DOSAR NR.44139/3/2012(5090/2013)

R O M Â N I ACURTEA DE APEL BUCUREŞTI

SECŢIA A VII-A CIVILĂ ŞI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE

Decizia civilă nr.2837Şedinţa publică din data de 17 aprilie 2014

Curtea constituită din: PREŞEDINTE – PETRICĂ ARBĂNAŞ JUDECĂTOR - LIVIU CORNEL DOBRANIŞTE JUDECĂTOR - ELENA LUISSA UDREA

GREFIER - FELICIA VOINEA

Pe rol soluţionarea cererii de recurs formulată de recurentul-contestator RANETI TUDOR ANDREI împotriva încheierii de şedinţă din data de 18 iulie 2013, pronunţată de Tribunalul Bucureşti –Secţia a VIII-a Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale în dosarul nr. 44139/3/2012, în contradictoriu cu intimaţii SC ROMANIA HYPERMARCHE SA, DECU ANCA, DRAGOŞ DAVID, BRATU AURELIAN, GIUROIU ADRIAN, CIOBANU MIHAI, VLAD BIANCA, DESTAILLEUR THIERRY, LEJEUNE PHILIPPE, MONNERAT SERGE, IWANIEC EDOUARD, ZAGREBELINAI CLAUDIU, având ca obiect – contestaţie decizie concediere.

Dezbaterile în cauză au avut loc în şedinţa publică din data de 10.04.2014, fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta, când instanţa, având nevoie de timp pentru a delibera, a dispus amânarea pronunţării soluţiei la data de 17.04.2014, când a decis următoarele:

C U R T E A,

Deliberând asupra recursului de faţă, constată următoarele:Prin încheierea de şedinţă din data de 18.07.2013 pronunţată în

dosarul nr.44139/3/2012, Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, a suspendat judecata cauzei privind pe reclamantul Raneti Tudor Andrei, în contradictoriu cu pârâţii: S.C. Romania Hypermarche S.A., David Dragoş, Anca Decu, Suzana Ştefănescu, Bratu Aurelian, Adrian Giuroiu, Ciobanu Mihai, Vlad Bianca,

Destailleur Thierry, Phillipe le Jeune, Serge Monnerat, Edouard Iwaniec, Zagrebelinai Claudiu.

Pentru a pronunţa această încheiere, tribunalul a reţinut că excepţia dispusă potrivit dispoziţiilor art. 114 alin.3, 4 Cod procedură civilă raportat la art. 1551 Cod procedură civilă vizează legala învestire a instanţei, astfel că soluţionarea acesteia are prioritate faţă de analiza incidenţei dispoziţiilor art.244 Cod procedură civilă.

S-a constatat că reclamantul nu şi-a îndeplinit obligaţiile menţionate în rezoluţia de la primirea cererii de chemare în judecată, respectiv de a depune cererea de chemare în judecată şi înscrisurile anexate, în număr suficient de exemplare, spre a fi comunicate tuturor pârâţilor, de a preciza cererea, indicând cuantumul daunelor morale, al daunelor interese, al daunelor moratorii şi pretenţiile formulate împotriva pârâţilor persoane fizice.

Totodată, pârâtul a fost informat asupra acestor dispoziţii, prin citaţiile comunicate la datele de 21.01.2013 şi 24.01.2013.

Cum, cererea de recurs a fost redactată şi sub forma unei petiţii,intitulată„ sesizare adresate conducerii Tribunalului Bucureşti,a CSM,Inspecţiei judiciare sau recurs”,Curtea a apreciat necesară indicare de către recurent a hotărârii atacate ,astfel cum prevederile art. 3021 alin. (1) lit. b) din codul procedură civilă acestea o impun ,sub sancţiunea nulităţii.

Din modul de redactare a căii de atac ,Curtea apreciază că împotriva încheierii de şedinţă din data de 18.07.2013 de suspendare a judecaţii cauzei în baza dispoziţiilor art. 114 alin.3, 4 Cod procedură civilă raportat la art. 1551 Cod procedură civilă pronunţată în dosarul nr.44139/3/2012 a Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale,a declarat recurs contestatorul Raneti Tudor Andrei,aspect ce rezultă din alin.2 de la fila 6 dosar recurs volumul I,criticând-o pentru nelegalitate,sens în care nu se va mai reţine nulitatea recursului pe acest aspect .

Se arată în dezvoltarea căii de atac formulate că a solicitat judecarea cauzei în lipsă, sens în care instanţa avea obligaţia să ţină cont de comunicatele sale şi de conţinutul cererii de chemare în judecată .

Invocă recurentul în calea de atac formulată excepţia de neconstituţionalitate a art. 114 Cod de procedură civilă,pretinzând că aceasta este în contradicţie cu art. 21 din Constituţia României,respectiv art. 6 din Legea 303/2004 privind organizarea judiciară, pe considerentul că nu dispune de venituri pentru a realiza copii după cererea de chemare în judecată, obiectul cauzei fiind reprezentat de o contestaţie la o decizie de concediere disciplinară emisă de către fostul său angajator S.C. România Hipermarche S.A. Ori, este evident că reclamantul concediat nu

dispune de venituri, fapt demonstrat şi prin adeverinţa de venit anexată cauzei .

Solicită,aşadar să i se recunoască dreptul de acces la justiţie conform art.21 din Constituţia României .Faptul că nu dispune de venituri pentru a realiza copiile sus precizate, nu-i poate împiedica accesul la justiţie, conform art. 21 din Constituţia României şi art. 6 din Legea nr. 303/2004 privind organizarea judiciară.

Apreciază acelaşi recurent că realizând dovada faptului că nu dispune de venituri,că nu a avut posibilitatea justificat să comunice copii după chemarea în judecată sau probatoriu, prima instanţă nu îi putea împiedica accesul la justiţie.

Arată recurentul,de asemenea că doar persoana juridică SC România Hipermarche SA are calitate procesuală pasivă, în dosarul 44139/3/2012 a Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, astfel că prima instanţă nu-i putea solicita să depună treisprezece copii după cererea de chemare în judecată pentru toate părţile, mai mult, să solicite depunerea probatoriul în copie, întrucât potrivit art. 272 din Codul Muncii, sarcina probatoriului revine angajatorului.

Menţionează că prima instanţă a reţinut în încheierea de şedinţă recurată faptul că pârâţii sunt reprezentaţi de către avocatul Remus Codreanu, astfel că nu se justifica comunicarea a treisprezece copii pârâţilor ce aveau un singur apărător. Mai mult, conform legii fundamentale, art. 21 din Constituţia României, nicio lege nu-i poate îngrădi accesul la justiţie, cu atât mai mult cu cât, a prezentat instanţei adeverinţa de venit ce atestă că nu dispune de mijloace financiare pentru copierea cererii de chemare în judecată şi probatoriilor, sau a traducerilor autorizate, a cererii de ajutorul public judiciar în materie civilă, situaţie pe care instanţa a nesocotit-o.

Pretinde titularul căii de atac că potrivit art.155/1 Cod de procedură civilă se impunea existenţa acordului părţilor din proces în sensul suspendării cauzei raportat la disp.art.155/1 Cod de procedură,acord inexistent în cauză în ceea ce-l priveşte. Totodată, arată că a invocat motivul de suspendare de drept, conform art. 244 Cod de procedura civilă, pe considerentul existenţei unor alte cauze,având ca obiect contestarea deciziilor de sancţionare disciplinară nr. 1133 din 5 ianuarie 2012 şi nr. 2066 din 12 octombrie 2012 ce fac obiectul dosarelor nr. 1584/3/2012 şi 31155/3/2011,suspendarea impunându-se în prezenta cauză până la pronunţarea unor hotărâri irevocabile asupra pricinilor sus precizate.

Menţionează că nu există niciun temei legal a rezolvării prioritare a cererii în baza art. 114 sau 155 Cod de procedură .În concluzie, încheierea de şedinţă din data de 18 iulie 2013 pronunţată de Tribunalul

Bucureşti, este nelegală,întrucât temeiul reţinut de instanţă art.155/1 Cod de procedură civilă, presupune acordul părţilor, acord inexistent în cauză. Dispoziţia instanţei de depunere a treisprezece copii după cererea de chemare în judecată şi după probe este neîntemeiată în drept şi nelegală,întrucât angajatorului îi revine sarcina probatoriului în litigii de muncă, conform art. 272 din Codul Muncii (fostul articol 287). Mai mult,cererea de chemare în judecată are ca obiect contestaţia deciziei de concediere disciplinară, sens în care persoanei juridice SC ROMÂNIA HIPERMARCHE SA îi revenea calitatea procesuală pasivă fiind emitentul actului de concediere disciplinară.

Cererea de chemare în judecată priveşte doar SC România Hipermarche SA ce are calitate procesuală pasivă, întocmai ca şi în celelalte dosare: 43961/3/2009, 31155/3/2011 şi 1584/3/2012 ale Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale.

Prin precizarea la acţiune depusă înainte de prima zi înfăţişare din data de 18 iulie 2013 susţine recurentul că ar fi clarificat cadrul procesual dedus judecăţii,în sensul că înţelege să se judece doar cu SC ROMÂNIA HIPERMARCHE SA, cu atât mai mult cu cât a formulat cerere de chemare în judecată a pârâţilor persoane fizice în dosarul civil 34096/3/2012, aspect neavut în vedere de către tribunal.

La termenul de judecată din data de 10.04.2014, din oficiu, Curtea a invocat excepţia nulităţii recursului pentru motivele expuse în această încheiere de şedinţă, reţinând următoarele:

La termenul de judecată din data de 27.02.2014 s-a dispus amânarea cauzei pentru a se complini lipsa semnăturii recurentului în calea de atac, acesta fiind citat cu menţiunea de a semna recursul declarat sub sancţiunea prevăzută de art.3021 alin. 1 lit.d din cod procedură civilă, prin raportare la art.133 alin. 2 din acelaşi cod.

La termenul de judecată din data de 10.04.2014, recurentul nu s-a conformat dispoziţiilor sus precizate,în sensul că nu a semnat recursul introductiv anexat în volumul I al dosarului de recurs, totodată nu a depus nicio copie semnată a acestei cereri,sens în care Curtea a invocat excepţia nulităţii recursului pentru lipsa semnăturii.

Analizând cu prioritate această excepţie instanţa de control judiciar o va admite şi va constata nulitatea recursului declarat de recurentul-contestator pentru următoarele considerente:

Dispoziţiile 3021 alin. (1) lit. d) din codul procedură civilă, stipulează că cererea de recurs va cuprinde, sub sancţiunea nulităţii, semnătura. Aceste dispoziţii se coroborează cu cele ale art. 133 alin.1 din cod procedură civilă, ce prevăd că: „Cererea de chemare în judecată care nu cuprinde numele reclamantului sau al pârâtului, obiectul ei sau semnătura, va fi declarată nulă”.

Totodată, potrivit art.133 alin.2 Cod procedură civilă:„lipsa semnăturii se poate totuşi împlini în tot cursul judecăţii”, sens în care Curtea a şi acordat termen în acest sens.

La dosarul cauzei există confirmarea de primire a citaţiei pentru termenul din data de 10.04.2014,anexată la fila 16 volumul II dosar recurs, ce are inserată menţiunea de a se complini lipsa semnăturii recurentului în calea de atac sub sancţiunea prevăzută de art.3021 alin. 1 lit.d din cod procedură civilă, prin raportare la art.133 alin. 2 din acelaşi cod. Recurentul nu s-a conformat însă dispoziţiilor privind îndeplinirea cerinţei legale a semnării recursului, respectiv a cererii de recurs introductiv anexată la filele 2-13 volum I dosar recurs, totodată nu a depus nicio copie semnată a acestei cereri.

De altfel această interpretare este în deplin acord şi cu dispoziţiile Deciziei în interesul legii nr.XXXIX a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu privire la consecinţele lipsei semnăturii părţii de pe cererea de recurs, decizie pronunţată în dosarul nr.8/2007,publicată în Monitorul Oficial nr.833 din 5 decembrie 2007,prin care s-a admis recursul în interesul legii declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi s-a statuat că:„ Dispoziţiile art.3021 alin.1 lit.d raportate la art.316 din Codul de procedură civilă se interpretează în sensul că cererea de recurs trebuie să cuprindă semnătura părţii. Nerespectarea acestei cerinţe poate fi îndeplinită în condiţiile art.133 alin.2 din Codul de procedură civilă”. Această decizie este obligatorie pentru instanţe potrivit dispoziţiilor art. 330/4 Cod procedură civilă şi este întrutotul aplicabilă în cauza dedusă judecăţii.

În consecinţă, faţă de dispoziţiile art. 302 alin. (1) lit. d) şi ale art. 133 alin. (1) Cod procedură civilă, Curtea va constata nulitatea cererii de recurs.

Curtea constată, de asemenea că la data de 20.03.2014, la filele 84-92 al dosarului de recurs- volumul II, s-a depus o nouă cerere intitulată „recurs”, semnată, cu un alt conţinut decât cel cu care a fost investită instanţa de control judiciar, prin care se invocă excepţia de neconstituţionalitate a art. 133 alin. (2) Cod procedură civilă şi ale art.302 alin. (1) lit. d) ,aspect ce va fi analizat în cadrul încheierii distincte pronunţate în cauză de sesizare a Curţii Constituţionale pe aspectul sus precizat, încheiere la care se face referire de altfel în dispoziţiile art. 29 din legea 47/1992 conform cărora: (4) Sesizarea Curţii Constituţionale se dispune de către instanţa în faţa căreia s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate, printr-o încheiere care va cuprinde punctele de vedere ale părţilor, opinia instanţei asupra excepţiei şi va fi însoţită de dovezile depuse de părţi.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII DECIDE:

Constată nulitatea recursului declarat de recurentul-contestator RANETI TUDOR ANDREI împotriva încheierii de şedinţă din data de 18 iulie 2013, pronunţată de Tribunalul Bucureşti – Secţia a VIII-a Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale în dosarul nr.44139/3/2012, în contradictoriu cu intimaţii SC ROMANIA HYPERMARCHE SA, DECU ANCA, DRAGOŞ DAVID, BRATU AURELIAN, GIUROIU ADRIAN, CIOBANU MIHAI, VLAD BIANCA, DESTAILLEUR THIERRY, LEJEUNE PHILIPPE, MONNERAT SERGE, IWANIEC EDOUARD, ZAGREBELINAI CLAUDIU.

Irevocabilă.Pronunţată în şedinţă publică, azi, 17.04.2014.

PREŞEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, Petrică Arbănaş Liviu Cornel Dobranişte Elena Luissa Udrea

GREFIER, Felicia Voinea

Tehnored.L.E.U.Dact.N.V./2 ex./12.05.2014Jud.fond: Alina-Petruţa Buculei

DOSAR NR.44139/3/2012(5090/2013)

R O M Â N I ACURTEA DE APEL BUCUREŞTI

SECŢIA A VII-A CIVILĂ ŞI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE

Î N C H E I E R EŞedinţa publică din data de 17 aprilie 2014

Curtea constituită din: PREŞEDINTE – PETRICĂ ARBĂNAŞ JUDECĂTOR - LIVIU CORNEL DOBRANIŞTE JUDECĂTOR - ELENA LUISSA UDREA

GREFIER - FELICIA VOINEA

Pe rol soluţionarea cererii privind sesizarea Curţii Constituţionale cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art.133(2) din Codul de procedură civilă şi a art.3021 alin.1 lit.d din Codul de procedură civilă invocate de recurentul-contestator RANETI TUDOR ANDREI.

Dezbaterile în cauză au avut loc în şedinţa publică din data de 10.04.2014, fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta, când instanţa, având nevoie de timp pentru a delibera, a dispus amânarea pronunţării soluţiei la data de 17.04.2014, când a dispus următoarele:

C U R T E A,

Constată că prin cererea formulată la data de 20.03.2014, recurentul-contestator Raneti Tudor Andrei a invocat excepţia de

neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. art.133(2) din Codul de procedură civilă şi a art.3021 alin.1 lit.d din Codul de procedură civilă ,solicitând sesizarea Curţii Constituţionale cu privire la excepţia invocată.

Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine în esenţă următoarele critici de neconstituţionalitate:

Dispoziţiile art.133(2) din Codul de procedură civilă şi ale art.3021

alin.1 lit.d din Codul de procedură civilă încălcă art. 21 din Constituţia României,respectiv împiedică accesul la justiţie. Apreciază astfel recurentul că nicio lege nu-i poate îngrădi accesul la justiţie,pe considerentul lipsei semnăturii căii de atac, cu atât mai mult cu cât dispoziţiile din Codul de procedură nu pot contrazice pe cele din Constituţia României. Justiţia presupune în susţinerea sa restaurarea ordinii de drept. Actul de justiţie are ca finalitate o hotărâre judecătorească executorie şi prin urmare accesul la justiţie înseamnă dreptul la restaurarea ordinii de drept printr-o hotărâre judecătorească executorie, acces care nu poate fi îngrădit prin nicio lege, cu atât mai mult împiedicat.

Invocă recurentul în susţinerea excepţiei sale Decizia nr. 176 din 24 martie 2005 a instanţei de control constituţional referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a altor prevederi legale însă ,respectiv a dispoziţiilor art.3021 alin.1 lit.a) din Codul de procedura civilă ,decizie ce a statuat următoarele:

"Analizând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea Constituţională reţine că, în conformitate cu dispoziţiile art.129 şi ale art.126 alin.(2) din Constituţia României, exercitarea căilor de atac împotriva hotărârilor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt stabilite prin lege. Din aceste prevederi constituţionale rezultă că legiuitorul are libertatea de a stabili cazurile şi condiţiile în care părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac.

Având în vedere întregul sistem normativ al Constituţiei, Curtea constata totodată că libertatea legiuitorului de a stabili condiţiile de exercitare a căilor de atac şi procedura de judecată nu este absolută, limitele libertăţii de reglementare fiind determinate şi în aceste cazuri de obligativitatea respectării normelor şi principiilor privind drepturile şi libertăţile fundamentale şi a celorlalte principii consacrate prin Legea fundamentală şi prin actele juridice internaţionale la care România este parte.

Astfel, potrivit art.21 alin.(1) din Constituţie, orice persoană se poate adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime, iar, potrivit alin.(2) al aceluiaşi articol, nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept.

În reglementarea exercitării acestui drept legiuitorul are posibilitatea să impună anumite condiţii de formă, ţinând de natură şi de

exigenţele administrării justiţiei, fără însă că aceste condiţionări să aducă atingere substanţei dreptului sau să îl lipsească de efectivitate.

În sensul considerentelor expuse mai sus, Curtea Constituţională a avut în vedere şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului care a statuat că scopul Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale este “să apere nu drepturi teoretice sau iluzorii, ci concrete şi efective” (Cazul Airey contra Irlandei, 1979, şi Cazul Artico contra Italiei, 1980) .

Într-o cauză similară celei deduse controlului de constituţionalitate, Curtea de la Strasbourg a statuat prin Hotărârea din 9 noiembrie 2004, pronunţată în cazul Saez Maeso contra Spaniei, că a existat o violare a art.6 paragraful 1 din convenţie, atunci când normele referitoare la formele ce trebuie respectate pentru introducerea unui recurs şi aplicarea lor îi împiedica pe justiţiabili să se prevaleze de căile de atac disponibile. În considerentele hotărârii Curtea a precizat că, deşi accesul la o instanţă de judecată nu este un drept absolut, ci este susceptibil de limitări, în special în ceea ce priveşte condiţiile de admisibilitate a unei căi de atac, totuşi, aceste limitări nu trebuie să restrângă accesul deschis unui justiţiabil de o asemenea manieră sau până la un asemenea punct încât dreptul să fie atins în însăşi substanţa lui”.

Raportat la considerentele acestei decizii,apreciază recurentul că şi lipsa semnăturii în calea de atac încalcă accesul la o instanţă de judecată.

Curtea apreciază întemeiată cererea de sesizare a Curţii Constituţionale,întrucât întruneşte condiţiile impuse de art.29 alin.1-3 din Legea nr.47/1992 republicată,întrucât vizează o dispoziţie legală în vigoare la data sesizării, (având în vedere că prin Decizia nr.766/2011, Curtea Constituţională a constatat că "sintagma în vigoare” este constituţională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituţionalitate şi dispoziţiile din legi ale căror efecte juridice continuă să se producă şi după ieşirea lor din vigoare), dispoziţiile criticate au legătură cu soluţionarea cauzei, şi nu au fost declarate neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale.

În opinia instanţei de recurs excepţia de neconstituţionalitate invocată nu este întemeiată,având în vedere semnarea cererii de recurs este o condiţie de formă esenţială pentru buna administrare a justiţiei în calea de atac a recursului, cu atât mai mult partea are şi posibilitatea să complinească omisiunea sa până la prima zi de înfăţişare, în cererea de recurs. Lipsa semnăturii nu este de natură a afecta efectivitatea exercitării căii de atac şi implicit să restrângă nejustificat accesul liber la justiţie.

Curtea constatând aşadar că sunt îndeplinite condiţiile art. 29

alin.1-3 din Legea nr.47/1992,în baza art. 29 alin. 4 va admite cererea şi va sesiza Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate invocată de către recurentul- contestator Raneti Tudor Andrei.

D I S P U N E :

Admite cererea formulată de recurentul-contestator Raneti Tudor Andrei.

Dispune sesizarea Curţii Constituţionale cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a art.133(2) şi art.302/1 alin.1 lit.d din Codul de procedură civilă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 17.04.2014.

PREŞEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, Petrică Arbănaş Liviu Cornel Dobranişte Elena Luissa Udrea

GREFIER, Felicia VoineaRed.E.L.U.2 ex./12.05.2014