jurisprudenta cje

PARLAMENTUL EUROPEAN 2013 - 2014

EXTRAS

DIN DOCUMENTUL „TEXTE ADOPTATE”

DIN PERIOADA DE SESIUNE

24 - 27 februarie 2014

(Partea V)

RO Unită în diversitate RO

3

CUPRINS

P7_TA-PROV(2014)0160 ........................................................................................................ 5 FABRICAREA, PREZENTAREA ȘI VÂNZAREA TUTUNULUI ȘI A PRODUSELOR AFERENTE ***I

P7_TA-PROV(2014)0161 .................................................................................................... 119 FINANȚAREA PE TERMEN LUNG A ECONOMIEI EUROPENE

P7_TA-PROV(2014)0164 .................................................................................................... 129 SOLVIT

P7_TA-PROV(2014)0165 .................................................................................................... 137 ORDINUL EUROPEAN DE ANCHETĂ ***I

P7_TA-PROV(2014)0166 .................................................................................................... 235 REGIMUL VIZELOR PENTRU RESORTISANȚII ȚĂRILOR TERȚE ***I

P7_TA-PROV(2014)0167 .................................................................................................... 241 ACORDUL DE PARTENERIAT VOLUNTAR UE-INDONEZIA CU PRIVIRE LA APLICAREA LEGISLAȚIEI

ȘI GUVERNANȚA ÎN DOMENIUL FORESTIER ȘI LA SCHIMBURILE COMERCIALE CU PRODUSE DIN

LEMN CARE INTRĂ ÎN UE ***

P7_TA-PROV(2014)0168 .................................................................................................... 243 CONTROLUL PERSOANELOR LA FRONTIERELE EXTERNE ***I

P7_TA-PROV(2014)0169 .................................................................................................... 265 ȚĂRI TERȚE AI CĂROR RESORTISANȚI TREBUIE SĂ DEȚINĂ VIZĂ PENTRU TRECEREA

FRONTIERELOR EXTERNE ALE STATELOR MEMBRE ȘI A LISTEI ȚĂRILOR TERȚE AI CĂROR

RESORTISANȚI SUNT EXONERAȚI DE ACEASTĂ OBLIGAȚIE ***I

P7_TA-PROV(2014)0171 .................................................................................................... 283 SITUAȚIA DIN IRAK

P7_TA-PROV(2014)0172 .................................................................................................... 289 UTILIZAREA DRONELOR ÎNARMATE

P7_TA-PROV(2014)0173 .................................................................................................... 293 SITUAŢIA DREPTURILOR FUNDAMENTALE ÎN UNIUNEA EUROPEANĂ (2012)

P7_TA-PROV(2014)0179 .................................................................................................... 325 TAXELE PENTRU COPIEREA PRIVATĂ

5

P7_TA-PROV(2014)0160

Fabricarea, prezentarea și vânzarea tutunului și a produselor aferente ***I

Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 26 februarie 2014 referitoare la

propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului privind apropierea

actelor cu putere de lege și a actelor administrative ale statelor membre în ceea ce

privește fabricarea, prezentarea și vânzarea tutunului și a produselor aferente

(COM(2012)0788 – C7-0420/2012 – 2012/0366(COD))

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

Parlamentul European,

– având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului și Consiliului

(COM(2012)0788),

– având în vedere articolul 294 alineatul (2) și articolul 114 din Tratatul privind

funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către

Comisie (C7-0420/2012),

– având în vedere avizul Comisiei pentru afaceri juridice privind temeiul juridic,

– având în vedere articolul 294 alineatul (3) și articolele 53 alineatul (1), 62 și 114 din

Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

– având în vedere avizul Comisiei pentru afaceri juridice referitor la utilizarea actelor

delegate,

– având în vedere avizele motivate prezentate de către Camera Deputaților din Cehia,

Parlamentul Danemarcei, Parlamentul Greciei, Camera Deputaților din Italia, Senatul

Italiei, Parlamentul Portugaliei, Camera Deputaților din România și Parlamentul

Suediei, în cadrul Protocolului nr. 2 privind aplicarea principiilor subsidiarității și

proporționalității, în care se susține că proiectul de act legislativ nu respectă principiul

subsidiarității,

– având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 4 iulie 20131,

– având în vedere avizul Comitetului Regiunilor din 3 iulie 20132,

– având în vedere angajamentul reprezentantului Consiliului, exprimat în scrisoarea din

18 decembrie 2013, de a aproba poziția Parlamentului European în conformitate cu

articolul 294 alineatul (4) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

– având în vedere articolele 55, 37 și 37a din Regulamentul său de procedură,

– având în vedere raportul Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță

alimentară și avizele Comisiei pentru comerț internațional, Comisiei pentru industrie,

cercetare și energie, Comisiei pentru piața internă și protecția consumatorilor, Comisiei

1 JO C 327, 12.11.2013, p. 65.

2 JO C 280, 27.9.2013, p. 57..

6

pentru agricultură și dezvoltare rurală și Comisiei pentru afaceri juridice (A7-

0276/2013),

1. adoptă poziția în primă lectură prezentată în continuare3;

2. solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care intenționează să modifice în

mod substanțial propunerea sau să o înlocuiască cu un alt text;

3. încredințează Președintelui/Președintei sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei,

precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

3 Prezenta poziție înlocuiește amendamentele adoptate la 8 octombrie 2013 (Texte

adoptate, P7_TA(2013)0398).

7

P7_TC1-COD(2012)0366

Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 26 februarie 2014 în

vederea adoptării Directivei 2014/…/UE a Parlamentului European și a Consiliului

privind apropierea actelor cu putere de lege și a actelor administrative ale statelor

membre în ceea ce privește fabricarea, prezentarea și vânzarea produselor din tutun și

a produselor conexe și de abrogare a Directivei 2001/37/CE

(Text cu relevanță pentru SEE)

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 53

alineatul (1) și articolele 62 și 114,

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

după transmiterea proiectului de act legislativ către parlamentele naționale,

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European4,

având în vedere avizul Comitetului Regiunilor5,

hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară6,

4 JO C 327, 12.11.2013, p. 65.

5 JO C 280, 27.9.2013, p. 57.

6 Poziția Parlamentului European din 26 februarie 2014.

8

întrucât:

(1) Directiva 2001/37/CE a Parlamentului European și a Consiliului7 stabilește

reglementări la nivelul Uniunii referitoare la produsele din tutun. Pentru a reflecta

progresele științifice, precum și evoluțiile pieței și ale contextului internațional, ar fi

necesare modificări substanțiale ale directivei menționate, iar aceasta ar trebui

abrogată și înlocuită cu o nouă directivă.

7 Directiva 2001/37/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 5 iunie 2001

privind apropierea actelor cu putere de lege și a actelor administrative ale statelor

membre în materie de fabricare, prezentare și vânzare a produselor din tutun (JO L

194, 18.7.2001, p. 26).

9

(2) În rapoartele sale din 2005 și 2007 privind punerea în aplicare a Directivei

2001/37/CE, Comisia a identificat domenii în care s-a considerat utilă desfășurarea

de acțiuni suplimentare în scopul bunei funcționări a pieței interne. În 2008 și în

2010, Comitetul științific pentru riscuri sanitare emergente și noi (CSRSEN) a pus la

dispoziția Comisiei opinii științifice privind produsele din tutun care nu arde și

aditivii utilizați la fabricarea produselor din tutun. În 2010, a avut loc o consultare de

amploare a părților interesate, care a fost urmată de consultări țintite ale părților

interesate și însoțită de studii efectuate de consultanți externi. Statele membre au fost

consultate pe parcursul întregului proces. Parlamentul European și Consiliul au

solicitat în mod repetat Comisiei să revizuiască și să actualizeze Directiva

2001/37/CE.

10

(3) În anumite domenii reglementate prin Directiva 2001/37/CE, statele membre sunt

împiedicate juridic sau în practică să-și adapteze în mod eficient legislația la noile

evoluții. Acest aspect este relevant în special pentru reglementările referitoare la

etichetare, conform cărora statele membre nu pot să crească dimensiunea

avertismentelor de sănătate, să modifice amplasarea lor pe un pachet individual

(denumit în continuare „pachet unitar”) sau să înlocuiască avertismentele înșelătoare

privind nivelurile emisiilor de gudron, nicotină și monoxid de carbon (GNMC).

(4) În alte domenii, există încă diferențe substanțiale între actele cu putere de lege și

actele administrative ale statelor membre referitoare la fabricarea, prezentarea și

vânzarea produselor din tutun și a produselor conexe, ceea ce creează obstacole în

calea bunei funcționări a pieței interne. Ținând cont de progresele științifice și de

evoluțiile pieței și ale contextului internațional, se estimează că aceste diferențe se

vor accentua. Acest aspect este valabil de asemenea pentru țigaretele electronice și

flacoanele de reumplere pentru țigarete electronice (denumite în continuare

„flacoane de reumplere”), produsele din plante pentru fumat, ingredientele și

emisiile produselor din tutun, pentru anumite aspecte de etichetare și de ambalare și

pentru vânzările transfrontaliere la distanță de produse din tutun.

11

(5) Respectivele obstacole ar trebui să fie eliminate și, în acest scop, ar trebui ca

reglementările referitoare la fabricarea, prezentarea și vânzarea produselor din tutun

și a produselor conexe să fie apropiate și mai mult.

(6) Dimensiunea pieței interne a produselor din tutun și a produselor conexe, tendința

crescătoare a producătorilor de produse din tutun de a concentra producția pentru

întreaga Uniune doar într-un număr mic de fabrici din Uniune și comerțul

transfrontalier semnificativ cu produse din tutun și produse conexe care rezultă din

această concentrare necesită o acțiune legislativă mai puternică la nivelul Uniunii,

mai curând decât la nivel național, pentru a se asigura buna funcționare a pieței

interne.

(7) Acțiunea legislativă la nivelul Uniunii este necesar și pentru a pune în aplicare

Convenția-cadru pentru controlul tutunului a OMS (CCCT) din mai 2003, ale cărei

dispoziții sunt obligatorii pentru Uniune și statele sale membre . Dispozițiile CCCT

referitoare la reglementarea conținutului produselor din tutun, reglementarea

publicării informațiilor referitoare la produsele din tutun, ambalarea și etichetarea

produselor din tutun, publicitatea și comerțul ilicit cu produse din tutun sunt deosebit

de relevante. Părțile la CCCT, inclusiv Uniunea și statele sale membre, au adoptat

prin consens, în cadrul mai multor conferințe, un set de orientări pentru punerea în

aplicare a dispozițiilor CCCT.

12

(8) În conformitate cu articolul 114 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea

Uniunii Europene (TFUE), un nivel înalt de protecție a sănătății ar trebui să

constituie baza unei propuneri legislative și ar trebui să fie avute în vedere în special

noile progrese științifice. Produsele din tutun nu sunt mărfuri obișnuite și, având în

vedere efectele deosebit de dăunătoare ale tutunului asupra sănătății umane,

protejarea sănătății ar trebui să aibă o importanță mare, în special pentru a reduce

prevalența fumatului în rândul tinerilor. ▌

(9) Este necesar să se stabilească o serie de noi definiții pentru a asigura punerea în

aplicare uniformă a prezentei directive de către statele membre. Atunci când

obligații diferite impuse prin prezenta directivă se aplică pentru categorii diferite

de produse, iar produsele relevante intră în mai multe dintre categoriile respective

(de exemplu tutun de pipă, tutun de rulat), ar trebui să se aplice obligațiile cele

mai stricte.

(10) Directiva 2001/37/CE a stabilit limite maxime pentru cantitățile de gudron, nicotină

și monoxid de carbon ale țigaretelor, care ar trebui să fie aplicabile și țigaretelor

exportate din Uniune. Limitele maxime respective și abordarea respectivă rămân

valabile.

13

(11) Pentru măsurarea emisiilor de gudron, nicotină și monoxid de carbon ale țigaretelor

(„nivelurile emisiilor”) ar trebui să se utilizeze ca referință standardele ISO

relevante, recunoscute la nivel internațional. Procesul de verificare ar trebui să fie

protejat împotriva influențelor din partea industriei tutunului prin recurgerea la

laboratoare independente, inclusiv la laboratoare de stat. Statele membre ar trebui

să poată recurge la laboratoare situate în alte state membre ale Uniunii. Pentru

alte emisii ale produselor din tutun, nu există standarde convenite la nivel

internațional și nici teste pentru cuantificarea nivelurilor maxime. Eforturile depuse

în prezent la nivel internațional pentru realizarea unor astfel de standarde sau teste

ar trebui încurajate.

(12) În ceea ce privește stabilirea nivelurilor maxime ale emisiilor, ar putea fi necesar și

oportun ca, la o dată ulterioară, să se reducă nivelurile emisiilor de gudron, nicotină

și monoxid de carbon, sau să se stabilească niveluri maxime pentru alte emisii ale

produselor din tutun, luând în considerare toxicitatea lor sau potențialul lor de

dependență.

14

(13) Pentru a-și exercita sarcina de reglementare, statele membre și Comisia au nevoie de

informații cuprinzătoare privind ingredientele și emisiile produselor din tutun pentru

a evalua atractivitatea, potențialul de dependență și toxicitatea produselor din tutun,

precum și riscurile pentru sănătate asociate consumului de astfel de produse. În acest

scop, obligațiile de raportare existente referitoare la ingrediente și emisii ar trebui să

fie consolidate. Ar trebui prevăzute obligații de raportare extinsă suplimentare în

ceea ce privește aditivii incluși pe o listă prioritară, pentru a evalua, printre altele,

toxicitatea, potențialul de dependență și proprietățile cancerigene, mutagene sau

toxice pentru reproducere (denumite în continuare „proprietăți CMR”) ale

acestora, inclusiv în formă arsă. Sarcina reprezentată de astfel de obligații de

raportare extinsă pentru IMM-uri ar trebui limitată cât mai mult posibil. Astfel de

obligații de raportare sunt compatibile cu obligația care îi revine Uniunii de a asigura

un nivel înalt de protecție a sănătății umane.

(14) Utilizarea unor formate de raportare diferite, cum este cazul în prezent, îngreunează

îndeplinirea de către producători și importatori a obligațiilor lor de raportare și face

împovărătoare pentru statele membre și Comisie sarcina de a compara, analiza și

extrage concluzii din informațiile primite. Prin urmare, ar trebui să existe un format

comun obligatoriu pentru raportarea cu privire la ingrediente și emisii. Ar trebui să

se asigure cel mai înalt grad de transparență posibil a informațiilor referitoare la

produse destinate publicului larg, asigurându-se în același timp respectarea

corespunzătoare a secretelor comerciale ale producătorilor de produse din tutun. Ar

trebui luate în considerare sistemele existente de raportare cu privire la

ingrediente.

15

(15) Lipsa unei abordări armonizate privind reglementarea ingredientelor produselor din

tutun afectează buna funcționare a pieței interne și are un impact negativ asupra

liberei circulații a mărfurilor în Uniune. Unele state membre au adoptat acte

legislative sau au încheiat acorduri cu caracter juridic obligatoriu cu industria,

permițând sau interzicând anumite ingrediente. Ca urmare, unele ingrediente sunt

reglementate în anumite state membre, dar nu și în altele. Statele membre au, de

asemenea, abordări diferite în ceea ce privește aditivii din filtrele țigaretelor, precum

și aditivii care colorează fumul de tutun. Fără armonizare, obstacolele din calea

bunei funcționări a pieței interne sunt de așteptat să crească în următorii ani, ținând

seama de punerea în aplicare în Uniune a CCCT și a orientărilor sale relevante și

având în vedere experiența dobândită în alte jurisdicții din afara Uniunii. Orientările

CCCT referitoare la reglementarea conținutului produselor din tutun și la

reglementarea publicării ingredientelor produselor din tutun recomandă în special

eliminarea ingredientelor care sporesc acceptabilitatea, creează impresia că

produsele din tutun conferă beneficii pentru sănătate, sunt asociate cu energia și

vitalitatea sau au proprietăți colorante.

(16) Probabilitatea unor reglementări divergente este și mai accentuată de preocupările

referitoare la produsele din tutun ▌ care au o aromă caracteristică diferită de cea a

tutunului, ceea ce ar putea facilita începerea fumatului sau ar putea afecta modelele

de consum. ▌Măsurile prin care se introduc diferențe nejustificate de tratament între

diferite tipuri de țigarete aromate ▌ar trebui evitate ▌. Totuși, produsele cu arome

caracteristice care au un volum mai mare de vânzări ar trebui eliminate treptat de-

a lungul unei perioade mai lungi, pentru a da consumatorilor suficient timp să se

reorienteze către alte produse.

16

(17) Interzicerea produselor din tutun cu arome caracteristice nu înseamnă excluderea

utilizării aditivilor individuali, dar obligă producătorii să reducă aditivul sau

combinația de aditivi astfel încât aditivii să nu mai determine o aromă caracteristică.

Utilizarea aditivilor care sunt esențiali pentru fabricarea produselor din tutun, de

exemplu a zahărului menit să înlocuiască zahărul care se pierde în timpul

procesului de uscare, ar trebui să fie permisă cu condiția ca aceștia să nu determine

o aromă caracteristică și să nu crească potențialul de dependență, toxicitatea sau

proprietățile CMR ale produsului. Un comitet consultativ european independent ar

trebui să acorde asistență cu privire la luarea unor astfel de decizii. Aplicare a

prezentei directive nu ar trebui să conducă la discriminare între diferitele soiuri de

tutun și nici să împiedice diferențierea produselor.

(18) Anumiți aditivi sunt utilizați pentru a crea impresia că produsele din tutun au

beneficii pentru sănătate, prezintă riscuri mai mici pentru sănătate sau cresc vigilența

mentală și performanțele fizice. Acești aditivi, precum și aditivii care au proprietăți

CMR în formă nearsă ar trebui interziși, pentru a asigura reglementări uniforme în

Uniune și un nivel înalt de protecție a sănătății umane. Aditivii care cresc

potențialul de dependență și toxicitatea ar trebui, de asemenea, interziși.

17

(19) Ținând cont de faptul că directiva vizează tinerii, produsele din tutun altele decât

țigaretele și tutunul de rulat ▌ar trebui să fie exceptate de la anumite cerințe privind

ingredientele atât timp cât nu există o modificare substanțială a circumstanțelor în

materie de volum de vânzări sau de modele de consum în cazul tinerilor.

(20) Având în vedere interzicerea generală a vânzării de tutun pentru uz oral în

Uniune, responsabilitatea reglementării ingredientelor tutunului pentru uz oral,

care presupune o cunoaștere temeinică a caracteristicilor specifice ale acestui

produs și a modelelor sale de consum, ar trebui, în conformitate cu principiul

subsidiarității, să revină Suediei, unde este permisă vânzarea acestui produs, în

temeiul articolului 151 din Actul de aderare a Austriei, Finlandei și Suediei.

(21) În conformitate cu scopul prezentei directive, și anume de a facilita buna

funcționare a pieței interne a produselor din tutun și a produselor conexe, vizând

un nivel înalt de protecție a sănătății, în special pentru tineri, și în conformitate cu

Recomandarea Consiliului din 2 decembrie 2002 privind prevenirea fumatului și

inițiativele de îmbunătățire a controlului tutunului8, statele membre ar trebui

încurajate să împiedice vânzările de astfel de produse copiilor și adolescenților,

adoptând măsuri adecvate de stabilire și aplicare a limitelor de vârstă.

(22) Există încă diferențe între dispozițiile naționale privind etichetarea produselor din

tutun, în special în ceea ce privește utilizarea avertismentelor de sănătate combinate

compuse dintr-o ilustrație și un text, informațiile despre serviciile de renunțare și

elementele promoționale de pe pachetele unitare sau din interiorul lor.

8 JO L 22, 25.1.2003, p. 31.

18

(23) Astfel de diferențe pot constitui o barieră în calea comerțului și pot împiedica buna

funcționare a pieței interne a produselor din tutun și, prin urmare, ar trebui să fie

eliminate. De asemenea, este posibil ca în unele state membre consumatorii să fie

mai bine informați cu privire la riscurile pentru sănătate prezentate de produsele din

tutun decât consumatorii din alte state membre. În absența unor măsuri suplimentare

la nivelul Uniunii, este posibil ca diferențele existente să crească în următorii ani.

(24) Adaptarea dispozițiilor referitoare la etichetare este, de asemenea, necesară pentru

alinierea reglementărilor care se aplică la nivelul Uniunii la evoluțiile internaționale.

De exemplu, orientările CCCT privind ambalarea și etichetarea produselor din tutun

recomandă avertismente ilustrate de dimensiuni mari pe ambele fețe principale,

informații obligatorii referitoare la renunțare și reguli stricte referitoare la

informațiile înșelătoare. Dispozițiile referitoare la informațiile înșelătoare vor

completa interzicerea generală a practicilor comerciale înșelătoare pentru

consumatori ale întreprinderilor prevăzută în Directiva 2005/29/CE a Parlamentului

European și a Consiliului9.

Statele membre care utilizează timbre fiscale sau marcaje de identificare naționale

în scopuri fiscale pe ambalajele produselor din tutun pot fi nevoite, în unele

cazuri, să dispună repoziționarea timbrelor sau marcajelor respective pentru a

permite amplasarea avertismentelor de sănătate combinate în partea superioară a

fețelor principale, în conformitate cu prezenta directivă și cu orientările CCCT. Ar

trebui instituite dispoziții tranzitorii care să permită statelor membre să mențină

timbrele fiscale sau marcajele de identificare naționale utilizate în scopuri fiscale

în partea superioară a pachetelor unitare pentru o anumită perioadă după

transpunerea prezentei directive.

9 Directiva 2005/29/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 11 mai 2005

privind practicile comerciale neloiale ale întreprinderilor de pe piața internă față de

consumatori și de modificare a Directivei 84/450/CEE a Consiliului, a Directivelor

97/7/CE, 98/27/CE și 2002/65/CE ale Parlamentului European și ale Consiliului și a

Regulamentului (CE) nr. 2006/2004 al Parlamentului European și al Consiliului

(„Directiva privind practicile comerciale neloiale”) (JO L 149, 11.6.2005, p. 22).

19

(25) De asemenea, dispozițiile privind etichetarea ar trebui să țină seama de noile dovezi

științifice. De exemplu, indicarea nivelurilor emisiilor de gudron, nicotină și

monoxid de carbon pe pachetele unitare de țigarete s-a dovedit a fi înșelătoare,

întrucât determină consumatorii să creadă că anumite țigarete sunt mai puțin

dăunătoare decât altele. Dovezile științifice sugerează, de asemenea, că

avertismentele de sănătate combinate de dimensiuni mari alcătuite dintr-un

avertisment sub formă de text și o fotografie color corespunzătoare sunt mai

eficace decât avertismentele alcătuite doar din text. În consecință, avertismentele de

sănătate combinate ar trebui să devină obligatorii pe întreg teritoriul Uniunii și să

acopere părți mari și vizibile de pe suprafața pachetului unitar. Pentru toate

avertismentele de sănătate ar trebui stabilite dimensiuni minime, pentru a asigura

vizibilitatea și eficacitatea lor.

(26) În cazul produselor din tutun pentru fumat, altele decât țigarete și produse din tutun

de rulat, care sunt consumate în principal de către consumatori mai în vârstă și de

grupuri mici de populație, ar trebui să fie posibil să existe în continuare o

exceptare de la anumite cerințe de etichetare, în măsura în care nu există o

modificare substanțială a circumstanțelor în materie de volume de vânzări sau de

modele de consum în cazul tinerilor. Etichetarea acestor alte produse din tutun ar

trebui să respecte reglementări care le sunt specifice. Ar trebui asigurată vizibilitatea

avertismentelor de sănătate de pe produsele din tutun care nu arde. Prin urmare,

avertismentele de sănătate ar trebui să fie amplasate pe cele două suprafețe

principale ale ambalajelor produselor din tutun care nu arde. În ceea ce privește

tutunul pentru narghilea, care deseori este perceput ca fiind mai puțin dăunător

decât produsele din tutun tradiționale pentru fumat, ar trebui să se aplice întregul

regim privind etichetarea pentru a se evita inducerea în eroare a consumatorilor.

20

(27) Produsele din tutun și ambalajul acestora ar putea induce consumatorii în eroare, în

special tinerii, în cazul în care sugerează că aceste produse sunt mai puțin

dăunătoare. De exemplu, este cazul utilizării anumitor cuvinte sau caracteristici, cum

ar fi cuvintele „conținut mic de gudron”, „ușoare”, „ultraușoare”, „slabe”,

„naturale”, „organice”, „fără aditivi”, „fără arome” sau „subțiri”, sau al anumitor

denumiri, ilustrații și semne figurative sau al altor semne. Alte elemente înșelătoare

pot include, dar nu sunt limitate la materiale inserate volante sau alte materiale

suplimentare, cum ar fi etichete adezive, autocolante, materiale inserate fixate,

straturi care se raclează și învelitori sau care se referă la forma produsului din

tutun în sine. Anumite ambalaje și produse din tutun ar putea de asemenea induce

în eroare consumatorii, sugerând beneficii în ceea ce privește slăbitul,

atractivitatea sexuală, statutul social, viața socială sau calități precum feminitatea,

masculinitatea sau eleganța. De asemenea, dimensiunea și aspectul țigaretelor

individuale ar putea induce consumatorii în eroare prin crearea impresiei că sunt mai

puțin dăunătoare. Pachetele unitare de produse din tutun și ambalajul lor exterior

nu ar trebui să includă cupoane, oferte de reducere, de distribuire gratuită, oferte

de tipul „două produse la prețul unuia singur” sau alte oferte similare care ar

putea sugera avantaje economice pentru consumatori, incitându-i astfel să

cumpere produsele din tutun respective.

21

(28) Pentru a asigura integritatea și vizibilitatea avertismentelor de sănătate și a maximiza

eficacitatea lor, ar trebui introduse dispoziții privind dimensiunea avertismentelor de

sănătate, precum și privind anumite elemente ale aspectului pachetelor unitare de

produse din tutun, inclusiv forma și mecanismul de deschidere. În cazul în care se

prevede o formă paralelipipedică pentru un pachet unitar, marginile rotunjite sau

șanfrenate ar trebui considerate acceptabile cu condiția ca avertismentul de

sănătate să acopere o suprafață care este echivalentă cu cea de pe un pachet fără

astfel de margini. Statele membre aplică reglementări diferite privind numărul

minim de țigarete dintr-un pachet unitar. Reglementările respective ar trebui să fie

aliniate pentru a asigura libera circulație a produselor în cauză.

22

(29) Pe piață sunt introduse cantități considerabile de produse ilicite care nu respectă

cerințele din Directiva 2001/37/EC și există indicii că aceste cantități ar putea crește.

Astfel de produse ilicite subminează libera circulație a produselor conforme și

protecția conferită de legislațiile care vizează controlul tutunului. În plus, CCCT

impune Uniunii să combată produsele din tutun ilicite, inclusiv cele importate ilegal

în Uniune, ca parte a unei politici cuprinzătoare a Uniunii în materie de control al

tutunului. Prin urmare, ar trebui să se prevadă ca pachetele unitare de produse din

tutun să fie marcate cu un identificator unic și să poarte un element de securitate și

ca circulația lor să fie înregistrată astfel încât astfel de produse să poată fi urmărite și

trasabilitatea lor să poată fi asigurată în întreaga Uniune, iar conformitatea lor cu

prezenta directivă să poată fi monitorizată și mai bine asigurată. În plus, ar trebui să

se prevadă introducerea unor elemente de securitate care să faciliteze verificarea

autenticității produselor din tutun.

(30) Ar trebui să fie dezvoltate la nivelul Uniunii un sistem interoperabil de urmărire și

asigurare a trasabilității și elemente comune de securitate. Într-o perioadă inițială,

numai țigaretele și tutunul de rulat ar trebui să facă obiectul sistemului de urmărire și

asigurare a trasabilității și al elementelor de securitate. Aceasta ar permite

producătorilor de alte produse din tutun să beneficieze de pe urma experienței

acumulate înainte ca sistemul de urmărire și asigurare a trasabilității și elementele de

securitate să devină aplicabile celorlalte produse.

23

(31) Pentru a asigura independența și transparența sistemului de urmărire și asigurare a

trasabilității, producătorii de produse din tutun ar trebui să încheie contracte de

stocare de date cu părți terțe independente. Comisia ar trebui să aprobe caracterul

adecvat al acestor părți terțe independente, iar un auditor extern independent ar

trebui să monitorizeze activitățile acestora. Datele referitoare la sistemul de

urmărire și asigurare a trasabilității ar trebui să fie păstrate separat de alte date ale

întreprinderilor, ar trebui să fie sub controlul permanent al autorităților competente

din statele membre și al Comisiei și ar trebui să poată fi accesate de acestea în orice

moment.

(32) Directiva 89/622/CEE a Consiliului10

▌a interzis vânzarea în statele membre a

anumitor tipuri de tutun pentru uz oral. Directiva 2001/37/CE a reafirmat interdicția

respectivă. Articolul 151 din Actul de aderare a Austriei, Finlandei și Suediei acordă

Suediei o derogare de la interdicție ▌. Interdicția vânzării tutunului pentru uz oral ar

trebui menținută pentru a preveni introducerea în Uniune (cu excepția Suediei) a

unui produs care generează dependență și are efecte adverse asupra sănătății .

Pentru alte produse din tutun care nu arde, care nu sunt produse pentru piețele cu

consum mare, dispoziții stricte privind etichetarea și anumite dispoziții privind

ingredientele lor sunt considerate suficiente pentru a le limita extinderea pe piață

dincolo de utilizarea lor tradițională.

10

Directiva 89/622/CEE a Consiliului din 13 noiembrie 1989 privind apropierea

actelor cu putere de lege și a actelor administrative ale statelor membre referitoare la

etichetarea produselor din tutun (JO L 359, 8.12.1989, p. 1).

24

▌

(33) Vânzările transfrontaliere la distanță de produse din tutun pot facilita accesul la

produse din tutun care nu respectă prezenta directivă. Există de asemenea un risc

crescut ca tinerii să aibă acces la produse din tutun. Prin urmare, există riscul

subminării legislației care vizează controlul tutunului. De aceea, statele membre

ar trebui să poată interzice vânzările transfrontaliere la distanță. În cazul în care

vânzările transfrontaliere la distanță nu sunt interzise, sunt oportune norme

comune privind înregistrarea punctelor de vânzare cu amănuntul care desfășoară

astfel de vânzări, pentru a asigura eficacitatea prezentei directive. Statele membre

ar trebui, în conformitate cu articolul 4 alineatul (3) din Tratatul privind Uniunea

Europeană (TUE), să coopereze între ele pentru a facilita punerea în aplicare a

prezentei directive, în special în ceea ce privește măsurile adoptate cu privire la

vânzările transfrontaliere la distanță de produse din tutun.

25

(34) Toate produsele din tutun au potențialul de a cauza mortalitate, morbiditate și

handicap. Prin urmare, fabricarea, distribuția și consumul lor ar trebui să fie

reglementate. Astfel, este important să se monitorizeze evoluțiile în ceea ce privește

noile produse din tutun. Producătorii și importatorii ar trebui să fie obligați să

notifice noile produse din tutun, fără a aduce atingere competenței statelor membre

de a interzice sau de a autoriza astfel de produse noi.

(35) Pentru a asigura condiții de concurență echitabile, noile produse din tutun, care sunt

produse din tutun în sensul prezentei directive, ar trebui să respecte cerințele din

prezenta directivă.

26

(36) Țigaretele electronice și flacoanele de reumplere ar trebui reglementate prin

prezenta directivă, cu excepția cazului în care, datorită modului lor de prezentare

sau funcției lor, fac obiectul Directivei 2001/83/CE a Parlamentului European și a

Consiliului11

sau al Directivei 93/42/CEE a Consiliului12

. În ceea ce privește

produsele menționate, între statele membre există diferențe de legislație și

practică, inclusiv referitor la cerințele în materie de siguranță, prin urmare este

necesară luarea unor măsuri la nivelul Uniunii în vederea îmbunătățirii

funcționării pieței interne. Atunci când aceste produse sunt reglementate, ar

trebui să se țină seama de un nivel înalt al protecției sănătății publice. Pentru a

permite statelor membre să își exercite funcțiile de supraveghere și control,

producătorii și importatorii de țigarete electronice și de flacoane de reumplere ar

trebui să fie obligați să notifice produsele relevante înainte de introducerea lor pe

piață.

(37) Statele membre ar trebui să garanteze că țigaretele electronice și flacoanele de

reumplere respectă cerințele prezentei directive. În cazul în care producătorul

produsului relevant nu este stabilit în Uniune, importatorul ar trebui să aibă

responsabilitatea privind asigurarea respectării prezentei directive de către

produsele respective.

11

Directiva 2001/83/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 6 noiembrie

2001 de instituire a unui cod comunitar cu privire la medicamentele de uz uman

(JO L 311, 28.11.2001, p. 67). 12

Directiva 93/42/CEE a Consiliului din 14 iunie 1993 privind dispozitivele medicale

(JO L 169, 12.7.1993, p. 1).

27

(38) Lichidul care conține nicotină ar trebui să poată fi introdus pe piață în temeiul

prezentei directive în cazul în care concentrația de nicotină nu depășește

20 mg/ml. Această concentrație permite o administrare a nicotinei care este

comparabilă cu doza permisă de nicotină obținute dintr-o țigaretă standard în

timpul necesar fumării unei astfel de țigarete. Pentru a limita riscurile asociate cu

nicotina, ar trebui să se stabilească dimensiuni maxime ale flacoanelor de

reumplere, ale rezervoarelor și ale cartușelor .

(39) Numai țigaretele electronice care administrează în mod constant dozele de

nicotină ar trebui să poată fi introduse pe piață în temeiul prezentei directive.

Administrarea constantă a dozelor de nicotină în condiții normale de utilizare este

necesară în scopul protejării sănătății, al siguranței și al calității, inclusiv pentru a

evita riscul consumului accidental de doze mari.

(40) Țigaretele electronice și flacoanele de reumplere ar putea prezenta un risc pentru

sănătate atunci când sunt lăsate la îndemâna copiilor. Prin urmare, este necesar

să se asigure faptul că astfel de produse previn intervenția necorespunzătoare

asupra lor și manipularea lor necorespunzătoare de către copii, inclusiv prin

intermediul etichetării, și al mecanismelor de închidere și de deschidere.

28

(41) Dat fiind că nicotina este o substanță toxică și având în vedere riscurile potențiale

pentru sănătate sau siguranță, inclusiv pentru persoanele cărora produsul nu le

este destinat, lichidul care conține nicotină ar trebui introdus pe piață numai în

țigarete electronice sau în flacoane de reumplere care îndeplinesc anumite cerințe

de siguranță și calitate. Este important să se asigure faptul că țigaretele

electronice nu se sparg și nu prezintă scurgeri în timpul utilizării și al reumplerii.

(42) Modul de etichetare și ambalajele acestor produse ar trebui să conțină informații

suficiente și adecvate privind utilizarea lor în siguranță, pentru a proteja sănătatea

și siguranța umană, ar trebui să conțină avertismente de sănătate adecvate și nu

ar trebui să prezinte niciun fel de elemente sau caracteristici înșelătoare.

(43) Diferențele dintre legislațiile și practicile naționale în materie de publicitate și

sponsorizare privind țigaretele electronice împiedică libera circulație a mărfurilor

și libertatea de prestare a serviciilor și prezintă un risc considerabil de denaturare

a concurenței. Dacă nu se vor lua măsuri suplimentare la nivelul Uniunii, există

riscul ca diferențele respective să se acutizeze în anii care vor urma, având în

vedere de asemenea piața în creștere a țigaretelor electronice și a flacoanelor de

reumplere. Prin urmare, se impune apropierea dispozițiilor naționale în materie

de publicitate și sponsorizare a produselor respective cu efect transfrontalier,

vizând un nivel înalt de protecție a sănătății. Țigaretele electronice pot deveni o

poartă de acces către dependența de nicotină și, în cele din urmă, către consumul

de tutun tradițional, întrucât imită și creează un cadru de normalitate pentru

acțiunea fumatului. Din acest motiv, se cuvine să se adopte o abordare restrictivă

a publicității pentru țigaretele electronice și flacoanele de reumplere.

29

(44) Pentru a-și exercita sarcina de reglementare, Comisia și statele membre au nevoie

de informații cuprinzătoare privind evoluțiile pieței în ceea ce privește țigaretele

electronice și flacoanele de reumplere. În acest scop, producătorii și importatorii

de astfel de produse ar trebui să facă obiectul unor obligații de raportare privind

volumul vânzărilor, preferințele diferitelor grupuri de consumatori și modul de

vânzare. Ar trebui asigurată punerea la dispoziție a acestor informații către

publicul larg, ținând seama în mod corespunzător de necesitatea de a proteja

secretele comerciale.

(45) Pentru a asigura o supraveghere corespunzătoare a pieței de către statele membre,

este necesar ca producătorii, importatorii și distribuitorii să aibă la dispoziție un

sistem adecvat de monitorizare și înregistrare a suspiciunilor de efecte adverse și

de informare a autorităților competente cu privire la astfel de efecte, astfel încât să

se poată lua măsurile adecvate. Se justifică includerea unei clauze de salvgardare

care să permită statelor membre să ia măsuri împotriva unor riscuri grave pentru

sănătatea publică.

30

(46) În contextul unei piețe emergente a țigaretelor electronice, este posibil ca, deși

respectă prezenta directivă, o țigaretă electronică specifică sau un flacon de

reumplere ori un tip de țigarete electronice sau de flacoane de reumplere

introduse pe piață să prezinte un risc neprevăzut pentru sănătatea umană. Prin

urmare, se recomandă introducerea unei proceduri de abordare a acestui risc,

care ar trebui să includă posibilitatea ca un stat membru să adopte măsuri

provizorii adecvate. Astfel de măsuri provizorii adecvate ar putea implica

interzicerea introducerii pe piață a unei țigarete electronice specifice sau a unui

flacon de reumplere ori a unui tip de țigarete electronice sau de flacoane de

reumplere. În acest context, Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte acte

delegate pentru a interzice introducerea pe piață a unei țigarete electronice

specifice sau a unui flacon de reumplere ori a unui tip de țigarete electronice sau

de flacoane de reumplere. Comisia ar trebui să fie împuternicită în acest sens

atunci când cel puțin trei state membre au interzis produsele respective din motive

întemeiate și este necesară extinderea interdicției respective la toate statele

membre pentru a asigura buna funcționare a pieței interne pentru produsele care

respectă prezenta directivă care nu prezintă același risc pentru sănătate. Comisia

ar trebui să raporteze cu privire la riscurile asociate cu țigaretele electronice care

pot fi reumplute, cel târziu la ….

JO: a se introduce data: doi ani de la intrarea în vigoare a prezentei directive.

31

(47) Prezenta directivă nu armonizează toate aspectele referitoare la țigaretele

electronice sau flacoanele de reumplere. De exemplu, responsabilitatea pentru

adoptarea normelor privind aromele revine statelor membre. Ar putea fi util ca

statele membre să analizeze posibilitatea de a permite introducerea pe piață a

produselor aromate. În acest sens, acestea ar trebui să fie atente la potențiala

atractivitate a unor astfel de produse pentru tineri și nefumători. Orice interdicție

a unor astfel de produse aromate ar trebui să fie justificată și o notificare în acest

sens ar trebui transmisă în conformitate cu Directiva 98/34/CE.

(48) Mai mult, prezenta directivă nu armonizează normele privind mediile fără fum de

tutun sau privind dispozițiile referitoare la vânzările interne ori privind

publicitatea internă sau extensia de marcă și nici nu introduce o limită de vârstă

pentru țigaretele electronice sau flacoanele de reumplere. În orice caz, modul de

prezentare a produselor respective și publicitatea pentru acestea nu ar trebui să

determine promovarea consumului de tutun sau să creeze confuzie cu produsele

din tutun. Statele membre sunt libere să reglementeze astfel de chestiuni în

limitele propriei jurisdicții și sunt încurajate să facă acest lucru.

▌

32

(49) Reglementarea produselor din plante pentru fumat diferă între statele membre, iar

aceste produse sunt adesea percepute ca inofensive sau mai puțin dăunătoare, în

pofida riscurilor pentru sănătate generate de combustia lor. În multe cazuri,

consumatorii nu cunosc conținutul acestor produse. Pentru a se asigura buna

funcționare a pieței interne și a se îmbunătăți informarea consumatorilor, ar trebui

introduse la nivelul Uniunii reglementări comune pentru aceste produse referitoare

la etichetare și la raportarea privind ingredientele.

(50) Pentru a se asigura condiții uniforme pentru punerea în aplicare a prezentei directive,

ar trebui conferite competențe de executare Comisiei în ceea ce privește stabilirea și

actualizarea unei liste prioritare a aditivilor pentru raportarea extinsă, stabilirea și

actualizarea formatului raportării referitoare la ingrediente și în ceea ce privește

diseminarea informațiilor respective, stabilirea dacă un produs din tutun are arome

caracteristice sau niveluri crescute de toxicitate, cu potențial de dependență sau cu

proprietăți CMR, metodologia pentru a stabili dacă un produs din tutun are aromă

caracteristică, procedurile pentru înființarea și funcționarea unui comitet

consultativ independent pentru stabilirea produselor din tutun care au aromă

caracteristică, poziția exactă a avertismentelor de sănătate pe pungile pentru

tutunul de rulat ambalat, specificațiile tehnice pentrudispoziția, aspectul și forma

avertismentelor de sănătate combinate, standarde tehnice pentru instituirea și

funcționarea sistemelor de urmărire și asigurare a trasabilității, pentru asigurarea

compatibilității sistemului de identificatori unici și pentru elementele de securitate,

precum și stabilirea unui format comun pentru notificarea țigaretelor electronice

și a flacoanelor de reumplere și a standardelor tehnice pentru mecanismele de

reumplere pentru astfel de produse. Respectivele competențe de executare ar trebui

exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului

European și al Consiliului13

.

13

Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16

februarie 2011 de stabilire a normelor și principiilor generale privind mecanismele

de control de către statele membre al exercitării competențelor de executare de către

Comisie (JO L 55, 28.2.2011, p. 13).

33

(51) Pentru a garanta că prezenta directivă este pe deplin operațională și pentru o adapta

la progresele tehnice și cu evoluțiile științifice și ale contextului internațional în

materie de fabricare, consum și reglementare a produselor din tutun, competența de a

adopta acte în conformitate cu articolul 290 din TFUE ar trebui delegată Comisiei ▌

în ceea ce privește adoptarea și adaptarea nivelurilor maxime pentru emisii și a

metodelor de măsurare a emisiilor respective, stabilirea nivelurilor maxime pentru

aditivii care determină o aromă caracteristică sau care cresc toxicitatea sau

potențialul de dependență, retragerea anumitor exceptări aplicate produselor din

tutun altele decât țigaretele și tutunul de rulat, adaptarea avertismentelor de

sănătate, stabilirea și adaptarea galeriei de imagini, și definirea elementelor cheie

ale contractelor de stocare de date care urmează să fie încheiate în scopul

utilizării sistemului de urmărire și asigurare a trasabilității și extinderea măsurilor

adoptate de statele membre la întreaga Uniune privind țigaretele electronice

specifice sau flacoanele de reumplere ori un tip de țigaretă electronică sau de

flacon de reumplere. Este deosebit de important ca, în timpul lucrărilor pregătitoare,

Comisia să organizeze consultări adecvate, inclusiv la nivel de experți. Comisia,

atunci când pregătește și elaborează acte delegate, ar trebui să asigure o transmitere

simultană, în timp util și adecvată a documentelor relevante către Parlamentul

European și Consiliu.

34

(52) Comisia ar trebui să monitorizeze evoluțiile în ceea ce privește punerea în aplicare și

impactul prezentei directive și să transmită un raport până la … și ulterior, atunci

când este cazul, pentru a evalua dacă sunt sau nu necesare modificări la prezenta

directivă. Raportul ar trebui să includă informații privind suprafețele pachetelor

unitare de produse din tutun care nu fac obiectul prezentei directive, evoluțiile

pieței noilor produse din tutun, evoluțiile pieței care semnifică o modificare

substanțială a circumstanțelor și evoluțiile pieței și percepția consumatorilor cu

privire la țigaretele subțiri, la tutunul pentru narghilea și la țigaretele electronice

și flacoanele de reumplere.

Comisia ar trebui să pregătească un raport privind fezabilitatea, beneficiile și

impactul unui sistem european de reglementare a ingredientelor produselor din

tutun, inclusiv fezabilitatea și beneficiile stabilirii unei liste de ingrediente la

nivelul Uniunii care pot fi utilizate sau care pot fi prezente sau pot fi adăugate în

produsele din tutun (așa-numita „listă pozitivă”). Atunci când pregătește raportul

respectiv, Comisia ar trebui să evalueze, între altele, dovezile științifice disponibile

referitoare la efectele toxice și de dependență ale ingredientelor.

JO: a se introduce data: cinci ani de la data transpunerii prezentei directive.

35

(53) Produsele din tutun și produsele conexe care respectă prezenta directivă ar trebui

să beneficieze de libera circulație a mărfurilor. Cu toate acestea, prin prisma

gradelor diferite de armonizare realizate prin prezenta directivă, statele membre ar

trebui să dispună în continuare, cu anumite condiții, de posibilitatea de a impune

cerințe suplimentare în anumite privințe, în vederea protejării sănătății publice.

Aceasta se referă la modul de prezentare și la ambalajele, inclusiv culorile,

produselor din tutun, altele decât avertismentele de sănătate, pentru care prezenta

directivă prevede un prim set de norme comune de bază. În consecință, statele

membre ar putea, de exemplu, să introducă dispoziții suplimentare de

standardizare a ambalajelor produselor din tutun, cu condiția ca dispozițiile

respective să fie compatibile cu TFUE și cu obligațiile în raport cu OMC și să nu

afecteze aplicarea integrală a prezentei directive.

▌

(54) În plus, pentru a lua în considerare posibilele evoluții viitoare ale pieței, statelor

membre ar trebui să li se permită, de asemenea, să interzică o anumită categorie

de produse din tutun sau produse conexe, din motive legate de situația specifică a

statului membru în cauză și cu condiția ca dispozițiile să fie justificate de

necesitatea de a proteja sănătatea publică, ținând cont de nivelul înalt de protecție

atins prin prezenta directivă. Statele membre ar trebui să notifice Comisiei astfel

de dispoziții naționale mai stricte.

36

(55) Statele membre ar trebui să-și păstreze libertatea de a menține sau de a introduce

acte legislative naționale care să se aplice tuturor produselor introduse pe piețele lor

naționale pentru aspecte care nu sunt reglementate de prezenta directivă, cu

condiția ca actele respective să fie compatibile cu TFUE și să nu pericliteze

aplicarea integrală a prezentei directive. Astfel, în aceste condiții, statele membre ar

putea, printre altele, să reglementeze sau să interzică accesoriile utilizate pentru

produsele din tutun (inclusiv narghilelele) și pentru produsele din plante pentru

fumat, precum și să reglementeze sau să interzică produsele al căror aspect este

asemănător cu cel al unui tip de produs din tutun sau produs conex. O notificare

prealabilă este necesară pentru reglementările naționale de ordin tehnic în temeiul

Directivei 98/34/CE a Parlamentului European și a Consiliului14

.

(56) Statele membre ar trebui să se asigure că datele cu caracter personal sunt prelucrate

doar în conformitate cu reglementările și garanțiile menționate în Directiva

95/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului15

.

(57) Prezenta directivă nu aduc atingere legislației Uniunii care reglementează utilizarea

și etichetarea organismelor modificate genetic.

14

Directiva 98/34/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 iunie 1998 de

stabilire a unei proceduri pentru furnizarea de informații în domeniul standardelor și

reglementărilor tehnice și al normelor privind serviciile societății informaționale (JO

L 204, 21.7.1998, p. 37). 15

Directiva 95/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 24 octombrie

1995 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu

caracter personal și libera circulație a acestor date (JO L 281, 23.11.1995, p. 31).

37

(58) În conformitate cu Declarația politică comună a statelor membre și a Comisiei din

28 septembrie 2011 privind documentele explicative16

, statele membre s-au angajat

să însoțească, în cazurile justificate, notificarea măsurilor de transpunere cu unul sau

mai multe documente care să explice relația dintre componentele unei directive și

părțile corespunzătoare din instrumentele naționale de transpunere. În ceea ce

privește prezenta directivă, legiuitorul consideră că este justificată transmiterea unor

astfel de documente.

(59) Obligația de a respecta drepturile fundamentale și principiile juridice consfințite în

Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene nu este modificată prin prezenta

directivă. O serie de drepturi fundamentale sunt afectate de prezenta directivă.

Prin urmare, este necesar să se asigure faptul că obligațiile impuse producătorilor,

importatorilor și distribuitorilor de produse din tutun și produse conexe nu doar

garantează un nivel înalt de calitate a sănătății și de protecție a consumatorilor, ci și

apără toate celelalte drepturi fundamentale și sunt proporționale în raport cu

buna funcționare a pieței interne. Aplicarea prezentei directive ar trebui să respecte

dreptul Uniunii și obligațiile internaționale relevante.

(60) Deoarece obiectivele prezentei directive, și anume apropierea actelor cu putere de

lege și a actelor administrative ale statelor membre în ceea ce privește fabricarea,

prezentarea și vânzarea produselor din tutun și a produselor conexe, nu pot fi

realizate în mod satisfăcător de către statele membre dar, având în vedere

dimensiunea și efectele acestora, pot fi realizate mai bine la nivelul Uniunii, aceasta

poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este

definit la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu

principiul proporționalității, astfel cum este definit la articolul menționat, prezenta

directivă nu depășește ceea ce este necesar pentru realizarea obiectivelor menționate,

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

16

JO C 369, 17.12.2011, p. 14.

38

TITLUL I - DISPOZIȚII COMUNE

Articolul 1

Obiectul

Scopul prezentei directive este apropierea actelor cu putere de lege și a actelor administrative

ale statelor membre privind:

(a) ingredientele și emisiile produselor din tutun și obligațiile de raportare aferente,

incluzând nivelurile maxime ale emisiilor de gudron, nicotină și monoxid de carbon

pentru țigarete;

(b) anumite aspecte ale etichetării și ambalării produselor din tutun, inclusiv

avertismentele de sănătate care trebuie să figureze pe pachetele unitare ale

produselor din tutun și pe orice ambalaj exterior, precum și trasabilitatea și

elementele de securitate care se aplică produselor din tutun menite să asigure

conformitatea acestora cu prezenta directivă;

(c) interdicția introducerii pe piață a tutunului pentru uz oral;

(d) vânzările transfrontaliere la distanță de produse din tutun;

39

(e) obligația de notificare a produselor noi din tutun;

(f) introducerea pe piață și etichetarea anumitor produse care sunt similare produselor

din tutun, și anume țigaretele electronice și flacoanele de reumplere și produsele

din plante pentru fumat;

pentru a facilita buna funcționare a pieței interne a produselor din tutun și a produselor

conexe, vizând un nivel înalt de protecție a sănătății, în special pentru tineri, și pentru a se

îndeplini obligațiile Uniunii în temeiul Convenției-cadru pentru controlul tutunului a

OMS (CCCT).

Articolul 2

Definiții

În sensul prezentei directive, se aplică următoarele definiții:

1. „tutun” înseamnă frunze și alte părți naturale, prelucrate sau neprelucrate, ale

plantelor de tutun, inclusiv tutun expandat și reconstituit;

2. „tutun de pipă” înseamnă tutun care poate fi consumat prin intermediul unui proces

de combustie și destinat exclusiv pentru a fi utilizat într-o pipă;

3. „tutun de rulat” înseamnă tutun care poate fi utilizat pentru confecționarea de

țigarete de către consumatori sau la punctele de vânzare cu amănuntul;

4. „produse din tutun” înseamnă produse care pot fi consumate și care constau, chiar și

parțial, din tutun, indiferent dacă este sau nu modificat genetic;

5. „produs din tutun care nu arde” înseamnă un produs din tutun care nu implică un

proces de combustie, inclusiv tutunul pentru mestecat, tutunul pentru uz nazal și

tutunul pentru uz oral;

6. „tutun pentru mestecat” înseamnă un produs din tutun care nu arde destinat exclusiv

pentru a fi mestecat;

7. „tutun pentru uz nazal” înseamnă un produs din tutun care nu arde, care poate fi

consumat pe cale nazală;

8. „tutun pentru uz oral” înseamnă toate produsele din tutun pentru uz oral, cu excepția

celor destinate a fi inhalate sau mestecate, realizate în întregime sau parțial din tutun,

sub formă de pulbere sau particule sau în orice combinație a formelor respective, în

special cele prezentate ca săculețe porționate sau săculețe poroase;

40

9. „produse din tutun pentru fumat” înseamnă produse din tutun altele decât produsele

din tutun care nu arde;

10. „țigaretă” înseamnă un rulou de tutun care poate fi consumat prin intermediul unui

proces de combustie și care este definită în detaliu la articolul 3 alineatul (1) din

Directiva 2011/64/UE a Consiliului;

11. „trabuc” înseamnă un rulou din tutun care poate fi consumat prin intermediul unui

proces de combustie și care este definit în detaliu la articolul 4 alineatul (1) din

Directiva 2011/64/UE a Consiliului17

;

12. „țigară de foi” înseamnă un trabuc de dimensiuni mici și care este definită în detaliu

la articolul 8 alineatul (1) din Directiva 2007/74/CE a Consiliului18

;

13. „tutun pentru narghilea” înseamnă un produs din tutun care poate fi consumat

prin intermediul unei narghilele. În sensul prezentei directive, se consideră că

tutunul pentru narghilea este un produs din tutun pentru fumat. Dacă un produs

poate fi utilizat atât pentru narghilea, cât și pentru rulat, se consideră că este

tutun pentru rulat.

14. „nou produs din tutun” înseamnă un produs din tutun care:

(a) nu se încadrează în niciuna dintre următoarele categorii: țigarete, tutun de

rulat, tutun de pipă, tutun pentru narghilea, trabuc, țigări de foi, tutun de

mestecat, tutun pentru uz nazal sau tutun pentru uz oral; și

(b) este introdus pe piață după …;

15. „produs din plante pentru fumat” înseamnă un produs pe bază de plante, ierburi sau

fructe care nu conține tutun și care poate fi consumat prin intermediul unui proces

de combustie;

16. „țigaretă electronică” înseamnă un produs care poate fi folosit pentru consumul

de vapori care conțin nicotină prin intermediul unui muștiuc, sau orice

componentă a acestui produs, inclusiv un cartuș, un rezervor și dispozitivul fără

17

Directiva 2011/64/UE a Consiliului din 21 iunie 2011 privind structura și ratele

accizelor aplicate tutunului prelucrat (JO L 176, 5.7.2011, p. 24). 18

Directiva 2007/74/CE a Consiliului din 20 decembrie 2007 privind scutirea de taxa

pe valoare adăugată și de accize pentru bunurile importate de către persoanele care

călătoresc din țări terțe (JO L 346, 29.12.2007, p. 6). JO: a se introduce data intrării în vigoare a prezentei directive.

41

cartuș sau rezervor. Țigaretele electronice pot fi de unică folosință, sau pot fi

reumplute prin intermediul unui flacon de reumplere sau rezervor sau pot fi

reîncărcate cu cartușe de unică folosință;

17. „flacon de reumplere” înseamnă un recipient cu un lichid care conține nicotină și

care poate fi folosit pentru reumplerea unei țigarete electronice;

18. „ingredient” înseamnă tutun ▌, un aditiv, precum și orice substanță sau element

prezent într-un produs din tutun sau produs conex finit, inclusiv hârtia, filtrul,

cerneala, capsulele și adezivii;

19. „nicotină” înseamnă alcaloizi nicotinici;

20. „gudron” înseamnă condensatul anhidru brut de fum, care nu conține nicotină;

21. „emisii” înseamnă substanțe care sunt eliberate atunci când un produs din tutun sau

un produs conex este utilizat potrivit destinației sale, cum ar fi substanțele care se

găsesc în fum sau substanțele eliberate în timpul procesului de utilizare a produselor

din tutun care nu ard;

22. „nivel maxim” sau „nivel maxim al emisiilor” înseamnă conținutul sau emisiile

maxime, inclusiv zero, pentru o substanță dintr-un produs din tutun măsurate în

miligrame;

23. „aditiv” înseamnă o substanță, alta decât tutunul, care este adăugată unui produs

din tutun, unui pachet unitar sau oricărui ambalaj exterior al acestuia;

24. „aromă” înseamnă un aditiv care conferă miros și/sau gust;

25. „aromă caracteristică” înseamnă un miros sau un gust diferit de cel al tutunului care

este perceptibil în mod clar, care este determinat de un aditiv sau de o combinație de

aditivi, incluzând neexhaustiv fructe, condimente, ierburi, alcool, dulciuri, mentol

sau vanilie, și care este perceptibil înainte sau în timpul consumării produsului din

tutun;

26. „potențial de dependență” înseamnă potențialul farmacologic al unei substanțe de a

cauza dependență, o stare care afectează capacitatea unui individ de a-și controla

comportamentul, de regulă, printr-un mecanism de recompensă sau de ușurare a

simptomelor sevrajului sau ambele;

42

27. „toxicitate” înseamnă gradul în care o substanță poate determina efecte nocive

asupra organismului uman, inclusiv efecte care apar în timp, de obicei prin consumul

sau expunerea în mod repetat sau continuu;

28. „modificare substanțială a circumstanțelor” înseamnă o creștere a volumului

vânzărilor pe categorii de produse ▌ de cel puțin 10 % în cel puțin cinci state

membre, pe baza datelor de vânzări transmise în conformitate cu articolul 5 alineatul

(8), sau o creștere a nivelului prevalenței utilizării în grupul de consumatori cu vârsta

mai mică de 25 de ani cu cel puțin 5 puncte procentuale în cel puțin cinci state

membre pentru respectiva categorie de produse pe baza raportului special

Eurobarometru 385 din mai 2012 sau pe baza unor studii de prevalență echivalente;

în orice caz, se consideră că nu a avut loc o modificare substanțială a

circumstanțelor dacă volumul de vânzări al categoriei de produse la nivelul

vânzării cu amănuntul nu depășește 2,5 % din volumul total al vânzărilor de

produse din tutun de la nivelul Uniunii;29. „ambalaj exterior” înseamnă

orice formă de ambalaj utilizată pentru introducere pe piață a produselor din tutunul

și a produselor conexe și care include un pachet unitar sau o grupare de pachete

unitare; foliile transparente nu sunt considerate ambalaj exterior;

30. „pachet unitar” înseamnă cel mai mic ambalaj individual al unui produs din tutun

sau produs conex care este introdus pe piață;

31. „pungă” înseamnă un pachet unitar de tutun de rulat, fie sub forma unui buzunar

dreptunghiular cu o clapă care acoperă deschizătura, fie sub forma unei pungi

care se menține în poziție verticală;

32. „avertisment de sănătate” înseamnă un avertisment privind efectele adverse asupra

sănătății umane ale produsului sau alte consecințe nedorite ale consumului acestuia,

inclusiv avertismente sub formă de text, avertismentele de sănătate combinate,

avertismentele generale și mesajele de informare, în conformitate cu prezenta

directivă;

33. „avertisment de sănătate combinat” înseamnă un avertisment de sănătate care

combină un avertisment sub formă de text și o fotografie sau ilustrație

corespunzătoare, în conformitate cu prezenta directivă;

34. „vânzări transfrontaliere la distanță” înseamnă vânzări la distanță către consumatori

atunci când, în momentul în care consumatorul comandă produsul de la un punct de

43

vânzare cu amănuntul, consumatorul se află într-un alt stat membru decât statul

membru sau țara terță în care este stabilit punctul de vânzare cu amănuntul respectiv;

un punct de vânzare cu amănuntul este considerat ca fiind stabilit într-un stat

membru:

(a) în cazul unei persoane fizice – dacă aceasta are sediul activităților economice

în statul membru respectiv;

(b) în alte cazuri – dacă punctul de vânzare cu amănuntul are sediul social,

administrația centrală sau sediul activităților economice, inclusiv o sucursală,

agenție sau orice altă unitate economică, în statul membru respectiv;

35. „consumator” înseamnă o persoană fizică care acționează în alte scopuri decât

comerciale, economice, meșteșugărești sau profesionale;

36. „sistem de verificare a vârstei” înseamnă un sistem informatic care confirmă

inechivoc vârsta consumatorului în mod electronic, în conformitate cu cerințele

naționale;

37. „producător” înseamnă orice persoană fizică sau juridică care fabrică un produs

sau are un produs conceput sau fabricat și comercializează produsul respectiv sub

numele sau marca sa;

44

38. „import de produse din tutun sau de produse conexe” înseamnă intrarea pe teritoriul

Uniunii a unor astfel de produse, cu excepția produselor care sunt supuse unei

proceduri sau unui regim vamal suspensiv la intrarea în Uniune, precum și scoaterea

lor de sub incidența unei proceduri sau a unui regim vamal suspensiv;

39. „importator de produse din tutun sau de produse conexe” înseamnă proprietarul sau

persoana care are dreptul de a dispune cu privire la produsele din tutun sau la

produsele conexe care au fost aduse pe teritoriul Uniunii;

46

▌

47

40. „introducere pe piață” înseamnă punerea produselor, indiferent de locul lor de

fabricare, la dispoziția consumatorilor din Uniune, cu sau fără plată, inclusiv prin

vânzare la distanță; în cazul vânzărilor transfrontaliere la distanță, produsul este

considerat ca fiind introdus pe piață în statul membru în care este situat

consumatorul;

41. „punct de vânzare cu amănuntul” înseamnă orice punct de vânzare prin care

produsele din tutun sunt introduse pe piață, inclusiv de către o persoană fizică;

50

TITLUL II – PRODUSE DIN TUTUN

Capitolul I: Ingrediente și emisii

Articolul 3

Nivelurile maxime ale emisiilor de gudron, nicotină, monoxid de carbon și alte substanțe

(1) Nivelurile emisiilor țigaretelor introduse pe piață sau fabricate în statele membre

(„niveluri maxime ale emisiilor”) nu sunt mai mari de:

(a) 10 mg de gudron per țigaretă;

(b) 1 mg de nicotină per țigaretă;

(c) 10 mg de monoxid de carbon per țigaretă.

(2) Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 27

pentru a diminua nivelurile maxime ale emisiilor menționate la alineatul (1), atunci

când acest lucru este necesar în baza standardelor convenite la nivel internațional.

(3) Statele membre notifică Comisiei orice nivel maxim al emisiilor pe care îl stabilesc

pentru emisiile țigaretelor, altele decât emisiile menționate la alineatul (1), și pentru

emisiile altor produse din tutun decât țigaretele. ▌

51

(4) Comisia adoptă acte delegate în conformitate cu articolul 27 pentru a integra în

dreptul Uniunii standardele asupra cărora au convenit părțile la CCCT sau OMS

referitoare la nivelurile maxime ale emisiilor pentru emisiile țigaretelor, altele

decât emisiile menționate la alineatul (1), și pentru emisiile produselor din tutun

altele decât țigaretele.

Articolul 4

Metode de măsurare

(1) Emisiile de gudron, nicotină și monoxid de carbon ale țigaretelor se măsoară pe baza

standardului ISO 4387 pentru gudron, a standardului ISO 10315 pentru nicotină și a

standardului ISO 8454 pentru monoxid de carbon.

Exactitatea măsurătorilor referitoare la gudron, nicotină și monoxid de carbon se

stabilește în conformitate cu standardul ISO 8243.

(2) Măsurătorile menționate la alineatul (1) se ▌ verifică de către laboratoarele ▌

autorizate și monitorizate de autoritățile competente ale statelor membre.

Laboratoarele respective nu sunt deținute și nici controlate în mod direct sau

indirect de către industria tutunului.

Statele membre trimit Comisiei o listă cu laboratoarele autorizate, precizând

criteriile utilizate pentru autorizare și mijloacele de monitorizare aplicate, și

actualizează lista respectivă ori de către ori survine o modificare. Comisia publică

listele respective cu laboratoarele autorizate.

52


pentru a adapta metodele de măsurare a emisiilor de gudron, nicotină și monoxid de

carbon, atunci când acest lucru este necesar în baza evoluțiilor științifice și tehnice

sau a standardelor convenite la nivel internațional.

(4) Statele membre notifică Comisiei orice metodă de măsurare ▌ pe care o utilizează

pentru emisiile țigaretelor, altele decât emisiile menționate la alineatul (3), și pentru

emisiile produselor din tutun altele decât țigaretele. ▌

(5) Comisia adoptă acte delegate în conformitate cu articolul 27 pentru a integra în

dreptul Uniunii standardele asupra cărora au convenit părțile la CCCT sau OMS

referitoare la metodele de măsurare.

(6) Statele membre pot impune producătorilor și importatorilor de produse din tutun

taxe proporționale pentru verificarea măsurătorilor menționate la alineatul (1) de

la prezentul articol.

53

Articolul 5

Raportarea cu privire la ingrediente și emisii

(1) Statele membre solicită producătorilor și importatorilor de produse din tutun să

transmită autorităților lor competente următoarele informații, pentru fiecare

denumire de marcă și pentru fiecare tip:

(a) o listă care să conțină toate ingredientele, precum și cantitățile

corespunzătoare, utilizate la fabricarea produselor din tutun, în ordine

descrescătoare a masei fiecărui ingredient inclus în produsele din tutun;

(b) nivelurile emisiilor menționate la articolul 3 alineatele (1) și (4);

(c) acolo unde sunt disponibile, informații cu privire la alte emisii și nivelurile

acestora.

Pentru produsele introduse deja pe piață, informațiile respective se transmit până

la ….

Producătorii sau importatorii informează și autoritățile competente din statele

membre în cauză în cazul în care compoziția unui produs este modificată astfel încât

afectează informațiile furnizate în temeiul prezentului articol.

Pentru un produs nou sau modificat din tutun, informațiile solicitate în temeiul

prezentului articol se transmit înainte de introducerea pe piață a produselor

respective.

(2) Lista ingredientelor menționată la alineatul (1) litera (a) este însoțită de o declarație

care descrie motivele pentru care aceste ingrediente au fost incluse în respectivele

produse din tutun. Lista respectivă indică, de asemenea, statutul ingredientelor,

inclusiv dacă acestea au fost sau nu înregistrate în temeiul Regulamentului (CE) nr.

1907/2006 al Parlamentului European și al Consiliului19

precum și clasificarea lor în

JO: a se introduce data: 30 de luni după intrarea în vigoare a prezentei directive.

19 Regulamentul (CE) nr. 1907/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 18

decembrie 2006 privind înregistrarea, evaluarea, autorizarea și restricționarea

substanțelor chimice (REACH), de înființare a Agenției Europene pentru Produse

Chimice, de modificare a Directivei 1999/45/CE și de abrogare a Regulamentului

(CEE) nr. 793/93 al Consiliului și a Regulamentului (CE) nr. 1488/94 al Comisiei,

precum și a Directivei 76/769/CEE a Consiliului și a Directivelor 91/155/CEE,

93/67/CEE, 93/105/CE și 2000/21/CE ale Comisiei (JO L 396, 30.12.2006, p. 1).

54

temeiul Regulamentului (CE) nr. 1272/2008 al Parlamentului European și al

Consiliului20

.

(3) Lista menționată la alineatul (1) litera (a) este însoțită și de datele toxicologice

relevante cu privire la ingrediente, în formă arsă sau nearsă, după caz, menționându-

se în special efectele lor asupra sănătății consumatorilor și ținând cont, printre altele,

de orice efect de dependență.

În plus, pentru țigarete și tutun de rulat, producătorul sau importatorul transmite

un document tehnic care cuprinde o descriere generală a aditivilor utilizați și a

proprietăților acestora.

Producătorii și importatorii indică metodele de măsurare a emisiilor utilizate, altele

decât cele pentru gudron, nicotină și monoxid de carbon și cele pentru emisiile

menționate la articolul 4 alineatul (4). Statele membre pot solicita, de asemenea, ca

producătorii sau importatorii să efectueze studii care ar putea fi indicate de

autoritățile competente pentru a evalua efectele ingredientelor asupra sănătății,

luând în considerare, printre altele, potențialul de dependență și toxicitatea lor.

(4) Statele membre se asigură că informațiile transmise în conformitate cu alineatul (1)

de la prezentul articol și cu articolul 6 sunt puse la dispoziția publicului pe un ▌ site

internet. În momentul în care publică informațiile respective, statele membre țin

seama în mod corespunzător de necesitatea de a proteja secretele comerciale.

Statele membre solicită producătorilor și importatorilor ca, atunci când transmit

informațiile prevăzute la alineatul (1) de la prezentul articol și la articolul 6, să

precizeze informațiile pe care le consideră a fi secrete comerciale.

(5) Comisia, prin intermediul unor acte de punere în aplicare, stabilește și, dacă este

necesar, actualizează formatul pentru transmiterea și publicarea informațiilor

menționate la alineatele (1) și (6) de la prezentul articol și la articolul 6.

Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de

examinare menționată la articolul 25.

20

Regulamentul (CE) nr. 1272/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 16

decembrie 2008 privind clasificarea, etichetarea și ambalarea substanțelor și a

amestecurilor, de modificare și de abrogare a Directivelor 67/548/CEE și

1999/45/CE, precum și de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1907/2006 (JO L

353, 31.12.2008, p. 1).

55

(6) Statele membre solicită producătorilor și importatorilor să transmită studiile interne

și externe de care dispun cu privire la cercetarea pieței și preferințele diverselor

grupuri de consumatori, incluzând tinerii și fumătorii curenți, referitoare la

ingrediente și emisii, precum și rezumatele oricăror studii de piață pe care le

realizează atunci când lansează produse noi. De asemenea, statele membre solicită

producătorilor și importatorilor să raporteze volumul anual al vânzărilor per marcă și

tip, raportate în număr de țigarete sau de kilograme, precum și per stat membru,

începând cu …. Statele membre furnizează orice alte date de care dispun privind

volumul vânzărilor.

(7) Toate datele și informațiile de transmis către și de către statele membre în temeiul

prezentului articol și al articolului 6 se furnizează în format electronic. Statele

membre stochează informațiile în format electronic și asigură Comisiei și altor state

membre ▌ accesul la informațiile respective în scopul aplicării prezentei directive.

Statele membre și Comisia se asigură că secretele comerciale și alte informații

confidențiale sunt tratate în mod confidențial.

(8) Statele membre pot impune producătorilor și importatorilor de produse din tutun

taxe proporționale pentru primirea, stocarea, prelucrarea, analizarea și publicarea

informațiilor transmise lor în temeiul prezentului articol.

JO: a se introduce data primului an calendaristic complet care urmează data intrării

în vigoare a prezentei directivă.

56

Articolul 6

Lista prioritară a aditivilor și obligațiile de raportare extinsă

(1) Pe lângă obligațiile de raportare prevăzute la articolul 5, obligațiile de raportare

extinsă se aplică în cazul anumitor aditivi conținuți în țigarete și tutun pentru

rulat care sunt incluse pe o listă prioritară. Comisia adoptă acte de punere în

aplicare care să stabilească și, ulterior, să actualizeze o astfel de listă prioritară a

aditivilor. Această listă cuprinde aditivii:

(a) pentru care există indicații inițiale, cercetări sau reglementări în alte

jurisdicții, care sugerează că aceștia au una dintre proprietățile stabilite la

alineatul (2) literele (a)-(d) de la prezentul articol; și

(b) care fac parte dintre aditivii cei mai utilizați în mod obișnuit, din punctul de

vedere al masei sau al numărului, potrivit ingredientelor raportate în temeiul

alineatelor (1) și (3) de la articolul 5.


examinare menționată la articolul 25. O primă listă a acestor aditivi se adoptă

până la …și cuprinde cel puțin 15 aditivi.

JO: a se introduce data: doi ani după intrarea în vigoare a prezentei directive.

57

(2) Statele membre solicită producătorilor și importatorilor de țigarete și tutun de

rulat care conțin un aditiv care este inclus pe lista prioritară prevăzută la alineatul

(1) să efectueze studii cuprinzătoare, care să examineze pentru fiecare aditiv dacă

acesta:

(a) contribuie la toxicitatea sau la potențialul de dependență al produselor vizate

și dacă acest lucru are drept efect creșterea nivelului de toxicitate sau a

potențialului de dependență în oricare dintre produsele vizate, într-un mod

semnificativ sau măsurabil;

(b) determină o aromă caracteristică;

(c) facilitează inhalarea sau absorbția nicotinei; sau

(d) duce la formarea de substanțe care au proprietăți CMR, în ce cantități și

dacă acest lucru are drept efect intensificarea proprietăților CMR ale

oricăruia dintre produsele vizate, într-un mod semnificativ sau măsurabil.

58

(3) Studiile respective țin seama de utilizarea planificată a produselor în cauză și

analizează în special emisiile care rezultă în urma procesului de combustie care

implică aditivul respectiv. De asemenea, studiile analizează interacțiunea

aditivului respectiv cu alte ingrediente conținute de produsele respective.

Producătorii sau importatorii care folosesc același aditiv în produsele lor din

tutun pot efectua un studiu comun atunci când utilizează aditivul respectiv într-o

compoziție comparabilă a produsului.

(4) Producătorii sau importatorii întocmesc un raport privind rezultatele acestor

studii. Raportul respectiv conține un rezumat, precum și o prezentare de ansamblu

care compilează lucrările științifice disponibile cu privire la aditivul respectiv și

rezumă datele interne referitoare la efectele aditivului.

Producătorii sau importatorii transmit aceste rapoarte Comisiei, precum și o copie

a acestora autorităților competente din acele state membre în care este introdus pe

piață un produs din tutun care conține aditivul respectiv, cel târziu la 18 luni de la

data la care aditivul respectiv este inclus în lista prioritară în temeiul alineatului

(1). De asemenea, Comisia și statele membre în cauză pot solicita informații

suplimentare din partea producătorilor sau importatorilor cu privire la aditivul

respectiv. Aceste informații suplimentare se includ în raport.

59

Comisia și statele membre în cauză pot solicita ca aceste rapoarte să fie evaluate

inter pares de un organism științific independent, în special în ceea ce privește

exhaustivitatea conținutului, metodologia și concluziile lor. Informațiile primite

ajută Comisia și statele membre în procesul decizional în conformitate cu articolul

7. Statele membre și Comisia pot impune producătorilor și importatorilor de

produse din tutun taxe proporționale pentru evaluările inter pares respective.

(5) Întreprinderile mici și mijlocii definite în Recomandarea 2003/361/CE a

Comisiei21

sunt scutite de obligațiile prevăzute la prezentul articol în cazul în care

un raport privind aditivul respectiv este întocmit de un alt producător sau

importator.

Articolul 7

Reglementarea ingredientelor

(1) Statele membre interzic introducerea pe piață a produselor din tutun cu o aromă

caracteristică.

Statele membre nu interzic utilizarea aditivilor care sunt esențiali pentru fabricarea

produselor din tutun, de exemplu a zahărului menit să înlocuiască zahărul care se

pierde în timpul procesului de uscare, cu condiția ca aditivii respectivi să nu

imprime produsului o aromă caracteristică și să nu crească în mod semnificativ sau

măsurabil potențialul de dependență, toxicitatea sau proprietățile CMR ale

produsului din tutun.

Statele membre notifică Comisiei măsurile luate în temeiul prezentului alineat.

(2) Comisia stabilește, la cererea unui stat membru, sau poate stabili, din proprie

inițiativă, prin intermediul unor acte de punere în aplicare, dacă un produs din tutun

intră sau nu sub incidența alineatului (1). Respectivele acte de punere în aplicare se

adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 25.

21

Recomandarea 2003/361/CE a Comisiei din 6 mai 2003 privind definirea

microîntreprinderilor și a întreprinderilor mici și mijlocii (JO L 124, 20.5.2003, p.

36).

60

(3) Comisia adoptă acte de punere în aplicare prin care stabilește reglementări

uniforme privind procedurile utilizate pentru a determina dacă un produs din tutun


adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 25.

▌

(4)` Se înființează un comitet consultativ independent la nivelul Uniunii. Statele

membre și Comisia pot consulta acest comitet înainte de a adopta măsuri în

temeiul alineatelor (1) și (2) de la prezentul articol. Comisia adoptă acte de punere

în aplicare prin care stabilește procedurile privind înființarea comitetului și modul

său de funcționare.



(5) Atunci când nivelul conținutului sau concentrația anumitor aditivi sau al unei

combinații a acestora a dus la interdicții în temeiul articolului 7 alineatul (1) în

cel puțin trei state membre, Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în

conformitate cu articolul 27 pentru a stabili niveluri maxime ale conținutului pentru

aditivii respectivi sau pentru combinația de aditivi care determină aroma

caracteristică.

61

(6) Statele membre interzic introducerea pe piață a produselor din tutun care conțin

următorii aditivi ▌:

(a) vitamine sau alți aditivi care creează impresia că un produs din tutun are un

efect benefic asupra sănătății sau că prezintă riscuri mai mici pentru sănătate;

▌

(b) cafeină sau taurină sau alți aditivi și compuși stimulanți care sunt asociați cu

energia și vitalitatea; ▌

(c) aditivi cu proprietăți colorante pentru emisii;

(d) în cazul produselor din tutun pentru fumat, aditivi care facilitează inhalarea

sau absorbția nicotinei; și

(e) aditivi care au proprietăți CMR în formă nearsă.

(7) Statele membre interzic introducerea pe piață a produselor din tutun care conțin

arome în oricare dintre componentele lor ▌, cum ar fi filtrele, hârtiile, ambalajele,

capsulele sau orice caracteristică tehnică care permite modificarea mirosului sau a

gustului produselor din tutun respective sau modificarea intensității arderii. Filtrele,

hârtiile și capsulele nu conțin tutun sau nicotină.

(8) Statele membre se asigură că dispozițiile și condițiile prevăzute în Regulamentul

(CE) nr. 1907/2006 sunt aplicate produselor din tutun în mod corespunzător.

62

(9) Pe baza dovezilor științifice, statele membre interzic introducerea pe piață a

produselor din tutun care conțin aditivi în cantități care amplifică efectele toxice,

potențialul de dependență sau proprietățile CMR ale unui produs din tutun la

momentul consumului în mod semnificativ sau măsurabil.

Statele membre notifică Comisiei măsurile luate de acestea în temeiul prezentului

alineat.

(10) Comisia stabilește la cererea unui stat membru, sau poate stabili, din proprie

inițiativă, prin intermediul unui act de punere în aplicare, dacă un produs din tutun


adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 25 și se

bazează pe cele mai recente dovezi științifice.

(11) În cazul în care s-a dovedit că un anumit aditiv sau o ▌cantitate a acestuia

amplifică efectul toxic sau potențialul de dependență al unui produs din tutun, iar

acest lucru a dus la interdicții în temeiul alineatului (9) de la prezentul articol în

cel puțin trei state membre, Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în

conformitate cu articolul 27 pentru a stabili niveluri maxime pentru aditivii

respectivi. În acest caz, nivelul maxim se stabilește la cel mai mic dintre nivelurile

maxime care au stat la baza interdicțiilor naționale menționate la prezentul

alineat.

63

(12) Produsele din tutun altele decât țigaretele și tutunul de rulat sunt exceptate de la

interdicțiile menționate la alineatele (1) și (7). Comisia adoptă acte delegate în

conformitate cu articolul 27 pentru a retrage respectiva exceptare pentru o anumită

categorie de produse, în cazul în care există o modificare substanțială a

circumstanțelor, stabilită într-un raport al Comisiei.

(13) Statele membre și Comisia pot impune taxe proporționale în sarcina

producătorilor și importatorilor de produse din tutun pentru a evalua dacă un

produs din tutun prezintă o aromă caracteristică, dacă au fost utilizați aditivi

interziși sau arome interzise, precum și dacă un produs din tutun conține aditivi în

cantități care cresc în mod semnificativ și măsurabil efectul toxic, potențialul de

dependență sau proprietățile CMR ale produsului respectiv.

(14) În ceea ce privește produsele din tutun cu o aromă caracteristică al căror volum al

vânzărilor la nivelul întregii Uniuni reprezintă 3 % sau mai mult într-o anumită

categorie de produse, dispozițiile prezentului articol se aplică de la ….

(15) Prezentul articol nu se aplică tutunului pentru uz oral.

JO: a se introduce data: șase ani după intrarea în vigoare a prezentei directive.

64

Capitolul II: Etichetare și ambalare

Articolul 8

Dispoziții generale

(1) Fiecare pachet unitar de produse din tutun și orice ambalaj exterior poartă

avertismentul de sănătate prevăzut în prezentul capitol în limba oficială sau în

limbile oficiale ale statului membru în care produsul este introdus pe piață.

(2) Avertismentele de sănătate acoperă întreaga suprafață de pe pachetul unitar sau

ambalajul exterior care este rezervată lor și nu fac obiectul unor comentarii,

parafrazări sau trimiteri, sub nicio formă.

(3) Statele membre se asigură că avertismentele de sănătate de pe un pachet unitar și

de pe orice ambalaj exterior sunt tipărite astfel încât să nu poată fi îndepărtate, să

nu poată fi șterse și să fie integral vizibile, inclusiv prin faptul că nu sunt ascunse

sau întrerupte parțial sau total de timbre fiscale, marcaje de preț, elemente de

securitate, înfășurări, învelitori, cutii sau alte elemente, atunci când produsele din

tutun sunt introduse pe piață. Pe pachetele unitare de produse din tutun altele

decât țigarete și tutun de rulat ambalat în pungi, avertismentele de sănătate pot fi

aplicate cu ajutorul autocolantelor, cu condiția ca acestea să fie nedetașabile.

Avertismentele de sănătate rămân intacte la deschiderea pachetului unitar, în

afara cazului pachetelor cu capac cu clapă superioară basculantă, pentru care

avertismentele de sănătate pot fi rupte la deschiderea pachetului, dar numai într-

un mod care să asigure integritatea grafică și vizibilitatea textului, a fotografiilor

și a informațiilor referitoare la renunțare.

▌

65

(4) Avertismentele de sănătate nu ascund sau întrerup în niciun fel timbrele fiscale,

marcajele de preț, marcajele de urmărire și asigurare a trasabilității sau elementele

de securitate de pe pachetele unitare.

(5) Dimensiunile avertismentelor de sănătate prevăzute la articolele 9, 10, 11 și 12 se

calculează în raport cu suprafața în cauză atunci când pachetul este închis.

(6) Avertismentele de sănătate se încadrează cu un chenar negru cu lățimea de 1 mm

care este inclus în interiorul suprafeței rezervate pentru avertismente, cu excepția

avertismentelor de sănătate menționate la articolul 11.

▌

(7) Atunci când adaptează un avertisment de sănătate în temeiul articolului 9

alineatul (5), al articolului 10 alineatul (3) și al articolului 12 alineatul (3),

Comisia se asigură că acesta are caracter factual sau că statele membre în cauză

au posibilitatea de a alege între două avertismente, dintre care unul are caracter

factual.

(8) Imaginile de pe pachetele unitare și de pe orice ambalaj exterior care vizează

consumatorii din Uniune sunt în conformitate cu dispozițiile prezentului capitol.

66

Articolul 9

Avertismente generale și mesaje de informare în cazul produselor din tutun pentru fumat

(1) Fiecare pachet unitar și orice ambalaj exterior de produse din tutun pentru fumat

poartă unul dintre următoarele avertismente generale:

„Fumatul ucide – renunță acum”

sau

„Fumatul ucide”

Statele membre hotărăsc care dintre avertismentele generale menționate la primul

paragraf se utilizează.


poartă următorul mesaj de informare:

„Fumul de tutun conține peste 70 de substanțe care cauzează cancer”

67

(3) Pentru pachetele de țigarete și pentru tutunul de rulat ambalat în pachete

paralelipipedice, avertismentul general apare pe partea inferioară a uneia dintre

suprafețele laterale ale pachetelor unitare, iar mesajul de informare apare pe partea

inferioară a celeilalte suprafețe laterale. Aceste avertismente de sănătate au o lățime

minimă de 20 mm ▌.

Pentru pachetele sub forma unei cutii cu capac rabatabil în cazul cărora

suprafața laterală este despărțită în două în momentul deschiderii pachetului,

avertismentul general și mesajul de informare apar în întregime pe partea cea mai

mare dintre cele două suprafețe despărțite. Avertismentul general apare de

asemenea pe partea interioară a suprafeței superioare care este vizibilă atunci

când pachetul este deschis.

Suprafețele laterale ale acestui tip de pachet au o înălțime de cel puțin 16 mm.

Pentru tutunul de rulat comercializat în pungi, avertismentul general și mesajul

de informare apar pe suprafețele care asigură vizibilitatea deplină a

avertismentelor de sănătate respective. Pentru tutunul de rulat ambalat în pachete

cilindrice, avertismentul general apare pe suprafața exterioară a capacului, iar

mesajul de informare pe suprafața interioară a capacului.

Atât avertismentul general, cât și mesajul de informare acoperă 50% din suprafețele

pe care sunt tipărite.

▌

68

(4) Avertismentul general și mesajul de informare menționate la alineatele (1) și (2):

(a) se tipăresc cu caractere Helvetica aldine negre, pe fond alb. Pentru a ține

cont de cerințele lingvistice, statele membre pot determina mărimea

caracterelor, cu condiția ca mărimea caracterelor specificată în dreptul

intern să garanteze că textul relevant ocupă cât mai mult posibil din

suprafața rezervată avertismentelor de sănătate respective; și

(b) se centrează în suprafața rezervată acestora, iar pe pachetele

paralelipipedice și pe orice ambalaj exterior se dispun în paralel cu

marginea laterală a pachetului unitar sau a ambalajului exterior;


pentru a adapta textul mesajului de informare menționat la alineatul (2) la

evoluțiile științifice și de pe piață.

(6) Comisia stabilește, prin intermediul unor acte de punere în aplicare, poziția exactă

a avertismentului general și a mesajului de informare pe tutunul de rulat

comercializat în pungi, în funcție de diferitele forme ale acestor pungi.



69

Articolul 10

Avertismentele de sănătate combinate în cazul produselor din tutun pentru fumat


poartă avertismente de sănătate combinate. Avertismentele de sănătate combinate:

(a) cuprind unul dintre avertismentele sub formă de text menționate în anexa I și o

fotografie color corespunzătoare specificată în galeria de imagini din anexa II;

(b) includ informații privind renunțarea la fumat cum ar fi numere de telefon,

adrese de e-mail sau site-uri de internet menite să informeze consumatorii cu

privire la programele disponibile pentru a ajuta persoanele care doresc să

renunțe la fumat;

(c) acoperă 65 % din aria externă atât a suprafeței anterioare, cât și a celei

posterioare, ale pachetului unitar și ale oricărui ambalaj exterior. Pachetele

cilindrice afișează două avertismente de sănătate combinate, amplasate la

distanță egală unul față de celălalt, fiecare acoperind 65 % din jumătatea

suprafeței curbe care îi revine;

(d) sunt compuse din același avertisment sub formă de text și aceeași fotografie

color corespunzătoare pe ambele fețe ale pachetului unitar și pe orice ambalaj

exterior;

70

(e) apar la marginea superioară a unui pachet unitar și a oricărui ambalaj exterior

și se poziționează în aceeași direcție ca orice altă informație care figurează pe

suprafața ambalajului. În statele membre în care timbrele fiscale sau

marcajele de identificare naționale utilizate în scopuri fiscale rămân

obligatorii, se pot aplica exceptări temporare de la obligația privind poziția

avertismentului de sănătate combinat, după cum urmează:

(i) în cazul în care timbrul fiscal sau marcajul de identificare

național utilizat în scopuri fiscale este dispus la marginea superioară a

unui pachet unitar din carton, avertismentul de sănătate combinat care

apare pe suprafața posterioară poate fi poziționat imediat sub timbrul

fiscal sau marcajul de identificare național ;

(ii) în cazul în care un pachet unitar este confecționat din

material moale, statele membre pot permite ca o suprafață

rectangulară să fie rezervată pentru timbrul fiscal sau marcajul de

identificare național utilizat în scopuri fiscale, a cărei înălțime să nu

depășească 13 mm între marginea superioară a pachetului și partea

superioară a avertismentului de sănătate combinat.

Exceptările menționate la punctele (i) și (ii) se aplică pe o perioadă de trei

ani de la …. Denumirile sau însemnele de marcă nu se poziționează

deasupra avertismentelor de sănătate;

(f) sunt reproduse în conformitate cu formatul, dispoziția, aspectul și proporțiile

specificate de către Comisie în temeiul alineatului (3);

(g) în cazul pachetelor unitare de țigarete, respectă următoarele dimensiuni:

(i) înălțimea: cel puțin 44 mm;

(ii) lățimea: cel puțin 52 mm.


71

(2) Avertismentele de sănătate combinate se grupează în trei seturi în conformitate cu

anexa II, și fiecare set se utilizează într-un anumit an și se alternează anual. Statele

membre se asigură că fiecare avertisment de sănătate combinat, disponibil pentru a

fi utilizat într-un anumit an, este afișat, pe cât posibil, de un număr egal de ori

pentru fiecare marcă de produse din tutun.

(3) Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 27,

pentru:

(a) a adapta avertismentele sub formă de text cuprinse în lista din anexa I la

prezenta directivă luând în considerare progresele științifice și evoluțiile pieței;

(b) a stabili și adapta galeria de imagini menționată la alineatul 1 litera (a) de la

prezentul articol luând în considerare progresele științifice și evoluțiile pieței.

▌

(4) Comisia definește, prin intermediul unor acte de punere în aplicare, specificațiile

tehnice pentru dispoziția, aspectul și forma avertismentelor de sănătate combinate,

ținând seama de diferitele forme ale pachetelor.



72

Articolul 11

Etichetarea produselor din tutun pentru fumat, altele decât țigaretele, tutunul de rulat și

tutunul pentru narghilea

(1) Statele membre pot excepta produsele din tutun pentru fumat, altele decât

țigaretele, tutunul de rulat și tutunul pentru narghilea, de la obligațiile de a purta

mesajul de informare menționat la articolul 9 alineatul (2) și avertismentele de

sănătate combinate menționate la articolul 10. În acest caz și în plus față de

avertismentul general specificat la articolul 9 alineatul (1), fiecare pachet unitar și

orice ambalaj exterior al acestor produse poartă unul dintre avertismentele sub formă

de text incluse în lista din anexa I. Avertismentul general specificat la articolul 9

alineatul (1) include o trimitere la serviciile de renunțare menționate la articolul 10

alineatul (1) litera (b).

Avertismentul general apare pe suprafața cea mai vizibilă a pachetului unitar și pe

orice ambalaj exterior.

Statele membre se asigură că fiecare avertisment sub formă de text este afișat, pe

cât posibil, de un număr egal de ori pentru fiecare marcă de astfel de produse.

Avertismentele sub formă de text ▌apar pe suprafața următoare în ordinea

vizibilității a pachetului unitar și a oricărui ambalaj exterior.

Pentru pachetele unitare cu capac rabatabil, suprafața următoare în ordinea

vizibilității este cea care devine vizibilă la deschiderea pachetului.

73

(2) Avertismentul general menționat la alineatul (1) acoperă 30 % din suprafața

relevantă a pachetului unitar sau a oricărui ambalaj exterior. Acest procent este mărit

la 32% în cazul statelor membre cu două limbi oficiale și la 35 % în cazul statelor

membre cu mai mult de două limbi oficiale.

(3) Avertismentul sub formă de text menționat la alineatul (1) acoperă 40 % din

suprafața relevantă a pachetului unitar sau a oricărui ambalaj exterior. Acest procent

este mărit la 45 % în cazul statelor membre cu două limbi oficiale și la 50 % în cazul

statelor membre cu mai mult de două limbi oficiale.

(4) În cazul în care avertismentele de sănătate menționate la alineatul (1) urmează să

fie amplasate pe o suprafață care depășește 150 cm², avertismentele acoperă o

suprafață de 45 cm². Această suprafață este mărită la 48 cm² în cazul statelor

membre cu două limbi oficiale și la 52,5 cm² în cazul statelor membre cu mai mult

de două limbi oficiale.

▌

74

(5) Avertismentele de sănătate menționate la alineatul (1) sunt în conformitate cu

cerințele de la articolul 9 alineatul (4). Textul avertismentelor de sănătate este

paralel cu textul principal de pe suprafața rezervată pentru avertismentele

respective.

Avertismentele de sănătate se încadrează cu un chenar negru cu lățimea de

minimum 3 mm și de maximum 4 mm. Acest chenar apare în exteriorul suprafeței

rezervate pentru avertismentul de sănătate.

(6) Comisia ▌ adoptă acte delegate în conformitate cu articolul 27 în vederea retragerii

posibilitații de a acorda exceptări pentru orice categorie anume de produse

menționată la alineatul (1), în cazul în care există o modificare substanțială a

circumstanțelor, stabilită într-un raport al Comisiei pentru categoria de produse în

cauză.

Articolul 12

Etichetarea produselor din tutun care nu arde

(1) Fiecare pachet unitar și orice ambalaj exterior al produselor din tutun care nu arde

poartă următorul avertisment de sănătate:

„Acest produs din tutun dăunează sănătății și creează dependență”

75

(2) Avertismentul de sănătate menționat la alineatul (1) este în conformitate cu cerințele

de la articolul 9 alineatul (4). Textul avertismentelor de sănătate este paralel cu

textul principal de pe suprafața rezervată pentru avertismentele respective.

În plus, avertismentul:

(a) apare pe cele două suprafețe cele mai mari ale pachetului unitar și ale oricărui

ambalaj exterior;

(b) acoperă 30 % din suprafețele pachetului unitar și a oricărui ambalaj exterior.

Acest procent este mărit la 32 % în cazul statelor membre cu două limbi

oficiale și la 35 % în cazul statelor membre cu mai mult de două limbi oficiale.

(3) Comisia are competența să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 27

pentru a adapta textul avertismentului de sănătate menționat la alineatul (1) la

evoluțiile științifice ▌.

76

Articolul 13

Prezentarea produsului

(1) Etichetarea unui pachet unitar și a oricărui ambalaj exterior și a produsului din tutun

însuși nu include nicio caracteristică și niciun element care:

(a) promovează un produs din tutun sau încurajează consumul lui prin crearea

unei impresii eronate cu privire la caracteristicile, efectele asupra sănătății,

riscurile sau emisiile acestuia; etichetele nu includ nicio informație în

legătură cu conținutul de nicotină, gudron sau monoxid de carbon al

produsului din tutun;

(b) sugerează că un anumit produs din tutun este mai puțin dăunător decât altele

sau că are drept scop reducerea efectului unor componente dăunătoare ale

fumului sau că are proprietăți vitalizante, energizante, de vindecare, de

întinerire, naturale, organice sau că are alte efecte benefice asupra sănătății

sau stilului de viață;

(c) se referă la ▌gust, miros, aromatizanți sau alți aditivi sau la absența acestora;

(d) se aseamănă cu un produs alimentar sau cosmetic;

(e) sugerează că un anumit produs din tutun are o biodegradabilitate mai bună

sau alte avantaje de mediu.

77

(2) Pachetul unitar și orice ambalaj exterior nu creează impresia unor avantaje

economice prin includerea unor bonuri imprimate, oferte de reducere, de

distribuire gratuită, oferte de tipul „două produse la prețul unuia singur” sau alte

oferte similare.

(3) Elementele și caracteristicile interzise în temeiul alineatelor (1) și (2) pot include,

dar nu sunt limitate la, texte, simboluri, denumiri, mărci comerciale, semne

figurative sau alte semne ▌.

Articolul 14

Aspectul și conținutul pachetelor unitare

(1) Pachetele unitare de țigarete au o formă paralelipipedică. Pachetele unitare de tutun

de rulat au o formă paralelipipedică sau cilindrică sau forma unei pungi ▌. Un

pachet unitar de țigarete include cel puțin 20 de țigarete. Un pachet unitar de tutun

de rulat conține cel puțin 30 g de tutun.

(2) Un pachet unitar de țigarete poate fi din carton sau din material moale și nu are o

deschizătură care să poată fi reînchisă sau resigilată după ce este deschisă prima

oară, alta decât capacul cu clapă superioară basculantă și capacul rabatabil al cutiei

cu capac lateral. Pentru pachetele cu capac cu clapă superioară basculantă sau

rabatabil, capacul se fixează numai de partea posterioară a pachetului unitar.

▌

78

Articolul 15

Trasabilitatea ▌

(1) Statele membre se asigură că toate pachetele unitare de produse din tutun sunt

marcate cu un identificator unic. Pentru a asigura integritatea identificatorului unic,

acesta se tipărește sau se fixează astfel încât să nu poată fi îndepărtat, să nu poată fi

șters și să nu fie în niciun fel ascuns sau întrerupt, inclusiv prin intermediul timbrelor

fiscale și al marcajelor de preț sau prin deschiderea pachetului unitar. În cazul

produselor din tutun fabricate în afara Uniunii, obligațiile prevăzute la prezentul

articol se aplică doar celor destinate sau introduse pe piața Uniunii.

(2) Identificatorul unic permite stabilirea următoarelor elemente:

(a) data și locul de fabricare;

(b) fabrica;

(c) utilajul utilizat la fabricarea produselor din tutun;

(d) schimbul de lucru sau ora fabricării;

(e) descrierea produsului;

79

(f) piața de destinație pentru vânzare cu amănuntul;

(g) ruta de transport preconizată;

(h) dacă este cazul, importatorul în Uniune;

(i) ruta efectivă de transport de la fabricare până la primul punct de vânzare cu

amănuntul, inclusiv toate depozitele utilizate, precum și data transportului,

destinația, punctul de plecare și destinatarul;

(j) identitatea tuturor cumpărătorilor, de la fabricare până la primul punct de

vânzare cu amănuntul; și

(k) factura, numărul de ordine și evidențele plăților pentru toți cumpărătorii de la

fabricare până la primul punct de vânzare cu amănuntul.

(3) Informațiile menționate la literele (a), (b), (c), (d), (e), (f), (g) și, după caz, (h) fac

parte din identificatorul unic.

(4) Statele membre se asigură că informațiile menționate la literele (i), (j) și (k) sunt

accesibile prin mijloace electronice prin intermediul unui link către identificatorul

unic.

80

(5) Statele membre se asigură că toți operatorii economici implicați în comerțul cu

produse din tutun, de la producător până la ultimul operator economic înainte de

primul punct de vânzare cu amănuntul, înregistrează intrarea tuturor pachetelor

unitare aflate în posesia lor, precum și toate mișcările intermediare și ieșirea finală a

pachetelor unitare din posesia lor. Această obligație poate fi îndeplinită prin

marcarea și înregistrarea ambalajelor ▌sub formă agregată, precum cartușe, baxuri

sau paleți, cu condiția ca urmărirea și asigurarea trasabilității tuturor pachetelor

unitare să fie în continuare posibile.

(6) Statele membre se asigură că toate persoanele fizice și juridice implicate în lanțul

de aprovizionare al produselor din tutun țin o evidență completă și exactă a

tuturor tranzacțiilor relevante.

(7) Statele membre se asigură că producătorii de produse din tutun oferă tuturor

operatorilor economici implicați în comerțul cu produse din tutun de la producător

până la ultimul operator economic înainte de primul punct de vânzare cu amănuntul,

inclusiv importatori, depozite și întreprinderi de transport, echipamentele necesare

pentru înregistrarea produselor din tutun achiziționate, vândute, depozitate,

transportate sau altfel manipulate. Echipamentele respective sunt capabile să citească

și să transmită datele înregistrate prin mijloace electronice la o unitate de stocare de

date în temeiul alineatului (8).

▌

81

(8) Statele membre se asigură că producătorii și importatorii de produse din tutun

încheie contracte de stocare de date cu părți terțe independente cu scopul de a găzdui

unitatea de stocare de date pentru toate datele relevante. Unitatea de stocare de date

este situată fizic pe teritoriul Uniunii. Caracterul adecvat al părții terțe, în special

independența sa și capacitățile sale tehnice, precum și contractul de stocare de date,

se aprobă de către Comisie .

Activitățile părții terțe se monitorizează de către un auditor extern, care este propus

și remunerat de către producătorul de produse din tutun și autorizat de Comisie.

Auditorul extern înaintează un raport anual către autoritățile competente și către

Comisie, evaluând în special orice abatere în ceea ce privește accesul.

Statele membre se asigură că Comisia, autoritățile competente ale statelor membre

și auditorul extern au acces ▌deplin la unitățile de stocare de date ▌. În cazuri

justificate în mod corespunzător, Comisia sau statele membre pot acorda

producătorilor sau importatorilor acces la datele stocate, cu condiția ca informațiile

sensibile din punct de vedere comercial să rămână protejate în mod corespunzător, în

conformitate cu dreptul relevant al Uniunii și cel național.

(9) Datele înregistrate nu pot fi modificate sau șterse de către niciun operator

economic implicat în comerțul cu produse din tutun.

82

(10) Statele membre se asigură că datele cu caracter personal sunt prelucrate doar în

conformitate cu reglementările și măsurile asiguratorii prevăzute în Directiva

95/46/CE.

▌

(11) Comisia, prin intermediul unor acte de punere în aplicare:

(a) stabilește standardele tehnice pentru instituirea și funcționarea sistemelor de

urmărire și asigurare a trasabilității în conformitate cu prezentul articol,

inclusiv marcarea cu un identificator unic, înregistrarea, transmiterea,

prelucrarea și stocarea datelor și accesul la datele stocate;

(b) stabilește standardele tehnice care asigură că sistemele utilizate pentru

identificatorul unic și funcțiile conexe sunt pe deplin compatibile între ele în

întreaga Uniune.




pentru a defini elementele cheie ale contractelor de stocare de date menționate la

alineatul (8) de la prezentul articol, precum durata, posibilitatea de reînnoire,

cunoștințele de specialitate necesare sau confidențialitatea, inclusiv monitorizarea

și evaluarea periodică a contractelor respective.

83

(13) Alineatele (1)-(10) de la prezentul articol se aplică țigaretelor și tutunului de rulat

de la …, iar produselor din tutun altele decât țigaretele și tutunul de rulat de

la …

.

Articolul 16

Elementul de securitate

(1) Pe lângă identificatorul unic menționat la articolul 15, statele membre solicită ca

toate pachetele unitare de produse din tutun care sunt introduse pe piață să poarte

un element de securitate inviolabil, compus din elemente vizibile și invizibile.

Elementul de securitate se tipărește sau se fixează astfel încât să nu poată fi

îndepărtat, să nu poată fi șters și să nu fie în niciun fel ascuns sau întrerupt,

inclusiv prin intermediul timbrelor fiscale și al marcajelor de preț sau al altor

elemente impuse prin legislație.

Statele membre în care există obligativitatea timbrelor fiscale sau a marcajelor de

identificare naționale utilizate în scopuri fiscale pot permite utilizarea acestora

pentru elementul de securitate, cu condiția ca timbrele fiscale sau marcajele de

identificare naționale să îndeplinească toate funcțiile și standardele tehnice

prevăzute la prezentul articol.

JO: a se introduce data: 5 ani după intrarea în vigoare a prezentei directive.


84

(2) Comisia, prin intermediul actelor de punere în aplicare, definește standardele

tehnice pentru elementul de securitate și posibila lor rotație și le adaptează la

evoluțiile științifice, tehnice și ale pieței.



(3) Alineatul (1) se aplică țigaretelor și tutunului de rulat de la …, iar produselor din

tutun altele decât țigaretele și tutunul de rulat de la …

.

Capitolul III: Tutunul pentru uz oral, vânzări transfrontaliere la distanță de produse din tutun

și noi produse din tutun

Articolul 17

Tutunul pentru uz oral

Statele membre interzic introducerea pe piață a tutunului pentru uz oral, fără a aduce atingere

articolului 151 din Actul de aderare a Austriei, a Finlandei și a Suediei.



85

Articolul 18

Vânzări transfrontaliere la distanță de produse din tutun

(1) Statele membre pot interzice vânzările transfrontaliere la distanță de produse din

tutun către consumatori. Statele membre cooperează pentru a preveni aceste

vânzări. Punctele de vânzare cu amănuntul care desfășoară vânzări

transfrontaliere la distanță de produse din tutun nu pot aproviziona cu astfel de

produse consumatorii din statele membre în care aceste vânzări au fost interzise.

Statele membre care nu interzic astfel de vânzări impun punctelor de vânzare cu

amănuntul care intenționează să desfășoare vânzări transfrontaliere la distanță către

consumatori situați în Uniune să se înregistreze la autoritățile competente în statul

membru în care este stabilit punctul de vânzare cu amănuntul și în statul membru în

care sunt situați consumatorii efectivi sau potențiali. Punctele de vânzare cu

amănuntul stabilite în afara Uniunii trebuie să se înregistreze la autoritățile

competente din statul membru în care sunt situați consumatorii efectivi sau

potențiali. Toate punctele de vânzare cu amănuntul care intenționează să desfășoare

vânzări transfrontaliere la distanță transmit autorităților competente, în momentul

înregistrării, cel puțin următoarele informații:

(a) numele sau denumirea societății și adresa permanentă a locului de activitate de

unde vor fi furnizate produsele din tutun;

(b) data începerii activității de oferire a produselor din tutun spre a fi vândute

transfrontalier la distanță consumatorilor prin intermediul serviciilor societății

informaționale, astfel cum sunt definite la articolul 1 alineatul (2) din

Directiva 98/34/CE;

86

(c) adresa site-ului sau a site-urilor internet utilizate în scopul respectiv și toate

informațiile relevante necesare pentru a identifica site-ul sau site-urile internet

respective.

(2) Autoritățile competente ale statelor membre garantează accesul consumatorilor la

▌ lista tuturor punctelor de vânzare cu amănuntul înregistrate pe teritoriul lor. În

momentul punerii la dispoziție a listei respective, statele membre se asigură că

reglementările și măsurile asiguratorii din Directiva 95/46/CE sunt respectate.

Punctele de vânzare cu amănuntul pot începe introducerea pe piață a produselor din

tutun prin vânzări transfrontaliere la distanță în momentul în care au primit

confirmarea înregistrării lor la autoritățile naționale competente relevante.

(3) Statele membre de destinație a produselor din tutun vândute prin vânzări

transfrontaliere la distanță pot solicita ca punctul de vânzare cu amănuntul furnizor

să desemneze o persoană fizică responsabilă de verificarea - înainte ca produsele din

tutun să ajungă la consumator - a faptului că acestea respectă dispozițiile naționale

adoptate în temeiul prezentei directive în statul membru de destinație, dacă o astfel

de verificare este necesară pentru a se asigura conformitatea și a se facilita

asigurarea aplicării.

(4) Punctele de vânzare cu amănuntul care desfășoară vânzări transfrontaliere la

distanță folosesc un sistem de verificare a vârstei, care verifică, în momentul

vânzării, îndeplinirea de către consumatorul care efectuează achiziția a cerinței

privind vârsta minimă prevăzute în dreptul intern al statului membru de destinație.

Punctul de vânzare cu amănuntul sau persoana fizică desemnată în temeiul

alineatului (3) prezintă autorităților competente ale statului membru respectiv o

descriere a detaliilor și a funcționării sistemului de verificare a vârstei.

87

(5) Punctele de vânzare cu amănuntul prelucrează datele cu caracter personal ale

consumatorului doar în conformitate cu Directiva 95/46/CE iar datele respective nu

se comunică producătorului de produse din tutun sau societăților care fac parte din

același grup de societăți sau oricăror alte părți terțe. Datele cu caracter personal nu

se utilizează și nu se transferă în alte scopuri decât achiziția efectivă. Această cerință

se aplică și în cazul în care punctul de vânzare cu amănuntul aparține producătorului

de produse din tutun.

Articolul 19

Notificarea noilor produse din tutun

(1) Statele membre solicită producătorilor și importatorilor de noi produse din tutun să

notifice autorităților competente ale statelor membre orice astfel de nou produs din

tutun pe care intenționează să îl introducă pe piețele naționale. Notificarea se

transmite în format electronic cu șase luni înainte de data preconizată pentru

introducerea pe piață. Aceasta se însoțește de o descriere detaliată a noului produs

din tutun în cauză, precum și de instrucțiuni privind utilizarea sa și informații

privind ingredientele și emisiile în conformitate cu articolul 5. Producătorii și

importatorii care notifică un nou produs din tutun furnizează, de asemenea,

autorităților competente:

(a) studii științifice disponibile privind toxicitatea, potențialul de dependență și

atractivitatea noului produs din tutun, în special în ceea ce privește

ingredientele și emisiile sale;

88

(b) studii, rezumate ale acestora și cercetări de piață disponibile privind

preferințele diverselor grupuri de consumatori, incluzând tinerii și fumătorii

curenți;

(c) alte informații relevante și disponibile, inclusiv o analiză a raportului

riscuri/beneficii pentru produs, a efectelor așteptate privind renunțarea la

consumul de tutun, a efectelor așteptate privind incidența consumului de tutun

și a percepțiilor anticipate ale consumatorului.

(2) Statele membre solicită ca producătorii și importatorii de noi produse din tutun să

transmită autorităților lor competente orice informație nouă sau actualizată privind

studiile, cercetările și alte informații menționate la alineatul (1) literele (a) – (c).

Statele membre pot să solicite producătorilor sau importatorilor de noi produse din

tutun să efectueze teste suplimentare sau să transmită informații suplimentare.

Statele membre pun la dispoziția Comisiei toate informațiile primite în temeiul

prezentului articol.

(3) Statele membre pot să introducă un sistem pentru autorizarea noilor produse din

tutun. Statele membre pot să impună producătorilor și importatorilor o taxă

proporțională pentru autorizarea respectivă.

(4) Noile produse din tutun introduse pe piață respectă cerințele stabilite în prezenta

directivă. Determinarea dispozițiilor din prezenta directivă care sunt aplicabile în

cazul noilor produse din tutun se face în funcție de încadrarea produselor respective

la definiția produsului din tutun care nu arde sau la definiția produsului din tutun

pentru fumat.

89

TITLUL III – ȚIGARETE ELECTRONICE ȘI PRODUSELE DIN PLANTE PENTRU

FUMAT

▌

Articolul 20

Țigaretele electronice

(1) Statele membre se asigură că țigaretele electronice și flacoanele de reumplere nu

sunt introduse pe piață decât în cazul în care respectă prezenta directivă și

dispozițiile restului legislației relevante a Uniunii.

Prezenta directivă nu se aplică țigaretelor electronice și flacoanelor de reumplere

care fac obiectul unei obligații de autorizare în temeiul Directivei 2001/83/CE sau

care fac obiectul cerințelor prevăzute în Directiva 93/42/CEE.

90

(2) Producătorii și importatorii de țigarete electronice și de flacoane de reumplere

notifică autoritățile competente ale statelor membre cu privire la orice astfel de

produs pe care intenționează să îl introducă pe piață. Notificarea respectivă se

transmite în formă electronică, cu șase luni înaintea datei vizate pentru

introducerea pe piață. În cazul țigaretelor electronice și al flacoanelor de

reumplere deja introduse pe piață la …, notificarea se transmite în termen de șase

luni de la data respectivă. Se transmite o nouă notificare pentru fiecare modificare

substanțială a produsului.

În funcție de categoria de produse, respectiv dacă este vorba de o țigaretă

electronică sau de un flacon de reumplere, notificarea conține următoarele

informații:

(a) denumirea și informațiile de contact ale producătorului, ale unei persoane

juridice sau fizice responsabile din interiorul Uniunii și, după caz, ale

importatorului în Uniune;

(b) lista tuturor ingredientelor care alcătuiesc produsul și a emisiilor rezultate

în urma utilizării acestuia, pe denumiri de mărci și pe tipuri, cu includerea

cantităților aferente;


91

(c) date toxicologice privind ingredientele și emisiile produsului, inclusiv în

situațiile în care ingredientele fac obiectul încălzirii, menționând în special

efectele acestora asupra sănătății consumatorilor în urma inhalării și luând

în considerare, printre altele, orice eventual efect de dependență;

(d) informații cu privire la doza de nicotină și la cantitatea de nicotină absorbită

în momentul consumului în condiții de utilizare normală sau în condiții care

pot fi prevăzute în mod rezonabil;

(e) o descriere a componentelor produsului, inclusiv, dacă este cazul, a

mecanismului de deschidere și de reumplere a țigaretei electronice sau a

flacoanelor de reumplere;

(f) o descriere a procesului de producție, inclusiv dacă acesta presupune o

producție de serie, și o declarație că procesul de producție asigură

conformitatea cu cerințele prevăzute la prezentul articol;

(g) o declarație că producătorul și importatorul dețin responsabilitatea deplină

pentru calitatea și siguranța produsului, atunci când este introdus pe piață și

utilizat în condiții normale sau în condiții care pot fi prevăzute în mod

rezonabil.

92

În cazul în care statele membre consideră că informațiile transmise sunt

incomplete, ele au dreptul de a solicita completarea informațiilor în cauză.

Statele membre pot impune producătorilor și importatorilor taxe proporționale

pentru primirea, stocarea, prelucrarea și analizarea informațiilor care le sunt

transmise.

(3) Statele membre se asigură că:

(a) lichidele care conțin nicotină nu sunt introduse pe piață decât în flacoane de

reumplere dedicate, cu un volum maxim de 10 ml, în țigarete electronice de

unică folosință sau în cartușe de unică folosință, precum și că volumul

maxim al cartușelor și al rezervoarelor nu depășește 2 ml;

(b) lichidul care conțin nicotină nu conține nicotină peste nivelul de 20 mg/ml;

(c) lichidul care conțin nicotină nu conține aditivii menționați la articolul 7

alineatul (6);

(d) se utilizează doar ingrediente de puritate ridicată la fabricarea lichidelor

care conțin nicotină. Alte substanțe în afara ingredientelor menționate la

alineatul (2) litera (b) de la prezentul articol nu sunt prezente decât la nivel

de urme, dacă prezența unor astfel de urme nu poate fi evitată tehnic în

cadrul procesului de fabricație;

93

(e) cu excepția nicotinei, în lichidele care conțin nicotină nu se folosesc

ingrediente care să prezinte riscuri pentru sănătatea umană, fie că sunt sau

nu supuse încălzirii;

(f) țigaretele electronice eliberează în mod constant dozele de nicotină în

condiții de utilizare normală;

(g) țigaretele electronice și flacoanele de reumplere sunt astfel fabricate încât să

se prevină intervenția necorespunzătoare asupra acestor produse și

manipularea necorespunzătoare de către copii, sunt protejate împotriva

casabilității, precum și a scurgerilor de lichide și sunt prevăzute cu un

mecanism care asigură reumplerea fără scurgere de lichide.


(a) pachetele unitare de țigarete electronice și de flacoane de reumplere includ

un pliant cu:

(i) instrucțiunile de utilizare și păstrare, care precizează că utilizarea

produsului nu este recomandată tinerilor și nefumătorilor;

(ii) contraindicațiile;

(iii) avertismentele pentru grupurile de risc specifice;

(iv) eventualele efecte adverse;

(v) potențialul de dependență și toxicitate;și

(vi) informațiile de contact ale producătorului sau ale importatorului și ale

unei persoane de contact, fizice sau juridice, din interiorul Uniunii;

94

(b) pachetele unitare și orice ambalaj exterior al țigaretelor electronice și al

flacoanelor de reumplere:

(i) includ lista tuturor ingredientelor care alcătuiesc produsul, în ordine

descrescătoare a masei, precum și informații privind conținutul de

nicotină al produsului și nicotina eliberată per doză, numărul lotului și

recomandarea de a nu lăsa produsul la îndemâna copiilor;

(ii) fără a aduce atingere punctului (i) de la prezenta literă, nu includ

elemente sau caracteristici la care se face referire la articolul 13, cu

excepția articolului 13 alineatul (1) literele (a) și (c) în ceea ce privește

informațiile privind conținutul de nicotină și aromele; și

(iii) afișează unul dintre următoarele avertismente de sănătate:

„Acest produs conține nicotină. Nicotina generează un grad ridicat de

dependență. Nu se recomandă utilizarea produsului de către

nefumători.”

sau

„Acest produs conține nicotină. Nicotina generează un grad ridicat de

dependență.”

Statele membre hotărăsc care dintre aceste avertismente de sănătate se

utilizează.

(c) avertismentele de sănătate respectă cerințele de la articolul 12 alineatul (2).

95


(a) comunicarea comercială în serviciile societății informaționale, în presă sau

în alte publicații tipărite, care fie are scopul, fie are efectul direct sau

indirect de a promova țigaretele electronice și flacoanele de reumplere este

interzisă, cu excepția publicațiilor și materialelor destinate exclusiv

profesioniștilor din domeniul comerțului cu țigarete electronice și flacoane

de reumplere și cu excepția publicațiilor și a materialelor care sunt

imprimate și publicate în țări terțe, în cazul în care respectivele publicații

sau materiale nu sunt destinate în mod principal pieței Uniunii;

(b) comunicarea comercială pe canalele radio, care fie are scopul, fie are

efectul direct sau indirect de a promova țigaretele electronice și flacoanele

de reumplere, este interzisă;

(c) orice formă de contribuție publică sau privată la programele radio care fie

are scopul, fie are efectul direct sau indirect de a promova țigaretele

electronice și flacoanele de reumplere este interzisă;

96

(d) orice formă de contribuție publică sau privată la evenimente sau activități

sau în favoarea unei persoane, dacă această contribuție fie are scopul, fie

are efectul direct sau indirect de a promova țigaretele electronice și

flacoanele de reumplere și implică sau are loc în mai multe state membre

sau are efecte transfrontaliere într-un alt mod, este interzisă;

(e) comunicarea comercială audiovizuală care intră sub incidența Directivei

2010/13/UE este interzisă pentru țigaretele electronice și flacoanele de

reumplere.

(6) Articolul 18 din prezenta directivă se aplică vânzărilor transfrontaliere la distanță

de țigarete electronice și de flacoane de reumplere.

(7) Statele membre le impun producătorilor și importatorilor de țigarete electronice și

de flacoane de reumplere să transmită anual autorităților competente:

(i) date cuprinzătoare cu privire la volumul vânzărilor, pe denumiri de mărci și

pe tipuri de produse;

(ii) informații cu privire la preferințele diverselor categorii de consumatori,

inclusiv ale tinerilor, ale persoanelor nefumătoare și ale principalelor

categorii de utilizatori curenți;

(iii) informații privind modul de vânzare a produselor; și

(iv) rezumate ale oricăror cercetări de piață efectuate cu privire la aspectele

menționate anterior, împreună cu traducerea în limba engleză a rezumatelor

respective.

Statele membre monitorizează evoluția pieței țigaretelor electronice și flacoanelor

de reumplere, inclusiv orice dovadă privind utilizarea ca „poartă de acces” în

rândul tinerilor și al persoanelor nefumătoare a dependenței de nicotină și, în cele

din urmă, a consumului de tutun tradițional.

97

(8) Statele membre se asigură că informațiile primite în temeiul alineatului (2) de la

prezentul articol sunt puse la dispoziția publicului pe un site internet. Statele

membre țin seama în mod corespunzător de necesitatea de a proteja secretele

comerciale în momentul publicării informațiilor respective.

Statele membre pun la dispoziția Comisiei și a celorlalte state membre, la cerere,

toate informațiile primite în temeiul prezentului articol. Statele membre și Comisia

se asigură că secretele comerciale și alte informații confidențiale sunt tratate în

mod confidențial.

(9) Statele membre impun producătorilor, importatorilor și distribuitorilor de țigarete

electronice și de flacoane de reumplere să instituie și să mențină un sistem de

colectare a informațiilor cu privire la toate suspiciunile de efecte adverse asupra

sănătății umane ale produselor respective.

În cazul în care unul dintre acești operatori economici consideră sau are motive

să presupună că țigaretele electronice sau flacoanele de reumplere aflate în

posesia sa și care sunt destinate introducerii pe piață sau sunt introduse pe piață,

nu sunt sigure sau de bună calitate sau contravin într-un alt mod prezentei

directive, operatorul economic respectiv ia imediat măsurile corective necesare

pentru asigurarea conformității produsului în cauză cu prezenta directivă,

rechemarea produsului sau retragerea sa, după caz. Într-o astfel de situație,

operatorului economic i se impune, de asemenea, să informeze fără întârziere

autoritățile de supraveghere a pieței din statele membre în care produsul este pus

la dispoziție sau unde se intenționează punerea sa la dispoziție, în special cu

privire la riscurile la adresa sănătății umane și a siguranței și la toate măsurile

corective întreprinse, precum și cu privire la rezultatele acestor măsuri corective.

Statele membre pot, de asemenea, să solicite operatorilor economici informații

suplimentare, de exemplu cu privire la aspecte legate de siguranță și de calitate

sau cu privire la eventualele efecte adverse ale țigaretelor electronice și

flacoanelor de reumplere.

98

(10) Comisia transmite un raport Parlamentului European și Consiliului cu privire la

potențialele riscuri la adresa sănătății publice care sunt asociate cu utilizarea

țigaretelor electronice cu reumplere, până la …, și, după caz, ulterior.

(11) În cazul țigaretelor electronice și al flacoanelor de reumplere care satisfac

cerințele prezentului articol, dacă o autoritate competentă stabilește sau are

motive întemeiate de a crede că țigarete electronice specifice sau flacoane de

reumplere sau un tip de țigarete electronice sau de flacoane de reumplere ar putea

prezenta un risc grav pentru sănătatea umană, autoritatea respectivă poate lua

măsuri provizorii corespunzătoare. Aceasta informează fără întârziere Comisia și

autoritățile competente din alte state membre cu privire la măsurile luate, și

comunică toate datele justificative. Comisia stabilește, cât mai rapid posibil după

primirea informaților respective, dacă măsura provizorie luată este justificată.

Comisia informează statul membru în cauză cu privire la concluzia sa cu scopul

de a permite statului membru să adopte măsuri ulterioare corespunzătoare.


99

Atunci când, în conformitate cu primul paragraf de la prezentul alineat,

introducerea pe piață a unor țigarete electronice specifice sau a unor flacoane de

reumplere sau a unui tip de țigarete electronice sau de flacoane de reumplere a

fost interzisă, din considerente întemeiate, în cel puțin trei state membre, Comisia

este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 27 în

vederea extinderii interdicției respective la toate statele membre, dacă o astfel de

extindere este justificată și proporțională.


pentru a adapta textul avertismentului de sănătate de la alineatul (4) litera (b). La

adaptarea avertismentului de sănătate menționat, Comisia se asigură că acesta are

caracter factual.

(13) Comisia, prin intermediul unui act de punere în aplicare,stabilește un format

comun pentru notificarea prevăzută la alineatului (2), precum și standardele

tehnice pentru mecanismul de reumplere prevăzut la alineatul (3) litera (g).


examinare la care se face referire la articolul 25.

100

Articolul 21

Produsele din plante pentru fumat

(1) Fiecare pachet unitar și orice ambalaj exterior al produselor din plante pentru fumat

poartă următorul avertisment de sănătate:

„ Fumatul acestui produs dăunează sănătății dumneavoastră”

(2) Avertismentul de sănătate se tipărește pe suprafața exterioară anterioară și

posterioară a pachetului unitar și pe orice ambalaj exterior.

(3) Avertismentul de sănătate este în conformitate cu cerințele de la articolul 9 alineatul

(4). Avertismentul acoperă ▌30 % din aria suprafeței corespunzătoare a pachetului

unitar și a oricărui ambalaj exterior. Acest procent este mărit la 32 % în cazul

statelor membre cu două limbi oficiale și la 35 % în cazul statelor membre cu mai

mult de două limbi oficiale.

(4) Pachetele unitare și orice ambalaj exterior al produselor din plante pentru fumat nu

includ niciunul dintre elementele sau caracteristicile de la articolul 13 alineatul (1)

literele (a), (b) și (d) și nu afirmă că produsul nu conține aditivi sau arome.

101

Articolul 22

Raportarea ingredientelor produselor din plante pentru fumat

(1) Statele membre impun producătorilor și importatorilor de produse din plante

pentru fumat să transmită autorităților lor competente o listă care să conțină toate

ingredientele, precum și cantitățile corespunzătoare, utilizate la fabricarea unor

astfel de produse, pentru fiecare denumire de marcă și pentru fiecare tip.

Fabricanții sau importatorii informează, de asemenea, autoritățile competente din

statele membre în cauză în cazul în care compoziția unui produs este modificată

astfel încât afectează informațiile furnizate în temeiul prezentului articol.

Informațiile solicitate în temeiul prezentului articol se transmit înainte de

introducerea pe piață a unui produs din plante pentru fumat nou sau modificat.

(2) Statele membre se asigură că informațiile transmise în conformitate cu alineatul

(1) sunt puse la dispoziția publicului pe un site internet. Statele membre țin seama

în mod corespunzător de necesitatea de a proteja secretele comerciale în

momentul în care publică informațiile respective. Operatorii economici precizează

exact ce informații sunt considerate ca fiind secret comercial.

102

TITLUL IV - DISPOZIȚII FINALE

Articolul 23

Cooperarea și asigurarea respectării

(1) Statele membre se asigură că producătorii și importatorii de produse din tutun și

produse conexe furnizează Comisiei și autorităților competente ale statelor membre

în mod complet și corect informațiile solicitate în temeiul prezentei directive, în

termenele stabilite în aceasta. Obligația de a furniza informațiile solicitate revine în

principal producătorului, dacă acesta are sediul în Uniune. Obligația de a furniza

informațiile solicitate revine în principal importatorului, dacă producătorul are sediul

în afara Uniunii, iar importatorul are sediul în Uniune. Obligația de a furniza

informațiile solicitate revine atât producătorului, cât și importatorului, dacă ambii au

sediul în afara Uniunii.

(2) Statele membre se asigură că produsele din tutun și produsele conexe care nu sunt

conforme cu prezenta directivă, inclusiv cu actele de punere în aplicare și cu actele

delegate prevăzute în prezenta directivă, nu sunt introduse pe piață. Statele membre

se asigură că produsele din tutun și produsele conex nu sunt introduse pe piață

dacă nu sunt respectate obligațiile de raportare prevăzute în prezenta directivă.

103

(3) Statele membre stabilesc reglementări privind sancțiunile aplicabile în cazul

încălcării dispozițiilor naționale adoptate în temeiul prezentei directive și iau toate

măsurile necesare pentru a asigura aplicarea sancțiunilor. Sancțiunile stabilite sunt

eficace, proporționale și disuasive. Eventualele sancțiuni administrative financiare

care pot fi impuse în cazul unei încălcări intenționate pot fi astfel stabilite încât să

acopere avantajele economice urmărite prin încălcare.

(4) Autoritățile competente ale statelor membre cooperează reciproc și cu Comisia

pentru a asigura aplicarea corectă și respectarea corespunzătoare a prezentei

directive și își transmit reciproc toate informațiile necesare în vederea aplicării

uniforme a prezentei directive.

104

Articolul 24

Libera circulație

(1) Sub rezerva dispozițiilor alineatelor (2) și (3) de la prezentul articol, statele

membre nu pot să interzică sau să restricționeze din considerente referitoare la

aspecte reglementate de prezenta directivă introducerea pe piață de produse din

tutun sau produse conexe care sunt conforme cu prezenta directivă.

▌

(2) Prezenta directivă nu aduce atingere dreptului statelor membre de a menține sau

de a introduce norme suplimentare, aplicabile tuturor produselor introduse pe

piața lor, în ceea ce privește standardizarea ambalajelor produselor din tutun,

acolo unde acest lucru se justifică din motive legate de sănătatea publică, ținând

cont de nivelul înalt de protecție a sănătății umane atins prin prezenta directivă.

Aceste măsuri sunt proporționale și nu pot constitui mijloace de discriminare

arbitrară sau o restricționare mascată a comerțului dintre statele membre. Aceste

măsuri se notifică Comisiei, împreună cu motivele pentru menținerea sau

introducerea lor.

105

(3) Un stat membru poate, de asemenea, să interzică o anumită categorie de produse

din tutun sau produse conexe, din motive legate de situația specifică din statul

membru în cauză și cu condiția ca dispozițiile să fie justificate de necesitatea de a

proteja sănătatea publică, ținând cont de nivelul înalt de protecție a sănătății

umane atins prin prezenta directivă. Astfel de dispoziții naționale se notifică

Comisiei, împreună cu motivele pentru ▌introducerea lor. Comisia, în termen de

șase luni de la primirea notificării prevăzute la prezentul alineat, aprobă sau

respinge dispozițiile naționale după ce a verificat, luând în considerare nivelul înalt

de protecție a sănătății umane atins prin prezenta directivă, dacă ele sunt sau nu

justificate, necesare și proporționale cu scopul pe care îl urmăresc și dacă constituie

sau nu un mijloc de discriminare arbitrară sau o restricționare mascată a comerțului

dintre statele membre. În absența unei decizii a Comisiei în acest termen de șase

luni, dispozițiile naționale sunt considerate aprobate.

106

Articolul 25

Procedura comitetului

(1) Comisia este asistată de un comitet. Respectivul comitet este un comitet în sensul

Regulamentului (UE) nr. 182/2011.

(2) În cazul în care se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 5 din

Regulamentul (UE) nr. 182/2011.

(3) În cazul în care avizul comitetului urmează să fie obținut prin procedură scrisă,

respectiva procedură se încheie fără rezultat atunci când, în termenul stabilit pentru

emiterea avizului, președintele comitetului decide în acest sens sau o majoritate

simplă de membri ai comitetului solicită acest lucru.

(4) În cazul în care comitetul nu emite un aviz, Comisia nu adoptă proiectul de act de

punere în aplicare și se aplică articolul 5 alineatul (4) al treilea paragraf din

Regulamentul (UE) nr. 182/2011.

Articolul 26

Autoritățile competente

Statele membre desemnează autoritățile competente responsabile de punerea în

aplicare a obligațiilor prevăzute de prezenta directivă și de asigurarea respectării

acestora, în termen de trei luni de la …. Statele membre informează fără întârziere

Comisia cu privire la identitatea autorităților desemnate. Comisia publică

informațiile respective în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.


107

Articolul 27

Exercitarea delegării

(1) Competența de a adopta acte delegate este conferită Comisiei în condițiile prevăzute

în prezentul articol.

(2) Competența de a adopta acte delegate menționată la articolul 3 alineatele (2) și (4),

articolul 4 alineatele (3) și (5), articolul 7 alineatele (5), (11) și (12), articolul 9

alineatul (5), articolul 10 alineatul (3), articolul 11 alineatul (6), articolul 12 alineatul

(3), ▌articolul 15 alineatul (12) și articolul 20 alineatele (11) și (12) se conferă

Comisiei pentru o perioadă de cinci ani de la …. Comisia prezintă un raport

privind delegarea de competențe cel târziu cu nouă luni înainte de încheierea

perioadei de cinci ani. Delegarea de competențe se prelungește tacit cu perioade

de timp identice, cu excepția cazului în care Parlamentul European sau Consiliul

se opun prelungirii respective cel târziu cu trei luni înainte de încheierea fiecărei

perioade.

(3) Delegarea de competențe menționată la articolul 3 alineatele (2) și (4), articolul 4

alineatele (3) și (5), articolul 7 alineatele (5), (11) și (12), articolul 9 alineatul (5),

articolul 10 alineatul (3), articolul 11 alineatul (6), articolul 12 alineatul (3),

▌articolul 15 alineatul (12) și articolul 20 alineatele (11) și (12) poate fi revocată

oricând de Parlamentul European sau de Consiliu. O decizie de revocare pune capăt

delegării de competențe specificată în decizia respectivă. Decizia produce efecte din

ziua care urmează datei publicării acesteia în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

sau la o dată ulterioară menționată în decizie. Decizia nu aduce atingere actelor

delegate care sunt deja în vigoare.

JO: a se introduce data intrării în vigoare a prezentei directive.

108

(4) De îndată ce adoptă un act delegat, Comisia îl notifică simultan Parlamentului

European și Consiliului.

(5) Un act delegat adoptat în temeiul articolului 3 alineatele (2) și (4), articolului 4

alineatele (3) și (5), articolului 7 alineatele (5), (11) și (12), articolului 9 alineatul

(5), articolului 10 alineatul (3), articolului 11 alineatul (6), articolului 12 alineatul

(3), ▌articolului 15 alineatul (12) și articolului 20 alineatele (11) și (12) intră în

vigoare numai în cazul în care nici Parlamentul European și nici Consiliul nu au

formulat obiecțiuni în termen de două luni de la notificarea acestuia către

Parlamentul European și Consiliu, sau în cazul în care, înaintea expirării termenului

respectiv, Parlamentul European și Consiliul au informat Comisia că nu vor formula

obiecțiuni. Respectivul termen se prelungește cu două luni la inițiativa Parlamentului

European sau a Consiliului.

Articolul 28

Raportul

(1) În termen de cel mult cinci ani de la … și ulterior ori de câte ori este necesar,

Comisia transmite Parlamentului European, Consiliului, Comitetului Economic și

Social European și Comitetului Regiunilor un raport privind aplicarea prezentei

directive.

În momentul întocmirii proiectului de raport, Comisia este asistată de experți

științifici și tehnici, pentru a avea la dispoziție toate informațiile necesare.


109

(2) În raport, Comisia indică, în special, elementele directivei care ar trebui revizuite sau

adaptate ținând cont de evoluțiile științifice și tehnice, inclusiv dezvoltarea

reglementărilor și standardelor convenite la nivel internațional privind produsele din

tutun și produsele conexe. Comisia acordă o atenție specială:

(a) experienței dobândite în ceea ce privește aspectul suprafețelor ambalajelor care

nu sunt reglementate prin prezenta directivă, luând în considerare evoluțiile

naționale, internaționale, juridice, economice și științifice;

(b) evoluțiilor pieței noilor produse din tutun, având în vedere, între altele,

notificările primite în temeiul articolului 19;

(c) evoluțiilor pieței care constituie o modificare substanțială a circumstanțelor;

(d) fezabilității, beneficiilor și eventualului impact ale unui sistem european de

reglementare a ingredientelor utilizate în produsele din tutun, inclusiv în

ceea ce privește stabilirea, la nivelul Uniunii, a unei liste de ingrediente care

pot fi utilizate sau care pot figura sau pot fi adăugate în produsele din tutun,

luând în considerare, între altele, informațiile colectate în conformitate cu

articolele 5 și 6;

110

(e) evoluțiilor pieței cu privire la țigaretele cu un diametru mai mic de 7,5 mm,

și percepției consumatorilor cu privire la caracterul lor nociv precum și cu

privire la caracterul înșelător al unor astfel de țigarete;

(f) fezabilității, beneficiilor și eventualului impact ale unei baze centrale de date

a Uniunii cuprinzând informații privind ingredientele și emisiile produselor

din tutun colectate în conformitate cu articolele 5 și 6;

(g) evoluțiilor pieței țigaretelor electronice și flacoanelor de reumplere, ținând

seama, între altele, de informațiile colectate în conformitate cu articolul 20,

inclusiv privind începerea consumării unor astfel de produse de către tineri

și persoanele nefumătoare și impactul unor astfel de produse asupra

eforturilor de renunțare la fumat, precum și de măsurile luate de statele

membre cu privire la arome;

(h) evoluțiilor pieței în ceea ce privește tutunul pentru narghilea, precum și

preferințelor consumatorilor referitoare la acest tip de produs,

concentrându-se cu precădere pe aromele acestui produs.

Statele membre asistă Comisia și furnizează toate informațiile disponibile pentru

realizarea evaluării și pregătirea raportului.

111

(3) Raportul este urmat de propuneri de modificare a prezentei directive pe care

Comisia le consideră necesare în vederea adaptării ei - în măsura în care sunt

necesare pentru buna funcționare a pieței interne - la evoluțiile survenite în domeniul

produselor din tutun și al produselor conexe, precum și pentru a ține cont de noile

evoluții bazate pe date științifice și pe evoluțiile din domeniul standardelor pentru

produse din tutun și produse conexe convenite la nivel internațional.

▌

Articolul 29

Transpunere

(1) Statele membre asigură intrarea în vigoare a actelor cu putere de lege și a actelor

administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive până la … cel

târziu. Statele membre informează de îndată Comisia cu privire la aceasta.

Statele membre aplică măsurile în cauză cu începere de la …, fără a se aduce

atingere articolului 7 alineatul (14), articolului 10 alineatul (1) litera (e),

articolului 15 alineatul (13) și articolului 16 alineatul (3).


112

(2) Atunci când statele membre adoptă aceste acte, ele conțin o trimitere la prezenta

directivă sau sunt însoțite de o astfel de trimitere la data publicării lor oficiale. De

asemenea, ele conțin o mențiune în sensul că trimiterile, efectuate în cuprinsul

actelor cu putere de lege și al actelor administrative în vigoare, la directiva

abrogată prin prezenta directivă se înțeleg ca trimiteri la prezenta directivă. Statele

membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri și modul în care se

formulează această mențiune.

(3) Comisiei îi sunt comunicate de către statele membre textele principalelor dispoziții

de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.

Articolul 30

Dispoziție tranzitorie

Statele membre pot permite introducerea pe piață a următoarelor produse, care nu sunt în

conformitate cu prezenta directivă, până la data de …:

(a) produse din tutun fabricate sau puse în liberă circulație și etichetate în

conformitate cu Directiva 2001/37/CE înainte de …

;

(b) țigarete electronice sau flacoane de reumplere fabricate sau puse în liberă

circulație înainte de …

;

(c) produse din plante pentru fumat, fabricate sau puse în liberă circulație înainte

de …

.

JO: a se introduce data: trei ani după intrarea în vigoare a prezentei directive.


JO: a se introduce data: 30 de luni după intrarea în vigoare a prezentei directive.

113

Articolul 31

Abrogare

Directiva 2001/37/CE se abrogă cu începere de la …, fără a aduce atingere obligațiilor

care revin statelor membre privind termenele de transpunere a directivei respective în

legislația națională.

Trimiterile la directiva abrogată se consideră trimiteri la prezenta directivă și se interpretează

în conformitate cu tabelul de corespondență din anexa III la prezenta directivă.

Articolul 32

Intrarea în vigoare

Prezenta directivă intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al

Uniunii Europene.


114

Articolul 33

Destinatarii

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

Adoptată la…,

Pentru Parlamentul European Pentru Consiliu

Președintele Președintele

115

ANEXA I

Lista avertismentelor sub formă de text

[menționate la articolul 10 și la articolul 11 alineatul (1)]

1. Fumatul cauzează 9 din 10 cancere pulmonare

2. Fumatul cauzează cancer al gurii și al gâtului

3. Fumatul dăunează plămânilor

4. Fumatul cauzează atacuri de inimă

5. Fumatul cauzează accidente vasculare cerebrale și infirmitate

6. Fumatul blochează arterele

7. Fumatul crește riscul de orbire

8. Fumatul dăunează dinților și gingiilor

9. Fumatul poate ucide fătul nenăscut

10. Fumul dumneavoastră dăunează copiilor, familiei și prietenilor dumneavoastră

11. Copiii fumătorilor sunt mai predispuși să înceapă să fumeze

12. Renunțați la fumat – rămâneți în viață pentru cei dragi

13. Fumatul reduce fertilitatea

14. Fumatul crește riscul de impotență

116

ANEXA II

▌

GALERIE DE IMAGINI

[menționată la articolul 10 alineatul (1)]

[Urmează să fie stabilită de către Comisie în temeiul articolului 10 alineatul (3) litera (b)]

117

ANEXA III

Tabel de corespondență*

* Se va actualiza înainte de publicarea actului.

119

P7_TA-PROV(2014)0161

Finanțarea pe termen lung a economiei europene

Rezoluţia Parlamentului European din 26 februarie 2014 referitoare la finanțarea pe

termen lung a economiei europene (2013/2175(INI))


– având în vedere Cartea verde a Comisiei intitulată „Finanțarea pe termen lung a

economiei europene” (COM(2013)0150),

– având în vedere propunerea Comisiei de regulament al Parlamentului European și al

Consiliului privind fondurile europene de investiții pe termen lung (COM(2013)0462),

– având în vedere Principiile la nivel înalt ale OCDE privind finanțarea investițiilor pe

termen lung de către investitorii instituționali,

– având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „Europa 2020: O strategie europeană

pentru o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii” (COM(2010)2020),

– având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „Gândiți mai întâi la scară mică”:

Prioritate pentru IMM-uri – Un „Small Business Act pentru Europa”

(COM(2008)0394), care recunoaște rolul principal al IMM-urilor în cadrul economiei

UE și vizează consolidarea rolului acestora, precum și promovarea potențialului lor de

creștere economică și de creare de locuri de muncă prin diminuarea unui număr de

probleme considerate drept obstacole în calea dezvoltării IMM-urilor,

– având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „Un plan de acțiune pentru

îmbunătățirea accesului la finanțare al IMM-urilor” (COM(2011)0870),

– având în vedere propunerea Comisiei de regulament al Parlamentului European și al

Consiliului de instituire a unui program pentru competitivitatea întreprinderilor și

întreprinderile mici și mijlocii (2014 - 2020) (COM(2011)0834),

– având în vedere Comunicarea Comisiei din 23 februarie 2011 intitulată „Revizuirea

«Small Business Act» pentru Europa” (COM(2011)0078) și rezoluția Parlamentului din

12 mai 2011 referitoare la aceasta22

,

– având în vedere Regulamentul (UE) nr. 345/2013 al Parlamentului European și al

Consiliului din 17 aprilie 2013 privind fondurile europene cu capital de risc23

,

– având în vedere Directiva 2011/61/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 8

iunie 2011 privind administratorii fondurilor de investiții alternative și de modificare a

Directivelor 2003/41/CE și 2009/65/CE și a Regulamentelor (CE) nr. 1060/2009 și

(UE) nr. 1095/201024

,

– având în vedere negocierile privind Parteneriatul transatlantic pentru comerț și

22

JO C 377 E, 7.12.2012, p. 102. 23

JO L 115, 25.4.2013, p. 1. 24

JO L 174, 1.7.2011, p. 1.

120

investiții,

– având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,

– având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri economice și monetare și avizele

Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale și Comisiei pentru

dezvoltare regională (A7-0065/2014),

A. întrucât, conform afirmațiilor Comisiei, băncile comerciale reprezintă o sursă primară

de finanțare în UE, asigurând peste 75% din intermedierile financiare;

B. întrucât criza financiară globală și criza datoriilor suverane din UE au obstrucționat în

mod semnificativ procesul de intermediere financiară și capacitatea sectorului financiar

din Europa de a direcționa economiile către necesitățile de investiții pe termen lung, dat

fiind contextul macroeconomic nefavorabil;

C. întrucât investițiile publice au un rol esențial în antrenarea investițiilor pe termen lung;

întrucât, după cum arată recentele studii ale Comisiei25

, politicile de consolidare fiscală,

în special atunci când sunt coordonate la nivelul UE, au avut un impact foarte puternic

asupra investițiilor pe termen lung ca urmare a efectelor colaterale și a existenței unui

multiplicator fiscal pozitiv;

D. întrucât competitorii internaționali ai UE, precum SUA sau Japonia, au menținut

niveluri ridicate ale investițiilor publice, în timp ce politicile UE au condus la niveluri

foarte scăzute ale acestor investiții;

E. întrucât se înregistrează în continuare un nivel scăzut al încrederii și o mare aversiune

la risc a investitorilor privați și instituționali;

F. întrucât climatul de interes scăzut, previziunile de creștere redusă, cel puțin pentru

viitorul apropiat, și incertitudinea economică au condus la scăderea semnificativă a

ofertei de finanțare pe termen lung, precum și a apetitului de risc pentru proiecte pe

termen lung;

G. întrucât insuficiența fondurilor publice din statele membre a împiedicat capacitatea

sectorului public de a investi în infrastructură;

H. întrucât Parlamentul a solicitat în repetate rânduri un act legislativ privind

restructurarea societăților (așa cum a solicitat deja în ianuarie 2013) pentru a permite

planificarea pe termen lung pentru întreprinderi;

I. întrucât creșterea ratei globale a șomajului și, în special, a ratei șomajului în rândul

tinerilor continuă să reprezinte o amenințare majoră la adresa convergenței economice

și sociale la nivelul UE,

Raționament

1. salută inițiativa Comisiei de demarare a unei largi dezbateri privind modalitățile de

25

http://ec.europa.eu/economy_finance/publications/economic_paper/2013/pdf/ecp506_e

n.pdf

121

asigurare a finanțării pe termen lung și de îmbunătățire și diversificare a sistemului de

intermediere financiară pentru investițiile pe termen lung în UE; subliniază totuși că

trebuie făcute de urgență progrese concrete în vederea relansării investițiilor pe termen

lung și a creării de locuri de muncă în UE; subliniază că definiția finanțării pe termen

lung ar trebui să fie echilibrată și să includă existența unor elemente de pasiv stabile în

vederea gestionării activelor pe termen lung fără niciun risc de lichiditate excesivă;

2. subliniază că investițiile pe termen lung trebuie să fie în conformitate cu necesitățile

economiei reale, cu scopul de a asigura o bază necesară pentru o creștere economică

durabilă continuă și pentru bunăstarea socială necesară pentru a înfăptui o Uniune

competitivă, durabilă, favorabilă incluziunii sociale și inovatoare;

3. constată specificitatea circumstanțelor de la nivel regional și local și solicită o

cooperare mai eficientă între instituțiile UE, statele membre și autoritățile locale și

regionale pentru a facilita proiectele transnaționale și instituirea unei culturi a

investițiilor pe termen lung în întreaga UE;

4. subliniază că investițiile pe termen lung trebuie să fie în conformitate cu obiectivele

definite în Strategia Europa 2020 pentru creștere, cu actualizarea politicii industriale

din 2012, cu inițiativa „O Uniune pentru inovare”, precum și cu Mecanismul pentru

interconectarea Europei;

5. subliniază că costurile în materie de educație și formare ar trebui tratate ca investiții pe

termen lung;

6. constată că măsura în care o economie poate furniza finanțare pentru investițiile pe

termen lung depinde de cererea publică și privată, ambele foarte scăzute în UE, de

cultura sa privind investițiile, precum și de abilitatea sa de a genera capacități de

finanțare și de a atrage și reține investițiile interne și străine directe;

7. subliniază că investițiile pe termen lung joacă un rol crucial în stabilizarea piețelor

financiare prin investiții contraciclice, promovând astfel o creștere economică durabilă;

8. constată că băncile din UE asigură peste 75% din finanțarea pe termen lung, ceea ce

creează o importantă dependență de această sursă de finanțare, în timp ce în SUA mai

puțin de 20% din finanțarea totală pe termen lung este asigurată de bănci, mare parte

din aceasta fiind asigurată prin piețele de capital, bine dezvoltate;

9. constată că sistemul financiar al UE va deveni mai rezistent cu o gamă mai largă de

surse și instrumente de finanțare nebancare care deservesc deponenții și nevoile de

finanțare pe termen lung ale societăților;

10. constată că, pentru a atinge obiectivele UE în domeniul climei și al energiei, alocarea

activelor trebuie orientată spre investiții ecologice pe termen lung;

11. subliniază că consolidarea fiscală constituie prioritatea pentru bugetele publice pentru a

asigura și a restabili conformitatea cu Pactul de stabilitate și de creștere și cu pachetul

privind supravegherea și monitorizarea bugetare; sprijină, prin urmare, inițiativa de

consolidare a investițiilor private în finanțarea pe termen lung;

Obstacole în calea unei creșteri inteligente, durabile și favorabile incluziunii

122

12. constată că finanțarea publică este limitată din cauza creșterii economice reduse, a unei

gestiuni deficitare a banilor publici și a acordării de ajutoare de stat pentru salvarea

instituțiilor financiare;

13. constată că anumite țări se confruntă cu obstacole importante în accesul la piețele de

capital, ba chiar își văd refuzat accesul la acestea din cauza nivelurilor excesive ale

datoriilor acumulate în ultimii ani, deși piețele de capital au fost principala cauză a

crizei recente; constată, de asemenea, că accesul la capital pentru IMM-uri este

considerabil îngreunat în multe state membre, întrucât băncile comerciale pun la

dispoziție credite doar în condiții foarte restrictive;

14. constată că o serie de investitori din sectorul bancar și cel al asigurărilor trebuie să își

adapteze modelele de afaceri la cerințe de reglementare mai stricte și în continuă

schimbare; subliniază că aceste cerințe ar trebui să consolideze finanțarea economiei

reale și că ar trebui să contribuie la obiectivele globale ale UE privind o economie

durabilă, favorabilă incluziunii și inteligentă;

15. constată că investitorii pot fi, de asemenea, descurajați să investească în anumite

sectoare, având în vedere riscul unor modificări de reglementare care pot afecta

semnificativ economia unui proiect;

16. invită Comisia ca, în cooperare cu Comitetul european pentru risc sistemic, să evalueze

riscurile sistemice la adresa piețelor de capital și a societății în ansamblu ca urmare a

excesului de active de carbon „de nears”; solicită Comisiei să raporteze cu privire la

evaluarea respectivă ca măsură ulterioară Cărții sale verzi;

17. constată că actualele coduri ale falimentului din UE sunt fragmentate și că, în anumite

cazuri, pot să descurajeze investițiile transfrontaliere și să restricționeze capacitatea

investitorilor de a-și recupera capitalul în cazul în care un proiect eșuează; avertizează

că trebuie evitată o uniformizare la un nivel inferior în ceea ce privește protecția

investitorilor; recunoaște că dispozițiile privind falimentul reprezintă o competență a

statelor membre;

Mecanisme de finanțare alternativă

18. constată că băncile comerciale vor constitui, probabil, și în viitor o sursă principală de

finanțare și că este deosebit de important ca statele membre să identifice noi surse care

să vină în completarea mecanismelor tradiționale, pentru a acoperi decalajul de

finanțare, asigurând totodată un cadru adecvat de reglementare și supraveghere adaptat

la nevoile economiei reale; regretă că, în ultimii 20 de ani, numărul ofertelor publice a

fost în scădere în UE, afectând creșterea, crearea de locuri de muncă, inovarea și

stabilitatea; constată că IMM-urile cotate sunt responsabile pentru o parte semnificativă

din totalul locurilor de muncă create în UE și regretă consecințele negative ale limitării

capitalului acestor întreprinderi în timp ce cresc;

19. propune să fie analizată crearea unei secțiuni de investiții în cadrul bugetului UE;

20. salută propunerea legislativă a Comisiei privind fondurile de investiții pe termen lung;

constată că, potrivit caracteristicilor vizate, acestea vor fi destinate mai ales

investitorilor instituționali; subliniază că și cadrul UE pentru fonduri de investiții

alternative, fonduri de capital de risc și fonduri de investiții sociale prevede modele de

123

instrumente adecvate de investiții;

21. subliniază rolul consolidat al noilor instrumente financiare inovatoare în cadrul tuturor

domeniilor de activitate și în ansamblul finanțării acoperite de fondurile europene

structurale și de investiții; subliniază că rolul investițiilor financiare în cadrul politicii

de coeziune este în creștere, având în vedere disponibilitatea precară a creditelor pentru

investiții în economia reală; invită Comisia să garanteze claritatea și transparența

juridică a noilor instrumente financiare disponibile pe piață și să stabilească legături

mai ferme cu opțiunile de creditare ale Băncii Europene de Investiții (BEI);

22. invită Comisia să propună un cadru european consolidat pentru fondurile de investiții

mai puțin lichide pentru a canaliza lichiditățile pe termen scurt ale gospodăriilor în

investiții pe termen lung și pentru a asigura o soluție alternativă la pensii;

23. încurajează părțile implicate în inițiativa UE-BEI de emitere de obligațiuni pentru

finanțarea de proiecte să continue eforturile în vederea dezvoltării sale, pentru a crește

astfel finanțarea marilor proiecte europene de infrastructură în domeniul transporturilor,

al energiei și al tehnologiei informației; invită statele membre să elaboreze inițiative

naționale de emitere de obligațiuni pentru finanțarea de proiecte, cu mecanisme de

garantare subiacente; reamintește că garanții publice ar trebui acordate doar în condiții

stricte care vizează furnizarea adecvată a bunurilor publice;

24. consideră că parteneriatele public-private (PPP) pot reprezenta o metodă eficace și

rentabilă de facilitare a colaborării între sectorul public și cel privat pentru anumite

investiții, mai ales în proiectele de infrastructură; constată că este absolut necesar un

nivel înalt de expertiză pentru a permite efectuarea corectă a selecției, a evaluării, a

elaborării și a planificării pe termen lung, precum și instituirea mecanismelor de

finanțare ale unor astfel de proiecte;

25. consideră că investitorii pe termen lung (băncile de dezvoltare naționale, regionale sau

multilaterale și instituțiile financiare publice) constituie instrumente puternice de

stimulare a investițiilor private pentru a permite IMM-urilor să aibă acces la finanțare și

a cataliza finanțarea pe termen lung pentru întreprinderile de interes public general și de

importanță strategică, și anume cele care ar conferi valoare adăugată obiectivelor

politicii publice asociate cu creșterea economică, coeziunea socială și protecția

mediului; subliniază importanța responsabilității, a transparenței și a proprietății

democratice în cazul obiectivelor dezirabile de investiții pe termen lung și al

mecanismelor de facilitare;

26. invită Comisia să analizeze și să elaboreze, într-un document ulterior, o abordare

armonizată pentru evaluarea pe termen lung a proiectelor de interes general sprijinite cu

resurse publice, la nivel național și european;

27. invită statele membre să își creeze rețele adecvate pentru cooperare și schimburi de

informații și să instituie investitori publici pe termen lung naționali sau regionali care să

beneficieze de bunele practici deja utilizate de instituțiile cu experiență; subliniază în

această privință că astfel de bănci de dezvoltare naționale sau regionale, adesea cu o

structură cooperativă, au continuat să ofere fonduri fiabile economiilor regionale și

locale pe durata crizei actuale; invită Comisia și statele membre să își consolideze

sprijinul pentru instituțiile financiare de acest tip;

124

28. invită Comisia să analizeze modalități de sprijinire a statelor membre care necesită

asistență financiară și tehnică pentru instituirea investitorilor lor publici naționali și

regionali pe termen lung și să evalueze posibilitatea unui mecanism UE de garantare

pentru aceștia;

29. invită Comisia și statele membre să analizeze potențialul tehnicilor de agregare și de

punere în comun ca mijloace de îmbunătățire a perspectivelor pentru proiecte sociale la

scară mai mică sau alte proiecte de infrastructură, atunci când se încearcă să se atragă

investițiile necesare;

30. constată creșterea rapidă a finanțării participative și consideră că aceasta ar putea aduce

noi oportunități; subliniază totuși că protecția și transparența investitorilor trebuie

menținute;

31. consideră că investitorii instituționali – precum întreprinderile de asigurări, fondurile de

pensii, întreprinderile familiale, fondurile mutuale și fondurile de dotare – sunt furnizori

de finanțare pe termen lung adecvați și de încredere, având în vedere orizonturile

temporale mai ample ale modelelor de afaceri ale acestora; subliniază că cerințele

prudențiale și de supraveghere adecvate asociate cu acești investitori instituționali

trebuie îmbunătățite și calibrate astfel încât să promoveze investițiile pe termen lung

pentru o economie reală inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii;

32. subliniază necesitatea îmbunătățirii accesului la piețele de capital prin noi surse de

finanțare precum oferte publice inițiale, finanțarea participativă, creditarea de tip peer-

to-peer și obligațiuni (garantate) sau prin noi segmente de piață; solicită UE să

inventarieze și să dezvolte inițiativele naționale de succes pentru a identifica și a

elimina obstacolele din calea ofertelor publice inițiale; sprijină introducerea categoriei

piețelor de creștere pentru IMM-uri în cadrul Directivei privind piețele instrumentelor

financiare; invită Comisia să sprijine dezvoltarea lor prin revizuirea Directivei privind

prospectul; de asemenea, invită Comisia să ia în considerare o abordare la nivelul mai

multor direcții pentru a explora mijloacele de consolidare a piețelor publice pentru

IMM-uri și modul în care directivele privind Planurile de acțiune pentru serviciile

financiare pot diversifica rezerva de investitori;

33. încurajează eforturile de reglementare care să asigure securitizarea de înaltă calitate a

activelor, cu evitarea totodată a structurilor prea complexe, a resecuritizării excesive și

a unui număr mai mare de trei tranșe; constată că rămâne loc pentru o standardizare și

transparență îmbunătățite în ceea ce privește riscurile subiacente; invită Comisia și

Banca Centrală Europeană să monitorizeze îndeaproape și să participe activ la

activitățile grupului de lucru pentru securitizare al Consiliului pentru Stabilitate

Financiară (FSB) din cadrul Organizației Internaționale a Reglementatorilor de Valori

Mobiliare; constată că lipsește o abordare coerentă și solicită, prin urmare, elaborarea

unui cadru global de reglementare și a unei definiții pentru „securitizarea de înaltă

calitate”; consideră că securitizarea de înaltă calitate poate avea un rol util în

intermedierea financiară atât a activelor pe termen lung, cât și a activelor pe termen

scurt și poate fi benefică pentru debitorii mici și mijlocii;

34. constată că securitizarea a fost unul dintre factorii care au contribuit la criză, întrucât

responsabilitatea pe termen lung pentru riscuri a fost răspândită de-a lungul lanțului de

securitizare; solicită Comisiei, prin urmare, să continue să consolideze sistemul bancar,

inclusiv băncile cooperatiste și de economii publice, și capacitatea băncilor de a accesa

125

refinanțări pe termen lung pentru a-și acoperi investițiile pe termen lung;

35. salută operațiunile de îmbunătățire a creditării ale Fondului European de Investiții

(FEI), precum și programul-cadru pentru competitivitate și inovare, care va asigura

finanțare suplimentară pentru IMM-uri;

36. invită Comisia să reducă sarcina administrativă și de reglementare inutilă și să țină cont

în special de particularitățile IMM-urilor și ale antreprenorilor; salută adoptarea „Small

Business Act” pentru Europa și a Programului pentru competitivitatea întreprinderilor

și IMM-uri (COSME), respectiv a programului „Orizont 2020”; constată că

fragmentarea piețelor financiare se traduce printr-o finanțare a sectorului IMM-urilor

mai dificilă și mai împovărătoare;

37. recomandă ca BEI să stabilească o sucursală specială pentru finanțarea IMM-urilor, cu

condiții de creditare adaptate acestora;

38. ia act de solicitarea Comisiei de recurgere la fonduri de capital privat sau fonduri de

capital de risc, astfel cum sunt reglementate de Directiva privind administratorii

fondurilor de investiții alternative (AFIA) și Regulamentul privind fondurile europene

cu capital de risc, ca surse alternative de finanțare, mai ales în cazul întreprinderilor în

faze de început sau de creștere; constată că, în prezent, se acordă importante deduceri

fiscale pentru finanțarea datoriilor; consideră că firmele de investiții cu capital de risc

sau capital privat pot oferi un important sprijin fără caracter financiar, cum ar fi servicii

de consultanță, consiliere financiară, consiliere privind strategiile de marketing și

formare; invită Comisia, de asemenea, să evalueze rolul acestor firme în finanțarea

economiei UE; invită Comisia să depună eforturi în vederea eliminării tuturor

prejudecăților privind capitalul propriu din diversele economii naționale, din economia

europeană și din cea mondială;

Cadrul de reglementare

39. subliniază că un climat de afaceri favorabil investițiilor, cu accent pe progresul

tehnologic, este o precondiție pentru transformarea UE într-o destinație atractivă pentru

investițiile străine directe; subliniază nevoia de a încuraja libera circulație a capitalului,

atât în cadrul EU, cât și între UE și țările terțe, astfel încât UE să poată avea acces la

fondurile mondiale de investiții; constată, în această privință, în special importanța de a

se asigura că Directiva AFIA este pusă în aplicare într-un mod care să încurajeze

investițiile străine în Europa;

40. consideră că este important ca investitorii să poată alege între mai multe produse de

investiții atractive pentru a-și putea diversifica investițiile;

41. subliniază necesitatea de a elimina viziunile pe termen scurt excesive care

caracterizează comportamentul anumitor investitori și de a trece la o cultură a

investițiilor responsabile care să conducă la investiții pe termen lung în UE;

42. subliniază necesitatea de a încuraja o înțelegere comună a faptului că stabilitatea

financiară și creșterea economică nu se exclud reciproc, ci mai curând sunt

interdependente și constituie o bază importantă prin care se asigură și se consolidează

încrederea investitorilor pe termen lung;

126

43. subliniază importanța educației financiare și a înțelegerii investitorilor în stabilirea unui

culturi a investițiilor pe termen lung în UE și subliniază rolul pe care îl pot avea

reglementările UE în această privință;

44. subliniază că un cadru de reglementare solid și securitatea juridică sunt indispensabile

pentru o piață unică funcțională a serviciilor financiare; consideră că reformele actuale

și viitoare ale sistemului de reglementare ar trebui să fie evaluate cu atenție, iar

consecințele lor urmărite îndeaproape; solicită Comisiei și statelor membre să

accelereze promovarea uniunii bancare pentru a reduce fragmentarea piețelor

financiare; invită Comisia să definitiveze piața unică a serviciilor pentru realizarea

întregului său potențial;

45. solicită punerea în aplicare a unor stimulente pentru a consolida acționariatul pe termen

lung, precum drepturi de vot suplimentare în consiliile de administrație, acțiuni

suplimentare și dividende mai mari;

46. invită Comisia să evalueze cu atenție impactul cumulativ al reglementărilor financiare

deja adoptate sau în deliberare privind investițiile pe termen lung;

47. salută progresele înregistrate în cadrul negocierilor în curs de desfășurare privind

Parteneriatul transatlantic pentru comerț și investiții; constată importanța acestor

negocieri în consolidarea politicilor și a măsurilor de creștere a investițiilor SUA-UE în

sprijinirea creării de locuri de muncă, a creșterii economice durabile și a competitivității

internaționale;

48. consideră că ar trebui inclus un studiu specific de evaluare a impactului asupra

finanțării pe termen lung în orice propunere legislativă privind reglementările relevante

în materie de servicii financiare;

49. sprijină solicitarea Comisiei către Autoritatea Europeană de Asigurări și Pensii

Ocupaționale de a analiza eventuala aliniere a anumitor dispoziții privind cerințele de

capital din cadrul regimului Solvabilitate II pentru evitarea posibilelor obstacole din

calea finanțării pe termen lung; invită Comisia să se consulte pe deplin asupra

alinierilor propuse și, de asemenea, să modifice legislația actuală;

50. reiterează solicitarea sa ca propunerea de regulament privind cerințele prudențiale

pentru instituțiile de credit și societățile de investiții să atribuie o ponderare adecvată la

risc expunerilor complet garantate prin ipoteci asupra proiectelor de infrastructură

esențială în domeniul transporturilor, al energiei și al comunicațiilor; consideră că

legislația viitoare ar trebui să țină seama de cerințele investitorilor pe termen lung, să

evalueze riscul activelor financiare prin includerea naturii și a duratei elementelor de

pasiv și să recunoască efectul pozitiv al unor elemente de pasiv stabile;

51. încurajează Comisia să urmărească intensificarea cooperării internaționale și a

convergenței în domeniul finanțării pe termen lung, printr-un dialog mondial atât la

nivelul G20, cât și la nivelul FSB;

52. consideră că investițiile în active pe termen lung necesită cunoștințe temeinice și

evaluarea riscurilor pe termen lung asociate acestora; subliniază, prin urmare, că

investitorii trebuie să dezvolte o expertiză puternică și o bună gestionare a riscurilor

pentru a proteja angajamentele pe termen lung;

127

53. consideră că principii contabile solide conforme obiectivelor pe termen lung aplicabile

investitorilor instituționali, cum ar fi trecerea la o economie favorabilă climei, pot

îmbunătăți transparența și coerența informațiilor financiare și ar trebui să reflecte

sistematic abordarea economică utilizată de investitorii pe termen lung; subliniază

totuși că punerea în aplicare a acestor principii de contabilitate nu trebuie să aibă ca

efect crearea de stimulente pentru strategiile prociclice; îndeamnă Comitetul pentru

Standarde Internaționale de Contabilitate să ia în considerare riscul de prociclicitate la

revizuirea practicilor de marcare la piață și de marcare la model și să recunoască

importanța esențială a prudenței la revizuirea cadrului său conceptual; consideră că

dezvăluirea de informații nefinanciare clare și standardizate privind marile întreprinderi

poate spori transparența și încuraja un climat mai favorabil investitorilor;

54. încurajează Comisia să urmărească îndeaproape activitatea G20 privind propunerile de

creare a unui cadru de investiții multilateral care să stabilească standarde minime și să

modifice anumite reglementări privind investițiile pe termen lung și norme privind

contabilizarea la valoare justă pentru a aborda fluctuațiile și volatilitatea pe termen

scurt și, în consecință, pentru a încuraja investițiile transfrontaliere;

55. consideră că un mediu fiscal fiabil, care să nu impieteze asupra investițiilor pe termen

lung, este absolut necesar; constată că anumite stimulente și concesii fiscale pot fi

foarte importante în sprijinirea investițiilor; încurajează schimbul de bune practici și

subliniază că piața internă necesită transparență și o mai bună coordonare a politicilor

fiscale naționale, pentru încurajarea investițiilor între statele membre și pentru evitarea

dublei impuneri sau a dublei neimpuneri; încurajează statele membre și Comisia să

evalueze posibilitatea impozitării avantajoase a profiturilor provenite din proiectele

durabile de infrastructură sau a acordării altor stimulente și concesii fiscale pentru a

promova investițiile pe termen lung;

56. invită statele membre, în colaborare cu autoritățile locale și regionale, să își revizuiască

instrumentele de planificare a bugetului și să elaboreze și să publice propriile planuri

naționale de infrastructură pentru a asigura investitorilor și altor părți interesate

informații detaliate și pentru a le permite o mai mare certitudine și o planificare

prospectivă în legătură cu proiectele viitoare; invită Comisia să sprijine statele membre

să dezvolte o metodă de standardizare a datelor proiectelor de infrastructură și să le

pună la dispoziție prin intermediul unui depozit central de date;

57. consideră că un cadru de reglementare sectorial stabil este indispensabil concesionarilor

de infrastructuri mari de transport finanțate fără fonduri publice, cu scopul de a le

permite, prin intermediul unor norme de tarifare adecvate, accesul la finanțările

necesare, recuperarea costurilor pe termen lung, precum și o rentabilitate suficientă a

investiției;

58. invită Comisia să evalueze impactul stimulentelor fiscale utilizate de statele membre

pentru finanțarea pe termen lung și tranziția energetică și să identifice cele mai bune

practici pentru a face distincția între costuri de capital mai mici pentru investiții

ecologice și costuri de capital mai mari pentru investiții în proiecte incompatibile cu

trecerea la furnizarea unei energii durabile;

59. solicită ca IMM-urile să beneficieze de acces prioritar la fondurile europene de

investiții pe termen lung, având în vedere că ele stau la baza creșterii economice și a

creării de locuri de muncă în UE; consideră că acest acces ar trebui însoțit de o

128

simplificare a procedurilor de aplicare; subliniază importanța de a asigura

întreprinderilor un acces mai simplu la finanțare pe durata întregului lor ciclu de viață

pentru a crea și menține locuri de muncă durabile și de calitate;

60. solicită Comisiei și statelor membre să încurajeze fondurile de pensii să adopte decizii

responsabile din punct de vedere social în materie de investiții, care respectă normele

internaționale și ale UE în materie de drepturile omului, normele sociale și de mediu,

inclusiv orientările și principiile OCDE și ale ONU în aceste domenii; reamintește

faptul că intenția Comisiei de a revizui Directiva privind activitățile și supravegherea

instituțiilor pentru furnizarea de pensii ocupaționale (Directiva IORP) nu trebuie să

descurajeze finanțările durabile pe termen lung;

61. subliniază nevoia unei mai bune reglementări și supravegheri financiare pentru

protejarea lucrătorilor, a contribuabililor și a economiei reale împotriva viitoarelor

disfuncționalități ale pieței;

62. invită Comisia să își intensifice comunicarea și interacțiunea cu BEI în ceea ce privește

conceperea de împrumuturi adaptate și de sisteme de garantare; încurajează BEI să

colaboreze îndeaproape cu statele membre și cu regiunile în ceea ce privește

implementarea de către acestea a instrumentelor financiare noi și inovatoare puse la

dispoziție de fondurile structurale și de investiții europene și să continue să sprijine

strategia lor de investiții care vizează sectorul economiei sociale; de asemenea, invită

BEI să analizeze posibilitatea introducerii unui grad mai mare de flexibilitate la

stabilirea volumului și condițiilor aferente acestor împrumuturi adaptate și altor sisteme

conexe, astfel încât acestea să fie cât mai compatibile cu instrumentele financiare puse

la dispoziție prin intermediul fondurilor structurale și de investiții europene, mai ales în

cazurile referitoare la finanțarea corespunzătoare a tinerilor antreprenori și a

întreprinderilor sociale;

o

o o

63. încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului,

Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.

129

P7_TA-PROV(2014)0164

SOLVIT

Rezoluţia Parlamentului European din 27 februarie 2014 referitor la SOLVIT

(2013/2154(INI))


– având în vedere Recomandarea 2013/461/UE a Comisiei din 17 septembrie 2013

privind principiile care guvernează SOLVIT26

,

– având în vedere Comunicarea Comisiei din 17 septembrie 2013 intitulată „Consolidarea

participării întreprinderilor și cetățenilor în cadrul pieței unice europene: plan de

acțiune pentru dinamizarea portalului «Europa ta», în cooperare cu statele membre”

(COM(2013)0636),

– având în vedere documentul de lucru al serviciilor Comisiei din 24 februarie 2012

intitulat „Reinforcing effective problem-solving in the Single Market – Unlocking

SOLVIT's full potential at the occasion of its 10th anniversary” (Consolidarea

soluționării eficiente a problemelor pe piața unică – Deblocarea întregului potențial al

SOLVIT cu ocazia celei de a 10-a aniversări a rețelei) (SWD(2012)0033),

– având în vedere primul raport al Comisiei din 28 noiembrie 2012 privind „Situația

integrării pieței unice în 2013 - Contribuție la Analiza anuală a creșterii 2013”

(COM(2012)0752),

– având în vedere Comunicarea Comisiei din 8 iunie 2012 intitulată „O guvernanță mai

bună pentru piața unică” (COM(2012)0259),

– având în vedere documentul de lucru al serviciilor Comisiei din 24 februarie 2012

intitulat „Making the Single Market Deliver – Annual Governance check-up 2011”

(Asigurarea funcționării pieței unice - Bilanț anual de guvernanță pentru 2011)

(SWD(2012)0025),

– având în vedere Tabloul de bord online al pieței unice publicat la 4 iulie 2013,

– având în vedere studiul „Ghișeul unic european” din iulie 2013, solicitat de Comisia

pentru piața internă și protecția consumatorilor din cadrul Parlamentului,

– având în vedere Rezoluția sa din 7 februarie 2013 referitoare la guvernanța pieței

unice27

,

– având în vedere Rezoluția sa din 14 iunie 2012 referitoare la Actul privind piața unică:

următoarele etape în direcția creșterii28

,

– având în vedere Rezoluția sa din 6 aprilie 2011 referitoare la guvernanță și parteneriat

26

JO L 249, 19.9.2013, p. 10. 27

Texte adoptate, P7_TA(2013)0054. 28

JO C 332 E, 15.11.2013, p. 72.

130

în cadrul pieței unice29

,

– având în vedere Rezoluția sa din 9 martie 2010 referitoare la SOLVIT30

,


– având în vedere raportul Comisiei pentru piața internă și protecția consumatorilor și

avizul Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale (A7-0059/2014),

A. întrucât drepturile cetățenilor și ale întreprinderilor în cadrul pieței interne trebuie să fie

exercitate în mod eficace, iar legislația UE care garantează aceste drepturi trebuie să fie

pusă în aplicare în mod eficient pentru a se garanta faptul că cetățenii și întreprinderile

profită de potențialul pieței unice;

B. întrucât informarea cetățenilor cu privire la drepturile lor și facilitarea exercitării

acestor drepturi contribuie la îmbunătățirea funcționării pieței unice;

C. întrucât SOLVIT tratează, în prezent, aproximativ 1 300 de cazuri pe an și este în

măsură să ofere soluții pentru aproximativ 90% din clienții săi în termenul-limită de 70

de zile;

D. întrucât interesul cetățenilor față de portalul „Europa ta” crește în mod rapid, la fel ca

utilizarea acestui portal, și întrucât, potrivit Tabloului de bord online al pieței unice, în

2012 portalul a fost accesat de peste 11 000 de vizitatori în fiecare zi, față de 6 500 de

vizitatori cu un an în urmă;

E. întrucât a solicitat în mod repetat ca rețeaua SOLVIT să fie consolidată în continuare și

să se adopte măsuri pentru a pune la dispoziția publicului informații mai detaliate și mai

fiabile în legătură cu drepturile de care beneficiază în UE;

F. întrucât SOLVIT joacă un rol important ca instrument-cheie pentru soluționarea

problemelor și, prin urmare, ca mijloc de asigurare a unui nivel mai ridicat de

respectare a legislației Uniunii în ceea ce privește piața unică; întrucât, în ciuda acestui

fapt, utilizarea SOLVIT este în continuare insuficientă și acest instrument nu și-a

valorificat pe deplin potențialul;

G. întrucât, dacă se folosește la capacitatea sa maximă, sistemul SOLVIT poate deveni în

multe domenii o modalitate utilă de a preveni utilizarea excesivă a sistemelor judiciare,

care pot fi extrem de complicate și care îngreunează soluționarea problemelor

cetățenilor și ale întreprinderilor;

H. întrucât, potrivit studiului comandat de Comisia IMCO, intitulat „Ghișeul unic

european”, deși cetățenii și întreprinderile din UE au acces la o gamă largă de

informații, modalități de consiliere și asistență online, nivelul lor de informare cu

privire la aceste servicii este foarte scăzut, în condițiile în care 91,6% din persoanele

care au participat la sondaj nu aveau cunoștință de niciun serviciu online la care ar

putea recurge pentru a semnala probleme legate de piața unică;

I. întrucât eficiența asistenței oferite prin sistemul SOLVIT depinde în mare măsură de

29

JO C 296 E, 2.10.2012, p. 51. 30

JO C 349 E, 22.12.2010, p. 10.

131

nivelul de pregătire a personalului;

J. întrucât ar trebui depuse mai multe eforturi în vederea unei mai bune integrări a

SOLVIT în gama de servicii de asistență și de instrumente de punere în aplicare

existente la nivel național și la nivelul Uniunii;

K. întrucât, pentru a putea identifica în mod corect problemele atunci când acestea apar și

a le putea soluționa, cetățenii și întreprinderile trebuie să își cunoască drepturile în

cadrul pieței unice și întrucât este necesar să se depună eforturi suplimentare pentru a

spori nivelul de sensibilizare cu privire la aceste drepturi,

Introducere: utilizarea efectivă a drepturilor și oportunităților în cadrul pieței unice

1. reiterează faptul că potențialul pieței unice poate fi valorificat numai dacă

întreprinderile și cetățenii cunosc drepturile și oportunitățile care li se oferă și sunt în

măsură să le pună în practică în mod efectiv; reamintește că aceste obiective pot fi

îndeplinite doar dacă statele membre asigură punerea în aplicare efectivă a legislației

referitoare la piața unică și dacă se pun la dispoziție informații de bună calitate și

mecanisme eficiente de soluționare a problemelor;

2. subliniază că multe dintre problemele pieței unice au drept cauză suprareglementarea,

punerea în aplicare cu întârziere sau în mod incorect a legislației de către unul sau mai

multe state membre sau normele naționale care sunt în contradicție cu legislația

Uniunii; îndeamnă cu fermitate Comisia, în acest sens, să facă presiuni asupra statelor

membre care nu respectă normele referitoare la piața unică;

3. subliniază faptul că multe dintre problemele legate de punerea în aplicare a normelor

referitoare la piața unică sunt detectate prin intermediul rețelei SOLVIT și salută

contribuția SOLVIT la impunerea unor modificări administrative și normative pentru a

remedia aceste probleme; îndeamnă Consiliul să stabilească măsuri pentru a îmbunătăți

sarcinile administrațiilor publice în vederea consolidării cooperării dintre autoritățile

naționale și Comisie;

4. subliniază necesitatea ca SOLVIT să dispună de mecanisme eficiente de alertare a

Comisiei în legătură cu problemele identificate de rețea referitoare la piața unică,

rezultate din cauza neaplicării legislației UE;

5. subliniază faptul că transpunerea și punerea în aplicare adecvată, precum și respectarea

legislației referitoare la piața unică sunt extrem de importante pentru consumatorii și

întreprinderile europene și, prin urmare, pentru economie în ansamblu și pentru

încrederea cetățenilor în funcționarea pieței unice; relevă, de asemenea, obligațiile

juridice ale statelor membre în acest sens;

6. își reiterează solicitarea privind dezvoltarea în continuare a procedurilor aplicabile de

constatare a neîndeplinirii obligațiilor, inclusiv prin asigurarea unei puneri în aplicare

mai stricte a procedurilor respective în cazul în care sunt încălcate prevederile dreptului

Uniunii în ceea ce privește piața unică, precum și prin introducerea unor proceduri mai

rapide;

7. subliniază, în plus, că este important să se depună toate eforturile pentru a asigura

faptul că problemele legate de punerea în aplicare a legislației sunt prevenite, depistate

132

și soluționate înainte ca inițierea unor proceduri formale de constatare a neîndeplinirii

obligațiilor să fie necesară;

8. subliniază că este necesar să se aplice principiul toleranței zero pentru nerespectarea

Directivei privind serviciile și să se folosească evaluarea inter pares în ceea ce privește

punerea în aplicare și transpunerea acesteia, ca metode de asigurare a punerii în aplicare

efective a legislației privind piața unică;

SOLVIT: asistență pentru persoanele fizice și întreprinderi în vederea soluționării

problemelor

9. salută noua Recomandare a Comisiei privind principiile care guvernează SOLVIT, care

pune bazele instituirii noului instrument SOLVIT 2.0;

10. remarcă faptul că rețeaua SOLVIT a obținut rezultate tangibile și și-a demonstrat

utilitatea; constată totuși că există în continuare numeroase posibilități de îmbunătățire,

în special în ceea ce privește soluționarea litigiilor comerciale și perioada necesară

pentru a răspunde solicitărilor de informații;

11. salută eforturile Comisiei de a îmbunătăți în continuare activitatea eficientă a rețelei

SOLVIT în ceea ce privește soluționarea informală și rapidă a litigiilor transfrontaliere

legate de piața internă - un instrument de tratare a aplicării necorespunzătoare în urma

transpunerii - cu ajutorul unor proceduri cât mai accesibile cetățenilor și sugerează ca

statele membre să coopereze îndeaproape cu Comisia pentru a îmbunătăți sistemul

SOLVIT, astfel încât acesta să devină un serviciu gratuit și ușor de utilizat;

12. consideră că activitatea centrelor SOLVIT ar trebui să fie îmbunătățită în mod constant,

în special în ceea ce privește cazurile legate de asigurările sociale, și încurajează o mai

bună coordonare a sistemelor naționale de asigurări sociale;

13. solicită acordarea unei atenții deosebite tuturor problemelor de drept al muncii cu

caracter transfrontalier, precum și aspectelor referitoare la drepturile sociale și la

egalitatea de tratament, cu un accent deosebit pe chestiunile referitoare la pensii,

lucrătorii din Uniunea Europeană și lucrătorii detașați;

14. subliniază în special importanța rețelei SOLVIT pentru lucrătorii migranți în ceea ce

privește chestiunile referitoare la egalitatea de tratament și la soluționarea problemelor

transfrontaliere;

15. constată că marea majoritate a clienților SOLVIT sunt cetățeni; subliniază necesitatea

de a valorifica pe deplin potențialul considerabil al SOLVIT în calitate de instrument de

soluționare a problemelor pentru întreprinderi; subliniază faptul că trebuie să se depună

mai multe eforturi, în special în cazul întreprinderilor mici și mijlocii, pentru a spori

nivelul de sensibilizare a întreprinderilor în legătură cu SOLVIT, pentru a asigura

informarea acestora în legătură cu posibilitățile sale și pentru a le permite să utilizeze

mai eficient acest instrument; salută recenta actualizare a portalului „Europa ta” pentru

întreprinderi, ceea ce reprezintă o evoluție pozitivă în această direcție;

16. solicită să fie îmbunătățite activitățile de relații cu publicul ale SOLVIT pentru a spori

în mod semnificativ gradul de cunoaștere a acestei rețele; invită statele membre,

Comisia și deputații în Parlamentul European, în circumscripțiile lor, să întreprindă

133

campanii de sensibilizare prin care să promoveze rolul portalului „Europa ta” și al

SOLVIT; subliniază faptul că statele membre pot promova SOLVIT suplimentar la

nivel regional, deși toate cazurile trebuie tratate la nivel național;

17. atrage atenția asupra faptului că SOLVIT primește încă un volum ridicat de cazuri care

nu intră în sfera sa de competență și că acest lucru încetinește tratarea reclamațiilor care

îi sunt trimise; prin urmare, subliniază necesitatea ca sfera de competență a SOLVIT să

fie mai bine explicată cetățenilor și întreprinderilor;

18. invită statele membre să garanteze faptul că se pun la dispoziție resurse adecvate pentru

a menține rețeaua SOLVIT, făcând trimitere la condițiile de organizare a centrelor

SOLVIT prevăzute de Recomandarea Comisiei din 17 septembrie 2013;

19. subliniază importanța menținerii calității serviciului oferit de SOLVIT în ciuda

restricțiilor bugetare și a resurselor umane limitate; relevă că este important să se

garanteze faptul că centrele SOLVIT dispun de personal suficient și bine pregătit, care

deține competențe adecvate în domeniul juridic și cunoaște limbile pertinente ale

Uniunii, și că personalului i se oferă o formare adecvată pentru a-i îmbunătăți în

permanență competențele și cunoștințele;

20. subliniază faptul că este important ca centrele SOLVIT din diferitele state membre să

ofere un nivel similar al serviciilor, întrucât acest lucru este esențial pentru soluționarea

eficientă a problemelor;

21. subliniază importanța unor soluții rapide la problemele care necesită numai clarificarea

legislației Uniunii și comunicarea adecvată cu solicitanții implicați în cazuri

complicate;

22. solicită să se asigure o mai bună coordonare cu alte proceduri de tratare a plângerilor, în

special cu instrumentul „EU Pilot”;

23. subliniază faptul că este important ca activitatea SOLVIT să fie orientată către tratarea

unui număr mai mare de cazuri ale întreprinderilor; observă că, pentru a realiza acest

lucru, este necesară o informare pe scară mai largă în rândul întreprinderilor cu privire

la SOLVIT, o cooperare mai strânsă între SOLVIT și asociațiile întreprinderilor

europene și naționale, de exemplu sub forma unui grup de lucru în care să se reunească

centrele SOLVIT și asociațiile de întreprinderi, și o mai mare disponibilitate a unora

dintre centrele SOLVIT de a accepta cazuri mai complexe;

24. regretă faptul că numeroase cazuri care privesc întreprinderile și care ar putea fi tratate

de SOLVIT sunt respinse pe motiv că sunt prea complexe; este de părere că, dacă

anumite centre SOLVIT consideră că respectivele cazuri legate de întreprinderi sunt

prea complexe pentru a fi acceptate, acest lucru constituie o problemă care trebuie

soluționată local, în cadrul centrelor SOLVIT în cauză;

25. subliniază importanța asigurării de către Comisie a unei asistențe informale în tratarea

cazurilor, inclusiv a consilierii juridice informale în cazurile complexe; invită centrele

SOLVIT să recurgă la această asistență;

26. subliniază importanța schimbului de informații între centrele SOLVIT și recomandă ca

statele membre să depună eforturi pentru a îmbunătăți cooperarea dintre aceste centre;

134

încurajează centrele SOLVIT din întreaga Uniune să inițieze schimburi de bune practici

mai detaliate și mai semnificative și subliniază importanța acestor schimburi dintre

centrele SOLVIT legate de punerea în practică și promovarea serviciilor acordate;

27. salută clarificările prezentate în Recomandarea Comisiei 2013/461/UE în ceea ce

privește mandatul SOLVIT în cazurile în care reglementările naționale sunt în

contradicție cu legislația Uniunii (cunoscute și drept cazuri structurale); salută preluarea

cazurilor respective de către anumite centre SOLVIT; invită toate centrele SOLVIT să

asigure o asistență eficace ori de câte ori apar astfel de probleme structurale, inclusiv

prin contribuția lor la identificarea potențialelor probleme create de legislația națională

propusă;

28. invită centrele SOLVIT să acționeze mai ferm și mai eficient atunci când răspund la

plângeri și, în special, când tratează cazuri mai complexe;

29. subliniază că este important ca între petenți, centrele SOLVIT implicate și Comisie să

existe o comunicare și o colaborare strânsă pe parcursul procedurii; remarcă faptul că,

în numeroase cazuri, petenții nu sunt consultați pe parcursul procedurii, ci intră în

contact cu centrele SOLVIT doar în momentul depunerii plângerii și la finalizarea

cazului;

30. consideră că ar trebui să existe o cooperare mai strânsă între toate nivelurile de

administrație din statele membre și SOLVIT;

31. salută în special protecția datelor cu caracter personal de care au dat dovadă centrele

SOLVIT și solicită ca protecția asigurată să fie monitorizată în permanență, iar atunci

când este cazul, să fie intensificată în vederea respectării cerințelor utilizatori legate de

protecția datelor;

32. subliniază faptul că este important să se sporească vizibilitatea rețelei SOLVIT și

nivelul de informare a publicului cu privire la aceasta, precum și apropierea acestui

serviciu de cetățenii care nu cunosc despre existența rețelei; invită statele membre și

Comisia să asigure acces egal la centrele SOLVIT și la portalurile online, de exemplu

pentru persoanele cu handicap sau pentru persoanele în vârstă, precum și să dezvolte

toate opțiunile posibile pentru a stabili contacte între utilizatori și centrele SOLVIT în

acest context; ia act de propunerea de directivă prezentată de Comisie privind

accesibilitatea site-urilor de internet ale organismelor din sectorul public

(COM(2012)0721);

33. subliniază necesitatea de a conecta și integra portalurile SOLVIT cu alți actori și

platforme pertinente pentru a spori accesibilitatea și vizibilitatea pentru toți utilizatorii;

invită statele membre să coopereze strâns cu Comisia pentru a îmbunătăți sistemul

SOLVIT prin asigurarea unei abordări coerente pe tot teritoriul UE și prin

îmbunătățirea vizibilității acestuia; consideră că paginile de internet pertinente ale

instituțiilor europene ar trebui să includă un link către site-ul „Europa ta”;

34. subliniază importanța difuzării informațiilor referitoare la baza de date a cazurilor

SOLVIT și salută recomandarea Comisiei referitoare la necesitatea de a oferi, pentru

cazurile care nu pot fi tratate de SOLVIT, informații cu privire la rețelele alternative de

soluționare a problemelor sau la surse de informare, inclusiv la alte căi de atac posibile,

atât la nivel național, cât și la nivelul Uniunii;

135

35. încurajează centrele SOLVIT să fie proactive stabilind din proprie inițiativă contacte cu

cetățenii, întreprinderile și cu parlamentele naționale;

36. salută Tabloul de bord online al pieței unice, care prezintă informații referitoare la

performanța statelor membre în legătură cu rețeaua SOLVIT și cu portalul „Europa ta”,

precum și informații referitoare la performanța acestora în ceea ce privește legislația

UE care este pertinentă pentru funcționarea pieței unice;

37. solicită Comisiei și statelor membre să adopte noi măsuri pentru a disemina în rândul

cetățenilor, al întreprinderilor și al antreprenorilor informații cu privire la

disponibilitatea acestor instrumente, utilizând toate mijloacele de comunicare în masă,

inclusiv internetul, pentru a se asigura că informațiile ajung la un număr cât mai mare

de cetățeni și întreprinderi; invită statele membre să organizeze campanii de informare

orientate către grupuri specifice, inclusiv către întreprinderi - în special către

întreprinderile mici și mijlocii;

38. invită Comisia să continue să monitorizeze, în cadrul raportului anual cu privire la

integrarea pieței unice, performanța mecanismelor Uniunii de soluționare a

problemelor, în special a SOLVIT, ca o componentă a Analizei anuale a creșterii; își

reiterează, de asemenea, solicitarea adresată Comisiei de a consolida guvernarea pieței

unice prin instituirea unui pilon specific dedicat semestrului european, inclusiv prin

elaborarea unor recomandări specifice fiecărei țări;

39. își menține în continuare angajamentul de a monitoriza îndeaproape evoluția SOLVIT;

îndeamnă Comisia să instituie obiective măsurabile care să permită urmărirea evoluției

dorite a SOLVIT; încurajează statele membre să își stabilească propriile obiective

măsurabile și termene pentru dezvoltarea sistemului de tratare a cazurilor în centrele

SOLVIT locale; consideră în acest sens că, pentru a monitoriza evoluția, s-ar justifica

separarea cazurilor care vizează cetățenii de cele care vizează întreprinderile; consideră

că, dacă aceste obiective nu sunt atinse, ar trebui să se reanalizeze posibilitatea

înlocuirii procedurii informale cu un act legislativ, având în vedere mecanismele

existente precum cele prevăzute de Directiva 2013/11/UE privind soluționarea

alternativă a litigiilor și de Regulamentul (UE) nr. 524/2013 privind soluționarea online

a litigiilor; îndeamnă Consiliul să urmeze obiectivele Parlamentului în acest sens; invită

Comisia și statele membre să monitorizeze îndeaproape, în cadrul semestrului

european, progresul realizat în îndeplinirea acestor obiective SOLVIT la nivel european

și național;

„Europa ta”: asigurarea unei reacții mai pertinente la nevoile cetățenilor și ale

întreprinderilor

40. ia act de creșterea continuă a gradului de utilizare a portalului „Europa ta”;

41. încurajează Comisia și statele membre să facă o deosebire clară între programele

„Europa ta” și SOLVIT în coordonarea campaniilor de sporire a vizibilității acestora;

42. salută obiectivele stabilite în planul de acțiune „Europa ta”, și anume finalizarea

prezentării de informații practice și de bună calitate cu privire la drepturile de pe piața

unică a UE, sporirea gradului de cunoaștere a portalului „Europa ta” și punerea în

practică a unui parteneriat strâns între Comisie și statele membre;

136

43. încurajează Comisia să întreprindă măsuri mai eficace pentru poziționarea portalului

„Europa ta” ca instrument destinat întreprinderilor și să sporească vizibilitatea acestuia,

inclusiv prin utilizarea mai amplă a rețelelor de socializare; consideră că prin

intermediul unor măsuri de branding și cu implicarea SOLVIT, portalul „Europa ta” ar

trebui să devină punctul unic de acces pentru consumatorii și întreprinderile europene

în cazul în care acestea se confruntă cu probleme sau caută informații; consideră că un

astfel de punct unic de acces ar putea servi ca punct de referință pentru cetățeni și

întreprinderi și le-ar putea facilita acestora accesul la diferite instrumente de informare

și la mecanisme specializate de soluționare a problemelor, inclusiv la SOLVIT;

44. invită Comisia să extindă sfera de interes a portalului „Europa ta” astfel încât acesta să

includă toate drepturile, obligațiile și oportunitățile de pe piața unică și să îl facă cât

mai ușor de utilizat;

45. îndeamnă statele membre să furnizeze informații privind normele și procedurile

naționale care vizează drepturile la nivelul UE; invită statele membre să se asigure că

aceste informații sunt practice, nu conțin expresii de specialitate, sunt accesibile în mod

egal pentru toată lumea, sunt actualizate și disponibile în limbile pertinente și să asigure

legătura între portalurile lor naționale (instrumentele de e-guvernare) și „Europa ta”;

o

o o


Comisiei, precum și parlamentelor și guvernelor statelor membre.

137

P7_TA-PROV(2014)0165

Ordinul european de anchetă ***I


proiectul de directivă a Parlamentului European și a Consiliului privind ordinul

european de anchetă în materie penală (09288/2010 – C7-0185/2010 – 2010/0817(COD))



– având în vedere inițiativa unui grup de state membre prezentată Parlamentului

European și Consiliului (09288/2010),

– având în vedere articolul 76 litera (b) și articolul 82 alineatul (1) litera (a) din Tratatul

privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora i-a fost prezentat proiectul de

act (C7-0185/2010),

– având în vedere articolul 294 alineatele (3) și (15) din Tratatul privind funcționarea

Uniunii Europene,

– având în vedere angajamentul reprezentantului Consiliului, exprimat în scrisoarea din 5

decembrie 2013, de a aproba poziția Parlamentului European, în conformitate cu


– având în vedere articolele 44 și 55 din Regulamentul său de procedură,

– având în vedere raportul Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne (A7-

0477/2013),

1. adoptă poziția în primă lectură prezentată în continuare;

2. încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și

parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

138

P7_TC1-COD(2010)0817


vederea adoptării Directivei 2014/…/UE a Parlamentului European și a Consiliului

privind ordinul european de anchetă în materie penală

PARLAMENTUL EUROPEAN ŞI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, în special articolul 82

alineatul (1) litera (a),

având în vedere inițiativa Regatului ▌Belgiei, a ▌Republicii Bulgaria, a Republicii Estonia, a

Regatului Spaniei, a Republicii Austria, a Republicii Slovenia și a Regatului Suediei,

după transmiterea proiectului de act legislativ către parlamentele naţionale,

hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară31

,

31

Poziția Parlamentului European din 27 februarie 2014.

139

întrucât:

(1) Uniunea Europeană şi-a stabilit obiectivul de a menţine şi de a dezvolta un spaţiu de

libertate, securitate şi justiţie.

(2) În temeiul articolului 82 alineatul (1) din Tratatul privind funcţionarea Uniunii

Europene (TFUE), cooperarea judiciară în materie penală în cadrul Uniunii se

bazează pe principiul recunoaşterii reciproce a hotărârilor judecătorești şi a deciziilor

judiciare, care este considerat, începând cu Consiliul European de la Tampere din

15-16 octombrie 1999, ca fiind piatra de temelie a cooperării judiciare în materie

penală în cadrul Uniunii.

(3) Decizia-cadru 2003/577/JAI a Consiliului32

a abordat necesitatea recunoaşterii

reciproce imediate a ordinelor pentru a preveni distrugerea, transformarea,

deplasarea, transferul sau înstrăinarea probelor. Cu toate acestea, deoarece

instrumentul respectiv este limitat la faza de indisponibilizare, ordinul de înghețare

trebuie să fie însoţit de o cerere separată de transfer al probelor către statul care

emite ordinul (denumit în continuare „stat emitent”), în conformitate cu normele

aplicabile asistenţei reciproce în materie penală. Aceasta rezultă într-o procedură în

două etape care îi afectează eficienţa. În plus, acest regim coexistă cu instrumentele

tradiţionale de cooperare şi, în consecinţă, este rar utilizat în practică de către

autorităţile competente.

32

Decizia-cadru 2003/577/JAI a Consiliului din 22 iulie 2003 privind executarea în Uniunea Europeană a ordinelor de îngheţare a bunurilor sau a probelor (JO L 196, 2.8.2003, p. 45).

140

(4) Decizia-cadru 2008/978/JAI a Consiliului33

referitoare la mandatul european de

obținere a probelor (MEP) a fost adoptată pentru aplicarea principiului

recunoașterii reciproce în scopul obținerii de obiecte, documente și date în vederea

utilizării acestora în cadrul procedurilor în materie penală. Cu toate acestea, MEP

se aplică doar probelor deja existente şi, prin urmare, acoperă un spectru limitat de

cooperare judiciară în materie penală cu privire la probe. Din cauza domeniului de

aplicare limitat, autorităţile competente au fost libere să utilizeze fie noul regim, fie

procedurile de asistenţă judiciară reciprocă, care rămân în orice caz aplicabile

probelor care nu se încadrează în domeniul de aplicare al MEP.

(5) De la adoptarea Deciziilor-cadru 2003/577/JAI și 2008/978/JAI, a devenit evident

faptul că actualul cadru de strângere a probelor este prea fragmentat și ▌complicat.

În consecinţă, se impune o nouă abordare.

(6) În cadrul Programului de la Stockholm adoptat de Consiliul European la 10-

11 decembrie 2009, Consiliul European a considerat că ar trebui să se urmărească

instituirea unui sistem cuprinzător pentru obţinerea probelor în cazurile cu o

dimensiune transfrontalieră, pe baza principiului recunoaşterii reciproce. Consiliul

European a arătat că instrumentele existente în acest domeniu constituie un regim

fragmentar şi că este necesară o nouă abordare, bazată pe principiul recunoaşterii

reciproce, dar care să ia în considerare şi flexibilitatea sistemului tradiţional de

asistenţă judiciară reciprocă. În consecinţă, Consiliul European a solicitat un sistem

cuprinzător care să înlocuiască toate instrumentele existente în acest domeniu,

inclusiv Decizia-cadru 2008/978/JAI a Consiliului, care să includă pe cât posibil

toate tipurile de probe şi care să prevadă termene pentru aplicare şi să limiteze pe cât

posibil motivele de refuz.

33

Decizia-cadru 2008/978/JAI a Consiliului din 18 decembrie 2008 privind mandatul european de obținere a probelor în scopul obținerii de obiecte, documente și date în vederea utilizării acestora în cadrul procedurilor în materie penală (JO L 350, 30.12.2008, p. 72).

141

(7) Această nouă abordare este bazată pe un instrument unic numit ordinul european de

anchetă. Un ordin european de anchetă urmează să fie emis în scopul desfăşurării

uneia sau mai multor măsuri de investigare specifice în statul care execută ordinul

european de anchetă (denumit în continuare „statul executant”) în vederea strângerii

de probe. Aceasta include obţinerea de probe care sunt deja în posesia autorităţii

executante.

(8) Ordinul european de anchetă ar trebui să aibă un domeniu de aplicare orizontal şi, în

consecinţă, să se aplice ▌tuturor măsurilor de investigare destinate strângerii de

probe. Totuși, instituirea unei echipe comune de anchetă şi strângerea de probe în

cadrul unei astfel de echipe necesită norme specifice care sunt mai eficient tratate în

mod separat ▌. Prin urmare, fără a aduce atingere aplicării prezentei directive,

instrumentele existente ar trebui să se aplice în continuare acestui tip de măsură de

investigare.

(9) Prezenta directivă nu ar trebui să se aplice supravegherii transfrontaliere menţionate

în Convenţia de punere în aplicare a Acordului Schengen34

.

(10) Ordinul european de anchetă ar trebui să se axeze pe măsura de investigare care

trebuie pusă în aplicare. Autoritatea emitentă este cea mai în măsură să decidă ce

măsură de investigare urmează să fie utilizată, pe baza cunoaşterii detaliilor anchetei

respective. Totuși, autoritatea executantă ar trebui, ori de câte ori este posibil, să

utilizeze un alt tip de măsură de investigare dacă măsura indicată nu există ▌în

temeiul dreptului său intern sau nu ar fi disponibilă într-o cauză internă similară.

Disponibilitatea ar trebui să se refere la cazurile în care măsura de investigare

indicată există în temeiul dreptului statului executant, dar este disponibilă în mod

legal numai în anumite situaţii, de exemplu atunci când măsura de investigare

poate fi executată doar pentru încălcări de o anumită gravitate, împotriva unor

persoane faţă de care există deja un anumit nivel de suspiciune sau cu acordul

persoanei vizate. Autoritatea executantă poate, de asemenea, să recurgă la un alt

tip de măsură de investigare atunci când aceasta ar duce la același rezultat ca

măsura de investigare indicată în ordinul european de anchetă prin ▌mijloace care

afectează mai puțin drepturile fundamentale ale persoanei în cauză.

34

Convenția de punere în aplicare a acordului Schengen din 14 iunie 1985 între guvernele statelor din Uniunea Economică Benelux, Republicii Federale Germania şi Republicii Franceze privind eliminarea treptată a controalelor la frontierele comune (JO L 239, 22.9.2000, p. 19).

142

(11) Recurgerea la ordinul european de anchetă ar trebui să se facă atunci când

executarea unei măsuri de investigare pare proporţională, adecvată şi aplicabilă în

cazul respectiv. Autoritatea emitentă ar trebui prin urmare să determine dacă

probele solicitate sunt necesare şi proporţionale față de scopul procedurilor, dacă

măsura de investigare aleasă este necesară şi proporţională faţă de strângerea

probelor în cauză şi dacă, prin emiterea unui ordin european de anchetă, un alt

stat membru ar trebui implicat în strângerea probelor respective. Aceeași evaluare

ar trebui efectuată și în cadrul procedurii de validare, atunci când validarea

ordinului european de anchetă este necesară în temeiul prezentei directive.

Executarea unui ordin european de anchetă nu ar trebui refuzată din alte motive

decât cele menţionate în prezenta directivă. Cu toate acestea, autoritatea

executantă ar trebui să aibă dreptul de a opta pentru o măsură de investigare mai

puţin intruzivă decât cea indicată într-un ordin european de anchetă dacă aceasta

permite obţinerea unor rezultate similare.

(12) Atunci când emite un ordin european de anchetă, autoritatea emitentă ar trebui să

acorde o atenție specială asigurării respectării depline a drepturilor astfel cum

sunt consacrate la articolul 48 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii

Europene (denumită în continuare „Carta”). Prezumția de nevinovăție și dreptul

la apărare în cadrul procedurilor penale sunt o piatră de temelie a drepturilor

fundamentale recunoscute în Cartă în domeniul justiției penale. Orice limitare a

acestor drepturi printr-o măsură de investigare dispusă în conformitate cu

prezenta directivă ar trebui să fie în conformitate cu cerințele prevăzute la

articolul 52 din Cartă în ceea ce privește necesitatea și obiectivele de interes

general pe care ar trebui să le urmărească, în special protejarea drepturilor și

libertăților celorlalți.

(13) În vederea asigurării transmiterii ordinului european de anchetă către autoritatea

competentă a statului executant, autoritatea emitentă poate face uz de orice

mijloace posibile sau relevante de transmitere, de exemplu de sistemul securizat de

telecomunicaţii al Reţelei Judiciare Europene, Eurojust sau de orice alte canale

utilizate de autorităţile judiciare sau de aplicare a legii.

(14) Atunci când se face o declaraţie referitoare la regimul lingvistic, statele membre

sunt încurajate să includă cel puţin o limbă care este utilizată în mod obişnuit în

Uniune, alta decât limba sau limbile lor oficiale.

143

(15) Prezenta directivă ar trebui pusă în aplicare ținând cont de Directiva 2010/64/UE

a Parlamentului European și a Consiliului35

, Directiva 2012/13/UE a

Parlamentului European și a Consiliului36

și Directiva 2013/48/UE a

Parlamentului European și a Consiliului37

care se referă la drepturile procesuale

în procedurile penale .

(16) Măsurile fără caracter invaziv ar putea fi, de exemplu, acele măsuri care nu

încalcă dreptul la viață privată sau dreptul de proprietate, în funcție de dreptul

intern.

▌

(17) Principiul ne bis in idem reprezintă un principiu fundamental în dreptul Uniunii,

astfel cum a fost recunoscut de Cartă și dezvoltat de jurisprudența Curții de

Justiție a Uniunii Europene. Prin urmare, autoritatea executantă ar trebui să aibă

dreptul să refuze executarea unui ordin european de anchetă dacă executarea

acestuia ar fi contrară principiului respectiv. Având în vedere caracterul

preliminar al procedurilor care stau la baza unui ordin european de anchetă,

executarea acestuia nu ar trebui să facă obiectul unui refuz atunci când

urmărește să stabilească existența unui posibil conflict cu principiul ne bis in idem

sau când autoritatea emitentă a furnizat asigurări că probele transferate în urma

executării ordinului european de anchetă nu vor fi utilizate în scopul urmăririi

penale sau aplicării unei sancțiuni unei persoane în a cărei cauză s-a pronunţat o

hotărâre definitivă într-un alt stat membru pentru aceleaşi fapte.

35

Directiva 2010/64/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 20 octombrie 2010 privind dreptul la interpretare și traducere în cadrul procedurilor penale (JO L 280, 26.10.2010, p. 1).

36 Directiva 2012/13/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 mai 2012

privind dreptul la informare în cadrul procedurilor penale (JO L 142, 1.6.2012, p. 1). 37

Directiva 2013/48/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 octombrie 2013 privind dreptul de a avea acces la un avocat în cadrul procedurilor penale și al procedurilor privind mandatul european de arestare, precum și dreptul ca o persoană terță să fie informată în urma privării de libertate și dreptul de a comunica cu persoane terțe și cu autorități consulare în timpul privării de libertate (JO L 294, 6.11.2013, p. 1).

144

(18) La fel ca în cazul altor instrumente de recunoaștere reciprocă, prezenta directivă

nu are ca efect modificarea obligației de respectare a drepturilor fundamentale și

a principiilor juridice fundamentale consacrate la articolul 6 din Tratatul privind

Uniunea Europeană (TUE) și în Cartă. Pentru a clarifica acest lucru, se introduce

o dispoziție specifică în text.

(19) Crearea unui spațiu de libertate, securitate și justiție în cadrul Uniunii se bazează

pe încredere reciprocă și pe o prezumție de respectare de către statele membre a

dreptului Uniunii și, în particular, a drepturilor fundamentale. Cu toate acestea,

această prezumție este relativă. În consecință, dacă există motive temeinice pentru

a considera că executarea unei măsuri de investigare indicată în ordinul european

de anchetă ar duce la încălcarea unui drept fundamental al persoanei în cauză și

că statul executant nu și-ar respecta obligațiile în ceea ce privește protejarea

drepturilor fundamentale recunoscute în Cartă, executarea ordinului european de

anchetă ar trebui refuzată.

(20) Ar trebui să fie posibil să se refuze un ordin european de anchetă în cazul în care

recunoașterea sau executarea acestuia în statul executant ar presupune o

încălcare a unei imunități sau a unui privilegiu în statul respectiv. Nu există o

definiţie comună a ceea ce constituie o imunitate sau un privilegiu în dreptul

Uniunii; prin urmare, definiţia exactă a acestor termeni este lăsată la latitudinea

dreptului intern, care poate include măsuri de protecţie aplicabile profesiilor

medicale şi juridice, însă nu ar trebui interpretată într-un mod care ar fi contrar

obligaţiei de eliminare a anumitor temeiuri de refuz prevăzute în Protocolul la

Convenţia privind asistenţa reciprocă în materie penală între statele membre ale

Uniunii Europene38

. Aceasta poate include, de asemenea, deşi nu sunt neapărat

considerate privilegii sau imunităţi, norme referitoare la libertatea presei şi la

libertatea de exprimare în alte mijloace de informare în masă.

38

Protocol la Convenția cu privire la Asistență judiciară reciprocă în materie penală între statele membre ale Uniunii Europene, elaborat de Consiliu în temeiul articolului 34 din Tratatul privind Uniunea Europeană (JO C 326, 21.11.2001, p. 2).

145

(21) Sunt necesare termene pentru a asigura cooperarea rapidă, eficientă şi consecventă

între statele membre în materie penală. Luarea deciziei privind recunoaşterea sau

executarea, precum şi executarea concretă a măsurii de investigare ar trebui să se

desfăşoare cu aceeaşi celeritate şi cu acelaşi grad de prioritate ca într-o cauză internă

similară. Ar trebui să fie prevăzute termene pentru a asigura luarea unei decizii sau

executarea în termen rezonabil sau pentru a respecta constrângeri procedurale în

statul emitent.

(22) Căile de atac disponibile împotriva unui ordin european de anchetă ar trebui să

fie cel puțin echivalente celor disponibile într-o cauză internă împotriva măsurii

de investigare respective. În conformitate cu dreptul lor intern, statele membre ar

trebui să asigure aplicabilitatea acestor căi de atac, inclusiv prin informarea

oricărei părţi interesate, în timp util, cu privire la posibilităţile de a recurge la

căile de atac respective. În cazurile în care obiecţiile împotriva ordinului european

de anchetă sunt depuse de către o parte interesată în statul executant cu privire la

motivele de fond ale emiterii ordinului european de anchetă, este recomandabil ca

informaţiile cu privire la o asemenea contestație să fie transmise autorității

emitente, iar partea interesată să fie informată în consecinţă.

(23) Cheltuielile angajate pe teritoriul statului executant pentru executarea unui ordin

european de anchetă ar trebui să fie suportate exclusiv de statul respectiv. Această

înţelegere este în conformitate cu principiul general al recunoaşterii reciproce. Cu

toate acestea, executarea unui ordin european de anchetă poate angaja costuri

excepţional de ridicate din partea statului executant. Astfel de costuri excepţional

de ridicate pot include, de exemplu, expertize complexe sau operaţiuni ample de

poliţie sau activităţi de supraveghere ample pe parcursul unei perioade

îndelungate. Acest aspect nu ar trebui să împiedice executarea unui ordin

european de anchetă, iar autoritatea emitentă şi cea executantă ar trebui să

stabilească ce costuri urmează să fie considerate excepţional de ridicate.

Chestiunea costurilor ar putea face obiectul unor consultări între statul emitent și

statul executant, cărora li se recomandă să rezolve această chestiune în etapa

consultărilor. În ultimă instanţă, autoritatea emitentă poate decide să retragă

ordinul european de anchetă sau să îl menţină, iar acea parte a costurilor care

este estimată ca excepţional de ridicată de către statul executant şi absolut

necesară în cursul procedurilor ar trebui suportată de statul emitent. Acest

146

mecanism nu ar trebui să constituie un motiv suplimentar de refuz și în nici un

caz nu ar trebui să se abuzeze de acesta într-un mod care ar amâna sau împiedica

executarea unui ordin european de anchetă.

147

(24) Ordinul european de anchetă stabilește un regim unic pentru obţinerea probelor.

Totuşi, sunt necesare norme suplimentare pentru unele tipuri de măsuri de

investigare care ar trebui indicate în ordinul european de anchetă, precum transferul

temporar al persoanelor private de libertate, audierile prin teleconferinţă sau

videoconferinţă, obţinerea de informaţii referitoare la conturile bancare sau

tranzacţiile bancare, livrările supravegheate sau investigațiile sub acoperire.

Măsurile de investigare care implică strângerea de probe în timp real, în mod

continuu şi într-o anumită perioadă de timp ar trebui incluse în ordinul european de

anchetă, dar, atunci când este necesar, între statul emitent și statul executant ar

trebui să fie convenite modalitățile practice de abordare a diferenţelor existente în

dreptul intern al statelor respective.

(25) Prezenta directivă stabileşte norme privind punerea în aplicare, în toate etapele

procedurilor penale, inclusiv în cea a procesului, a unei măsuri de investigare,

dacă este cazul cu participarea persoanei în cauză, în vederea strângerii de probe.

De exemplu, un ordin european de anchetă poate fi emis pentru transferul

temporar al persoanei în cauză către statul emitent sau pentru desfășurarea unei

audieri prin videoconferinţă. Cu toate acestea, în cazul în care persoana

respectivă urmează să fie transferată într-un alt stat membru în scopul urmăririi

penale, inclusiv al aducerii persoanei respective în fața unei instanțe pentru a fi

judecată, ar trebui emis un mandat european de arestare, în conformitate cu

Decizia-cadru 2002/584/JAI a Consiliului39

.

39

Decizia-cadru 2002/584/JAI a Consiliului din 13 iunie 2002 privind mandatul european de arestare și procedurile de predare între statele membre (JO L 190, 18.7.2002, p. 1).

148

(26) În vederea asigurării utilizării proporționale a unui mandat european de arestare,

autoritatea emitentă ar trebui să analizeze dacă un ordin european de anchetă ar

fi un mijloc eficace și proporțional de desfășurare a procedurilor penale.

Autoritatea emitentă ar trebui să analizeze, în special, dacă emiterea unui ordin

european de anchetă pentru audierea prin videoconferință a unei persoane

suspectate sau acuzate ar putea reprezenta o alternativă eficace.

(27) Un ordin european de anchetă poate fi emis pentru a obține probe privind

conturile, de orice natură, deținute în orice bancă sau orice instituție financiară

nebancară, de către o persoană care face obiectul unor proceduri penale. Această

posibilitate se înţelege în general ca referindu-se nu numai la persoanele

suspectate sau acuzate, ci şi la orice altă persoană cu privire la care aceste

informaţii sunt considerate necesare de către autorităţile competente pe parcursul

desfăşurării procedurilor penale.

(28) În cazul în care în prezenta directivă se face trimitere la instituțiile financiare,

acest termen ar trebui înțeles în conformitate cu definiția relevantă de la articolul

3 din Directiva 2005/60/CE a Parlamentului European și a Consiliului40

.

40

Directiva 2005/60/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 octombrie 2005 privind prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor și finanțării terorismului (JO L 309, 25.11.2005, p. 15).

149

(29) Atunci când se emite un ordin european de anchetă pentru a se obţine „detaliile”

unui anumit cont, termenul „detalii” ar trebui înțeles ca incluzând cel puţin

numele şi adresa titularului de cont, detalii privind eventualii împuterniciţi

asociaţi contului respectiv şi orice alte detalii sau documente furnizate de titularul

de cont în momentul deschiderii contului, care se află încă în posesia băncii.

(30) Posibilităţile de cooperare în temeiul prezentei directive privind interceptarea

telecomunicaţiilor nu ar trebui să se limiteze la conţinutul acestora, ci ar trebui să

vizeze, de asemenea, colectarea de date privind traficul şi localizarea asociate cu

aceste telecomunicaţii, permiţând autorităţilor competente să emită un ordin

european de anchetă în scopul obţinerii unor date mai puţin intruzive privind

telecomunicaţiile. Un ordin european de anchetă emis în vederea obţinerii de date

privind istoricul traficului şi al localizării în legătură cu telecomunicaţiile ar

trebui tratat în cadrul regimului general referitor la executarea ordinului

european de anchetă şi poate fi considerat, în funcţie de dreptul intern al statului

executant, drept o măsură de investigare cu caracter invaziv.

150

(31) Atunci când mai multe state membre sunt în măsură să acorde asistenţa tehnică

necesară, ar trebui trimis un ordin european de anchetă numai unuia dintre

aceste state, acordându-se prioritate statului membru în care se află persoana în

cauză. Statele membre în care se află subiectul interceptării şi din partea cărora

nu este necesară asistenţă tehnică în vederea realizării interceptării ar trebui să fie

înştiinţate de acest lucru în conformitate cu prezenta directivă. Cu toate acestea,

atunci când asistenţa tehnică nu poate fi primită din partea unui singur stat

membru, poate fi transmis un ordin european de anchetă către mai multe state

executante.

(32) Într-un ordin european de anchetă care conţine o cerere de interceptare a

telecomunicaţiilor, autoritatea emitentă ar trebui să pună la dispoziţia autorităţii

executante informaţii suficiente, cum ar fi detalii legate de fapta penală anchetată,

pentru a permite autorităţii executante să evalueze dacă măsura de investigare

respectivă ar fi autorizată într-o cauză internă similară.

(33) Statele membre ar trebui să acorde atenție importanței garantării faptului că

asistența tehnică poate fi asigurată de un furnizor care utilizează rețele și servicii

de telecomunicații accesibile publicului pe teritoriul statului membru vizat, pentru

a facilita cooperarea în cadrul acestui instrument în legătură cu interceptarea

legală a telecomunicațiilor.

151

(34) Având în vedere domeniul său de aplicare, prezenta directivă se referă la măsuri

provizorii numai în vederea strângerii de probe. În această privinţă, ar trebui

subliniat că orice element, inclusiv activele financiare, poate face obiectul unor

diferite măsuri provizorii în cadrul procedurilor penale, nu numai în scopul

strângerii de probe, ci şi în vederea confiscării. Distincţia dintre cele două

obiective ale măsurilor provizorii nu este întotdeauna evidentă şi scopul măsurii

provizorii se poate schimba pe parcursul anchetei. Din acest motiv, este esenţial să

se menţină o legătură facilă între diferitele instrumente aplicabile în acest

domeniu. În plus, din acelaşi motiv, decizia utilizării sau nu a unui element ca

probă şi, prin urmare, să facă obiectul unui ordin european de anchetă ar trebui

lăsate în sarcina autorităţii emitente.

▌

(35) Atunci când se face trimitere la asistența reciprocă în instrumentele internaționale

relevante, precum convențiile încheiate în cadrul Consiliului Europei, ar trebui

înțeles că prezenta directivă are prioritate față de convențiile respective pentru

statele membre care au obligații în temeiul prezentei directive .

(36) Categoriile de infracțiuni enumerate în anexa D ar trebui interpretate în mod

consecvent cu interpretarea lor în cadrul instrumentelor juridice existente

referitoare la recunoașterea reciprocă.

152

(37) În conformitate cu Declarația politică comună din 28 septembrie 2011 a statelor

membre și a Comisiei privind documentele explicative41

, statele membre s-au

angajat să însoțească, în cazurile justificate, notificarea măsurilor de transpunere

cu unul sau mai multe documente care să explice relația dintre componentele unei

directive și părțile corespunzătoare din instrumentele naționale de transpunere. În

ceea ce privește prezenta directivă, Parlamentul European și Consiliul consideră

că transmiterea unor astfel de documente este justificată.

(38) Deoarece obiectivul prezentei directive, și anume recunoașterea reciprocă a

deciziilor luate în vederea obținerii de probe, nu poate fi realizat în mod satisfăcător

de către statele membre dar, având în vedere amploarea și efectele sale, poate fi

realizat mai bine la nivelul Uniunii, aceasta poate adopta măsuri, în conformitate cu

principiul subsidiarității, astfel cum este definit la articolul 5 din TUE. În

conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este definit la articolul

menționat, prezenta directivă nu depășește ceea ce este necesar pentru realizarea

obiectivului menționat.

41

JO C 369, 17.12.2011, p. 14.

153

(39) Prezenta directivă respectă drepturile fundamentale şi principiile recunoscute la

articolul 6 din TUE şi în Cartă, în special la titlul VI, în dreptul internațional și

acordurile internaționale la care Uniunea sau toate statele membre sunt parte,

inclusiv Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților

fundamentale, și în constituțiile statelor membre în domeniile lor respective de

aplicare. Nicio dispoziţie din prezenta directivă nu poate fi interpretată ca o

interdicţie de a refuza executarea unui ordin european de anchetă în cazul în care

există motive să se considere, pe baza unor elemente obiective, că respectivul ordin

european de anchetă a fost emis cu scopul de a urmări penal o persoană sau de a-i

impune sancţiuni bazate pe motive precum sexul, rasa, culoarea, originea etnică sau

socială, caracteristicile genetice, limba, religia sau convingerile, opiniile politice sau

de orice altă natură, apartenența la o minoritate națională, averea, nașterea, un

handicap vârsta sau orientarea sexuală, sau să se considere că aduce atingere situaţiei

persoanei din unul dintre aceste motive.

(40) Protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter

personal este un drept fundamental. În conformitate cu articolul 8 alineatul (1)

din Cartă și articolul 16 alineatul (1) din TFUE, orice persoană are dreptul la

protecția datelor cu caracter personal care o privesc.

154

(41) Statele membre ar trebui să prevadă, în aplicarea prezentei directive, politici

transparente în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal, precum

și exercitarea dreptului persoanei vizate de a recurge la căi de atac în vederea

protejării datelor sale cu caracter personal.

(42) Datele cu caracter personal obținute în temeiul prezentei directive ar trebui

prelucrate numai când este necesar și în mod proporțional față de scopurile

compatibile cu prevenirea, investigarea, depistarea sau urmărirea infracțiunilor

sau aplicarea sancțiunilor penale și exercitarea dreptului la apărare. Numai

persoanele autorizate ar trebui să aibă acces la informații care conțin date cu

caracter personal, care poate fi obținut prin proceduri de autentificare.

(43) În conformitate cu articolul 3 din Protocolul nr. 21 privind poziția Regatului Unit și

a Irlandei cu privire la spațiul de libertate, securitate și justiție, anexat la TUE și la

TFUE, Regatul Unit a notificat intenția sa de a participa la adoptarea și la aplicarea

prezentei directive.

(44) În conformitate cu articolele 1, 2 și 4a alineatul (1) din Protocolul nr. 21 privind

poziția Regatului Unit și a Irlandei cu privire la spațiul de libertate, securitate și

justiție, anexat la TUE și la TFUE și fără a aduce atingere articolului 4 din

protocolul respectiv, Irlanda nu participă la adoptarea prezentei directive, nu are

obligaţii în temeiul acesteia şi nu face obiectul aplicării sale.

(45) În conformitate cu articolele 1 și 2 din Protocolul nr. 22 privind poziția Danemarcei

anexat la TUE și la TFUE, Danemarca nu participă la adoptarea prezentei directive,

nu are obligații în temeiul acesteia și nu face obiectul aplicării sale.

(46) Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor a emis un aviz la 5 octombrie 201042

în temeiul articolului 41 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 45/2001 al

Parlamentului European și al Consiliului43

,

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

42

JO C 355, 29.12.2010, p. 1. 43

Regulamentul (CE) nr. 45/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 18

decembrie 2000 privind protecția persoanelor fizice cu privire la prelucrarea datelor

cu caracter personal de către instituțiile și organele comunitare și privind libera

circulație a acestor date (JO L 8, 12.1.2001, p. 1).

155

CAPITOLUL I

ORDINUL EUROPEAN DE ANCHETĂ ▌

Articolul 1

▌ Ordinul european de anchetă

şi obligaţia de executare a acestuia

(1) Ordinul european de anchetă reprezintă o decizie judiciară emisă sau validată de o

autoritate judiciară a unui stat membru (denumit în continuare „statul emitent”)

pentru a pune în aplicare una sau mai multe măsuri de investigare specifice într-un

alt stat membru (denumit în continuare „statul executant”) în vederea obținerii de

probe în conformitate cu prezenta directivă.

Ordinul european de anchetă poate fi emis şi pentru obţinerea de probe care se

află deja în posesia autorităţilor competente ale statului executant.

(2) Statele membre execută ordinul european de anchetă pe baza principiului

recunoașterii reciproce și în conformitate cu prezenta directivă.

(3) Emiterea unui ordin european de anchetă poate fi solicitată de o persoană

suspectată sau acuzată, sau de un avocat în numele său, în cadrul drepturilor de

apărare aplicabile în conformitate cu procedura penală internă.

(4) Prezenta directivă nu are ca efect modificarea obligației de respectare a drepturilor

fundamentale și a ▌principiilor juridice astfel cum sunt consacrate la articolul 6 din

TUE, inclusiv dreptul la apărare al persoanelor care fac obiectul unor proceduri

penale, și nu aduce atingere obligațiilor care revin autorităților judiciare în această

privință. ▌

156

Articolul 2

Definiții

În sensul prezentei directive, se aplică următoarele definiții:

(a) „stat emitent” înseamnă statul membru în care este emis ordinul european de

anchetă;

(b) „stat executant” înseamnă statul membru care execută ordinul european de

anchetă, în care urmează să fie pusă în aplicare măsura de investigare;

(c) „autoritate emitentă” înseamnă:

(i) un judecător, o instanță judecătorească, un judecător de instrucție sau un

procuror competent pentru cauza vizată; sau

(ii) orice altă autoritate competentă, astfel cum este definită de către statul

emitent, care acționează, în cazul respectiv, în calitate de autoritate de anchetă

în cadrul procedurilor penale, care are competența ▌să dispună strângerea de

probe în conformitate cu dreptul intern. În plus, înainte de a fi transmis

autorităţii executante, ordinul european de anchetă este validat, după

examinarea conformităţii sale cu condiţiile pentru emiterea unui ordin

european de anchetă în temeiul prezentei directive, în special condițiile

prevăzute la articolul 6 alineatul (1), de către un judecător, o instanţă

judecătorească, un judecător de instrucţie sau un procuror din statul

emitent. În cazul în care ordinul european de anchetă a fost validat de o

autoritate judiciară, autoritatea respectivă poate fi considerată, de asemenea,

autoritate emitentă în sensul transmiterii ordinului european de anchetă;

157

(d) „autoritate executantă” înseamnă o autoritate care are competenţa de a recunoaşte

▌un ordin european de anchetă şi de a asigura executarea acestuia în conformitate

cu prezenta directivă și cu procedurile aplicabile într-o cauză internă similară.

Altfel de proceduri pot necesita o autorizare din partea unei instanțe din statul

executant, atunci când dreptul intern al acestuia prevede acest lucru.

Articolul 3

Domeniul de aplicare al ordinului european de anchetă

▌ Ordinul european de anchetă include orice măsură de investigare cu excepția ▌instituirii

unei echipe comune de anchetă și strângerii de probe în cadrul unei echipe comune de

anchetă, instituită în conformitate cu articolul 13 din Convenția cu privire la asistența

judiciară reciprocă în materie penală între statele membre ale Uniunii Europene44

(denumită în continuare „Convenția”) și în Decizia-cadru 2002/465/JAI a Consiliului45

, cu

excepția cazului în care scopul este aplicarea articolului 13 alineatul (8) din Convenție, și

respectiv articolului 1 alineatul (8) din Decizia-cadru.

▌

44

JO C 197, 12.7.2000, p. 3. 45

Decizia-cadru 2002/465/JAI a Consiliului din 13 iunie 2002 privind echipele comune de anchetă (JO L 162, 20.6.2002, p. 1).

158

Articolul 4

Tipuri de proceduri pentru care poate fi emis ordinul european de anchetă

Ordinul european de anchetă poate fi emis:

(a) în cazul procedurilor penale iniţiate de către o autoritate judiciară sau care pot fi

iniţiate în faţa unei autorităţi judiciare cu privire la o infracţiune în temeiul dreptului

intern al statului emitent;

(b) în proceduri inițiate de autorități administrative sau autorități judiciare cu privire la

fapte care constituie încălcări ale normelor de drept și care sunt incriminate prin

dreptul intern al statului emitent și în cazul în care decizia poate da naștere unei

acțiuni în fața unei instanțe competente în special în materie penală;

(c) în cazul procedurilor inițiate de autorități judiciare cu privire la fapte care constituie

încălcări ale normelor de drept și care sunt incriminate prin dreptul intern al statului

emitent și în cazul în care decizia autorităților menționate poate da naștere unei

acțiuni în fața unei instanțe competente în special în materie penală; precum și

(d) în legătură cu procedurile menţionate la literele (a) (b) și (c) care privesc infracțiuni

sau încălcări care pot angaja răspunderea unei persoane juridice sau pot conduce la

aplicarea de pedepse unei persoane juridice în statul emitent.

159

Articolul 5

Conţinutul şi forma ordinului european de anchetă

(1) Ordinul european de anchetă prezentat în formularul prevăzut în anexa A se

completează, se semnează și conținutul său se certifică pentru conformitate și

corectitudine de către autoritatea emitentă.

Ordinul european de anchetă cuprinde în special următoarele informații:

(a) date referitoare la autoritatea emitentă și, după caz, la autoritatea de

validare;

(b) obiectul și motivele ordinului european de anchetă;

(c) informațiile necesare disponibile cu privire la persoana sau persoanele în

cauză;

(d) o descriere a faptei penale care face obiectul anchetei sau al procedurilor,

precum și dispozițiile de drept penal aplicabile ale statului emitent;

(e) o descriere a măsurii sau măsurilor de investigare solicitate și a probelor

care urmează să fie obținute.

(2) Fiecare stat membru precizează limba (limbile) care, dintre limbile oficiale ale

instituțiilor Uniunii și în plus față de limba oficială (limbile oficiale) a (ale) statului

membru în cauză, poate (pot) fi utilizată (utilizate) pentru completarea sau

traducerea ordinului european de anchetă atunci când statul membru în cauză este

statul executant.

(3) Autoritatea competentă a statului emitent traduce ordinul european de anchetă

prevăzut în anexa A într-o limbă oficială a statului executant sau în orice altă

limbă indicată de statul executant în conformitate cu alineatul (2) din prezentul

articol.

160

CAPITOLUL II

PROCEDURI ȘI GARANȚII PENTRU STATUL EMITENT

Articolul 6

Condițiile pentru emiterea și transmiterea unui ordin european de anchetă

(1) Autoritatea emitentă poate emite un ordin european de anchetă numai dacă sunt

îndeplinite următoarele condiţii:

(a) emiterea ordinului european de anchetă este necesară şi proporţională faţă

de scopul procedurilor menționate la articolul 4, ținând cont de drepturile

persoanei suspectate sau acuzate; și

(b) măsura sau măsurile de investigare indicate în ordinul european de anchetă

ar putea fi dispuse în acelaşi condiţii într-o cauză internă similară.

(2) Condiţiile menționate la alineatul (1) sunt evaluate, în fiecare caz, de către

autoritatea emitentă.

(3) În cazul în care o autoritate executantă are motive să creadă că nu au fost

îndeplinite condițiile prevăzute la alineatul (1), aceasta poate consulta autoritatea

emitentă cu privire la importanța executării ordinului european de anchetă. După

această consultare, autoritatea emitentă poate decide să retragă ordinul european

de anchetă.

161

Articolul 7

Transmiterea ordinului european de anchetă

(1) Ordinul european de anchetă completat în conformitate cu articolul 5 se transmite

de autoritatea emitentă către autoritatea executantă prin orice mijloace care permit o

înregistrare scrisă, în condiţii care să permită statului executant să stabilească

autenticitatea acestuia.

(2) Orice comunicări oficiale ulterioare au loc direct între autoritatea emitentă şi

autoritatea executantă.

(3) Fără a aduce atingere articolului 2 litera (d), fiecare stat membru poate desemna o

autoritate centrală sau, în cazul în care sistemul juridic al acestuia prevede astfel,

mai multe autorități centrale, pentru a sprijini ▌autoritățile competente. Un stat

membru poate, dacă este necesar potrivit organizării sistemului său judiciar intern,

să încredințeze autorității sau autorităților sale centrale responsabilitatea transmiterii

și primirii administrative a ordinului european de anchetă, precum și a oricărei alte

corespondențe oficiale în legătură cu acesta.

(4) Autoritatea emitentă poate transmite ordinului european de anchetă prin intermediul

▌sistemului de telecomunicații al Rețelei judiciare europene instituită prin Acțiunea

comună 98/428/JAI a Consiliului46.

(5) În cazul în care identitatea autorității executante este necunoscută, autoritatea

emitentă face toate investigaţiile necesare, inclusiv prin intermediul punctelor de

contact ale Reţelei judiciare europene, pentru a obţine informaţiile de la statul

executant.

(6) În cazul în care autoritatea din statul executant care primește un ordin european de

anchetă nu are competența să îl recunoască sau să ia măsurile necesare pentru

executarea ordin european de anchetă, aceasta transmite din oficiu ordinul european

de anchetă autorității executante și informează autoritatea emitentă în consecință.

(7) Toate dificultăţile legate de transmiterea sau de autenticitatea oricărui document

necesar pentru executarea ordinului european de anchetă sunt soluționate prin

contacte directe între autoritatea emitentă și autoritatea executantă implicate sau prin

46

Acțiunea comună 98/428/JAI din 29 iunie 1998 adoptată de Consiliu în temeiul articolului K.3 din Tratatul privind Uniunea Europeană, de creare a unei Rețele Judiciare Europene (JO L 191, 7.7.1998, p. 4).

162

intervenţia autorităţilor centrale ale statelor membre, după caz.

Articolul 8

Ordinul european de anchetă cu referire la un ordin precedent

(1) În cazul în care autoritatea emitentă emite un ordin european de anchetă care

completează un ordin precedent, aceasta precizează acest fapt în ordinul european de

anchetă în secțiunea D a formularului prevăzut în anexa A.

(2) În cazul în care asistă la executarea ordinului european de anchetă în statul

executant, în conformitate cu articolul 9 alineatul (4), autoritatea emitentă ▌poate

adresa un ordin european de anchetă care completează un ordin precedent direct

autorității executante, pe durata prezenței sale pe teritoriul statului respectiv, fără a

aduce atingere notificărilor făcute în temeiul articolului 33 alineatul (1) litera (c),.

(3) Ordinul european de anchetă care completează un ordin precedent este certificat în

conformitate cu articolul 5 alineatul (1) primul paragraf și este validat în

conformitate cu articolul 2 litera (c), după caz.

163

CAPITOLUL III

PROCEDURI ȘI GARANȚII

PENTRU STATUL EXECUTANT

Articolul 9

Recunoaşterea şi executarea

(1) Autoritatea executantă recunoaște un ordin european de anchetă, transmis în

conformitate cu prezenta directivă, fără a fi necesară nicio altă formalitate, și

asigură executarea sa în același mod și cu aceleași mijloace ca în situația în care

măsura de anchetă în cauză ar fi fost dispusă de către o autoritate a statului

executant, cu excepția cazului în care această autoritate hotărăște să invoce unul

dintre motivele de ▌nerecunoaștere sau de ▌neexecutare sau unul dintre motivele de

amânare prevăzute în prezenta directivă.

(2) Autoritatea executantă respectă formalităţile şi procedurile indicate în mod expres de

autoritatea emitentă, cu excepţia cazului în care se prevede altfel în prezenta

directivă şi cu condiţia ca aceste formalităţi şi proceduri să nu contravină principiilor

fundamentale de drept ale statului executant.

(3) Atunci când o autoritate executantă primește un ordin european de anchetă care

nu a fost emis de o autoritate judiciară, astfel cum este specificat la articolul 2

litera (c), autoritatea executantă returnează ordinul european de anchetă statului

emitent.

164

(4) Autoritatea emitentă poate cere ca una sau mai multe autorități ale statului emitent să

asiste la executarea ordinului european de anchetă în sprijinul autorităților

competente ale statului executant în măsura în care autoritățile desemnate ale

statului emitent ar fi în măsură să asiste în executarea măsurii sau măsurilor de

investigare indicate în ordinul european de anchetă într-o cauză internă similară.

Autoritatea executantă se conformează acestei cereri, cu condiția ca această asistență

să nu contravină principiilor fundamentale de drept ale statului executant şi să nu

aducă atingere intereselor fundamentale în materie de siguranță națională

(5) Autorităţile statului emitent prezente în statul executant respectă dreptul statului

executant pe durata executării ordinului european de anchetă. Acestea nu au

niciun fel de competențe specifice autorităților de aplicare a legii pe teritoriul

statutului executant, cu excepția cazului în care executarea unor astfel de

competențe pe teritoriul statului executant este conformă cu dreptul statului

executant în măsura convenită între autoritatea emitentă și autoritatea

executantă.

(6) Autoritatea emitentă şi autoritatea executantă se pot consulta între ele, prin orice

mijloace adecvate, în vederea facilitării aplicării eficiente a prezentului articol.

165

Articolul 10

Recurgerea la măsuri de investigare alternative

(1) Autoritatea executantă recurge, ori de câte ori este posibil, la o altă măsură de

anchetă decât cea prevăzută în ordinul european de anchetă atunci când:

(a) măsura de anchetă indicată în ordinul european de anchetă nu există în temeiul

dreptului statului executant, sau

(b) măsura de anchetă indicată în ordinul european de anchetă nu ar fi disponibilă

într-o cauză internă similară.

(2) Fără a aduce atingere articolului 11, alineatul (1) nu se aplică următoarelor

măsuri de investigare, care trebuie să fie întotdeauna disponibile în temeiul

dreptului statului executant:

(a) obţinerea de informaţii sau de probe aflate deja în posesia autorităţii

executante și informaţiile sau probele ar fi putut fi obţinute, în conformitate

cu dreptul statului executant, în cadrul unor proceduri penale sau în

scopurile ordinului european de anchetă;

(b) obţinerea de informaţii cuprinse în baze de date deţinute de poliţie sau

autorităţile judiciare care sunt direct accesibile autorităţii executante în

cadrul unor proceduri penale;

(c) audierea unui martor, a unui expert, a unei victime, a unei persoane

suspectate sau acuzate sau a unei părţi terţe pe teritoriul statului executant;

166

(d) orice măsură de investigare fără caracter invaziv, astfel cum este definită în

dreptul statului executant;

(e) identificarea persoanelor abonate la un număr de telefon sau o adresă IP

anume.

(3) Autoritatea executantă poate recurge, de asemenea, la o măsură de investigare alta

decât cea indicată în ordinul european de anchetă, atunci când măsura de

investigare selectată de autoritatea executantă ar avea același rezultat ca măsura de

investigare indicată în ordinul european de anchetă, prin mijloace mai puțin

intruzive.

(4) Atunci când decide să facă uz de posibilitatea menţionată la alineatele (1) şi (3),

autoritatea executantă informează mai întâi autoritatea emitentă, care poate decide

retragerea sau completarea ordinului european de anchetă.

(5) Atunci când, în conformitate cu alineatul (1), măsura de investigare indicată în

ordinul european de anchetă nu există în dreptul intern al statului executant sau

nu ar fi disponibilă într-o cauză internă similară şi atunci când nu există nicio

altă măsură de investigare care ar avea acelaşi rezultat ca măsura de investigare

solicitată, autoritatea executantă notifică autoritatea emitentă că nu a fost posibil

să se furnizeze asistenţa solicitată.

167

Articolul 11

Motive de nerecunoaștere sau de neexecutare

(1) Fără a aduce atingere articolului 1 alineatul (4), recunoașterea sau executarea

unui ordin european de anchetă poate fi refuzată în statul executant în cazul în care:

(a) ▌ există o imunitate sau un privilegiu în temeiul dreptului statului executant

care face imposibilă executarea ordinului european de anchetă sau există

norme privind determinarea sau limitarea răspunderii penale legate de

libertatea presei și de libertatea de exprimare în alte mijloace de informare

în masă, care fac imposibilă executarea ordinului european de anchetă;

(b) ▌ într-un caz specific, executarea ordinului european de anchetă ar aduce

atingere intereselor fundamentale în materie de siguranță națională, ar pune în

pericol sursa informației sau ar implica utilizarea de informații clasificate cu

privire la activități specifice ale serviciilor de informații; ▌

(c) ▌ordinul european de anchetă a fost emis în cadrul unor proceduri menționate

la articolul 4 litera (b) și (c) și măsura de investigare nu ar fi autorizată în

temeiul dreptului statului executant într-o cauză internă similară;

(d) executarea ordinului european de anchetă ar fi contrară principiului ne bis

in idem;

(e) ordinul european de anchetă se referă la o infracţiune care, aparent, a fost

comisă în afara teritoriului statului emitent şi integral sau parţial pe

teritoriul statului executant, iar fapta în legătură cu care a fost emis ordinul

european de anchetă nu constituie o infracţiune în statul executant;

168

(f) există motive temeinice pentru a considera că executarea unei măsuri de

investigare indicată în ordinul european de anchetă ar fi incompatibilă cu

obligațiile statului executant în conformitate cu articolul 6 din TUE și al

Cartei;

(g) fapta pentru care a fost emis ordinul european de anchetă nu constituie o

infracţiune în temeiul dreptului statului executant, cu excepția cazului în

care se referă la o infracțiune din categoriile de infracţiuni stabilite în anexa

D, astfel cum este indicată de autoritatea emitentă în ordinul european de

anchetă, dacă fapta respectivă este sancţionabilă în statul emitent cu o

pedeapsă cu închisoarea sau cu o măsură privativă de libertate pentru o

perioadă maximă de cel puţin trei ani; sau

(h) utilizarea măsurii de investigare indicată în ordinul european de anchetă

este restricţionată, în temeiul dreptului statului executant, la o listă sau o

categorie de infracţiuni sau la infracţiuni sancţionabile până la un anumit

nivel, care nu include infracţiunea vizată de ordinul european de anchetă.

169

(2) Alineatul (1) literele (g) și (h) nu se aplică măsurilor de investigare menționate la

articolul 10 alineatul (2).

(3) Atunci când ordinul european de anchetă se referă la o infracţiune în materie de

impozite sau taxe, vamă şi schimb valutar, autoritatea executantă nu poate refuza

recunoaşterea sau executarea pe motiv că dreptul statului executant nu impune

acelaşi tip de impozite sau taxe sau nu cuprinde acelaşi tip de reglementări în

materie de impozite, taxe, vamă sau schimb valutar ca dreptul statului emitent.

(4) În cazurile menţionate la alineatul (1) literele (a), (b), (d), (e) și (f), înainte de a

decide nerecunoaşterea sau neexecutarea unui ordin european de anchetă, în tot sau

în parte, autoritatea executantă se consultă cu autoritatea emitentă, prin orice

mijloace adecvate; şi solicită autorității emitente să furnizeze fără întârziere orice

informaţii necesare, după caz.

(5) În cazul menţionat la alineatul (1) litera (a) şi atunci când competența de a ridica

privilegiul sau imunitatea revine unei autorități a statului executant, autoritatea

executantă îi transmite o cerere în acest sens, fără întârziere. Atunci când

competența de a ridica privilegiul sau imunitatea revine unei autorități a altui stat

sau unei organizaţii internaţionale, autoritatea emitentă transmite o cerere în

acest sens autorității în cauză.

170

Articolul 12

Termene pentru recunoaştere sau executare

(1) Decizia privind recunoaşterea sau executarea este luată şi măsura de anchetă este

pusă în aplicare cu aceeaşi celeritate şi acelaşi grad de prioritate ca într-o cauză

internă similară şi, în orice caz, în cadrul termenelor prevăzute la prezentul articol.

(2) În cazul în care autoritatea emitentă a indicat în ordinul european de anchetă faptul

că, din cauza termenelor procedurale, a gravităţii infracţiunii sau a altor împrejurări

urgente, este necesar un termen mai scurt decât cele prevăzute la prezentul articol

sau dacă autoritatea emitentă a indicat în ordinul european de anchetă că măsura de

anchetă trebuie pusă în aplicare la o dată specifică, autoritatea executantă ţine seama

de această cerinţă pe cât posibil.

(3) Autoritatea executantă ia decizia privind recunoaşterea sau executarea ordinului

european de anchetă de îndată ce este posibil şi, fără a aduce atingere alineatului (5),

în termen de cel mult 30 de zile de la primirea ordinului european de anchetă de

către autoritatea executantă competentă.

171

(4) Dacă nu există motive de amânare în temeiul articolului 15 sau probele menţionate

în măsura de investigare inclusă în ordinul european de anchetă se află deja în

posesia statului executant, autoritatea executantă aplică măsura de investigare fără

întârziere şi fără a aduce atingere alineatului (5) în cel mult 90 de zile de la luarea

deciziei menţionate la alineatul (3).

(5) Dacă autoritatea executantă competentă nu poate respecta într-un anumit caz

termenul prevăzut la alineatul (3) sau data specifică prevăzută la alineatul (2),

aceasta informează fără întârziere autoritatea competentă din statul emitent, prin

orice mijloace, indicând motivele amânării şi timpul estimativ necesar pentru luarea

deciziei. În asemenea cazuri, termenul prevăzut la alineatul (3) poate fi prelungit cu

maximum 30 de zile.

(6) Dacă autoritatea executantă competentă nu poate respecta într-un anumit caz

termenul prevăzut la alineatul (4), aceasta informează fără întârziere autoritatea

competentă din statul emitent, prin orice mijloace, indicând motivele amânării și se

consultă cu autoritatea emitentă cu privire la calendarul adecvat pentru aplicarea

măsurii de investigare.

172

Articolul 13

Transferul probelor

(1) Autoritatea executantă transferă statului emitent, fără întârziere nejustificată, probele

obținute sau care se află deja în posesia autorităților competente ale statului

executant ca urmare a executării ordinului european de anchetă.

Atunci când se solicită în ordinul european de anchetă și dacă este posibil în temeiul

dreptului statului executant, probele sunt imediat transferate autorităților competente

ale statului emitent care participă la executarea ordinului european de anchetă în

conformitate cu articolul 9 alineatul (4).

(2) Transferul probelor poate fi suspendat, în aşteptarea soluţionării unei căi de atac,

cu excepţia cazului în care în ordinul european de anchetă sunt indicate motive

suficiente că un transfer imediat este esenţial pentru desfăşurarea în condiţii

adecvate a anchetelor sau pentru menţinerea drepturilor individuale. Totuși,

transferul probelor se suspendă dacă ar cauza daune grave și ireversibile

persoanei vizate.

(3) În momentul transferului probelor obținute, autoritatea executantă indică dacă

solicită ca probele să fie înapoiate statului executant de îndată ce nu mai sunt

necesare în statul emitent.

(4) Atunci când obiectele, documentele sau datele în cauză sunt deja relevante pentru

alte proceduri, autoritatea executantă poate, la cererea explicită a autorității

emitente și după consultarea acesteia, să transfere în mod temporar probele, cu

condiția ca acestea să fie returnate statului executant de îndată ce nu mai sunt

necesare în statul emitent sau în oricare alt moment sau cu oricare altă ocazie

convenite de autoritățile competente.

173

Articolul 14

Căi de atac

▌

(1) Statele membre se asigură că măsurilor de investigare indicate în ordinul

european de anchetă le sunt aplicabile căile de atac echivalente celor disponibile

într-o cauză internă similară.

(2) Motivele de fond pentru emiterea ordinului european de anchetă pot fi contestate

numai printr-o acţiune iniţiată în statul emitent, fără a aduce atingere garanțiilor

privind drepturile fundamentale din statul executant.

(3) În cazul în care nu ar aduce atingere nevoii de asigurare a confidenţialităţii unei

anchete în temeiul articolului 19 alineatul (1), autoritatea emitentă şi autoritatea

executantă iau măsurile adecvate pentru a asigura faptul că sunt furnizate

informaţii cu privire la posibilităţile în temeiul dreptului național de a recurge la

căile de atac din momentul în care acestea devin aplicabile şi în timp util, pentru a

asigura posibilitatea exercitării efective a acestora.

174

(4) Statele membre se asigură că termenele de exercitare a dreptului de a recurge la o

cale de atac sunt identice cu cele prevăzute în cauze interne similare și că se aplică

astfel încât să garanteze părților interesate posibilitatea de a exercita în mod

efectiv dreptul de a recurge la aceste căi de atac.

(5) Autoritatea emitentă şi autoritatea executantă se informează reciproc cu privire la

căile de atac împotriva emiterii, recunoaşterii ori executării unui ordin european

de anchetă.

(6) Introducerea unei căi de atac în justiție nu suspendă executarea măsurii de

investigare, cu excepția cazului în care acest lucru este prevăzut în cauze interne

similare.

(7) Statul emitent ia în considerare admiterea căii de atac împotriva recunoașterii sau

executării unui ordin european de anchetă în conformitate cu propriul său drept

intern. Fără a aduce atingere normelor procedurale interne, statele membre

asigură faptul că, în procedurile penale din statul emitent, se respectă dreptul la

apărare și echitatea procedurilor în cadrul evaluării probelor obținute prin

intermediul ordinului european de anchetă.

175

Articolul 15

Temeiuri pentru amânarea recunoaşterii sau executării

(1) Recunoaşterea sau executarea ordinului european de anchetă poate fi amânată în

statul executant în cazul în care:

(a) executarea acestuia ar putea aduce atingere unei cercetări sau unei urmăriri

penale în curs, atât timp cât statul executant consideră necesar; ▌

(b) obiectele, documentele sau datele în cauză sunt deja utilizate în alte proceduri,

până când acestea nu mai sunt necesare în acest scop.

(2) De îndată ce temeiul pentru amânare încetează să existe, autoritatea executantă ia

imediat măsurile necesare executării ordinului european de anchetă şi informează

autoritatea emitentă prin orice mijloace care permit o înregistrare scrisă.

176

Articolul 16

Obligaţia de a informa

(1) Autoritatea competentă din statul executant care primeşte ordinul european de

anchetă confirmă primirea acestuia, fără întârziere şi, în orice caz, în termen de o

săptămână de la primirea ordinului european de anchetă, prin completarea şi

trimiterea formularului prevăzut în anexa B.

În cazul în care a fost desemnată o autoritate centrală în conformitate cu articolul 7

alineatul (3), această obligație este aplicabilă atât autorității centrale, cât și autorității

executante care primește ordinul european de anchetă de la autoritatea centrală.

În cazurile menţionate la articolul 7 alineatul (6), această obligaţie se aplică atât

autorităţii competente care a primit iniţial ordinul european de anchetă, cât şi

autorităţii executante căreia îi este transmis ordinul în cele din urmă.

(2) Fără a aduce atingere articolului 10 alineatele (4) și (5), autoritatea executantă

informează de îndată autoritatea emitentă, prin orice mijloace:

(a) dacă este imposibil pentru autoritatea executantă să ia o decizie privind

recunoaşterea sau executarea din cauza faptului că formularul prevăzut în

anexa A este incomplet sau în mod vădit incorect;

(b) dacă, în timpul executării ordinului european de anchetă, autoritatea

executantă consideră, fără alte cercetări ulterioare, că ar putea fi oportun să

desfășoare măsuri de investigare care nu au fost prevăzute iniţial sau care nu

au putut fi specificate în momentul emiterii ordinului european de anchetă,

pentru a permite autorităţii emitente să ia măsuri suplimentare în cazul

respectiv; sau

177

(c) dacă autoritatea executantă stabileşte că, în cazul respectiv, nu poate respecta

formalităţile şi procedurile indicate în mod expres de autoritatea emitentă, în

conformitate cu articolul 9.

La cererea autorităţii emitente, informaţiile sunt confirmate fără întârziere prin orice

mijloace care permit o înregistrare scrisă.

(3) Fără a aduce atingere articolului 10 alineatele (4) și (5), autoritatea executantă

informează fără întârziere autoritatea emitentă, prin orice mijloace care permit o

înregistrare scrisă cu privire la:

(a) orice decizie luată în temeiul articolelor 10 sau 11 ▌;

(b) orice decizie de amânare a executării sau recunoaşterii ordinului european de

anchetă, motivele amânării şi, dacă este posibil, durata preconizată a amânării.

Articolul 17

Răspunderea penală privind funcționarii

Atunci când este prezent pe teritoriul statului executant în cadrul aplicării prezentei directive,

funcţionarii din statul emitent sunt consideraţi funcţionari ai statului executant în ceea ce

priveşte infracţiunile comise împotriva acestora sau de către aceştia.

178

Articolul 18

Răspunderea civilă privind funcţionarii

(1) În cazul în care, în cadrul aplicării prezentei directive, funcţionarii unui stat membru

sunt prezenţi pe teritoriul unui alt stat membru, primul stat membru este

răspunzător pentru orice prejudicii cauzate de funcționarii săi în cursul operaţiunilor,

în conformitate cu dreptul statului membru pe teritoriul căruia acționează.

(2) Statul membru pe al cărui teritoriu s-au produs prejudiciile menţionate la alineatul

(1) repară aceste prejudicii în condiţiile aplicabile prejudiciilor cauzate de propriii

săi funcţionari.

(3) Statul membru ai cărui funcţionari au cauzat prejudicii unei persoane de pe teritoriul

unui alt stat membru rambursează ▌integral orice sume pe care statul membru din

urmă le-a plătit victimelor sau persoanelor îndreptăţite în numele acestora.

(4) Fără a aduce atingere exercitării drepturilor sale faţă de terţe părţi şi cu excepţia

alineatului (3), fiecare stat membru se abţine în cazurile menționate la alineatul (1)

de a pretinde de la un alt stat membru rambursarea despăgubirilor pentru prejudiciile

suferite.

179

Articolul 19

Confidenţialitatea

(1) Fiecare stat membru ia măsurile necesare pentru a asigura faptul că autoritatea

emitentă şi autoritatea executantă ţin seama în mod corespunzător de

confidenţialitatea anchetei în executarea ordinului european de anchetă.

(2) În conformitate cu dreptul său intern, autoritatea executantă garantează

confidenţialitatea faptelor şi a fondului ordinului european de anchetă, în limita

necesară pentru executarea măsurii de investigare. Dacă autoritatea executantă nu

poate respecta cerinţa de confidenţialitate, notifică acest lucru fără întârziere

autorităţii emitente.

(3) În conformitate cu dreptul său intern şi dacă autoritatea executantă nu a indicat

altfel, autoritatea emitentă păstrează confidenţialitatea cu privire la orice probe sau

informaţii furnizate de autoritatea executantă, cu excepţia cazului în care divulgarea

acestora este necesară pentru anchetele şi procedurile descrise în ordinul european

de anchetă.

(4) Fiecare stat membru ia măsurile necesare pentru a garanta că băncile nu divulgă

clientului în cauză sau altor persoane terţe faptul că au fost transmise informaţii

statului emitent în conformitate cu articolele 26 și 27 sau că este în curs de

desfășurare o anchetă.

180

Articolul 20

Protecția datelor cu caracter personal

Atunci când pun în aplicare prezenta directivă, statele membre asigură faptul că datele cu

caracter personal sunt protejate și că pot fi prelucrate numai în conformitate cu Decizia-

cadru 2008/977/JAI a Consiliului47

și cu principiile Convenției Consiliului Europei din 28

ianuarie 1981 pentru protejarea persoanelor faţă de prelucrarea automatizată a datelor cu

caracter personal și protocolul adițional la aceasta.

Accesul la astfel de date este limitat, fără a aduce atingere drepturilor persoanei vizate.

Numai persoanele autorizate pot avea acces la astfel de date.

47

Decizia-cadru 2008/977/JAI a Consiliului din 27 noiembrie 2008 privind protecția datelor cu caracter personal prelucrate în cadrul cooperării polițienești și judiciare în materie penală (JO L 350, 30.12.2008, p. 60).

181

Articolul 21

Costuri

(1) Dacă nu se prevede altfel în prezenta directivă, statul executant suportă toate

costurile efectuate pe teritoriul statului executant care sunt legate de executarea

unui ordin european de anchetă .

(2) În cazul în care autoritatea executantă consideră că costurile executării ordinului

european de anchetă pot deveni excepţional de ridicate, se poate consulta cu

autoritatea emitentă referitor la posibilitatea și modalitatea de împărţire a

costurilor sau de modificare a ordinului european de anchetă.

Autoritatea executantă informează în prealabil autoritatea emitentă cu privire la

specificaţiile detaliate ale acelei părţi a costurilor considerate excepţional de

ridicate.

(3) În cazuri excepţionale în care nu se poate ajunge la un acord cu privire la

costurile menționate la alineatul (2), autoritatea emitentă poate decide:

(a) să retragă parţial sau total ordinul european de anchetă; sau

(b) să menţină ordinul european de anchetă și să suporte acea parte a costurilor

considerată excepţional de ridicată.

182

CAPITOLUL IV

DISPOZIŢII SPECIFICE PENTRU

ANUMITE MĂSURI DE INVESTIGARE

Articolul 22

Transferul temporar către statul emitent al

persoanelor private de libertate în scopul aplicării unei măsuri de investigare

(1) Un ordin european de anchetă poate fi emis pentru transferul temporar al unei

persoane supuse unei măsuri privative de libertate în statul executant în scopul

aplicării unei măsuri de investigare în vederea strângerii de probe pentru care este

necesară prezenţa respectivei persoane pe teritoriul statului emitent, cu condiția ca

aceasta să fie returnată în termenul stabilit de statul executant.

(2) Pe lângă motivele de nerecunoaştere sau neexecutare menţionate la articolul 11,

executarea ordinului european de anchetă poate fi, de asemenea, refuzată dacă:

(a) persoana supusă unei măsuri privative de libertate nu își dă consimțământul;

sau

(b) transferul prelungește reținerea persoanei supusă unei măsuri privative de

libertate.

(3) Fără a aduce atingere alineatului (2) litera (a), atunci când statul executant

consideră că este necesar, având în vedere vârsta sau starea fizică ori mentală a

persoanei, reprezentantului legal al persoanei supuse unei măsuri privative de

libertate i se oferă ocazia de a-și exprima opinia privind transferul temporar.

183

(4) În cazurile menționate la alineatul (1), tranzitul persoanei supuse unei măsuri

privative de libertate pe teritoriul unui stat membru terț (denumit în continuare

„statul membru de tranzit”) este acordat la cerere, cu furnizarea tuturor

documentelor necesare.

(5) Modalitățile practice privind transferul temporar al persoanei, inclusiv detaliile

condiţiilor sale de detenție din statul emitent, şi datele până la care aceasta ▌trebuie

transferată şi returnată pe teritoriul în statului executant sunt convenite între statul

emitent și statul executant, asigurându-se că sunt luate în considerare starea fizică

și mentală a persoanei în cauză, precum și nivelul de securitate necesar în statul

emitent.

(6) Persoana transferată rămâne în detenție pe teritoriul statului emitent și, după caz, pe

teritoriul statului membru de tranzit, pentru faptele sau condamnările pentru care

a fost ținută în detenție în statul executant, cu excepția cazului în care statul

executant cere eliberarea sa.

(7) Perioada de detenție pe teritoriul statului emitent se scade din perioada de detenție

pe care persoana vizată este sau va fi obligată să o execute pe teritoriul statului

executant.

184

(8) Fără a aduce atingere alineatului (6), o persoană transferată nu este urmărită penal

sau deținută sau supusă niciunei alte restrângeri a libertății sale personale în statul

emitent pentru fapte comise sau condamnări pronunțate anterior părăsirii

teritoriului statului executant și care nu sunt specificate în ordinul european de

anchetă.

(9) Imunitatea menționată la alineatul (8) încetează dacă persoana transferată, care a

avut posibilitatea de a pleca în termen de cincisprezece zile consecutive de la data la

care prezența sa nu mai era solicitată de autoritățile emitente:

(a) a rămas totuși pe teritoriul respectiv, sau

(b) a revenit după ce a plecat.

(10) Costurile aferente aplicării prezentului articol sunt suportate în conformitate cu

articolul 21, cu excepția costurilor aferente transferării persoanei către și din statul

emitent, care sunt suportate de către acest stat.

185

Articolul 23

Transferul temporar către statul executant al persoanelor

supuse unor măsuri privative de libertate în scopul aplicării unei măsuri de investigare

(1) Un ordin european de anchetă poate fi emis pentru transferul temporar al unei

persoane supuse unei măsuri privative de libertate în statul emitent în scopul

aplicării unei măsuri de investigare în vederea strângerii de probe pentru care este

necesară prezența sa pe teritoriul statului executant.

▌

(2) Articolul 22 alineatul (2) litera (a) și articolul 22 alineatele (3)-(9) se aplică mutatis

mutandis transferului temporar în temeiul prezentului articol.


articolul 21, cu excepția costurilor aferente transferării persoanei în cauză către și

din statul executant, care sunt suportate de către statul emitent.

186

Articolul 24

Audierea prin videoconferință sau alte mijloace

de transmisie audiovizuală

(1) Atunci când o persoană se află pe teritoriul statului executant și trebuie audiată ca

martor sau expert de către autoritățile competente ale statului emitent, autoritatea

emitentă poate ▌să emită un ordin european de anchetă pentru a audia martorul sau

expertul prin videoconferință sau alte mijloace de transmisie audiovizuală în

conformitate cu alineatele (5)-(7).

Autoritatea emitentă poate emite un ordin european de anchetă în scopul audierii

unei persoane suspectate sau acuzate prin videoconferinţă sau alte mijloace de

transmisie audiovizuală.

(2) Pe lângă motivele de nerecunoaştere sau neexecutare menţionate la articolul 11,

executarea ordinului european de anchetă poate fi, de asemenea, refuzată dacă:

(a) persoana suspectată sau acuzată nu își dă consimțământul; sau

(b) executarea unei asemenea măsuri de investigare într-un caz particular ar fi

contrară principiilor fundamentale ale dreptului statului executant.

187

(3) Autoritatea emitentă şi autoritatea executantă convin modalitățile practice .

Atunci când convine cu privire la astfel de măsuri, autoritatea executantă se

angajează:

(a) să convoace martorul sau expertul în cauză, indicând momentul și locul

audierii;

(b) să convoace persoanele suspectate sau acuzate să se prezinte la audiere în

conformitate cu normele detaliate prevăzute de dreptul statului executant şi

să informeze aceste persoane cu privire la drepturile acestora în temeiul

dreptului statului emitent, într-un termen care să le permită să-şi exercite

în mod efectiv drepturile de apărare;

(c) să asigure identitatea persoanei care urmează să fie audiată.

▌

(4) Dacă într-o anumită cauză autoritatea executantă nu dispune de mijloacele tehnice

pentru o audiere prin realizarea unei videoconferințe, statul ▌emitent poate pune la

dispoziție astfel de mijloace, de comun acord.

▌

188

(5) Atunci când se realizează o audiere prin videoconferință sau alte mijloace de

transmisie audiovizuală se aplică următoarele dispoziții:

(a) autoritatea competentă a statului executant este prezent la audiere, asistat , de

un interpret, dacă este cazul, și este responsabil pentru asigurarea identității

persoanei care urmează să fie audiată și pentru respectarea principiilor

fundamentale ale dreptului statului ▌executant.

Dacă autoritatea executantă apreciază că principiile fundamentale ale dreptului

statului ▌executant sunt încălcate în timpul audierii, aceasta ia imediat

măsurile necesare pentru a asigura că audierea se desfășoară în conformitate cu

principiile respective;

(b) autoritățile competente ale statului emitent și ale statului executant convin,

dacă este necesar, asupra măsurilor pentru protejarea persoanei care urmează

să fie audiată;

(c) audierea este efectuată direct de către autoritatea competentă a statului

emitent sau sub conducerea acesteia, în conformitate cu legislația sa;

(d) la cererea statului emitent sau a persoanei care urmează să fie audiată, statul

executant se asigură că respectiva persoană este asistată de un interpret, dacă

este necesar;

189

(e) persoanele suspectate sau acuzate sunt informate înaintea audierii cu privire

la drepturile procedurale care le revin, inclusiv dreptul de a nu depune

mărturie, în temeiul dreptului statului executant și al statului emitent.

Martorii și experții pot invoca dreptul de a nu depune mărturie care le revine

fie în temeiul dreptului statului executant, fie în temeiul dreptului statului

▌emitent, și sunt informați cu privire la acest drept înaintea audierii.

(6) Fără a aduce atingere eventualelor măsuri convenite în ceea ce privește protecția

persoanelor, autoritatea executantă întocmește, la sfârșitul audierii, un proces-verbal

în care consemnează data și locul audierii, identitatea persoanei audiate, identitatea

și calitatea tuturor celorlalte persoane din statul ▌executant care au participat la

audiere, eventualele depuneri de jurământ și condițiile tehnice în care s-a desfășurat

audierea. Documentul este trimis autorităţii emitente de către autoritatea

executantă.▌

(7) Fiecare stat membru ia toate măsurile necesare pentru a garanta că, atunci când

persoana care este audiată pe teritoriul său în conformitate cu prezentul articol

refuză să depună mărturie atunci când are obligația să o facă sau depune ▌mărturii

false, se aplică dreptul său intern în același mod în care s-ar fi aplicat dacă audierea

ar fi avut loc în cadrul unei proceduri la nivel intern.

190

Articolul 25

Audierea prin teleconferință

(1) Dacă o persoană se află pe teritoriul unui stat membru ▌şi trebuie audiată ca martor

sau expert de către autorităţile competente ale unui alt stat membru, autoritatea

emitentă a statului din urmă poate să emită un ordin european de anchetă pentru a

audia un martor sau un expert prin teleconferinţă astfel cum este prevăzut la

alineatul (2), în situația în care nu este adecvat sau posibil ca acesta să apară în

persoană pe teritoriul respectiv, și au fost examinate mai întâi alte mijloace

adecvate.

▌

(2) ▌Cu excepția unor convenții contrare, articolul 24 alineatele (3), (5), (6) și (7) se

aplică mutatis mutandis audierilor prin teleconferință.

191

Articolul 26

Informații privind conturile bancare și alte conturi financiare

(1) Un ordin european de anchetă poate fi emis pentru a stabili dacă o persoană fizică

sau juridică care face obiectul procedurilor penale în cauză deține sau controlează

unul sau mai multe conturi, de orice tip, în orice bancă localizată pe teritoriul statului

executant și, în acest caz, pentru a obține toate detaliile conturilor identificate.

(2) Fiecare stat membru ia măsurile necesare pentru a fi în măsură să furnizeze

informațiile menționate la alineatul (1) în condițiile prevăzute în prezentul articol.

(3) În cazul în care se solicită în ordinul european de anchetă ▌, informațiile menționate

la alineatul (1) includ, de asemenea, conturi pentru care persoana care face obiectul

procedurilor penale în cauză are împuternicire.

(4) Obligaţia stabilită în prezentul articol se aplică doar în măsura în care banca

gestionară a contului posedă informaţiile respective.

▌

192

(5) În ordinul european de anchetă ▌, autoritatea emitentă indică motivele pentru care

consideră că informațiile solicitate pot avea o valoare substanțială în cadrul

procedurilor penale în cauză și motivele pentru care presupune că băncile de pe

teritoriul statului ▌executant dețin conturile respective și, în măsura posibilă, care

bănci pot fi implicate ▌. De asemenea, aceasta include în ordinul european de

anchetă orice informații disponibile care pot facilita executarea acestuia ▌.

(6) Un ordin european de anchetă poate fi, de asemenea, emis pentru a stabili dacă o

persoană fizică sau juridică care face obiectul procedurilor penale în cauză deţine

unul sau mai multe conturi în orice instituţie financiară nebancară, localizată pe

teritoriul statului executant. Alineatele (3)-(5) se aplică mutatis mutandis. În astfel

de cazuri, în plus faţă de motivele de nerecunoaştere şi de neexecutare menţionate

la articolul 11, executarea ordinului european de anchetă poate fi refuzată şi în

cazul în care executarea măsurii de investigare nu ar fi autorizată într-o cauză

internă similară.

193

Articolul 27

Informaţii privind operaţiunile bancare şi alte operaţiuni financiare

(1) Un ordin european de anchetă poate fi emis pentru a obține detaliile unor conturi

bancare specifice și ale operațiunilor bancare ce au fost efectuate pe parcursul unei

anumite perioade în unul sau mai multe conturi precizate în ordinul european de

anchetă, inclusiv detaliile privind orice cont emitent sau beneficiar.

(2) Fiecare stat membru ia măsurile necesare pentru a fi în măsură să furnizeze

informațiile menționate la alineatul (1) în condițiile prevăzute la prezentul articol.

(3) Obligaţia stabilită în prezentul articol se aplică doar în măsura în care banca în care

este deținut contul posedă informaţiile respective.

(4) Autoritatea emitentă indică ▌în ordinul european de anchetă motivele pentru care

consideră informațiile solicitate relevante în scopul procedurilor penale în cauză.

(5) Un ordin european de anchetă poate fi emis, de asemenea, cu privire la

informaţiile menţionate la alineatul (1) referitoare la operaţiunile financiare

realizate de instituţii financiare nebancare. Alineatele (3)-(4) se aplică mutatis

mutandis. În astfel de cazuri, în plus faţă de motivele de nerecunoaştere şi de

neexecutare menţionate la articolul 11, executarea ordinului european de anchetă

poate fi refuzată şi în cazul în care executarea măsurii de investigare nu ar fi

autorizată într-o cauză internă similară.

▌

194

Articolul 28

Măsuri de investigare care presupun colectarea de probe în timp real,

în mod continuu și într-o anumită perioadă de timp

(1) Atunci când un ordin european de anchetă este emis în scopul executării unei măsuri

de investigare ▌care necesită strângerea de probe în timp real, în mod continuu și

într-o anumită perioadă de timp, cum ar fi:

(a) monitorizarea operaţiunilor bancare sau a altor operaţiuni financiare

efectuate în unul sau mai multe conturi specificate;

(b) livrările supravegheate efectuate pe teritoriul statului executant

executarea sa poate ▌ fi refuzată, în plus faţă de motivele de nerecunoaştere şi de

neexecutare menţionate la articolul 11, dacă executarea măsurii de investigare

respective nu ar fi autorizată într-o cauză internă similară.

(2) Statul emitent și statul executant convin modalitățile practice referitoare la măsura

de investigare menționată la alineatul (1) litera (b), precum și orice alte măsuri

necesare.

(3) Autoritatea emitentă precizează în ordinul european de anchetă motivele pentru

care consideră că informațiile solicitate sunt relevante în scopul procedurilor

penale în cauză.

▌

(4) Dreptul de a acţiona, de a conduce şi controla operaţiuni referitoare la executarea

ordinului european de anchetă menţionat la alineatul (1) aparţine autorităţilor

competente ale statului executant.

195

Articolul 29

Investigații sub acoperire

(1) Un ordin european de anchetă poate fi emis cu scopul de a solicita statului

executant să acorde asistenţă statului emitent la realizarea unor cercetări penale

de către agenţi cu identitate falsă sau sub acoperire (denumite în continuare

„investigații sub acoperire”).

(2) Autoritatea emitentă indică în ordinul european de anchetă motivele pentru care

consideră că investigația sub acoperire poate fi relevantă pentru scopul

procedurilor penale. Decizia privind recunoaşterea şi executarea unui ordin

european de anchetă emis în temeiul prezentului articol se ia în fiecare caz

particular de către autorităţile competente ale statului executant cu respectarea

dreptului şi a procedurilor interne ale statului respectiv.

(3) În plus faţă de motivele de nerecunoaştere şi de neexecutare menţionate la

articolul 11, autoritatea executantă poate refuza executarea unui ordin european

de anchetă menționat la alineatul (1) dacă:

(a) executarea investigației sub acoperire nu ar fi autorizată într-o cauză

internă similară; sau

(b) nu a fost posibil să se ajungă la un acord cu privire la aranjamentele

necesare pentru investigațiile sub acoperire în temeiul alineatului (4).

(4) Investigațiile sub acoperire se desfăşoară în conformitate cu dreptul şi procedurile

interne ale statului membru pe teritoriul căruia are loc investigația sub acoperire.

Dreptul de a acţiona, de a conduce şi de a controla operaţiuni referitoare la

investigația sub acoperire aparţine exclusiv autorităţilor competente ale statului

executant. Durata investigației sub acoperire, condiţiile detaliate şi statutul juridic

al agenţilor în cauză în timpul investigației sub acoperire sunt convenite între

statul emitent și statul executant, cu respectarea dreptului şi a procedurilor interne

ale acestora.

196

CAPITOLUL V

INTERCEPTAREA TELECOMUNICAŢIILOR

Articolul 30

Interceptarea telecomunicațiilor

cu asistenţă tehnică din partea unui alt stat membru

(1) Un ordin european de anchetă poate fi emis în vederea interceptării

telecomunicaţiilor în statul membru din partea căruia este necesar să se

primească asistenţă tehnică.

(2) Atunci când mai multe state membre sunt în măsură să asigure integral asistența

tehnică necesară pentru aceeași interceptare a telecomunicațiilor, ordinul

european de anchetă este trimis numai unuia dintre acestea. Prioritatea se acordă

întotdeauna statului membru în care se află sau se va afla subiectul interceptării.

(3) Ordinul european de anchetă menţionat la alineatul (1) include, de asemenea,

următoarele informații:

(a) informaţii necesare în scopul identificării subiectului interceptării;

(b) durata pentru care se solicită interceptarea; și

(c) date tehnice suficiente, în special pentru identificarea ţintei, astfel încât

ordinul european de anchetă să poată fi executat.

(4) Autoritatea emitentă precizează în ordinul european de anchetă motivele pentru

care consideră că măsura de investigare indicată este relevantă în scopul

procedurilor penale în cauză.

197

(5) În plus faţă de motivele de nerecunoaştere şi de neexecutare menţionate la

articolul 11, executarea ordinului european de anchetă menționat la alineatul (1)

poate fi refuzată, de asemenea, dacă măsura de investigare nu ar fi fost autorizată

într-o cauză internă similară. Statul executant poate condiționa acordul său de

orice condiții care ar fi respectate într-o cauză internă similară.

(6) Ordinul european de anchetă menţionat la alineatul (1) poate fi executat prin:

(a) transmiterea imediată a telecomunicațiilor către statul emitent; sau

(b) interceptarea, înregistrarea şi transmiterea ulterioară a rezultatului

interceptării telecomunicaţiilor către statul emitent.

Autoritatea emitentă şi autoritatea executantă se consultă reciproc cu scopul de a

conveni dacă interceptarea se realizează în conformitate cu litera (a) sau (b).

(7) La emiterea ordinului european de anchetă menționat la alineatul (1) sau în

timpul interceptării, autoritatea emitentă poate cere de asemenea, atunci când are

un motiv întemeiat, o transcriere, o decodare sau o decriptare a înregistrării, sub

rezerva acordului autorității executante.


articolul 21, cu excepția costurilor aferente transcrierii, decodării și decriptării

comunicațiilor interceptate, care sunt suportate de statul emitent.

198

Articolul 31

Notificarea statelor membre în care se află subiectul interceptării şi cărora nu li se solicită

asistenţă tehnică

(1) Atunci când, în vederea unei măsuri de investigare, interceptarea

telecomunicaţiilor este autorizată de autoritatea competentă a unui stat membru

(denumit în continuare „statul membru care realizează interceptarea”) şi adresa

de contact a subiectului interceptării specificat în ordinul de interceptare este

utilizată pe teritoriul unui alt stat membru („statul membru notificat”), din partea

căruia nu este necesară asistenţă tehnică pentru realizarea interceptării, statul

membru care realizează interceptarea informează autoritatea competentă a

statului membru notificat cu privire la interceptare:

(a) înainte de interceptare, în cazurile în care autoritatea competentă a statului

membru care realizează interceptarea cunoaște, în momentul în care solicită

interceptarea, faptul că subiectul interceptării se află sau se va afla pe

teritoriul statului membru notificat;

(b) în timpul interceptării sau după finalizarea interceptării, de îndată ce ia

cunoștință de faptul că subiectul interceptării se află sau s-a aflat, pe durata

interceptării, pe teritoriul statului membru notificat.

(2) Notificarea menţionată la alineatul (1) se transmite utilizând formularul prevăzut

în anexa C.

(3) Dacă interceptarea nu ar fi autorizată într-o cauză internă similară, autoritatea

competentă a statului membru notificat notifică autorității competente a statului

membru care realizează interceptarea, fără întârziere și în cel mult 96 de ore de la

primirea notificării menționate la alineatul (1),următoarele:

(a) faptul că interceptarea respectivă nu poate fi realizată sau i se va pune

capăt; și

199

(b) dacă este cazul, faptul că materialele deja interceptate în perioada în care

subiectul interceptării se află pe teritoriul său nu pot fi utilizate sau pot fi

utilizate doar în condiţiile pe care le specifică. Autoritatea competentă a

statului membru notificat informează autoritatea competentă a statului

membru care realizează interceptarea cu privire la motivele care justifică

condiţiile respective.

(4) Articolul 5 alineatul (2) se aplică mutatis mutandis notificării menționate la

alineatul (2).

CAPITOLUL VI

MĂSURI PROVIZORII

Articolul 32

Măsuri provizorii

(1) Autoritatea emitentă poate emite un ordin european de anchetă în scopul luării

oricărei măsuri de investigare pentru a preveni distrugerea, transformarea,

mutarea, transferul sau eliminarea elementelor care pot fi utilizate ca probe.

(2) Autoritatea executantă decide cu privire la măsura provizorie și o comunică cât

mai curând, dacă este posibil în termen de 24 de ore de la primirea ordinului

european de anchetă.

(3) Atunci când este solicitată măsura provizorie menţionată la alineatul (1),

autoritatea emitentă precizează în ordinul european de anchetă dacă probele

urmează să fie transferate statului emitent sau rămân în statul executant.

Autoritatea executantă recunoaşte şi execută ordinul european de anchetă şi

transferă probele în conformitate cu procedurile prevăzute în prezenta directivă.

200

(4) În cazul în care, în conformitate cu alineatul (3), ordinul european de anchetă

este însoţit de instrucţiunea ca probele să rămână în statul executant, autoritatea

emitentă precizează data la care este ridicată măsura provizorie menţionată la

alineatul (1) sau data estimată pentru transmiterea cererii de transferare a

probelor către statul emitent.

(5) După consultarea autorităţii emitente, autoritatea executantă poate, în

conformitate cu dreptul şi practicile sale interne, să impună condiţii

corespunzătoare, ţinând seama de împrejurările cauzei, pentru a limita durata

aplicării măsurii provizorii menţionate la alineatul (1). Dacă, în conformitate cu

aceste condiţii, autoritatea executantă intenţionează să ridice măsura provizorie,

aceasta informează autoritatea emitentă, care are posibilitatea de a transmite

observaţii. Autoritatea emitentă notifică fără întârziere autorităţii executante

faptul că măsura provizorie menţionată la alineatul (1) a fost ridicată.

201

CAPITOLUL VII

DISPOZIȚII FINALE

Articolul 33

Notificări

(1) Până la … *, fiecare stat membru notifică Comisiei următoarele:

(a) autoritatea sau autoritățile care, în conformitate cu dreptul intern, sunt

competente în conformitate cu articolul 2 literele (c) și (d), atunci când acest

stat membru este statul emitent sau statul executant;

(b) limbile acceptate pentru un ordin european de anchetă, astfel cum sunt

menționate la articolul 5 alineatul (2);

(c) informaţii privind autoritatea sau autoritățile centrale desemnate dacă statul

membru doreşte să utilizeze posibilitatea prevăzută la articolul 7 alineatul (3).

Aceste informaţii sunt obligatorii pentru autorităţile statului emitent.

▌

(2) De asemenea, fiecare stat membru poate furniza Comisiei lista documentelor

necesare pe care ar urma să le solicite conform articolului 22 alineatul (4).

(3) Statele membre informează Comisia cu privire la orice modificări ulterioare ale

informaţiilor menţionate la alineatele (1) și (2).

(4) Comisia pune la dispoziția tuturor statelor membre ▌și a Rețelei Judiciare Europene

informațiile primite în temeiul prezentului articol. Reţeaua Judiciară Europeană

publică informaţiile pe site-ul internet menţionat la articolul 9 din

Decizia 2008/976/JAI a Consiliului48

.

* JO: a se introduce data: trei ani de la data intrării în vigoare a prezentei directive.

48 Decizia 2008/976/JAI a Consiliului din 16 decembrie 2008 privind Rețeaua

Judiciară Europeană (JO L 348, 24.12.2008, p. 130).

202

Articolul 34

Relația cu alte instrumente juridice, acorduri și înțelegeri

(1) Fără a aduce atingere aplicării acestora între statele membre și statele terțe și

aplicării temporare a acestora în temeiul articolului 35, prezenta directivă

înlocuiește, de la ... *, dispozițiile corespunzătoare ale următoarelor convenții

aplicabile în statele membre pentru care această directivă este obligatorie:

▌ (a) Convenția europeană privind asistența judiciară reciprocă în

materie penală a Consiliului Europei din 20 aprilie 1959, precum și cele două

protocoale suplimentare aferente și acordurile bilaterale încheiate în temeiul

articolului 26 din convenție;

▌ (b) Convenția de punere în aplicare a acordului Schengen;

▌ (c) Convenția privind asistența judiciară reciprocă în materie

penală între statele membre ale Uniunii Europene și protocolul său49

.

(2) Decizia-cadru 2008/978/JAI este înlocuită pentru toate statele membre care au

obligații în temeiul prezentei directive. Dispozițiile Deciziei-cadru 2003/577/JAI

sunt înlocuite pentru statele membre care au obligații în temeiul prezentei

directive în ceea ce privește înghețarea probelor.

Pentru statele membre care au obligații în temeiul prezentei directive, trimiterile la

Decizia-cadru 2008/978/JAI și, în ceea ce privește înghețarea probelor, la Decizia-

cadru 2003/577/JAI se interpretează ca trimiteri la prezenta directivă.


49 Protocol la Convenția cu privire la Asistență judiciară reciprocă în materie penală

între statele membre ale Uniunii Europene, elaborat de Consiliu în temeiul articolului 34 din Tratatul privind Uniunea Europeană (JO C 326, 21.11.2001, p. 2).

203

(3) Pe lângă prezenta directivă, statele membre pot încheia sau continua să aplice

▌acorduri sau înțelegeri bilaterale sau multilaterale cu alte state membre ulterior

datei de …* numai în măsura în care acestea permit consolidarea în continuare a

obiectivelor prezentei directive și contribuie la simplificarea sau facilitarea în

continuare a procedurilor de strângere a probelor și cu condiția ca nivelul

garanțiilor prevăzut în prezenta directivă să fie respectat.

(4) Până la …*, statele membre notifică Comisiei acordurile și înțelegerile existente

menționate la alineatul (3) pe care doresc să continue să le aplice. De asemenea,

statele membre informează Comisia, în termen de trei luni, cu privire la semnarea

▌oricărui nou acord sau a oricărei noi înțelegeri menționate la alineatul (3).

▌



204

Articolul 35

Dispoziții tranzitorii

(1) Cererile de asistență reciprocă primite anterior datei de …* sunt reglementate în

continuare de instrumentele existente în domeniul asistenței reciproce în materie

penală. Deciziile de indisponibilizare a probelor în temeiul Deciziei-cadru

2003/577/JAI primite anterior datei de …* sunt, de asemenea, reglementate de

decizia-cadru respectivă.

(2) Articolul 8 alineatul (1) se aplică mutatis mutandis ordinului european de anchetă în

urma unei decizii de indisponibilizare luate conform Deciziei-cadru 2003/577/JAI.

Articolul 36

Transpunere

(1) Statele membre iau măsurile necesare pentru a se conforma ▌prezentei directive

până la …*.

(2) Atunci când statele membre adoptă respectivele măsuri, acestea cuprind o

trimitere la prezenta directivă sau sunt însoțite de o astfel de trimitere la data

publicării lor oficiale. Metodele de realizare a respectivei trimiteri se stabilesc de

către statele membre.

(3) Până la ...*, statele membre transmit ▌Comisiei textul dispoziţiilor care transpun în

dreptul lor intern obligaţiile care le revin în conformitate cu prezenta directivă.

▌




205

Articolul 37

Raport privind punerea în aplicare

În termen de cel mult cinci ani de la …, Comisia prezintă Parlamentului European și

Consiliului un raport privind aplicarea prezentei directive, pe baza informațiilor de ordin

calitativ și cantitativ, inclusiv, în special, evaluarea impactului acesteia asupra cooperării

în materie penală și a protecției persoanelor, precum și executarea dispozițiilor privind

interceptarea telecomunicațiilor având în vedere evoluțiile tehnice. Raportul este însoțit,

dacă este cazul, de propuneri de modificare a prezentei directive.

Articolul 38

Intrarea în vigoare

Prezenta directivă intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial

al Uniunii Europene.

Articolul 39

Destinatari

Prezenta directivă se adresează statelor membre în conformitate cu tratatele.

Adoptată la …,


Preşedintele Preşedintele

___________________

JO: a se introduce data intrării în vigoare a prezentei Directive.

206

ANEXA A

ORDINUL EUROPEAN DE ANCHETĂ

Prezentul ordin de anchetă a fost emis de o autoritate ▌competentă. Autoritatea emitentă

certifică faptul că emiterea prezentului ordin european de anchetă este necesară şi

proporţionată față de scopul procedurilor specificate în cadrul acestuia, ținând cont de

drepturile persoanei suspectate sau acuzate, și că măsurile de investigare solicitate ar fi

putut fi dispuse în acelaşi condiţii într-o cauză internă similară. Solicit ca măsura sau

măsurile de investigare precizate mai jos să fie aplicate ținând seama în mod corespunzător

de confidenţialitatea anchetei, iar probele obţinute ca rezultat al executării ordinului

european de anchetă să fie transferate.

Secțiunea A

Statul

emitent:........................................................................................................................................

.

Statul executant:

....................................................................................................................................

Secțiunea B: Urgența

Vă rugăm să precizați dacă există vreo urgență justificată de următoarele motive

Ascunderea sau distrugerea probelor

Data iminentă a procesului

Orice alt motiv

Vă rugăm să precizați în continuare:

Termenele pentru executarea ordinului european de anchetă sunt stabilite în

Directiva …/…/UE. Totuși, dacă este necesar un termen mai scurt sau specific, vă rugăm

să precizați data și să explicați motivul acestuia:

......................................................................................................................................................

..........

......................................................................................................................................................

JO: a se introduce numărul prezentei Directive.

207

......................................................................................................................................................

....................

208

Secțiunea C: Măsura sau măsurile de investigare care urmează a fi puse în aplicare

1. Descrieți măsura sau măsurile de investigare /asistență necesare ȘI indicați, dacă

este cazul, dacă este una dintre măsurile de investigare următoare:

......................................................................................................................................................

..........

......................................................................................................................................................

..........

......................................................................................................................................................

..........

......................................................................................................................................................

..........

......................................................................................................................................................

..........

......................................................................................................................................................

..........

......................................................................................................................................................

..........

......................................................................................................................................................

..........

Obținerea de informații sau de probe care sunt deja în posesia autorității executante

Obținerea de informații incluse în baze de date deținute de poliție sau autoritățile

judiciare

Audiere

□ martor

□ expert

□ persoană suspectată sau acuzată

□ victimă

□ parte terță

Identificarea persoanelor care dețin un abonament la un număr de telefon ori o adresă

IP specificate

Transferul temporar al unei persoane supuse unei măsuri privative de libertate în statul

emitent

Transferul temporar al unei persoane supuse unei măsuri privative de libertate în statul

executant

Audiere prin videoconferință sau alte mijloace de transmisie audiovizuală

209

□ martor

□ expert

□ persoană suspectată sau acuzată

Audiere prin teleconferinţă

□ martor

□ expert

Informații privind conturile bancare și alte conturi financiare

Informaţii privind operaţiunile bancare şi alte operaţiuni financiare

Măsuri de investigare care presupun strângerea de probe în timp real, în mod continuu

și într-o anumită perioadă de timp

□ Monitorizarea operațiunilor bancare sau a altor operațiuni financiare

□ Livrări supravegheate

□ Altele

Investigații sub acoperire

Interceptarea telecomunicațiilor

Măsură sau măsuri provizorii pentru prevenirea distrugerii, transformării, mutării,

transferării sau eliminării unui element care poate fi utilizat ca probă.

Secțiunea D: Legătura cu un ordin european de anchetă anterior

Precizaţi dacă prezentul ordin european de anchetă completează un ordin european de

anchetă anterior. După caz, furnizați informaţii relevante pentru identificarea ordinului

european de anchetă anterior (data emiterii acestui ordin, autoritatea căreia i-a fost

transmis, şi, după caz, data transmiterii ordinului european de anchetă şi numerele de

referinţă alocate de autorităţile emitentă şi executantă).

......................................................................................................................................................

..........

......................................................................................................................................................

..........

Dacă este necesar, indicați dacă a mai fost adresat un ordin european de anchetă în

aceeași cauză unui alt stat membru.

......................................................................................................................................................

..........

......................................................................................................................................................

..........

211

Secțiunea E: Identitatea persoanei în cauză

1.Furnizați toate informațiile, în măsura în care sunt cunoscute, privind identitatea persoanei

sau persoanelor (i) fizice sau (ii) juridice vizate de măsura de investigare (dacă sunt vizate mai

multe persoane, vă rugăm să furnizați informațiile pentru fiecare persoană):

(i) În cazul persoanei sau persoanelor fizice

Numele:. ................................................................................................................................................

Prenumele: ............................................................................................................................................

Alt (Alte) nume relevant (relevante), dacă este cazul: .........................................................................

Nume fals, după caz: .............................................................................................................................

Sexul: .....................................................................................................................................................

Cetăţenia: ..............................................................................................................................................

Codul numeric personal sau numărul de asigurare

socială…………………………………………………………….

Tipul și numărul documentului sau documentelor de identitate (carte de identitate, pașaport),

dacă este cazul: ……………………..

…………………………………………………………………………………………………………

Data naşterii: .........................................................................................................................................

Locul naşterii:Domiciliul și/sau adresa de reședință; în cazul în care nu se cunoaște adresa,

menționați ultima adresă cunoscută:………………

................................................................................................................................................................

Limba sau limbile pe care persoana o/le înțelege:

................................................................................................................................................................

(ii) În cazul persoanei sau persoanelor juridice

Nume: ....................................................................................................................................................

Forma juridică: .....................................................................................................................................

Denumirea prescurtată, denumiri utilizate frecvent sau alte denumiri comerciale, dacă este

cazul:………………………………

................................................................................................................................................................

Sediu social: ..........................................................................................................................................

212

Numărul de înregistrare: ......................................................................................................................

Adresa persoanei juridice: ....................................................................................................................

Numele reprezentantului persoanei

juridice………………………………………………………….….

Vă rugăm să descrieți statutul pe care persoana în cauză îl are în prezent în cadrul procedurilor:

□ Persoană suspectată sau acuzată

□ Victimă

□ Martor

□ Expert

□ Parte terță

□ Altul (vă rugăm să

precizați):……………..………………………………………………………………

2. Dacă este diferit de adresa menționată mai sus, vă rugăm să precizați locul în care măsura de

investigare urmează să fie pusă în aplicare:

……………………………………………………………………………………................................

………………………………………………………………………………………………………….

3. Furnizați alte informații care vor facilita executarea ordinului european de anchetă:

……………………………………………………………………………………................................

…………………………………………………………………………………....................................

Secțiunea F: Tipul de proceduri pentru care este emis ordinul european de anchetă:

□ (a) în cazul procedurilor penale inițiate de către o autoritate judiciară sau care

pot fi inițiate în fața unei autorități judiciare pentru o infracțiune în temeiul dreptului

intern al statului emitent; sau

□ (b) în cazul procedurilor inițiate de autorități administrative cu privire la fapte

care constituie încălcări ale normelor de drept și care sunt incriminate în temeiul dreptului

intern al statului emitent și în cazul în care decizia autorităților menționate poate da

naștere unei acțiuni în fața unei instanțe competente, în special în materie penală; sau

□ (c) în cazul procedurilor inițiate de autorități judiciare cu privire la fapte care

constituie încălcări ale normelor de drept și care sunt incriminate temeiul dreptului intern

213

al statului emitent și în cazul în care decizia autorităților menționate poate da naștere unei

acțiuni în fața unei instanțe competente, în special în materie penală.

□ (d) în legătură cu procedurile menţionate la literele (a), (b) şi (c), care privesc

fapte sau încălcări care pot angaja răspunderea unei persoane juridice sau pot conduce la

aplicarea de sancţiuni unei persoane juridice în statul emitent.

Secțiunea G: Motivele emiterii ordinului european de anchetă

1. Rezumatul situației de fapt

Precizați motivul emiterii ordinului european de anchetă, inclusiv un rezumat al situației

de fapt, o descriere a infracțiunilor imputate sau în curs de investigare, stadiul în care a

ajuns ancheta, motivele oricăror factori de risc și orice alte informații relevante.

......................................................................................................................................................

..........

......................................................................................................................................................

..........

......................................................................................................................................................

..........

2. Natura și încadrarea juridică a infracțiunii (infracțiunilor) pentru care a fost emis

ordinul european de anchetă și dispozițiile legale sau codul aplicabile:

......................................................................................................................................................

..........

......................................................................................................................................................

.........

......................................................................................................................................................

..........

3. Infracțiunea pentru care ordinul european de anchetă a fost emis în statul emitent

se pedepsește cu o pedeapsă privativă de libertate sau cu un ordin de detenţie a căror

durată maximă este de cel puțin trei ani, astfel cum sunt definite de dreptul statului

emitent, și este inclusă în lista infracțiunilor care figurează mai jos? (vă rugăm să bifați

căsuța potrivită)

□ - participarea la un grup infracțional organizat,

□ - terorismul,

214

□ - traficul de ființe umane,

□ - exploatarea sexuală a copiilor și pornografia infantilă,

□ - traficul ilicit de stupefiante și de substanțe psihotrope,

□ - traficul ilicit de arme, muniții și materiale explozibile,

□ - corupția,

□ - frauda, inclusiv frauda care aduce atingere intereselor financiare ale

Comunităților Europene, în sensul Convenției privind protejarea intereselor

financiare ale Comunităților Europene din 26 iulie 1995,

□ - spălarea produselor infracțiunii,

□ - falsificarea de monedă, inclusiv falsificarea monedei euro,

□ - criminalitatea informatică,

□ - infracțiunile împotriva mediului, inclusiv traficul ilicit de specii animale pe cale de

dispariție și traficul ilicit de specii și soiuri de plante pe cale de dispariție,

□ - facilitarea intrării și a șederii neautorizate,

□ - omorul, vătămarea corporală gravă,

□ - traficul ilicit de organe și țesuturi umane,

□ - răpirea, lipsirea de libertate în mod ilegal și luarea de ostatici,

□ - rasismul și xenofobia,

□ - jaful organizat sau armat,

□ - traficul ilicit de bunuri culturale, inclusiv antichități și opere de artă,

□ - înșelăciunea,

□ - racketul și extorcarea de fonduri,

□ - contrafacerea și pirateria produselor,

□ - falsificarea de documente administrative și uzul de fals,

□ - falsificarea de mijloace de plată,

□ - traficul ilicit de substanțe hormonale și alți factori de creștere,

□ - traficul ilicit de materiale nucleare sau radioactive,

□ - traficul de autovehicule furate,

□ - violul,

□ - incendierea cu intenție,

□ - infracțiunile de competența Curții Penale Internaționale,

□ - sechestrarea ilegală de nave sau aeronave,

□ - sabotajul.

216

Secțiunea H: Cerințe suplimentare pentru anumite măsuri

Completați secțiunile relevante pentru măsura (măsurile) de investigare solicitată

(solicitate):

Secțiunea H1: Transferul unei persoane supuse unei măsuri privative de libertate

(1) Dacă se solicită un transfer temporar către statul emitent al unei persoane supuse

unei măsuri privative de libertate în scopul anchetei, vă rugăm să precizați dacă persoana

și-a exprimat acordul față de această măsură:

Da Nu Solicit obținerea acordului persoanei în cauză

(2) Dacă se solicită un transfer temporar către statul executant al unei persoane supuse

unei măsuri privative de libertate în scopul anchetei, vă rugăm să precizați dacă persoana

și-a exprimat acordul față de această măsură:

Da Nu

Secțiunea H2: Videoconferință sau teleconferință sau alte mijloace de transmisie

audiovizuală

(1) Dacă se solicită audierea prin videoconferință sau teleconferință sau alte mijloace

de transmisie audiovizuală:

Vă rugăm să menționați numele autorității care va organiza audierea (detalii de

contact/limbă):…………………………………………………………………………………

…

…………………………………………………………………………………………………

……

Vă rugăm să menționați motivele solicitării acestei

măsuri:……………………………………………

…………………………………………………………………………………………………

……...

□ (a) Audierea prin videoconferință sau alte mijloace de transmisie audiovizuală:

□ Persoana suspectată sau acuzată și-a exprimat acordul

□ (b) Audiere prin teleconferință

217

Secțiunea H3: Măsuri provizorii

Dacă se solicită o măsură provizorie pentru prevenirea distrugerii, transformării, mutării,

transferării sau eliminării unui element care poate fi utilizat ca probă, vă rugăm să

precizați dacă:

□ elementul urmează să fie transferat statului emitent

□ elementul urmează să rămână în statul executant; vă rugăm să menționați o dată

estimată:

pentru ridicarea măsurii provizorii:…………………………………………….

pentru prezentarea unei cereri ulterioare privind elementul ………………..……….

Secțiunea H4: Informații privind conturi bancare sau alte conturi financiare

(1) Dacă se solicită informații privind conturi bancare sau alte conturi financiare pe

care persoana le deține sau le controlează, vă rugăm să precizați, pentru fiecare dintre

acestea, motivele pentru care considerați că măsura este relevantă în sensul procedurilor

penale și pe ce motive vă întemeiați prezumția că bănci din

statul executant dețin contul:

□ Informații privind conturi bancare pe care persoana le deține sau pentru care

aceasta are împuternicire

□ Informații privind alte conturi financiare pe care persoana le deține sau pentru

care aceasta are împuternicire

…………………………………………………………………………………………………

………

…………………………………………………………………………………………………

………

…………………………………………………………………………………………………

………

…………………………………………………………………………………………………

………

(2) Dacă se solicită informații privind operațiuni bancare sau alte operațiuni

financiare, vă rugăm să precizați, pentru fiecare dintre acestea, motivele pentru care

considerați că măsura este relevantă în sensul procedurilor

penale:

□ Informaţii privind operațiuni bancare

□ Informaţii privind alte operaţiuni financiare

…………………………………………………………………………………………………

………

…………………………………………………………………………………………………

………

218

…………………………………………………………………………………………………

………

…………………………………………………………………………………………………

………

Indicați perioada de timp relevantă și conturile în cauză

…………………………………………………………………………………………………

………

…………………………………………………………………………………………………

………

Secțiunea H5: Măsuri de investigare care presupun colectarea de probe în timp real, în

mod continuu și într-o anumită perioadă de timp

Dacă se solicită o astfel de măsură de investigare, vă rugăm să precizați motivele pentru

care considerați că informațiile solicitate sunt relevante în sensul procedurilor penale

…………………………………………………………………………………………………

………

…………………………………………………………………………………………………

………

Secțiunea H6: Investigația sub acoperire

Dacă se solicită o investigație sub acoperire, vă rugăm să precizați motivele pentru care

considerați că măsura de investigare poate să fie relevantă în sensul procedurilor penale

…………………………………………………………………………………………………

………

…………………………………………………………………………………………………

………

219

Secțiunea H7: Interceptarea telecomunicațiilor

(1) Dacă se solicită interceptarea telecomunicațiilor, vă rugăm să precizați motivele

pentru care considerați că măsura de investigare este relevantă în sensul procedurilor

penale

…………………………………………………………………………………………………

………

…………………………………………………………………………………………………

………

(2) Vă rugăm să furnizați următoarele informații:

(a) informații în scopul identificării subiectului interceptării:

......................................................................................................................................................

..........

(b) durata dorită a interceptării:

......................................................................................................................................................

..........

(c) date tehnice (în special identificarea ţintei - precum telefonul mobil, telefonul fix,

adresa de e-mail, conexiunea la internet), astfel încât ordinul european de anchetă să

poată fi executat:

......................................................................................................................................................

..........

(3) Vă rugăm să precizați ce metodă de executare preferați

Transmiterea imediată

Înregistrarea și transmiterea ulterioară

Vă rugăm să precizați dacă aveți nevoie de asemenea de transcrierea, decodarea sau

decriptarea materialului interceptat*:

......................................................................................................................................................

..........

* Vă rugăm să rețineți că eventualele costuri ale transcrierii, decodării sau decriptării

trebuie suportate de statul emitent.

221

Secțiunea I: Formalități și proceduri necesare în vederea executării

1. Bifaţi şi completaţi, după caz

Autoritatea executantă trebuie să respecte următoarele formalități și

proceduri(…):..............................................................................................................................

........

......................................................................................................................................................

.........

2. Bifaţi şi completaţi, după caz

Unul sau mai mulți funcționari ai statului emitent trebuie să fie prezenți la

executarea

ordinului european de anchetă pentru a sprijini autoritățile competente ale statului

executant.

Detalii de contact ale funcționarilor:

......................................................................................................................................................

..........

......................................................................................................................................................

..........

Limbile care pot fi utilizate pentru

comunicare:..................................................................................

222

Secțiunea J: Căi de atac

1. Vă rugăm să precizați dacă a fost deja introdusă o acțiune împotriva emiterii unui

ordin european de anchetă și, dacă da, vă rugăm să furnizați detalii suplimentare

(descrierea acțiunii, inclusiv măsurile necesare care trebuie luate și termenele):

......................................................................................................................................................

..........

......................................................................................................................................................

..........

2. Autoritatea din statul emitent care poate furniza informații suplimentare cu privire

la procedurile pentru introducerea unei acțiuni în statul emitent și care poate preciza dacă

serviciile de asistență juridică, interpretare și traducere sunt disponibile:

Denumirea:

....................................................................................................................................................

Persoana de contact (dacă este cazul):

..............................................................................................................

Adresa:

................................................................................................................................................

Nr. de tel.: (prefixul ţării) (prefixul zonei/oraşului)

...............................................................................................

Număr de fax: (prefixul ţării) (prefixul zonei/oraşului)

...............................................................................................

E-mail:

..................................................................................................................................................

223

Secțiunea K: Detalii cu privire la autoritatea care a emis ordinul european de anchetă

Bifați tipul autorității care a emis ordinul european de anchetă:

□ autoritate judiciară

□ *orice altă autoritate competentă, astfel cum este definită în dreptul statului

executant

*Vă rugăm să completați și secțiunea (L)

Denumirea autorității:

......................................................................................................................................................

..........

Numele reprezentantului/persoanei de contact:

......................................................................................................................................................

..........

Dosar

nr.:................................................................................................................................................

..

Adresa:

................................................................................................................................................

Nr. de tel.: (prefixul ţării) (prefixul

zonei/oraşului)………………………………………………………………

Număr de fax: (prefixul ţării) (prefixul

zonei/oraşului)………………………………………...…………………….

E-

mail...............................................................................................................................................

......

Limbile în care se poate comunica cu autoritatea emitentă:

......................................................................................................................................................

..........

Dacă sunt diferite de cele de mai sus, detaliile de contact ale persoanei sau persoanelor

care trebuie contactate pentru informații suplimentare sau pentru hotărârea modalităților

practice pentru transferul probelor:

224

Nume/Titlu/Organizație: .......................................................................................................................

Adresa: ...................................................................................................................................................

E-mail/Nr. de tel. de contact: ................................................................................................................

Semnătura autorității emitente și/sau a reprezentatului acesteia atestând exactitatea și

corectitudinea conținutului

ordinului european de anchetă:

Nume:

Funcţia deţinută (titlu/grad):

Data:

Ştampila oficială (dacă este cazul):

Secțiunea L: Detalii cu privire la autoritatea judiciară care a validat ordinul european de

anchetă

Vă rugăm să indicați tipul autorității judiciare care a validat acest ordin european de

anchetă:

□ (a) judecător sau instanță judecătorească

□ (b) judecător de instrucție

□ (c) procuror

Denumirea oficială a autorității de validare:

......................................................................................................................................................

..........

Numele reprezentantului acesteia:

......................................................................................................................................................

..........


......................................................................................................................................................

..........

Dosar

nr.:…………………….………………………………………………………………………

…..

Adresa:

................................................................................................................................................

......................................................................................................................................................

..........

225


...............................................................................................

Număr de fax: (prefixul ţării) (prefixul

zonei/oraşului)...............................................................................................

E-

mail:.............................................................................................................................................

.......

Limbile în care se poate comunica cu autoritatea de validare:

......................................................................................................................................................

..........

Vă rugăm să precizați dacă punctul de contact principal pentru autoritatea executantă ar

trebui să fie:

□ autoritatea emitentă

□ autoritatea de validare

Semnătura și detaliile cu privire la autoritatea de validare

Nume:


Data:


_______________

226

ANEXA B

CONFIRMAREA PRIMIRII UNUI ORDIN EUROPEAN DE ANCHETĂ

Prezentul formular trebuie completat de autoritatea statului executant care a primit ordinul

european de anchetă menţionat anterior.

(A) ORDINUL EUROPEAN DE ANCHETĂ VIZAT

Autoritatea ▌care a emis ordinul european de anchetă:

................................................................................................................................................................

Numărul de referinţă al dosarului:

................................................................................................................................................................

Data emiterii:

................................................................................................................................................................

Data primirii:

................................................................................................................................................................

(B) AUTORITATEA CARE A PRIMIT ORDINUL EUROPEAN DE ANCHETĂ(50

)

Denumirea oficială a autorităţii competente:

................................................................................................................................................................

Numele reprezentantului:

................................................................................................................................................................


................................................................................................................................................................

Adresa:

................................................................................................................................................................

................................................................................................................................................................

................................................................................................................................................................


................................................................................................................................................................


................................................................................................................................................................

E-mail:

................................................................................................................................................................


................................................................................................................................................................

Limbile în care este posibil să se comunice cu autoritatea:

................................................................................................................................................................

50

Această secţiune trebuie completată de fiecare autoritate care a primit ordinul european de anchetă. Obligaţia revine autorităţii competente responsabile cu recunoaşterea şi executarea ordinului european de anchetă şi, după caz, autorităţii centrale sau autorităţii care a transmis autorităţii competente ordinul european de anchetă.

227

(C) (DUPĂ CAZ) AUTORITATEA COMPETENTĂ CĂREIA AUTORITATEA

MENŢIONATĂ LA SECŢIUNEA (B) ÎI TRANSMITE ORDINUL EUROPEAN DE ANCHETĂ

Denumirea oficială a autorităţii:

................................................................................................................................................................


................................................................................................................................................................


................................................................................................................................................................

Adresa:

................................................................................................................................................................

................................................................................................................................................................


................................................................................................................................................................


................................................................................................................................................................

E-mail:

................................................................................................................................................................

Data transmiterii:

................................................................................................................................................................


................................................................................................................................................................

Limba sau limbile care pot fi utilizate pentru comunicare: ...................................................................

(D) ORICE ALTE INFORMAȚII CARE POT FI RELEVANTE PENTRU AUTORITATEA

EMITENTĂ:

....................................................................................................................................................

....................................................................................................................................................

....................................................................................................................................................

(E) SEMNĂTURA ŞI DATA

Semnătura:

Data: .......................................................................................................................................................


228

ANEXA C

NOTIFICARE

Acest formular este utilizat pentru a trimite unui stat membru o notificare cu privire la

interceptarea telecomunicației care va avea, are sau a avut loc pe teritoriul său fără

asistență tehnică din partea sa. Prin prezenta, informez

………...........................…….(statul membru notificat) cu privire la interceptare.

(A) 51

AUTORITATEA COMPETENTĂ

Numele oficial al autorității competente din statul membru care realizează interceptarea:

................................................................................................................................................................


................................................................................................................................................................


................................................................................................................................................................

Adresa:

................................................................................................................................................................

................................................................................................................................................................

................................................................................................................................................................


................................................................................................................................................................


................................................................................................................................................................

E-mail:

................................................................................................................................................................

Numărul de referinţă al dosarului

................................................................................................................................................................

Data emiterii:

................................................................................................................................................................

Limbile în care este posibil să se comunice cu autoritatea:

................................................................................................................................................................

(B) INFORMAȚII PRIVIND INTERCEPTAREA

(I) Informații privind situația actuală: Această notificare este trimisă (vă rugăm să bifați)

□ înaintea interceptării

□ în timpul interceptării

□ după interceptare

(II) Durata (anticipată a) interceptării (conform informațiilor deținute de autoritatea

emitentă):

……………………………………, începând cu…………………………………………...

51

Autoritatea la care se face referire aici este cea care ar trebui contactată în viitoarea

corespondență cu statul emitent.

229

(III) Ținta interceptării: (numărul de telefon, adresa IP sau adresa de e-mail)

…………………………………………………………………………………………….………..

(IV) Identitatea persoanelor vizate

Furnizați toate informațiile, în măsura în care sunt cunoscute, privind identitatea

persoanei sau persoanelor (i) fizice sau (ii) juridice împotriva cărora au fost/pot fi

declanșate procedurile:

(i) În cazul persoanei sau persoanelor fizice

Numele:. ...........................................................................................................................

Prenumele: .......................................................................................................................

Alt (Alte) nume relevant (relevante), dacă este cazul: ....................................................

Nume fals, după caz: .......................................................................................................

Sexul: ................................................................................................................................

Cetăţenia: .........................................................................................................................

Codul numeric personal sau numărul de asigurare

socială……………………………………………

Data naşterii: ...................................................................................................................

Locul naşterii: ..................................................................................................................

Domiciliul și/sau adresa de reședință; în cazul în care nu se cunoaște adresa,

menționați ultima adresă cunoscută:

..........................................................................................................................................

Limba sau limbile pe care persoana o/le înțelege:

..........................................................................................................................................

(ii) În cazul persoanei sau persoanelor juridice

Nume: ...............................................................................................................................

Forma juridică: ................................................................................................................

Denumirea prescurtată, denumiri utilizate frecvent sau alte denumiri comerciale,

după caz:

..........................................................................................................................................

Sediu social: .....................................................................................................................

Numărul de înregistrare: .................................................................................................

Adresa persoanei juridice …………………………………………………………..…

Numele și detaliile de contact ale reprezentantului persoaneijuridice:………….……

(V) informații privind scopul interceptării:

Furnizați toate informațiile necesare, inclusiv o descriere a cauzei, încadrarea

juridică a infracțiunii (infracțiunilor) și dispozițiile legale sau codul aplicabile,

pentru a permite autorității care primește notificarea să evalueze:

dacă interceptarea ar fi autorizată într-o cauză internă similară; și

dacă materialul obținut poate fi utilizat în proceduri judiciare;

în cazul în care interceptarea a avut loc deja, dacă materialul poate fi

utilizat în proceduri judiciare

…………………………………………………………………………………………….………..

…………………………………………………………………………………………….………..

…………………………………………………………………………………………….………..

…………………………………………………………………………………………….………..

…………………………………………………………………………………………….………..

…………………………………………………………………………………………….………..

Vă rugăm să rețineți că orice obiecție la adresa interceptării sau a utilizării de material deja

230

interceptat trebuie formulată în cel mult 96 de ore de la primirea acestei notificări.

231

(D) SEMNĂTURA ŞI DATA

Semnătura:

Data: ......................................................................................................................................................


232

ANEXA D

Categorii de infracţiuni menționate la articolul 11

- participarea la un grup infracțional organizat,

- terorismul,

- traficul de ființe umane,

- exploatarea sexuală a copiilor și pornografia infantilă,

- traficul ilicit de stupefiante și substanțe psihotrope,

- traficul ilicit de arme, muniții și materiale explozive,

- corupția,

- frauda, inclusiv frauda care aduce atingere intereselor financiare ale

Comunităților Europene, în sensul Convenției privind protejarea intereselor

financiare ale Comunităților Europene din 26 iulie 1995,

- spălarea produselor infracțiunii,

- falsificarea de monedă, inclusiv falsificarea monedei euro,

- criminalitatea informatică,

- infracțiunile împotriva mediului, inclusiv traficul ilicit de specii animale pe cale de

dispariție și traficul ilicit de specii și soiuri de plante pe cale de dispariție,

- facilitarea intrării și a șederii neautorizate,

- omorul, vătămarea corporală gravă,

- traficul ilicit de organe și țesuturi umane,

- răpirea, lipsirea de libertate în mod ilegal și luarea de ostatici,

- rasismul și xenofobia,

233

- jaful organizat sau armat,

- traficul ilicit de bunuri culturale, inclusiv antichități și opere de artă,

- înșelăciunea,

- racketul și extorcarea de fonduri,

- contrafacerea și pirateria produselor,

- falsificarea de documente administrative și uzul de fals,

- falsificarea de mijloace de plată,

- traficul ilicit de substanțe hormonale și alți factori de creștere,

- traficul ilicit de materiale nucleare sau radioactive,

- traficul de autovehicule furate,

- violul,

- incendierea cu intenție,

- infracțiunile de competența Curții Penale Internaționale,

- sechestrarea ilegală de nave sau aeronave,

- sabotajul.

________________

235

P7_TA-PROV(2014)0166

Regimul vizelor pentru resortisanții țărilor terțe ***I


propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a

Regulamentului (CE) nr. 539/2001 de stabilire a listei țărilor terțe ai căror resortisanți

trebuie să dețină viză pentru trecerea frontierelor externe și a listei țărilor terțe ai căror

resortisanți sunt exonerați de această obligație (COM(2013)0853 – C7-0430/2013 –

2013/0415(COD))



– având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului

(COM(2013)0853),

– având în vedere articolul 294 alineatul (2) și articolul 77 alineatul (2) litera (a) din

Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost

prezentată de către Comisie (C7-0430/2013),

– având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii

Europene,

– având în vedere angajamentul reprezentantului Consiliului, exprimat în scrisoarea din

13 februarie 2014, de a aproba poziția Parlamentului European în conformitate cu




0104/2014),

1. adoptă poziția sa în primă lectură prezentată în continuare;





236

P7_TC1-COD(2013)0415


vederea adoptării Regulamentului (UE) nr. …/2014 al Parlamentului European și al

Consiliului de modificare a Regulamentului (CE) nr. 539/2001 de stabilire a listei țărilor

terțe ai căror resortisanți trebuie să dețină viză pentru trecerea frontierelor externe și a

listei țărilor terțe ai căror resortisanți sunt exonerați de această obligație







,

întrucât:

(1) Conținutul listelor țărilor terțe care figurează în anexele I și II la Regulamentul (CE)

nr. 539/2001 al Consiliului53

ar trebui să fie și să rămână conform criteriilor

menționate în regulamentul respectiv. Țările terțe a căror situație s-a modificat în

ceea ce privește aceste criterii ar trebui să fie transferate dintr-o anexă în cealaltă.

(2) În conformitate cu Declarația comună aprobată cu ocazia Summitului Parteneriatului

Estic de la Praga din 7 mai 2009 și cu finalizarea de către Republica Moldova a

Planului de acțiuni privind liberalizarea regimului de vize, Comisia consideră că

Republica Moldova îndeplinește toate obiectivele de referință prevăzute în Planul de

acțiuni privind liberalizarea regimului de vize.

(3) Dat fiind că întrunește toate obiectivele de referință, Republica Moldova ar trebui să

fie transferată în anexa II la Regulamentul (CE) nr. 539/2001. Această exonerare de

obligația de a deține viză ar trebui să se aplice titularilor de pașapoarte biometrice

eliberate de Republica Moldova în conformitate cu standardele Organizației Aviației

Civile Internaționale (OACI).

52

Poziția Parlamentului European din 27 februarie 2014. 53

Regulamentul (CE) nr. 539/2001 al Consiliului din 15 martie 2001 de stabilire a

listei țărilor terțe ai căror resortisanți trebuie să dețină viză pentru trecerea

frontierelor externe și a listei țărilor terțe ai căror resortisanți sunt exonerați de

această obligație (JO L 81, 21.3.2001, p. 1).

237

(4) În ceea ce privește Islanda și Norvegia, prezentul regulament reprezintă o dezvoltare

a dispozițiilor acquis-ului Schengen, în sensul Acordului încheiat între Consiliul

Uniunii Europene și Republica Islanda și Regatul Norvegiei în ceea ce privește

asocierea acestor două state în vederea punerii în aplicare, a asigurării respectării și

dezvoltării acquis-ului Schengen54

, care intră în domeniul de aplicare menționat la

articolul 1 punctul B din Decizia 1999/437/CE a Consiliului din 17 mai 1999 privind

anumite modalități de aplicare a acordului menționat anterior55

.

(5) În ceea ce privește Elveția, prezentul regulament reprezintă o dezvoltare a

dispozițiilor acquis-ului Schengen, în sensul Acordului încheiat între Uniunea

Europeană, Comunitatea Europeană și Confederația Elvețiană privind asocierea

Confederației Elvețiene la punerea în aplicare, asigurarea respectării și dezvoltarea

acquis-ului Schengen56

, care intră în domeniul de aplicare menționat la articolul 1

literele (B) și (C) din Decizia 1999/437/CE a Consiliului, coroborat cu articolul 3 din

Decizia 2008/146/CE a Consiliului57

.

(6) În ceea ce privește Principatul Liechtenstein, prezentul regulament constituie o

dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen, astfel cum se prevede în Protocolul

între Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană, Confederația Elvețiană și

Principatul Liechtenstein privind aderarea Principatului Liechtenstein la Acordul

între Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană și Confederația Elvețiană privind

asocierea Confederației Elvețiene la punerea în practică, aplicarea și dezvoltarea

acquis-ului Schengen58

, care se încadrează în domeniul menționat la articolul 1

punctul A din Decizia 1999/437/CE a Consiliului din 17 mai 1999, coroborat cu

articolul 3 din Decizia 2011/350/UE a Consiliului59

.

(7) Prezentul regulament reprezintă o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen la

care Regatul Unit nu participă, în conformitate cu Decizia 2000/365/CE a

Consiliului din 29 mai 2000 privind solicitarea Regatului Unit al Marii Britanii și

Irlandei de Nord de a participa la unele dintre dispozițiile acquis-ului Schengen60

;

54

JO L 176, 10.7.1999, p. 36. 55

JO L 176, 10.7.1999, p. 31. 56

JO L 53, 27.2.2008, p. 52. 57

JO L 53, 27.2.2008, p. 1. 58

JO L 160, 18.6.2011, p. 21. 59

JO L 160, 18.6.2011, p. 19. 60

JO L 131, 1.6.2000, p. 43.

238

prin urmare, Regatul Unit nu participă la adoptarea prezentei decizii, nu are obligații

în temeiul acesteia și nu face obiectul aplicării sale.

(8) Prezentul regulament constituie o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen la

care Irlanda nu participă, în conformitate cu Decizia 2002/192/CE a Consiliului

din 28 februarie 2002 privind solicitarea Irlandei de a participa la unele dintre

dispozițiile acquis-ului Schengen61

; În consecință, Irlanda nu participă la adoptarea

prezentului regulament, care nu este obligatoriu pentru aceasta și nu i se aplică.

(9) În ceea ce privește Cipru, prezentul regulament constituie un act care se întemeiază

pe acquis-ul Schengen sau care se aplică sau se raportează la acesta înainte ca Cipru

să adere la spațiul Schengen, în înțelesul articolului 3 alineatul (1) din Actul de

aderare din 2003.

(10) În ceea ce privește Bulgaria și România, prezentul regulament constituie un act care

se întemeiază pe acquis-ul Schengen sau care se raportează la acesta, în sensul

articolului 4 alineatul (1) din Actul de aderare din 2005.

(11) În ceea ce privește Croația, prezentul regulament constituie un act care e întemeiază

pe acquis-ul Schengen sau care se raportează la acesta, în sensul articolului 4

alineatul (1) din Actul de aderare din 2011,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

61

JO L 64, 7.3.2002, p. 20.

239

Articolul 1

Regulamentul (CE) nr. 539/2001 se modifică după cum urmează:

1. În anexa I partea 1, trimiterea la Moldova se elimină.

2. În anexa II partea 1, se introduc următoarele mențiuni:

„Moldova, Republica*

______________

* Această scutire de vize se va aplica numai titularilor de pașapoarte biometrice

eliberate în conformitate cu standardele Organizației Aviației Civile

Internaționale (OACI).”

Articolul 2

Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul

Oficial al Uniunii Europene.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în statele

membre în conformitate cu tratatele.

Adoptat la …,



241

P7_TA-PROV(2014)0167

Acordul de parteneriat voluntar UE-Indonezia cu privire la aplicarea

legislației și guvernanța în domeniul forestier și la schimburile comerciale

cu produse din lemn care intră în UE ***


proiectul de decizie a Consiliului privind încheierea Acordului de parteneriat voluntar

între Uniunea Europeană și Republica Indonezia cu privire la aplicarea legislației în

domeniul forestier, guvernanța și schimburile comerciale cu produse din lemn care

intră în Uniunea Europeană (11767/1/2013 – C7-0344/2013 – 2013/0205(NLE))

(Procedura de aprobare)


– având în vedere proiectul de decizie a Consiliului (11767/1/2013),

– având în vedere proiectul de acord de parteneriat voluntar între Uniunea Europeană și

Republica Indonezia cu privire la aplicarea legislației în domeniul forestier, guvernanța

și schimburile comerciale cu produse din lemn care intră în Uniunea Europeană

(11769/1/2013),

– având în vedere cererea de aprobare prezentată de Consiliu în conformitate cu articolul

207 alineatul (3) primul paragraf, articolul 207 alineatul (4) primul paragraf, articolul

218 alineatul (6) al doilea paragraf litera (a) punctul (v) și articolul 218 alineatul (7) din

Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (C7-0344/2013),

– având în vedere articolul 81 și articolul 90 alineatul (7) din Regulamentul său de

procedură,

– având în vedere recomandarea Comisiei pentru comerț internațional și avizul Comisiei

pentru dezvoltare (A7-0043/2014),

1. aprobă încheierea acordului;

2. încredințează Președintelui sarcina de a transmite poziția Parlamentului Consiliului și

Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre și ale Republicii

Indonezia.

243

P7_TA-PROV(2014)0168

Controlul persoanelor la frontierele externe ***I


propunerea de decizie a Parlamentului European și a Consiliului de introducere a unui

regim simplificat de control al persoanelor la frontierele externe, bazat pe

recunoașterea unilaterală de către Croația și Cipru a anumitor documente ca fiind

echivalente cu vizele naționale ale acestora pentru tranzitul sau șederea preconizată pe

teritoriile lor pentru o perioadă care nu depășește 90 de zile în decursul unei perioade

de 180 de zile și de abrogare a Deciziilor nr. 895/2006/CE și 582/2008/CE ale

Parlamentului European și ale Consiliului (COM(2013)0441 – C7-0186/2013 –

2013/0210(COD))




(COM(2013)0441),

– având în vedere articolul 294 alineatul (2) și articolul 77 alineatul (2) literele (a) și (b)

din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost



Europene,


februarie 2014, de a aproba poziția Parlamentului în conformitate cu articolul 294

alineatul (4) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,



0082/2014),






244

P7_TC1-COD(2013)0210


vederea adoptării Deciziei 2014/…/UE a Parlamentului European și a Consiliului de

introducere a unui regim simplificat de control al persoanelor la frontierele externe,

bazat pe recunoașterea unilaterală de către [Bulgaria], Croația, Cipru [și România] a

anumitor documente ca fiind echivalente cu vizele naționale ale acestora pentru

tranzitul sau șederea preconizată pe teritoriile lor pentru o perioadă care nu depășește

90 de zile în decursul unei perioade de 180 de zile și de abrogare a Deciziilor nr.

895/2006/CE și 582/2008/CE ale Parlamentului European și ale Consiliului



alineatul (2) literele (a) și (b),




,

TEXT NESUPUS ÎNCĂ VERIFICĂRII JURIDICO-LINGVISTICE.

62 Poziția Parlamentului European din 27 februarie 2014.

245

întrucât:

(1) În temeiul articolului 4 alineatul (1) din Actul de aderare din 2011, Croația, care a

aderat la Uniunea Europeană la data de 1 iulie 2013, trebuie, de la această dată, să

supună obligației de a deține viză resortisanții țărilor terțe enumerate în anexa I la

Regulamentul (CE) nr. 539/2001 al Consiliului din 15 martie 2001 de stabilire a

listei țărilor terțe ai căror resortisanți trebuie să dețină viză pentru trecerea

frontierelor externe și a listei țărilor terțe ai căror resortisanți sunt exonerați de

această obligație63

.

(2) În conformitate cu articolul 4 alineatul (2) din Actul de aderare din 2011, dispozițiile

acquis-ului Schengen privind condițiile și criteriile de eliberare a vizelor uniforme,

precum și dispozițiile privind recunoașterea reciprocă a vizelor și echivalența dintre

permisele de ședere/vizele de lungă ședere și vizele de scurtă ședere, se aplică în

Croația numai în temeiul unei decizii a Consiliului în acest sens. Cu toate acestea,

dispozițiile sunt obligatorii pentru statul membru respectiv începând cu data aderării.

63

JO L 81, 21.3.2001, p. 1.

246

(3) Prin urmare, Croația are obligația de a elibera vize naționale, pentru intrarea sau

tranzitul pe teritoriul său, resortisanților țărilor terțe care dețin o viză uniformă, o

viză de lungă ședere sau un permis de ședere eliberat de un stat membru care aplică

integral acquis-ul Schengen ori un document similar eliberat de [Bulgaria]64

, Cipru

[și România]1, state membre care nu aplică încă integral acquis-ul Schengen.

(4) Titularii de documente eliberate de statele membre care aplică integral acquis-ul

Schengen, precum și de documente eliberate de [Bulgaria], Cipru [și România] nu

prezintă niciun risc pentru Croația, întrucât aceștia au fost supuși tuturor controalelor

necesare de către statele membre respective. Pentru a evita impunerea unor sarcini

administrative suplimentare nejustificate Croației, ar fi necesară adoptarea de norme

comune prin care Croația să fie autorizată să recunoască în mod unilateral anumite

documente eliberate de statele membre ca fiind echivalente cu vizele sale naționale

și să instituie un regim simplificat de control al persoanelor la frontierele externe,

bazat pe această echivalență unilaterală.

64

Referirile la Bulgaria Romania au fost plasate temporar între paranteze drepte. Este de la sine înțeles că respectivele referiri vor fi extrase în cazul în care Bulgaria și Romania devin state membre care aplică integral acquis-ul Schengen la data adoptării acestei decizii.

247

(5) Normele comune introduse prin Decizia nr. 895/2006/CE și prin Decizia

nr. 582/2008/CE ar trebui abrogate. În ceea ce privește Cipru, care pune în aplicare

regimul comun instituit prin Decizia nr. 895/2006/CE începând cu data de

10 iulie 2006 și [Bulgaria și România], care îl aplică pe cel stabilit prin Decizia nr.

582/2008/CE începând cu data de 18 iulie 2008, ar fi necesară adoptarea de norme

comune prin care [Bulgaria], Cipru [și România] să fie autorizate, precum Croația,

să recunoască în mod unilateral anumite documente eliberate de statele membre care

pun în aplicare în întregime acquis-ul Schengen, precum și documente similare

eliberate de Croația, ca fiind echivalente cu vizele sale naționale și să instituie un

regim simplificat de control al persoanelor la frontierele externe, bazat pe această

echivalență unilaterală. [Prezenta decizie nu aduce atingere obiectivului Bulgariei

și României de a deveni state membre Schengen fără întârziere].

248

(6) Regimul simplificat stabilit prin prezenta decizie ar trebui să se aplice pe o perioadă

de tranziție, până la data care urmează a fi stabilită printr-o decizie a Consiliului,

astfel cum este prevăzut la articolul 3 alineatul (2) primul paragraf din Actul de

aderare din 2003 în ceea ce privește Ciprul, [la articolul 4 alineatul (2) primul

paragraf din Actul de aderare din 2005 în ceea ce privește Bulgaria și România] și

articolul 4 alineatul (2) primul paragraf din Actul de aderare din 2011 în ceea ce

privește Croația, sub rezerva unor eventuale dispoziții tranzitorii privind

documentele eliberate înainte de data respectivă.

(7) Participarea la sistemul simplificat ar trebui să fie facultativă, fără să impună statelor

membre obligații suplimentare celor stabilite prin Actul de aderare din 2003, [Actul

de aderare din 2005] și prin Actul de aderare din 2011.

(8) Normele comune ar trebui să se aplice vizelor uniforme de scurtă ședere, vizelor de

lungă ședere și permiselor de ședere eliberate de statele membre care pun în aplicare

în întregime acquis-ul Schengen, vizelor cu valabilitate teritorială limitată eliberate

în conformitate cu articolul 25 alineatul (3) prima teză din Codul de vize și vizelor

de scurtă ședere, vizelor de lungă ședere și permiselor de ședere eliberate de țările

asociate la punerea în practică, aplicarea și dezvoltarea acquis-ului Schengen,

precum și vizelor de scurtă ședere, vizelor de lungă ședere și permiselor de ședere

eliberate de [Bulgaria], Croația, Cipru [și România]. Recunoașterea unui document

ar trebui limitată la perioada de valabilitate a documentului respectiv.

249

(9) Condițiile de intrare prevăzute la articolul 5 alineatul (1) din Regulamentul (CE)

nr. 562/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 martie 2006 de

instituire a unui Cod comunitar privind regimul de trecere a frontierelor de către

persoane (Codul Frontierelor Schengen)65

trebuie să fie îndeplinite, cu excepția

condiției prevăzute la articolul 5 alineatul (1) litera (b), în măsura în care prezenta

decizie creează un regim de recunoaștere unilaterală de către [Bulgaria], Croația,

Cipru [și România] a anumitor documente eliberate de statele membre care pun în

aplicare în întregime acquis-ul Schengen, precum și a documentelor similare

eliberate de [Bulgaria], Croația, Cipru [și România] pentru tranzitul sau șederea pe

teritoriile lor pentru o perioadă care nu depășește 90 de zile în decursul unei perioade

de 180 de zile.

(10) Deoarece obiectivul prezentei decizii, și anume introducerea unui regim de

recunoașterea unilaterală de către [Bulgaria], Croația, Cipru [și România] a

anumitor documente emise de alte state, nu poate fi realizat în mod suficient de

statele membre, prin urmare, acesta poate fi realizat mai bine la nivelul Uniunii,

Uniunea poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum

este prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. De asemenea, în

conformitate cu principiul proporționalității, prevăzut la același articol, prezenta

decizie nu depășește ceea ce este necesar pentru atingerea acestui obiectiv.

65

JO L 105, 13.4.2006, p. 1.

250

(11) În ceea ce privește Islanda și Norvegia, prezenta decizie ▌constituie o dezvoltare a

dispozițiilor acquis-ului Schengen în sensul acordului încheiat de către Consiliul

Uniunii Europene, Republica Islanda și Regatul Norvegiei privind asocierea acestora

din urmă la punerea în aplicare, respectarea și dezvoltarea acquis-ului Schengen66

,

incluse în domeniul de aplicare menționat la articolul 1 litera (G) din Decizia

1999/437/CE a Consiliului67

;

66

JO L 176, 10.7.1999, p. 36. 67

Decizia 1999/437/CE a Consiliului din 17 mai 1999 privind anumite modalități de aplicare a Acordului încheiat între Consiliul Uniunii Europene și Republica Islanda și Regatul Norvegiei în ceea ce privește asocierea acestor două state în vederea punerii în aplicare, a asigurării respectării și dezvoltării acquis-ului Schengen (JO L 176, 10.7.1999, p. 31).

251

(12) În ceea ce privește Elveția, prezenta decizie ▌constituie o dezvoltare a dispozițiilor

acquis-ului Schengen, în sensul Acordului încheiat între Uniunea Europeană,

Comunitatea Europeană și Confederația Elvețiană cu privire la asocierea

Confederației Elvețiene la punerea în aplicare, respectarea și dezvoltarea acquis-ului

Schengen68

, care intră în domeniul de aplicare menționat la articolul 1 punctul B

din Decizia 1999/437/CE a Consiliului, coroborat cu articolul 3 din Decizia

2008/146/CE a Consiliului69

.

68

JO L 53, 27.2.2008, p. 52. 69

Decizia 2008/146/CE a Consiliului din 28 ianuarie 2008 privind încheierea, în numele Comunității Europene, a Acordului între Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană și Confederația Elvețiană cu privire la asocierea Confederației Elvețiene la punerea în aplicare, respectarea și dezvoltarea acquis-ului Schengen (JO L 53, 27.2.2008, p. 1).

252

(13) În ceea ce privește Liechtensteinul, prezenta decizie ▌constituie o dezvoltare a

dispozițiilor acquis-ului Schengen în înțelesul Protocolului între Uniunea Europeană,

Comunitatea Europeană, Confederația Elvețiană și Principatul Liechtenstein privind

aderarea Principatului Liechtenstein la Acordul între Uniunea Europeană,

Comunitatea Europeană și Confederația Elvețiană privind asocierea Confederației

Elvețiene la punerea în aplicare, respectarea și dezvoltarea acquis-ului Schengen70

,

dispoziții aflate sub incidența articolului 1 punctul B din Decizia 1999/437/CE a

Consiliului, coroborat cu articolul 3 din Decizia 2011/350/CE a Consiliului71

.

▌

70

JO L 83, 26.3.2008, p. 5. 71

Decizia 2011/350/UE a Consiliului din 7 martie 2011 privind încheierea, în numele Uniunii Europene, a Protocolului dintre Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană, Confederația Elvețiană și Principatul Liechtenstein privind aderarea Principatului Liechtenstein la Acordul dintre Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană și Confederația Elvețiană privind asocierea Confederației Elvețiene la punerea în aplicare, respectarea și dezvoltarea acquis-ului Schengen, în ceea ce privește eliminarea controalelor la frontierele interne și circulația persoanelor (JO L 160, 18.6.2011, p. 19).

253

(15) În conformitate cu articolele 1 și 2 din Protocolul nr. 22 privind poziția Danemarcei,

anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană și la Tratatul privind funcționarea

Uniunii Europene, Danemarca nu participă la adoptarea prezentei decizii, nu are

obligații în temeiul acesteia și nu face obiectul aplicării sale.

(16) Prezenta decizie reprezintă o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen la care

Regatul Unit nu participă, în conformitate cu Decizia 2000/365/CE a Consiliului

▌72

. În consecință, Regatul Unit nu participă la adoptarea prezentei decizii, nu îi

revin obligații în temeiul acesteia și nu face obiectul aplicării sale.

(17) Prezenta decizie reprezintă o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen la care

Irlanda nu participă, în conformitate cu Decizia 2002/192/CE a Consiliului ▌73

. În

consecință, Irlanda nu participă la adoptarea prezentei decizii, nu are obligații în

temeiul acesteia și nu face obiectul aplicării sale.

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

72

JO L 131, 1.6.2000, p. 43. 73

Decizia 2000/192/CE a Consiliului din 28 februarie 2002 privind solicitarea Irlandei de participa la unele dintre dispozițiile acquis-ului Schengen (JO L 64, 7.3.2002, p. 20).

254

Articolul 1

Prezenta decizie introduce un regim simplificat de control al persoanelor la frontierele

externe, prin care [Bulgaria], Croația, Cipru [și România] pot recunoaște în mod unilateral,

ca fiind echivalente cu vizele lor naționale de tranzit sau de ședere preconizată pe teritoriul

lor pentru o perioadă care nu depășește 90 de zile în decursul unei perioade de 180 de zile,

documentele menționate la articolul 2 alineatul (1) și cele menționate la articolul 3, eliberate

▌resortisanților țărilor terțe care intră sub incidența obligației de a deține viză în temeiul

Regulamentului (CE) nr. 539/2001.

Punerea în aplicare a prezentei decizii nu afectează controalele efectuate asupra persoanelor

la frontierele externe, în conformitate cu articolele 5-13 și articolele 18 și 19 din

Regulamentul (CE) nr. 562/2006.

255

Articolul 2

(1) [Bulgaria], Croația, Cipru [și România] pot considera ca fiind echivalente cu vizele

lor naționale, în scopul tranzitului sau al șederilor preconizate pe teritoriul lor pentru

o perioadă care nu depășește 90 de zile în decursul unei perioade de 180 de zile,

următoarele documente eliberate de statele membre care aplică integral acquis-ul

Schengen, indiferent de naționalitatea titularilor:

(i) o „viză uniformă”, definită la articolul 2 alineatul (3) din Regulamentul (CE)

nr. 810/2009, valabilă pentru 2 intrări sau pentru intrări multiple;

(ii) o „viză de lungă ședere”, menționată la articolul 18 din Convenția de punere în

aplicare a Acordului Schengen;

(iii) un „permis de ședere”, definit la articolul 2 alineatul (15) din Regulamentul

(CE) nr. 562/2006.

(2) De asemenea, [Bulgaria], Croația, Cipru [și România] pot considera ca fiind

echivalente cu vizele lor naționale, în scopul tranzitului sau al șederilor preconizate

pe teritoriul lor pentru o perioadă care nu depășește 90 de zile în decursul unei

perioade de 180 de zile, vizele cu valabilitate teritorială limitată eliberate în

conformitate cu articolul 25 alineatul (3) prima teză din Codul de vize.

256

(3) Dacă [Bulgaria], Croația, Cipru [și România] hotărăsc să aplice prezenta decizie,

acestea recunosc toate documentele menționate la alineatele (1) și (2), indiferent de

statul membru care a eliberat documentul, dacă nu sunt aplicate pe documente de

călătorie pe care nu le recunosc sau pe documente de călătorie eliberate de o țară

terță cu care nu au relații diplomatice.

Articolul 3

(1) În cazul în care [Bulgaria], Croația, Cipru [sau România] decid să aplice articolul 2,

acestea pot, în plus, să recunoască ca fiind echivalente cu vizele lor naționale, în

scopul tranzitului sau al șederilor preconizate pe teritoriul lor pentru o perioadă care

nu depășește 90 de zile în decursul unei perioade de 180 de zile:

(i) vizele naționale de scurtă ședere și vizele naționale de lungă ședere eliberate

de [Bulgaria], Croația, Cipru, sau [România] în formatul uniform stabilit de

Regulamentul (CE) nr. 1683/9574

;

(ii) permisele de ședere eliberate de [Bulgaria], Cipru, Croația sau [România] în

conformitate cu formatul uniform stabilit de Regulamentul (CE) nr.

1030/200275

,

dacă nu sunt aplicate pe documente de călătorie pe care nu le recunosc sau pe

documente de călătorie eliberate de o țară terță cu care nu au relații diplomatice.

74

JO L 164, 14.7.1995, p. 1. 75

JO L 157, 15.6.2002, p. 1.

257

(2) Documentele eliberate de Croația care pot fi recunoscute sunt enumerate în anexa I.

Documentele eliberate de Cipru care pot fi recunoscute sunt enumerate în anexa II.

[Documentele eliberate de Bulgaria care pot fi recunoscute sunt enumerate în

anexa III.]

[Documentele eliberate de România care pot fi recunoscute sunt enumerate în

anexa IV.]

Articolul 4

Durata de valabilitate a documentelor menționate la articolele 2 și 3 trebuie să acopere durata

tranzitului sau a șederii.

Articolul 5

[Bulgaria], Croația, Cipru [și România] informează Comisia cu privire la decizia lor de a

aplica sau nu prezenta decizie, în termen de 20 de zile lucrătoare de la data intrării în vigoare

a prezentei decizii. Comisia publică informațiile comunicate de statele membre în cauză în

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

În cazul în care este relevant, notificarea respectivă specifică țările terțe cu privire la care,

în lipsa relațiilor diplomatice, acestea nu aplică prezenta decizie în temeiul articolului 2

alineatul (3) și al articolului 3 alineatul (1).

258

Articolul 6

Decizia nr. 895/2006/CE a Parlamentului European și a Consiliului și Decizia

nr. 582/2008/CE a Parlamentului European și a Consiliului se abrogă.

Articolul 7

Prezenta decizie intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al

Uniunii Europene.

Aceasta se aplică până la data stabilită printr-o decizie a Consiliului adoptată în temeiul

articolului 3 alineatul (2) primul paragraf din Actul de aderare din 2003 în ceea ce privește

Cipru, [în temeiul articolului 4 alineatul (2) primul paragraf din Actul de aderare din 2005

în ceea ce privește Bulgaria și România] și al articolului 4 alineatul (2) primul paragraf din

Actul de aderare din 2011 în ceea ce privește Croația, dată de la care se aplică statului

membru în cauză toate dispozițiile acquis-ului Schengen privind politica comună în domeniul

vizelor și al circulației resortisanților din țări terțe care își au reședința legală pe teritoriul

statelor membre.

259

Articolul 8

Prezenta decizie se adresează [Bulgariei], Croației, Ciprului [și României].

Adoptată la Bruxelles,



260

ANEXA I

Lista documentelor eliberate de CROAȚIA

V i z e

– Kratkotrajna viza („C”) – viză de scurtă ședere (tip „C”)

P e r m i s e d e ș e d e r e

– Odobrenje boravka – autorizație de ședere

– Osobna iskaznica za stranca – carte de identitate pentru resortisanții străini

261

ANEXA II

Lista documentelor eliberate de CIPRU

Θ ε ω ρ ή σ ε ι ς ( V i z e )

— Θεώρηση διέλευσης — Κατηγορία Β (viză de tranzit — tip B)

— Θεώρηση για παραμονή βραχείας διάρκειας — Κατηγορία Γ (viză de scurtă ședere — tip

C)

— Ομαδική θεώρηση — Κατηγορίες Β και Γ (viză colectivă — tip B și C)

Ά δ ε ι ε ς π α ρ α μ ο ν ή ς ( P e r m i s e d e ș e d e r e )

— Προσωρινή άδεια παραμονής (απασχόληση, επισκέπτης, φοιτητής) Permis de ședere

temporară (muncă, vizită, student)

— Άδεια εισόδου (απασχόληση, φοιτητής) Permis de intrare (muncă, student)

— Άδεια μετανάστευσης (μόνιμη άδεια) Permis de imigrare (permis permanent)

262

[ANEXA III

Lista documentelor eliberate de BULGARIA]

263

[ANEXA IV

Lista documentelor eliberate de ROMÂNIA]

___________

265

P7_TA-PROV(2014)0169

Țări terțe ai căror resortisanți trebuie să dețină viză pentru trecerea

frontierelor externe ale statelor membre și a listei țărilor terțe ai căror

resortisanți sunt exonerați de această obligație ***I


propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a

Regulamentului (CE) nr. 539/2001 de stabilire a listei țărilor terțe ai căror resortisanți

trebuie să dețină viză pentru trecerea frontierelor externe ale statelor membre și a listei

țărilor terțe ai căror resortisanți sunt exonerați de această obligație (COM(2012)0650 –

C7-0371/2012 – 2012/0309(COD))




(COM(2012)0650),

– având în vedere articolul 294 alineatul (2) și articolul 77 alineatul (2) litera (a) din

Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost



Europene,


februarie 2014, de a aproba poziția Parlamentului European în conformitate cu articolul

294 alineatul (4) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,



0373/2013),


2. aprobă declarația Parlamentului, a Consiliului și a Comisiei anexată la prezenta

rezoluție;

3. ia act de declarația Comisiei anexată la prezenta rezoluție;





266

P7_TC1-COD(2012)0309


vederea adoptării Regulamentului (UE) nr. …/2014 al Parlamentului European și al

Consiliului de modificare a Regulamentului (CE) nr. 539/2001 al Consiliului de stabilire

a listei țărilor terțe ai căror resortisanți trebuie să dețină viză pentru trecerea

frontierelor externe și a listei țărilor terțe ai căror resortisanți sunt exonerați de această

obligație




TEXT NESUPUS ÎNCĂ VERIFICĂRII JURIDICO-LINGVISTICE.

267

având în vedere propunerea Comisiei,



,

întrucât:

(-1) Din 2001, stabilirea țărilor terțe ai căror resortisanți fac obiectul obligației de a

deține viză, sau sunt exonerați de această obligație, s-a făcut pe baza criteriilor

incluse în considerentul 5 din Regulamentul (CE) nr. 539/2001 al Consiliului77

.

(-1a) Natura evolutivă a politicii în materie de vize a UE și necesitatea crescândă de a

asigura o coerență sporită între politica în materie de vize și alte politici ale UE

justifică luarea în considerare a unor criterii suplimentare atunci când se

examinează listele țărilor care figurează în anexele I și II la Regulamentul (CE)

nr. 539/2001.

76

Poziția Parlamentului European din 27 februarie 2014. 77

Regulamentul (CE) nr. 539/2001 al Consiliului din 15 martie 2001 de stabilire a listei țărilor terțe ai căror resortisanți trebuie să dețină viză pentru trecerea frontierelor externe și a listei țărilor terțe ai căror resortisanți sunt exonerați de această obligație (JO L 81, 21.3.2001, p. 1).

268

(-1b) Stabilirea țărilor terțe ai căror resortisanți fac obiectul obligației de a deține viză,

sau sunt exonerați de această obligație ar trebui să fie supusă unei evaluări atente,

de la caz la caz.

(-1c) Această evaluare ar trebui să fie efectuată periodic și ar trebui să ducă la

propuneri de modificare a anexelor la regulament, fără a aduce atingere

posibilității de a avea, în anumite circumstanțe, amendamente specifice la anexe,

în funcție de țară, de exemplu ca rezultat al procesului de liberalizare a vizelor sau

ca o consecință finală a suspendării temporare a exonerării de obligația de a

deține viză.

(1) Conținutul listelor țărilor terțe care figurează în anexele I și II la Regulamentul (CE)

nr. 539/2001 ▌ar trebui să fie și să rămână conform cu criteriile menționate la

articolul X astfel cum sunt prezentate la articolul 1 din prezentul regulament.

Anumite țări terțe, a căror situație s-a modificat în ceea ce privește aceste criterii, ar

trebui să fie transferate dintr-o anexă în cealaltă.

269

(2) Nu se mai justifică impunerea obligativității vizelor pentru resortisanții din

Dominica, Grenada, Kiribati, Insulele Marshall, Micronezia, Nauru, Palau, Saint

Lucia, Saint Vincent și Grenadine, Samoa, Insulele Solomon, Timorul de Est,

Tonga, Trinidad și Tobago, Tuvalu, Emiratele Arabe Unite și Vanuatu. Aceste țări

nu prezintă niciun risc de imigrație ilegală și nicio amenințare pentru ordinea publică

a Uniunii în conformitate cu criteriile prevăzute la articolul X. În consecință,

resortisanții țărilor respective ar trebui să fie exonerați de obligația de a deține viză

în cazul șederilor a căror durată totală nu depășește 90 de zile în decursul oricărei

perioade de 180 de zile, iar țările respective ar trebui să fie transferate în anexa II.

(2a) Comisia ar trebui să evalueze, de asemenea, situația din Columbia și Peru în ceea

ce privește criteriile stabilite la articolul X înainte de începerea negocierilor în

vederea încheierii unor acorduri bilaterale privind exonerarea de obligația de a

deține viză între Uniune și aceste țări.

270

(3) Exceptarea de la obligativitatea vizelor pentru resortisanții din Columbia, Dominica,

Grenada, Kiribati, Insulele Marshall, Micronezia, Nauru, Palau, Peru, Saint Lucia,

Saint Vincent și Grenadine, Samoa, Insulele Solomon, Timorul de Est, Tonga,

Trinidad și Tobago, Tuvalu, Emiratele Arabe Unite și Vanuatu nu ar trebui să intre

în vigoare înainte de încheierea unor acorduri bilaterale privind exonerarea de

obligația de a deține viză între Uniunea Europeană și țările respective, în scopul de

se a asigura deplina reciprocitate.

(4) Din informațiile statistice reiese că grupurile de resortisanți britanici menționați în

prezent la punctul 3 din anexa I nu reprezintă niciun risc în ceea ce privește migrația

ilegală către spațiul Schengen și că majoritatea acestora locuiesc în zona Caraibilor,

o zonă cu puternice legături și asemănări cu țări învecinate care sunt exceptate de la

obligativitatea vizelor. Aceste grupuri de resortisanți britanici ar trebui, prin urmare,

să fie exonerate de obligația de a deține viză în cazul șederilor a căror durată totală

nu depășește trei luni și ar trebui să fie transferate în anexa II.

271

(5) Anexele la Regulamentul (CE) nr. 539/2001 ar trebui să reflecte evoluția dreptului

internațional, care se traduce printr-o schimbare a statutului sau a denumirii

anumitor state sau entități. Sudanul de Sud ar trebui să fie menționat în anexa I la

respectivul regulament, ca urmare a declarării independenței la 9 iulie 2011 și a

obținerii statutului de membru al Organizației Națiunilor Unite la 14 iulie 2011.

(6) În ceea ce privește Islanda și Norvegia, prezentul regulament reprezintă o dezvoltare

a dispozițiilor acquis-ului Schengen în sensul acordului încheiat între Consiliul

Uniunii Europene și Republica Islanda și Regatul Norvegiei privind asocierea

acestor două state la transpunerea, punerea în aplicare și dezvoltarea acquis-ului

Schengen78

, dezvoltare care intră în domeniul de aplicare a articolului 1, litera (B),

din Decizia Consiliului 1999/437/CE79

.

78

JO L 176, 10.7.1999, p. 36. 79

Decizia 1999/437/CE a Consiliului din 17 mai 1999 privind anumite modalități de aplicare a Acordului încheiat între Consiliul Uniunii Europene și Republica Islanda și Regatul Norvegiei în ceea ce privește asocierea acestor două state în vederea punerii în aplicare, a asigurării respectării și dezvoltării acquis-ului Schengen (JO L 176, 10.7.1999, p. 31).

272

(7) În ceea ce privește Elveția, prezentul regulament constituie o dezvoltare a

dispozițiilor acquis-ului Schengen, în sensul Acordului încheiat între Uniunea

Europeană, Comunitatea Europeană și Confederația Elvețiană privind asocierea

Confederației Elvețiene la punerea în aplicare, respectarea și dezvoltarea acquis-ului

Schengen80

, care se încadrează în domeniul de aplicare menționat la articolul 1

literele (B) și (C) din Decizia 1999/437/CE, coroborat cu articolul 3 din

Decizia 2008/146/CE a Consiliului81

.

80

JO L 53, 27.2.2008, p. 52. 81

Decizia 2008/146/CE a Consiliului din 28 ianuarie 2008 privind încheierea, în numele Comunității Europene, a Acordului între Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană și Confederația Elvețiană cu privire la asocierea Confederației Elvețiene la punerea în aplicare, respectarea și dezvoltarea acquis-ului Schengen (JO L 53, 27.2.2008, p. 1).

273

(8) În ceea ce privește Liechtenstein, prezentul regulament constituie o dezvoltare a

dispozițiilor acquis-ului Schengen în înțelesul Protocolului semnat între Uniunea

Europeană, Comunitatea Europeană, Confederația Elvețiană și Principatul

Liechtenstein cu privire la aderarea Principatului Liechtenstein la Acordul între

Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană și Confederația Elvețiană privind

asocierea Confederației Elvețiene la punerea în aplicare, asigurarea respectării și

dezvoltarea acquis-ului Schengen82

, care se află sub incidența articolului 1 punctele

B și C din Decizia 1999/437/CE, coroborat cu articolul 3 din Decizia 2011/350/CE a

Consiliului83

.

82

JO L 160, 18.6.2011, p. 21. 83

Decizia 2011/350/UE a Consiliului din 7 martie 2011 privind încheierea, în numele Uniunii Europene, a Protocolului dintre Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană, Confederația Elvețiană și Principatul Liechtenstein privind aderarea Principatului Liechtenstein la Acordul dintre Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană și Confederația Elvețiană privind asocierea Confederației Elvețiene la punerea în aplicare, respectarea și dezvoltarea acquis-ului Schengen, în ceea ce privește eliminarea controalelor la frontierele interne și circulația persoanelor (JO L 160, 18.6.2011, p. 19).

274

(9) Prezentul regulament constituie o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen la

care Irlanda nu participă, în conformitate cu Decizia 2000/365/CE a Consiliului84

. În

consecință, Regatul Unit nu participă la adoptarea prezentei decizii, care nu este

obligatorie pentru acesta și nu i se aplică.

(10) Prezentul regulament reprezintă o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen la

care Irlanda nu participă, în conformitate cu Decizia 2002/192/CE a Consiliului85

. În

consecință, Irlanda nu participă la adoptarea prezentului regulament, care nu este

obligatoriu pentru aceasta și nu i se aplică.

(11) În ceea ce privește Cipru, prezentul regulament constituie un act care se întemeiază

pe acquis-ul Schengen sau care se raportează la acesta în înțelesul articolului 3

alineatul (1) din Actul de aderare din 2003.

84

Decizia 2000/365/CE a Consiliului din 29 mai 2000, privind solicitarea Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord de a participa la unele dintre dispozițiile acquis-ului Schengen (JO L 131, 1.6.2000, p. 43).

85 Decizia 2002/192/CE a Consiliului din 28 februarie 2002 privind solicitarea Irlandei

de participa la unele dintre dispozițiile acquis-ului Schengen (JO L 64, 7.3.2002, p. 20).

275

(12) Prezentul regulament constituie un act care se bazează pe acquis-ul Schengen sau

care se legătură cu acesta în sensul articolului 4 alineatul (1) din Actul de aderare din

2005.

(12a) Prezentul regulament constituie un act care se întemeiază pe acquis-ul Schengen

sau care se raportează la acesta în sensul articolului 4 alineatul (1) din Actul de

aderare din 2011,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

276

Articolul 1

Regulamentul (CE) nr. 539/2001 se modifică după cum urmează:

-1. După articolul 1 se inserează următorul articol:

„Articolul X

Scopul prezentului regulament este să stabilească țările terțe ai căror resortisanți

fac obiectul obligației de a deține viză sau sunt exonerați de această obligație, pe

baza unei evaluări de la caz la caz a unei serii de criterii legate, printre altele, de

imigrația ilegală, de politicile publice și securitate, de avantajele economice,

îndeosebi în ceea ce privește turismul și comerțul exterior și relațiile externe ale

Uniunii cu țările terțe pertinente, incluzând, în special, considerații referitoare la

drepturile omului și la libertățile fundamentale, precum și implicațiile pentru

coerența regională și reciprocitate.”;

277

1. Anexa I se modifică după cum urmează:

(a) la punctul 1, se elimină de pe listă Columbia, Dominica, Grenada, Kiribati,

Insulele Marshall, Micronezia, Nauru, Palau, Peru, Saint Lucia, Saint Vincent

și Grenadine, Samoa, Insulele Solomon, Timorul de Est, Tonga, Trinidad și

Tobago, Tuvalu, Emiratele Arabe Unite și Vanuatu și se adaugă pe listă

Sudanul de Sud;

(b) punctul 3 se elimină.

2. Anexa II se modifică după cum urmează:

(a) la punctul 1, se introduc următoarele mențiuni:

„Columbia”,

„Dominica*”,

„Grenada*”,

278

„Kiribati*”,

„Insulele Marshall*”,

„Micronezia*”,

„Nauru*”,

„Palau*”,

„Peru*”,

„Saint Lucia*”,

„Saint Vincent și Grenadine*”,

„Samoa*”,

„Insulele Solomon*”,

„Timorul de Est*”,

279

„Tonga*”,

„Trinidad și Tobago*”,

„Tuvalu*”,

„Emiratele Arabe Unite*” și

„Vanuatu*”.

_________________

„* Exceptarea de la obligativitatea vizelor se aplică de la data intrării în

vigoare a unui acord privind exceptarea de la obligativitatea vizelor, care

urmează să fie încheiat cu Uniunea Europeană.”

280

(b) punctul 3 se înlocuiește cu următorul text:

„3. Cetățenii britanici care nu sunt resortisanți ai Regatului Unit al Marii

Britanii și Irlandei de Nord în sensul legislației Uniunii:

resortisanți britanici (de peste mări)

cetățeni ai teritoriilor britanice de peste mări (CTBM)

cetățeni britanici de peste mări (CBM)

persoane britanice protejate (PBP)

supuși britanici (SB).”

281

Articolul 2

Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul

Oficial al Uniunii Europene.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în statele

membre în conformitate cu tratatele.

Adoptat la …,

Pentru Consiliu Pentru Parlamentul European


____________

282

ANEXĂ LA REZOLUŢIA LEGISLATIVĂ

Declarația Parlamentului European, a Consiliului și a Comisiei privind evaluarea

suplimentară a Columbiei și a Peru-ului

Parlamentul European și Consiliul recunosc necesitatea unei evaluări suplimentare a

îndeplinirii de către Columbia și Peru a criteriilor pertinente înainte ca Comisia să prezinte

recomandări Consiliului în ce privește deciziile de autorizare a începerii negocierilor privind

acordurile privind exonerarea de obligația de a deține viză cu respectivele țări.

Comisia se angajează să efectueze aceste evaluări fără întârziere și să le transmită

Parlamentului European și Consiliului cât mai curând posibil după intrarea în vigoare a

prezentului regulament.

Parlamentul European și Consiliul iau notă de respectivul angajament al Comisiei.

Declarația Comisiei privind informarea Parlamentului European

Comisia salută adoptarea de către Parlamentul European și Consiliu a propunerii sale de

modificare a Regulamentului (CE) nr. 539/2001 având ca scop să actualizeze anexele ce

conțin listele țărilor terțe ai căror resortisanți sunt supuși obligației de a deține viză, sau sunt

exonerați de această obligație.

În conformitate cu Acordul-cadru din 20 octombrie 2010 privind relațiile dintre Parlamentul

European și Comisia Europeană, și în special punctul 23, Comisia își reiterează angajamentul

de a informa în mod regulat Parlamentul European cu privire la progresul negocierilor

privind acordurile privind exonerarea de obligația de a deține viză pe care le necesită

transferul unor țări la anexa II la Regulamentul (CE) nr. 539/2001. Comisia va prezenta

actualizări organismelor pertinente din cadrul Parlamentului European de cel puțin două ori

pe an.

283

P7_TA-PROV(2014)0171

Situația din Irak

Rezoluţia Parlamentului European din 27 februarie 2014 referitoare la situația din Irak

(2014/2565(RSP))


– având în vedere rezoluțiile sale anterioare referitoare la Irak, în special Rezoluția din 10

octombrie 2013 referitoare la recentele violențe din Irak86

,

– având în vedere Acordul de parteneriat și cooperare (APC) dintre Uniunea Europeană și

statele sale membre, pe de o parte, și Republica Irak, pe de altă parte, precum și

Rezoluția sa din 17 ianuarie 2013 referitoare la Acordul de parteneriat și cooperare

dintre UE și Irak87

,

– având în vedere documentul strategic comun al UE pentru Irak pentru perioada 2011-

2013, elaborat de Comisia Europeană,

– având în vedere concluziile Consiliului Afaceri Externe referitoare la Irak, în special

cele din 10 februarie 2014,

– având în vedere declarațiile Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al

Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate (VP/ÎR), Catherine Ashton,

referitoare la Irak, în special cele din 5 februarie 2014, 16 ianuarie 2014, 18 decembrie

2013 și 5 septembrie 2013,

– având în vedere declarația purtătorului de cuvânt al VP/ÎR din 28 decembrie 2013

privind uciderea rezidenților din tabăra Hurriya,

– având în vedere declarația Președintelui Consiliului de Securitate al ONU (CSONU)

din 10 ianuarie 2014 referitoare la Irak,

– având în vedere Declarația Universală a Drepturilor Omului din 1948,

– având în vedere Pactul internațional din 1966 cu privire la drepturile civile și politice, la

care Irakul este parte,

– având în vedere articolul 110 alineatele (2) și (4) din Regulamentul său de procedură,

A. întrucât Irakul se confruntă în continuare cu probleme politice, socioeconomice și de

securitate grave și întrucât scena politică din această țară este extrem de fragmentată și

afectată de violență și de politici sectare, ceea ce aduce prejudicii grave aspirațiilor

legitime ale poporului irakian la pace, prosperitate și la o tranziție autentică spre

democrație; întrucât Irakul se confruntă cu cel mai puternic val de violențe din 2008

încoace;

B. întrucât, chiar dacă Irakul a reușit să readucă producția de petrol aproape la capacitatea

86


Texte adoptate, P7_TA(2013)0022.

284

deplină, inegalitățile sociale sunt în creștere, deoarece statul irakian în continuare nu

este capabil să asigure serviciile de bază populației irakiene, cum ar fi electricitate

curentă vara, apă curată și asistență medicală publică;

C. întrucât, conform datelor privind numărul victimelor publicate de Misiunea ONU de

asistență pentru Irak (UNAMI) la 1 februarie 2014, un total de 733 de irakieni au fost

uciși și alți 1 229 au fost răniți în acte de terorism și violență în ianuarie 2014; întrucât

cifrele din ianuarie 2014 nu includ victimele confruntărilor ce au loc în prezent în

provincia Anbar, din cauza unor dificultăți de verificare și de confirmare a situației

persoanelor ucise sau rănite;

D. întrucât războiul civil din Siria a agravat situația din Irak; întrucât acest război se

răspândește pe teritoriul Irakului, deoarece militanții, îndeosebi cei din cadrul

organizației Statul Islamic al Irakului și Levantului (ISIL), își extind activitățile pe

teritoriul irakian;

E. întrucât CSONU a condamnat la 10 ianuarie 2014 atacurile organizate de ISIL

împotriva locuitorilor Irakului într-o încercare de a destabiliza țara și regiunea;

F. întrucât guvernul prim-ministrului Nuri al-Maliki nu a luat în considerare preocupările

minorității sunnite; întrucât politica de eliminare a influenței partidului Baath în urma

adoptării legii privind justiția și răspunderea a dus la concedierea în principal de

funcționari sunniți, ceea ce a întărit percepția caracterului sectar al programului

guvernamental; întrucât, în special, desființarea de către guvern, la 30 decembrie 2013,

a taberei protestatarilor sunniți care a existat în Ramadi timp de un an a declanșat

confruntările violente din provincia Anbar; întrucât, drept urmare, din decembrie 2013

în Fallujah și în alte orașe din provincia Anbar s-au înregistrat lupte între forțele

guvernamentale și militanții afiliați ISIL;

G. întrucât la 13 februarie 2014 peste 63 000 de familii (ceea ce reprezintă peste 370 000

de persoane, potrivit calculelor ONU) afectate de luptele din provincia Anbar au fost

înregistrate ca fiind strămutate în interiorul țării; întrucât un număr mare de persoane s-

au refugiat în alte părți ale țării, printre care provinciile Karbala, Bagdad și Erbil, în

timp ce altele și-au căutat siguranța în comunități periferice din provincia Anbar sau

sunt incapabile să părăsească zonele de conflict; întrucât situația lor rămâne precară, din

cauza diminuării rezervelor de alimente și apă potabilă, condițiilor necorespunzătoare

de igienă și a accesului limitat la îngrijiri medicale;

H. întrucât pe tot teritoriul irakian continuă cu intensitate atacurile cu bombă, cum ar fi cel

din 5 februarie 2014 asupra ministerului de externe din Irak, care afectează în principal

cartierele șiite, iar o serie de evadări din închisori au dus la majorarea numărului de

luptători care completează rândurile grupurilor militante extremiste;

I. întrucât la 25 decembrie 2013, cel puțin 35 de persoane au fost ucise și zeci de persoane

au fost rănite în atacuri cu bombă în zonele Bagdadului locuite de creștini; întrucât se

crede că cel puțin jumătate din creștinii din Irak au părăsit țara din 2003 încoace;

J. întrucât la 5 februarie 2014, Ministerul Irakian al Afacerilor Externe din Bagdad a fost

ținta unor atacuri și întrucât la 10 februarie 2014 convoiul președintelui Camerei

Reprezentanților, Osama al-Nujaifi, a fost atacat în orașul Mosul din provincia Ninawa;

285

K. întrucât guvernul federal irakian și guvernul regional din Kurdistan nu au ajuns încă la

un acord privind modul în care să fie partajată utilizarea resurselor minerale din țară,

deoarece se prevede exploatarea unei noi conducte care va transporta 2 milioane de

barili de țiței pe lună din Kurdistan în Turcia, guvernul central pregătindu-se să inițieze

o acțiune în instanță împotriva acestei provincii;

L. întrucât probleme sociale și economice grave - sărăcia la scară largă, nivelul ridicat al

șomajului, stagnarea economică, degradarea mediului și lipsa serviciilor publice de

bază - continuă să afecteze o parte importantă a populației;

M. întrucât violențele și actele de sabotaj au împiedicat relansarea economiei, care a fost

distrusă de decenii de conflicte și sancțiuni; întrucât Irakul posedă rezerve de țiței ce se

situează pe al treilea loc din lume ca volum, dar atacurile, corupția și contrabanda au

paralizat exporturile; întrucât a fost perturbată grav structura socială a țării, în special

realizările sale anteriore în ceea ce privește egalitatea femeilor;

N. întrucât libertatea presei și a mass-mediei a făcut obiectul unor atacuri repetate și tot

mai intense atât din partea guvernului, cât și a grupurilor extremiste; întrucât jurnaliștii

și organele de presă sunt atacate sau cenzurate, iar organizația Reporteri fără frontiere a

consemnat absența totală a știrilor cu privire la situația din provincia Anbar; întrucât

organizația Freedom House a calificat Irakul ca „țară care nu este liberă” în raportul său

din 2014 privind libertatea în lume;

O. întrucât constituția irakiană garantează egalitatea tuturor cetățenilor în fața legii,

precum și „drepturi administrative, politice, culturale și dreptul la educație pentru

diferitele naționalități”;

P. întrucât APC dintre UE și Irak, în special clauza sa privind drepturile omului,

subliniază că dialogul politic dintre UE și Irak ar trebui să se axeze pe drepturile omului

și consolidarea instituțiilor democratice;

Q. întrucât în noiembrie 2013 au fost adoptate modificări la legislația electorală a Irakului,

fiind astfel pregătit terenul pentru alegerile generale prevăzute pentru 30 aprilie 2014,

R. întrucât UE și-a reafirmat angajamentul de a sprijini Irakul în tranziția sa către

democrație, reamintind că unitatea și integritatea teritorială ale Irakului sunt elemente

esențiale în edificarea unui stat sigur și prosper pentru toți cetățenii și în instaurarea

stabilității în întreaga regiune;

S. întrucât prima reuniune a Consiliului de cooperare dintre UE și Republica Irak a avut

loc la Bruxelles la 20 ianuarie 2014; întrucât Consiliul de cooperare, care se întrunește

în cadrul APC UE-Irak, a reafirmat angajamentul ambelor părți de a continua

consolidarea relațiilor lor; întrucât UE va continua să avanseze cooperarea în toate

domeniile de interes comun, furnizând asistență specifică în domenii convenite în

comun;

T. întrucât autoritățile irakiene continuă să aplice pedeapsa cu moartea; întrucât, în

octombrie 2013, cu ocazia Zilei mondiale împotriva pedepsei cu moartea, șefii misiunii

UE de la Bagdad au semnat o declarație în care și-au exprimat îngrijorarea profundă cu

privire la aplicarea pedepsei cu moartea în Irak și au solicitat guvernului irakian să

introducă un moratoriu;

286

U. întrucât în prezent se desfășoară o campanie masivă de înarmare a Irakului, care

implică vânzarea la scară largă de echipamente militare,

1. condamnă cu fermitate recentele acte de terorism și intensificarea violenței sectare care

amenință țara cu revenirea la conflictele sectare și provoacă temeri privind posibila

extindere a acestui tip de conflicte la întreaga regiune; atrage atenția asupra faptului că,

deși violențele au caracter sectar, cauzele acestora sunt mai degrabă politice decât

religioase; transmite condoleanțe familiilor și prietenilor persoanelor decedate și rănite;

2. condamnă cu fermitate atacurile organizației ISIL din provincia Anbar și sprijină apelul

CSONU adresat poporului irakian, inclusiv triburilor irakiene, liderilor locali și forțelor

de securitate irakiene din provincia Anbar, de a coopera în combaterea violenței și

terorii; subliniază faptul că ISIL face obiectul embargoului asupra armelor și al

înghețării activelor impuse de rezoluțiile 1267 (1999) și 2083 (2012) ale CSONU și

subliniază importanța unei aplicări rapide și efective a acestor măsuri;

3. este profund îngrijorat de evoluțiile din provincia Anbar și de numărul mare de

persoane strămutate în interiorul țării care părăsesc zonele de conflict; solicită accesul

umanitar în Fallujah; solicită guvernului irakian să își onoreze datoria de a proteja

populația civilă din Fallujah și din alte localități; încurajează guvernul irakian să

continue colaborarea cu UNAMI și agențiile umanitare pentru a asigura furnizarea de

ajutor umanitar; salută eforturile ONU de a acorda ajutor celor afectați de luptele din

provincia Anbar, în ciuda dificultăților legate de deteriorarea situației de securitate și de

operațiunile în desfășurare din provincie;

4. solicită Serviciului European de Acțiune Externă (SEAE) și Comisiei să sprijine toate

eforturile depuse de guvernul irakian și de UNAMI pentru a proteja populația civilă din

Fallujah și din alte regiuni, asigurând transferul în condiții de siguranță a civililor

rămași în zonele de conflict și întoarcerea în condiții de siguranță a persoanelor

strămutate intern, dacă condițiile o permit;

5. solicită guvernului irakian să trateze problemele de durată care contribuie la

instabilitatea din țară, inclusiv preocupările legitime ale minorității sunnite, prin

lansarea unui dialog național integrator cu privire la reforma legii privind justiția și

răspunderea, evitarea declarațiilor explozive cu caracter sectar și punerea în practică a

unor măsuri de reconciliere națională; respinge apelurile la înființarea în Irak a unei

regiuni federale sunnite ca soluție pentru conflictul actual, întrucât acest lucru poate

conduce la intensificarea atitudinilor sectare și a violențelor;

6. observă cu îngrijorare că violențele asociate conflictului din Siria se propagă și în Irak;

solicită guvernului irakian să depună toate eforturile în vederea izolării Irakului de

războiul civil din Siria, neacordând sprijin niciuneia dintre părțile implicate în conflict

și împiedicând atât luptătorii sunniți, cât și cei șiiți că treacă frontiera în Siria sau din

Siria;

7. este profund îngrijorat de persistența actelor de violență comise împotriva populației

civile, a grupurilor vulnerabile și a comunităților religioase; solicită guvernului irakian

și tuturor liderilor politici să adopte măsurile necesare pentru a asigura securitatea și

protecția întregii populații din Irak, în special a persoanelor din rândul grupurilor

vulnerabile precum femeile, jurnaliștii, tinerii, activiștii pentru drepturile fundamentale,

sindicaliștii și comunitățile religioase, inclusiv creștinii; solicită guvernului irakian să

287

asigure respectarea de către forțele de securitate a statului de drept și a normelor

internaționale;

8. sprijină eforturile UE de a asista Irakul în promovarea democrației, drepturilor omului,

bunei guvernanțe și a statului de drept, inclusiv prin folosirea experienței și a

realizărilor misiunii EUJUST LEX-Irak, care din păcate și-a încheiat mandatul la 31

decembrie 2013, împreună cu eforturile UNAMI și ale Reprezentantului special al

Secretarului General al ONU de a asista guvernul irakian în consolidarea instituțiilor și

proceselor sale democratice, promovarea statului de drept, facilitarea dialogului

regional, îmbunătățirea serviciilor de bază și asigurarea protecției drepturilor omului;

salută programul de consolidare a capacităților lansat la 22 ianuarie 2014, finanțat de

UE și implementat de Biroul Națiunilor Unite pentru Servicii de Proiect, care are ca

scop sprijinirea Înaltei Comisii irakiene pentru drepturile omului în executarea

mandatului său de promovare și protecție a drepturilor omului în Irak;

9. salută adoptarea, la 4 noiembrie 2013, a amendamentelor la legea electorală irakiană,

fapt ce a deschis drumul alegerilor generale planificate pentru 30 aprilie 2014;

subliniază importanța acestor alegeri pentru continuarea tranziției democratice din Irak

și solicită tuturor părților să asigure caracterul cuprinzător, transparent și credibil al

alegerilor, precum și desfășurarea lor la timp; solicită SEAE să acorde cat mai multă

asistență guvernului irakian pentru pregătirea aspectelor practice;

10. este profund îngrijorat de numărul mare de execuții din Irak; invită autoritățile irakiene

să introducă un moratoriu asupra executării tuturor sentințelor la pedeapsa cu moartea;

consideră că este extrem de important să se reformeze sistemul juridic pentru a se putea

reinstaura sentimentul securității în rândul cetățenilor irakieni; consideră, de asemenea,

că această reformă ar trebui să includă revizuirea legii privind combaterea terorismului,

care oferă suspecților și deținuților mult mai puține instrumente de protecție decât codul

de procedură penală, și solicită să se pună capăt impunității, în special în ceea ce

privește forțele securității de stat;

11. invită toți actorii statali și nestatali să respecte libertatea presei și a mass-mediei și să

protejeze jurnaliștii și organele de presă împotriva actelor de violență; recunoaște faptul

că o presă și o mass-medie libere reprezintă un element esențial al unei democrații

funcționale, oferind acces la informații și o platformă pentru cetățeni;

12. solicită UE să formuleze o poziție comună în favoarea interzicerii utilizării munițiilor

cu uraniu sărăcit și să ofere sprijin pentru tratamentul victimelor, inclusiv al victimelor

armelor chimice, precum și pentru eventualele eforturi de curățare a zonelor

contaminate;

13. consideră că recentele discuții dintre E3+3 și Iran reprezintă de asemenea o oportunitate

de stabilizare pentru Irak, cu condiția ca toate statele învecinate să nu mai intervină în

afacerile interne ale Irakului;

14. condamnă cu fermitate atacurile cu rachetă din tabăra Hurriya din 26 decembrie 2013

care, potrivit mai multor informații, au costat viața mai multor rezidenți ai taberei,

lăsând în urmă și un număr de răniți; subliniază faptul că trebuie clarificate

împrejurările în care a avut loc acest incident brutal; invită autoritățile irakiene să

întărească măsurile de securitate din jurul taberei pentru a proteja rezidenții acesteia de

alte acte de violență; îndeamnă guvernul irakian să identifice autorii acestui atac și să îi

288

tragă la răspundere; ia act de faptul că UE invită toate părțile să faciliteze acțiunea

Înaltului Comisar al ONU pentru Refugiați de instalare cât mai rapidă a tuturor

rezidenților din tabăra Hurriya într-un loc permanent și sigur situat în afara Irakului;

15. încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Vicepreședintelui

Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de

securitate, Consiliului, Comisiei, Reprezentantului special al UE pentru drepturile

omului, guvernelor și parlamentelor statelor membre, Guvernului și Consiliului

Reprezentanților din Irak, Guvernului Regional al Kurdistanului, Secretarului General

al Organizației Națiunilor Unite și Consiliului ONU pentru drepturile omului.

289

P7_TA-PROV(2014)0172

Utilizarea dronelor înarmate

Rezoluţia Parlamentului European din 27 februarie 2014 referitoare la utilizarea

dronelor înarmate (2014/2567(RSP))


– având în vedere rapoartele din 28 mai 2010 și 13 septembrie 2013 privind utilizarea

dronelor înarmate elaborate de către raportorul special al ONU privind execuțiile

extrajudiciare, sumare și arbitrare și raportul din 18 septembrie 2013 al raportorului

special al ONU privind promovarea și protecția drepturilor omului și a libertăților

fundamentale în combaterea terorismului,

– având în vedere declarația Secretarului General al ONU, Ban Ki-moon, din 13 august

2013 referitoare la utilizarea dronelor înarmate,

– având în vedere audierea având drept temă implicațiile utilizării dronelor asupra

drepturilor omului, organizată la 25 aprilie 2013 de Subcomisia pentru drepturile omului

împreună cu Subcomisia pentru securitate și apărare din cadrul Parlamentului European,

– având în vedere studiul său din 3 mai 2013 intitulat „The Human Rights Implications of

the Usage of Drones and Unmanned Robots in Warfare” („Implicațiile utilizării în război

a dronelor și a roboților teleghidați asupra drepturilor omului”),

– având în vedere concluziile Consiliului din 19-20 decembrie 2013 privind pregătirile

referitoare la programul unei noi generații de sisteme de aeronave pilotate de la distanță

(RPAS) de altitudine medie și rezistență îndelungată;

– având în vedere articolul 110 alineatele (2) și (4) din Regulamentul său de procedură,

A. întrucât utilizarea sistemelor de aeronave pilotate la distanță (RPAS, denumite în

continuare „drone”) în cadrul operațiunilor letale extrateritoriale a crescut în mod brusc

de-a lungul ultimului deceniu;

B. întrucât un număr necunoscut de persoane civile au fost ucise, grav rănite sau

traumatizate în viața lor de zi cu zi de atacurile cu drone efectuate în afara zonelor

declarate de conflict;

C. întrucât în cazul unor relatări referitoare la persoane civile ucise ca urmare a unor

atacuri cu drone, statele au obligația de a desfășura anchete prompte, independente și

imparțiale și, în cazul în care aceste relatări se dovedesc corecte, să tragă la răspundere

în mod public, să pedepsească pe cei răspunzători și să acorde acces la căi de atac,

inclusiv la plata unor reparații către familiile victimelor;

D. întrucât articolul 51 alineatul (2) din Protocolul adițional I la Convențiile de la Geneva

precizează că „sunt interzise actele sau amenințările cu acte de violență al căror obiectiv

principal este de a răspândi teroarea în rândul populației civileˮ;

E. întrucât atacurile cu drone în afara unui război declarat lansate de un stat pe teritoriul

altui stat fără acordul acestuia din urmă sau al Consiliului de Securitate constituie o

290

încălcare a dreptului internațional și al integrității teritoriale și suveranității țării

respective;

F. întrucât dreptul internațional al drepturilor omului interzice asasinatele arbitrare, în

orice situație; întrucât dreptul umanitar internațional nu permite uciderea selectivă a

persoanelor stabilite în state nebeligerante;

G. întrucât orice cheltuieli legate de operațiunile având implicații militare sau din

domeniul apărării sunt excluse de la finanțarea din bugetul UE [articolul 41 alineatul

(2) din TUE];

H. întrucât șapte state membre (Franța, Germania, Grecia, Italia, Țările de Jos, Polonia și

Spania) au semnat o scrisoare de intenție cu Agenția Europeană de Apărare (AEA), prin

care o însărcinează să elaboreze un studiu referitor la producția în comun a navelor

MALE („altitudine medie rezistență îndelungată”), care pot fi utilizate pentru a ataca

obiective militare sau pentru supravegherea ambarcațiunilor ce transportă migranți în

Marea Mediterană, începând, astfel, activitatea în domeniul unui RPAS european;

I. întrucât studiile de cercetare și dezvoltare asociate construcției dronelor, atât militare

cât și civile, au beneficiat de sprijinul financiar al UE și întrucât se prevede ca această

situație să continue și în viitor;

1. își exprimă profunda îngrijorare cu privire la utilizarea dronelor în afara cadrului juridic

internațional; îndeamnă UE să elaboreze un răspuns adecvat în materie de politici atât

la nivel european, cât și la nivel mondial, care să respecte dreptul în materie de

drepturile omului și dreptul umanitar internațional;

2. invită Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate,

statele membre și Consiliul:

(a) să se opună asasinatelor selective extrajudiciare și să interzică astfel de practici;

(b) să asigure că statele membre, în conformitate cu obligațiilor lor juridice, nu comit

asasinate selective ilegale sau nu facilitează comiterea unor astfel de asasinate de

către alte state;

(c) să includă dronele înarmate în regimurile europene și internaționale pertinente de

dezarmare și control al armamentelor;

(d) să interzică dezvoltarea, producerea și utilizarea unor sisteme de arme pe deplin

autonome care permit efectuarea de atacuri fără intervenție umană;

(e) să se angajeze să asigure că, în cazul în care există motive rezonabile de a

considera că o persoană sau o entitate din jurisdicția lor poate avea legătură cu un

asasinat selectiv ilegal în străinătate, vor fi adoptate măsuri în conformitate cu

obligațiilor lor juridice interne și internaționale;

(f) să sprijine activitatea și măsurile ulterioare privind recomandările raportorului

special al ONU privind execuțiile extrajudiciare, sumare și arbitrare și ale

raportorului special al ONU privind promovarea și protecția drepturilor omului și

a libertăților fundamentale în combaterea terorismului;

291

3. îndeamnă Consiliul să adopte o poziție comună a UE cu privire la utilizarea dronelor;

4. invită UE să promoveze o mai mare transparență și responsabilitate din partea țărilor terțe

în utilizarea dronelor înarmate cu privire la temeiurile juridice ale utilizării acestora și la

responsabilitatea operațională, pentru a permite controlul jurisdicțional al atacurilor cu

drone și a asigura că victimele atacurilor ilegale cu drone dispun de acces real la o cale de

atac;

5. invită, totodată, Comisia să informeze Parlamentul în mod adecvat cu privire la utilizarea

fondurilor UE pentru toate proiectele de cercetare și dezvoltare asociate cu construcția de

drone; solicită efectuarea unor evaluări ale impactului asupra drepturilor omului în ce

privește viitoarele proiecte de dezvoltare de drone;


Comisiei, Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri

externe și politica de securitate, Serviciului European de Acțiune Externă,

parlamentelor statelor membre, raportorului special al ONU privind execuțiile

extrajudiciare, sumare și arbitrare, raportorului special al ONU privind promovarea și

protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale în combaterea terorismului,

precum și Secretarului General al ONU.

293

P7_TA-PROV(2014)0173

Situaţia drepturilor fundamentale în Uniunea Europeană (2012)

Rezoluţia Parlamentului European din 27 februarie 2014 referitoare la situația

drepturilor fundamentale în Uniunea Europeană (2012) (2013/2078(INI))


– având în vedere preambulul la Tratatul privind Uniunea Europeană (denumit în

continuare „Tratatul UE”, în special a doua liniuță și liniuțele patru-șapte,

– având în vedere îndeosebi articolul 2, articolul 3 alineatul (3) a doua liniuță și

articolele 6 și 7 din Tratatul privind Uniunea Europeană, precum și articolele din TUE

și TFUE legate de respectarea, promovarea și protecția drepturilor fundamentale în UE,

– având în vedere Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene din 7 decembrie

2000 (denumită în continuare „Carta”), proclamată la 12 decembrie 2007 la Strasbourg

și intrată în vigoare odată cu Tratatul de la Lisabona în decembrie 2009,

– având în vedere Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților

fundamentale (CEDO), jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului,

convențiile, recomandările, rezoluțiile și rapoartele Adunării Parlamentare, ale

Comitetului de miniștri, ale comisarului pentru drepturile omului și ale Comisiei de la

Veneția a Consiliului Europei,

– având în vedere Carta Socială Europeană, astfel cum a fost revizuită în 1996, și

jurisprudența Comitetului european pentru drepturile sociale,

– având în vedere convențiile Organizației Națiunilor Unite privind apărarea drepturilor

omului și a libertăților fundamentale,

– având în vedere Convenția Națiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu handicap,

la care UE este parte, împreună cu aproape toate statele sale membre,

– având în vedere principiile directoare privind sărăcia extremă și drepturile omului,

adoptate la 27 octombrie 2012 de către Consiliul ONU pentru Drepturile Omului

(A/HRC/21/39);

– având în vedere comunicările Comisiei referitoare la articolul 7 din Tratatul privind

Uniunea Europeană, „Respectarea și promovarea valorilor pe care este întemeiată

Uniunea” (COM(2003)0606), „Strategie privind punerea în aplicare efectivă a Cartei

drepturilor fundamentale de către Uniunea Europeană (COM(2010)0573), referitoare la

orientările operaționale referitoare la luarea în considerare a drepturilor fundamentale în

analizele de impact (SEC(2011)0567),

– având în vedere concluziile referitoare la măsurile și inițiativele Consiliului privind

punerea în aplicare a Cartei drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, adoptate de

Consiliu la 23 mai 2011 și directivele Consiliului cu privire la etapele metodologice

care trebuie urmate pentru a verifica compatibilitatea drepturilor fundamentale la

294

nivelul instanțelor pregătitoare ale Consiliului88

,

– având în vedere Raportul Comisiei pe 2012 privind aplicarea Cartei drepturilor

fundamentale a UE (COM(2013)0271) și documentele de lucru însoțitoare,

– având în vedere Raportul privind cetățenia UE pe 2013 , intitulat „Cetățeni ai UE:

drepturile dumneavoastră, viitorul dumneavoastră” (COM(2013)0269),

– având în vedere „Programul de la Stockholm - o Europă deschisă și sigură în serviciul

cetățenilor și pentru protecția acestora”89

;

– având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „Un cadru UE pentru strategiile

naționale de integrare a romilor până în 2020” (COM(2011)0173) și concluziile

Consiliului European din 24 iunie 2011,

– având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „Progrese înregistrate în punerea în

aplicare a strategiilor naționale de integrare a romilor” (COM(2013)0454) și

propunerea de recomandare a Consiliului cu privire la măsurile de integrare efectivă a

romilor în statele membre (COM(2013)0460),

– având în vedere Decizia-cadru 2008/913/JAI a Consiliului din 28 noiembrie 2008

privind combaterea anumitor forme și expresii ale rasismului și xenofobiei prin

intermediul dreptului penal90

,

– având în vedere Directiva 2000/43/CE a Consiliului din 29 iunie 2000 de punere în

aplicare a principiului egalității de tratament între persoane, fără deosebire de rasă sau

origine etnică91

, Directiva 2000/78/CE a Consiliului din 27 noiembrie 2000 de creare a

unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în

muncă și ocuparea forței de muncă92

și propunerea de directivă a Consiliului cu privire

la punerea în aplicare a principiului tratamentului egal al persoanelor indiferent de

religie sau convingeri, handicap, vârstă sau orientare sexuală (COM(2008)0426),

– având în vedere Directiva 95/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 24

octombrie 1995 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea

datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date93

,

– având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 al Parlamentului European și al

Consiliului din 30 mai 2001 privind accesul public la documentele Parlamentului

European, ale Consiliului și ale Comisiei94

,

– având în vedere deciziile și jurisprudența Curții de justiție a Uniunii Europene,

jurisprudența curților constituționale naționale care fac din Cartă una dintre referințele

lor în materie de interpretare a legii naționale,

88

Documentul nr. 10140/11 al Consiliului din 18 mai 2011. 89

JO C 115, 4.5.2010, p. 1. 90

JO L 328, 6.12.2008, p. 55. 91

JO L 180, 19.7.2000, p. 22. 92

JO L 303, 2.12.2000, p. 16. 93

JO L 281, 23.11.1995, p. 31. 94

JO L 145, 31.5.2001, p. 43.

295

– având în vedere discursul din 11 septembrie 2013 al dlui Barroso cu privire la starea

Uniunii, pronunțat la Parlamentul European și discursul din 4 septembrie 2013 al dnei

Reding cu privire la Uniunea Europeană și statul de drept, pronunțat la Centrul pentru

studii de politică europeană (CEPS) (Bruxelles),

– având în vedere scrisoarea din 6 martie 2013, adresată Președintelui Comisiei, dlui

Barroso, de către miniștrii de externe din Germania, Țările de Jos, Danemarca și

Finlanda, prin care se solicita instituirea unui mecanism vizând favorizarea respectării

valorilor fundamentale în statele membre,

– având în vedere Concluziile Consiliului din 6-7 iunie 2013 privind drepturile

fundamentale și statul de drept și privind Raportul pe 2012 al Comisiei referitor la

aplicarea Cartei drepturilor fundamentale a Uniunii Europene,

– având în vedere concluziile conferinței intitulate „O Europă a cetățenilor egali:

egalitatea, drepturile fundamentale și statul de drept”, organizată de Președinția

Irlandeză și Consiliu la 9 și 10 mai 2013,

– având în vedere al patrulea simpozion anual al Agenției pentru Drepturi Fundamentale

a Uniunii Europene (FRA) din 7 iunie 2013, intitulat „Promovarea statului de drept în

UE”,

– având în vedere proiectul de concluzii ale Consiliului cu privire la evaluarea Agenției

pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene din 13 septembrie 2013,

– având în vedere activitățile, rapoartele anuale, studiile și avizele FRA, în special

Raportul anual privind situația drepturilor fundamentale în UE în 2012,

– având în vedere Raportul comun al FRA, al PNUD, al Băncii Mondiale și al Comisiei

intitulat „Situația romilor în 11 state membre ale UE: rezultatele sondajului pe scurt”,

publicat în mai 2012,

– având în vedere raportul publicat în aprilie 2013 al Raportorului special al ONU,

privind drepturile omului în cazul migranților, gestionarea frontierelor externe ale UE și

impactul său asupra migranților,

– având în vedere rapoartele și studiile elaborate de organizații neguvernamentale (ONG-

uri) privind drepturile omului, precum și studiile din acest domeniu, solicitate de

Comisia pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne și cu precădere studiul intitulat

„Legătura tripartită dintre drepturile fundamentale, democrație și statul de drept în UE –

către mecanismul de la Copenhaga al UE”,

– având în vedere rezoluțiile referitoare la drepturile fundamentale și drepturilor omului,

în special Rezoluția sa din 15 decembrie 2010 referitoare la situația drepturilor

fundamentale în Uniunea Europeană (2009) - punerea în aplicare concretă după intrarea

în vigoare a Tratatului de la Lisabona95

și Rezoluția sa din 12 decembrie referitoare la

situația drepturilor fundamentale în Uniunea Europeană (2010-2011)96

,

– având în vedere Rezoluția sa din 22 aprilie 2004 referitoare la riscurile încălcării, în

95

JO C 169 E, 15.6.2012, p. 49. 96

Texte adoptate, P7_TA(2012)0500.

296

spațiul UE, în special în Italia, a libertății de exprimare și de informare [articolul 11

alineatul (2) din Carta Drepturilor Fundamentale]97

,

– având în vedere Rezoluția sa din 8 iunie 2005 referitoare la protecția minorităților și

politicile de combatere a discriminărilor într-o Europă extinsă98

,

– având în vedere Rezoluția sa din 10 iulie 2008 referitoare la recensământul persoanelor

de etnie romă din Italia pe criteriul apartenenței etnice99

,

– având în vedere Rezoluția sa din 17 septembrie 2009 referitoare la legea lituaniană

referitoare la protecția minorilor față de efectele dăunătoare ale informațiilor publice100

,

– având în vedere Rezoluția sa din 9 septembrie 2010 referitoare la situația romilor și

libera circulație în Uniunea Europeană101

,

– având în vedere Rezoluția sa din 19 ianuarie 2011 referitoare la încălcarea dreptului la

libertatea de exprimare și discriminarea pe motive de orientare sexuală în Lituania102

,

– având în vedere Rezoluția sa din 9 martie 2011 privind Strategia UE referitoare la

incluziunea romilor103

,

– având în vedere Rezoluția sa din 10 martie 2011 referitoare la legea maghiară privind

mass-media104

,

– având în vedere Rezoluția sa din 21 mai 2013 referitoare la Carta UE: norme standard

pentru libertatea mass-mediei în UE105

,,

– având în vedere Rezoluția sa din 24 mai 2012 referitoare la combaterea homofobiei în

Europa106

,

– având în vedere Rezoluția sa din 14 martie 2013 referitoare la combaterea mai fermă a

rasismului, a xenofobiei și a infracțiunilor săvârșite din ură107

,

– având în vedere Rezoluția sa din 15 septembrie 2011 referitoare la eforturile UE de

combatere a corupției108

,

– având în vedere Rezoluția sa din 23 octombrie 2013 referitoare la crima organizată,

corupția și spălarea de bani: recomandări privind acțiunile și inițiativele care se impun

97

JO C 104 E, 30.4.2004, p. 1026. 98

JO C 124 E, 25.5.2006, p. 405. 99

JO C 294 E, 3.12.2009, p. 54. 100

JO C 224 E, 19.8.2010, p. 18. 101

JO C 308 E, 20.10.2011, p. 73. 102

JO C 136 E, 11.5.2012, p. 50. 103

JO C 199 E, 7.7.2012, p. 112. 104

JO C 199 E, 7.7.2012, p. 154. 105


JO C 264 E, 13.9.2013, p. 54. 107


JO C 51 E, 22.2.2013, p. 121.

297

(raport final)109

,

– având în vedere Rezoluția sa din 3 iulie 2013 referitoare la situația drepturilor

fundamentale: standardele și practicile din Ungaria (în conformitate cu Rezoluția sa din

16 februarie 2012)110

,,

– având în vedere Rezoluția sa din 11 septembrie 2012 referitoare la presupusa folosire a

unor țări europene de către CIA pentru transportarea și deținerea ilegală de prizonieri:

monitorizarea raportului Comisiei TDIP a Parlamentului European111

și rezoluția sa de

monitorizare din 10 octombrie 2013112

,

– având în vedere Rezoluția sa din 11 septembrie 2013 referitoare la limbile europene

amenințate de dispariție și la diversitatea lingvistică din Uniunea Europeană113

,

– având în vedere Convenția Organizației Națiunilor Unite din 1979 privind eliminarea

tuturor formelor de discriminare față de femei (CEDAW),

– având în vedere Pactul European pentru egalitatea de gen (2011-2020), adoptat de

Consiliul European în martie 2011,

– având în vedere Comunicarea Comisiei din 21 septembrie 2010 intitulată „Strategie

pentru egalitatea între femei și bărbați 2010-2015” (COM(2010)0491),

– având în vedere Convenția Consiliului Europei din 7 aprilie 2011 privind prevenirea și

combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice,

– având în vedere în vedere Rezoluția sa din 5 aprilie 2011 referitoare la prioritățile și

structura unui nou cadru al politicii UE de combatere a violenței împotriva femeilor114

și cea din 6 februarie 2013 referitoare la a 57-a Sesiune a CSF a ONU: Eliminarea și

prevenirea tuturor formelor de violență împotriva femeilor și a fetelor115

,

– având în vedere Rezoluția sa din 24 mai 2012 conținând recomandări adresate Comisiei

privind aplicarea principiului remunerării egale a bărbaților și femeilor pentru muncă

egală sau muncă de valoare egală116

,

– având în vedere documentele de lucru I și II referitoare la situația drepturilor

fundamentale în Uniunea Europeană în 2012 (raportor Louis Michel),

– având în vedere audierea publică din 5 noiembrie 2013 organizată de Comisia pentru

libertăți civile, justiție și afaceri interne privind „Situația drepturilor fundamentale în

Uniunea Europeană: cum să se consolideze drepturile fundamentale ale omului,

democrația și statul de drept în UE”,

109



JO C 353 E, 3.12.2013, p. 1. 112



JO C 296 E, 2.10.2012, p. 26. 115


JO C 264 E, 13.9.2013, p. 75.

298


– având în vedere raportul Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne,

avizul Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale, precum și cel al

Comisiei pentru drepturile femeii și egalitatea de gen (A7-0051/2014),

A. întrucât integrarea europeană este un proiect politic născut din cenușa celui de al doilea

război mondial și persecutarea și reprimarea persoanelor de către regimuri totalitare, iar

scopul său a fost acela de a ancora statele europene în democrație și suveranitatea legii,

pentru a respecta și promova drepturile omului, drepturile fundamentale, egalitatea și

protecția minorităților pe baza Declarației Universale a Drepturilor Omului (DUDO), a

Convenției Europene a Drepturilor Omului (CEDO) și a altor instrumente referitoare la

drepturile omului și la libertățile fundamentale și de a evita revenirea la orice fel de

regim autoritar;

B. întrucât individul, cetățeanul sau rezidentul trebuie să se situeze în centrul Uniunii

Europene, iar drepturile fundamentale protejează orice persoană împotriva posibilelor

interferențe, abuzuri și violențe din partea autorităților – la toate nivelurile – asupra

sferei vieții sale private și a libertăților și drepturilor sale; întrucât respectarea și

promovarea drepturilor omului, a libertăților fundamentale, a democrației și a valorilor

și principiilor astfel cum sunt enunțate în tratatele UE și în instrumentele internaționale

privind drepturile omului (DUDO, CEDO, PIDCP, PIDESC etc.) trebuie să se afle în

centrul integrării europene;

C. întrucât Uniunea Europeană a dezvoltat un acquis fundamental care vizează

respectarea, apărarea și promovarea drepturilor fundamentale, în special prin

dezvoltarea criteriilor de la Copenhaga, includerea articolelor 2, 6 și 7 în Tratatul UE,

Carta drepturilor fundamentale, obligația de a adera la Convenția Europeană a

Drepturilor Omului și dispozițiile corespunzătoare din ordinea juridică națională a

statelor membre;

D. întrucât, odată cu intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona, Carta a transformat

valori și principii în drepturi concrete și opozabile și întrucât, având aceeași valoare ca

și Tratatul de la Lisabona, ea a devenit obligatorie din punct de vedere juridic pentru

instituții, organele și agențiile UE, precum și pentru statele membre, în cadrul punerii în

aplicare a legislației UE;

E. întrucât o adevărată cultură a drepturilor fundamentale trebuie să fie dezvoltată,

promovată și consolidată, atât în instituțiile Uniunii, cât și în statele membre, în special

atunci când acestea aplică și implementează dreptul Uniunii, pe plan intern și în relațiile

cu țările terțe, întrucât punerea în aplicare a acestor valori și principii trebuie să se

bazeze, de asemenea, pe un control efectiv al respectării drepturilor fundamentale

garantate în Cartă, de exemplu atunci când sunt elaborate propuneri legislative; întrucât

alte considerente nu pot prevala în raport cu respectarea și garantarea respectivelor

drepturi fundamentale, în caz contrar existând riscul de a discredita rolul și imaginea

Uniunii Europene în ceea ce privește drepturile omului, în special în relațiile cu țările

terțe;

F. întrucât Uniunea Europeană funcționează pe baza prezumției și a încrederii reciproce că

statele membre ale UE respectă democrația, supremația legii și drepturile fundamentale,

astfel cum sunt consacrate în CEDO și în Carta drepturilor fundamentale, în special în

299

legătură cu dezvoltarea unui spațiu de libertate, securitate și justiție și operarea

principiului recunoașterii reciproce;

G. întrucât principiul recunoașterii reciproce conduce la o situație în care oamenii pot fi

transferați dintr-o jurisdicție în alta, fără niciun control prealabil al hotărârilor

respective sub aspectul drepturilor omului ;

H. întrucât Curtea de Justiție a Uniunii Europene a subliniat în cauzele conexate C-411/10

și C-493/10 că această prezumție de conformitate cu drepturile fundamentale trebuie să

fie relativă și că, prin urmare, judecătorii trebuie să verifice dacă există argumente

solide pentru a crede că există carențe sistemice în sistemul judiciar al celorlalte state

membre;

I. întrucât, în consecință, este necesar să existe garanția că autoritățile naționale au

suficiente dovezi pentru a lua o decizie în cunoștință de cauză cu privire la existența sau

inexistența unor carențe sistemice în sistemele judiciare ale altor state membre;

J. întrucât corupția cauzează prejudicii sociale și încălcări ale drepturilor fundamentale,

deoarece grupările de crimă organizată se folosesc de ea pentru a săvârși infracțiuni

grave, precum traficul de persoane; întrucât un sistem judiciar eficace, independent și

imparțial este esențial pentru statul de drept și pentru a garanta protecția drepturilor

fundamentale și a libertăților civile ale cetățenilor Europei;

K. întrucât Uniunea Europeană traversează o perioadă de criză economică și financiară,

precum și o criză democratică și constituțională, după cum au demonstrat-o

evenimentele recente din anumite state membre și întrucât aceste tensiuni au evidențiat

lipsa unor instrumente adecvate pentru a face față acestei crize și absența voinței

politice, precum și dificultățile de aplicare a mecanismelor prevăzute de tratatele

actuale, în special la articolul 7 din Tratatul UE;

L. întrucât Parlamentul European a solicitat de mai multe ori consolidarea mecanismelor

care să garanteze respectarea, apărarea și promovarea valorilor Uniunii, enunțate la

articolul 2 din Tratatul UE și pentru a face față situațiilor de criză din cadrul Uniunii și

al statelor membre și întrucât există o dezbatere în curs cu privire la crearea unui „nou

mecanism”, în cadrul căruia Comisia, Consiliul și statele membre se alătură

Parlamentului și ONG-urilor;

M. întrucât FRA a subliniat, în secțiunea principală a Raportului său anual din 2012

dedicat „Uniunii Europene ca o comunitate a valorilor: protejarea drepturilor

fundamentale în perioadele de criză”, că o înțelegere comună a valorilor de la articolul

2 și a obligațiilor legale care derivă din acesta constituie o aspirație care presupune

instituirea unui dialog constant în UE;

N. întrucât Comisia a indicat că dorește să consolideze statul de drept în Uniunea

Europeană și că ar putea propune utilizarea unor scrisori de notificare în condițiile

articolului 7 alineatul (1) din Tratatul UE existent; întrucât aceasta a vorbit și despre

necesitatea modificării tratatelor și a anunțat că ar putea propune amendamente înainte

de sfârșitul anului 2013 sau la începutul lui 2014, în perspectiva organizării unei

dezbateri în cursul alegerilor (inclusiv referitor la articolul 7) și a ajungerii la un

consens cu privire la aceste propuneri, al cărei obiectiv ar trebui să fie acela de a

garanta că politica UE în materie de drepturi fundamentale se bazează pe norme și

300

mecanisme clare, indicatori obiectivi, date și dovezi transparente, echitabile și

predictibile și oferă o puternică protecție în ceea ce privește drepturile individuale,

democrația și statul de drept;

O. întrucât orice decizie în această privință ar trebui să permită, în cel mai scurt timp,

garantarea aplicării corecte a articolelor 2, 6 și 7 din Tratatul UE și să asigure că fiecare

decizie luată se bazează pe criterii și evaluări obiective și, astfel, să depășească criticile

privind lipsa indicatorilor și a criteriilor de evaluare, diferențele de tratament și

parțialitatea politică.

P. întrucât în Uniunea Europeană și în statele membre se produc încă numeroase încălcări

ale drepturilor fundamentale, conform celor indicate în rapoartele (anuale și speciale)

ale Comisiei, FRA, Consiliul Europei (rapoartele anuale și hotărârile Curții Europene a

Drepturilor Omului, documentele și rapoartele comisarului pentru drepturile omului,

documentele Adunării Parlamentare a Consiliului Europei), documentele ONU

(inclusiv documentele și rapoartele Consiliului ONU pentru Drepturile Omului, ale

Înaltului Comisar ONU pentru Drepturile Omului, ale raportorilor speciali etc.),

documentele întocmite de ONG-uri (cum sunt Human Rights Watch, Amnesty

International, Open Society Institute, ILGA-Europa, ECRE, Reporteri fără Frontiere,

Freedom House, FIDH, etc.); întrucât aceste încălcări necesită răspunsuri adecvate din

partea Comisiei, Consiliului și statelor membre, dată fiind gravitatea și recurența lor;

Q. întrucât aceste organizații și-au exprimat și consemnat îngrijorarea, în special în ceea ce

privește situația romilor, a migranților, a solicitanților de azil și a refugiaților, a

minorităților și a persoanelor LGBT, a mass-mediei și a jurnaliștilor, acțiunile forțelor

de securitate, de poliție, ale serviciilor secrete și anchetele necesare pentru a urmări în

justiție și a-i pedepsi pe cei răspunzători pentru încălcările drepturilor omului,

implicarea statelor în acte de tortură și de rele tratamente săvârșite în țări terțe și

utilizarea probelor astfel obținute, condițiile de detenție și relele tratamente aplicate

deținuților;

R. întrucât preambulul Tratatului privind Uniunea Europeană, articolele 8, 9, 10, 19 și 21

din Carta drepturilor fundamentale și jurisprudența Curții de Justiție a UE recunosc

importanța drepturilor sociale fundamentale prin incorporarea lor în principii

transversale ale legislației comunitare, indicând astfel în mod clar că UE trebuie să

garanteze drepturile și libertățile fundamentale, cum sunt drepturile sindicale, dreptul la

grevă și dreptul de asociere, întrunire etc., astfel cum sunt definite în Carta socială

europeană, iar articolul 151 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene

cuprinde o referire explicită la drepturile sociale fundamentale, cum sunt cele stabilite

în Carta socială europeană;

S. întrucât articolele 2 și 3 din Carta drepturilor fundamentale recunosc dreptul la viață și

dreptul la integritatea persoanei;

T. întrucât în Uniunea Europeană există aproximativ 100 de milioane de copii și

aproximativ 80 de milioane de persoane cu dizabilități; întrucât persoanele cu

dizabilități, în special copiii, continuă să sufere din cauza lipsei de asistență și sprijin

pentru integrarea lor în școli și întâmpină dificultăți în legătură cu accesul în clădiri sau

la servicii și au probleme în a fi ascultați și a participa la decizii care le afectează

viețile; întrucât UE, ca parte la Convenția ONU privind drepturile persoanelor cu

301

handicap, are obligația de a promova, proteja și respecta drepturile persoanelor cu

dizabilități, astfel cum sunt consfințite în convenție, de a adopta o strategie de

implementare a convenției și de a asigura conformitatea cu prevederile convenției a

politicilor și a legislației primare și secundare existente și viitoare;

U. întrucât femeile și fetele sunt principalele victime ale violenței pe criterii de gen, dat

fiind că, în conformitate cu estimările din UE, 20-25 % dintre femei au suferit violențe

fizice cel puțin o dată în cursul vieții lor; întrucât sute de mii de femei care trăiesc în

Europa au fost supuse mutilării genitale și mii de fete sunt expuse acestui risc;

V. întrucât femeile din UE câștigă pe oră cu aproximativ 16 % mai puțin decât bărbații;

W. întrucât sărăcia, inegalitatea de gen și stereotipurile de gen măresc riscul de violență și

alte forme de exploatare, inclusiv traficul cu femei și prostituția, și împiedică

participarea deplină a femeilor în toate domeniile vieții;

X. întrucât libertățile fundamentale, drepturile omului și egalitatea de șanse ar trebui

garantate pentru toți cetățenii Uniunii Europene; întrucât protejarea minorităților

naționale și a limbilor regionale și minoritare într-o UE lărgită constituie, însă, o

problemă majoră, care nu poate fi soluționată prin simpla combatere a xenofobiei și

discriminării, ci prin adoptarea unor regimuri și tratamente juridice, lingvistice,

culturale, sociale etc. specifice;

1. subliniază că Uniunea Europeană, ca proiect politic, istoric și etic, se străduiește să

reunească țările care împărtășesc și promovează împreună valori europene comune,

cum sunt cele stabilite la articolul 2 din Tratatul UE și în Carta drepturilor

fundamentale, precum și în CEDO, printre care respectarea demnității umane,

democrația, statul de drept, drepturile fundamentale, egalitatea, libertatea,

nediscriminarea și protejarea minorităților, care sunt strâns legate și care sunt condiții

prealabile reciproce și consideră, prin urmare, că un pilon fundamental al identității

europene este și trebuie să fie respectarea și promovarea internă și externă a drepturilor

omului, a libertăților fundamentale și a democrației, care constituie valori europene;

2. recomandă ca Parlamentul, Comisia și Consiliul să recunoască existența unor obligații

pozitive în materie de apărare și promovare a drepturilor omului; subliniază faptul că

respectarea drepturilor și a libertăților fundamentale presupune acțiuni la niveluri

diferite; subliniază rolul exercitat în acest domeniu de autoritățile regionale și locale, de

ONG-uri și de societatea civilă și solicită Comisiei și Consiliului să își amelioreze

cooperarea cu acești factori;

3. readuce în atenția instituțiilor Uniunii și a statelor membre necesitatea de a-și îndeplini

obligațiile cu privire la respectarea libertăților și a drepturilor fundamentale; constată că

participarea la tratatele internaționale pentru protecția și promovarea drepturilor omului

nu poate servi decât la consolidarea protecției drepturilor fundamentale pe teritoriul

UE;

4. condamnă tendințele îngrijorătoare în materie de încălcări ale drepturilor fundamentale

în cadrul Uniunii Europene, în special în materie de imigrație și de azil, de discriminare

și de intoleranță – afectând îndeosebi anumite categorii de populație (minorități și

migranți) –, de securitate și de terorism, de libertate a presei, de liberă circulație în

cadrul Uniunii, de drepturi sociale și sindicale; constată din ce în ce mai des un că

302

statele membre adoptă atitudini obstrucționiste în ceea ce privește respectarea acestor

libertăți și drepturi fundamentale, în special în cazul romilor, femeilor, persoanelor

LGBT, solicitanților de azil, migranților și al altor categorii de populație vulnerabile;

Aspecte instituționale

5. relevă că este esențial pentru Uniunea Europeană, instituțiile sale, și pentru statele

membre să garanteze respectarea valorilor europene, așa cum sunt enunțate la articolul

2 din Tratatul UE și că trebuie aplicate și executate urgent toate instrumentele prevăzute

actualmente de tratate în acest sens, precum și să pregătească modificările care trebuie

aduse tratatelor, acolo unde este necesar; subliniază că obligația de a îndeplini criteriile

de la Copenhaga nu încetează după aderare, ci continuă să le incumbe statelor membre,

că drepturile fundamentale fac parte din legislația primară a Uniunii și că ele trebuie să

fie respectate atunci când legislația Uniunii este aplicată de orice instanță sau autoritate,

la nivelul Uniunii ca și la nivel național; în această privință, regretă în special durata

îndelungată a negocierilor de aderare la CEDO și faptul că aderarea UE la CEDO nu

este încă finalizată;

6. reamintește instituțiilor europene și statelor membre că orice politică privind drepturile

fundamentale trebuie să evite înainte de toate producerea încălcărilor, în special cu

ajutorul unor proceduri accesibile de prevenire și de atac înainte de luarea unei hotărâri

sau a unei măsuri, cu scopul de a permite examinarea și judecarea fiecărei cauze în

parte în cel mai scurt timp și în mod eficace, drept, echitabil, fără discriminare;

7. consideră că cetățenii sunt din ce în ce mai interesați de respectarea, protejarea și

promovarea drepturilor fundamentale, după cum a dovedit-o mobilizarea în acest sens

și atenția crescută acordată cazurilor de încălcare, abuz sau inegalitate, atât în viața

cotidiană, cât și în cazurile simbolice sau bine cunoscute, datorită, în parte, unei mai

bune circulații a informațiilor prin intermediul noilor tehnologii, rețelelor sociale și

mass-media; reamintește că orice încălcare, abuz sau inegalitate aduce atingere

democrației și statului de drept, precum și încrederii cetățenilor în instituțiile și

reprezentanții acestora, în special în decidenții politici; subliniază că instituțiile și

decidenții politici trebuie să ia la cunoștință și să sprijine această tendință democratică,

stabilind noi mecanisme de dialog cu cetățenii și consolidând controlul cetățenesc,

parlamentar, judiciar și al mass-media asupra autorităților statului, care trebuie să fie

mai deschise și mai transparente, cu scopul de a servi mai bine intereselor cetățenilor;

8. consideră că pentru a profita din plin de potențialul tratatelor, este necesar:

(a) să se finalizeze procesul de aderare la Convenția Europeană privind Drepturile

Omului și să se instituie de îndată instrumentele necesare pentru îndeplinirea

integrală a acestei obligații, care este consemnată în tratate, deoarece ea va oferi

un mecanism suplimentar de punere în executare a drepturilor omului în cazul

cetățenilor săi, inter alia pentru a asigura aplicarea de către statele membre a

hotărârilor pronunțate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în special a

„hotărârilor pilot”; să se acceadă, conform apelului lansat de Consiliul Europei, la

Cartea socială europeană, semnată la Torino, la 18 decembrie 1961 și revizuită la

Strasbourg, la 3 mai 1996, iar pentru statele membre, să acceadă și să ratifice

convențiile privind drepturile omului ale Consiliului Europei, să pună în aplicare

instrumentele existente ale aquis-ului comunitar și să reconsidere opțiunile de

neparticipare, care ar putea risca să afecteze drepturile cetățenilor lor;

303

(b) să se asigure conformitatea propunerilor legislative și a politicilor cu Carta și

respectarea drepturilor fundamentale, făcând pași concreți pentru a garanta

verificarea lor în raport cu Carta în toate etapele de elaborare a legislației și

examinarea sistematică a impactului legislației UE și a punerii sale în aplicare de

către statele membre asupra drepturilor fundamentale în rapoartele de evaluare

privind punerea în aplicare a acestei legislații, precum și în raportul anual privind

monitorizarea aplicării legislației UE;

(c) să se asigure că Comisia și Consiliul, în cazul în care acesta este inițiatorul

legislației, fac uz, atunci când este cazul, de experiența externă independentă a

FRA;

(d) să se intensifice cooperarea dintre Comisie și statele membre, precum și cu

Parlamentul European și cu parlamentele naționale, pentru a îmbunătăți aplicarea

legislației actuale a UE în materie de drepturi ale omului;

(e) să se asigure consolidarea și corectitudinea elaborării și a transpunerii dreptului

UE care afectează și dezvoltă drepturile fundamentale, urmărind o politică

riguroasă de evaluare, de monitorizare și de intentare, în caz de încălcare, a unor

acțiuni la Curtea de Justiție, cu precădere în domeniile în care UE deține

competențe, ca nediscriminarea, egalitatea, genul, dizabilitățile, protecția datelor,

azilul și imigrarea;

(f) să se asigure promovarea unui rol substanțial al statului de drept care să ia în

considerare modul în care drepturile fundamentale sunt protejate în practică;

(g) să se recunoască faptul că soluționarea acestor probleme, în special în vremuri de

criză economică și financiară, necesită o voință politică fermă;

(h) să se consolideze și să se asigure transparența dialogului interinstituțional privitor

la drepturile omului sau atunci când sunt în joc interesele cetățenilor europeni;

(i) să se asigure deplina utilizare de către Comisie a mecanismelor existente, lansarea

unor investigații obiective și inițierea unor proceduri de constatare a neîndeplinirii

obligațiilor în cazuri bine motivate, evitând astfel standardele duble, de fiecare

dată când un stat membru încalcă drepturile consfințite în cartă la punerea în

aplicare a legislației UE ;

(j) să se prevadă politici și programe de măsuri ambițioase, eficiente și de anvergură

privind drepturile fundamentale și valorile europene comune, în special pentru a

asigura, în mod proactiv și sistematic, conformitatea cu obligațiile UE în raport cu

combaterea discriminării și promovarea egalității, astfel cum sunt menționate la

articolele 8 și 10 din TFUE și la articolul 21 din Carta drepturilor fundamentale;

(k) să se coopereze într-un mod mai sistematic și coordonat, la toate nivelurile, cu

Consiliul Europei și cu alte instituții internaționale, în funcție de experiența

specifică a acestora, pentru a evita orice suprapunere;

(l) să se raționalizeze multitudinea de mecanisme deja disponibile, pentru a preveni

încălcarea drepturilor fundamentale în UE, să se soluționeze încălcările

drepturilor fundamentale și să se evite fenomenele de căutare a instanței celei mai

304

favorabile și să se acorde un rol mai important autorităților regionale și locale,

alături de organizațiile care activează în domeniul drepturilor omului;

(m) să se elaboreze tabele comparative și sintetice pentru fiecare țară în parte, pe baza

cărora Comisia ar trebui să formuleze recomandări de țară specifice privind

politica drepturilor fundamentale, așa cum o face pentru politica economică UE-

27; Consiliul ar putea să-și însușească sau să modifice aceste recomandări,

precum și propunerile Comisiei referitoare la încălcările flagrante ale drepturilor

fundamentale, până la următorul summit al Consiliului European;

(n) să se elaboreze un mecanism de revizuire reciprocă, cu participarea organismelor

naționale care activează în domeniul drepturilor omului, asemănător cu cel al

Comitetului de asistență pentru dezvoltare (CAD) al OCDE: fiecare stat membru

ar urma să fie revizuit o dată la fiecare trei sau patru ani, obiectivele principale

fiind acelea de a ajuta țara în cauză să înțeleagă în ce fel ar putea să-și

îmbunătățească structurile și strategia în domeniul drepturilor fundamentale,

precum și să identifice și să împărtășească bunele practici și strategia în materie

în cadrul UE;

(o) să se elaboreze un „nou mecanism de la Copenhaga” care să asigure respectarea,

apărarea și promovarea drepturilor fundamentale și ale valorilor Uniunii,

prevăzute la articolul 2 din Tratatul UE și în Carta drepturilor fundamentale;

9. subliniază că acest „nou mecanism de la Copenhaga”, menit să monitorizeze

conformitatea cu criteriile de la Copenhaga a fiecărui stat membru, cu eficacitate și cu

efecte obligatorii, ar putea fi activat imediat, pe baza unei decizii a Comisiei, cu

implicarea deplină a Parlamentului, și că acesta ar trebui:

(a) să stabilească indicatori, pe baza standardelor în materie de drepturi fundamentale

existente sau deja elaborate și recunoscute, cum sunt cele elaborate la nivelul

ONU și al Consiliului Europei, luând în considerare opiniile ONG-urilor care

activează în domeniul drepturilor omului și al libertăților fundamentale (FRA și

Comisia);

(b) să se bazeze pe date și informații obiective și fiabile structurate în jurul acestor

indicatori, care să fie concepuți pe viitor printr-un proces transparent și credibil

(FRA, Comisia);

(c) să monitorizeze situația din UE și din fiecare stat membru în parte, pe baza unui

proces regulat și obiectiv (FRA, Comisia, Consiliul, Parlamentul European și

parlamentele naționale);

(d) să efectueze evaluări obiective, comparative și periodice pentru fiecare dintre

domeniile care țin de drepturile fundamentale sau domeniile implicate și pentru

fiecare instituție și stat membru în parte, încercând totodată să obțină o

comparabilitate maximă, inclusiv pe baza constatărilor și a recomandărilor

formulate de Consiliul Europei, Organizația Națiunilor Unite și instituțiile și

organismele UE pe baza mecanismelor lor de monitorizare existente, pe lângă

informațiile prezentate de organizațiile societății civile, (rapoarte ale FRA,

rapoarte anuale ale Comisiei, rapoarte anuale ale Parlamentului, rapoarte anuale

ale Consiliului) și pe această bază, să facă recomandări;

305

(e) să stabilească un ciclu politic european cu privire la aplicarea articolului 2 din

Tratatul UE (democrație, stat de drept, drepturi fundamentale, egalitate) care să

urmărească aceste etape anual și plurianual și un forum anual interinstituțional

deschis către aceste valori europene, în special privind protecția drepturilor

fundamentale;

(f) să reunească toate datele și analizele existente provenind de la organismele

naționale, europene și internaționale, pentru a garanta că informațiile existente

sunt pertinente pentru protejarea drepturilor fundamentale, a statului de drept, a

democrației și a unei egalități mai accesibile și mai vizibile;

(g) să asigure că DG Justiție și Grupul de lucru FREMP din cadrul Consiliului

lucrează împreună cu Comisia pentru libertăți civile a Parlamentului European la

stabilirea unui dialog structurat regulat între aceste instituții și organizațiile

societății civile privind chestiunile legate de drepturile fundamentale în UE;

(h) să elaboreze și să adopte un set de recomandări, însoțite de sancțiuni eficace și

proporționale, care să acționeze ca factor de disuasiune eficace (de exemplu,

suspendarea temporară a finanțărilor, aplicarea anumitor acte etc.), care să se

aplice în cazul încălcării articolelor 2 și 7 din Tratatul UE și să asigure sprijinirea

drepturilor consfințite de acestea;

(i) să integreze un sistem de alertă precoce, de dialog politic și tehnic, de scrisori de

notificare și o „procedură de îngheț”, după cum a solicitat deja Parlamentul,

pentru a garanta că statele membre, la cererea instituțiilor UE, suspendă adoptarea

legislațiilor care ar putea să neglijeze sau să încalce drepturile fundamentale sau

ordinea de drept a UE; Comisia ar trebui să organizeze reuniuni la nivel tehnic cu

serviciile statului membru în cauză, dar să nu finalizeze niciun fel de negocieri în

alte domenii politice decât cele legate de articolul 2 din TUE, până când nu este

asigurată conformitatea deplină cu articolul 2 din TUE;

10. solicită Comisiei ca, în colaborare cu FRA, să adopte o decizie care să stabilească un

astfel de „mecanism nou de la Copenhaga”, așa cum a făcut-o pentru monitorizarea

corupției din Uniunea Europeană și din statele membre, precum și o revizuire a

regulamentului privind FRA, pentru a-i conferi puteri și competențe mai mari;

11. solicită înființarea, de preferat în temeiul unui acord interinstituțional, a unei „comisii

de la Copenhaga” alcătuite din experți independenți de nivel înalt privind drepturile

fundamentale, numiți, inter alia, de Parlament, al cărei scop ar trebui să fie acela de a

asigura conformarea tuturor statelor membre la valorile comune consacrate la articolul

2 din TUE și conformitatea permanentă cu „criteriile de la Copenhaga” și de a oferi

consiliere și a raporta în legătură cu aspectele privind drepturile fundamentale,

așteptând ca modificarea Regulamentului privind FRA să-i confere agenției puteri și

competențe mai largi, inclusiv în ceea ce privește monitorizarea fiecărui stat membru în

domeniul drepturilor fundamentale, astfel cum a solicitat în mod repetat Parlamentul;

12. recomandă inițierea unui dialog între instituțiile UE și un stat membru atunci când

există un risc de încălcare gravă a valorilor Uniunii, precum și posibilitatea ca

instituțiile europene să formuleze recomandări, așa cum prevede articolul 7 alineatul (1)

din Tratatul UE; susține pe deplin propunerea Comisiei de a utiliza scrisori de notificare

în acest context;

306

13. invită Comisia și Consiliul să înființeze, împreună cu Parlamentul, un grup de contact

pentru a monitoriza implementarea efectivă a valorilor Uniunii și a realiza în mod

specific evaluări comune ale situației drepturilor fundamentale în cazurile specifice de

care ia act cu îngrijorare oricare dintre aceste trei instituții ale Uniunii; solicită, de

asemenea, acestor instituții să țină seama de rezoluțiile Consiliului Europei și de

deciziile Curții Europene a Drepturilor Omului;

14. salută declarațiile făcute de Președintele Comisiei și de vicepreședinta Reding care

anunțau o comunicare cu posibile modificări ale tratatelor, pe lângă opțiunile

disponibile în temeiul tratatelor actuale și solicită comisiilor sale competente să

analizeze în detaliu propunerile următoare în vederea consolidării protecției drepturilor

fundamentale în tratatele UE:

– revizuirea articolului 7 din Tratatul UE, adăugând o fază de „aplicare a articolului

2 din Tratatul UE” și separând etapa de risc de cea de „încălcare”, cu praguri

diferite pentru majoritățile prevăzute, consolidarea analizei tehnice și obiective

(nu numai politice) și un dialog mai susținut cu instituțiile statelor membre și o

gamă mai largă de sancțiuni detaliate și previzibile, aplicabile de-a lungul

procedurii;

– plecând de la articolul 121 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

elaborarea unui mecanism de coordonare și supraveghere a drepturilor omului

mai puternic și mai detaliat;

– extinderea căilor de atac și a competențelor Comisiei și Curții de Justiție;

– o trimitere la FRA în tratate, incluzând un temei juridic care să permită

modificarea regulamentului de instituire a agenției, nu prin unanimitate, cum este

cazul în prezent, ci printr-o procedură legislativă ordinară;

– eliminarea articolului 51 din Carta drepturilor fundamentale;

– punerea Parlamentului în situația de a putea iniția proceduri privind încălcarea

articolului 2 din TUE pe picior de egalitate cu Comisia și Consiliul și a FRA în

situația de fi în măsură să își aducă sprijinul specializat necesar în cadrul

procedurii;

– revizuirea cerinței privind unanimitatea în domeniile legate de respectarea,

protejarea și promovarea drepturilor fundamentale, cum sunt egalitatea și

nediscriminarea (de exemplu, articolul 19 din TFUE);

solicită, de asemenea, comisiei sale de resort să clarifice aplicarea și, în final, revizuirea

procedurii prin care Parlamentul poate activa articolul 7 din TUE;

15. invită FRA să creeze un site internet public care să colecteze și să comaseze informații

și documente în legătură cu drepturile fundamentale elaborate de ONU, Consiliul

Europei, OSCE, ONG-uri, FRA, Parlamentul European, instanțe judecătorești, comisii

parlamentare naționale, ombudsmani etc.; consideră că aceste informații ar trebui

accesate după dată, stat, autor și drept, astfel încât să ofere surse și informații privind

situația drepturilor fundamentale în UE și în statele sale membre;

Drepturi specifice, pe baza Cartei drepturilor fundamentale

307

Demnitatea

16. își exprimă îngrijorarea cu privire la persistența cazurilor de încălcare a demnității

umane din Uniune și din statele sale membre, printre ale căror victime se numără

minoritățile, îndeosebi minoritatea romă, solicitanții de azil, migranții, persoanele

suspectate de legături cu terorismul, persoanele private de libertate, precum și grupurile

vulnerabile și persoanele sărace; subliniază că autoritățile publice trebuie să respecte

interdicția absolută a torturii și a tratamentelor crude, inumane sau degradante și să

ancheteze în profunzime și în mod rapid, eficace și independent toate încălcările,

aducând vinovații în fața justiției;

17. își exprimă îngrijorarea cu privire la numeroasele cazuri de rele tratamente aplicate de

forțele de poliție și de instituire a legii și ordinii, în special în legătură cu utilizarea

disproporționată a forței împotriva participanților pașnici și a jurnaliștilor cu ocazia

demonstrațiilor, cu utilizarea excesivă a armelor neletale, cum ar fi bastoanele,

gloanțele de cauciuc și „pistoalele cu electroșoc”; solicită ca statele membre să asigure

existența pe uniformele forțelor de securitate a unor elemente care să permită

identificarea celor care le poartă și faptul că aceștia sunt ținuți în permanență

răspunzători pentru acțiunile lor; solicită eliminarea controalelor efectuate de poliție

bazate pe stereotipurile etnice și rasiale; își exprimă îngrijorarea cu privire la numărul

în creștere de restricții privind libertatea de întrunire și de a demonstra în mod pașnic și

relevă că dreptul de întrunire și asociere și libertatea de exprimare constituie

fundamentul dreptului de a demonstra; solicită statelor membre să nu ia măsuri care ar

submina sau incrimina exercitarea drepturilor și libertăților fundamentale ale

persoanelor, le îndeamnă să ia măsuri care să garanteze că forța este utilizată numai în

cazuri excepționale, justificate în mod corespunzător, pe baza unei amenințări reale și

grave la adresa ordinii publice și reamintește că rolul primordial al forțelor de poliție

este acela de a asigura siguranța și protecția persoanelor;

18. își reafirmă sprijinul pentru o inițiativă europeană care să asigure garantarea drepturilor

fundamentale ale persoanelor private de libertate și posibilitatea lor de a se reintegra în

societate la eliberare; își exprimă îngrijorarea cu privire la suprapopularea dezastruoasă

din închisori care afectează un număr mare de state membre, la condițiile precare de

încarcerare și de tratament al deținuților și solicită lansarea unei inițiative europene

pentru a asigura aplicarea recomandărilor Comitetului European pentru Prevenirea

Torturilor și a hotărârilor Curții Europene a Drepturilor Omului, inclusiv de către

poliție și în centrele de primire a imigranților și în spitalele psihiatrice; recomandă

luarea unor măsuri pentru a diminua suprapopularea închisorilor, cum ar fi evitarea

utilizării excesive a detenției preventive, prevederea unor alternative la pedepsele

privative de libertate, luarea în considerare a dezincriminării anumitor fapte și/sau

scurtarea perioadelor pe durata cărora persoanele pot fi reținute fără a fi puse sub

acuzare;

19. își reiterează solicitarea de a se face pe deplin lumină cu privire la colaborarea statelor

europene la programul Statelor Unite și al CIA de „predări extraordinare”, zborurile și

închisorile secrete de pe teritoriul Uniunii și insistă ca statele membre să desfășoare la

timp anchete eficace, imparțiale, aprofundate, independente și transparente și să nu lase

loc impunității; reamintește statelor membre că interdicția torturii este absolută și că,

prin urmare, secretul de stat nu poate fi invocat pentru a limita obligația statelor de a

ancheta asupra încălcărilor grave ale drepturilor omului; subliniază că, în cazul în care

nu se conformează celor de mai sus, vor fi în joc reputația și încrederea în angajamentul

308

statelor membre de a proteja drepturile fundamentale;

20. subliniază faptul că climatul de impunitate în ceea ce privește programul CIA a permis

continuarea încălcării drepturilor fundamentale în politicile de combatere a terorismului

din UE și din Statele Unite, după cum au relevat dezvăluirile privind activitățile de

spionaj în masă desfășurate în cadrul programului de supraveghere al Agenției

naționale americane de securitate și organismele de informații din diverse state

membre, care sunt în prezent analizate de Parlament; solicită revizuirea legislației

privind agențiile de securitate și de informații ale UE și ale statelor membre,

acordându-se o atenție deosebită controlul judiciar ex ante și controlului parlamentar,

precum și dreptului la recurs și la rectificarea datelor colectate, păstrate sau prelucrate

de aceste agenții;

21. invită acele state membre care nu au făcut-o până acum să transpună și să pună în

aplicare pe deplin Directiva 2011/36/UE a Parlamentului European și a Consiliului

privind prevenirea și combaterea traficului de persoane și protejarea victimelor acestuia

și să adopte măsuri corespunzătoare pentru a garanta că victimelor traficului de

persoane le este acordată asistența și protecția adecvate, că traficanții sunt urmăriți

penal, fiindu-le date sancțiuni reale, proporționale și disuasive și, totodată, stabilind

măsuri preventive;

22. invită statele membre să transpună pe deplin Directiva 2012/29/UE a Parlamentului

European și a Consiliului de stabilire a unor norme minime privind drepturile,

sprijinirea și protecția victimelor criminalității, adoptând măsurile adecvate pentru a

garanta asistența și protecția corespunzătoare ale victimelor criminalității;

23. solicită respectarea demnității la sfârșitul vieții, îndeosebi prin garantarea recunoașterii

și respectării deciziilor exprimate în dispozițiile testamentare;

24. recunoaște că sănătatea și drepturile sexuale și de reproducere (SRHR) constituie un

element esențial al demnității umane, care trebuie abordat în contextul mai larg al

discriminării structurale și al inegalităților de gen; invită statele membre să salvgardeze

SRHR prin intermediul FRA și al Institutului European pentru Egalitatea de Șanse între

Femei și Bărbați (EIGE), în special prin furnizarea de programe și servicii de sănătate

reproductivă, inclusiv prin asigurarea asistenței și a medicamentelor esențiale pentru

planificarea familială voluntară și pentru sănătatea mamei și a nou-născutului și

monitorizând politicile și/sau legislația susceptibilă de a încălca sănătatea sexuală și

reproductivă și drepturile aferente;

Libertățile

25. subliniază că democrația și statul de drept sunt întemeiate pe respectarea libertăților și

drepturilor fundamentale și că nicio acțiune sau măsură împotriva terorismului sau

crimei organizate și cooperarea internațională în acest scop nu trebuie să încalce

normele europene în materie de drepturi fundamentale, ci trebuie să le respecte cu

strictețe, îndeosebi în ceea ce privește prezumția de nevinovăție, respectarea drepturilor

procedurale, dreptul la apărare, protejarea vieții private și a datelor cu caracter personal

etc.; subliniază necesitatea unui control democratic mai strict și protejarea și

respectarea drepturilor fundamentale în contextul cooperării transfrontaliere în aceste

domenii, în special în lumina colectării și utilizării din ce în ce mai extinse de către

autorități a datelor cu caracter personal; solicită, în consecință, luarea unor măsuri

309

pentru garantarea vieții private și a protecției datelor cu caracter personal în acest

domeniu;

26. critică orientarea către securitate a strategiei de securitate internă a SSI în detrimentul

libertăților civile, al drepturilor fundamentale și al adoptării unor măsuri preventive;

deplânge adâncirea diferențelor dintre obiectivele declarate și modul în care sunt

implementate politicile în realitate; consideră că Parlamentul European trebuie să joace

un rol determinant în evaluarea și definirea politicilor de securitate internă, acestea

având consecințe grave asupra libertăților și drepturilor fundamentale ale tuturor

persoanelor care își au rezidența în Uniunea Europeană, în vederea asigurării

supravegherii și controlului democratic al politicilor de securitate, inclusiv al

activităților din domeniul informațiilor și, dacă este necesar, a revizuirii lor, cu scopul

de a respecta drepturile omului și libertățile fundamentale;

27. își exprimă îngrijorarea cu privire la dezvăluirile referitoare la încălcarea flagrantă a

dreptului la viață privată și la protejarea datelor cu caracter personal comisă prin

programele secrete de supraveghere masivă a cetățenilor europeni, fără autorizare

judiciară de la caz la caz și fără control parlamentar adecvat, instituite de statele

europene și neeuropene; condamnă aceste practici și îndeamnă aceste state să înceteze

fără întârziere astfel de încălcări; solicită să se facă pe deplin lumină cu privire la

conținutul acestor programe, la eventuala colaborare internațională în acest context și

ca aceste programe să fie revizuite imediat; subliniază că UE și statele membre trebuie

să ia măsuri ferme împotriva statelor care încalcă dreptul fundamental al vieții private,

spionând comunicările dintre cetățenii UE și reprezentanți și actorii instituționali,

politici și economici europeni; este preocupat de faptul că serviciile de informații s-au

sustras controlului democratic, parlamentar și judiciar, desfășurând programe și

operațiuni secrete fără aprobare politică; solicită, în consecință, o revizuire de urgență a

mecanismelor de supraveghere judiciară și parlamentară a serviciilor secrete, astfel

încât să se asigure ancorarea serviciilor de informații în democrație, în statul de drept și

în drepturile fundamentale, conform cerințelor de la articolul 2 din TUE; condamnă

implicarea secretă a întreprinderilor private în activități de supraveghere în masă;

subliniază că UE ar trebui să reacționeze mai ferm și că ar trebui să solicite adoptarea

unor măsuri la nivel internațional pentru a asigura punerea în executare și sprijinirea

normelor europene în materie de viață privată și protecție a datelor, precum și că ar

trebui să promoveze tehnologii care să garanteze confidențialitatea comunicațiilor în

Europa;

28. deplânge faptul că discuțiile privind adoptarea unui proiect de regulament și a unei

directive privind protejarea datelor cu caracter personal stagnează la Consiliu, în pofida

faptului că Parlamentul și-a exprimat susținerea fermă pentru norme mai stricte; regretă

decizia luată de Consiliul European în cadrul reuniunii sale din 24-25 octombrie 2013

de a finaliza piața unică digitală abia în 2015, amânând astfel adoptarea pachetului

privind protecția datelor, și solicită Consiliului să facă progrese în negocierile având ca

obiect regulamentul și directiva privind protecția datelor, pentru adoptarea pachetului

privind protecția datelor până la sfârșitul acestei legislaturi;

29. consideră că UE și statele sale membre ar trebui să adopte un sistem de protecție a

demascatorilor pentru persoanele care dezvăluie încălcări grave ale drepturilor omului

de către serviciile de informații care eludează orice control democratic, parlamentar și

judiciar;

310

30. subliniază că evoluția rapidă a lumii digitale (inclusiv utilizarea în creștere a

internetului, a aplicațiilor și a rețelelor sociale) necesită protejarea mai eficace a datelor

cu caracter personal și a vieții private, în vederea garantării confidențialității lor;

31. salută numărul în creștere al statelor membre care asigură respectarea dreptului de a

întemeia o familie prin căsătorie, parteneriat civil sau coabitare înregistrată și la

adopție, fără discriminare bazată pe orientarea sexuală și solicită celorlalte state

membre să ia măsuri asemănătoare; salută hotărârea recentă a Curții Europene a

Drepturilor Omului în cauza Vallianatos și alții împotriva Greciei, afirmând că uniunile

civile nu pot exclude cuplurile de același sex; invită Comisia și toate statele membre să

propună și să adopte legislații și politici care să combată homofobia, transfobia și

crimele motivate de ură și salută publicarea Avizului 2/2013 al FRA în legătură cu

Decizia-cadru privind rasismul și xenofobia – acordând o atenție deosebită asupra

drepturilor victimelor; invită Comisia și toate statele membre să asigure aplicarea

Directivei privind libera circulație, fără discriminare pe motiv de orientare sexuală; își

reiterează apelul adresat Comisiei de a propune un regulament ambițios privind

recunoașterea reciprocă a efectelor juridice ale documentelor de stare civilă;

32. este extrem de îngrijorat în ceea ce privește numărul sinuciderilor în rândul tinerilor

care cad victime homofobiei; reamintește constatările sondajului FRA privind LGBT

din UE care a arătat că 26 % dintre toți respondenții au fost atacați sau amenințați cu

violența la domiciliu sau în alte locuri, număr care crește la 35 % în rândul tuturor

respondenților transsexuali, în timp ce 19 % dintre respondenți s-au simțit discriminați

la locul de muncă sau atunci când și-au căutat un loc de muncă, în pofida protecției

juridice în temeiul dreptului UE; invită, în consecință, Comisia să utilizeze aceste cifre

ca bază pentru un răspuns european cuprinzător la problemele legate de drepturile

fundamentale ale persoanelor LGBT, sub forma unei foi de parcurs a UE pentru

egalitate pe criterii de orientare sexuală și identitate de gen, după cum au solicitat în

mod repetat Parlamentul și ONG-urile;

33. regretă că procedurile juridice de recunoaștere a genului pentru persoanele transsexuale

include încă sterilizarea obligatorie în 14 state membre; invită statele membre să

revizuiască aceste proceduri astfel încât să respecte pe deplin dreptul persoanelor

transsexuale la demnitate și integritate corporală; felicită Comisia pentru angajamentul

său de a activa în cadrul Organizației Mondiale a Sănătății pentru eliminarea

tulburărilor de identitate de gen de pe lista tulburărilor mintale și de comportament și de

a asigura o reclasificare în termeni nepatologici în cadrul negocierilor privind cea de a

11-a versiune a Clasificării internaționale a bolilor (ICD-11);

34. reafirmă libertatea de gândire, de conștiință, de religie, de a crede și de a nu crede, de a

practica religia la alegere, de a schimba religia; condamnă orice formă de discriminare

sau intoleranță și consideră că secularismul definit ca separare strictă a autorităților

politice neconfesionale de autoritățile religioase, precum și imparțialitatea statului, sunt

mijloacele optime de garantare a nediscriminării și egalității între religii și între

credincioși și necredincioși; solicită statelor membre să protejeze libertatea religioasă

sau de credință, inclusiv libertatea celor fără o religie, cu scopul de a nu-i supune la

discriminări ca urmare a unor exceptări excesive ale religiilor de la legile privind

egalitatea și nediscriminarea;

35. reamintește că legislațiile naționale care incriminează blasfemia restrâng libertatea de

exprimare în legătură cu credința religioasă sau alte credințe, că ele sunt adesea aplicate

311

pentru a persecuta, maltrata sau intimida persoane care aparțin unor minorități

religioase sau de altă natură și că ele pot exercita un puternic efect inhibitor asupra

libertății de exprimare și a libertății religioase sau de credință; recomandă statelor

membre să dezincrimineze aceste infracțiuni;

36. regretă faptul că în anumite state membre tinerii sunt încă urmăriți în justiție și

condamnați la închisoare din cauza nerecunoașterii în mod adecvat a dreptului la

obiecție pe motive de conștiință în ceea ce privește serviciul militar și invită statele

membre să combată persecutarea și discriminarea persoanelor care își exercită acest

drept;

37. reamintește că libertatea de exprimare, libertatea de informare și libertatea mass-media

sunt fundamentale pentru a asigura democrația și statul de drept și solicită din nou

Comisiei revizuirea și modificarea directivei privind serviciile mass-media

audiovizuale, în conformitate cu direcțiile indicate de Parlament în raportul său cu

privire la acest subiect; condamnă ferm violențele, presiunile sau amenințările

împotriva jurnaliștilor și a mass-mediei, inclusiv în legătură cu dezvăluirea surselor lor

de informații privind încălcarea drepturilor fundamentale comise de guverne și state;

invită instituțiile Uniunii și statele membre să respecte, să garanteze și să promoveze

drepturile fundamentale la libertatea de exprimare și, prin urmare, să se abțină de la a

face uz sau a dezvolta mecanisme pentru a împiedica aceste libertăți;

38. își exprimă îngrijorarea în ceea ce privește impactul crizei economice din Europa

asupra dreptului de proprietate a canalelor de difuzare a mass-media și perspectiva

privatizării serviciilor publice de mass-media în unele state membre; solicită statelor

membre să protejeze independența serviciilor publice de mass-media și să-și respecte

obligația instituțională de a salvgarda pluralismul media și de a furniza informații de

înaltă calitate, diversificate, exacte și fiabile; consideră că proprietatea și managementul

mass-media ar trebui să fie întotdeauna transparente și să nu fie concentrate; subliniază

că transparența proprietății mass-media este crucială pentru monitorizarea investițiilor

intracomunitare în mass-media și a investitorilor non-europeni care își exercită o

influență tot mai mare asupra informațiilor care sunt furnizate în statele membre;

39. subliniază importanța respectării și protejării drepturilor refugiaților și ale migranților și

subliniază faptul că o atenție deosebită ar trebui acordată migranților femei și copii; își

exprimă îngrijorarea cu privire la numeroasele încălcări ale dreptului de azil și ale

obligației de a asigura protecția în cazuri de îndepărtare, de expulzare și de extrădare a

oricăror migranți; subliniază obligația de a respecta convențiile internaționale

referitoare la drepturile omului, în special Convenția ONU privind statutul refugiaților

și principiul nereturnării, de a acorda asistență pe mare persoanelor care își riscă viața

pentru a ajunge în UE, de a asigura condiții de primire și proceduri care să le respecte

demnitatea și drepturile fundamentale; solicită UE și statelor membre să modifice sau

să revizuiască întreaga legislație care sancționează persoanele care acordă asistență

migranților aflați în suferință pe mare; invită Comisia să revizuiască Directiva

2002/90/CE a Consiliului, care definește sancțiunile în caz de facilitare a intrării,

tranzitului și șederii neautorizate, pentru a clarifica faptul că a oferi asistență umanitară

pe mare migranților care sunt în pericol este o acțiune ce trebuie salutată, și nu una care

ar trebui să conducă la vreo formă de sancționare;

40. salută finalizarea sistemului european comun de azil (SECA) și cheamă statele membre

să efectueze reformele legislative și administrative necesare pentru implementarea sa

312

efectivă, astfel încât să asigure instituirea deplina a SECA conform planului, să ofere un

acces mai bun la procedura de azil pentru cei care solicită protecție, să ducă la decizi

privind azilul mai echitabile, mai rapide și de mai bună calitate și să ofere condiții

demne și decente atât celor care solicită azil, cât și celor cărora li se acordă protecție

internațională în interiorul UE; regretă totuși că copiii mai pot fi încă plasați în detenție

și solicită excluderea lor sistematică din procedurile accelerate; își reiterează apelul

către Comisie de a elabora orientări strategice bazate pe cele mai bune practici pentru

instituirea unor norme minime comune pentru primirea și protejarea minorilor

neînsoțiți; subliniază faptul că garanțiile procedurale trebuie să fie adecvate și

corespunzătoare; solicită aplicarea recentei hotărâri a CEJ în care se afirmă că

solicitanții de azil LGTB pot constitui un grup social special, susceptibil de a fi

persecutat din cauza orientării sexuale și că existența unei pedepse cu închisoarea care

sancționează actele homosexuale în țara de origine constituie un act de persecuție per

se;

41. condamnă faptul că un număr însemnat de migranți continuă să moară pe mare

încercând să ajungă în UE în pofida numeroaselor și variatelor mijloace tehnice

furnizate de statele membre și de UE pentru supravegherea și controlul frontierelor

externe ale UE; solicită ca Uniunea Europeană și statele membre să pună în aplicare

recomandările prevăzute în raportul Adunării Parlamentare a Consiliului Europei „Vieți

pierdute în Mediterana: cine este responsabil?” adoptată în aprilie 2012117

; salută

hotărârea Curții de Justiție de anulare a Deciziei Consiliului 2010/252/UE;

42. subliniază vulnerabilitatea persoanelor care trec frontierele maritime sudice ale

Europei, solicită o soluție viabilă pentru problema generală a imigrării în Mediterana,

cu respectarea deplină a principiului nereturnării și, ca o cerință minimală absolută,

solicită statelor membre și instituțiilor UE să ia în considerare avizele recente ale FRA

cu privire la modalitatea optimă de protecție a drepturilor fundamentale ale migranților

în contextul supravegherii maritime;

43. salută manualul legislației europene referitoare la azil, frontiere și imigrație redactat de

FRA împreună cu Curtea Europeană a Drepturilor Omului ca o contribuție concretă în

sprijinul practicienilor din domeniul dreptului din Europa în privința susținerii

drepturilor fundamentale și a drepturilor omului;

44. cheamă statele membre și Consiliul să accelereze munca Grupului operativ pentru

Marea Mediterană, pentru a asigura mărirea semnificativă a capacității de salvare pe

mare și a iniția un plan exhaustiv privind migrația și azilul, bazat pe solidaritate și

împărtășirea responsabilității, cu accent asupra tuturor aspectelor relevante, ca

revizuirea legislației UE și a statelor membre permițând încriminarea asistenței

umanitare acordate persoanelor aflate în pericol pe mare, dezvoltarea unor rute sigure și

legale pentru refugiați și migranți către Europa și cooperarea pentru dezvoltare cu țările

terțe, în vederea consolidării democrației, a drepturilor fundamentale și a statului de

drept, pentru a garanta că tragedii ca cele survenite în largul insulei Lampedusa nu se

vor mai întâmpla;

45. condamnă încălcarea din ce în ce mai frecventă a drepturilor fundamentale ale

migranților, în special atunci când aceștia sunt deportați în țări terțe, după cum relevă

117

Rezoluția 1872 (2012) a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei, adoptată la 24

aprilie 2012.

313

raportorul special ONU pentru drepturile migranților în raportul său special publicat la

24 aprilie 2013118

și raportul FRA119

; subliniază, în această privință, necesitatea de a

evalua cu exactitate Directiva privind returnarea, acordurile de readmitere, precum și

acțiunea Frontex în materie de respectare a drepturilor fundamentale; solicită Comisiei

să furnizeze o monitorizare concretă a urmărilor raportului său critic privind măsurile

de readmisie ale UE și acordurile sale cu țări terțe publicat în 2011; condamnă politicile

restrictive ale statelor membre cu privire la acordarea vizelor resortisanților anumitor

țări terțe specifice;

46. invită statele membre să adopte politici care să încurajeze migrația legală și să ratifice

Convenția internațională pentru apărarea drepturilor lucrătorilor migranți și a

membrilor familiei lor;

Egalitatea

47. subliniază că principiul demnității umane, al egalității în fața legii și al interzicerii

discriminării pe orice criteriu se numără printre fundamentele societății democratice;

consideră că Uniunea și statele membre trebuie să își consolideze acțiunile în materie

de egalitate și de combatere a discriminărilor, de protecție a diversității culturale,

religioase și lingvistice, de egalitate între bărbați și femei, de drepturi ale copilului, de

drepturi ale persoanelor în vârstă, de drepturi ale persoanelor cu dizabilități, de drepturi

ale persoanelor LGBT și ale persoanelor aparținând minorităților naționale;

48. solicită statelor membre să adopte un cadru legislativ național pentru abordarea tuturor

formelor de discriminare și să garanteze implementarea efectivă a cadrului juridic

existent al UE, inclusiv prin inițierea unor proceduri de constatare a neîndeplinirii

obligațiilor; deplânge impasul în care se află negocierile Consiliului referitoare la

propunerea de directivă privind aplicarea principiului egalității de tratament între

persoane indiferent de religie sau credință, dizabilități, vârstă și orientare sexuală și își

reiterează încă o dată solicitarea adresată Consiliului de a adopta propunerea; salută

poziția Președinției lituaniene a Consiliului de a susține propunerea și solicită statelor

membre să urmeze acest exemplu. salută, în acest sens, avizul FRA din 1/2013 referitor

la situația egalității în Uniunea Europeană la 10 ani de la implementarea inițială a

directivelor privind egalitatea; consideră că ar trebui soluționată și discriminarea pe

criterii lingvistice;

49. reamintește Rezoluția sa din 25 octombrie 2011 referitoare la mobilitatea și incluziunea

persoanelor cu handicap în Strategia europeană 2010-2020 pentru persoanele cu

handicap120

care solicită respectarea deplină a Cartei drepturilor fundamentale a Uniunii

Europene;

50. își exprimă îngrijorarea cu privire la faptul că persoanele cu dizabilități continuă să se

confrunte cu discriminarea și excluderea, care îi împiedică să se bucure de drepturile lor

118

Studiu regional: gestionarea frontierelor externe ale Uniuni Europene și impactul său

asupra drepturilor omului în cazul migranților, raportul Raportorului special privind

drepturile omului în cazul migranților, François Crépeau, 24 aprilie 2013,

A/HRC/23/46. 119

Raportul FRA privind Drepturile fundamentale la frontierele maritime meridionale ale

Europei, martie 2013. 120

JO C 131 E, 8.5.2013, p 9.

314

fundamentale în condiții de egalitate cu celelalte persoane; solicită instituțiilor UE și

statelor membre UE să aplice în continuare Convenția Organizației Națiunilor Unite

privind drepturile persoanelor cu handicap (CRPD) în domeniile lor de competență; ia

act de faptul că dezvoltarea pe viitor a legislației și a politicii UE în domeniul

nediscriminării ar putea juca un rol important în procesul de armonizare a legislației în

raport cu CRPD pe teritoriul UE, de exemplu cu privire la egalitatea în fața legii;

încurajează statele membre să elaboreze politici susținute cu resurse adecvate pentru o

mai bună integrare a persoanelor cu dizabilități și pentru a facilita accesul lor la

locuințe, educație, piața muncii, transportul public și facilități și participarea lor la

procesul politic, în special prin discriminării juridice și practice și restrângerea

dreptului lor de a vota și de a candida la alegeri; deplânge faptul că anumite persoane

cu dizabiltăți nu au altă posibilitate decât aceea de a trăi în instituții specializate, dată

fiind lipsa alternativelor oferite de comunitate și solicită statelor membre să fie primele

care promovează măsuri permițând unui număr mai mare de persoane cu dizabilități să

ducă o viață autonomă;

51. invită Comisia să efectueze o revizuire cuprinzătoare a legislației și a politicilor UE

pentru a evalua conformitatea lor cu Convenția ONU privind drepturile persoanelor cu

handicap; consideră că elaborarea de politici și proceduri legislative ale UE ar trebui

adoptată pentru a garanta respectarea și punerea în aplicare a UNCRPD; solicită

Comisiei să adopte în acest scop orientări privind evaluarea impactului specific și să

prezinte Parlamentului proiectul de raport intermediar referitor la progresele înregistrate

de UE în ceea ce privește aplicarea CRPD în UE; consideră că Parlamentul ar trebui să

organizeze dezbateri periodice și să formuleze recomandări în cuprinsul unei rezoluții

referitoare la progresele înregistrate în ceea ce privește măsura în care persoanele cu

dizabilități se bucură de drepturile care le sunt conferite în CRPD, inclusiv pe baza

raportului Comisiei; sprijină inițiativele actuale de înființare a unui Grup operativ

pentru implementarea CRPD alcătuit din reprezentanți din diferite comisii, cu scopul de

a asigura că acțiunile Parlamentului de monitorizare și sprijinire a aplicării convenției

sunt exhaustive și substanțiale;

52. invită statele membre și Comisia să protejeze, să promoveze și să transpună în practică

drepturile copilului în toate acțiunile și politicile sale interne și externe cu impact

asupra acestora; își exprimă îngrijorarea cu privire la copiii care suferă de pe urma

violenței și a exploatării sexuale și invită statele membre să finalizeze transpunerea

Directivei 2011/92/UE privind combaterea abuzului sexual și a exploatării sexuale a

copiilor și a pornografiei infantile; invită statele membre, Comisia și FRA să își

continue eforturile pentru a evalua modul în care sunt tratați copiii pe durata

procedurilor judiciare; consideră că, în cazul în care părinții se despart sau divorțează,

trebuie să fie întotdeauna luată în considerare respectarea interesului superior al

copilului și că fiecare copil ar trebui să aibă posibilitatea de a întreține relații regulate și

contacte directe cu ambii părinți;

53. își exprimă îngrijorarea cu privire la situația romilor în UE și la numeroasele cazuri de

persecutare, violentare, stigmatizare, discriminare, evacuare, relocare și evacuare

forțată ilegală, înregistrare ilegală și de stabilire de stereotipuri etnice de către forțele de

ordine, care contravin drepturilor fundamentale și legislației Uniunii Europene; își

reiterează poziția exprimată în Rezoluția sa din 12 decembrie 2013 referitoare la

progresele înregistrate în implementarea strategiilor naționale de integrare a romilor și

solicită o dată în plus aplicarea efectivă a strategiilor de facilitare a integrării reale și

315

acțiuni mai ferme și pertinente de promovare a integrării, în special în domeniul

drepturilor fundamentale, educației, ocupării forței de muncă, al locuințelor și îngrijirii

sănătății și de combatere a violenței, discursurilor care incită la ură și discriminarea

romilor; solicită încetarea evacuărilor forțate ilegale, a dezmembrării taberelor fără a se

oferi vreo alternativă locativă și a segregării copiilor romi în școli și trimiterea lor ilicită

în școli speciale; solicită statelor membre să utilizeze în mai mare măsură fondurile UE

puse la dispoziția lor pentru implementarea proiectelor de integrare, în cooperare cu

autoritățile locale, primele care gestionează zilnic persoanele nou-sosite pe teritoriul

lor;

54. solicită Comisiei și statelor membre să răspundă cu eficacitate la problema excluderii

romilor prin elaborarea unor politici integrate de dezvoltare și prin implementarea

măsurilor stabilite în cadrul strategiilor axate pe măsuri de combatere a discriminării și

măsuri urmărind creșterea capacității lor de inserție profesională și accesul la piața

muncii, în cooperare cu reprezentanții populației rome, asigurând totodată deplina lor

participare la gestionarea, monitorizarea și evaluarea proiectelor care le afectează

comunitățile, precum și să aloce resurse bugetare suficiente și să asigure cheltuirea

acestora în mod eficient; solicită, de asemenea, Comisiei și FRA să prezinte indicatori

comuni, comparabili și fiabili pentru monitorizarea progreselor înregistrate în statele

membre;

55. consideră că Comisia ar trebui să acționeze cu fermitate în cazurile de încălcare a

drepturilor fundamentale ale romilor în statele membre, în special prin inițierea

procedurilor pentru încălcarea dreptului comunitar în caz de neacordare a accesului la

drepturi economice și sociale, la dreptul la libertatea de mișcare și de ședere, la dreptul

la egalitate și nediscriminare și la dreptul la protejarea datelor cu caracter personal,

precum și de împiedicare a exercitării acestora; solicită Comisiei instituirea unui

mecanism de monitorizare a infracțiunilor săvârșite din ură împotriva romilor și cere

Comisiei și statelor membre să abordeze problema neînregistrării nașterii și a lipsei

certificatelor de naștere în cazul romilor cu reședința în UE; își reiterează apelul pentru

o abordare punctuală a integrării sociale a femeilor rome în vederea evitării

discriminării multiple; solicită elaborarea unui cadru european pentru strategii naționale

de integrare a romilor într-o strategie europeană pe deplin dezvoltată;

56. subliniază faptul că respectarea drepturilor și libertăților fundamentale ale persoanelor

aparținând minorităților naționale sau etnice, religioase sau lingvistice este esențială; își

exprimă îngrijorarea cu privire la faptul că, în viața de zi cu zi, persoanele aparținând

acestor comunități minoritare întâmpină piedici în justiție, serviciile de sănătate și

sociale, precum și în domeniul educației și al culturii, ceea ce le subminează drepturile

și demnitatea de ființe umane și de cetățeni ai Uniunii și conduce la situații în care sunt

tratate ca cetățeni de categoria a doua de către autoritățile naționale din propriul lor stat

membru; consideră că aceste minorități au nevoi specifice, care sunt diferite de cele ale

altor grupuri minoritare, că politicile publice ar trebui să fie mai punctuale și că

Uniunea însăși trebuie să abordeze aceste nevoi într-un mod mai adecvat;

57. consideră că nu există o soluție unică pentru îmbunătățirea situației acestor minorități în

toate statele membre, dar că ar trebui dezvoltate obiective minimale comune pentru

autoritățile publice din UE, ținând seama de normele juridice internaționale pertinente

și de bunele practici existente; invită statele membre să se asigure că sistemele lor

juridice garantează nediscriminarea persoanelor aparținând unei minorități naționale

recunoscute și să adopte măsuri adecvate pentru promovarea unei egalități efective, pe

316

baza normelor și bunelor practici internaționale pertinente, inter alia Convenția-cadru

pentru protecția minorităților naționale a Consiliului Europei; solicită Comisiei să

instituie o politică standard pentru protejarea minorităților naționale, printre care

comunitățile minoritare indigene, cele etnice tradiționale și cele lingvistice, reținând că

acestea constituie mai mult de 10 % din populația totală a UE, pentru a evita aplicarea

unor standarde duble care diferențiază țările candidate la aderare de statele membre;

subliniază necesitatea unui sistem de protecție al UE cuprinzător pentru minoritățile

naționale tradiționale, grupurile lingvistice regionale și regiunile constituționale, însoțit

de un sistem de monitorizare funcțional, urmând exemplul cadrului UE pentru

strategiile naționale de integrare a romilor; solicită statelor membre să ofere date

exhaustive privind încălcarea drepturilor fundamentale ale minorităților, astfel încât să

le permită FRA și UE să asigure colectarea și raportarea datelor;

58. subliniază că măsurile pozitive puse în aplicare în scopul protejării persoanelor și a

grupurilor minoritare, care promovează dezvoltarea lor corespunzătoare și garantează

că acestora le sunt asigurate drepturi egale și un tratament egal față de restul populației

din domeniul administrativ, politic, economic, social și cultural și din alte domenii nu

ar trebui considerate drept discriminare;

59. condamnă violența rasistă, antisemită, homofobă/transfobă și xenofobă și violența

împotriva migranților, minorităților religioase și a grupurilor etnice, care a atins niveluri

alarmante, în special pe internet, în lipsa unei acțiuni ferme a autorităților de combatere

a acestor tipuri de violență; invită statele membre să pună în aplicare Decizia-cadru

2008/913/JAI a Consiliului privind combaterea anumitor forme și expresii ale

rasismului și xenofobiei cu ajutorul legii penale, să abordeze problematica

discriminării, să garanteze anchetarea discursurilor care incită la ură și a infracțiunilor

săvârșite din ură, să adopte legislații penale care să interzică incitarea la ură din orice

motiv, inclusiv orientarea sexuală, să asigure o protecție eficace împotriva rasismului, a

antisemitismului, a ostilității la adresa romilor, a xenofobiei și a homofobiei și să le

ofere victimelor o asistență adecvată; solicită Comisiei să lanseze proceduri de

constatare a neîndeplinirii obligațiilor împotriva statelor membre care nu pun în

aplicare în mod corect decizia-cadru începând cu 1 decembrie 2014; solicită revizuirea

deciziei-cadru pentru a asigura și includerea discursului de incitare la ură și a actelor de

antisemitism, islamofobia și intoleranța religioasă, ostilitatea la adresa romilor,

homofobia și transfobia și a consolida aplicarea sa; sprijină pe deplin inițiativa lansată

sub Președinția irlandeză a Consiliului de a consolida lupta împotriva intoleranței și

solicită Consiliului să continue această activitate constructivă;

60. solicită Comisiei și statelor membre să lanseze o acțiune coordonată și cuprinzătoare de

combatere și prevenire sistematică a infracțiunilor săvârșite din ură în UE și să pună în

evidență delictele săvârșite din ură prin intermediul datelor, asigurând comparabilitatea

acestora pentru a permite o supraveghere de către UE a situației, prin conlucrare cu

FRA în vederea îmbunătățirii colectării datelor privind delictele săvârșite din ură și

armonizarea acestora; condamnă discursurile care incită la ură ce stigmatizează

persoanele din cauza originii lor sociale, culturale, religioase sau străine și incitarea la

ură rasială, îndeosebi atunci când autorii sunt persoane publice; indică avizul FRA din

2/2013 referitor la Decizia-cadru privind rasismul și xenofobia și subliniază necesitatea

de a garanta respectarea drepturilor victimelor infracțiunilor, cu precădere în cazurile de

delicte săvârșite din ură;

61. invită statele membre, recunoscând că educația este vitală în combaterea discriminării,

317

să garanteze că strategiile lor de integrare se axează pe reformarea programelor școlare

naționale pentru a include în acestea xenofobia, rasismul și ostilitatea față de romi și

pentru a stabili că acestea constituie forme de discriminare în discursul public de la o

vârstă fragedă;

62. îndeamnă UE și statele membre:

– să asigure egalitatea dintre femei și bărbați și să prevină, combată și să

urmărească în justiție toate formele de violență îndreptată împotriva femeilor ca

încălcare a drepturilor fundamentale și, în același timp, sprijinirea și protejarea

victimelor;

– să semneze și să ratifice Convenția Consiliului Europei privind prevenirea și

combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice (Convenția de la

Istanbul) și să stabilească un sistem de colectare de date pentru a sprijini părțile la

Convenție prin furnizarea unor date precise și comparabile privind amploarea,

formele și consecințele violenței împotriva femeilor;

– să-și intensifice eforturile în vederea atingerii obiectivelor Pactului european

pentru egalitatea dintre femei și bărbați (2011-2020) și să ia măsuri adecvate

pentru a soluționa toate formele de discriminare directă și indirectă împotriva

femeilor, în special diferențele de remunerare în funcție de gen, segregarea

ocupațională, stereotipurile și toate formele de violență împotriva femeilor,

deoarece femeile continuă să sufere de pe urma discriminării multiple în diferite

domenii ale vieții cotidiene, în pofida legislației în vigoare privind combaterea

discriminării;

– să promoveze educația în spiritul egalității de gen, al integrării acestui principiu și

mecanisme de monitorizare suficiente pentru implementarea politicii UE în

problematica genului;

– să-și intensifice eforturile pentru combaterea traficului cu ființe umane, în

încercarea de a pune capăt exploatării sexuale care afectează îndeosebi femeile și

muncii forțate;

– să asigure aplicarea corectă a directivelor privind egalitatea de gen existente,

inclusiv prin inițierea unor proceduri de constatare a neîndeplinirii obligațiilor;

– să propună o strategie europeană de combatere a violenței împotriva femeilor,

care să decurgă din angajamentele anterioare în domeniu și care să răspundă

numeroaselor cerințe ale Parlamentului; salută, în această privință, „toleranța zero

față de violența împotriva femeilor” a Comisiei; solicită totuși mai multe măsuri

care să includă o strategie la nivelul întregii UE pentru combaterea violenței

împotriva femeilor, astfel cum s-a anunțat în Concluziile Consiliului din

martie 2010, care să cuprindă instrumente cu forță de lege și acțiuni de

sensibilizare;

– să mențină chestiunea violenței împotriva femeilor, inclusiv violența în cadrul

relațiilor apropiate, violența sexuală (violul, agresiunea și hărțuirea sexuală),

exploatarea și practicile tradiționale dăunătoare, cum sunt căsătoriile forțate și

„crimele de onoare”, printre prioritățile lor, deoarece violența pe criterii de gen

318

este atât o consecință a inegalităților dintre femei și bărbați, cât și o piedică în

calea egalității și, ca atare, nu ar trebui tolerată; ;

– să aplice o politică de toleranță zero față de mutilarea genitală a femeilor;

– să adopte măsuri și să lanseze proiecte pentru o mai bună reconciliere a vieții de

familie cu cea profesională pentru toate generațiile de femei, salutând decizia de a

declara 2014 drept An european al echilibrului dintre viața profesională și cea

familială;

63. invită Comisia și statele membre să țină cont de nevoile și preocupările specifice ale

femeilor, printre altele colaborând cu societatea civilă și cu ONG-urile dedicate

femeilor, în elaborarea legislației și analizarea situației drepturilor fundamentale în UE,

; subliniază importanța monitorizării și evaluării transpunerii legislației europene

referitoare la egalitatea de gen în statele membre;

64. solicită statelor membre garantarea unor salarii și pensii decente, reducerea discrepanței

salariale de gen, crearea unor locuri de muncă de înaltă calitate pentru femei, asigurarea

accesului femeilor la servicii publice de calitate și ameliorarea prevederilor de protecție

socială pentru femei;

65. solicită statelor membre să ia măsuri pentru a combate cauzele economice și sociale

care favorizează violența împotriva femeilor, cum ar fi șomajul, salariile și pensiile

mici, numărul redus al locuințelor, sărăcia și serviciile publice inexistente sau

neadecvate, în special serviciile publice de sănătate, educație și de securitate socială;

66. solicită Comisiei să-și intensifice acțiunile de combatere a încălcării drepturilor

fundamentale ale fetelor, acțiuni care să fie îndreptate în special împotriva acelei

industrii în care fetele sunt considerate obiecte sexuale și care provoacă creșterea

traficului sexual cu fete tinere în UE;

67. solicită statelor membre să asigure implementarea strategiilor naționale pentru

respectarea și protecția sănătății și a drepturilor sexuale și reproductive ale femeilor

(SRHR); insistă asupra rolului Uniunii în sensibilizarea societății și în promovarea

bunelor practici în acest domeniu, mai ales că sănătatea este un drept fundamental

indispensabil pentru exercitarea altor drepturi ale omului,

68. invită Comisia să înainteze o propunere pentru un cadru juridic referitor la problema

discriminării multiple și intersectoriale;

69. consideră că subreprezentarea femeilor în procesul decizional politic și de afaceri

constituie un deficit; solicită, prin urmare, statelor membre introducerea unor măsuri de

discriminare pozitivă, cum ar fi legi referitoare la sisteme de paritate și cote de

reprezentare a femeilor;

70. subliniază faptul că progresele înregistrate în ceea ce privește reducerea discrepanței

salariale de gen sunt extrem de lente; relevă că implementarea principiului remunerării

egale pentru aceeași muncă și pentru muncă de valoare egală este indispensabilă pentru

realizarea egalității de gen; îndeamnă Comisia să revizuiască fără întârziere

Directiva 2006/54/CE și să propună modificări, în conformitate cu articolul 32 din

directivă și în temeiul articolului 157 din TFUE, urmând recomandările amănunțite din

319

anexa la Rezoluția Parlamentului European din 24 mai 2012;

71. subliniază faptul că reducerile operate în serviciile publice care asigură îngrijirea

copiilor au un impact direct asupra independenței economice a femeilor; evidențiază

faptul că, în 2010, inactivitatea femeilor și participarea la activități lucrative cu timp

parțial a fost explicată, în proporție de 28,3 %, prin lipsa serviciilor de îngrijire, față de

27,9 % în 2009; evidențiază, de asemenea, că, în 2010, rata de ocupare a femeilor cu

copii mici în UE a fost cu 12,7 % mai scăzută decât cea a femeilor fără copii, în

creștere față de 11,5 % în anul 2008;

72. regretă faptul că drepturile fundamentale ale femeilor în vârstă sunt încălcate foarte des,

inclusiv într-un număr mare de cazuri de violență, abuz fizic, abuz emoțional și abuz

financiar în mai multe state membre ale UE; solicită Comisiei și statelor membre să

întreprindă acțiuni suplimentare pentru protejarea femeilor în vârstă împotriva tuturor

formelor de abuz, inclusiv împotriva relelor tratamente din căminele de bătrâni ;

73. consideră că femeile cu dizabilități sunt supuse la o dublă discriminare, atât din cauza

genului, cât și din cauza dizabilității; solicită, prin urmare, Comisiei și statelor membre

să ia măsuri de salvgardare și protecție a drepturilor fundamentale ale femeilor cu

dizabilități în UE.

74. solicită Comisiei și statelor membre să se angajeze mai ferm pentru a pune capăt

stereotipurilor sexiste vehiculate de mass-media, dat fiind rolul crucial pe care ele îl pot

juca în ceea ce privește transformarea modului în care sunt, în general, descrise rolurile

bărbaților și femeilor;

75. solicită Comisiei și statelor membre să sensibilizeze în mai mare măsură și mărească

gradul de cunoaștere de către cetățeni a drepturilor consfințite în Cartă și să încurajeze

democrația participativă prin menținerea unui dialog continuu cu societatea civilă,

ONG de profil și organizațiile de femei; solicită îndeosebi organizațiilor de femei să-și

împărtășească cunoștințele neprețuite cu privire la stereotipurile persistente și

discriminare, deoarece femeile au fost, întotdeauna, victimele cele mai vulnerabile;

76. solicită o implicare mai mare a instituțiilor UE și un dialog multipartit îmbunătățit

privind provocările cu care se confruntă persoanele în vârstă în exercitarea pe deplin a

drepturilor lor;

Solidaritatea

77. pune accentul asupra faptului că criza financiară și economică și măsurile luate pentru

soluționarea acesteia au avut consecințe mai grave asupra păturilor celor mai sărace și

dezavantajate ale populației, adesea afectându-le foarte serios, după cum se arată în

documentul tematic al Comisarului Consiliului Europei pentru drepturile omului

intitulat „Salvgardarea drepturilor omului în vremuri de criză economică”, care

cuprinde referiri la grupurile expuse riscului de marginalizare socială, cum sunt

migranții, solicitanții de azil, romii, femeile și copiii; relevă faptul că, în 2012, un sfert

din populația UE 28 a fost expus riscului de paupertate sau excludere socială; solicită

acordarea unei atenții deosebite și luarea unor măsuri adecvate, mai incisive și eficace

în vederea remedierii acestei situații și a combaterii inegalităților și pauperității;

condamnă declarațiile politicienilor care tind să transforme aceste populații în țapi

ispășitori; își exprimă îngrijorarea cu privire la faptul că crizele economice și sociale

320

afectează drepturile fundamentale, supremația legii și valorile democratice atât la nivel

național, cât și supranațional;

78. subliniază faptul că drepturile sociale sunt drepturi fundamentale, recunoscute ca atare

prin tratate internaționale, CEDO, Carta drepturilor fundamentale a UE și Carta socială

europeană; relevă faptul că aceste drepturi trebuie protejate, atât în drept, cât și în fapt,

pentru asigurarea dreptății sociale, în special în perioadele de criză economică sau în

care se iau măsuri de austeritate; subliniază importanța dreptului la demnitate, la

libertate ocupațională și a dreptului de a munci, a dreptului la nediscriminare, inclusiv

pe criterii de naționalitate, la protecție în caz de concediere nejustificată, a dreptului la

sănătate și siguranță la locul de muncă, la asigurări sociale și la asistență socială, a

dreptului la îngrijirea sănătății, a libertății de mișcare și de ședere, a dreptului la

protecție împotriva sărăciei și a excluderii sociale, prin acces efectiv la ocuparea unui

loc de muncă, la locuințe corespunzătoare, formare, educație, cultură și asistență socială

și medicală, precum și în ceea ce privește remunerarea și beneficiile sociale, garantarea

unui nivel de viață decent pentru lucrători și membrii familiilor lor, ca și a celorlalte

condiții de angajare și de muncă, autonomia partenerilor sociali și libertatea de alăturare

la asociațiile naționale și internaționale de apărare a intereselor economice și sociale ale

lucrătorilor și de negociere colectivă;

79. subliniază că a fi în șomaj ori a trăi în sărăcie sau în marginalizare socială sunt situații

cu efecte considerabile, și chiar nefaste, asupra exercitării drepturilor și libertăților

înscrise în Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene, drepturile cele mai

amenințate fiind în special: dreptul de demnitate umană (articolul 1), libertatea

profesională și dreptul de a munci (articolul 15), dreptul la nediscriminare (articolul

21), protecția în caz de concediere nejustificată (articolul 30), dreptul la securitate

socială și la ajutor social (articolul 34), dreptul la îngrijiri medicale (articolul 35) și

libertatea de circulație și ședere (articolul 45); subliniază, în plus, că faptul de a fi în

șomaj sau de a trăi într-o situație de sărăcie sau de marginalizare socială are, de

asemenea, consecințe în materie de acces la servicii de bază, sociale, financiare etc.;

80. reamintește că sistemele care recunosc justiția socială ca fiind un principiu important,

concretizat printr-o legislație solidă, constituie cea mai bună protecție împotriva

consecințelor sociale ale crizei economice și financiare;

81. recomandă ca toate statele membre să-și anuleze cât mai repede posibil rezervele cu

privire la Carta socială europeană; consideră că Parlamentul ar trebui să stimuleze un

dialog permanent referitor la progresele înregistrate în această direcție; consideră că

trimiterea la CSE de la articolul 151 din TFUE ar trebui utilizată mai eficace, de

exemplu, prin includerea unui test privind drepturile sociale în evaluările impactului

efectuate de Comisie și Parlament;

82. solicită acțiuni mai ferme pentru ajutorarea persoanelor fără adăpost și adăpostirea și

sprijinirea acestora, condamnă – în special într-o perioadă în care criza economică și

financiară persistentă pune din ce mai multe persoane în situații vulnerabile, pe străzi –

legile și politicile de la nivel național sau local care încriminează respectivele persoane,

aflate în cel mai înalt grad în nevoie, deoarece aceasta constituie o încălcare evidentă a

drepturilor fundamentale;

83. subliniază necesitatea asigurării compatibilității între măsurile de remediere a crizei și

valorile și obiectivele Uniunii și, în special, a asigurării respectării statului de drept în

321

ceea ce privește acțiunile Uniunii în țările cele mai afectate de efectele crizei din zona

euro;

84. reiterează ca o chestiune de urgență apelul adresat Consiliului de a include subiectul

„Accesul efectiv al celor mai sărace persoane la toate drepturile fundamentale” printre

domeniile tematice ale următorului cadru multianual al FRA;

85. regretă faptul că în anumite state membre încă sunt în vigoare norme tranzitorii privind

libera circulație a lucrătorilor; subliniază că temerile legate de impactul negativ al

migrației forței de muncă nu sunt fondate; evidențiază faptul că estimările arată o

creștere pe termen lung cu aproape 1 % a PIB-ului din țările UE-15 ca urmare a

mobilității de după extindere (în 2004-2009)121

;

86. constată că recentele etichetări ale liberei circulații ca migrație pentru a beneficia de

sistemele de securitate socială nu sunt bazate pe fapte122

; subliniază că discriminarea

este un obstacol major în calea exercitării drepturilor fundamentale de către cetățenii

europeni; insistă ca cetățenii UE care se află în situație de ședere permanentă în alt stat

membru să beneficieze de dreptul la egalitatea de tratament în ceea ce privește

securitatea socială, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 883/2004;

87. subliniază necesitatea ca statele membre și Comisia să își intensifice activitatea cu

privire la dezvoltarea și garantarea drepturilor lucrătorilor și a drepturilor sociale

fundamentale, ca pas esențial în vederea asigurării egalității de tratament, a unor locuri

de muncă decente și a unor salarii care să asigure un trai decent în Uniunea Europeană;

88. solicită Comisiei și statelor membre să recunoască faptul că dreptul lucrătorilor la

condiții de muncă sigure și sănătoase, astfel cum se precizează la articolul 3 din Carta

socială europeană, este esențial pentru oportunitatea lucrătorilor de a avea un trai decent

și să asigure respectarea drepturilor fundamentale ale acestora;

89. subliniază importanța rolului partenerilor sociali în negocierea colectivă pentru

protejarea drepturilor fundamentale și a egalității de tratament, în special în ceea ce

privește tineretul, femeile, persoanele cu handicap și alte grupuri dezavantajate din

punct de vedere social de pe piața forței de muncă.

Cetățenia

90. subliniază că intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona și a Cartei drepturilor

fundamentale, precum și așteptările mai mari ale cetățenilor și ale societății civile, după

cum o dovedește eșecul ACTA și scandalurile legate de supraveghere, impun

121

Situația socială și a ocupării forței de muncă din Europa în 2011, capitolul 6:

mobilitatea lucrătorilor în interiorul UE și impactul extinderii, p. 274. 122

A se consulta A fact finding analysis on the impact on the Member States' social

security systems of the entitlements of non-active intra-EU migrants to special non-

contributory cash benefits and healthcare granted on the basis of residence (O analiză

constatatoare privind impactul asupra sistemelor de securitate socială ale statelor

membre al drepturilor migranților inactivi din interiorul UE la prestațiile speciale cu

caracter necontributiv și la asistența medicală acordată pe baza reședinței), DG

Ocuparea Forței de Muncă, raport final prezentat de ICF GHK în asociere cu Milieu

Ltd., 14 octombrie 2013.

322

consolidarea și mărirea transparenței democratice și instituționale și a deschiderii în

UE, îndeosebi în cadrul instituțiilor, organismelor, birourilor și agențiilor sale și în

statele membre; este de părere că transparența și deschiderea sunt principii-cheie care

trebuie consolidate și promovate pe viitor pentru a garanta o bună guvernanță și

participarea deplină a societății civile la procesul decizional al UE;

91. regretă faptul că revizuirea regulamentului (CE) nr. 1049/2001 cu privire la dreptul de

acces la documente și informații s-a blocat la nivel interinstituțional; solicită Consiliului

și Comisiei să-și reia lucrul la revizuirea acestui regulament, pe baza propunerilor

Parlamentului de garantare a unei mai mari transparențe în cadrul procesului decizional

al UE și a unui acces îmbunătățit la documente pentru cetățenii UE; invită toate

instituțiile, birourile, organismele și agențiile UE să pună integral în aplicare

Regulamentul 1049/2001, astfel cum prevede Tratatul de la Lisabona și constată, având

în vedere jurisprudența CEJ și plângerile adresate Ombudsmanului, care arată că nu

acesta este cazul; solicită, în același timp, Consiliului și Comisiei să ia măsurile

necesare pentru asigurarea transparenței în ceea ce privește informarea publicului larg

asupra modului în care se utilizează fondurile transferate statelor membre de la bugetul

UE;

92. subliniază că dreptul la o bună administrație implică, de asemenea, o datorie a

autorităților de a informa cetățenii cu privire la drepturile lor fundamentale și de a ajuta

persoanele cele mai defavorizate să își vadă drepturile explicate și să le sprijine în ceea

ce privește asigurarea respectării acestor drepturi;

93. reamintește faptul că cetățenia implică, în conformitate cu articolul 21 din DUDO,

dreptul fiecărei persoane de a participa la viața publică din țara de reședință;

reamintește că cetățenia europeană nu se limitează la drepturile de a alege și de a fi ales

în cadrul alegerilor locale și europene, ci presupune deopotrivă și exercitarea

drepturilor în materie de liberă circulație și de ședere, care sunt esențiale; subliniază,

prin urmare, faptul că cetățenia europeană include capacitatea fiecărui rezident de pe

teritoriul Uniunii de a participa activ și fără niciun fel de discriminare la viața

democratică, politică, socială și culturală a statului membru în care acesta își are

reședința și de a-și exercita toate drepturile și libertățile fundamentale politice, civile,

economice, culturale și sociale recunoscute de Uniunea Europeană;

94. atrage atenția asupra necesității de a organiza campanii de sensibilizare și informare,

pentru a promova în rândul cetățenilor valorile și obiectivele Uniunii, și solicită în mod

specific difuzarea cât mai largă u putință a textului articolelor relevante din TUE și din

Carta drepturilor fundamentale;

95. salută decizia de a declara 2013 drept Anul european al cetățenilor; solicită însă ca

Comisia, alături de statele membre, să informeze în continuare cetățenii UE cu privire

la drepturile lor, astfel încât aceștia să poată beneficia pe deplin de cetățenia UE;

96. invită statele membre să lanseze o campanii de informare prin care să sensibilizeze

cetățenii UE cu privire la dreptul de a vota și de a fi aleși; solicită efectuarea în toate

statele membre a reformelor necesare în ceea ce privește procedurile pentru alegerile

europene, pentru promovarea unei cetățenii europene active; solicită statelor membre să

încurajeze participarea activă a cetățenilor, prin inițiative cetățenești și prin exercitarea

dreptului de petiționare și a dreptului de a formula plângeri adresate Ombudsmanului

European;

323

97. reamintește importanța activității Ombudsmanului European pentru drepturile

persoanelor; subliniază faptul că independența Ombudsmanului constituie un mijloc

important de a asigura credibilitatea activității sale și solicită, în consecință, ca statutul

său să fie modificat în sensul ca membrii organismului de numire a Ombudsmanului,

fie foști membri sau membri încă în funcție, să fie declarați oficial drept neeligibili

pentru a candida la această funcție;

98. subliniază că dreptul la libertatea de mișcare și ședere a cetățenilor europeni și a

familiilor acestora, precum și libertatea de a alege ocupația și dreptul de a munci,

consfințite în tratate și garantate de Directiva privind libertatea de mișcare, reprezintă

unul dintre drepturile fundamentale ale cetățenilor europeni și constituie un beneficiu

economic important pentru țările gazdă, contribuind la soluționarea discrepanțelor

dintre competențe și funcții și la compensarea deficitului demografic al Uniunii

Europene; subliniază faptul că directiva prevede deja exceptări și restricționări ale

dreptului la liberă circulație; condamnă orice tentativă de revizuire a acestui acquis și

solicită ca orice încălcare a normelor să fie adusă în fața Curții de Justiție;

Justiția

99. subliniază că o justiție independentă, echitabilă, eficace, imparțială, dreaptă și

funcționând cu termene rezonabile este fundamentală pentru democrație și statul de

drept și pentru credibilitatea acestora; își exprimă îngrijorarea cu privire la numeroasele

cazuri de încălcare survenite în acest context, pentru care stă mărturie numărul de

condamnări pronunțate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului; invită statele

membre să pună în aplicare pe deplin deciziile Curții; subliniază că, în UE, nu poate fi

tolerată nicio impunitate din motive de poziție de putere, de forță sau de influență

asupra persoanelor, autorităților judiciare sau politice;

100. recunoaște importanța – pe lângă cea a instanțelor judecătorești – a instituțiilor

nejudiciare și cvasijudiciare, precum instituțiile naționale de apărare a drepturilor

omului, organismele pentru egalitate, instituția avocatului poporului și autoritățile

pentru protecția datelor, precum și alte instituții cu competențe în materie de drepturi

ale omului; subliniază, în acest context, că în toate statele membre ale UE ar trebui

desemnate sau înființate instituții naționale de apărare a drepturilor omului, în vederea

acreditării lor depline în temeiul așa-numitelor Principii de la Paris (principiile cu

privire la statutul și funcționarea instituțiilor naționale pentru protecția și promovarea

drepturilor omului, Rezoluția ONU A/RES/48/134, 20 decembrie 1993); subliniază că

cerința unei independențe totale ar avantaja și alte instituții cu atribuții în domeniul

drepturilor omului;

101. solicită FRA să realizeze un studiu privind legile și procedurile speciale justificate prin

combaterea terorismului și conformitatea lor cu drepturile fundamentale, în colaborare

cu Raportorul special al ONU în cauză; respinge orice procedură excepțională care

creează dezechilibre evidente în ceea ce privește pozițiile acuzării și apărării în cadrul

procedurilor judiciare, precum ședințele de judecată sau pronunțările secrete, sau care

conferă guvernului competențe speciale de cenzurare a mass-media sau permit

supravegherea secretă a populației; constată și condamnă faptul că politicile de

combatere a terorismului se extind progresiv asupra unui număr în creștere de

infracțiuni și delicte care au în special drept consecință multiplicarea procedurilor

judiciare expeditive, pedepse minimale incompresibile și creșterea numărului de

informații înregistrate privind populația;

324

102. solicită Comisiei să își continue activitatea în materie de justiție penală și de aplicare a

foii de parcurs privind garanțiile procedurale și statelor membre să adopte o poziție mai

ambițioasă în acest domeniu;

103. salută raportul FRA privind accesul la justiție în cazurile de discriminare din UE și

subliniază că accesarea justiției este adesea complicată și împovărătoare; consideră că

îmbunătățirile ar putea include proceduri simplificate și consolidarea sprijinului pentru

persoanele care caută dreptatea;

104. ia act de tabloul de bord privind justiția dat publicității de Comisie care, din nefericire,

acoperă numai chestiunile de drept civil, comercial și administrativ, cu toate că

Parlamentul a solicitat ca el să acopere și chestiuni ținând de dreptul penal, drepturile

fundamentale și statul de drept; solicită, în consecință, ca tabloul de bord să fie

dezvoltat, astfel încât să acopere aceste domenii; subliniază că acesta ar trebui

incorporat în noul mecanism de la Copenhaga și în ciclul european de elaborare a

politicilor privind aplicarea articolului 2 din TUE; subliniază, de asemenea, că

îmbunătățirea funcționării sistemelor de drept nu poate avea ca unic obiectiv

transformarea unei țări într-un loc mai atractiv pentru a investi și a face afaceri, țintind

în primul rând de eficiența procedurilor judiciare, ci că ar trebui să urmărească

salvgardarea dreptului la un proces echitabil și respectarea drepturilor fundamentale;

105. îndeamnă Comisia să examineze aplicarea efectivă în UE a dreptului la acces la justiție

în contextul drepturilor pe care le are fiecare persoană din generațiile actuale sau

viitoare de a trăi într-un mediu adecvat pentru sănătatea și bunăstarea sa;

106. își exprimă îngrijorarea cu privire la politizarea curților constituționale din anumite

state membre și reamintește ca un sistem judiciar independent este de maximă

importanță;

o

o o

107. încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și

Comisiei, guvernelor și parlamentelor statelor membre și ale țărilor candidate,

Consiliului Europei și Organizației pentru Securitate și Cooperare în Europa.

325

P7_TA-PROV(2014)0179

Taxele pentru copierea privată

Rezoluţia Parlamentului European din 27 februarie 2014 referitoare la taxele pentru

copierea privată (2013/2114(INI))


– având în vedere Directiva 2001/29/CE a Parlamentului European și a Consiliului

privind armonizarea anumitor aspecte ale dreptului de autor și drepturilor conexe în

societatea informațională123

,

– având în vedere propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului

privind gestionarea colectivă a drepturilor de autor și a drepturilor conexe și acordarea

de licențe multiteritoriale pentru drepturile asupra operelor muzicale pentru utilizări

online pe piața internă (COM(2012)0372), precum și evaluarea de impact care însoțește

această propunere,

– având în vedere articolele 4, 6, 114 și 118 din Tratatul privind funcționarea Uniunii

Europene (TFUE),

– având în vedere hotărârile Curții de Justiție a Uniunii Europene, mai ales din 21

octombrie 2010 în cauza C-467/08, Padawan /SGAE [2010] Rep. p. I-10055, din 16

iunie 2011 în cauza C-462/09, Stichting de Thuiskopie/Opus Supplies Deutschland

GmbH și alții [2011] Rep. p. I-05331, din 9 februarie 2012 în cauza C-277/10, Martin

Luksan/Petrus van der Let (nepublicată încă), din 27 iunie 2013 în cauzele conexate C-

457/11 – C-460/11, VG Wort/Kyocera Mita și alții (nepublicate încă) și din 11 iulie

2013 în cauza C-521/11, Austro Mechana/Amazon (nepublicată încă),

– având în vedere Comunicarea Comisiei din 24 mai 2011 intitulată „O piață unică pentru

drepturile de proprietate intelectuală: Stimularea creativității și inovației pentru a oferi

Europei creștere economică, locuri de muncă de calitate și produse și servicii de primă

clasă” (COM (2011)0287),

– având în vedere Comunicarea Comisiei din 18 decembrie 2012 privind conținutul

creativ online pe piața unică (COM(2012)0789),

– având în vedere recomandările lui António Vitorino din 31 ianuarie 2013 în urma

procesului de mediere în ceea ce privește taxele pentru copierea privată și reprografie,

– având în vedere documentul de lucru al Comisiei pentru afaceri juridice intitulat

„Drepturi de autor în sectorul muzical și audiovizual”, aprobat la 29 iunie 2011,


– având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri juridice (A7-0114/2014),

A. întrucât cultura și creativitatea constituie fundamentul identității europene, trecute și

prezente, și vor juca un rol vital în dezvoltarea economică și socială viitoare a Uniunii

123

JO L 167, 22.6.2001, p. 10.

326

Europene;

B. întrucât cultura și creația artistică reprezintă o parte integrantă a economiei digitale, iar

expresia conținutului cultural de înaltă calitate și de masă se bazează pe egalitatea

accesului la creșterea digitală a Europei, și întrucât consultările arată că piața digitală

europeană nu și-a îndeplinit încă promisiunile privind o distribuire eficientă,

remunerarea echitabilă a creatorilor și distribuirea corectă și eficientă a veniturilor în

sectorul cultural în general, iar găsirea unor soluții la aceste probleme presupune o

acțiune la nivelul Uniunii;

C. întrucât tranziția la mediul digital are un impact enorm asupra modului în care sunt

exprimate, distribuite și dezvoltate identitățile culturale și întrucât reducerea barierelor

în calea participării și apariția unor noi canale de distribuție facilitează accesul la

operele de creație și la cultură, favorizând circulația, descoperirea și redescoperirea

culturii și a creațiilor artistice din întreaga lume și asigurând oportunități pentru creatori

și artiști; întrucât oportunitățile de piață pentru noi servicii și societăți s-au mărit astfel

extrem de mult;

D. întrucât dreptul autorilor la protecția operelor lor de creație și la o remunerare echitabilă

a activității de creație trebuie să existe și în epoca digitală;

E. întrucât copierea privată digitală a căpătat o mare importanță economică ca urmare a

progresului tehnic și a utilizării internetului și a tehnologiei de tip cloud computing și

întrucât sistemul existent de taxe pentru copierea privată nu ține seama într-o măsură

suficient de mare de evoluțiile din epoca digitală; întrucât, în prezent, nu există încă un

model alternativ în acest domeniu, care să garanteze compensații echitabile pentru

titularii de drepturi și, în același timp, să permită copierea privată; întrucât trebuie,

totuși, să aibă loc o dezbatere în vederea actualizării mecanismului de copiere privată,

pentru a se spori eficacitatea acestuia și a se ține seama într-o mai mare măsură de

progresele tehnologice;

F. întrucât Directiva Parlamentului European și a Consiliului privind gestionarea colectivă

a drepturilor de autor și a drepturilor conexe și acordarea de licențe multiteritoriale

pentru drepturile asupra operelor muzicale pentru utilizări online pe piața internă, care a

fost adoptată de Parlamentul European și de Consiliu la 4 februarie 2014, confirmă

faptul că la gestionarea drepturilor de autor trebuie să se acorde o atenție deosebită

transparenței fluxului de plăți colectate, distribuite și plătite titularilor de drepturi de

către societățile de gestiune colectivă, inclusiv pentru copierea privată;

G. întrucât Directiva 2001/29/CE permite statelor membre să prevadă o excepție de la

dreptul de reproducere pentru anumite tipuri de reproduceri ale materialelor audio,

vizuale și audiovizuale pentru uz personal sau o limitare a acestui drept, însoțită de o

compensație echitabilă, și permite consumatorilor, în țările care au pus în aplicare

această limitare, să își copieze în mod liber și ori de câte ori doresc colecțiile muzicale

și audiovizuale de pe un suport sau material multimedia pe altul, fără a trebui să ceară

permisiunea titularilor drepturilor de autor, cu condiția ca această copiere să fie

destinată unui uz privat; întrucât orice taxe trebuie calculate pe baza posibilelor

prejudicii cauzate titularilor de drepturi prin actul de copiere privată;

H. întrucât valoarea totală a taxelor pentru copierea privată colectate în 23 din cele 28 de

state membre ale Uniunii Europene a crescut de peste trei ori de la intrarea în vigoare a

327

Directivei 2001/29/CE și reprezintă, în prezent, peste 600 de milioane EUR, potrivit

estimărilor Comisiei Europene, și întrucât această sumă reprezintă o valoare

considerabilă pentru artiști;

I. întrucât, pentru producătorii și importatorii de suporturi și materiale de înregistrare

tradiționale și digitale, aceste taxe reprezintă doar o mică parte a cifrei lor de afaceri -

estimată la un total de peste 1 000 miliarde EUR;

J. întrucât, în cazul unui număr mare de terminale mobile, există teoretic posibilitatea

copierii pentru uz personal, aceste terminale nefiind totuși folosite în acest scop;

solicită, prin urmare, purtarea de discuții pe termen lung pentru a găsi o abordare mai

eficientă și mai actuală, care să nu se bazeze neapărat pe o taxă fixă pentru dispozitive;

K. întrucât compararea prețurilor materialelor vândute de o țară care aplică taxe și cele ale

materialelor vândute de o țară care nu aplică taxe indică faptul că taxa pentru copierea

în scopuri private nu are un impact semnificativ asupra prețului produselor;

L. întrucât, de la intrarea în vigoare a Directivei 2001/29/CE, s-au înregistrat, la nivel

național și european, numeroase acțiuni în justiție, inițiate de către producătorii și

importatorii de suporturi și echipamente de înregistrare tradiționale și digitale ;

M. întrucât Directiva 2001/29 și jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene nu

impun statelor membre să garanteze titularilor de drepturi plătirea directă a întregii

sume rezultate din taxele pentru copierea privată și întrucât statele membre dispun de o

marjă largă de apreciere pentru a decide ca o parte a acestei compensații să fie furnizată

indirect;

N. întrucât taxele pentru copierea privată sunt plătite de consumatori atunci când cumpără

suportul sau serviciile de înregistrare sau stocare și întrucât consumatorii au, prin

urmare, dreptul de a cunoaște existența și valoarea acestor taxe; întrucât valoarea

taxelor pentru copierea privată ar trebui să reflecte utilizarea efectivă a acestor

echipamente și servicii în scopul copierii private de materiale audio, vizuale și

audiovizuale;

O. întrucât prețurile pentru suporturi și materiale nu variază în funcție de nivelurile diferite

de taxe pentru copierea privată aplicate în Uniune și întrucât eliminarea taxelor pentru

copierea privată în Spania în 2012 nu a avut niciun impact asupra prețurilor pentru

suporturile și materiale;

P. întrucât există diferențe mari între diferitele modele și rate de colectare a taxelor pentru

copierea privată, inclusiv în ceea ce privește consecințele acestora asupra

consumatorilor și a pieței unice; întrucât ar trebui creat un cadru european care să

garanteze un nivel ridicat de transparență în beneficiul titularilor de drepturi, al

producătorilor și importatorilor de echipamente, al consumatorilor, precum și al

prestatorilor de servicii din întreaga Uniune și întrucât, pentru ca în era digitală și a

pieței interne să se mențină echilibrele din cadrul sistemului, ar trebui să se

modernizeze mecanismele de taxare în numeroase state membre și să se creeze un

cadru european care să garanteze condiții echivalente pentru titularii de drepturi,

consumatori, producători și importatorii de echipamente, precum și pentru furnizorii de

servicii din întreaga Uniune;

328

Q. întrucât mecanismele de exonerare și de rambursare pentru uzul profesional instituite în

statele membre trebuie să fie eficiente; întrucât, în anumite state membre, aceste

mecanisme sunt necesare și întrucât deciziile judecătorești adoptate în unele state

membre nu sunt întotdeauna aplicate;

R. întrucât, în cazul accesului la operele on-line și al vânzării acestora, practicile de

acordare a licențelor sunt complementare sistemului de taxe pentru copierea privată;

S. întrucât procesul clasic de copiere este înlocuit, mai ales în domeniul digital, de așa-

numitele modele de difuzare în flux (streaming), în cazul cărora nu se înregistrează

nicio copie a operei protejate de drepturile de autor pe terminalul utilizatorului, și

întrucât, prin urmare, ar trebui preferate, mai ales în aceste cazuri, modelele de acordare

a unei licențe,

Un sistem corect ce trebuie modernizat și armonizat

1. reamintește că sectorul cultural asigură 5 milioane de locuri de muncă în UE și 2,6 %

din PIB-ul UE, fiind unul dintre principalele motoare ale creșterii europene și o sursă de

locuri de muncă noi care nu pot fi delocalizate, precum și faptul că acest sector

stimulează inovarea și este un mijloc eficient de combatere a recesiunii actuale;

2. reamintește faptul că legislația în materie de drepturi de autor ar trebui să asigure un

echilibru între interesele, inter alia, ale creatorilor și ale consumatorilor; consideră, în

acest context, că toți consumatorii europeni ar trebui să aibă dreptul de a efectua copii

private după conținuturi achiziționate în mod legal;

3. solicită, așadar, Comisiei să prezinte o propunere legislativă de revizuire a Directivei

2001/29/CE privind armonizarea anumitor aspecte ale dreptului de autor și drepturilor

conexe în societatea informațională, inclusiv o dispoziție privind armonizarea integrală

a excepțiilor și limitărilor referitoare, printre altele, la copierea privată;

4. subliniază faptul că regimul actual al drepturilor de autor este unul fragmentat, care

necesită reforme în vederea facilitării accesului la conținuturi culturale și creative și a

creșterii circulației globale a acestora, astfel încât artiștii, creatorii, consumatorii,

întreprinderile și populația să beneficieze de evoluțiile din domeniul digital, de noile

canale de distribuție, de noile modele de afaceri și de alte oportunități, în special în

perioadele de austeritate bugetară;

5. ia act de faptul că, în prezent, taxele pentru copierea privată constituie o sursă de venit

cu importanță variabilă pentru diferitele categorii de titulari de drepturi, iar importanța

acesteia diferă semnificativ de la un stat membru la altul;

6. consideră că sistemul de copiere privată este un sistem corect și care echilibrează

excepția de copiere pentru uz personal cu dreptul la compensații echitabile pentru

titularii de drepturi, precum și că acesta este un sistem ce s-ar cuveni păstrat, în special

în cazurile în care titularii de drepturi nu sunt în măsură să obțină o licență directă

pentru dreptul de reproducere pe mai multe dispozitive; consideră că, pe termen scurt,

nu există nicio alternativă la acest sistem echilibrat; subliniază, totuși, că, pe termen

lung, trebuie organizate dezbateri în vederea evaluării permanente a sistemului de

copiere privată în lumina evoluțiilor pieței și ale domeniului digital și a

comportamentului consumatorilor, și, dacă este posibil, în vederea analizării posibilelor

329

alternative care ar permite atingerea obiectivului de asigurare a unui echilibru între

excepția în ceea ce privește copierea de către consumatori și compensarea creatorilor;

7. subliniază că discrepanțele foarte mari dintre sistemele naționale de colectare de taxe,

în special în ceea ce privește tipurile de produse supuse taxării și nivelul acestor taxe

pot distorsiona concurența și da naștere la „forum shopping” în cadrul pieței interne;

8. invită statele membre și Comisia Europeană să realizeze un studiu cu privire la

elementele esențiale ale copierii private, îndeosebi cu privire la o definiție comună, la

conceptul de „compensații echitabile”, care, în prezent, nu este explicit reglementat de

Directiva 2001/29/CE, și la conceptul de „prejudiciu” adus autorului prin reproducerea

neautorizată a operei sale pentru uz privat; îndeamnă Comisia să găsească un

compromis în ceea ce privește produsele care ar trebui să facă obiectul unei taxe și să

stabilească criterii comune pentru modalitățile de negociere a ratelor aplicabile pentru

copierea privată în vederea punerii în aplicare a unui sistem transparent, echitabil și

uniform pentru consumatori și creatori;

Pentru o procedură unică de colectare a taxelor, o mai bună vizibilitate în rândul

consumatorilor și proceduri de rambursare mai eficiente

9. consideră că taxele pentru copierea privată ar trebui aplicate tuturor materialelor și

suporturilor utilizate pentru capacități de înregistrare și de stocare în scopuri private

atunci când actele de copiere privată aduc prejudicii creatorilor;

10. subliniază faptul că ar trebui definit în mod clar conceptul de copii pentru uz privat

pentru toate dispozitivele, precum și că trebuie garantat accesul utilizatorului la

conținutul protejat prin drepturi de autor pe toate suporturile media, pe baza unei

singure taxe pentru copiere; solicită respectarea mecanismelor deja existente în statele

membre, precum excepțiile și scutirile de la plata taxelor și posibilitatea aplicării

acestora în paralel pe piață;

11. consideră ca taxele pentru copierea privată trebuie colectate la nivel de producători sau

importatori; constată că transferul acestei taxe la nivelul distribuitorilor ar genera o

sarcină administrativă excesivă pentru întreprinderile mici și mijlocii de distribuție și

organizațiile de gestiune colectivă a drepturilor de autor;

12. recomandă, în cazul tranzacțiilor transfrontaliere, colectarea taxelor pentru copierea

privată în statul membru în care își are reședința utilizatorul final care a cumpărat

produsul, în conformitate cu hotărârea luată în cauza C-462/09 (Opus), menționată mai

sus.

13. consideră, prin urmare, că, pentru a împiedica orice formă de plată dublă în cazul

tranzacțiilor transfrontaliere, taxele pentru copierea privată a unui anumit produs ar

trebui să poată fi percepute doar o singură dată, de către o organizație de gestiune

colectivă dintr-un stat membru, și că taxele plătite în mod necuvenit într-un stat

membru altul decât cel al utilizatorului final ar trebui rambursate;

14. consideră că statele membre în care se percep taxe ar trebui să simplifice și să

armonizeze valoarea acestor taxe;

15. invită statele membre să simplifice, prin consultare cu toate părțile interesate,

330

procedurile de stabilire a taxelor astfel încât să garanteze echitatea și obiectivitatea;

16. insistă ca rolul sistemului de copiere privată în remunerarea artiștilor și difuzarea

culturală să devină mai vizibil pentru consumatori; îndeamnă statele membre și titularii

de drepturi să lanseze campanii „pozitive”, care să pună în evidență beneficiile aduse de

taxele pentru copierea privată;

17. consideră că trebuie informați consumatorii cu privire la valoarea, scopul și utilizarea

taxelor pe care le plătesc; îndeamnă, prin urmare, Comisia și statele membre să se

angajeze într-un dialog cu producătorii, importatorii, comercianții cu amănuntul și

asociațiile de consumatori pentru a garanta că aceste informații se află în mod clar la

dispoziția consumatorilor;

18. îndeamnă statele membre să adopte reglementări transparente pentru exonerările în

cazul utilizărilor profesionale, pentru a se asigura că acestea sunt exceptate, inclusiv în

practică, de la plata taxelor pentru copierea privată în conformitate cu jurisprudența

Curții de Justiție a Uniunii Europene;

19. invită statele membre să garanteze că nu trebuie plătite taxe pentru copierea privată în

cazul în care suporturile sunt utilizate pentru uz profesional și că diferitele mecanisme

de rambursare a taxelor achitate pentru utilizatorii profesionali sunt înlocuite cu sisteme

care garantează faptul că acești utilizatori nu au obligația de a plăti taxa de la bun

început;

Transparență la nivelul alocării veniturilor

20. salută directiva privind gestiunea colectivă a drepturilor de autor și a drepturilor

conexe, recent adoptată de Parlament și de Consiliu, care pledează pentru o mai mare

transparență a fluxurilor de plăți colectate, distribuite și plătite titularilor de drepturi de

către societățile de gestiune colectivă, în special prin publicarea unui raport anual

privind transparența, care să includă o secțiune specială referitoare la utilizarea sumelor

colectate în scopuri sociale și culturale;

21. invită statele membre să asigure o mai mare transparență în alocarea sumelor provenite

din taxele pentru copierea privată;

22. invită statele membre să se asigure că cel puțin 25 % din sumele provenite din plățile

pentru copierea privată sunt folosite pentru a sprijini creația, artele spectacolului și

activitățile de producție aferente;

23. invită statele membre să publice rapoarte privind aceste alocări de sume într-un format

deschis și cu date care pot fi interpretate;

24. încurajează organizatorii de evenimente culturale și spectacole, care beneficiază de

finanțare din taxele pentru copierea privată, să sensibilizeze publicul lor țintă cu privire

la acest lucru prin intermediul unei publicități suplimentare;

Măsuri tehnice de protecție

25. subliniază că exonerarea privind copierea privată oferă cetățenilor dreptul să își copieze

liber colecțiile muzicale și audiovizuale de pe un suport sau material multimedia pe

altul, fără a cere permisiunea titularilor drepturilor de autor, cu condiția ca această

331

copiere să fie destinată uzului privat;

26. subliniază că, mai ales în epoca digitală, este necesară autorizarea aplicării măsurilor

tehnice de protecție pentru a restabili echilibrul între libertatea de a copia în scopuri

private și drepturile exclusive de autor;

27. subliniază faptul că măsurile tehnice de protecție nu trebuie să împiedice realizarea de

copii de către consumatori sau remunerarea echitabilă a titularilor de drepturi pentru

copierea privată;

Licențe

28. constată că, în pofida unui acces oficial la operele de creație, continuă descărcarea,

stocarea și copierea privată a acestora; consideră, prin urmare, că existența unui sistem

de taxare a copierii private continuă să fie utilă în mediul online; subliniază, totuși, că

ar trebui să se prefere întotdeauna acordarea de licențe modelelor care aduc beneficii

tuturor titularilor de drepturi de proprietate dacă nu sunt permise niciun fel de copii pe

dispozitive și suporturi ale operei care face obiectul drepturilor de autor;

29. subliniază că domeniul de aplicare a excepției pentru copierea privată include anumite

servicii online, printre care și anumite servicii de cloud computing;

Noi modele de afaceri în mediul digital

30. invită Comisia să evalueze impactul asupra sistemului copierii private al serviciilor de

cloud computing pentru înregistrarea și stocarea privată a operelor protejate pentru a

determina dacă aceste copii private ale operelor protejate ar trebui luate în considerare

în cadrul mecanismelor de compensare pentru copii private și, dacă da, modalitatea în

care ar trebui să se facă acest lucru;

o

o o

31. încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și

Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.

jurisprudenta cje

Documents