Capitolul I. Organismul uman şi stresulEvaluare 1. Termenul de stres se asociază cu: a. situaţii de suprasolicitare a organismului b. stări maladive c. stări de detensionare 2. Din punct de vedere al implicării în patologie, stresul trebuie înţeles ca: a. şi cauză directă a apariţiei dezechilibrelor fizice b. favorizant al îmbolnăvirilor c. rezultat al prezenţei bolii 3. Printre proprietăţile care definesc, din punct de vedere biologic, starea de viu, se numără: a. metabolismul b. conştiinţa c. reactivitatea Masaj antistres şi recuperator 4. Termenul de stres poate avea mai multe înţelesuri; astfel, el poate fi privit ca: a. răspuns fiziologic al unei fiinţe aflate sub acţiunea unui stresor b. capacitatea de a înfrunta anumite evenimente din mediul înconjurător c. tensiune sau forţă aplicată asupra organismului 5. La baza reacţiilor umane la stres stau: a. factorii de mediu b. mecanisme fiziologice şi psihologice c. mecanisme cognitive 6. Răspunsul nespecific al organismului la stres: a. trebuie înţeles ca un fenomen de ocrotire şi apărare a funcţiilor vitale ale organismului b. se derulează pe fondul desfăşurării nestingherite a funcţiilor vitale ale organismului c. presupune perturbarea considerabilă a funcţiilor organismului 7. Răspunsul specific al organismului la stres: a. trebuie înţeles ca un fenomen de ocrotire şi apărare a funcţiilor vitale ale organismului b. se derulează pe fondul perturbării funcţiilor vitale ale organismului c. face parte din efortul organismului de a asigura homeostazia 8. Răspunsurile organismului la stres sunt: a. de natură comportamentală b. de natură sociologică c. de natură fiziologică 9. Sindromul general de adaptare: a. reprezintă primul semn care indică apariţia unei boli b. reprezintă răspunsul stereotip al organismului la acţiunea diferiţilor factori nocivi c. cuprinde totalitatea mecanismelor nespecifice capabile să asigure mobilizarea resurselor adaptative ale organismului în faţa agresiunii 10. Printre fazele de derulare a sindromului general de adaptare se numără: a. faza de alarmă b. faza de dezadaptare c. faza de epuizare

11. În condiţii similare stresul: a. provoacă răspunsuri identice din partea a diferiţi indivizi b. provoacă, la unii subiecţi, reacţie de echilibrare a homeostaziei c. provoacă, la unii subiecţi, intrarea rapidă în faza de epuizare sau chiar de şoc 12. Printre caracteristicile stresului se numără: a. este însoţit de o autoevaluare pozitivă b. poate fi o reacţie de subsolicitare sau de suprasolicitare c. este dependent de experienţă 13. Principalele căi care mediază răspunsul la stres sunt: a. calea neurohormonală b. prin intermediul catecolaminelor c. calea nonimplicării în conflicte 14. În situaţii de stres, sistemul nervos simpatic şi medulosuprarenala determină: a. scăderea activităţii cardiace b. dirijarea fluxului sanguin din viscere spre muşchii scheletici c. creşterea activităţii cardiace 15. Adrenalina: a. este secretată de medulosuprarenală b. este o catecolamină c. are efect de stimulare a muşchilor netezi 16. Noradrenalina: a. este mai activă în creşterea presiunii sanguine b. acţionează mai puţin eficient decât adrenalina asupra metabolismului c. este un hormon hipofizar 17. Reacţia organismului la factorii de stres presupune: a. antrenarea doar a axului hipotalamo-hipofizo-suprarenal b. antrenarea şi a celorlalte glande endocrine cu toţi hormonii lor c. antrenarea şi a sistemelor şi organelor care concurează la realizarea homeostaziei 18. Modul de adaptare a organismului la mediu este controlat de: a. sistemul nervos b. sistemul endocrin c. sistemul cardiovascular 19. Autoreglarea biologică globală, conform Jacobson, presupune: a. capacitatea organismului de a se autoregla sub coordonarea sistemului nervos b. apariţia unui răspuns global al organismului în care sunt implicate toate aparatele şi sistemele c. coordonarea reacţiilor în faţa stresului de către sistemele muscular, organic, circulator, nervos şi hormonal 20. Termenul de reacţii neuro-musculare, introdus de Jacobson în legătură cu răspunsul organismului la stres: a. include şi reacţiile emoţionale b. se referă la reacţiile care se produc ca urmare a declanşării reacţiilor de evaluare a situaţiilor c. se referă la coordonarea activităţii musculare de către sistemul nervos central 21. Încercuiţi literele corespunzătoare răspunsurilor corecte: a. perceperea unei situaţii sau evocarea sa mentală determină apariţia reacţiilor de evaluare b. reacţiile de evaluare nu determină modificări ale tensiunii psihice c. modificările tensiunii psihice determină modificări ale tensiunii musculare

22. Evaluarea greşită a situaţiei poate determina: a. apariţia unor tensiuni musculare normale şi necesare b. declanşarea unor tensiuni musculare neadaptate corespunzător c. declanşarea unor încordări inutile sau acumulare de tensiune 23. Referitor la relaţia dintre nivelul de stres şi randament, sunt adevărate următoarele: a. în absenţa stresului persoana are un randament optim b. în cazul excesului de stres, persoana are un randament bun, dar în scădere c. la nivel maxim al stresului persoana are un randament foarte scăzut 24. Referitor la efectele stresului asupra organismului, sunt adevărate următoarele: a. modificarea reacţiilor fiziologice determină modificarea conduitei b. modificarea stărilor psihice determină modificarea reacţiilor fiziologicec. modificările stărilor psihice sunt puse pe seama creşterii nivelului glicemiei sanguine 25. Disfuncţiile psihofiziologice: a. se manifestă prin simptome psihice cauzate de factori fizici b. se manifestă prin simptome fizice cauzate de factori emoţionali c. apar la nivelul organelor aflate sub controlul sistemului nervos autonom 26. Printre tulburările cardiovasculare generate de stres se numără: a. apariţia tahicardiei b. apariţia hipertensiunii arteriale c. scăderea frecvenţei cardiace 27. Printre tulburările funcţiei de reproducere generate de stres se numără: a. stimularea secreţiei de hormon luteinizant hipofizar, la femei b. reducerea supravieţuirii embrionilor c. diminuarea producţiei de andogeni testiculari, la bărbaţi 28. Printre tulburările procesului de creştere şi dezvoltare generate de stres se numără: a. oprirea creşterii şi dezvoltării tinerilor b. slăbirea adulţilor şi persoanelor în vârstă c. scăderea consumului de oxigen şi a metabolismului bazal 29. Stresul influenţează funcţia imunitară: a. în sensul antrenării şi ameliorării funcţiei imunitare b. în sensul scăderii rezistenţei organismului la îmbolnăviri c. în sens imunosupresor 30. În condiţii de stres, glanda suprarenală: a. eliberează adrenalină şi noradrenalină b. eliberează hormoni corticosuprarenalieni c. în orice condiţie accentuează secreţia de adrenalină 31. Hipofiza: a. secretă hormoni hipofizari cu rol în stimularea secreţiilor endocrine specifice, în condiţii de stres b. asigură legătura dintre sistemul nervos şi sistemul endocrinc. îşi pierde funcţionalitatea în condiţii de stres 32. Stările psihice: a. sunt pozitive, în cazul în care adaptabilitatea persoanei este scăzută b. sunt negative, în cazul unei adaptabilităţi diminuate c. sunt dependente de situaţii 33. În patologie, stresul: a. poate interveni ca factor adjuvant sau agravant b. completează acţiunea altui stresor, în bolile plurifactoriale c. acţionează totdeauna singur pentru a determina apariţia stărilor maladive

34. Conform lui Selye, tulburările patologice care au printre factorii etiologici stresul: a. apar ca un răspuns la stres de mare intensitate sau de lungă durată b. apar consecutiv reglării echilibrului fiziologic şi al metabolismului c. apar în faza de extenuare a sindromului general de adaptare 35. Capacitatea de adaptare a organismelor la stres depinde de: a. starea psihică a persoanei b. gradul de uzură a organelor care participă la apariţia sindromului general de adaptare c. integritatea funcţională a sistemului hipofizo-suprarenal 36. Reacţia acută la stres: a. apare la persoane sănătoase mental b. se caracterizează prin tulburări tranzitorii c. se remite în aproximativ şase luni 37. Tulburarea de stres posttraumatică: a. indică o reacţie intensă şi, de obicei, prelungită la stresori intenşi b. poate fi diagnosticată la subiecţi care au antecedente de tulburare mintală, anterioare evenimentelor stresante c. totdeauna sindromul persistă timp de mai mulţi ani 38. Tulburările anxioase: a. se caracterizează prin simptome mentale care sunt secundare unei boli cerebrale organice sau altei tulburări psihice b. se caracterizează prin simptome mentale care nu sunt secundare unei boli cerebrale organice sau altei tulburări psihice c. se caracterizează prin simptome somatice care nu sunt secundare unei boli cerebrale organice sau altei tulburări psihice 39. Termenul de coping desemnează: a. capacitatea de a face faţă situaţiilor dificile b. capacitatea de control specific al solicitărilor externe şi/sau interne c. capacitatea de a face la fel ca alţii pentru a rezolva o situaţie 40. Strategia de apărare faţă de stres poate consta din: a. negarea situaţiei stresante b. acţiune directă asupra evenimentului stresant c. acţiune indirectă asupra emoţiei generată de stres

Capitolul II. Repere privind elementele interesate în aplicarea masajului şi efectele generale ale acestuia asupra organismuluiEvaluare 1. Printre caracteristicile pielii se numără: a. greutatea pielii reprezintă aproximativ 3% din greutatea corporalăb. grosimea pielii variază după regiunea corpului, vârstă, sex c. consistenţa pielii este foarte mare, ea putându-se întinde foarte mult fără a se rupe 2. Printre funcţiile pielii se numără: a. ajută la păstrarea temperaturii corpului b. constituie o barieră faţă de invazia microorganismelor c. este cel mai întins organ de simţ pentru recepţionarea stimulilor tactili, termici, dureroşi 3. Pielea se compune din următoarele straturi: a. hipoderm b. stratul exfoliant c. epiderm

4. Încercuiţi literele corespunzătoare răspunsurilor corecte: a. epidermul este bogat în vase de sânge b. epidermul se îmbibă cu plasma provenită din vasele dermuluic. la nivelul pielii există 2 plexuri care comunică între ele 5. Atingerea: a. este una dintre modalităţile de a obţine informaţiib. este esenţială pentru dezvoltarea fiinţei umane c. poate perturba formarea imaginii de sine 6. În timpul aplicării masajului: a. corpul subiectului este absolut pasiv b. corpul subiectului răspunde printr-o serie de reacţii de adaptare c. se realizează o formă de comunicare între corpul subiectului şi mâna terapeutului 7. Printre categoriile de efecte posibil a fi obţinute prin aplicarea masajului se numără: a. efecte generale, care se produc în urma unor acţiuni complexe, întinse ca suprafaţă şi pătrunzătoare ca profunzime b. efecte directe, care rezultă din efectele fiziologice ale masajului şi din schimbările produse de acestea în sistemul hormonal şi nervos c. efecte tardive, care apar abia după încetarea acţiunii mecanice, se menţin un timp mai îndelungat şi dispar lent 8. Printre efectele masajului asupra pielii se numără. a. inhibarea producerii unor substanţe hormonale cu puternică acţiune vasomotoare b. deschiderea canalelor de excreţie ale glandelor, favorizând eliminarea produşilor de excreţie c. stimularea nutriţiei pielii, prevenirea atrofiei şi atoniei, regenerarea celulelor 9. Printre efectele masajului asupra muşchilor se numără: a. încetinirea proceselor metabolice din muşchi b. îmbunătăţirea elasticităţii musculare c. îmbunătăţirea proprietăţilor funcţionale ale muşchilor 10. Printre efectele masajului asupra ţesutului conjunctiv se numără: a. resorbţia şi scăderea depozitelor de ţesut adipos b. scăderea tonusului şi rezistenţei elementelor cu rol de fixare şi protecţie a ţesuturilor şi organelor c. influenţarea schimburilor metabolice, a excreţiei, a funcţiilor hormonale, stimularea reacţiilor neurovegetative 11. Printre efectele masajului asupra articulaţiilor se numără: a. resorbţia sau împingerea în circulaţia generală a revărsatelor articulare sau a infiltratelor patologice din ţesuturile periarticulare b. prevenirea şi combaterea aderenţelor c. inhibarea circulaţiei şi nutriţiei la nivelul membranei sinoviale 12. Printre efectele masajului asupra circulaţiei se numără: a. îngreuierea muncii cordului b. accelerarea circulaţiei sângelui şi limfei din vene şi capilare c. diminuarea congestiilor şi stazelor din ţesuturi şi organe 13. Printre efectele masajului asupra sistemului nervos se numără: a. determinarea unor reacţii complexe doar în domeniiul senzitivb. activarea funcţiilor ţesuturilor şi organelor c. încetinirea funcţiilor ţesuturilor şi organelor

Capitolul III. Masajul clasic relaxator1. Printre procedeele principale de masaj folosite în scop relaxator se numără: a. efleurajul b. tapotamentul c. frământatul 2. Din punct de vedere al lungimii tehnicilor de efleuraj, în cadrul masajului clasic relaxator se pot folosi: a. netezirile lungi b. netezirile medii c. netezirile scurte 3. Scăderea intensităţii fricţiunilor, în masajul clasic relaxator, se realizează prin : a. creşterea unghiului dintre priză şi suprafaţa pe care se acţionează b. scăderea unghiului dintre priză şi suprafaţa pe care se acţionează c. folosirea unei suprafaţe mari de contact pe suprafaţă mare 4. Pentru a obţine efecte relaxatoare prin aplicarea frământatului, se recomandă: a. efectuarea frământatului cu priză mare b. aplicarea frământatului se va realiza lent, superficial şi timp cât mai scurt c. frământatul se va aplica fără stoarcerea intensă a ţesuturilor 5. Pentru a avea efecte relaxatoare, vibraţiile: a. se vor aplica cu frecvenţă mare b. vor avea un ritm cât mai constant c. se vor asocia cu presiuni cât mai uniforme ca intensitate 6. Printre procedeele secundare ale masajului clasic care se pot folosi în scop relaxator se numără: a. rulatul b. cernutul c. tensiunile 7. La nivelul spatelui, efleurajul aplicat în scop relaxator, va avea următoarele caracteristici: a. se vor folosi alunecări lungi şi lente b. se va folosi priza cu palma întinsă şi degetele depărtate c. se va lucra alternativ 8. Pentru masajul relaxator al regiunii fesiere se recomandă: a. neteziri care pornesc de la nivelul regiunii lombare şi alunecă în jos spre pliul subfesier b. folosirea tehnicilor care îşi transmit efectele mai în profunzime c. combinarea frământatului cu fricţiunea, executate insistent şi în ritm lent 9. Pentru aplicarea frământatului relaxator la nivelul părţii posterioare a coapsei, se recomandă: a. executarea foarte uşoară a stoarcerii b. asocierea frământatului cu rulatul c. aplicarea procedeului timp scurt 10. Efleurajul relaxator al părţii posterioare a gambei: a. începe de deasupra maleolelor, cu mişcări circulare b. se realizează cu alunecări lungi, executate simultan cu ambele palme c. depăşeşte în sus articulaţia genunchiului 11. Pentru a amplifica efectul relaxator al piciorului şi a-l extinde şi la nivelul altor regiuni ale corpului, se recomandă:a. executarea de presiuni alunecate lente pe părţile latero-interne ale tălpilor b. executarea de presiuni lente pe tălpic. realizarea, în final, a unor uşoare circumducţii pasive ale halucelor

12. În realizarea efleurajului relaxator pe partea anterioară a gambei se recomandă: a. aplicarea sa foarte cu presiune mai mare pe partea antero-internă a gambei b. evitarea crestei tibiale c. aplicarea sa cu presiune ceva mai mare pe masa musculară de pe partea anteroexternă 13. Pentru masajul relaxator al degetelor şi mâinii se recomandă: a. aplicarea fricţiunilor lent, superficial şi insistent b. folosirea unei presiuni mai mari pe faţa dorsală şi a uneia mai mici pe faţa palmară c. tracţionarea în ax, în final, a fiecărui deget şi a articulaţiei pumnului 14. Masajul relaxator al antebraţului: a. foloseşte cernutul ca procedeu principal de relaxare b. începe de la nivelul pumnului şi urcă până deasupra cotului c. foloseşte fricţiunea executată în sens circular pe partea cărnoasă a antebraţului 15. Efleurajul relaxator al umărului: a. se prelungeşte, în jos, până pe antebraţ b. se prelungeşte, în spate, spre omoplaţi c. se prelungeşte, în faţă, spre torace 16. Pentru masajul relaxator al peretelui toracic se recomandă: a. folosirea alunecărilor lungi, lente şi executate simultan cu ambele mâini b. începerea masajului de la nivelul claviculelor, trecând peste regiunea sternală, până la baza toracelui c. executarea, în final, a câteva respiraţii ample, active sau pasive, cu presiuni pe baza toracelui în timpul expiraţiei 17. Pentru executarea, în scop relaxator, a fricţiunilor la nivelul peretelui abdominal, se recomandă: a. realizarea de mişcări circulare în sens antiorar b. executarea lor cu palmele, cu intensitate şi frecvenţă mică c. executarea lor în sensul tranzitului intestinal 18. Masajul relaxator al capului are următoarele efecte: a. stimularea sistemului nervos central b. îmbunătăţirea funcţiunilor vegetative din creier c. reglarea circulaţiei în cavitatea craniană 19. Efleurajul relaxator al feţei: a. se aplică, pe frunte, de la centru spre părţile laterale b. se aplică de la urechi spre menton c. se aplică de la menton spre unghiul extern al ochilor 20. Pentru masajul relaxator al părţii anterioare a gâtului se recomandă: a. aplicarea efleurajului de la bărbie şi mastoidă spre stern şi claviculeb. executarea fricţiunilor cu precauţie, evitând glanda hipofizăc. efectuarea frământatului în lungul sternocleidomastoidienilor şi a marginii libere a trapezilor 21. Fricţiunea relaxatoare a cefei: a. se execută cu frecvenţă şi intensitate mică, timp îndelungat b. se execută cu feţele palmare ale vârfurilor degetelor la nivelul inserţiei muşchilor pe osul occipital c. se execută doar cu mişcări liniare 22. În oboseala musculară locală: a. masajul local este contraindicat atâta timp cât durează fenomenele acute b. se vor aplica, imediat după apariţia simptomelor, neteziri lungi, lente şi superficiale, presiuni vibrate şi fricţiuni uşoare şi, în plus, pe membre, rulatul relaxator c. după masaj, se recomandă mişcări ample de pendulare a membrelor

23. În oboseala musculară generală: a. masajul începe cu liniştirea sensibilităţii periferice şi a musculaturiib. automasajul nu este indicat c. muşchii spatelui şi muşchii de la rădăcinile membrelor vor fi prelucraţi în primele zile 24. Oboseala musculară precoce: a. apare la sfârşitul unui efort b. poate fi prevenită prin masaj şi automasaj pregătitor c. se caracterizează printr-o criză de adaptare funcţională a organismului 25. Oboseala musculară tardivă: a. apare mai lent şi cedează mai greu prin odihnă, faţă de oboseala musculară generală b. apare, mai ales, la persoanele antrenate c. pentru prevenirea sa este recomandat masajul şi automasajul 26. În cazul oboselii acute: a. sunt prezente contracturi şi dureri musculare b. masajul este indicat după dispariţia tuturor simptomelor acute c. automasajul este indicat 27. Oboseala cronică sau cumulativă: a. nu se caracterizează prin tulburări organice şi psihiceb. prezintă simptome mai intense şi mai rezistente la tratament c. poate fi prevenită prin dozarea corespunzătoare a efortului, odihnă activă, masaj

Capitolul IV. Masajul antistresEvaluare 1. Masajul antistres urmăreşte: a. restabilirea unităţii corporale, psihice şi psiho-corporale b. abordarea separată a aspectelor corporale şi psihice c. reintegrarea schemei corporale şi relaxarea 2. Caracteristice masajului antistres sunt următoarele aspecte: a. relaxarea totală şi pasivitatea subiectului b. efortul de conştientizare a senzaţiilor c. mişcările fluide, învăluitoare şi succesive 3. Printre efectele masajului antistres se numără: a. redistribuirea perceperii senzaţiilor la nivelul unui anumit segment b. trezirea senzorială (conştientizarea mai bună a propriului corp) c. hrănirea corpului cu senzaţii pozitive proprii 4. Testarea gradului de relaxare în cadrul masajului antistres se realizează: a. prin mobilizarea pasivă a segmentului masat b. prin ridicarea segmentului de pe suprafaţa de sprijin şi eliberarea luic. prin examinarea palpatorie şi vizuală a segmentului 5. În general, subiectul nu este relaxat dacă: a. mişcările de mobilizare pasivă a segmentelor sunt ajutate voluntar b. mişcările de cădere a segmentelor nu sunt frânate c. se opune rezistenţă la mobilizarea segmentelor 6. Pentru aplicarea masajului antistres: a. se recomandă începerea lui cu membrele inferioare b. se recomandă folosirea uleiurilor de masaj c. se recomandă, ca suprafaţă de lucru, o saltea sau o pătură groasă

7. În cadrul masajului antistres: a. mişcările se înlănţuiesc pe toate părţile corpului într-o alunecare continuă, fluidă b. se repetă fiecare gest de cel puţin trei ori c. maseurul se va poziţiona astfel încât să aibă posibilitatea de a acţiona transversal pe partea de masat 8. În timpul aplicării masajului antistres, se recomandă: a. aplicarea traseelor unilaterale doar pe o parte a corpului b. corelarea ritmului respirator al terapeutului cu cel al subiectului c. folosirea greutăţii corporale în realizarea presiunilor care se impun 9. În cadrul fiecărui traseu: a. mâinile maseurului trebuie să fie relaxate şi să îmbrace bine relieful regiunii b. mişcările ascendente se asociază cu expiraţia, iar cele descendente cu inspiratia c.dacă expiraţia şi inspiraţia subiectului sunt prea scurte, sau traseele sunt prea lungi, tehnica se fracţionează în două părţi 10. Pe parcursul aplicării traseelor se poate interveni cu: a. întreruperi ale aplicării masajului, pentru odihnă b. presiuni statice în anumite zone c. balansări, tracţiuni sau scuturături ale anumitor segmente