biserica alba - ion druta - cdn4.libris.ro alba - ion druta.pdf · ion druja (3 septembrie 1928,...
TRANSCRIPT
Ion DRUJA (3 septembrie 1928, comuna Horodiqte, fostul jude!
soroca, azi in raionul Dondugeni). cele dintii povestiri ii sunt publi-
cate la inceputul anilor'50. Primul volum de schile qi nrJvele' La noi
tn sat,vedelumina zilei in 1953, fiind urmat de alte povestiri' apoi de
romanrrl Frunze de dor (scris in 1955, publicat I n 1957). colaboreazI la
ziarele ldranul sovietic, Moldoya socialistd qilarevista Femeia Moldo-
yei. Absolvd cursurile superioare de Literaturi de pe ldngd Institutul
de Literaturi ,,A. M. Gorki" al Uniunii Scriitorilor din URSS (1957)'
criticile distrugdtoare din partea oficiahtalilor comuniste din RSS
Moldoveneasci vizand scrierile sale, mai ales romanul Poyara bundtdfii
no a stre (1963, prima parte, B alade din cdmpie, integral, Povara bundtdlii
noastre,1970), precum qi filmul Ultimalund de toamnd,ilfacpe autor si
se stabileasci la Moscova (1959). ca dramaturS, este autorul unui 9ir de
piese montate cu succes atdt in RSSM, cit 9i pe scenele multor teatre din
iosta URSS gi din striinitate: Casa mare (1961), Doina (1968), Pdsdrile
tinerelii noastre (lg7l)' Horia (1973), Frumos 9i sfant (Sfhnta sf'ntelor'
1974), Cervus divinus (1975), Apostolul Pavel (1996) qi multe altele'
In 1967 i se decerneazi Premiul de Stat al RSS Moldoveneqti Pentru
nrrvela IJItima lund de toamnd gi romanul Balade din c6mpie. scriitor
bilingv, publici la Moscova in limba rusi mai multe volume de prozi'
eseistici qi dramaturgie. De{ine titlurile de Scriitor al Poporului
(1988), membru de onoare al Academiei RomAne (1990) qi membru
titular al Academiei de $tiinfe a Republicii Moldova (1992). Laureat al
prcmiului de stat al Republicii Moldova in domeniul literaturii (2008)
gi irl Premiului Constantin BrAncoveanu, secfiunea Literaturi (2014)'
Opera sa includc, de asemenea, romanele Clop otnifa (1972)' Biserica
Alttcl (1953) 9i volumul Grddina Domnului. Eseuri, balade, amintiri
tvsr-zor7 (2017).
,,... romanul este cu adevdrat capodopera care, in pandant cu celdlalt
roman, Povara bundtdlii noastre, fixeazd ln con;tiin[a publicd';i in
memoria istoriei literare pe unul dintre cei mai importanli scriitori
romhni de dupd cel de al Doilea Rdzboi Mondial Cele doud rolnane
sunt complementare, infelullor, de;i subiectele diferd aproape radical'
CeIe unelte, totu;i, estefilonul unui netdgdduitpatriotism exprimat prin
febrila ilragoste faf d de linuturile natale, ale Moldovei, fald de oamenii
ei aflafi tntr-o neostoitd confruntare cuistoria mare a lumii, derulatd in
mers peste destinele acestora, de-a lungul secolelor" '"
Constantin CUBLE$AN
CARTIER POPULAR
Ion DRUTA
Biserica Albe
Roman
Edilia a VII-a
p. 309 Crucifix. Fragment. Lemn. Sec. al XIX_lea.Sadova, Strdgeni.
p. 331 Troi{i. Maica Domnului. Fragment. Lemn, picturl.Sec. al XIX-lea. pirlila, Ungheni.
p.367 Troillt Capul lui Hristos. Fragment. Lemn.Sec. al XIX-[ea. Ciocdlteni, Orhei.
p. 401 Troifd. Capul lui Hristos. Fragment. Lemn.Sec. al XIX-lea. Bahmut, Cildragi.
p.437 Troil.it Maica Domnului. Fragment. Lemn, picturi.Sec. al XIXlea. Ciripciu, Floreqti.
p.471 Troilit. Fragment. piatrd.
inceputul ic. al XXlea. Gordinegti, Ocni[a.
474 475
Capitolul I
Capitolul II
Capitolul III
Capitolul IV
Capitolul V
Capitolul VI
Capitolul VII
CapitolulVIII
Capitolul IX
CapitolulX
Capitolul XI
Capitolul XII
Capitolul XIII
CapitolulXIV
CapitolulXV
CapitolulXVI
Cuprins
Capitolul I
Nimic sfAnt
Imperiul presupune
semin[e de groazd in matcd,
cu yecini linuli la distanfd.
Ekaterina cea Mare
Fd sd rdsard peste noi
lumina felei Tale, Doamne...
Psalmii,4,6
La un miez de noapte, o ceati de cdliraqi a cdzut, in pli-ni goan[, peste vechea capitale a Moldovei. Era toamni tirzie,oragul picura, acoperit de-o umezeal[ rece, mdruntd, chinui-toare, aga-zisa ploaie cioblneascd. Uitat de Dumnezeu la ris-crucea tuturor necazurilor, dulce, tirgul Ieqilor, cum venea
toamna, se stingea cu totul sub acoperigurile rlzmuiate, in care
nu mai contenea sd batd ploaia.
Ciliraqii despicl noaptea in doui., tirgul in doui. Molcomiviti, molcom om. Uzi leoarci, improgcali cu glod, incAt nu se
mai vede nici fali de om, nici coadl de cal. RetezAnd Piala Pala-
tului, veneticii dau intr-o ulicioarl ce coboari la vale. inainte de
a fi ajuns la pod, sar peste un ganl cu api gi dispar cu cai cu tot.Regedinla capugiului, reprezentantul oficial al sultanului
pe ldngn domnitorul Moldovei, fiind gi ea plouati impreund cu
celelalte case, dormea dusd qi nici s[-i fi pisat de musafiri.
Totugi, cAnd cillragii coboiau in goand, o mini le-a deschis
poarta, repezind-o inapoi indati ce au intrat. Peste un sfert de oripoarta a mai cldnllnit o dat6, vdrsind oaspe!ii in stradi, gi acegtia,
ludnd-o din loc la trap, au dispirut in piduricea din preajma So-
colei, unde-qi avea cazarma detagamentul ienicerilor de gardi.
$i iarl se lasi peste orag tihnita molegeald a nesfArgitelor
nopfi de toamn6. $i iarl o buri de ploaie bAjbAie prin intuneric.Trece peste riscruci, peste blltoace, lisAnd s[ creasci bulbuci inurma ei; mai conteneqte pulin, pare cd se domolegte cu totul 9i,
cdnd colo, iari o pornegte de la casi la casi, bocdnind pe la ugi,
pe la ferestre. Aceasti monotonie din pragul iernii line intr-otoropeali dulce sufletul omului, gi nu ci o mAni de ciliraqi, unpuhoi de oaste de-ar fi umplut capitala, te miri de s-ar fi gisitun singur creqtin care si coboare de pe cuptor, si dea la o parte
perdeaua, pentru a se intreba - da' ce-i acolo afari, mi'i?!
Dar hai si nu mai stiruim atAta asupra metehnelor noas-
tre, pentru cdL totugi s-a gisit in lumea ceea de demult o fereas-
tri care a linut cu tot dinadinsul sd vegheze. Micu!5, modesti,doui befe puse in cruce, patru ochiuri, dar, aEa simpll cum era,
ficea de straj[, gi de dupd faldurile acelei perdelule o pereche de
ochi cerneau cu griji negura nopfii.
- Vaaal
Renumita toamni moldoveneascd, acel vegnic mologag care
nu e nici toamni, nici iarni, ii aducea domnului Zarzarean uncar de junghiuri in gale, cici suferea, sdrmanul, de podagrl.Atdta via
Pus la mare incurcituri, tirgovelul gade in dosul perdelulei
cu un volumaq de rugiciuni in poald'. Ogoindu-gi suferinla, tra-
duce din goapti in goapti rimele lui Narekali, un mare poet-c6-
lugir, stihurile ciruia, se zice, ajuti' in ceasul greu al suferin{elor.
Iati insd ci molitvele marelui Narekali trec pe ldngd suferinlele
domnului Zarzarean, cum ar trece un vAnt uscat prin pustiu,
deoarece sufletul lui tulburat uitd de viclenia junghiurilor gi se
indreaptd intru cu totul alti parte.
Casa unde-qi avea domnul Zarzareannegustoria era agezati
pe-o temelie-nalti de piatri. intimplarea a vrut ca din ferestrele
acelei case sl se vadi de minune reprezentanla osmanilor cu
ogradi gi cu tot ce mai era acolo in gospodiria lor. Ndscut 9i
crescut la Constantinopol, domnul Zarzarean, deEi nu-i prea
vedea cu ochi buni pe turci, le cunogtea limba, nlravul gi-i f[cea
plicere si-gi urmireasci de dup[ perdea vecinii. ii cunogtea la
umblet, cunoqtea sldbiciunile, viciile fieciruia gi, urmdrindu-lepe toate, ciuta si ghiceascd ce s-o mai fi pus acolo la cale?
Oaspefii de la miezul noplii l-au cam llsat pe gAnduri. Oa-
menii de treabi, la o asemenea ordtdrzie, nu urci pe cal. Unde se
duceau? De unde veneau? Le-o fi mers, nu le-o fi mers? Daci au
avut noroc in noaptea ceea, de ce pireau sfidili intre ei - s,i oa-
menii, gi caii? Ce s-o fi pus acolo Ia cale? $i apoi, stai, domnule, -cAli erau? I s-a nizdrit ci au intrat cinci, pentru ca s[ iasi numai
patru. Dupi ce a frimdntat in fel qi chip intAmplarea, aceasti
ndzdrire a inceput a i se transforma in convingere, iar spre ziud
domnul Zarzarcan erc gata si jure cu mXna pe sfAnta carte a
marelui Narekali ci unul din cdliragi a rimas la reprezentanfi.
,,Cine-o fi fost cel de-al cincilea drume! gi ce-o fi ciutat el
pe-aici?" se tot intreba vAnzitorul de lesituri gi stofe rare. Era
limpede c[ turcii, folosindu-se de-o vreme uriti cum nu se mai
poate, au mai strecurat un tic[los in cetatea de scaun a Moldo-vei. Dar pe cine anume l-a trimis sultanul gi cu ce scop - iatl o
ghicitoare vrednici de o luminatd minte de armean.
10
,,O s-o dezlegitm noi gi pe asta", gia zis domnul Zarzareanoarecum ar{igos, cuibirindu-se in jil!. Se trece noaptea, c6.ntlcocosii, bat cXinii. Ulicioara ba se umple cu lume, ba iar e pustie.Din noapte se face ziui, din zi se face iard noapte. Ldsdnd marfagi cumplrdtorii pe sama ginerelui, domnul Zarzarean st5 la pAn-d5, tiinuindu-gi pAni qi suflarea. Abia in cea de-a treia zi, pe la oamiazd., plesnindu-se cu palma peste frunte, a rostit in gura mare:
- Maica Domnului, nimic sfAnt!
Printre slujnicii ce se tot poriiau in curtea reprezentanfei,Zarzarean l-a descoperit pe cel de-al cincilea cilirag, care, stre-curdndu-se in miez de noapte, nu a mai iegit de-acolo. $i chiarci avea pentru ce se feri de ochii lui, fiind cdliu de meserie.
Era, firegte, $oimul PlAngdre!, inspiimdntitorul Mahmud,bralul necrulitor al sultanului Abdul Hamid. Grec de origine,se zice ci fusese cdndva creqtin, dar mai apoi s-a turcit, deve-nind groaza vasalilor Imperiului Otoman. Nalt, osos, uscifiv,Mahmud acela semina intru cAtva cu un copac din deqerturileasiatice, un copac peste care mii de ani nu a cdzut o singuripiciturd din blagoslovita vlagi cereasci.
Smolit, cu nasul incovoiat, aducea oarecum a pasire depradd, dar, in ciuda neomenoasei sale meserii; in ciuda nasuluicoroiat, avea ochi blinzi,topilidejale, lucru pentru care a gi fostporeclit $oimul Pldngire!.
ii plecea meseria, ii plicea vdrsarea de sAnge, era mester inale sale. Tot plingAnd qi virsind sdnge, s-a ajuns cd pe acolo peunde trecea $oimul PlAngiref, ani de zile nu mai cregtea fir deiarbi. Avea de ce se ingrozi domnul Zarzarean, fiindci biata Jaria Moldovei gi aga zlcea pustiitn gi pdrjoliti dintr-un capit in altul.
La inceputul secolului, domnitorul {irii, Dimitrie Cante-mir, om curajos gi de-o mare cultur5, obosit de-a tot zAmbi unuineam de altd credinti, a ficut unul din cei mai indrizneti paqi,pentru a-qi scoate lara de sub semiluna turceasci. in urma uneitainice in{elegeri cu Petru cel Mare, impiratul Rusiei, Cantemira ldsat armata rusd sI treacd hotarele firii, pentru ca mai apoi,
11
aliturAndu-gi oastea la polcurile Moscovei, si coboare spre Du-ndre, spre a da bitilia cea mare cu Imperiul Otoman.
Din picate, norocul nu a fost de partea lor. Sim{ind pri-mejdia, turcii in mare grabi trec Dundrea si, cu o armati ce de-p5gea de trei ori armatele creqtine, urcd spre lagi. La Stenileqti,un situcean de pe malul Prutului, intr-o zi fierbinte de vari,a avut loc una din cele mai crAncene lupte in istoria neamuluinostru, in urma acelei bdtilii Rusia s-a ales cu o infrAngere du-reroasi, pe care a purtat-o aproape dou5, secole, pind la biruinlade la $ipka qi Plevna, unde au fost inmormintate visurile Im-periului Otoman. Domnul Moldovei s-a ales cu o lungi qi greapribegie, din care numai osemintele i s-au intors in oragul undeigi avusese scaunul de domnie. CAt despre Moldova, ea a culesde pe cAmpul de la Stlnilegti o sami de vremuri cumplite, ciro-ra mai apoi li s-a zis ,,epoca fanariolilor".
Fanarul era o mahala a Constantinopolului, populati maiales cu greci gi cunoscutd prin bogi{ia prdviliilor sale, prininvilmiqeala giligioasi a strdzilor, unde se puneau la cale afa-
ceri dintre cele mai deocheate. Patima cea mare a fanariotilor a
fost dintotdeauna aurul.Era un fel de nebunie a lor, cici, odati pornifi dupi aur, nu se
mai puteau opri. Cei cirora nu le prea mergea acasi urcau pe cori-bii, colindau mirile, lirile, continentele. Umblali fiind prin lume,
fanariolii vorbeau o mullime de limbi 9i de la o vreme osmaniiau inceput a recurge Ia serviciile lor, pentru a se informa despre
situalia in cutare sau cutare colt al lumii. Fanariolii, ajungi lacurtea sultanului, nu se mai gribeau s[ plece de acolo, gata fiindpentru orice slujbi, gi turcii, intuind marea lor sete pentru pre-
liosul metal, au inceput si-i trimiti si strAngi bir in lirile vasale.
Era vai qi-amar de lirigoara peste care se llsau licustele fli-mAnde de la periferia Constantinopolului. Moldova a fost pusti-itd de dins,ii de atAtea ori, ci e de mirare cum de-a supravieluit.Numai denumirea impozitelor te ingrozeqte: vdcdritul, oieritul,vindritul, albindritul. .. CAnd nu au mai avut ce lua, cAnd frigul
L2 l3
scotea de prin codri sirmanul nostru neam pribeag si oameniise adunau tdculi pe lAngd vetre, a api-:iutfumdritul, impozitul cese lua pentru fiece vatri incilzitir.
Cutremurati de Petru cel Mare, Rusia stribdtea cu greu spreo via{i noui. TAnirul impdrat muncea din zori p1ni in noapte,gi atunci c6rnd senatorul gi sfetnicul siu Dimitrie Cantemir iiamintea de fig[duinla de-a merge cu rd,zboi impotriva turcilor,Petru ii astupa gura cu mogii, cu favoruri fel de fel. Noua capita-li a Rusiei, Petersburgul, era lncd in schele qi rizboiul cu turcii,degi inevitabil, se tot amina.
Trecut-au ani multi gi grei, o jumitate de secol gi mai binea trecut pdni ce polcurile rusegti au reapdrut pe malul stdng alNistrului. De asti dati generalul Rumeanlev, zice-se, unul dinfiii nelegitimi ai lui Petru cel Mare, a oblinut, la Cahul gi lAngnsituceanul Larga, biruin{e dintre cele mai strilucite, zdrobindo armatd ce depdqea de zece ori propria lui oaste.
Tot urmdrindu-i pe turci, Rumeantev a ajuns pdni la Duni-re, ba a gi trecut-o. Ekaterina, tAndra impdrlteasi a Rusiei, ferici-td de-a se fi rizbunat pentru infrAngerea marelui sdu predecesor,i-a propus lui Rumeanlev sd fie intimpinat la Petersburg cum se
int1mpinau pe vremuri impdrafii Romei. Rumeanlev a refuzatonorurile exagerate. Totugi, biruinlele de la Cahul, Larga gi Duni-re i-au adus gradul de feldmareqal gi un al doilea nume, zicdndu-i-se de-acum incolo Rumeanfev-Zadunaiski. in urma tratatuluide pace incheiat de Rumean-fev-Zadunaiski cu turcii in situculKuciuk-Kainargi, Rusia igi reafirma dreptul de suverani pesteMarea Azov. Crimeea gi regiunea Kuban deveneau independen-te fali de Constantinopol, apoi, lucru de-o importanli capitaldpentru viitoarea istorie a Rusiei, cordbiile rusegti cdpitau pentruprima oari dreptul de liberd navigalie ln Marea Neagri.
Moldova gi Muntenia, degi continuau si rim6.nd vasaleImperiului Otoman, s-au ales gi ele cu un gir de privilegii. Nu-mirea domnitorilor, de pildd, nu mai putea fi ficuti decAt cuconsimlimAntul Petersburgului. Bisericile s-au ales cu o brumi
de libertate fafi de ceea ce-au avut. O razd, de speranli s-a stre-
curat peste satele, peste cAmpiile noastre. A cAta oari soarta se
arita milostivd cu noi, dar nu apuci sd risari cele ce au fost se-
mdnate gi iatd ci, intr-un miez de noapte, pe frig qi ploaie, apare
in capitala !6rii $oimul Plingire!.Cind s-a convins definitiv de cele ce-i vizuseri ochii, dom-
nul Zarzarean p[r[si numaidecAt jillul suferinlelor. Ajutat de
fiicn gi ginere, 9i-a pus haina, incdltirile, pentru c[ batjocurade podagri, cAnd se prinde de tine, nu te mai lasi. DupI care,
iegind din curte, a pornit a urca ulicioara spre palat, cu un sul de
mitase albastri la subsuoari qi cu un cogeamite ciomag la altdsubsuoard, deoarece rdzboaiele, foametea 9i epidemiile umplu-serd Iagul acelor vremi cu javre 9i potii...
Piala din fala palatului r.-"" O. tr"e. Mullime de cilugiri,sirmani de curgeau zdren{ele de pe ei. FlimAnzi gi vineli de frig,se lineau cu mdinile, cu dinlii se {ineau de gratiile de fier ale
cur{ii domnegti.
- De unde v-o fi adus nevoile, frafi cregtini?
- Din Bucovina, taicd, din Bucovina.Cu toati infringerea de la Cahul gi Larga, Poarta avea inci
destul5 putere pentru a rimAnea credincioasi moravurilor sale.
Tratatul de pace care i-a fost impus o injosea oarecum prin in-cercarea Rusiei de a-i prescrie anumite limite in Muntenia gi
Moldova. Mai ales ii irita pe turci Moldova, care, de la DimitrieCantemir incoace, se tot intorcea cu fala spre R5'sdrit. Pentru a
pune la incercare Tratatul de la Kuciuk-Kainargi, Constantino-polul, intr-un mod cu totul neaqteptat, se lasi convins de Vienaqi, sub pretextul reajustdrii hotarelor dintre cele doui {iri, ce-
deazd in folosul Austriei Bucovina.Vestea a lovit lara ca un trdsnet. Pe drumul cel mare al Po-
doliei, pe Nistru, pe Prut, pe Siret, coborau mii gi mii de be-
14 15
jenari, pirdsindu-gi vatra si mormintele neamului, pentru a se
adiposti sub stema lnrii. A gdzdtiatdta amar de lume in ajunuliernii pirea lucru cu neputintd, dar grija cea mare a domnitoru-lui o constituiau cilugdrii.
Vecinii de peste munli n-au privit niciodati cu ochi buni fru-moasele mlnistiri din Bucovina. Acum, v6,zdndu-le trecute subcoroana Austriei cu pim6,nturi, cu averi, cu podoabe, cdlugdrii,in marea lor majoritate, au socotit cd-i mai bine sd le pdrdseasci.
Oameni simpli, neprihinifi, fiind mai mult cu gdndul lacele ceregti, au ldsat totul balti, plecind mai firi nimic, gi, fli-mdnzi, dezbrica{i, au inundat pur gi simplu Iagul. in acele zilegrele ferestrele palatului domnesc erau luminate de cu sari gi
pdni in zori, cd.ci una e sd caufi un bral de paie gi un bo! demdmiligi pentru un biet bejenar, gi alta e s6 cipituiegti c6lu-girimea, care, de bine, de rdu, trebuie adipostiti in intreaga eicomunitate, gi nu unde s-a nimeri, ci pe ldngi vreo bisericu{i, siaibi unde-si face slujba gi {ine pravila.
StrecurAndu-se in curte, cu sulul de mdLtase ridicat sus ori decdte ori era oprit de armasi, jupAnul Zarzarean in cele din urmls-a pomenit fali in fald cu Grigore Ghica, domnitorul ldrii. in-tr-o incdpere largi, cu ferestrele frumos arcuite, pe ldngd domni-tor era mitropolitul Gavriil, un bitrdn cu palma la ureche, pen-tru ci nu prea atrzea, sirmanul, gi un alt bitrAn cu barba pindla brAu - pirintele Paisie Velicikovski, starelul Dragomirnei, alcelebrei ministiri ce rdmisese Ei ea dincolo de hotar.
O umbrl de supirare intuneca oarecum odaia scaunuluide domnie. S-o fi rostit, pesemne, vorbe grele, poate mult preagrele pentru asemenea vremuri, 9i acum cei trei birbafi, pentrua-gi reveni, se plimbau prin odaie, fiecare avAndu-gi cirarea lui.
La un moment dat, domnitorul se opreste, zirindu-l peZarzarean in prag.
- Ceva nou?
- M6tasi albastrd, Miria Ta.
- $i dacd ldsdm limba fesdturilor?...
Grigore Ghica avea o fa{d greoaie, cirnoasd, acoperiti cuper negru, smolit, des, ce semdna intru cdtva cu pielicica unuiberbecut tdndr gi bitdug. Acegti Ghiculegti, coborAnd de undevadin Albania, domneau de cAteva generatii, cdnd in Muntenia,cAnd in Moldova, si au ajuns,,in cele din urmi, si cdrmuiascd cuatdta dibicie, incdt consulii strdini, acreditali la Iasi, i-au pore_clit ,,sfincgi", pentru ci era cu neputinld si le ghicegti intenfiile.
- DacI e sd ldsdm limba fesdturilor, a zis domnul Zarza_rean, apoi vegtile cu care vin in fala Mdriei Tale nu sunt dintrecele mai bune. Cu trei zile in urmd, prin poarta reprezentan{eiturcegti s-a mai strecurat un mugteriu. A venit noaptea tdrziu,pe ploaie.
- Ce fel?
- Sdngerosul Mahmud, Mlria Ta. Cnldul sultanului.Mitropolitul Gavriil, pentru ci nu putea prinde firul celor
discutate, s-a a$ezat intr,un jil{ s6-si odihneasci pulin picioare_le. Pirintele Paisie, auzind despre sosirea acestui plgdn sAnge-ros, si-a ficut ingrozit semnul crucii. Domnitorul stdtea rece,indiferent si nici un fir de pdr nu a migcat in cea impird{ie deas6gi mototolite.
- Crezi cd e o veste chiar atAt de proastd? a intrebat in celedin urmd.
- Sultanul, Miria Ta, nu-l trimite pe Mahmud dupi mdrarsau pitrunjel. Atunci cdnd apare $oimul plAngdre!, el numai ginumai dupi capul cuiva vine.
- $i cum crezi, dupl capul cui o fi venit? intrebi intr_untdrziu Ghica.
- Teami mi-e ci dupd capul M6riei Tale.
- Ce-i trebuie sultanului capul meu?
- O fi vrut sdl intrebe pentru ce a fdcut atAta gdldgie lavestea ocupirii Bucovinei.
- Cum poate un om rdspunde dupi ce i se taie capul?!
- Din pdcate, turcii igi dau sama cd s-au gribit abia dupdce capul e pus pe tav5.
l6
Domnitorul a plesnit ca o plstaie coapti. Rddea mustos,zgomotos, din tot sufletul. RAdea cum rAd, de obicei, oameniiinzestrali cu sim{ul umorului, dar care, din anumite consi-derente, nu-gi pot permite acest lux, gi tot indbug[ acel praznical vie{ii pe care-l poarti in sine.
Se intnmpli insi cazuri cdnd veselia lAgnegte de n-o mai poliopri, gi atunci, ldsAnd totul balt5, ei igi desfac briul gi rdd cdt leplace. impreuni cu domnitorul a prins a rAde qi armeanul. Ghi-cise el de mult fine{ea acestei firi domnegti inclinate spre glume,altminteri cine gtie pe unde gi-ar fi deschis el privilioari...
- ii spui vistierului sA cumpere stofa adusi cu prelul pecare-l vei binevoi a numi, qi mai apoi ii spui s[ cumpere tot ce
vei gisi dumneata bun pentru mine 9i pentru casa mea.
Aceasti brusci reintoarcere la limba lesiturilor a pus ar-meanul pe gAnduri.
,,Treaba e sluti", qi-a zis.
Agtepti cevaprecizdri, dar nu a mai urmat nimic.
- Se au in vedere tot mitdsuri subfri sau poate qi ldni, qi
stofe scumpe, englezegti?
- Orice vei socoti dumneata bun pentru curtea mea, cuorice pre!, la orice ord.
Negustorul a ficut pleclciunea cuvenitd qi s-a retras.
Ajuns domnitor in urma inlelegerii dintre Petersburg 9iConstantinopol, Grigore Ghica a avut nenorocul de a pune la ogrea incercare sus-pomenitul tratat de pace. Problema tuturortratatelor ce vin sd pund capdt ciocnirilor armate este duratalor. Dupi cum se gtie, perioadele de pace dintre rlzboaie au
tendinfa de-a se tot micgora. Mai ales o probleml grea era pacea
atunci, la sfArgitul secolului XVIII, cAnd ajunseserd in stare de
rdzboi mai toate !6rile lumii.Turcii ldsau peste tot si se inleleagi ci Tratatul de la Kuciuk-
Kainargi nu era dec6t un jalnic petic de hirtie, menit sl asigure
t7
rdgazul necesar pentru pregdtirea unei noi armate. in aceastdordine de idei, sultanul agtepta de la domnitorul Moldovei, va_salul siu, o inlelegere deplinl a intereselor stipdnului, cu atitmai mult cu cAt insugi Grigore Ghica servise o vreme sultanulin calitate de dragoman, adici tdlmaci, gi, prin urmare, era lacurent cu politica gi interesele strategice ale Constantinopolului.
Pe de altd parte, Rusia, iegind cu coribiile in Marea Nea_gri, igi strimuta interesele vitale de la nord la sud gi agtepta dinpartea domnitorului Moldovei o interpretare cdt mai liberi atratatului. Drumul podoliei, ce lega Iagul cu petersburgul, deve_nea tot mai umblat. Nu era lisat uitirii gi drumul ce cobora spregurile Dunirii, legind Jara Moldovei de atotputernica poarti.
Pomenindu-se prin voia intAmpldrii la riscrucea dru_murilor, Grigore Ghica balansa cu diblcie gi iscusinfi intreConstantinopol gi petersburg, cd,nd, deodatd, se pomenegte c6o a treia mare capitali, Viena, ii reteazd.partea de sus a {drii, de_capitdnd-o oarecum. impreund cu Bucovina rimAneau instrd_inate bogatele sate cu pdmAnturi minoase, frumoasele piduri,impreund cu renumita Dumbravi Rogie, o mulqime de minds-tiri, printre care si cea mai mici, d"., poat., cea mai insemnatidin toate - Putna.
Mai ales pentru putna ii durea inima pe tofi. Acolo, in bi_serici, sub o candeli aprinsd igi dormea somnul de veci, intr-unmic sicriu de marmuri, cel mai mare dintre domnitorii firii,Mdria Sa $tefan.
Trecerea osemintelor marelui nostru domnitor in alti lardjignea nu numai sentimentul nafional, ci gi sentimentul religi_os, dat fiind ci $tefan-Vodi, inci de prin anii domniei sale, e.-.anumit,,cel Mare gi Sfhnt',. Si ce patrie mai e gi aceea care poatefiretezatd de oricine gi oricind, gi ce credinfi mai e qi aceea, o,Doamne-Dumnezeule, dacd nici sfinfii nu_gi pot afla odihnisub candela recunogtin{ei neamului?l
Petersburgul a rimas addnc indignat de impdr{eala tacitidintre Viena gi Constantinopol. Intuind o anumitd sus{inere
18
din partea Rusiei, Grigore Ghica a protestat impotriva intririiarmatelor austriece in Bucovina.
Viena, oarecum iritati de protestele domnitorului mol-dovean, ii sufli sultanului prin ambasadorul sdu de la Con-stantinopol cd, zarva de la Iagi n-ar fi fost observati de nimeni,de n-ar fi fost suslinutd de rugi. Lucru, de altminteri, lesne de
inteles, a mai adiugat ambasadorul, deoarece pe drumul de laIagi la Petersburg nu se mai agazi colbul, pe cAnd gleaul de la Iagila Constantinopol incepe a fi uitat gi de ro!i, gi de copite.
Sultanul Abdul Hamid avea destule pe cap ca si-i mai pese
gi de mindstirea de la Putna. Epoca de glorie a Imperiului Oto-man a fost cdt se poate de scurtS. La mijlocul secolu-lui XV cu-cerind Constantinopolul gi ceea ce mai rimdsese din ImperiulBizantin, turcii, peste trei veacuri, se striduiau din risputeri sise men!ind. in hotarele lor.
Norii prdbuqirilor totale lineau morlig de ei. Insulele gre-cegti se risculau una dupi alta. Bagdadul, stlpdnit de ruda sul-tanului, Ahmed-Paqa, se declari deodatd independent de Con-stantinopol. Egiptul, o alti provincie vasali, guvernate de Ma,homed-Bei, refuz6.aplirtitributul cuvenit. Albanezii tot mai des
ridicd sabia impotriva ienicerilor.in asemenea imprejuriri, vestea ci domnitorul Moldovei a
protestat impotriva firmanului emis de sultan, ce avea ca scop
reglementarea hotarelor dintre cele doui mari puteri, I-a scos pesultan din sirite. Drept care, $oimul PlAngdrel a qi fost trimis incapitala Moldovei.
Pe la inceput.rl l.ri o.to-ii,l .u,-u.u-ul Murzala a cerutaLrdient[ la domnitor gi, leneg, sdtul, indiferent, a strecurat pesr-rb mustata trasi pe oali cdteva vorbe in sensul ci Miria Sa
Mustafa-Bei, reprezentantul celui mai strdlucit, in vecii vecilorsclipitor, precum soarele pe cer, pdzi-I-ar Allah in sAnul siu,
19