,Sunt cânt ce-l cântă Dunărea,Sunt apă, cer, pământ și foc.

Sunt lacăt ferecat în ușiȘi-o punte veche de dorință,ești valsul meu de pescăruși,iubită-n dans de periniță.


Sunt suflul unui bob de grâu,respiri doar când respir și eu,ești revărsare de pârâu,un dar trimis de Dumnezeu.


rămâi

am văzut moartea mii de ori în sfâșierea celui mai frumos colind,i-am ascultat oftatul și negrul ochilor din hău mi-a pus

pe amfora vieții nu doar un singur rid.

am dus lupte încrâncenate cu cel mai nelumesc și pământiu destinȘi-am sărutat icoanele ștanțate, pictate cu arhangheli de pelin.

În noaptea fără chip, plină de glod, mi-am vândut frăgezimeași apoi rugăciunea

Doar pentru un pahar de iod, o cupă de venin, să fiu în rând cu lumea.

La frumusețea mea se închinau solii și ierihoane,Bărbații m-au crucificat, zâmbind, în zborul meu băteau piroane.

m-am înecat într-o mocirlă și orătănii mă trăgeau spre fund,am tot rostit vorbele de duh, dar nici un gând fecund.

Până să te cunosc nici moartea nu-mi dădea un rost, umblam, sporovăiam prin codrii sterpi, ai nimănui,acum, că te trăiesc și îmi ești rost,iubitul meu, vameș la poarta inimii și-n moartea mea rămâi.


Ascultă cum urlă tăcerea

ascultă cum urlu în noapte Când drum către tine nu știu, Sărută-mi durerea cu șoapteȘi fă-mă să uit de târziu.

Cu flori să-mi presari și mormântulPe care-mi vei scrie scrisori,Căci eu mor mereu cu cuvântulPrin care renasc mii de ori.

nu-mi cere ce nu am să-ți dau,atâta mă simt de săracă,O viață cu tine-o să stau,De dragostea mea te împacă.

Privește-mi și ochii ce-s greiDe-atâta durere nescrisă,aș vrea să rămâi scris în ei,O ușă spre patimi deschisă.

Să nu te-ntristezi de tăcerea Ce-o port, îți îmbată destinul,Doar ea îmi mai dă azi puterea Să gust nemurirea ca vinul.


Și dacă iubirea mea sfântăTe roade crestând întrebări,Te rog, dar, tăcerea-mi ascultă,Spre-nalturi doar eu scriu scăpări.

ascultă cum urlă durereaDin care îți scriu rugăciuni,Cum coala-mi rămâne averea,În rest doar regret și tăciuni.

Dar scrumul ce-l lasă în urmăPăstrează un gust inefabil,Tăcerea ce-o scriu ziduri curmă,nutrește un suflet afabil.


O lume împreună

Pe ochii triști sărută-mă iubiteS-aud cum șoapta ta-mi sporește lin,Să uit de-a mele zile necioplite,Să-mi fii îngemănare de destin,

Căci lumea asta mult prea cruntă este Și tot ne e mereu anapoda,Să pot trăi cu tine o poveste,O viață să te am și-o zi de ar dura.

Să n-auzim de tunet, nici furtună,Căminul să ne fie un cuib de turturea,Să însemnăm o lume împreună,Să-ți fiu de toate azi, eu steaua ta.

Să adunăm hotarele în unul,Să n-ascultăm de cei ce ne cârtesc,În palma ta eu să îmi fac cătunul,Ca fluturii o viață să trăiesc.

Pe gura mea așază-ți azi carminul,Să gust din tine și să fim scântei,Să fiu eu podgoria ta și vinul,În părul meu să simți miros de tei.


nu vezi că lumea-i rece și prea cruntăȘi viața e nătângă, murim fiind în toi,Tu vreau să-mi fii veșmânt curat de nuntăȘi când ne sună ceasul și-atunci să fim în doi.

așază-ți chipul blând la mine-n brațeSă-ți trec prin păr agale mâna meaȘi răutatea vremii în veci să nu te-nhațe,Să te adorm și spăl numai cu lacrima.

Ți-oi fi iubită, tot ți-oi fi în toate,Să te colind pe piept ca o cișmea,Îmi ești sortit și dincolo de moarte,Fii tu scăparea, nemurirea mea.


regăsire

O ceață perlă și profanăCe-mi adumbrește răsăritulTrezește-n mine-o amazoanăȘi tai iluzii cu cuțitul.

Te simt cum mi te zbați în tâmpleȘi cum zburăm spre infinit,De mine pieptul tău se umple,mi-e sufletul nemărginit.

Te-apropii din neguri de tinăȘi fruntea de dureri mi-alini,ești întuneric și lumină,m-atingi cu suflul și suspini.

Ochii închiși și pumnii goi,Pe talpă simt sărutul tău,Ceața de colb e peste noi,Tristeții mele-i ești călău.

m-așezi pe-o margine de lume,Cu gândul meu gândești acum,Te plimbi prin mine ca prin dune,Pe pieptul tău îmi am eu drum.


Te contemplez cu ochii luniiȘi ești frumos precum un vis,m-așezi în patul de petunii,Îmi ești un sol din paradis.

Străpungi un zid făcut de fluturi,mă porți pe aripă de vântȘi din atingeri îmi faci scuturi,Îmi ești cuvânt și necuvânt.


mama mea, celest destin

mama mea, coroana de-obeliscuri,mama mea, un porumbel pe piscuri,

mama mea, un cer de pocăințe,mama mea, sfârșitul oricărei neputințe,

mama mea, un câmp cu flori în orice anotimp,mama mea, renașterea din scrumul altui timp,

mama mea, zidită veșnic în sângele meu,mama, cea mai frumoasă eră, cel mai puternic eu,

mama mea, o sărbătoare într-un strai ceresc,mama mea, un chip de înger, suflet dumnezeiesc,

mama mea, biserica în care mă închin,mama, cel mai sacru și celest destin!


Scrisoare către un înger

am povestit c-un înger și i-am spusSă-ți dea un semn, un gând, acolo sus,Să îți mângâie chipul și-a ta mânăȘi să îți pună în păr din cer cunună,

Să-ți spună că aici totul e fadȘi zi de zi oameni precum frunzele cad,Să nu regreți sau plângi că ai plecat,Sus tu ești rege, aici, de neuitat.

Sunt bine eu, mai tristă, cum mă știi,Continui să simt tot în poezii,iubesc, ascult, iert tot și încă tacȘi legământ doar cu natura fac.

iubesc copiii, în toți te văd pe tine,În vers tot leg și iar dezleg destineŞi plâng, plâng mult și des îngerul meuDe fericire că te-avem, de dorul tău mereu.

Pictez icoana ta și tot cu tine dorm la creștet,Pe iarba unde te jucai nimic nu este veșted,nici anotimpuri n-au secat locul în care tu stăteai prin soareCând te jucai cu prinți de pluș și floare de cicoare.


mi-e dor, mi-e dor copile, și un plâns mă amuțește când te strig,Dar mă opresc din el, căci știu că nu mai vii și-mi este frig.mă pierd acolo, în curtea veche unde am copilărit,acolo unde tu, necunoscând durerea, castele ai clădit.

Îngerul meu, de-atâta dor eu azi îți scriu scrisoare,mama și tata, frații toți, sunt bine sfântă floare.Ce să-ți trimit eu de aici, atât suntem de goi...Trimite-mi tu un vis cu tine, veghează peste noi.

În memoria îngerului meu


Prieten drag

Prietenei mele, Adriana

Îți amintești pădurea de cristalCu care te asemănam prin cântec de țimbal?

nu, tu nu știi că te-am zidit în amintirea mea,Că ești precum o adiere de zbor de rândunea.

mai știi tu oare simțământul azi demn de o sfințire,Când te asemănam c-un înger ce joacă prin zefire?

Ți-am spus vreodată c-ochii tăi, culoare de cafea,au adunat în ei hotare și scriu biblii de nea?

nu, nu ți-am spus cum des și mult plângeamȘtiind că vei descoperi durerea a muguri ce n-au ram.

mai știi tu oare orele în care ne priveam plăpând copilăria?nu, nu le știi, nu ți le-am spus, îți scriu azi veșnicia.

Îți scriu aceste rânduri puține și sărace,mereu să fii lumină, iubirea să te-mpace!


Om drag, cât te iubesc

Doamnei Trastonet Mariana

e sfânt și pur numele tăuDe mamă, de femeie cu chip ferit de rău.

Îți scriu cu degete de ceară în inimă de zeuPe-o coală unde doarme chiar însuși Dumnezeu.

am mâna tremurândă și sufletul mi-e greu,Cerneală de aghiazmă în lanț de Prometeu.

m-ai pălmuit cu palme de tămâie,Pe drumul cel curat tu m-ai adus,aveam și am și azi în gânduri cuie,Dar numai tu mi-ai spus: Privește sus!

Femeie, mamă, rod și ochi înlăcrimați,În ce cărți să te scriu, inimi de sfinți curați?

Ți-ai pus pecetea sacră nu doar pe imnul meu,ai pus mâna ta sfânta pe viața-mi de ateu.

ai adunat milenii, credință mi-ai sculptatȘi doar pe Dumnezeu în mine-ai ferecat.


Fecioară de mătase, mamă cu chip de vid,un dor mă năucește, de vorba-ți sunt avid.

Închid ochii mereu și-ți scriu prin ploi uscate,Doar tu știi să asculți păcatul din păcate.

Doar tu m-ai ascultat și știu că m-ai iertat,Chip cu suflet de sfântă, m-ai binecuvântat.

Pe pragul de biserici, când tainic am pășit,erai suflul de ceară care m-a ocrotit.

Pe drumul sfărâmatCu talpa-mi sângerândăFruntea mi-ai mângâiat Cu mâna ta plăpândă.

Tu știi cât de iubesc, nu trebuie scrisoare,ești în sufletu-mi trist un gând de alinare.


metaforă a vieții

Prietenei mele, Ana

m-am întrebat mereu de unde vii,Din ce ținuturi, lanuri, ce câmpii.

Te-asemăn cu blândețea unui nor,Dar ai singurătate de cocor.

Când vorba ta curată îmi sărută tâmpla,O pace și o grijă îmi pui în jur ca vipla.

ești ca o adiere de cristal,Te văd cum strălucești pe culmi de val.

Dacă mi-e dor de tine, te gândesc,Cu vorba-ți înțeleaptă mă hrănesc.

Ce să-ți aduc în dar, ce cântec te-ar cânta?ești însăți tu o melodie ce-și are muzica.

mi-ai dat numai iubire când ți-am bătut în geam,aş inventa nemoartea o viață să te am.


Veșniciei

ai plecat prea devreme,Înainte să-nvăț a nu mă mai teme.

mai vii din când în când în visul meu,Pe buze și pe chip tot port numele tău.

Te am mereu cu mine-n gând și ești omniprezent,m-atingi și mă păzești când pasul mi-e absent.

Îmi spui că merit mult să nu renunț la vise,Că-mi luminezi cărarea când stele sunt stinse.

Îmi spui că mă iubești, că ne iubești pe toți,Îmi spui că tu ești înger, tot tu lumina-n nopți.

Îmi spui că ai plecat c-așa a trebuit,Dar, dacă ești acolo, tu ești cel fericit.

Îmi spui să nu mai judec, să-l cert pe Dumnezeu,el te-a luat în ceruri, dar ești aici mereu.

Îngerul meu preasfânt, azi este ziua ta,acuma înțeleg de ce ast’noapte am plâns așa.


În fiecare an, de când te-ai dus mă sting Și-n părul meu, prea des, durerile tot ning.

un dar să-ți fac, ce pot? atât sunt de săracă,Doar amintirea ta și-o moarte (a mea) mă-mpacă.

aș vrea să-ți aduc flori și multe frumuseți,aș vrea să mor din nou, să ai tu mii de vieți.

azi ne lipsești enorm, doar ne lipsești mereu,Pe cer și în văzduh am scris numele tău.

anii nu mai contează, trăiești în noi acum,În viața asta cruntă lumină-mi ești în drum.

Te scriu, mi-e dor de tine, la toți ne este dor,Știi sigur că aici suntem făcuți din nor.

Din nou durerea seacă mă taie-n mii de cioburi,Prea mult ai rupt din mine, doar țăndări sunt și scorburi.

Cum să-ți spun la mulți ani? Tu ești nemuritor,Veghează peste noi, fă-ne chinul ușor.

Doar știi cât te iubim, în veci n-ai să apui,Puiule, stai aici, nu mai pleca, rămâi!

În memoria îngerului meu


eu nu umbresc pământul

eu nu stric azi nimic, eu nu umbresc pădurea,eu nu mă cred divină și poate nici păcat,eu nu vorbesc degeaba, chiar de alerg aiurea,eu n-am trădat pe nimeni, dar alții m-au trădat.

eu nu rup flori din câmpuri, eu nu jignesc pământul,nu urlu, tac, eu scriu, aud cum plâng copacii,eu știu ce moarte poate să fie azi cuvântul,eu am sădit iubirea în câmp, unde cresc macii.

eu nu mă arăt lumii, dar port pe chip lumina,Greșesc de multe ori, e vina mea de-a fi,nu judec necuvântul, mai duc pe umeri tina,eu m-am născut să scriu durerea inimii.

eu nu port fală-n vorbe, mi-e felul prea timid,mi-e teamă de lumină, eu scriu în întunericȘi prundul pentru mine își are rost candid,În cărți de vânt eu scriu tăceri de vis himeric.

nu, nu strivesc nimic, nu calc pe frunze-n veci!Trăiesc precum asceții și ctitoresc iubiri,mă doare felul lumii și mâinile-mi sunt reci,eu am venit aici să scriu în cărți simțiri.


eu nu umbresc pământul, căci umbrele trăiesc,mă mir ca un copil și azi de ploi și vânt,eu am venit aici să scriu, tac și iubesc,eu nu aduc defaimă preasfântului cuvânt.


notă biobibliografică

Luminița amarie s-a născut la 20 ianuarie 1987 în Dorohoi, jud.Botoșani, și a copilărit în comuna ibănești. a început să scrie poeziide la o vârstă fragedă, dar mereu au existat pauze foarte lungi în carenu scria deloc. De la vârsta de 18 ani scrie și publică online.

Luminița intră în lumea poeziei prin debutul său literar cu volu-mul de poezii Lacrimile, dinții albi ai durerii la editura eminescu,București.

Studii: Școala ibănești Botoșani, specializare în medicină, apoi înTurism Comerț și marketing în Paris, Franţa.

Părinții Petru și mariana amarie i-au vegheat copilăria punându-i„un strop de cer în ochi și iubirea, crucea de pe umeri“, pe care în-cearcă să o scrie în rimă și vers alb.

O mare parte dintre poeme i-au fost publicate în Diaspora online,în revista „Phoenix magazine“ din arizona de către domnul Octa-vian Curpaș, în Cenaclul literar înțelepciune.ro și pe site-uri cu specificcultural.


cuprins

iubește-mă în mai / 9Îți sunt / 11ard lumânări de dor în noi / 14Zbor de veghe / 17inefabila durere / 19noi vom rămâne taina / 21ritualul unei nopți de mai / 23Te vreau încă un timp / 25Visătoria unui fluture inelat / 27Sunt eu / 28Păcatul macilor / 30roza de vânt / 31mi-e sufletul / 33iubiri la umbră de salcâm / 36Definiția tandreței / 37Fericirea / 39Cel mai frumos abis / 42Dezlegare / 43Descriere / 44Îți sunt nucleu / 47iubește-mă / 49Te privesc / 51noaptea dăruirii / 53acatistierul unei nopți de duminică / 55

altfel nu / 57așteaptă-mă / 60Sunt urletul tăcerii / 62mărturisire / 65iubirea, lege nescrisă / 67eu te iubesc, nu-ți aparțin / 69Te scriu și te descriu / 72Gânduri cu gust de must și scorțișoară / 74Despărțirea / 77am uitat să te uit / 79mi-e sufletul atât de greu / 82Ce lume! / 84Tată, eşti sărbătoarea mea / 86nu vom muri aici / 88Singurătatea / 92Strigătul răvășit al tăcerii / 93Lacrimile, dinții albi ai durerii / 94Tabloul unei după-amieze fără tine / 96În urma ta sunt astăzi pustiită / 98războiul trupurilor care fac pace / 100Depărtarea / 102Lacrimi singuratice / 105Te-am așteptat / 107Plouă fără tine / 109e vară fără tine / 111Te aștept / 114Chemarea / 116Sentința unui muritor (iubirea) / 118Din adâncul inimii / 120nu te las / 122Împlinirea / 124

Te iubesc / 126Prin tine eu exist / 128rămâi / 130ascultă cum urlă tăcerea / 131O lume împreună / 133regăsire / 135mama mea, celest destin / 137Scrisoare către un înger / 138Prieten drag / 140Om drag, cât te iubesc / 141metaforă a vieții / 143Veșniciei / 145eu nu umbresc pământul / 147notă biobibliografică / 149

Contravaloarea timbrului literarse depune în contul uniunii Scriitorilor

din românia nr.45101032 – B.C.r.filiala sector 1, Bucureşti

Tipografia noratipcomBun de tipar 14.09.2012

apărut 2012

lacrimile, dintii albi ai durerii- luminita amarie.pdf

Documents