JÓN KALMAN STEFÁNSSON, unul dintre cei mai importanţi scriitori contemporaniislandezi,s-anăscutlaReykjavík,în1963.Adebutatîn1988cuunvolumdepoeme;unul dintre romanele sale,Sumarljós og svo kemur nóttin (Lumină de vară, apoi selasănoaptea),aprimitPremiulLiterarIslandezpentruficţiune.Operasaafostdetreiorinominalizată laPremiulpentruLiteraturăacordatdeConsiliulNordic,printreaicăruilaureaţisenumărăTomasTranströmer,SofiOksanenşiKimLeine.Întrecerşipămîntesteprimulsăuromantradusînlimbaromână.

AceastăpovesteestededicatăsurorilorBergljótK.Þráinsdóttir(1938-1969)şiJóhannaÞráinsdóttir(1940-2005)

Suntemaproapeînîntregimefăcuţidinneguri

Munţiiseducsprecer,stăpânipesteviaţă,pestemoarteşipestecaseleînghemuite

pe limba de pământ. Trăim în fundul unei scobituri: trece peste ea lumina zilei, seînstăpâneşte înserarea; scobitura se umple încet de neguri, apoi stelele ni se aprinddeasupracapuluişiscânteiazăacololanesfârşit,caşicumne-ardaovestegrabnică,darcare?Şideunde?Cevordelanoişipoate,maimultde-atât,cevremnoidelaele?

În noi au rămas puţine urme care să aducă aminte de lumină. Suntemmultmaiaproape de neguri, s-ar putea spune că nu suntem decât neguri, tot ce ne rămâne eamintirea,lângăcareseaşazăuneorinădejdea,numaicăeaepalidă,păleştedinceînceşiaresăsemenecurândcuosteastinsăpeveci,cuostâncăneagrăcapiazarea.Cutoate astea, ştim şi noi nişte fleacuri despre viaţă şi alte fleacuri despremoarte: amstrăbătuttotdrumulăstacasă-ţiaruncămovrajăşicasăfacemsoartasăsemişte.

Îţivompovestide-acumdespreoamenicaretrăiauînvremeanoastră,adicăacummaibinedeosutădeani,şicarepentrutinenumaisuntdecâtnumescrisepecruciplecatesprepământşipeciobitepietredemormânt.Desprevieţişidespreamintiricares-aupierdutpentru căaşa e legeaneîndurătoarea vremii care trece. Şi noi avemsăschimbămasta.Vorbelenoastre sunt canişteajutoare sosite înpâlcuri, carenudauniciodată înapoi, care nu-şi întrerup nicicând căutarea, care n-au altă ţintă decât săsmulgădinhăuluităriiîntâmplărişivieţistinsededemult,şiastaeotreabăgrea,darpoatecăfacchiarmaimult,poateajungsăculeagăîndrumullorşicâtevarăspunsurişiaşasăneeliberezedinloculundesuntem,pânănuepreatârziu.Sănemulţumimcuastadeocamdată,să-ţitrimitemvorbele,ajutoareînpâlcurirătăciteşirăsfirate.Nuştiuelepreabinecetrebuiesăfacă,nicipeundes-oia,busolelelis-austricattoate,hărţilelis-auruptsausuntpreavechi,darprimeşte-le,totuşi,şiaşa.Apoiommaivedea.

Băiatul,mareaşiparadisulpierdut

I

Eraînvremeaîncaresepreapoatesăfitrăitîncăşinoi.Înlunaluimartie,într-olume învelită în zăpadă, deşi nu cu totul şi cu totul albă. Aici albeaţa zăpezii nu eniciodată desăvârşită, oricât ar cerne de sus, oricât ar încerca îngheţul să lipeascăcerul de mare şi oricât de adânc ar intra ceţurile în inimă, spre locul unde seadăpostesc visele, niciodată albul nu iese învingător. Culmile zimţate ale munţilorbiruiecurândşilevezicumseivesc,negrecatăciunele,pesteîntindereaceaalbă.Seridicauşiacum,ascuţiteşi întunecate,pedeasupraluiBárðurşiabăiatului,cândseîndepărtau de Satul pescarilor, începutul nostru şi sfârşitul,miezul acestei lumi. Şimiezulacesteilumieneînsemnatşimândru.Ceidoisemişcărepede–picioaretinere,focarzător–,punândîmpotrivaneguriloroînaintarecutotulbinevenită,fiindcăviaţaomuluinu-idecât înaintare împotriva întunecimilordin lume, împotriva trădărilor,cruzimii,laşităţii,oînaintarecareparedeseoricutotuldisperată,darînvoiacăreianelăsămcâtmaieoumbrădenădejde.Bárðurşibăiatulmergînainteşiei,simplu,săbiruienegurisauîntunecimeadincer,casăajungăînaintealorlacolibelepescarilor.Câteodatămergunullângăcelălaltşiemultmaibineaşa,fiindcăurmelealăturatealepaşilor suntdovada căviaţanu e atât de singuraticăprecum se spune.Alteori însădrumulnumaiedecâtopotecăîngustă,unduităprinzăpadăcaunşarpeîngheţat,şiatuncibăiatultrebuiesă-şiţintuiascăprivirealacălcâieleluiBárður,laraniţadepielepe care o poartă în spate, la ciuful lui de păr negru şi la capul ce se înalţă semeţdeasupraumerilorlargi.Maitrecşipestemalurirâpoase,înainteazăcupaşimicipecărări tăiatechiarpebuzafalezei,darcelmairăuecândajungi laÓfæra,VârfuldeNestrăbătut:fixeziofrânghiedestâncă,deasupraaipantaalunecoasăşifărâmiţatăamuntelui, iardedesubtperetelegolşimareaverzuiecaretecheamăsăteînghită:ocăderedetreizecidemetri.Vârful,înălţatlamaimultdeşasesutedemetri,sepierdeînnori.Deopartemarea,de cealaltămunteleameţitorprecum întinderea cerului:astaetoatăpovesteanoastră.Oameniicârmuiriişinegustoriineorânduiesc,cumsepare,zileleamărâte,daradevăraţii stăpâniaceştianesunt:mareaşimuntele.Einesuntsoarta,celpuţinaşanetrezimgândindu-neîncâteozi,şifărăîndoialăcăşituaisimţilafelcanoidacăaistadelaîntâiulceasaldimineţiişipânăte-arprindesomnul,zecişizecideaniînşir,numaişinumailapoalelemuntelui,dacăpieptulţi-arurcaşiţis-arcoborîîntr-obarcăfiravăînritmulîncarerăsuflămarea.Puţinelucrurisuntaşa

deminunatecamareaîntr-oziluminoasăsauîntr-onoapteliniştită,cândapeledormşiclaruldelunăecelmaifrumosdintreviselelor.Şi,cutoateastea,marean-areîneaniciofrumuseţeşioduşmănimmaimultdecâtoricecândîşiridicăvalurilelazecidemetrideasuprabărcilor,cândsenăpusteşteşineîneacăfărămilă,capecăţeiideozi,puţinîipasăcădămdinmâinişinerugămurlândlaDumnezeuşilaIsusHristos,efărămilă,capecăţeiide-ozineîneacă.Şiînfaţaeisuntemdeopotrivă.Şiticăloşii,şiceicusufletdrept,şiuriaşii,şipricăjiţii,şiceicaresebucură,şiceicaresetânguiesc.Auziunurletoridouă,vezibraţelecumfluturădisperate,apoigata,ecaşicumn-amfi trăit niciodată, trupul fără viaţă pluteşte cu sângele îngheţat în el, amintirile setopesc,peştiivinşiseagaţădebuzelecareieriputeausăsăruteşisăspunăvorbededuh;trecînotpedeasupraumerilorpecaredeunăzistăteacopilulşipelângăochiicenuvormaipriviniciodatăsprenimenişinimic,pentrutotdeaunaaţintiţisprefundulapei.Mareaedeunalbastrurece,nu-iniciodatăliniştită,euncăpcăuncarecâteodatăne poartă pe braţe, răsuflând, dar care altădată se scutură şi atunci ne afundăm înîntuneric:povesteaomeneascăatâtae.

Avemsăieşimlanoapte,sigur,spuneBárður.Tocmai trecuseră de Vârful de Nestrăbătut, frânghia nu se rupsese,muntele nu

rostogolise peste ei stânci ucigaşe. Se uitau amândoi spremare şi apoi şi-au ridicatochii spre cerul de unde vine întunecimea, albăstrimea lui nu mai era de multalbastră.Sesimţeaînvăzduhomireasmădeînserare,maluldinfaţătremura,unpicînceţoşat, de parcă s-ar fi tras înapoi şi s-ar fi afundat în depărtare, malul acestaaproapealbcutotul,cunumeîmprumutatdelazăpadă.

Evremea,îirăspundebăiatul,curăsuflareatăiatădeiuţealaînaintării.Sefăcuserădouă ceasuri de când plecaseră. După ce-şi terminaseră cafeaua şi prăjiturelele laBrutărianemţească,seopriserăîntreilocuriînaintedeapleca,păşindapăsat,dinSat.Fuseseră două ceasuri de înotat cu greutate prin nămeţi. Au picioarele ude,bineînţeles căude, toţi eramuzi învremurileacelea, las’ căaregrijămoartea să leusuce,ziceaubătrâniidacăauzeaupevreunulplângându-se,câteodatăbătrâniiăştianuştiupreamulte.Băiatul îşi îndreaptă tolbadin spate, egrea fiindcăducem înealucruri de care nu ne putem lipsi, Bárður nu-şi îndreaptă nimic, el doar priveşteînainteşifluierăuncântecelnelămurit,uitecăn-aobositniciunpic,aldracului, îşizicebăiatul,eugâfâicauncâinebătrânşituparcăn-aimersnicide-acipânăcoleapeziuadeazi.Bárðurseuitălaelşisurâdeîncolţulgurii,cuochiiluiîntunecaţi,veniţidin Miazăzi. Unii dintre noi au ochi căprui, marinarii ajung până aici din ţinuturidepărtate,şiastadesutedeani,fiindcămareaeuncufărplincuaur.VindinFranţaşidin Spania, unii au ochii negri şi câteodată se întâmplă să-şi lase vreunei femeiculoareaochilor,înaintedeaseîntoarceacasă,dacăsemaiîntorcşinuseîneacăpedrum.

Da,evremea,încuviinţeazăBárður,repetândvorbelebăiatului.N-aumaiieşitcubarcadedouăsăptămâni.Mai întâivântuldefurtunăasuflatdinsud-vest,aducândploaie;pământuls-aivitînpeticebrunepeundestratuldezăpadăfusesemaisubţire;apoi vântul s-a schimbat şi a suflat dinspre nord, biciuind cu zăpadă zile întregi.Furtună, ploaie şi zăpadă timp de două săptămâni în cap, nici o barcă n-a ieşit învaluri,peştiiaufostlaadăpostdeoamenişis-auafundatînadâncurileliniştite,undeniciofurtunănuajungeşiundesingurelefiinţeumanecesepotvedeasuntînecaţii.Despreeisepotzicetotfeluldelucruri,maimultorimaipuţinvestite,înoricecaznusepoatespunecăprindvreunpeşte;singurullucrupecare-lprindeluminaluniicaretremură învaluri.Darau fostdouă săptămânide furtună şi oameniinu s-aupututmişcanicimăcardelaunsatdepescarilaaltuldincauzaei;vântulurlătoraspulberatoriceurmădinjur,aamestecatcerulcupământul,aînghiţittimpulcutotul;de-atuncioameniiaureparatcetrebuiareparat,audresaceledemomeală,audescurcataţelenăvoadelor,audescâlcittotceeradedescâlcit,numaiîncâlcelileinimilorşialecărnii,nu.Unulaplecatsăcutreiereplajaîncăutaredescoici,casălepunămomeală,alţiişi-aupierdutvremeacuuneltedetâmplărieoricudresulpielăriei,darzilelepeuscatsedovedescafilungi,seîntinduneoridenulisevedecapătul.Celmailaîndemânăesăînşelitimpulcujocuri,săjocişisăjocişisănumaiieşidecâtsă-ţifacinevoile,săieşiafară învântul care tedărâmăşi să faci treabamare întrepietreledepeplajă – cutoatecăuniisuntaşadeleneşioriauatâtadepuţinăluminălasufletullor,încâtnucatadicsescsăiasămaidepartededosulbarăciişi-şilasăacolomurdăriile.Apoi,cândseîntorc,îizicomuluicareîngrijeştedebarăci:latreabă,flăcău!Omulacelaechiarbăiatul şi, prin urmare, e treaba lui să cureţe prin tabără, e celmaimic şi celmaiplăpând, n-a putut să ţinăpieptnimănui, aşa că s-a trezit că face treaba asta; aşa emereu în viaţă, ăi mai slabi sunt osândiţi să cureţe mizeria după ceilalţi. Douăsăptămâni tare lungi şi, când în sfârşit timpul s-a mai liniştit, ai fi zis că lumea acăpătatşieauntrup,uite,colosevedecerul,da,da,uitecăîndepărtaresedesluşeştelinia orizontului, n-a pierit nici ea! Ieri vântul n-a mai fost atât de furios, aşa căoamenii au ieşit la curăţat golful debolovanii care îl umpluseră.Auplecat îndouăpâlcuri, doisprezece inşi din două barăci, şi s-au apucat să care pietrele aduse devaluri, mici şi ascuţite, alunecoase, în care oamenii se zgâriau până la sânge, şaseceasuri de muncă istovitoare s-au scurs pe plaja podită cu pietrele astea. Înspredimineaţăvântuls-aschimbatspreapusşis-amaiîmblânzit,darmareasemişcatotameninţătoare,aşase-ntâmplăcândbatevântuldinspreapus,şietaregreu,ţiserupeinimacândvezicăspreţărmseridicăspumaaiaalbă,şiîndepărtaremareapareaşadeliniştită.Totuşi, îţimaivii înfirecândtegândeştică,peovremecaasta,cuvântdinspre apus, codul se trage la adânc, iar drumul spre orăşel se facemai uşor.Dintabăramareauieşitcete-cete,pescariiauîmpânzitplajele,coastelemunţilorfurnică

deoameni.Cândvădînfaţămaimulţilaolaltă,Bárðurşibăiatulîncetinesc;nusechinuiescsă-i

ajungă,călătorialorsefaceîndoi,aşaecelmaibine,auatâteasă-şispunăşitoatesuntdoarpentruurechilelor,desprepoezie,despreviseşidespreceeaceneţinetreji.

TrecuserădeVârful deNestrăbătut.Mai aveau camo jumătatede ceasdemerspână în tabără, de-a lungulmalului pietros, cumarea gata să-i înghită.Merg tot pepotecaînaltăşisestrăduiescsăcoboarecâtmaiîncet,privirealorcuprindecamzecekilometri şi mai bine de mare, cu apa de un albastru îngheţat clătinându-senerăbdătoare,carotiţeledeceas,lafelcaplajaalbăceliseaşterneînfaţă.Niciodatăplaja nu scapă cu totul de zăpadă, nici o varăn-o înlătură în întregime, şi cu toateasteapestetotpeundeeungolfoameniiîşiridicăaşezări.Oriundepoţipuneobarcălaapăseînalţăofermăşi,întoiulverii,pelângăeaînverzeşteunogor,iarpecoastamunteluiseiveşteopajiştecupăpădiicarelucescgalbene.Maideparte,sprenord-est,se înalţă pe cerul cenuşiu de iarnă alte şiruri de creste, e lanţul Strandir, acolo sesfârşeşte lumea.Bárður îşidă jos tolba şi scoate sticladebrennivín.Fiecare trageoduşcă zdravănă. Bárður suspină, aruncă o privire la stânga, până spre întindereaîntunecoasăamării.Totuşinu lamarginea lumii segândeşteel, ori la frigulveşnicînstăpânit acolo, ci la o cosiţă lungă şi neagră şi la cum i-a trecut lui prin faţă laînceputulluiianuarieşisemaigândeştelaceaacăreimână,ceamaidragămânădinlume,adatcosiţaîntr-oparte,peeaocheamăSigríðurşicevaîncepesătremureînsufletulluiBárðurcândîispunecuglasscăzutnumele.Băiatulîiurmăreşteprivireaşisuspină la rândul lui. Vrea să facă ceva în viaţă băiatul, să înveţe limbi străine, săstrăbatălumea,săciteascămiişimiidecărţi,săajungălamiezullucrurilor,oricarearfiacesta,arvreasădescoperedacăevreunmiezînele,darcâteodatăegreusăstaipegândurişisăciteşticândtoatesuntviermănoaseînjur,dupăoziîntreagăîncaren-aifăcutdecâtsăvâsleşti,udpânălapieleşiînţepenit,doaraistatdouăsprezececeasuriafară, atunci gândurile se fac aşa de grele, că numai e în stare să le ridice, atuncimiezullucrurilorelaaniîntregidepărtare.

Vântulsuflădinspreapusşiînserareacoboarăîncetpestecapetelelor.Eidrăcie!mârâiebăiatulcândsetrezeştesingur,doarcugândurilelui.Bárðurs-a

apucatsăcoboareiarăşi,vântulsuflă,mareatresaltă.Bárðursegândeştelacosiţaceaneagră,larâsulplindecăldurăalfetei,laochiieimaialbaştridecâtîntindereaceruluiîntr-onoaptelimpededinlunaluiiunie.Iatăcăauajunspeplajă.Treccugreuprintreblocurilemaridepiatră,cerulsefacedinceîncemaiîntunecatşiseînchidedeasupralor,eiînainteazăcupaşidinceîncemaigrăbiţi,poţisăledesluşeştiîncăumbreleînclipaîncareajungîntabără,chiarînaintedecădereanopţii.

Douăbarăcinou construite, cuun etaj, se înalţă chiardeasupra golfului şi două

bărcicuşasevâslestaurăsturnatepeplajă,legatecufrânghii.Ofalezăzdrenţuităintrădintr-oparteînmare,iaraşabărciletragmaiuşorlamal,dardincauzaeinusemaivede tabăra ceamare, aflată la o jumătate de orădemers şi carenumără treizeci-patruzeci de barăci, dintre care o jumătate sunt ridicate de curând, la fel ca a lor,fiecarecuunpodcareserveştedeodaiepentrudormit.Unelebarăcin-auînsădecâtunnivel,oameniidinceatădorm, îşipregătescmomelile şimănâncă toţi laun loc.Treizeci-patruzeci, hai cincizeci de barăci, nu ne mai amintim chiar bine, atâtealucruriseuită,alunecădinminte:amînvăţatîncet-încetsănebizuimmaidegrabăpecesimţimdecâtpeceneamintim.

Doamne,nimic,numaireclamă,mormăieBárður.Suntamândoiaşezaţipepat,înpodulbarăcii.Aicinuîncapdecâtpatrupaturipentruşaseoameni,plusbucătăreasa,femeiacarelefacemâncareşicurăţenieşileaprindefocul.Bárðurşibăiatuldormde-a-ndoaselea, unul cu picioarele la căpătâiul celuilalt,mă culc cu degetele tale de lapicioare,mairâdecâteodatăbăiatul,îiede-ajunssăîntoarcăunpiccapulşiîirăsarînfaţăşoseteledelânăaletovarăşuluisău.Bárðurarepicioarelungi,şile-astrânssubelşimormăie,nimic,numaireclamă,vorbeştedespreziarulcareieseînSatuldepescario dată pe săptămână, patru pagini dintre care ultima e de fiecare dată plină deanunţuri.Bárðurpuneziarulalăturişiseapucăsăscoatăiardintolbă,lângăbăiat,totcefaceviaţamaiinteresantă–dacălaşilaoparte,înceeace-ipriveşte,buzeleroşii,viseleşicosiţelemătăsoase.Nupoţisăpuiîntolbăviseşicosiţemătăsoase,casăleieicutineîntabăradepescari,nupoţinicimăcarsălecumperidelamagazin,chiardacămagazinelesuntnumaipuţindecincilanumărînSat,iarînmijloculveriitoatesuntplinedeatâteamărfuri,căameţeşti.Poatecăniciodatănuvomputeasăcumpărămmiezullucrurilor,nu,bine-nţelescănu,dinpăcatesaumaidegrabăsăzicemDomnulfie lăudat. Şi-a golit raniţa, iar ce era în ea se întinde acumpepat. Trei ziare, douădintre ele apărute la Reykjavík, cafea, zahăr candel, pâine de secară, cozonac de laBrutărianemţească,douăcărţidinbibliotecabătrânuluicăpitanorb,NielsJuul,celmaideseamăeroualmărilordinDanemarcaşiParadisulpierdutdeMilton,întraducerealui Jón Þorláksson, alături de încă două, pe care le-au cumpărat împreună de laFarmaciadoctoruluiSigurður:PovesteacălătorieiluiEiríkurdinBrúnirşimanualuldeenglezăalluiJónÓlafsson.Sigurðurvindesubacelaşiacoperişşileacuri,şicărţi,iartipăriturile miros aşa de tare a medicamente, încât ne facem bine numai când lemirosim,sămaizicăcinevadupăastacănuesănătossăstaicunasulîncărţi.Ce-aidegândsăfacicuasta?îlîntreabăAndreabucătăreasa,frunzărindmanualuldeengleză.Săînvăţcumseziceînenglezălateiubescsautevreau,răspundeBárður.Uitecevadin cale-afară de folositor, adaugă femeia, aşezându-se să răsfoiască mai departe.Băiatuladusesetreisticlederachiuchinezesc,unapentruel,unapentruAndreaşiatreiapentruÁrni,careîncănus-aîntors,ca,dealtfel,EinarşiGvendur,carevoiausă

seplimbedecolo-coloprintabără,săpiardătimpul,carevasăzică.Dinsprepartealui,Pétur, patronul, a rămas toată ziua în baracă: şi-a uns hainele din piele cu uleiproaspătdinficatdepisică-de-mare,şi-areparatbocanciicucareieseînlargşis-atrasun pic într-o parte cu Andrea, au întins o pânză pe unmorman de peşte sărat, sestrânsesedestulpentrucaPétursănufienevoitnicimăcarsăîndoaiegenunchii.Suntluaţi de douăzeci de ani. Acum, hainele din piele stau întinse la catul de jos,spânzurateprintreunelteledepescuit,mirosgreu,darvorfimoişiplăcutelanoapte,când ies în larg.EomgospodarPétur, la fel ca frate-săuGuðmundur, starosteledincealaltă barcă; stă în baraca vecină, la numai mult de zece metri, dar fraţii nu-şivorbescdevreozeceani,nimeninuştiedelaces-apornit.

Andreaaşazăcarteadeoparteşipunecafeauapesobă,laîncălzit.Dedimineaţănufusesecafea,prilejdeîngrijorare,daracummirosuleicuprindetotpodul,desuspânăjos,alungăduhoareadeuneltedepescuitşidepielărienupreacurată.ChepengulsedeschideşiintrăPétur,arepărulnegruşibarbaneagră,ochiulîifugeunpicşifaţaîiearsădesoare;soseştecaundracurcânddiniadspreraiulundemiroaseacafea,pareaproapevesel,astaîntrucâtcafeauaeolicoareceteîmpingelauimitoareîndrăzneli.Bárðurapovestitîntr-ozicăPéturazâmbitpentruprimadatăcândaveaoptani,apoiamaizâmbitcândavăzut-o întâiaoarăpeAndrea;acumaşteptămsăzâmbeascăatreiaoară,trăseseconcluziabăiatul.Chepengulsemairidicăodată,onenorocirenuvineniciodatăsingură,mormăieel.OdaiasefacedeodatăparcămaimicăînclipaîncareînpodintrăGvendur,cutrupulluiuriaş,cuumeriiaşadelaţi,căniciofemeienupoatesă-icuprindăcubraţele.Einarurcăînurmalui,dedouăorimaimic,slăbănog,darlăsândimpresiacăeputernic,nuştiideundeîşi iapipernicitulăstaforţa,poatedinfireaîndrăzneaţă,căciochiiluinegriaruncăscânteipânăşiînsomn.Aţivenit,ziceAndrea,umplându-le cănilemaride tinichea.Mdea, răspundePétur, şivoi stăturăţitoatăziuasătocaţiverzişiuscate.Nu-inevoiedeoziîntreagăpentruasta,zicebăiatul.Femeia îşi înăbuşă râsul, cănilede tinichea se zguduieuşurel înmâinile ei.Einar îlameninţă cu pumnul pe băiat şi şuieră ceva printre dinţi, dar vorbele sunt aşa deamestecate,cănuseînţelegenicijumătatedinele,îilipsescmulţidinţi,arejumătatedegurăpierdutăînbarbarespectabilă,părulzburlitşirareaproapetotcărunt.Apoiîşi beau toţi cafeaua. Stă fiecarepe salteaua lui de paie, iar afară se întunecă încet.Andreafăcuselampamaimare,baracaareferestrepefiecareperete,prinunasevedemuntele, prin cealaltă – cerul şi marea, ele trei ne mărginesc existenţa, şi multăvremenu se aud decât valurile şimormăialamulţumită amarinarilor care-şi sorbcafeaua. Şezând alături, Gvendur şi Einar citesc împreună un ziar, iar Andrearăsfoieşte manualul de engleză, adică încearcă şi ea să-şi lărgească orizontul prinlimba cea nouă, Pétur semulţumeşte să se uite ţintă înainte, băiatul şi Bárdður îşicitescfiecareziarullui,numailipseştedecâtÁrni.Aplecatlaelacasăalaltăieri,după

ceauieşittoţisăcureţegolful.Încovoiatîntoatepărţilederafalelevântuluidenord,fără săvadă lamaimultdeunmetru în faţă,Árnia străbătut timpde şase ceasuriîntinderi îngheţate şi înzăpezite, dar a ajuns în sfârşit la fermă, e aşa de tânăr, cănevastă-sa îl atrage ca un magnet, zicea Andrea, da, ori mai degrabă daravela luinenorocităîlpunepedrumuri,răspundeaEinar,cuprinsdeodatădefurie.Ştiueubinecăţienicimăcarnu-ţitreceprincapunacaasta,i-azisfemeia,darsuntpelumeaastaşi bărbaţi pe care nu-i interesează numaimuşchii lor şi care-şi doresc şi altceva înafarădepeşteşidecoapselevreuneimuieri.

PoateAndreaştiacevadespreepistolapecareoascunseseÁrniînsân.Oscrisesebăiatulînlocullui;nueraprimadatăcândÁrniîlrugasăpunăpehârtiecâtevavorbepentru Sesselja, nevastă-sa; le citeşte când suntem amândoi lungiţi în pat şi restullumiidoarme,i-amărturisitîntr-oziÁrni,şi-apoidupăcepleclemaiciteşteodatăşiîncăodată.„Mi-edordetine,scrisesebăiatul,mi-edordetinecândmătrezescşimi-edordetinecândprindlopeţileînpumn,mi-edordetinecândaruncmomealaşicândcurăţpeştiidesolzi,mi-edorsămăîntrebecopiiicâtecevaşieusănuştiucesă lerăspund,dartufireştecăştii,tuîntotdeaunaştii,mi-edordebuzeletale,desâniităi,desexultău“,nu,nuscrieasta,serăzgândiseÁrni,careseuitapesteumărulbăiatului.Nuvreisăscriu„mi-edordesexultău“?Árniclătinasedincap.Eudoarîncercsă-ţipungândurilepehârtie,cadeobicei,şi-miînchipuicăşidesexuleiţi-edor,nu?Astanu-itreabataşi,defapt,niciodatăn-aşfolosicuvântulăsta,sex.Bine,şicecuvântaifolosi?Of,aşfolosi,aşfolosi…nu,cedracu’,astanu-itreabata!Şiatrebuitcabăiatulsă taie cuvântul sex şi să pună în locul lui „miros“. Dar e posibil, se gândise dupăaceea,eposibil caSesselja să încercesăghiceascăcecuvânt fusese la început,doarştiecăeuscriuînloculluiÁrni,aresăsestrăduiascăşi,pânălaurmă,aresăajungăsăciteascăcescrieacolo,şi-atunciaresăsegândeascălamine.Aşezatpepat,băiatulseuităţintăînpaginileziaruluişiîncearcăsă-şialungedinminteimagineaasta:chipulSesseljeiînclipacândciteştecuvântulumed,moale,călduţşiinterzis.Seuităatentălaliniilecareîlacoperă,reuşeştepânălaurmăsăîldescifreze,îlmurmurăpentruea,otrece un fior şi apoi se gândeşte la mine. Băiatul înghite în sec, se chinuieşte săcitească mai departe ziarul, ce mai scrie despre deputaţi, e şi o ştire despre Gísli,directorul şcolii din Sat, care nu s-a simţit în stare să ajungă la catedră după cechefuisetreizile,sigurcănu-iprealaîndemânăsăteducisăpredaicândeştibeat,a,uite, Émile Zola a mai publicat un roman, care s-a vândut într-o sută de mii deexemplareînprimeletreisăptămâni.Băiatulridicăoclipăochiidinziarşiîncearcăsă-şiimaginezeosutădemiideoameniocupaţisăciteascăaceeaşicarte,daretaregreusă-ţiînchipuiaşaomulţime,maialescândlocuieşti,cael,atâtdeaproapedeCerculPolar.Seuită,gânditor,dreptînfaţalui,apoiîşipleacăiarăşiochiiînpaginadeziar,înclipaîncaresetrezeştecăi-azburatgândullaSesseljacitindcuvântulălaşigândindu-

selael,strângeziarulînmâinişiciteşte:şaseoameniînecaţiîngolfulFaxaflói.PlecaţidelaAkranesîntr-obarcădeşasevâsle,mergeauspreReykjavík.

GolfulFaxaflóiefoarteîntins.Cumadică,foarteîntins?Aşadeîntins,căviaţanuajungesăîlstrăbată.Apoivineseara.Mănâncăfierturădepeşteşificat.Einar şi Gvendur le dau veşti din tabăramare, formată din treizeci-patruzeci de

colibe vârâte una-n alta pe duna pietroasă care domină plaja. Povesteşte Einar,Gvendurnufacedecâtsăstrecoarecâteunmormăiticişicoloşisărâdăcândisepareluicăeunmomentpotrivitpentrurâs.Patruzecidebarăci,patru-cincisutedepescari,lume multă, nu glumă. S-au luptat, anunţă Einar, şi-au încercat puterea braţului,adaugăEinar,şisă-liadracu’,maiziceEinar,cutareebolnav,tenie,lua-o-ardracu’,numai apucă să iasă din iarnă, unul face numai prostii, altul pleacă la primăvară înAmerica.BarbaluiEinareaproapelafeldeneagrăcaaluiPétur,îicadepepiept,abiadacămai are nevoie de fular, şi vorbeşte întruna, poveste după poveste, Andrea şiPétur îl ascultă. Barður şi băiatul stau lungiţi pe patul lor, unul cu picioarele lacăpătâiulceluilalt,citesc,şi-auastupaturechile,ridicăprivireanumaicândunvaporintră în fiord şi se îndreaptă spre Sat, e obalenierănorvegiană, cumaltfel, intră înfiord scrâşnind şi scârţâind din toate încheieturile, ca şi cum ar fi nemulţumită depropriasoartă.Nenorociţiiăştiadenegustoriiarauscumpitsarea,mârâieEinar,caretocmaişi-aamintitcănuspusesevesteaceamaiimportantădintretoate,aşacăşi-aîntrerupt istorisireadespre Jónascarescrisesenouăzecişidouădecupletedespreobucătăreasă,unele-sneruşinaterău,daraşadebinesună,căEinarmărturiseştecănusepoateabţinesălerecite,şiîncădedouăori,Péturrâde,Andrea,nu,bărbaţiisuntdeobicei înclinaţisprelucrurilecelemainecuviincioasedepelumeaasta,sprecelisedezvăluie dintr-odată, pe când femeile îndrăgesc lucrurile care nu se lasă citite dinprimaclipă,careselimpezescîncetulcuîncetul.Auscumpitsarea?întreabăPétur.Da,hoţii!urlăEinar,negrudefurie.Atuncipoateartrebuisăledămşinoipeşteleud,cumîl scoatemdinmare, zice gânditorPétur.Da, încuviinţeazăAndrea,dealtfel, asta şivor, uite de ce măresc preţurile. Cu privirea în gol, Pétur simte cum îl cuprindeîntristarea, fărăsăpriceapăpreabinedece.Dacăse terminăcupeştele sărat,einumaiaudecesăsteape-aici,undesăseducăelşicuAndrea,îitreceprinminte,decetrebuie să se schimbe totul în jur, viaţanu-i dreaptă.Andrea s-a ridicat înpicioare,începesăstrângădepemasă,pentruoclipăbăiatulîşidezlipeşteprivireadinPovesteacălătoriei lui Eiríkur şi ochii li se întâlnesc, se mai întâmplă, Bárður e cufundat în

Paradisulpierdut al luiMilton,pecare JónÞorláksson l-a traduscumult înaintedevremeanoastră.Sobaîncălzeştepânăîngrindă,ebineînbaracă,searas-aghemuitlafereşti şi vântul mângâie acoperişul, Gvendur şi Einar mestecă tutun, se leagănăînainteşiînapoi,scoţândcândunul,cândcelălaltcâteunof-of,câteunda-da,lampacugazrăspândeşteoluminăvieşifacenoapteade-afarăşimaineagră,cucâtemaimultă lumină, cu-atât emaimult întuneric, aşamerge lumea asta. Pétur se ridică,hârâieşiscuipă,îşiscuipăîntristareademaidevreme,şizice:os-aruncămmomealade îndată ce se întoarce Árni, şi-apoi coboară să pregătească chingile şi frânghiilepentrutărgilepecareurmeazăsăfieaşezatpeştele,aşaerael,nuputeasăsuferesăsteadegeaba.Ceruşinesăveziuneltealtfelbuneşioameniîntoatăfirealenevindcucartea înmână, la ce te-ajută, pierzi vremea degeaba şi risipeşti gazul,mormăie elsupărat, numai capul i semai vede din deschizătura chepengului. Băiatul îşi ridicăochiidinpovestealuiEiríkurşiseuitălacăpăţânacaresevedeivindu-sedejoscaaunuitrimisal iadului.Einarclatinădincapşiseuităcudispreţ laBárðurşi labăiat,apoi trimite un scuipat roşiatic pe podele şi o ia pe urmele starostelui, care îi totspuneaceva,îndeajunsdetaresăseaudădinpod,dealtfelnicinugreşeştepreamult,toţi ne naştem ca sămurim. Şi acum îl aşteaptă pe Árni; numai e nimic care să-lîntârzie.

Arcamtrebuisămăduc,îispuneÁrniSesseljei.Sănulaşimareasăteînghită,îicerefemeia.Árniîirăspunderâzândşilovindcu

palmaîncălţările:eştinebună,cumsăîndrăznescsămăîneccucizmeleamericaneînpicioare!

Minunicuduiumulseîntâmplăpepământ.Acum,Árnistrăbatecâmpurileşimlaştinile,smârcurileşipâraielefărăsăseudela

picioare,caprin farmec.Se faceaproapeunandecândÁrni şi-acumpăratcizmeleamericane,s-adussăleiadintr-unfiorddealături,s-aurcatpeogoeletăşişi-aluatcizmeleşiamaitârguitşicâtevapătrăţeledeciocolatăpentruSesseljaşipentrucopii,celmicdetotaînceputsăplângădupăces-aterminat,nul-aupututîmpăcadeloc.Cee dulce de la un capăt la celălalt până la urmă întotdeauna ne umple de tristeţe.Echipajelecareveneausăpescuiascăhalibutnegrusoseaudeobiceiprinmartiesauaprilie din America şi îşi aruncau năvoadele cam peste tot în Groenlanda, dar derămasrămâneaulanoi,cumpăraumerindeşisareşineplăteauînbanisunători,nevindeau puşti, cuţite şi biscuiţi, dar nimic nu se compara cu vestitele lor cizme decauciuc.Operechedecizmeamericanecostămaimultdecâtunacordeon,daipeelecâtcâştigăoslugăîntr-unan,suntaşadescumpe,căÁrnin-amaicumpărattutunşibrennivíncâtevalunilarândcasăizbuteascăsăleia.Darmerită,îşiziceacum,cândtreceprinmlaştinişipestepâraieşinuseudălapicioare, înainteazăcupaşiegalişi

apăsaţiprinzăpadăşiprinnoroaie,elimpede,cizmeleasteadecauciucsuntceamaigrozavă treabă pe care a inventat-omarea putere americană, depăşesc de departeoricealtceva,aşacăpricepidecearfigroaznicsăteînecicueleînpicioare,nute-arierta nimeni. Ar fi o nepăsare criminală, îi explică Árni Sesseljei, îmbrăţişând-o, îiîmbrăţişeazăşipecopiişicopiiiîlstrângşieiînbraţe,edeomiedeorimaibinesătestrângăcinevaînbraţedecâtsăstaiîntr-obarcădepescuit,înlargulmării,sătebatăvânturile cele aprige. Nevasta lui Árni îl priveşte cum se îndepărtează, fă să nu seînece,murmurăea,nuvreasăoaudăcopiii,nuvreasăîisperie,nuedeniciunfolossăridicivoceacândterogipentrulucruriaşadeînsemnate.Seîntoarceînodaieşiseapucăsămaiciteascăodatăscrisoarea,dedataastaîndrăzneştesăseuitemaibinelacuvântultăiat,doarochestiecarenui-aplăcutbăiatului,aşai-aspusÁrni,eapriveştelungcefusesetăiat,apoiizbuteştesăciteascăacelcuvânt.

A,uitecăaivenit,zicePéturcândÁrnisoseştefărăsăsefiudatlapicioare,acumpotplecatoţisăaruncemomeala,probabilcăvorieşiînlarglanoapte.

II

Înlargulmăriinusedoarmelafelcaaici,înSatuldelamargineafiordului,întremunţiicucresteuriaşe,defaptaicieşti în fundul lumiişimareaecâteodatăaşadeliniştită, că vine până lamarginea plajei s-omângâie blând, dar nu, când pleci dintabără marea nu e niciodată liniştită şi nimic nu pare să o îmblânzească şi să-idomoleascămugetele,nicimăcartăcereanopţiioriboltaînstelată.Mareanăvăleşteînviselecelorcemoţăieînlarg,mintealiseumpledepeştişidetovarăşipierduţicarelefacsemnetriste,cuînotătoareînlocdemâini.

Pétursetrezeşteîntotdeaunaprimul.Defapt,elestarostele,aşacăsetrezeştecândtotuleîncăînnegură,abiaunpictrecutdedouănoaptea,darniciodatănuseuitălaceas, de altfel nici nu-l poartă lamână, e undeva prin catul de jos, aruncat sub unmormandelucrurimurdare.Pétursedăjosdinpatşiridicăprivireasprecer;ştiecâteceasuldupăcâtdeadâncăebezna. Îşi cautăhainelepepipăite, foculdinsobăs-astinspestenoapteşifriguldemartiesesimteprinpereţiipreasubţiri.Andrearăsuflăgreu lângă el, doarme adânc, Einar sforăie şi îşi încleştează pumnii în somn. Árnidoarmelacapătulcelălaltalpatului,băiatulşiBárðurnufacniciunzgomot,Gvendururiaşularenoroculchiorsădoarmăsingurînpat,chiardacăeunulstrâmtrău,tueştide două ori mai mare decât s-ar cuveni, i-a spus într-o zi Bárður şi Gvendur s-aîntristataşadetare,căatrebuitsăsetragăîntr-oparte.Péturîşipunepuloverulcelgrosşipantalonii,coboarăclătinându-seşi ieseafarăînnoapte,suflăunpicdevântdinsprerăsărit,sezărescşicâtevastele,sclipescdepărtataducândveştivechi,luminalor s-a stins de mii de ani. Pétur se uită în jur cu ochii micşoraţi, aşteptând să sedezmeticească de tot, visele să se risipească şi el să-şi capete înapoi ascuţimeasimţurilor,stăaplecatşipieziş,caunanimalneclintit,adulmecăaerulşiseuităatentlanoriiadunaţiînstratgros,apoiseîntoarceîncasăşideschidechepengul,isevedenumaipărulcapului,negru,cândzice: ieşim,nuvorbeşteprea tare,daredeajuns,voceasestrecoarăînviselecelemaiadâncialetovarăşilor,sfâşiepânzelesomnuluişitoatălumeasetrezeşte.

Andreaseîmbracăsubplapumă,apoisedăjosdinpatcasăaprindăfoculşilampa,odaiaselumineazăblând,ovremenimeninuzicenimic,toţiîşipunhaineleşicască,Gvendur se leagănă înainte şi înapoi pe marginea patului, e pe jumătate adormit,rătăcit la hotarul dintre trezie şi vis, nici el nu ştie unde e. Bărbaţii se scarpină în

barbă,băiatulnu,eln-arebarbă,edintreceicareîşipierdtimpulcurasul,bine,nicinu-ipreagreu,arenumaicâtevafiremoişirare,ţieîţilipseştebărbăţia,i-azisodatăPéturşiEinararâs.Bárðurareobarbădeasăşibrună,mereuoîngrijeşte,eunbărbatdatnaibiidefrumos,câteodatăAndreaseuitălaeldoardeplăcere,cumîţiplacesăteuiţilaopozăsaularazeledeluminăcândseîmprăştiepeapă.Cafeauaseumflă,toţiîşiiaugameleleşiîntindcudegetulpeofeliedepâinedesecarăunstratgrosdeuntşidepate,beaudincafeauafierbinteşineagrăcanoapteaceamaiadâncă,încafeapunzahăr candel, măcar de-am putea să punem zahăr şi în noaptea de-afară, s-o maiîndulcim.Péturspargetăcerea,defaptnuetăcere,seaudecumsorbdincafea,cummestecă feliile de pâine, cum mai trag nişte vânturi, şi zice: vântul bate dinsprerăsărit,e liniştitşicălduţ,darmaitârziuaresăsufledinspremiazănoapte,destuldecurând,trebuiesăvâslimdeparteînlarg.

Einar suspină de plăcere. Să vâslim departe în larg, vorbele astea îi mângâieurechile caomuzică.Árni răspunde:da,desigur,de faptel seaştepta, ştia căau săvâslească departe în larg, îi spusese şi Sesseljei, care îi zisese atunci: of, să nu laşimareasăteînghită.

Peştelenupreaurcăînapelededeasupraînaintesăsestricevremea,elimpedecăacumtrebuiesămeargăsprelarg,şiiarăşiseapleacătoţispregamelesă-şimaiungăofeliedepâine.Săvâslimdeparteînlargînseamnăcăvortragelavâslecelpuţinpatruceasurifărăoprire,vântulepreaslabcasăumflepânzele,însumatînbarcăstaupepuţin opt-zece ceasuri, poate douăsprezece, asta vrea să spună că peste exactdouăsprezeceorevorputeasămănânceiar,pâineaebună,ebunşiuntulşidincâtese vede nu poţi să trăieşti dacă n-ai cafea. Beau încetişor ultima gură din cana detinichea,întârziesăînghită,afarăîiaşteaptăumbrelenopţiicareurcădinfundulmăriipânălacerşiaprindstelele.Marearăsuflăgreu,e întunecatăşimută,şicândnusemaiaudeeaparcănusemaiaudenimicînlume,pânălaculmilevrâstatecunegruşialb alemunţilor din depărtare. Lampa împrăştie o lumină gălbuie, Andrea a făcutflacăramaimică,n-ainevoiedepreamultăluminăpentruultimaînghiţiturădecafea.Fiecaresegândeşte laale lui,cuprivireaaţintită înainte fărăsăvadăceva,Pétursegândeştelafiecaretrasdevâslăcare-iaşteaptă,ialarândfiecarelucrupecareosă-lfacă, trebuie să fie pregătit, ca întotdeauna, Árni e deja nerăbdător, înfrigurat, abiaaşteaptă să-şi suflecemânecile, Einar se gândeşte şi el la vâslit, cumare să strângălopeţile înpumn, suspinăadânc în sinea lui şi se simte cu totul liniştit. Sângele lui,mereu prea fierbinte şi care curge totdeauna prea repede, aşa de repede şi deneplăcut, că parcă îl simte furnicându-i prin vine, e acum ca o apă cuminte ce sescurgeîncetişorîntremaluriînverzite.Cafeaua,efortulcareîiaşteaptă,Einarsesimterecunoscătorpentrutoate,maicăîivinesă-lpreţuiascăpefiecaredintretovarăşiiluicarestauacumînodaie,pejumătateaplecaţipestecănileaproapegoale;aşadebineîi

e,încâtsesimteînstaresăseuitefărăsăseînfuriepânăşilaceidoinăuci,Bárðurşibăiatul,careîlscotcâteodatădinminţicunenorocitullordecitit,lua-l-ardracu’,ăştiaîşi spun unul altuia frânturi de poezii, ce ruşine să laşi să ţi se prăsească în sufletasemenea putregai, cum să mai faci faţă greutăţilor dacă te-ai muiat aşa, nu, nicimăcargândul laastanuizbuteştesă-i înfierbântesângele,care înclipaasta totcaoapăliniştităcurge.Einarsoarbedincafea,viaţaedulce.

Săvie,dară,searaS-acoperecumanta-iUmbroasăOricelucru.Linişteasăselase,

citeşteBárðurdinParadisulpierdut,apleacăpuţincarteacasăfieluminatămaibine,lumina lămpii careajunge să cadăpeunversbine întocmitn-aarspoate în zadar.Mişcându-şi încetişor buzele, citeşte de mai multe ori fragmentul şi, cu fiecarerepetare, lumea pe care o adăposteşte în fiinţa lui se face din ce în ce mai mare.Băiatulşi-aterminatcafeaua,scuturăultimiistropidincanadetinicheaşiopunelalocîngamelă,apoiseuităcucoadaochiuluilaBárður,vedecumisemişcăbuzeleşisimtecumîlcuprindeînduioşarea,îşiaduceamintedeîntreagazideieri,câtdebinei-afostalăturideBárður,ebineleacelacarevineodatăcuprietenia,stăpemargineapatului şi sufletul i se umple de amintirea zilei de ieri. Apoi apucă sticla de rachiuchinezesc, remediul ideal pentru digestie, medicamentul care te înviorează şi teîntăreşte, folositor împotriva neplăcerilor provocate de deranjamente la stomac,arsuriînpiept,greaţăşidurerideburtă,toatălumeaştie,scriepestetotlagazetă,şistrăinii, şioameniidepe-aici jurăcăeadevărat, toţi recomandăcucăldură licoareavenitătocmaidinChina,elixirulcareasalvatatâteavieţi,copiibolnavidegripăreaaurevenitdinghearelemorţiidupădoardouă-treilinguri,înplusetarebunîmpotrivarăuluidemare,cinci,haişapte înghiţituri înaintedeaplecadepeuscatşiaiscăpatteafăr. Băiatul bea o duşcă din sticlă. E iadul pe pământ să te apuce răul demaretamanînlarg, într-obarcădeşase,cândeatâtatreabădefăcutşi tedespartceasuribunedemal.Mai înghiteoduşcă,răuldemareeşimaiafurisitdupăceaistatmaimultăvremepeuscat.Andreaşi-aluatdejaporţiaîmpotrivarăceliicareîifacecapulgreu,beaunpicdelicoarechinezeascăşi-aiscăpatdetoaterelele,nus-ormailipidetineînveci.Netrecemviaţacăutândodezlegare,cevacaresăneaducămângâiere,caresăneumpledebucurieşisădepărtezedelanoinecazul.Casă-şigăseascărostul,unii o apucă pe un drum tare lung şi greu; poate nu vor găsi niciodată nimic de-adevăratelea,poatenuvorvânaaltcevadecâtumbraunui ţel,urmauneidezlegări,saupoateîşivorgăsilinişteachiarîncăutareaasta,iarnoi,noilevompreţui,fireşte,tăria, dar, oricum, nouă ne e deja tare greu să trăim, aşa că ne vommulţumi să

înghiţimrachiulchinezesc,înlocsăpornimşinoiîncăutare,nevommulţumicuastaşinuvomîncetasăneîntrebămcareecelmaiscurtdrumcătrefericire,iarrăspunsulîlvomaflaprivindcătreDumnezeu,cătreştiinţă,cătrebutelcadebrennivínoricătrelicoareasositătocmaidinChina.

Aieşittoatălumea.Înjurulbarăcilorezăpadămultă,darplajaeneagră.Oameniirăstoarnăbarcape-o

coastă.Nu-itreabăgreapentrudouăsprezecebraţesăîmpingăobarcă,emaigreusăoîntorcicufundulînsus,pentruastanupreaajungdouăsprezecebraţe,maienevoiede încăşase,numaicăechipajulcelălaltdoarmeîncă,ainaibiioameni,cumîşimaiodihnescmâinileosteniteînlumeaviselor,eipleacăîntotdeaunasăvâsleascădeparteînlarg,de-astanuiesdecâtînzori.Fireşte,Guðmunduraresăsetrezeascăprimul,eleşeful, i se zice Guðmundur cel neînduplecat, vrea ca oamenii lui să se întoarcă întabărăînaintedeoptseara,leneviaşibaliverneleîlseacăpânălaosşitoţiisesupunfărăsăsufle,câtarfieideuriaşi;autrecutprinatâteaşisuntaşadespurcaţilagură,căarfaceuncâinesăcrapecuoînjurăturăşinimicaltceva,darcândseînfurieşefulse înghesuie unii în alţii ca nişte copilaşi speriaţi. Pe bucătăreasa lor o cheamăGuðrún, e slăbuţă şimititică şi are părul aşadeblonziu şi râsul aşade limpede, căniciodatănusefaceîntunericînjurulei,facecâtmulte-multesticledelicoaresositătocmaidinChina,efrumuşicăfocşivioaie,areobrajiaşadealbişiderotunzi,căîţitresaltă inima de câte ori o vezi, şi semişcă uneori de parcă ar dansa, o sumă delucruri trecatunciprin sufletelebărbaţilordin tabără, cât sunteideneciopliţi şidearşidesoare,simtaşaofierbinţealăşiopatimă,sefacamândouăghemînadâncullorşinimicnulepoatedescâlci.DarGuðrúnefiicaluiGuðmundurşibărbaţiis-arducemaidegrabăsăserăcoreascăînmareaîngheţatădecâtsăseapropiedefatalui,nueştiîntoateminţile,nicidraculînpersoanăn-arîndrăznisăoatingăcuundeget.Iareahabarn-aredecetrezeşteînsufletelelor,şiastaparcăfacelucrurileşimairele,dacănucumvalefaceîntr-unfelmaiuşoare.

Toţitrudescfărăsăscoatăovorbă.Punînbarcăcetrebuie,pânze,undiţecumomeală,pufoaicele,eîncăpreacaldca

săle iaacumpeei,pantaloniidepielecareseridicăpânălasubsuori, lânadincaresuntîmpletitepulovereleegroasăşiţeapănă,suntgatasătragălavâslecuputeretrei-patruceasuri.Fiecarebărbatştiecetrebuiesăfacăînîntunericuldesmoală,dacăşiviaţa ar fi la fel de simplă, aşa de uşor de desluşit, dacă am putea să scăpăm deîndoielileasteacareseîntindpânălamoarte,până-nmormânt.Oarecelucruarputeasă îmblânzească îndoielile, dacă nici moartea nu e în stare? Zăpada se bătătoreştedegrabă subpaşi, întreplajă şibaracă.Andrea iese săgoleascăgăleatademurdării,ţărânadinjurseumezeşte,nuştiidacădeurinăsaudezăpadătopită,oricumseduce

înpământ,sănădăjduimcăacoperişullumiidejosnuarevreocrăpătură,oripoatecăvreunuldintrechinurileiaduluichiarăstae,săfiistropitfărăîncetaredeoapăîncareplutescmurdării.Andreaîntârzieoclipăsă-ipriveascămuncind,abialiseaudpaşii,mareamoţăieaproapeşimunteleecufundatînsomn,încerurietăcere,nimeninus-atrezit,fireşte,eabiaoratrei,şiiatăcăBárðursehotărăştedeodatăsăfacăceva,seîntoarceînbaracă.Andreascuturădincapşipebuzeiseciteşteunsurâsnelămurit,ştie că bărbatul are să urce pe scară şi are să se întindă până către pat, că are sădeschidăParadisulpierdutşiaresăciteascăîncăodatăversurile,vreasăleţinăminte,sălerecitepentruelşipentrubăiatcâtdureazăaşteptarea,săvie,dară,seara

S-acoperecumanta-iUmbroasăOricelucru.Linişteasăselase.SetrageostenităSălbăticiuneaînculcuşdehumă,Pasărea-ncaldulcuib,Searasăvină-ntihnă.1

Bárðurieşiseultimul.Adâncit încarteaenglezuluiorb,rescrisădintemeliideunpastor sărac în ceasurile lui pierdute, citeşte din nou strofa şi, cu ochii închişi, îşiascultă inima cum îi bate. Cuvintele, s-ar zice, nu şi-au pierdut încă puterea de a-iatinge pe oameni, e de necrezut, poate nu s-a istovit toată lumina în ei, poate că,oricumarfi,maipâlpâieofărâmădenădejde.Însăuite,răsareluna,pluteşteîncetişorprintrenoriîntr-ogeanărotunjită,vălderazestrăvezii,abiasevedepesfert,urcândalenedinstânga,darede-ajunssăluminezeoclipănoapteaceaadâncă.Luminaluniinuseamănăcuceaasoarelui,eafacepâclaşimaideasă,aduce-nlumetaina.Băiatulridicăochiişiseuitălaea.CasăseroteascăînjuruleiînseşiîitrebuietotatâtatimpcâtîitrebuiesăseroteascăînjurulPământului,de-astanu-ivedemdecâtaceeaşifaţă,areaproapetreisutedemiidekilometri,ne-artrebuioveşniciesăajungemlaeaîntr-obarcădeşaseoameni,chiarşiEinararsocoticăecammult.

MamabăiatuluiîiscrisesecândvaoscrisoaredespreLună.Despredistanţacarenedespartedeeaşidesprefaţaeimereuascunsă,darnupomenisenimicdevreobarcădeşaseoameni,iardeEinarniciatât,dealtfelnicinu-lcunoaşte,nicidesprebarbaluinuştienimic,casănumaivorbimdespremâniacare-lzgândăreşteveşniccaorotiţădeceasornic.NumaicăEinarnu-idelocmâniosînclipadefaţă.Linişteanopţiişiclarulde lună i-a cuprins pe toţi deopotrivă, şase bărbaţi şi femeia care se uită la ei. Nu,Andreanusemaiuitălaei,acumseîntoarcelabaracă,grăbeştepasulcasă-lprindăpeBárður înprag.Nusunt în toateminţile, segândeşte,emai tânărdecâtminecudouăzecideani!Dardecesăîndepărtezidelatineplăcereadeatepierdeînochiilui

întunecoşi într-onoaptedemartie caasta,de ce sănupriveşti lung cuochiiminţiicumisemişcă,dulceşimlădios, trupulsubhainelecelegroaseşicumîi strălucescalbişidrepţidinţii întrebuzelecurate,nepătatede tutun.Bárdurnumestecă tabac,tinerii ăştia chiar sunt ciudaţi, auzi, să refuzi o plăcere ca aceea adusăde tutun. Seîntâlnescînuşă,mintealuiBárdurepierdutăînversurişiînparadisuri,of,of,câteştitudefrumos,măibăiatule,suspinăfemeiaşiîimângâiebarbacuamândouămâinile,degetele îialunecă în jospestegâtulgol şi se trezeştecămângâierile i se facşimaiapăsate,şimailungidecâts-arfiaşteptateaînsăşi,simtecălduracareserăspândeştedindeschizăturagulerului.Doarpentrutine,Andrea,răspundeelsurâzând.Dormipetine,măgarule! seaudedin întuneric strigătul luiPétur.Tresaramândoi,Andrea îşitrageînapoimâinileşiseuităstânjenităînlături,băiatuleacolo,nedumerit,înbătaialunii.

*

Claruldelunăpoatesănefacămaislabi.Amintirisedeşteaptăînnoi,rănisedeschiddinnouşisângelecurgeiarăşi.Mama îi trimisese o scrisoare în care îi vorbea despre Lună şi despre Univers,

despre vârsta stelelor şi despre distanţa până la planeta Jupiter. Ştia omulţime delucruri,chiardacăfusesecrescutădestrăinilacaretrecuseprinmultegreutăţi,fusesedeseoridojenităcănusemulţumeştecucâtştie,dareaînvăţasesăciteascăascultândlecţiilecopiilordelafermăşidupăaceeacitisetotce-ipicaseînmână,multtare,chiardacă trăia în sărăcie şi nimănui nu-i păsa de ea. Cititul şi setea asta de a afla îiapropiasepepărinţiibăiatului,amândoierausăracilipiţi,darizbutiserăpânălaurmăsă lase munca de zilieri şi să-şi cumpere ferma lor, chit că era cam mult să-şinumeascăaşabordeiulşibucatadeogor,darnumaiconta,munceauavutullor,nualaltuia:ovacă,cincizecideoi,campuţinpentruocasădeoameni.Ogorulaveaatâtearidicături,căeramaiuşorsă-lrâcâidecâtsă-lcoseşti,iarpăşuneamusteadeapătotanul.Dinmare trăiau,eanehrăneştepe toţi cei cevieţuimaici, lamarginea lumii.Tatălbăiatului lipseapatru-cinci lunideacasă, trăiapemareşi înbarăcicaacestea.„DoamneDumnezeule,câtdedorîmieradeel!“,îiscriseseodatămama,„bineînţeles,eraţişivoicumine,darnutreceaziîncaresănumăapesedoruldeBjörgvin,maialesseara, după ce adormeaţi“. În lunile în care tatăl lipsea nu era decâtmuncă şi iarmuncă,tezbaţicasătrăieşti,casăscapidesărăcie,darrăgazulnueradecâtpentrucitit.„Nuneputeamvindeca.Nunestăteagânduldecâtlacărţi,lacumsăaflămmaimulte,neînsufleţeamdintr-odată,parcănepierdeamminţilecândauzeamcăamaiapărut vreo carte de seamă, stăteam să ne închipuim despre ce e, vorbeam seara,

după ce adormeaţi, despre ce s-ar putea afla în ea. Apoi o citeam cu rândul sauamândoi deodată, dacă tot ajunseserăm să punem mâna pe ea, în original saurecopiată“.Darcesămaizici:tatălbăiatuluieraîntr-obarcădeşase,cumsuntatâteape la noi, lungă de optmetri şi-atât, n-a fost el singurul care s-a înecat în noapteaaceea.Totîntr-onoaptedemartie,acum–băiatulridicăiarochiisprelunăşisocoteşteîn gând – zece ani şi şaptesprezece zile. Ei, nu, două bărci s-au dus atunci la fund,douăsprezece vieţi de oameni, douăzeci şi patru demâini întinse s-au zbătut pestevaluri; se ridicase dintr-odată un vânt dinspre sud-est şi oceanul i-a înghiţit pe toţi.Vesteaceaneagrăaajunslafamilieabiadupăosăptămână.Oareeneomenossaueouşurare să te gândeşti că a mai trăit încă şapte zile în sufletul celor pentru careînsemnaatâta,săştiică,deşimort,amaifostviupreţdeîncăunpic?Unvecinavenitsă le spună, să stingă lumina din lume. Băiatul stătea jos pe pământ, întinzându-şipicioarele înfaţă,cusoraalături, iarmamarămăsese însus,cuprivireapierdută îndepărtareşicumâinileatârnând,mâinimoarte,eiadulpepământsăaimâinişisănumaiaipecineîmbrăţişacuele.Văzduhulsecutremurădeodată,caşicums-arfiruptceva în osia lumii, apoi se auzi cum soarele cade sfărâmat în bucăţi pe pământ.Oameniitrăiesc,auceasurilelortihnite,săruturi,râseteşiîmbrăţişări,auvorbelelorde dragoste, bucuriile şi tristeţile lor, fiecare viaţă alcătuieşte o lume care apoi seprăbuşeştepesteeaînsăşişinumailasănimicînurmă,numaicâtevaobiecterămân,iarelesefacpreţioaseşiîmbietoareînclipaîncareadispărutcuiaparţineau,capătăînsemnătateşicâteodatăchiarun feldesfinţenie,caşicumfărâmedinviaţaaceeadispărutăs-arfidepusîntr-oceaşcădecafea,într-unfierăstrău,într-operiuţădedinţi,într-unfular.Dartotulsfârşeşteînceaţă,amintirilepălescşi,laurmaurmei,lucruriletrectoate.Acoloundeeraluminăşieraviaţănumaidăinuiedecâtumbraşiuitarea.Tatăl băiatului amurit,marea l-a înghiţit şi nu i-amai dat drumul niciodată. Undesunt,oare,ochiităiîncaremăvedeamaşadefrumoasă,unde-ţisuntmâinilecucare-ţimângâiai copiii,undee glasul care lealunga spaimadevisele cele rele?Tatăl s-aînecat, căminul s-a destrămat. Băiatul a fost nevoit să plece undeva, fratele luialtundeva,lacincioredemerspejosdeel,mamaşisurioaralorceamică,deunanşiceva,s-auîndreptatcătrealtăvale.Într-ozistauîmpreună,toţipatru,lungiţiînacelaşipat,camînghesuiţi,darsuntfericiţi,poatesingurullucrubuncândlipseştetatăl,iaradouaziunmunteînaltdeşaptesutedemetriseridicădintr-odatăîntreei,ameţitorşisterp, băiatul îl urăşte şi acum din tot sufletul cu o ură fărămargini. Dar în zadarurăştimunţii,suntmaiînalţidecâtnoi,rămânneclintiţilalocullor,miişimiideani,pecândnoi,noivenimşiplecămaşadeiute,abiaaretimpochiulsănezărească.Edrept,munţiinupreaajungsăopreascăscrisorile.Mamaluiîiscria.Îivorbeadespretată,casănusescufundecutotul înuitare,casă trăiască însufletul fiuluisăucaoluminăcaresă-lîncălzească,oluminădecareţi-edor,îiscriacasă-şisalvezesoţulde

uitare. Îipovesteadesprecumvorbeauamândoi,desprecumse îngrijeadecopii şicumledădeanumedealint,cecântecelecântaşicumseţineaeldreptîncadruluşii,cu privirea pierdută în depărtare… „Sora ta creşte şi emândră că are doi fraţimaimari.Ştiucătun-ais-ouiţiniciodată.Voimaiajungeţisăvăvedeţi întrevoi?Săvăstrăduiţisăvăvedeţi.Sănulăsaţilumeaastamaresăvădespartă!Lavaraviitoare,văîncredinţezcăvenimamândouăsăvăvedem,amprimithârtiacuautorizaţiaşine-ampregătitdejaîncălţările.Aproapecănutreceziîncaresoratasănumăîntrebe:Aziplecăm?Cândplecăm?“.

Cândplecăm?EfoarteposibilcaPământulsăsefiformatînacelaşitimpcuLuna,darelafelde

posibil ca primul să o fi prins în orbita lui şi aşa s-a făcut că acum Luna pluteştedeasuprabăiatului,făcutădinstâncă,dinpiatrămoartăşineclintită.

N-au mai plecat niciodată. A venit în schimb gripa, da, asta vine în fiecare an.Mamaşisoraluis-auîmbolnăvitdetuseneagră,s-auprăpăditladouăzileunadealta,fetiţas-astinsprima.„Undeeşti,Doamne?“,afostultimaîntrebareamamei,iardupăîntrebarea asta, ultima din viaţă, a mai avut putere să scrie pe o hârtie Trăieşte!:„Trăieşte!Mamata,careteiubeşte“.Ultimascrisoare,ultimulrând,ultimulcuvânt.

Băiatulridicăbidonuldezerşiîlpuneînbarcă,oarecâtpoatesăîndureoinimăde

om?Barcaeîncărcată.Gata.Casăseţinămaibinedeasupravalurilor,Einar,GvendurşiÁrniaucăptuşit-ocu

pietre,şipefiecareaufăcutsemnulcrucii.Inimaunuiommareecâtunpumnstrâns.Inima e un muşchi scobit care trimite sânge în vene, vase, artere şi venule, caremăsoarăîmpreunăaproapepatrusutedemiidekilometri,aiajungepânălaLunăşichiarînhăurilenegrededincolodeea,cesingurătatetrebuiesăfiepe-acolo…Andreastăiarăşiîntrebaracăşiplajă,veneleeiseridicăpânălaLună.Maiepuţinşisefaceoratrei,nupotsă iasădingolf înainte,e legeşi trebuiesă tesupui legilor,maialescelornăscutedinbunul-simţ.GvendurşiEinarsuntdejaînbarcă,aşezaţipelocuriledin faţă, acolo stau vâslaşii cei mai puternici şi mai rezistenţi, ceilalţi patru seînghesuiepe laturi şiaşteaptăsunetdegoarnă.Nuaşacum,ziccărţilecelevechişipoveştiledinbătrâni,aresăsuneînziuaceadinurmă,cândvomficutoţiichemaţilaJudecatadeApoi,nu,aşteaptăsăsunegoarnapecare,josîntabăraceamare,Benediktaresăoducălabuzecândsevafaceceasultreifix.Benediktareplămâniputernicişipoatesăsuflecutărie,sunetulajungeuşorpânălatabăracelordoifraţichiarşicândvântulsuflăîmpotrivă,dinspremiazănoapte.Înprimaiarnădupăces-adatlegeacareopreaieşitulînlargînaintedeoratreidimineaţa,Benediktn-asuflataltfeldecâtscurtşi hotărât, nevrând să se audă altceva decât un sunet puternic, în stare să ajungă

departeşisă-idovedeascătăriaplămânilor.Apoi lăsatrâmbiţadepe-atuncişidădeafugasăajungăprimullabarcă.Darazi,doianimaitârziu,dupăceşi-acumpăratdelaun căpitan englez o goarnă veche, nu mai suflă doar ca să sufle, nu, acum sestrăduieştesăpreschimbenoteleîntunecatealeapeluluidenoapteîntr-ofrânturădemelodieauzitălanegustorulSnorri,înSat,şiapoinu-şimaiaruncăgoarnaînbarcă,sămeargă cu ea în larg, e prea frig şi umed şi ar putea să i se strice timbrul, aşa i-aexplicatSnorri,acumi-olasăbucătăresei,carestăşiîlaşteaptălângăbarcă.ÎnjurulluiBenedikt,aproapeşaizecidebărcişi treisutedeoameniaşteaptăsemnalul,suntmaialesbărcideşase,cudoivâslaşiînfaţăşipatrupelaturi,şitoţimuşchiiseîntindcafrânghiile.Nimănuinu-itreceprincapsăpleceînaintecaBenediktsă-şiiagoarnadelagură,doarestaroste,unuldintreceimaideseamădepelanoi,uncampion,unviteaz,asalvatatâteavieţi,prindeîntotdeaunamultpeşteşinu-lîntrecenimenicânde vorba să aducă la liman o barcă prinsă de vârtej. Toţi i se supun şi bucătăreasaaşteaptă cuminte pe ţărm să îi întindă goarna, chiar dacă valurile îngheţate îimaiatingdincândîncândhaineleşipicioareleeiaunumaipuţindecincizecideani.

Andreaaşteaptăînjosulcelordouăbarăci.Aşteaptăsemnalul;aşteaptăsăvadăbărbaţiiaruncându-seînaintecutoatăviteza,

ca şi cum ar fugi de sfârşitul lumii. Apoi are să intre în baracă, o să se apuce decurăţenieşio să încercesăciteascăunpicdincarteapecareaadus-oBárðurde lacăpitanulcelorbcarestălaGeirþrúður,Niels Juul,celmaideseamăeroualmărilordin Danemarca. Ce i-o fi adus lui titlul de erou? Ce o fi pescuit? O fi luptat săsupravieţuiascăîntr-obarcăşubredăcaocoajădenucăşiîngustăcaunsicriu,poateprinsă într-o furtună venită dinspremiazănoapte, când numai vezi nici cerul, nicipământul,şicândvântulmugeştedeîţicrapăţeasta?

Are să se pornească vijelia,mormăie Árni aşa de încet, că vorbele i se pierd înbarbacare-iacoperăjumătateadejosachipului,mâinileîisuntaşezatepemargineabărcii,muşchiiis-auumflat.Einariavâsla,Gvendurseuităveseldreptînfaţă,ebinesătrăieşti.BăiatulîlpriveştepeEinardepestemargineabărcii,dacăexistăvreunomcaresăsepoatăîntindecaocoardă,atunciele,iarînclipeleaceleaGvendurseamănăcuunuriaş blând,mulţumit şi ascultător. Cei doi vâslesc în barca lui Pétur demaimultdezeceani,PéturarecâteodatăimpresiacăuriaşulisesupunemaidegrabăluiEinardecâtlui.Hai,sehotărăşteşiomulălasăsufleodată,mormăieiarÁrni,unpicmai tarededataasta. Înfiptbinepepicioare, înmijlocul taberei, ladoikilometridebarăcilecelordoifraţi,Benediktducegoarnalagură,îşiumpleplămâniicuaerulrecealnopţiişisuflă.

Sunetul vibrează deasupra celor aproape trei sute de pescari îmbrăcaţi în piei,încordaţi,dedincolodetabără,apoisepierdeînlinişteanopţii.Andreaîşi îndreaptă

umeriişiîntoarcecapul,casăaudămaibine.Pétur,ÁrnişiEinarsuntnerăbdătorişiîlocărăscînşoaptăpeBenedikt,întimpceBárðurşibăiatulascultăcuurechileciulite,încearcăsăprimeascămelodiapânăînadâncullor,săîiprindămiezulşisă-lpăstrezeînei,pentrucaapoi,înoreledevâslit,săoaudăiarşiiar,săîiadaugealtesunete,săcontinuesătrăiascăastfelcueaînviaţadesprecaresperăcănusevaoprilaieşireaasta în larg. Chiar şi uriaşul Gvendur închide ochii o clipă, blând, muzica îi aduceamintemereudecevamolcomşibun,osenzaţiepecareoarecelmaiadeseacândecutotulsingur.Totuşi,îieteamăsănubagedeseamăEinar,căruianui-arpreaplăceasă-l vadădormind înpicioare, şiGvenduraregrijă sănu-l supere, viaţa edestuldegreaşiaşa.

Hai! urlă Árni în clipa în care sunetul moare, şi atunci împing toţi din toateputerile, ca unul. Barca alunecă până în josul golfului, băiatul se repede să aduneopritoarelecareserostogolescsubchilă,sarecueleînparteadinfaţăavasuluişilepunelaproră.Eiute,da,trebuiesărecunoaştem,aleargăaşaderepedeşidemult,cănuştiidacănucumvaarfiînstaresătreacădecapătulcelălaltalţinutuluicândi-artreceprinmintesăalergepânănumaipoate.Proradespicăvalurile.ÁrnişiPétursuntultimii careurcă la bord, audejapicioarele în apă, apoi încep cu toţii să vâslească.Bárður şi băiatul stau alături pebancadinmijloc, simt cumenergia le pătrunde învene,strângdindinţi,şasevâslaşi,mareaecauleiul,nimicnulestăîmpotrivă,nicivântul, nici valul, barca alunecă iute, dar după ce au tras un minut-două şi s-audesprinscutotuldepământ,îşiaductoţivâsleleînăuntru,Péturîşiscoateglugaşiapoifesuldelânădededesubtşi,cucapulplecat,spunerugăciuneamarinarilor,ceilalţiîşipleacăşieicapeteleşi-şiţincăciulileînmâini.Barcaseunduieşte,lafelcatoateceleceauplecatdintabăraceamareimediatcesunetuldingoarnaluiBenediktaexplodatpesteele,cândtreisutedebărbaţis-aunăpustiturlândpemareînşaizecidebărcicareacumseleagănătăcute.Starostelefiecăreiaseroagă,îşiridicăvoceasprecer,nuceredecâtunlucru:aimilădenoi!

Mareae rece şi câteodată cupetedeumbră.Eunanimaluriaş carenudoarmeniciodatăşiaicinimeninuştiesăînoate,înafarădeJónas,caremunceştepestevarălatabărapescarilornorvegienidebalene,ei l-auînvăţat, isespuneacumCodulsauLupuldeAtlantic,aldoileaisepotriveştemaibinedacăvezicumarată.Ceimaimulţidintrenoiamcrescutaici,pecoastă,n-atrecutozifărăsăauzimvuietulmării,băieţiiiesînlargdelatreisprezeceanişi,cutoateastea,niciunuldintrenoinuştiesăînoate,în afară de Jónas, care a ieşit să ia un pic de aer pe la norvegieni. Ştim totuşi altelucruri, ştimsăne facemsemnulcrucii, laoadică, îl facemdecumne trezim,apoicând ne îmbrăcăm cu hainele de ieşit pemare, binecuvântăm undiţele, momeala,fiecaregestpecareîlfacem,scândurapecareneaşezămînbarcă,fiindcănoicredemîn tine, Doamne, apără-ne dinmaremila Ta, alungă vânturile şi netezeşte valurile

care ne ameninţă. La Tine ne e toată credinţa, Doamne, Tu care eşti începutul şisfârşituloricăruilucru,fiindcăaceiacaresepierdînmareseîneacăşiseprăpădesc,seduccabolovanii lafund,chiarşicândmareaenetedăcaoglindaşi ţărmuleaşadeaproape, că oamenii de pe uscat pot să desluşească pe faţa înecatului ultimeletresăriri, înaintecamareasă-i iaviaţaşi să-i înghită trupul,povarăgrea.CredemînTine,Doamne,carene-aifăcutdupăchipulşiasemănareaTa,careaifăcutpăsărileşile-aidataripisăzboareprinvăzduhşisăneaducăamintedelibertate,careaifăcutpeştiişile-aidatînotătoareşicoadăcasăpoatăstrăbateadâncuriledecareneeaşadespaimă. Fireşte, am putea să învăţăm şi noi mişcările, ca Jónas, şi să înotăm, dar,Doamne,n-arfiastacaşicumammărturisicănelipseşteîncredereaînTine,cănesumeţimnoisăîndreptămunlucrupecareTul-ailăsatastfel?Pedeasupra,mareaeînfiorătorderece,nimeninupoatesăînoateîneapreamult,nu,noinucredemdecâtînTine,Doamne,şiînIsusFiulTău,careniciElnuştiasăînoate,canoi,defaptElnicin-avea nevoie, El păşea foarte bine pe valuri. Închipuiţi-vă, dacă am avea credinţăneclintită, am putea păşi la rândul nostru pe valuri, am putea merge pe apă săpescuim şi apoi, repede-repede, ne-am întoarce acasă, doi câte doi, cu tărgile plineochi de peşte. Amin, încheie Pétur. Toţi îşi trag glugile pe cap, nu-şi pun încă şicăciulilede lână,noapteaeblândă,enumaibine,marginileglugii li seodihnescpeumeri şi nu le trebuie mai mult, şi-acum vâslim în numele Domnului, mergemînainte,cedracu’!Nu,nudracu’,dingreşealăi-amspusnumele,amfostnesocotiţi,nefacemcruce cu limba ca să fim siguri.Vâslele aproape că se îndoaiede câtde taretragem, douăsprezece braţe perfect antrenate, muşchi întinşi care, împreună, factoatăputerea,şiuitecăînfaţanoastrăfiordulsedesfacespreMareaÎngheţată,înfaţaeinumaiînsemnămnimic,înfaţaeiavemnumainădejdeaînmilaluiDumnezeuşipoateşiofărâmădebun-simţ,decuraj,dedorinţădeatrăi.Barcaalunecăiute.LuiEinarîiscânteiazăochii,mâniais-aprefăcutînenergiecuratăcare-iumpletottrupul,îiumflăfiecarecelulăşiseducecătrevâslă,Gvendurenevoitsăsechinuiecasăţinăritmul. Trece o vreme, nimeni nu se gândeşte la nimic, nu se uită niciunde, semulţumesc să vâslească, toată puterea, viaţa întreagă e concentrată în vâslitul spreînainte,sălăsămînurmăţărmul,săpătrundemmaiadânc,sprelargulmării.

Sepierdînzare.Rămasă înacelaşi loc,Andreaseuită laeicumse îndepărtează,dince încemai

mici.Trăsăturilefeţelorliseşterg,iarfemeiaîiurmăreştepânăcândnumaisuntcutoţiidecâtunsingurtrupceţinebarcalasuprafaţaapei,ceînainteazăînnoapte,sprepeştiicareînoatăînadâncuri,fericiţicăsuntvii.Andreaîipetrececuprivirea,seroagăla Dumnezeu să îi apere, să nu-i părăsească. N-are să urce la baracă până cândconvoiuldebărcinuvafitrecutdefaleză.Eplăcutsăstaiaşa,singurăînnoapte,chiar

deasupramalului, şi să te uiţi cum apar în linişte şaizeci de bărci, cum bărbaţii seîntreccaresăajungăprimiiînlargcasă-şialeagăloculcelmaibundepescuit,săvezicumîşiîncordeazătoateputerilelavâsle,chiarşiaşanuînseamnămarelucruînfaţamării,avântuluiturbat,amânieidincer,înTinecredem,Doamne,şiînIsus,FiulTău.Femeiaîşifacecruce,seîntoarceşidăcuochiidecumnatulGuðmundur.Edreptcăceidoifraţinu-şivorbescdeatâtaamardevreme,dartotcuochiiunulpealtulstau.Casăvezi,nuerasingurăînnoapte,sepăcălea.Aşadaratâtdecomplicatecetrăimdefapt,Andreaeracutotulsingurădoarînminteaei,înceeacesimţeaveninddinafară,şiîntreagaeiviaţăseorânduiadupăacestgând,şi,cutoateastea,Guðmundureralacâţiva metri mai sus şi se uita la acelaşi lucru. Se mânie un pic, dar se potoleşteaproape în aceeaşi clipă, de ce să-ţi faci sânge rău, îşi zice, uimită şi ea de cumgândeşte, pe când urca spre baracă; doar are atâtea treburi de făcut, ba chiar oaşteaptă şi isprăvile unui erou danez, măcar să nu fie vreunul din şarlatanii ăia,oameni politici le zice, nu ştiţi că prea puţini bărbaţi ajung să conducă fără să fiemânjiţideputere?Andreasejoacăpuţin,trececampreaaproapedeGuðmundur,îlpriveşteţintă,îlsalutăşiîngaimădouăvorbedesprevreme.Guðmundureomseriosşiaspru,sigur,viaţanu-ipreauşoară,maialescândtetrezeştidinsomnemaigreacaniciodată,Andreaştieastalimpede,de-astaşitreceatâtdeaproapedeel,nuînseamnănimic,cumtotnimicnuînseamnăcăsearatăaşadeveselă,caşicumînnoapteaastaviaţaarfiplinădeobucurienemărginită.Guðmunduropironeştecuochiîngheţaţi,aproaperevoltaţi, şiAndrea îşi înghite iutezâmbetul.Lumeaastaareomulţimedetaine.Cumsepoatecaunompecâtdeaspru,peatâtdeposomorâtsăaibăofatăaşadeluminoasăşideveselă?Suntatâtealucruridincarenupricepnimic,segândeşteAndrea,apoi sehotărăşte:dupăcevor fiplecatoamenii luiGuðmundur,campestevreodouăceasuri,cândîşivafiterminatşieatreburile,vatrecepelacealaltăbaracă–vreasă-i împrumute feteiconferinţa luiBrietdespreemancipareafemeilor,cărţuliapecare i-audăruit-ope la începutul ierniiBárður şibăiatul,desigur căoasemeneacarte nu va fi deloc pe placul lui Guðmundur, iar faptul că e legată împreună cuManualuldetâmplăriescrisdeJónBernharðssonnu-lvafacecâtuşidepuţinfericit.Lui Guðmundur îi place mult tâmplăria. Andrea râde pe înfundate când intră înbaracă,începesăfluiereuşurelcânteceluldeadineaorialgoarneiluiBenedikt,darînclipaîncaretrecepragulîşiaminteştedecăldurabinemirositoareceieşeadintrupulluiBárðurşiînchideuşa–întunericulrămâneafară,iargândulîifugedeparte.

1.ParadisulpierdutdeJ.Miltonafosttradusînislandezălaînceputulsec.alXIX-leade

cătrepastorulJónÞorláksson,cares-aîndepărtatoarecumdeoriginal,străduindu-se să redea textul în versuri care respectă metrica unui anume tip de poezieislandezăveche(n.tr.fr.,ÉricBoury).Traducerearomâneascădefaţăaîncercatsă

menţină,pecâtposibil,stilulvarianteiislandezepăstratderetraducereafranceză.IatăacelaşipasajîntălmăcirealuiAurelCovaci(Paradisulpierdut,PrefațăşitabelcronologicdePetreSolomon.Bucureşti,EdituraMinerva,BPT,1972,pp.130-131):„Acumaselăsa-Nserareacalmă/Şi-Amurgulcenuşiu,învăluind/Însobra-imantie-aleLumiilucruri; /Tăcerealețineatovărăşie/Laceascândzburătoareşijivine/Ba-ncuiburi,ba-nculcuşullordeierburi/Setupilaserăînsomnorate“(n.tr.rom.).

III

Guðmundur nu se uită după ea, dar aude cum închide uşa. Priveşte încordatmarea,mareaplinădeumbre,şiadulmecăaerul,nuepreasigurdevreme,oarenusesimte de după culmile munţilor mirosul vântului de nord-vest, vântul înţepător,ucigaşcâteodată?Nusemişcădin loc,bărcilese îndepărtează, începsăsepiardă înalbastrulîntunecatalnopţii,săsedestrameprintreadâncimiledeschiseîntremaluri,printrevalurileceseridicăînaltecâtmunţii,ameninţătoareşivechidecândlumea.Barba lui Guðmundur îi acoperă toată jumătatea de jos a feţei, nu vom vedeavreodatădespodobitechipurilebărbaţilor,dacăs-arîntâmplasăseradăvreunul,dinnebăgaredeseamă,amcredecăapăţitcineştiecegrozăvie,căi-afostciuntităfiinţa,căn-arămasdinelmaimultdejumătate.Rămânemulttimpnemişcat.Minuteletrecîncet.Esănătospentruofiinţăumanăsăsteaaşasingură,înmijloculnopţii,seuneşteastfelcutăcerea,simtecăeopartedinea,chiardacănu-idăpaceofrânturădegând–totulsepoatepreschimbapedatăîndureroasăsingurătate.Afarăeîncăîntuneric,ogeană de lumină se iveşte firavă către răsărit, aşa de firavă, că nu-imaimult de opărere.Şi totuşi luminaasta,ghicităoriaievea, îidezvăluie luiGuðmundurcevaceadineaorinasulşiurechean-aupututdesluşiînnoriidedeasupraţărmuluialb,încăîmpâclit,dedincolodefiord:vântuldenord-estsevaporniîncurând,muşcător,darnuvaajungelaeiînaintedemijloculzilei.Dacăarporniînlargde-acumîntr-unceas,arputeasăseîntoarcăînaintecamareasăaducăvreonenorocire,înaintecavalurilesăsefacăucigaşe.Tresare,sescutură,se întoarce iutecafulgerulşise îndreaptăcupaşimarisprebaracă.Semişcăaşaderepedeşideneaşteptatînlinişteaînstăpânitădinnoudupăplecareabărcilor, căaeruldin tabărăpare că freamătă şi el cadeuncutremur abia simţit, şi Andrea ridică ochii, aplecată cum e să spele duşumelele.Guðmundur deschide dintr-odată uşa barăcii şi urlă: Scularea! Plecăm! Glasul etunător şi-i trezeşte pe dată pe toţi. Se ridică din pat într-o clipită, unii sunt încăadormiţi când picioarele le ating podeaua. Guðrún mai întârzie, numără în mintepânălaosută,aşa-idedulceviaţasubplapumă,maidulcedecâtprintretoţibărbaţiicare îşi foşnesc hainele şi casc lung ca să alunge somnul şi visele, sunt dejanerăbdătorisăiasă,săplecepemare,sprelibertate,sprepeşte.

Oamenii lui Guðmundur se grăbesc. Răstoarnă barca,mai lungă cu aproape unmetrudecâtceaaluiPétur,şioîncarcăiute,atenţisăfacăsemnulcruciidupăfiecare

gest.Vâslescîmpreunădedouăzecideani,auînceputcânderautinericuvânătoareaderechini,înaniicândniciolegenuîiopreasăpescuiascădupăvoialor,cândieşeauînlargcândaveauchef,demulteoriîncelemaiîntunecateziledeiarnă,cândneguraeraaşadedeasă,căputeaisă-ţiscrijeleştiîneainiţialelecuvârfulcuţitului,iarliterelesetopeauapoiînluminadimineţii.Câteodată,departeînlarg,aşteptauceasuriîntregiînfrigulmuşcătorsăvinărechinii,şiatunciletreceaprinmintecănusevamaifaceniciodată dimineaţă, că răsăritul va rămâne pentru totdeauna cufundat în neguri.Rechinulemereuflămând,înghitetotceprinde,într-ozioameniiluiGuðmunduraugăsit un câine în burta unuia, îl înghiţise deunăzi într-un fiord aflat la cincizeci dekilometri,câineleînotapelângăbarcauşoarăastăpânului,veselşiculimbascoasă,peurmăa scosdintr-odatăunurlet şi gata, adispărut, eida, eprimejdios să ştii săînoţi.

Andrea spalăduşumelele, se gândeşte la cei şasebărbaţi dinbarca ajunsă acumdeparte în larg, îi vine înminte şi cum s-a tras cu Pétur într-o parte, simte cum ocuprinde un fel de melancolie, aşa că se ridică şi soarbe un pic de cafea, apoi seîndreaptăînvârfulpicioarelorsprepatulcelordoitinerei,suspinăuşurelşimângâiefărăsăvreacarteaceamare încareseadânciseBárður.Citeştecuglas tare titlul,odeschideşigăseşteprintrepaginiscrisoareapecareBárðurostrecurasecasemndecarte.EpentruSigríður,treipaginiscrisemărunt.Andreaciteşteprimelerânduri,deodragostepătimaşă,şiisefaceunpicruşine,îndeajunscâtsănumaicontinue.Închidecartea,seuităînjurşizăreştecucoadaochiuluipufoaicaluiBárður;unvaldefrigofulgerădeodată.

IV

Vâslescdemultăvreme.Ogeanăde luminăs-a ivit.Pescariiau ieşitdinnoapte,înainteazădejaînpâclafiravăadimineţii.Şi-auscosglugile.Bărcilecelelaltenusemaizăresc,risipitepesteîntinderiledinDjúp1,valurilecrescşieistrângşimaitarevâsleleînpumni,seîndreaptăspreapelepecareleştiePétur,darîncaren-amaipescuitdemulţi ani, însă au încredere în el, ştie mai multe despre cod decât ei toţi laolaltă,gândeştecauncod,aspusîntr-oziBárðurşitoţis-auîntrebatdupăaceeadacăastaeovorbădebinesaunu,Bárðureunomcamgreudecitit,darfie,Péturaalessăoiadrept compliment. Se opintesc la rame şi se îndepărtează de ţărm. Să laşimalul înurmăpoatesăfiedureros,aiimpresiacăteîndrepţicătresingurătateagoală.Băiatulseuităspremunţiicaresemicşoreazăşiparcăsescufundă înmare.Câtsuntempeuscat, culmile lor ne privesc ameninţătoare, atrag furtuni, ucid oameni când îşiprăvălesc spre ei stâncile, culcă la pământ sate întregi cu avalanşe ori cu valuri denoroi,dartoteleneapărăşineadăpostesclasânullor,îşiîntindbraţelesăprimeascăbărcilecaresestrecoarăprinfiord,numaiînlargvâslaşiinu-sapăraţidenimic,doarderugăciunişidecapullordepeumeri.Începsăobosească,înafarădeEinar,plindeviaţăşicuochiscăpărători.Bárðurrăsuflă întretăiat lângăbăiat.Noidoinusuntemfăcuţisăfimpescari,i-amărturisitieri,laBrutărianemţească,laoceaşcădecafeaşicuobucatădecozonacînfaţă.

Într-unanumefel,cafeauadelaBrutărianemţeascăecumnuseaflămaicurată,fără vreo urmă de zaţ. Te obişnuieşti repede cu aşa o bunătate, i-a zis băiatul luiBárður, şi exact atunci brutarul şi nevastă-sa au început să se certepenemţeşte înodaiadin spateleprăvăliei. Într-o clipită au ajuns săurleunul la altul, apoi, tot dinsenin,înbrutărieseaşternuotăceredeplină,caredomnipânăcândseauzirărâseteînfundate şi plescăit de pupături. Cele două vânzătoare îşi văzură mai departe detreburi,prefăcându-secănuaudnimic,Bárðurs-auitatzâmbindlabăiat,viaţaeraoplăcere. Sărbătoreau amândoi în brutăria aceea zilele ce aveau să vină, Bárðuraranjase să lucreze împreună la vară în prăvălia lui Leó, tatăl lui îl cunoştea peproprietar,unanumeJón,unulcarenustăniciodatălocului,tropăiemărunţelcândvorbeşti cuel, tropăie şi cândvorbeşte el cu tine şi-şi lingemereubuzele cuvârfullimbii.Jónn-arfinimicfărănevastă-sa,Tove,îiexplicaseBárður,Toveedaneză,isezice Fregata, ai săpricepi singurde cedacă ai s-o vezimergândpeuliţă, zici că-i o

corabievictorioasă.Lumeaemultmailesnedeînţelescândoaipeeaalături,femeiaasta ştie ce înseamnăunbărbat curajos, edeajuns să îţi faci treabacum trebuie şitoatemergbine.Muncalaprăvălienu-idelocgrea,mulţiojinduiesc,nicivorbăsăfiisearaostenit,nicihainelenuţilemurdăreşti,abiadacăenevoiesătespelipemâini!

Mareaseîntindecâtvezicuochii,baîncăşimaiîncolo,băiatuln-avâslitniciodatăatâtdedeparte.

Defapt,aumersmaimultdecâteranevoie.Nu-idespartede înecdecâtobucatănupreagroasăde lemn,băiatuln-aresăse

înveţeniciodatăcuasta,başivântulsuflămaitarepeaici.Valurilese îngroaşă,apamăriiparcă se facemaigrea.Vremeanu s-a înăsprit însă, aşa căvâslescmereu. Seîncordează, cu muşchii numai noduri, ai răbdare, codule, acuma venim. Se uităîndelunglaspateleluiPétur,elşinepoataGuðrúnnuseamănădeloc,eştinebunsauce,cumsăaşezionoaptedevarălângăofurtunădezăpadăturbată?Păcatcăeaşadegreusăschimbiovorbăcuea,aproapeimposibil,defiecaredatăcândseuitălatineîţiînghiţi limbaşicurajul şi tot,oricum,dacăai încercacevamaimultdecât să teuiţivrăjitlaea,Guðmundurn-arstapegândurisătefacăbucăţişisătearuncelapeştiînlocdemomeală.Eîncăîntuneric,pământultotcufundatînumbrăseaflă,darzorilesevorivicurând.Pescariizărescşicâtevasteleprintrenoriidetoatesoiurileşiculorile,albaştri, negricioşi sau alb-cenuşii: cerul e schimbător ca sufletul. Barður gâfâie şimormăiecevanedesluşitşiîntretăiat…s-acoperemanta-i…linişteasăselase.Inimileli se zbat în coşulpieptului. Inimaemuşchiul carepompează sânge, în ea locuiescsuferinţa, singurătatea şi bucuria, inima e singurul muşchi în stare să ne alungesomnul. În ea locuieşte şi îndoiala:ne-om întoarceoare teferi, omuşcapeştele azi,poatemă iubeşte şiea,are să străbatăel toatăcaleaca să-mi spunăvorbeleacelea,singureledepreţ;îndoialaseîntindeşispreDumnezeu,sprerostulvieţiişi,lafeldebine, spre cel al morţii. Oamenii trag la vâsle şi inimile lor pompează sângele,risipindu-le în trup îndoiala că peştele are sămuşte şi viaţa are să capete vreodatăvreunrost,numaiasupraluiDumnezeunuteîndoieştiacum,nu,altfelcines-armaiurca în coaja asta de nucă, în sicriul ăsta descoperit plutind aiurea pe mare, e eaalbastră la suprafaţă, dar e neagră ca tăciunele în adânc. În minţile lor domneşteîntregDumnezeu.ElşiPétursuntprobabilsingurelefiinţepecarelerespectăEinarpelumeaasta,câteodatăşipeIsus,eadevărat,darnuaşademult,unomcareîntoarceşicelălaltobrazn-arfacemulţipuricipe-aici,prinmunţi.Árnivâsleşteşisuntmomenteîncarefăptura luienumaisforţare,clipe lungi trecastfel, fărănimic înminte,apoiSesseljaîiadiepringând,apoicopiii,aretreicopiicaretrăiescşiunuli-amurit,Árnivâsleşteşisegândeştelacase,laturme,laconsiliulmunicipal,pestetreianiarvreasăsealeagăconsilier,e important săaiun ţel înviaţă,altfelnu tealegicunimicşiputrezeştide-a-npicioarelea.Celedouăsprezecebraţeantrenatetragcutoatăputerea,

darbarcaparecăabiasemişcă,valurileiseîncolăcescînjurdeşisuntîncăliniştite,cresteleloratingliniaorizontului,seridicălafelcaîntimpulfluxului,cândbarcanumai e decât o scândură pe care oamenii stau şi îşi încredinţează sufletele luiDumnezeu.Bárðurşibăiatulsesimtchiarmaişovăitoridecâtceilalţi.Eidoisuntmaitineri şiaucititmaimultdecât leerade trebuinţă, inimile lor împrăştiemaimultăîndoialădecâtaletovarăşilor,nudoarasupraluiDumnezeu,băiatulareîndoielişiînceea ce priveşte viaţa, a luimai exact, care îi emenirea şi ce rol are el în propriaexistenţă.SegândeşteşilaGuðrún,lucrucenuaredarulsă-irisipeascăvreoîndoială.Guðrúnareochilimpezi,aşadelimpezi,căniciodatănusefacecutotulîntunericînjurulei, îşi şopteşte îngândbăiatul întreun tras lavâsleşiurmătorul. Îiplacecumsunăvorbeleastea,lemaispuneodată,leincrusteazăînamintirecasăilespunămaitârziuluiBárður,cândsevorfiîntorspeuscatşinuvormaifiaşadeînghesuiţiunulîntr-altul cum se află acum. Băiatul se uită ţintă la spatele lui Pétur, aude în spaterespiraţiagreaaluiGvendur,uriaşulcelblând.Ochiaşadelimpezi,căniciodatănusefacecutotulîntunericînjurulei,maiziceodatăîngând,apoiunversdinParadisulpierdut, pe care i l-a citit Bárðdur în ajun, apare denicăieri şi i se alătură acolo, înbarcă: doar tu îmi eşti plăcere-n lume – apoi gândurile îi zboară toate spre pieptulfetei.Degeabaîncearcăacumsăsegândeascălanoapteadeafară,laîndoielileluicelemulte,înzadar,minteaiseumpledevorbeşideimagini,mădularuliseîntăreştecaovargădeoţel.Laînceputeplăcut,desigur,dardintr-odatănumaieşibăiatulsimtecămoarederuşine.N-aresăsemaiuiteniciodatălaGuðrún,gata,apierdut-opeveci,artrebuisămăaruncînclipaastaînapă,doartuîmieştiplăcere-nlume,răsuflăBárðurlângăel,caşicuml-arpedepsi.Recitădincarteapecarei-aîmprumutat-ocăpitanulcelorb.SeopriserălacafeneaualuiGeirþrúðurînaintedeaplecadinSat;trecemşipela Geirþrúður, zisese Bárður înainte să-şi termine cafeaua de la brutărie, plescăitulsăruturilornusemaiauzea,brutarulîncepusesăîngâneînnemţeşteuncântecelcareteameţeadecap,cuunfiriceldevoceascuţităşitremurată.

Treceadestulă lumepestrăduţeledinSatşicaseledepemarginea lorseridicausprecer.

Băiatul se simţise şi mai neînsemnat în faţa mulţimii care se mişca încolo şiîncoace,înfaţacaselorînalte,înfaţanumeluideGeirþrúður.SeopriserămaiîntâilaprăvălialuiTryggvi,apoilaMagnúscizmarul,unde,ascultândînsfârşitdepicioarelelui înmare suferinţă, Bárður îşi comandase o pereche de cizme până la genunchi,bunedepurtatprimăvaraşivara,câtaveasăsteaînSat.N-aredecesă-ţifiefricădeGeirþrúður,îlliniştiseBárðurpecândseapropiaudecafenea,doarn-osătemănânce,încelmairăucazosă-ţironţăieomână.ŞiBárðuravusesedreptate,Geirþrúðurnu-lmâncasepebăiat,poatemaialesdatorităfaptuluicănudăduserănicioclipăcuochiide ea în jumătatea de ceas cât stătuseră înăuntru. Timpul trecuse greu, se simţea

stingherdefaţăcuHelga,mânadreaptăaluiGeirþrúður,careîliscodeacuprivireaeicenuşie,şiintimidatcutotuldecăpitan,devocealuirăguşită,devorbele-ităioaseşideochii lui stinşi, deasupra cărora se înălţa fruntea largă şi plină de riduri, îndărătulcăreiafărăîndoialăcăseînghesuiaumiişimiidegândurigrozave,aşatrebuiesăfie,omulăstaarecelpuţinpatrusutedecărţi,îispuseseBárður.Bárðursesimţeacalaelacasă,sedistrademinune,arătasesprebăiat,eleprietenulmeu,epreadeşteptcasăprindăpeşte,şivorbaprietenrăsunasecuatâtacăldură,încâtbăiatulsesimţiseunpic,doar un pic, mai bine. Nici nu-i mai păsa de râsetele batjocoritoare ale celor treipescariaşezaţilaomasă,cubereaînfaţă–îiştia,doarfăceadetreiierniieşiriînlarg.Jens,poştaşul,eraşielacolo.Mândruşibeatmort.TocmaiseîntorsesedincălătorialunarălaReykjavík,oexpediţieîntoatăregula,careduraîntreşaseşioptzile.Bárðurşibăiatulvăzuseră la intrarea în cafenea sacii şi coletelepoştale. Sigur că Jensar fitrebuitsăducăscrisoriledirectladoctorulSigurður,undesetriauşiapoiseîmpărţeaupoştaşilorcareleduceaumaideparte,întabereşiînfiorduriledinîmprejurimi,darluiJensnu-ipasăcâtuşidepuţindereguli,înpluss-acertatcudoctorul,emultmaibinesă stai la cafeneaua lui Geirþrúður şi să bei bere până dai pe-afară înainte să vinăsocoteala, cât despre Sigurður, n-aredecât să vină singur să-şi ia scrisorile. Jens s-auitatpieziş spreBárður şi sprebăiat,darastaa fost tot,nu le-amaidatatenţie, eraprins de o conversaţie cu Skúli, redactorul-şef de la Þjóðviljinn, Voinţa populară.BăiatulîlvăzusemaidemultpeacestSkúli,dardedeparte,seuitaseuntimplael,eraunbărbatînaltşibinefăcut.Câtdeminunattrebuiesăfiesăaimeseriaasta,săscriilaziar,demiideorimaibinedecâtsătrăieştidinpescuit.Skúliaveaniştefoiînfaţăşiscria ce îi zicea poştaşul. Numărul viitor va fi carevasăzică plin de veşti proaspete,fiindcăJensseîntorsesecălare,apoipejosdelaReykjavík,sosiseîncărcatcuveştidincapitalăşidinstrăinătate,casănumaivorbimdeceleculesepedrumîncoace.Jensareobiceiulsăseopreascăpelafermeşioameniiabiaaşteaptăsă-şideşertesaculînfaţalui,audepoveşticufantome,zvonuri,presupuneridespredistanţadintresteauadeicişiceadedincolo,despredistanţadintreviaţăşimoarte,suntemcespunemînvorbe,darsuntemşiceeacetrecemsubtăcere.Kolbeinn,căpitanulcelorb,nusuflăun cuvânt despre omulţime de lucruri şi, din fericire, nu e interesat să afle nimicdespre băiat, se mulţumeşte să vorbească doar cu Bárður, ia cartea asta desprecăpitanul Juul pentruAndrea, i-o recomandase, iar cealaltă e pentru tine. Kolbeinnpunemânapevolumulgrosdin faţa lui,Paradisulpierdut, tipărit în1828,vezi câtăîncredereamîntine,îimaiziseseluiBárðurcuovoceaproapeaspră,oprindu-seunpic,caşicumvorbavezil-arfipuspegânduri,apoiacontinuatsă-ipovesteascădesprecarte,aresă-ţischimbeviaţa,aresăţi-ofacămaibună.

Doartuîmieştiplăcere-nlume.Miltoneraorb,lafelcumecăpitanul,eraunpoetenglezcareîşipierdusevederea

pelamijloculvieţii.Compuneaversurifărăsămaipoatădesluşiluminaşifiicaluiletreceapehârtie.Mâiniloreitrebuiesălefim,iată,recunoscători,darsăsperăm,totuşi,căbieteledeeleauavutnoroculsăîmbrăţişezeşialtceva,maimoaleşimaicalddecâtlemnulmortalcondeiului.Vorbeleau,unele,darulsăschimbelumeaşiputereasănemângâie şi să ne şteargă lacrimile. Unele vorbe sunt gloanţe, altele sunt sunete devioară. Unele ajung să topească gheţurile care ne înconjoară inima, pe altele letrimitemsănesalveze,grăbite,capecohortedecălăreţi,cândzilelesuntpotrivniceşinumaiştimdacămaitrăimsauammuritdeja.Totuşi,vorbele,elesingure,nusuntdeajunsşinerătăcimpeîntinderileuscăcioasealevieţiidacăn-avemnimicaltcevadecare să ne agăţăm în afară de lemnul mort al unui condei. Să vie, dară, seara, s-acopere cumanta-i umbroasă orice lucru. Versuri ivite din bezna care nu s-amairidicat niciodată din faţa ochilor, însemnate de o mână de femeie şi traduse înislandeză de un pastor care vedea bine, dar care era atât de sărac, încât se trezeadeseoricănumaiarehârtiesăscrieşiatuncisemulţumeasăscrijeleascăpeceruldedeasupravăiiHörgá.

Uite!seaudeglasulputernicalluiPétur.Uite!Eprimavorbăcarerăsunăînbarcădupăaproapepatruore.Şitoţiseoprescpedatădinvâslit.Oameniirăsuflălafeldetarecaoceanul.Munţiiaurămasaproapedetotînurmă,semaidesluşescîndepărtaredouăcreste,

dupăeleseorienteazăPétur,barcapluteştedeasupramării,cufărcupeşti,într-unlocîn care adâncimea nu-i aşa de însemnată şimarea de dedesubt nu-i primejdios deîntunecată.

Uite!ÁrnişiPéturşi-auurcatdejavâsleleînbarcă.O vorbă care abia sună ca o vorbă şi care în general nu slujeşte lamare lucru,

nimeni nu zice uite! când visează să câştige sau să dea o sărutare sau când vrea omângâiere, nimeni nu suspină uite! când simte plăcerea şi nimeni nu spune uite!cândsetrezeştepărăsitşiinimaisepreschimbăînpiatră.DarPéturn-arenevoiesăspunămaimult.Înmijloculmării,nudevorbeaunevoieei,oamenii.Codulnudădoibanipevorbe,chiardacăte-arauzipronunţândadjectiveprecumsublim.Coduluinu-ipasădeniciovorbă,eldoarînoatăînocean,aproapeneschimbatdeosutădouăzecidemilioanedeani.Neînvaţăoareastacevadesprelimbaj?Eibine,poatecăn-avemnevoiedecuvintecasăsupravieţuim,daravemclarnevoiedeelecasătrăim.

Pétur zice uite! şi aruncă peste bord flotorul. Cu Árni alături, se apucă apoi sădesfăşoareprimaundiţă.

Ceilalţipatrubărbaţivâslescmereu,doaraşasedesfaceundiţa,sfoarălungădein

pe care stau înşiruite nenumărate cârlige în care au înfipt de cu seară bucăţele depeştecaresăslujeascădemomeală,suntşaseundiţecutotul,pentrufiecarecâteuna,primaaruncatăea luiPétur.El şiÁrni rostesc câteobinecuvântare înaintedea lepuneînapă,canucumvavreunbalaursăurcedinadâncuri,darstai,ce-arputeadefapt să se întâmple?Adâncurilen-aunimicnecurat în ele, acolonudomnescdecâtviaţaşimoartea;dacăstaisătegândeşti,undiţeleasteaartrebuibinecuvântatenuodată, ci de omiede ori dacă le-ai arunca în adâncurile sufletului de om.Vântul seînteţeştepenesimţite,serăsuceştesprenord-est.Aerulsefacedinceîncemairece.Dupăatâtasforţarelisefacemereucald,ceicaretragîncălavâslesuntînfierbântaţi,ceilalţidoiîncepsăsimtăfrigul,darnulasăsăsevadănimic,vorsăparăputernici,saupoateputerean-arenimicde-afacecuasta,poatedoarleefricăsănuseuiteceilalţiciudat.Cecaraghioşisuntcâteodatăoamenii.Undiţeleseafundăuneledupăalteleînmareavânătădefrig,rămânsăplutească,suspendateînmijloculliniştiidinadânculîntunecat,aşteptândsăvinăpeşteleşisămuştemomeala,cebinede-arficod.

Înscobiturabărcii,ceişaseaşteaptăsăvinăpeştelecareînoatăînmărileasteadeosutădouăzecidemilioanedeani.Speciinoideanimaleauapărutşis-auşistinsîntretimp,numaicodulacontinuatsăînoatenestingherit,omuleoîntâmplareneglijabilăîn viaţa peştelui. Codul înoată tot timpul cu gura larg deschisă, e aşa de lacom, căîntrecetoatecelelaltespecii,cuexcepţiaomului,fireşte,înghitetotceîntâlneşteşinu-i niciodată sătul, băiatul anumărat într-o zi o sută cincizeci de capelinimărişori înburtaunuicodnupreamare,dealtfelaprimitochelfănealăzdravănăcăşi-apierdutvremea cu o asemenea prostie. Codul e de culoare galbenă şi-i place să înoate, emereuîncăutaredecevademâncare,n-arepreamultelucruriinteresantedefăcut,iaroundiţăcare-şileagănămomealaîncârligeemarelucru,euneveniment.Ce-iaia?se întreabă unii pe alţii peştii, în sfârşit, ceva interesant, răspunde un cod şi-apoimuşcăfărăfrică,alţiiseînghesuieimediatsăfacălafel,nuşadebinesăteţiideoparte,nu-irăusăstaiaşaagăţat,ziceunulcuguraunpicstrâmbă,ceilalţiaprobă,desigur.Ceasuriletrecuneledupăaltele,apoitotulîncepesăseclatine,cevaîitrage,eoputerecare-i poartă în sus, şi mai sus, cât de sus se poate, până la cerul care iată că sedeschide,dincolodecareeoaltălume,plinădeniştepeştifoarteciudaţi.

*

Auîntinstoateundiţele;de-acumnulerămânedecâtsăaştepte.Lungaaşteptarepentrucapeştelesămuşte.Douăorepecarelepetrecplutindpeaproapenimic.Douăore în fundul unui sicriu deschis, deasupraMării Îngheţate. S-a lăsat gerul, vântulsuflăcuputere.DoarEinarşiGvendurmaiautreabă.N-osădeadrumulvâslelordin

mână,n-ausă-şitragăsufletulpânăn-ausăpunăpiciorulpeuscat,pânăcândnuvorlăsaînurmămareadeschisăşiliberă,numaidacăn-orsăprindăunvântbuncaresăleumflepânzele,atunciausăseodihneascăşiei,cândbarcadeşasecuPéturlacârmăaresăţâşneascăînaintecaocorabiefermecată.A,aşada,aiaaresăfieoclipădeţinutminte,aproapefrumoasă,sicriulăstablestemataresăseprefacăîncorabiefermecatăînaintând călare pe valuri, oamenii au să stea toropiţi şi au să-şi legenemintea cuvisuri.

Gvendur şi Einar vâslesc în dreptul flotorului. Negura nopţii se destramă penesimţite şi zorile se ivesc încet, e încă pe jumătate întuneric deasupra lor, o steasinguraticăsclipeşteîntr-unpeticdecersenin,acoperitpuţincâtepuţindenorigreoi,veniţi de departe. Pétur se apleacă să ia bidonul de zer, bea din el o înghiţiturăzdravănă, apoi i-l întinde lui Árni, beau toţi, unul câte unul, îşi umplu gurile debăuturacare-iînviorează.Aerulsefacedinceîncemairece.Îiaşteaptădouăceasurigrele, şi ce dacă. Aumai aşteptat şi altă dată să tragă undiţele pe un ger încămaiafurisitdecâtăsta,cuvântulsuflândîncămaiaprig,aşadeaprig,căaufostnevoiţisătragăcâtepatrulavâslecasănufieduşidecurentcineştieunde.Auaşteptatodatăîntr-o aşa beznă, încât Pétur a trebuit să stea cu mâinile încleştate pe frânghiaflotorului ca să nu-l scape din barcă şi să-l piardă, cu sufletul ghem de spaimă lagândulcădecapătulcelălaltalfrânghieiseţinediavolulînpersoană.Darnicinui-atrecutprincapsăi-llase,nu,celmairăulucrudinlumeăstae,ştieoricine,să-ţilaşiundiţeledeizbelişte,sălepierzi,sătrebuiascăsălelaşiînurmăcasăteîntorcitupeuscat, speriat şi în grabamare, înainte să te ia în primire furtuna, valurile să ţi seumfle deasupra capului şi să ţi se spargă în creştet, la fel de grele camoartea.Darlumeaareomulţimedechipuri, treceprinzilede furtunăşiprinzilede linişte,depildămareaeradeosublimăneclintireacumdouăsăptămâni,cândau ieşitultimaoară. Lumea moţăia, oceanul era o oglindă care se legăna, o dată şi încă o dată.Desluşeaufiecarecrevasăşifiecareadânciturădepecoastelemunţilorceseridicaulazecidekilometridebarcă,iarcerulliseaşterneadeasupracapetelor,boltitşiocrotitorca o catapeteasmă. Cei şase tăceau, smeriţi şi recunoscători că sunt în viaţă. Darfiindcănustăînfireaomuluisăsteapreamultsmeritşirecunoscător,uniis-autrezitsăsegândeascălatutunşiauterminatcuveşnicia.Bárðurşibăiatulselăsaserăunpicpespate,cuochiilacerulînstelatcarenedăputere,darneşifacesănesimţimrobi,şicarenevorbeştecâteodată.Şivorbelepecarenilespunenemângâieîncetişorrănilevechi.

Rândulăsta,aşteptareanuleeluminatădeniciostea.De-acumagata,audispăruttoateîndosulnorilorcareseîndesescdeasupracapetelorlor,vremeasestrică.Maiepuţinşiseluminează,vântulsuflădinceîncemaitareşimairece,născutdingheaţacareumplelumeadincolodeorizont,sănucumvasăvâslimîntr-acolo,friguleiadul.

Îşi trag pe ei pufoaicele, fiindcă degeaba au puloverele cu ochiuri strânse, suflareaîngheţată îi pătrunde până la os, mai sunt şi leoarcă de sudoare. Fiecare îşi punepufoaica,cuexcepţialuiBárður,mânaîibâjbâieîngol,rămâneînţepenită,spânzuratăînaer, iarpescarul înjurăcuvoce tare.Ce-i? întreabăbăiatul.Pufoaica,mi-amuitatnenorocitadepufoaică,şimaiînjurăodată,seînjurăpeel,binecăs-achinuitsăţinăminte versurile din Paradisul pierdut, bine că atâta s-a încordat, că nu şi-a luatpufoaica. Andrea trebuie că şi-a dat seama până acum, are să se îngrijoreze cătremurădefrigînbarcă,pradăvântuluipolar.Uitecepoţisăpăţeştidincauzapoeziei.Ceidiot,ziceEinar,rânjind.Péturnuspunenimic,parcănicinuseuitălaBárður,careamestecălaolaltătoateînjurăturilepecarele-aînvăţatdelaviaţă,şinusuntpuţine.Înjurăturaecaobucăţicădecărbune,poatesăteîncălzeascălaoadică,darvorbelenu-ţi dau un adăpost prea grozav în faţa vântului care vine de la pol şi care tepătrundepână-nsufletşiîţirămâneîncarne,înclipelealeaohainăcevamaigroasăşiprincaresănutreacăapafacedeomiedeorimaimultdecâttoatecărţiledepoeziidepelume.BăiatulşiBárðurseaşazăcălarepebancadinbarcăşiîşilovescunulaltuiapalmele,maiîncet laînceput,apoidinceîncemairepede,câtpotderepede,nuseoprescpânăcândBárðurnus-aîncălzitîndeajuns,băiatul,dinsprepartealui,gâfâieşie lacdesudoare.Călduranu-l ţinemultpeBárður, încearcăsăse loveascăpestetotcorpul,amsămăîmbolnăvesc,segândeşteîntărâtat,numaiiesdataviitoareînlargşi-atuncinumai iaupedatoriede la prăvălie, îmipierdparteadin cât amprins, ladracu’,zice,ceghinionsă-ţipierzipartea.Peştelenuenumaiunanimalcusângerececaretrăieşteînapăşirespirăprinurechi,nu,emultmaimultde-atât.CeamaimarepartedinsateleIslandeis-auridicatpegrămezideoasedecod,elesuntstâlpiipecareseînalţăvisele.Péturviseazăsăfiebogat,tragenădejdesăîşidărâmefermaceavecheşisă-şiconstruiascăocasădelemncuferestre,ces-armaibucuraAndrea,şiastan-arfirăudeloc,dupăcumsevădlucruriles-arzicecănuseînţelegpreagrozav.Péturnuştie totuşi de unde li se trage, e încurcat cu totul, în orice caz, el nu s-a schimbat,munceşte tot de dimineaţă până seara, fără să pregete ori să se cruţe, atunci de cecâteodatăareimpresiacăegata-gatas-opiardă,oarearesă-ltrădezeviaţachiaraşa?Cu toateastea,nupoate săpunădegetulpecevaclar,edoarobănuialăcarenusesprijinăpenimic,înafarădeunfeldesenzaţiecăs-aschimbatcevaînjur,cevacareeîmpotrivalui,cevacareridicăîntreeiunzidşiîlîmpingepeunulîntr-oparte,pealtulînalta.Suntzileîncarebănuialaîlîmbolnăveştede-adreptul,melancoliaîlatingecuvârfuriledegetelorşiîisoarbetoatăputereadinbraţe,îifacecapulgreu,darbine,astaseîntâmplărarcândieseînlarg,aiciefericit,aiciedeneînvins,şiundepuicălângăele Árni, celmai bun pescar pe care l-a angajat vreodată Pétur. Şi Árni visează la ocăsuţă de lemn, visează să-şi cureţe ogorul, să smulgă buruienile şi să netezeascămoviliţele,apoisăcumperemătaseaaiaroşiedelaprăvălialuiTryggvişiniştejucării

pentru copii. În mare primejdie se află acela care nu visează la nimic. GvendurviseazălaniştecizmeamericaneşideseoriseuitălunglaceledinpicioareleluiÁrni.Einarplănuieştesă-şicumpereohainăşiopălărie încarouri imediatcese terminăsezonuldepescuit, iarbăiatulviseazălacărţi,uneorişi laGuðrún,poateajungsă-şicumpereşieiobucatădepământ,nu,să-liadracu’,n-areniciunchefsăsefacăţăran,nicimăcarcuGuðrúnalături,desigurcălângăeaviaţaarfidulceşiluminoasă,artrăica-npoveştilecuzâne,darnu,săn-audă,pentruînceputaresăvândălaprăvălialuiLeó,aşaaresăpoatăcitiînvoieserile,vafidoarpentruînceput,peurmăsevorivişialteocazii.

Vântuleşimaităios.Bárðurseloveştepestetotcorpul.Seblestemăcuvocetare,seblestemăşiîngând.

Visulluiesănumaifielegatdetaică-său,săplece,sătrăiascălibercuSigríður,săoaudărâzândşi să-iasculte spusele, carenudepuţineoriaudarul să schimbevieţi,visează să înveţe, visează la Copenhaga, unde sunt turnuri şi străzi nenumărate pecare te pierzi negreşit, visează să înfăptuiască lucrurimăreţe pentru că altfel de cedracu’maitrăim?Uite,astaeoîntrebarelacaremerităsătegândeşti.Daruiteîncăuna, şi mai urgentă: cum să faci să te aperi de frig? Pétur îi dă nişte tutun şi elprimeştebucuros,chiardacădeobiceinumestecă,sestrâmbăfiindcăeamarlagust,tutunulîlmaiîncălzeşteunpic,darnupentrupreamultăvreme.Bárðurşibăiatulîşiîncep iarăşi joculcumâinile, îşi lovescpalmeledince încemairepedeşimai tare,vântulşi frigulsuntdince încemaiascuţite,noriisestrângdince încemainegri.Pământulnusemaivede,iarliniaorizontuluiseumpledetrâmbedeninsoare,vorajungelaeiîncelmultooră,dacătimpulnuseopreşteînloc,oricumabiasetârăşte,cuo încetineală cumplită.Árni şi Pétur tremură, le e frig chiar cupufoaicelepe ei.Péturîncepesăîngâneuncânteceldezlânatcasă-şidezmorţeascăgâtulşicândegata,cândîşisimtevoceapregătită,cântădintoateputerile,iarceilalţiîlascultăculuare-aminte.Evorbamai întâidespreocălătoriecălare,apoidespreieşiri în larg,despreoameniaimării,vitejişiplinidecuraj.Darvitejiaşicurajulnuînseamnăpreamultînfaţa frigului, aşa că Pétur schimbă foaia, începe să cânte nişte lucruri un picnelămurite,caredeviniutede-adreptulneruşinate.Péturştieomulţimedecânteceledefelulăsta,zeci,poatesute.Aînaintatpuţincasăseaşezeînparteadinfaţăabărciişi s-a înfăşurat mai bine în hainele lui din piele. Are mănuşi uriaşe, cu un deget,tricotatedinlânăgroasă,iarcăciulaîicoboarădesubglugăpânălasprâncene,abiaisevădochii,nasulşigura,obucatădeobraz,restuleacoperitdebarbă,nuisepoateciti mai nimic pe faţă; de-asta, poate, pare de neatins, cum stă în capătul bărcii,legănându-seînainteşiînapoişimestecândtutun.Varsăstrofeleuneledupăcelelalte.Deparcăşi-arfipropus,caprinfarmec,sărisipeascătotfrigulpolar.Strofelesefacdinceîncemaicrude,maisângeroase,iarPéturînsuşisetransformă.Numaiestarostele

mohorât şiaspru,animaluldemuncă, în străfundurile lui sedeşteaptăcevaascunsacolodinneguravremii,iarceeaceîiiesedingurănumaiseamănăastrofepoetice,poeziaebunănumaipentrunevolnicişipentrudascăliideşcoală,ceseaudeacumemaiputernicdecâtorice,suntvorbedintr-olimbăcurădăciniîncelmaiadâncşimaiîntunecatstratalsubconştientului,undes-austrânstoateasprimileşitoatespaimelevieţiipânditemereudemoarte.Péturseînflăcăreazădinceînce,seleagănăcâtpoatepebancadinfaţă,îşiloveştecoapselecupalmadincândîncând,adicăînclipaîncarerimeleseîncarcădeogreutatepecareuntrupdeomn-opoateduce,fiindcătrupulunuiomefragil,nupoţisăprăvăleştipesteelstânciuriaşe,nurezistălaavalanşeşilafrigulmuşcător,nufacefaţăsingurătăţiişinicigreutăţiirimelorîncărcatedeblestemestrăvechişidevorbederuşine,de-astaseloveştePéturpestecoapse,casăpoatărostivorbeleruşinoase,ceilalţicincidinbarcătresar,parcăfulgeraţideforţasălbaticăceserevarsă din locul în care stă starostele lor. Ochii lui Einar sclipesc de o bucurieîntunecată,Gvendurrăsuflăcuguradeschisă,Árninu-lslăbeştepePéturdinochi.Cupleoapeleîntredeschise,Bárðurnuaudecuvintele,dargustărăsunetulvocii,deundedracu’arenenorocitulăstadeom,îşiziceîngând,atâtatărie!Băiatulenelămurit,să-ldispreţuiască ori să-l admirepePétur, seuită la el, om la cincizeci de ani trecuţi şivarsădinelvorbelealeaspurcate,nu-idecâtunmoşdesfrânatşicânteculălatefacesă-ţiplesneascăobrazul.DarnutreceoclipăşiPéturseschimbăiarîntr-oputerededemult,sunetulîncadenţăîlvrăjeştepebăiat.Ceblestemăţie,îşispune,blestematfiePétur,cumstăel înmijloculacincioameni încoajaastadenucăaşezatăpeMareaÎngheţată, cu frigul domnind peste tot în jur, se gândeşte dacă să se uite la el cupreţuiresaucudezgust.Péturşi-adatjosgluga,elacdesudoare,şi-apusalăturiunadintremănuşi,areomânăuriaşăcucareparcăstoarceunelevorbe,seuităţintădreptînainte,sechinuiesăşi-oalungepeAndreadinminte,maistaipuţin,îizicecâteodatăfemeiacândsuntamândoiîncolţ,pegrămadadepeşteuscat,creştegrămadadinceînce, înscurtăvremevafiaşadeînaltă,căPéturn-aresămaipoatăsta înpicioareîntimpulchestiei,uşurel, îiziceea,aşaebine,hai, femeia îşidesfaceunpicmaimultcoapsele,casăsebucuredeel,să-lsimtămaibine,darşicasăn-odoară,numaicăfierbinţeala şoaptei şipulpeledesfăcute suntpreamultpentruPétur, învintrele luiexplodeazădintr-odatătot;seîncordează,scuturatdeuntremurşiscrâşninddindinţi,iarAndreaseuităfărăsăvreaînlături,caşicumarvreasă-şiascundădezamăgireaori,şimaibine,tristeţeacareisenaştepefaţă,apoicoboarălinişteaşiAndreanusemaiuitădeloclabărbatulei.Şiacum,înmijloculcânteculuicare-ifaceatâtaplăcere,amintirea clipei de atunci se strecoară în mintea lui Pétur. Puterea, vraja, dorinţatrupuluisesfărâmădeodatătoate,topite,sedesprindşidisparînclipaîncarespaimacăares-opiardăpunestăpânirepeel,năpădindu-itoatecelulele.Chiarsăopiardă,şicum,nus-agânditîncăpânălacapăt,dardefaptceareelallui,ceînseamnăviaţă?

Fireşte, uite, barca asta, pământul de la ţărm, casele şi animalele, şi pe urmă peAndrea.Detreizecideanistăcuea.Nuştiesătrăiascăaltfel.Dacăeadispare,eln-aresămaiştiepecelumeseaflă,îşidăseamadeastaacum,bruscşipeneaşteptate,isearată foarte limpede, iar strofa cântecului îi moare pe buze; ai zice că Pétur s-aprăbuşitînelînsuşi.

Einarînjurăcuglasscăzut.Ştiacânteculcareseîntrerupsese,aşteptacunerăbdarestrofeleurmătoare. Linişteaneaşteptată îl adusese cupicioarele pepământ, unde efrigdemoarte,evânt,suntvaluriuriaşeşitrâmbedezăpadă,căcifurtunaseapropie.Bárður îşi freacă furios braţele, băiatul se întoarce ca să ajungă să-i fricţionezeprietenului său şipieptul, şi spateledeodată,Einar şiGvendur trag la rame,Árni sefereştesăseuitelaPétur,iarPétur,spredeosebiredetoatedăţiledepânăacum,parecăstăşiaşteaptă,pebancă,săvinăcinevaşisă-laruncepestebordcapeunobiectdecarenumaiaitrebuinţă.Barcaseridicăşicoboarăcumişcărilegănate.Răuldemare,carenul-anecăjitpebăiatdecâtpuţin,cândauplecat–încăunmotivsătebucuricăs-a inventat rachiul chinezesc – dă semne că se întoarce, deocamdată slab, doar oadiere de greaţă de care ar trebui să scape când se vor ridica să tragăundiţele dinadânc, măcar să înceapă odată, măcar să-i lase vremea să muncească, să nu-iabandoneze aici peMarea Îngheţată. Pétur se scutură, se scutură ca un animal, îşialungăamorţealadinpicioare,alungălipsadecuraj,alungăteama,apoispune:vâslimspreflotor.

Árni, Bárður şi băiatul se pregătesc, îndreptându-şi spatele, iar Einar şi Gvendurîntorcbarcaşivâslesccuputerespreflotor,fiindcăacumevorbasăscoatăpeştele,sătragădinadâncuriceneţinepetoţiînviaţă,ceîntăreştefamiliileşihrăneştevisele.Bárðurfixeazămulinetapebăţ,treabaluiesăridiceundiţa,eosarcinălacaretrebuiesăaişiputere, şirăbdare, iarBárður learepeamândouă.Aplecatpuţinpestebord,Pétur se uită atent înmare, aşteptând cu cangea înmâna dreaptă, prima e scoasăundiţa lui,apatronului.Toată lumeatremurădenerăbdare.Bárðurtrage,undiţasecutremurăînadâncuri,apoicodulseîmbulzeştelasuprafaţă,darnueprimitcuflori.Pétur îl sfâşiecucangeaşi îlaruncă înbarcă, înclipaurmătoareÁrni îl taiedintr-osingurămişcareşiniciodatăde-acumpeşteleăstanuvamaiînotacuguracăscatăînadâncul albastru şi întunecat, înghiţind tot ce e mai mic decât el, de-acum clipeleaceleafericiterămânpentrutotdeaunaînurmăşi-nlocullorvinemoartea,moarteacare-lducenuse ştieunde,e cuputinţăoarecadincolodevremesă se întindăunoceanalveşniciei,undeînoatăpeştidespicaţipeburtă,uniidintreeidinspeciidemultdispărutedepepământ?Peşteleeunanimalcusângerece,poatecănu-ipasăpreamultdeviaţăşidemoarte,îşizicebăiatul,carestrângeundiţapemăsurăceoridicăBárður,egreadeatâtapradăşitrebuiesăostrângăcugrijă,sănuseîncurce,apoisăscoatăcârligeleîncareamairămasmomeală,treabaastanu-idelocuşoară,trebuiesă

tegrăbeşticâtpoţi,şicâteodatăenevoiesăosfâşiicudinţii,otragidincârligşiapoiscuipi bucata de peşte sărată şi aproape îngheţată. A mers bine treaba. Bárður aînceputsăridiceundiţaluiÁrni,Péturzâmbeştecucangeaînmână,clipaeominune.Einar şi Gvendur trag la vâsle şi zâmbesc şi ei, Gvendur parcă e un dulău uriaş şiblând,s-afăcutdejadimineaţă.Dar îndatăceBárðurasfârşitşicuapatraundiţă,abăiatului, cerul se întunecă iar, parcă s-ar face din nou noapte, mă scuzaţi, m-amîntors,amuitatceva.Numaicănunoapteas-aîntorscăşi-auitatcăciula,Péturridicăprivireaşiseuităatentînjur:lumeaadispărut,undeseiveauzorileserostogoleşteunnornegru,denepătruns.

Sepregăteştefurtuna,aresă-iajungădintr-oclipăînalta.Árni,zicePétur,altcevanimic,fiindcăÁrnivedebineundeseuităstarostele,aşacă

lasăcuţituljosşiseducesă-lajutepeBárðurlatrasulundiţelor,mareasezbuciumă,ajunsă la capătul răbdării cu barca asta, cu oamenii ăştia. Valurile se umflă şi seîngroaşă,vântulsuflăcuputere,Bárðursemişcădince încemai încet,vântul îi iatoată vlaga, bucuria pe care o aduce un pescuit spornic îl încălzeşte şi nu prea.Fericirea, bucuria şi fierbinţealadragostei, acestea sunt cele trei lucruri carene facoameni, care ne ajută să înţelegem de ce trăim şi de ce viaţa emai grozavă decâtmoartea,totuşinicielenusuntînstaresăneapereşisăneadăposteascădevânturilevenite de la pol. Dragostea mea în schimbul unei pufoaice, toată fericirea şi toatăbucuria pentru un pulovermai gros. Vântul suflă peMarea Îngheţată, se facemaităioscu fiecareclipăşi împrăştie fulgidezăpadă.GvendurşiEinar trebuieacumsătragăcâtpotcasăţinăbarcadreaptă,valurileseumflăînjur,pământuladispărutdemult,lafelşiliniaorizontului,nusemaiaflănimicpelume,doarşaseoameniîntr-ocoajă de nucă, ocupaţi să scoată din adâncuri peşti şi vise. Pétur se încordează câtpoate, loveşte cuharponul ca să desprindăprada şi o aruncă în barcă, apoi se uităcândlaBárður,cândlafurtunacare-iînconjoară,ÁrnişiBárðurauînceputsăridiceacinceaundiţă,ealuiGvendur,carestrângevâslaşimaitareînpumn,euriaşcumstăacololângăEinar,darînsufletullui,micşisperiatdemoarte,trebuiesăfieîngrozitorsămoriînecat,iarMăriiÎngheţatepuţinîipasădebarcalor,nu-icunimicmaimultdecâtoscândurăcuşaseoamenipeea,plutindacumînvoiafurtunii.Ninsoareas-aîndesit. N-ar trebui să i se zică însă ninsoare. Vântul biciuieşte fulgii drept în faţă,oamenii trebuie să-şi ţină ochii închişi sau, şimai bine, să se ferească într-o parte.Valurile se sfarmă în jur,marea îi împroaşcăde sus cu fuioarede ceaţă,nu-i decâtumezeală,daredeajunscasă-ludepânălaospeacelacareşi-auitatacasăpufoaica,Bárðurseînăbuşă.Aproapetotatunci,ÁrniîiaruncăoprivireluiPétur,starosteleîirăspundeîncuviinţânddincap,îşiaruncăscurtcangeaînmijloculgrămeziidepeşte,sunt aproape două sute până acum, Árni pune mâna pe cuţit şi taie undiţa luiGvendur,aproapeterminaserăsăoscoatădinapă,cocoşaţipestebord,niciaşezaţişi

niciînpicioare,eraşitimpul,suspinăbăiatul,careavomitatdejadevreodouăori,adatafarăşizerul, şipâineadesecarădeazi-noapte,oparteacăzut înbarcă,alta înmare,restulafostluatdevânt.Furtunadezăpadăseapropieşilumeasefacedinceîncemaimică, nu semai vededecât la câţivametri în faţă, tot ce sedesluşeşte suntvalurilecareseînalţăînjur,hăurilecaresecască.Barcaseridicăşiselasă,puloverulluiBárðurs-aprefăcutîntr-oplatoşădegheaţă,tânărulseaşazăpebancadinbarcă,defapt se lasă să cadă cabolovanul şi începe să se loveascăputernicpeste tot corpul.Băiatul încearcăsăsescuturederăuldemarepecare-lsimteşimaicrunt, înciudalicorii venite tocmai din China, un produs ştiinţific de marcă, recunoscut pe planmondial,maimult se clatinăpe scândurilebărciidecât stăaşezat, îl fricţioneazăpeBárður, îioferăpufoaica lui,darbărbatuldădincapcănu,hainabăiatului îiepreamică,ceispravăarfacedacăs-artreziamândoiuzişiîngheţaţi.Ladracu’,ladracu’,ladracu’,mormăieBárður.Şiundiţamea!urlăEinar,uitându-sedement laPéturşi laÁrni,nuputemsămaistămmult,urlăşiPétur,nuîidespartdecâttreimetri,dardacăvreisăteînţelegipeMareaÎngheţatătrebuiesăstrigidintoţiplămânii,şiniciaşanueştisigur.Einarurlă,dădincapîntoatedirecţiile,caşicândarfiarscufierulînroşit,caşicândarvreasă-şidomoleascăzumzetulsălbaticcare-ifaceţeastasăexplodeze,apoistrângedindinţicâtpoate,casănudeadrumulşuvoiuluidevorbecare-imugescînminte.Péture staroste, cuvântul luie lege, cinenu-imulţumitpoate săplece, îţicalci pe inimă şi gata, Einar e aşa de mânios, că vede roşu înaintea ochilor, toateundiţelesuntridicate,numaialuinu,şitoategemdepeşte,aşaonedreptatenus-amaipomenit,e iadulpepământ.A tras lavâslecanebunul treiceasuri încheiate,amaivâslittotpeatâtacâtaumuncitceilalţi,calasfârşitsănusealeagăcunimic,sălaseundiţasăzacăînapăcupeştiiagăţaţidecârlige.SeuitălaBárðurmaisă-lomoare,Bárður îşi tot loveşte corpul ca să nu îngheţe de tot, se uită şi la băiat, cum îşifricţioneazăprietenul,nufurtunai-afuratluipeştele,Bárðuril-afurat.Pânzele!urlăPéturcufaţasprezăpadapecarevântuloîncolăceşteprinaer,ovorbăafostdeajunsşiuitecăEinarşiGvendurîşipunvâslelelalocînbarcă,Bárðurşibăiatulseîndreaptădeumeri,totulsefaceiute,darnurepezit,osingurămişcarefărăcapşibarcaarputeaalunecapesteliniaabiaîntrezărităcaredesparteviaţademoarte.Seînalţăceledouăcatarge,pânzelesuntprinseîntreele,Péturapuscârmalaapă,trebuiesătestrecoricudibăciecasă-ţiiasătreabaasta,fiindcăedelasineînţelescăvântulsevanăpusticutoatăputerea înpânzeşivavreasă le facăpulbere, în sfârşit, ceva îi stă împotrivă,altcevadecâtgolurilevăzduhului,barcaaproapeseculcăpeoparte.Oameniiseuităţintăspremareacare-itragespreea.Ceruladispărutdemultdedeasupra,înlocurileasteanumaivezinicicer,niciliniaorizontului.Barcaseîndreaptădeodată,oameniiştiucesăfacăşiPéturemeşterlacârmă.Mareaaprinssăfumege,acoperitătoatădevârtejuri de spumă, aproape cănumai poţi răsufla, doarBárður se chinuie să stea

neclintit,numaicănupoate,îiepreafrig,friguls-astrecuratdejasubplatoşaluidegheaţă,vântulîiaruncămereuînainteşieigonesccuviscolulpeurme,cutrâmbelede ninsoare care se sparg peste barcă şi peste pânze, acoperindu-le cu un stratîngheţat.Bărbaţiiserepedsă-lscuture,treabaloreunasingură,sărămânăînviaţă,sedescurcăfiecarecumpoate,numaiPéturnu,elînvârtecârma,îngheţatşicufaţasloi,înainteaochilorn-aredecâtmareadezlănţuităşifurtuna,darluinu-itrebuiesăvadăaltceva,peundes-oia,depildă,aredirecţiaîncapşitreabaluiesă-şiducăoameniisănătoşi la ţărm, dacă îl lasă vântul. Toţi se luptă. Lovesc barcadin toate părţile cagheaţaşizăpadasăcadă.Lovescmoartea,defapt,cas-oalunge, trebuiesă-şiadunetoateputerileşiniciaşanusuntsiguri,Bárðurîipuneşimaimultînprimejdie,dareclar că ar fi cu toţii condamnaţi lamoarte sigură dacă vreunul i-ar da pufoaica luichiar şipentruoclipă,aşa,ar fidoi caren-armaiputeamunci,nudoarunul.Fărăpufoaicătetrezeştilacdesudoarecâtaiclipi,peurmăfrigulteprindecaînmenghinăşinu-ţimaidădrumul,înoricecaznuaici,înmijloculmării.Scutură-te,încearcăsătescuturi! strigă băiatul către Bárður, care loveşte neputincios în pânza de deasupra,îngheţatăbocnă,iarcurândselasăpăgubaşşidoarîlpriveştepeprietenullui.Aizicecăzâmbeşte,seapropiedeel,acumnu-imaidespartdecâtdoi-treicentimetri,unulegalbenşisfârşitderăuldemare,celălaltevânătdefrig.Bárðurîşiapropiecapuldebăiat,aproapeîlatingecutâmpla,ochiiluicăpruiîncearcăsăspunăceva,darbăiatulnu înţelege, Bárður are buzele zgârcite, se chinuie să spună ceva, să pună frigul îngenunchi,şiuitecăreuşeşte,cuvinteleies,strâmbe,desigur,darcineştiedeundesuntpricepece-icuele,băiatulştie:Dulceeboareadinzori,dulceluminacândseiveşte,deacum se-nalţă şi zvon de păsări, grabnic s-au mai trezit, ce desfătare pentru auz2.Băiatulsechinuieştesăzâmbească,înciudafrigului,înciudarăuluidemare,înciudaspaimei.Bárðurseapropieşimaimult,glugaiselipeştedeceaabăiatului,frunţilelise ating, doar tu îmi eşti plăcere-n lume,murmură Bárður, e versul de aseară dinscrisoarea pentru Sigríður, poate e la fermă acum, poate stă aplecată deasupraurcioruluidelapte,poatelaeanu-ifurtună,poatecămaiecevapelumeînafarădevântulăstaturbat,înafarădebarcaastaşubredăşidezăpadapecareodeşirăvijeliaşile-oaruncăînochi.Băiatulloveştefărăîncetareînpojghiţadegheaţăcareacoperăşibarca,şipânzele,numairăsuflăaşadegreu.EîncredinţatcăBárðurn-aresăselasebiruitdefrigşiasta-idăputere,dulceeboareadinzori,pentruoclipăuitădetot,înafară de bătălia împotriva gheţii şi a zăpezii, duce adevărata bătălie pentru viaţă,numaică,atuncicândseuităalături,vedecăBárðurs-atârâtpânăînfundulbărciişis-a ghemuit acolo. Băiatul se clatină şi se târăşte spre el, îl împinge pe Einar într-opartecasă-lajutepeprietenullui,Einarîiurlăînureche:vreisămurimtoţi,idiotulece eşti! fiindcă cine îşi abandonează postul îi pune pe toţi în primejdie, şi uite căBárðurs-aghemuitacolo,şi-adusgenunchiilagurăşii-acuprinscubraţele.Băiatulse

apleacă spreel şiurlăBárður!urlănumele care înseamnămaimultdecâtoricepelume,maimultdecâtobarcă încarezacdouăsutedepeşti, stăaşadeaproape, cărăsuflareaajungepânălaochiiîmpâcliţi.Bárðurîiîntoarceprivirea,ochii-inumaipotvorbipentrucăfriguli-aînţepenittoţimuşchii,darseuităşiellabăiat.Pecarecinevaîlînşfacădeguler.EEinar,îlîmbrânceşteînapoi,băiatulseuitălaceilalţi,PéturşiÁrniurlăcevaspreei,darnuseaudenimic,doarviscolulhohotind.BăiatulseuitălaEinar,apoi,rececagheaţa,îidăunpumncutoatăputerea,dreptînfaţă.Einarseclatină,nudoarpumnull-azăpăcit,cişibăiatul,edenerecunoscut,Einarcadeîngenunchişiîşismulgepufoaicadepeel,sechinuiesă-lînveleascăpeBárður,degeaba,îifreacăfaţa,îlloveşte pe umeri, îi suflă cald peste umeri, căci acolo stă viaţa omului, îl strigă penumeşiîlmailoveşteodată,îlfreacăpestetotcuputere,darnumaienimicdefăcut,s-asfârşit,Bárðuraîncetatsămaivadă,ochiiluinumaispunnimic.Băiatulşi-adatjos mănuşile şi îl freacă pe faţa îngheţată, se uită drept la el, îi şopteşte ceva şi îlmângâie pe obraji, îl loveşte apoi şi urlă, aşteaptă o clipă, iar şopteşte, dar nu seîntâmplănimic, absolutnimic, ce-i uneape ei s-a rupt, frigul epeveci stăpânul luiBárður.Băiatul seuită înapoi, spreceipatrubărbaţi carese luptăsăscapecuviaţă,muncesc cot la cot. Se uită apoi iarăşi la Bárður, el e singur, nimeni n-are să-lmaiatingă,numaifrigul.Doartuîmieştiplăcere-nlume.

1. Cuvântul islandez Djúpið înseamnă „Cel adânc“ şi trimite la numele fiordului

Ísafjörðurdinnord-vestulIslandei(n.tr.fr.).2. În traducerea lui Aurel Covaci: „E dulce răsuflarea Dimineţii, / Trezirea ei cu

farmecul cântării / Atâtor zburătoare-n fapt de zori; / Plăcut e Soareledesfăşurându-şi/Pesteacestpământdesfătător/Întâia-irază…“,Paradisulpierdut,ed.cit.,p.132(n.tr.rom.).

V

Cebineesăpuipiciorulpepământ.Aiscăpatdelaînecşipoţisăstaişisămănâncicevadupădouăsprezececeasuriîncheiatepecarele-aipetrecutpeMareaÎngheţată,câtaninsfărăîncetareşiasupratas-aprăvălitviscolul.Sămănâncimaimultefeliidepâinedesecarăpecareaitrântitunmuntedeuntşidepateşisăbeicafeaneagrăcatăciunele,îndulcităcumelasă.Puţinelucrurisuntmaigrozavepelumeaasta.Foameaaînceputsă-irâcâiepedinăuntru,obosealalefacetrupurilesătremure;într-oclipăcaasta,ofeliedepâinedesecarăşiocanădecafeasuntscoborâtede-adreptuldinrai.Apoi, după ce-ai scos peştele din barcă, ai să mănânci fiertură de peşte proaspăt,dreasăcugrăsimedeoaie.Fericireaesăaicesămănânci,fericireaesăfiscăpatdeviscol,săfitrecutderotocoaleleuriaşedeapăcaremugeaude-alungulcoastei,săfiprinsexactclipitaîncaresăletraversezifărăprimejdie,dacănu,barcas-arfirăsucitcatăiatăoris-arfiumplutdeapădintr-olatură,şi-atuncişaseoamenicarenuştiusăînoateşidouăsutedepeştis-arfitrezitînmare,aifipierduttoatăagoniseala,sănumaivorbimdepescari,numaicăPétureundiavol,simtecândedetrecutşiuite-icăs-auîntors.

Gvendur şi Einar sar din barcă, apa le ajunge la genunchi, Guðmundur şi unuldintreoamenii lui le ies în întâmpinare. Ein-aumaiplecat în larg,Guðmundur s-alăsatpăgubaş înultimaclipă,chiar înultimaclipă,doipescaride-ai luiseaşezaserădejaînbarcăşi-şitrăseserăpufoaicele,alţiiîncepuserăsăîmpingăcândGuðmundurs-a răzgândit: văzuse ceva îndepărtare, o culoarede cer carenu i-a fost peplac. Ceirămaşipeţărmnustausăseuitecândseîntoarceobarcă,vinsădeaajutor,eolegemaiputernicădecâtceaalocului,evorbadeviaţăsaudemoarteşimajoritateacamînclină spreprima.Viaţaarechestiaasta înplus faţădemoarte: ştii, într-un fel saualtul,lacesăteaştepţi,pecândmoarteaecamtulbure,iardacăecevacucarenuseîmpacăomul,atuncicutulburealaastanuseîmpacă,emaireacatoate.

Patruoamenide-ailuiGuðmundurîiajutăpeGvendurşipeEinarsătragăbarcalaţărm,ceilalţioîmpingdinapă,valurileseleagănăşimugesc,îndepărtarefurtunaetot turbată. Vremea e mult mai bună aici, sigur, tot auzi cum scârţâie şi se vaităstâncilemunteluidelângătabără,iarvântulsuflăcuatâtaputere,căAndreatrebuiesăsteaaplecatăşicupicioareledepărtatecasănucadă.Cafeauaegata,îiaşteaptăîntabără,numaicăfemeiastăţintuităaici,înbătaiavântului,nicinupricepece-icuea,

arfitrebuitsăcoboaredemultlabarcă,sădeaşieaomânădeajutorlaîmpins,apoisăaleagăvreodoipeştipentrufierturăşisăurcepeurmăcubărbaţiilabarăci,săseuitecumseaşazătoţifericiţi,înăuntrusămiroasăacafeaşipâineasă-iaşteptetăiatăgataîngamelă,fericirean-arenevoiesăfiemereucaunfocdetabără.Îiplacesăsteaşieaalăturişisă-iîntrebecumafost,mirosuldemareserăspândeşteîntoatăodaia,numaicăacumparcăaînţepenitacolo.Îşimijeşteochii,casănu-iintrezăpadăînei,fulgii zboară în toate părţile. E ceva nelalocul lui. Neliniştea pe care a simţit-o dedimineaţă, când a dat cu ochii de pufoaica lui Bárður, i se cuibăreşte iar în coşulpieptului,parcăşimaimare.Nuîndrăzneştesăsemişte,caşicum,dacăs-armişca,bănuialaaceeacrudăs-aradeveripeloc.

Untrupviuecevacutotulextraordinar.Dardinclipacândinimaînceteazăsămaibată şi sângele numai trece prin ea, din clipa când amintirile şi gândurile numaiţâşnesc, strălucitoare ca fulgerele, sub ţeastă, atunci trupul numai are nimic în el,atunci sepreface încevadesprecarenunemaivinesăvorbim.Maibinesă lăsămştiinţa să seocupe.Şipeurmă ţărâna.Andreamijeşteochii, întoarcecapulca să seferească de ninsoare şi îşi face curaj să numere oamenii. Gvendur şi Einar sunt lamulinetă,Péturţinedebotulbărcii,Árnietotpe-acoloşiuite-lşipebăiat.Îipriveştepetoţimişcându-segreoi,îngreunaţidealtceva,nudeoboseală,şiBárðurnusevedepenicăieri.Unde-iBárður? se întreabăea, caunautomat, întreabăvântul, întreabăfulgiidezăpadă,darnimeninu-irăspunde,n-aunicionevoiesă-irăspundă,vântulemulţumitcăsuflă,cumavenitaşaaplecat,câtdesprefulgi,eicoboarădincer,de-astasuntaşadealbişimigăliţipearipideîngeri.Ceruln-aavutnevoievreodatăsăexpliceceva,eln-arealtătreabădecâtsăseodihneascădeasupracapetelornoastre,deasupravieţilornoastre,şi-apoieaşadedeparte,n-avemsă-latingemvreodată,şidacăne-amcocoţa pe acoperişul casei ori pe acoperişul muntelui, ne chinuim să-l atingem cuvorbelesaucucineştieceinvenţiişimijloacedetransport.Andreatresarecaşicums-ar pregăti să pună primul pas în pământ, apoi pe al doilea, repezindu-se înainte,ducându-se tot într-o goană sprebarcă, sprebărbaţii pe care-i vedeurcândpemal,vremeanu-ipreagrozavă,darniciaşaderăunuecasăîntârzieatâtaculegatulbărcii,încănus-aapropiatpreamultfurtuna,etotînlarg:furtunaşilargulmării,celedouăotrăvuricareîitragînadâncpeceicare-şipunviaţaînprimejdieşisealăturălor.Artrebuisăfiedejaîndrumsprebarăci,sătragăpenărimiroznadecafea,săgustedinplăcereapâinii de secară, dinunt şi din pate, să se lăfăie preţ de o clipă în odihnă,Guðmundurs-arfiîntorscupaşilegănaţişigreoilaalelui,nusuferăsăsteapreamultîn acelaşi loc cu frate-său, lua-l-ar dracu’, cel puţin unul ar trebui să se mişte, nunumaivântulăstacarenusemaiopreşte,nunumaifulgiidincer.Oameniicaredauajutor se trag în lături, cu privirea ţintă în fundul bărcii. Cei care împingeau oritrăgeau stau acum caraghios de nemişcaţi, cu braţele bălăngănindu-se de-a lungul

trupului, stau aşa multă vreme, Andrea are impresia că au trecut minute întregi,poateunceas,deşinu-sdecâtdouă-treiclipe.Timpularemiidefeţe,pendulanueînstaresămăsoaredecâtrareoriceseîntâmplăînăuntrulsufletuluinostruşidoaracolosepetreceviaţaadevărată,unlungşirdezileîncapîntr-oorăşiinvers,numărulanilornu înseamnă nimic când vorbeşti despre ce-a fost un om, unul care moare lapatruzeci a trăit poate mai mult decât unul care se stinge la nouăzeci. Nişte clipeamărâtesaunişteore,cemaicontează;băiatulurcăiarînbarcă,înparteadinfaţă.Seapleacăpuţin,apoiseridicăcugreu,ţinecevalapiept,ecevamare,maimaredecâtunpeşte,maimaredecâtcelmaimarepeşte,nu-ipeşte,eom,băiatulurlăşiceilalţiîşiies în sfârşit din amorţire. Árni sare dintr-odată la bord,Gvendur şi Einar vin şi ei,împreunăîlprindpeBárðurşi-lpoartăsprebarăci.Pământulsescufundăparcăsubpaşiilor,deşicumsăsescufunde,cândefăcutdingheaţăşidinpiatrăşidinmilioaneşi milioane de ani, dar un ommort cântăreştemaimult decât unul viu, fulgereleamintirilor s-au prefăcut deja în metal întunecat şi rece. Nimeni nu zice nimic.Guðmundurşioameniiluistaunemişcaţi.Şi-auscoscăciuliledelână.Guðrúnieseînprag, seuită o clipă, apoiparcăai zice că i-adat cinevaunpumn în faţă.Andreaaintratdeja înbaracă,s-arepezit laetaj şi s-a întors iutecuosticlăderachiu,curăţămasa pe care se pregătesc de obicei momelile, oamenii intră şi îl întind acolo peBárðurşimuntelegemedincolodetabără.Bárðurareochiilargdeschişi,seuităţintăîn faţă, e îngheţat bocnă, dar nu vrea rachiu, numai vrea nimic fiindcă numai enimic.Nimic,numaidescumpănire.Friguli-apătrunspânăîninimă,s-acuibăritînelşinimicdinceerael însuşinumaie.Trupul luiputernic,pecare tinereţea îl făceadulcelaatingereşideneînvins,eacumdegheaţăşi,săspunemlucrurilorpenume,campuneprobleme.Trebuiesăfietrimisînapoi,săfieexpediatlalocullui,astadacămorţii, mai exact trupurile lor, posedă vreun domiciliu. Moartea schimbă tot.Nimănuinui-arfitrecutprincapsăîizicăluiBárður,câtatrăit,căarfiegoist,tocmailui,cuochiiluidecatifea,dartrupulluizaceacumapemasăşiaşteaptăsăfiegrijit,săfiedus încoloori încoace,şipeste toatesevedecă lereproşeazătuturor, tovarăşişiAndrealaolaltă,căeisuntîncăînviaţă.

Laetaj,oameniimănâncă în tăcere.Pe furişaproape.Caşicumar ficineştiececrimă,înghitmaipuţindecâtleporunceştestomacul.

Băiatulnuseatingedegamelă,lacafeanicinuseuită,stăaşezatpepat,pepatulpecareîlîmpărţeacuBárður,aşternutulcelînghesuits-afăcutde-acumnesuferitdelargşi preamare, stă acolo, cu pufoaica şi cu cartea lângă el. Andrea vine să se aşezealături.Stăşiseuitădreptînfaţă.Ceilalţisfârşescpâineaşicafeaua,pânăşiEinarsestrăduieştesăbeacâtmaipuţinşinuseplângecăîldoareîngrozitorobrazulînloculundel-alovitbăiatul.Gvendurn-arechefdemâncare,sechinuiesăînghităjumătatedinfeliadepâineşi-apoiopunedeoparte,parc-arfimurdară.Péturseridică,ceitreila

fel, coboară toţi,Einar înşfacă felia luiGvendur înclipa încareacestaadispărutpescară. Pétur rămâne în urmă, se uită spre băiat, ar vrea să-i zică ceva, un cuvântdespreBárður,ovorbădemângâieredespreBárður,apoisă-lroagesăvinăcuei,să-lroage,nusă-iporuncească,auatâtapeştedecurăţat,trebuiesă-itaiecapul,apoisă-lcureţedemaţeşisă-lfacăfile,iarlaparteaasta,eltaiecapeteledepeşteşilecurăţăburţile, le scoate ficatul şi-l aruncă într-un butoi, şimunca face bine, te vindecă detoaterelele.DarPéturnumaiajungesă-izicăvorbeleasteadespremuncă,să-ispunăcă tevindecăderele, că fărămuncănu însemnămnimic,pentrucăAndreaseuităpiezişlael,ochiieigrăiesclasă-lînpace,aşacăbărbatulcoboarăsingur.Cuunnodîngât, un neaşteptat nod, coboară Pétur. Gata, o pierd, se gândeşte, ba nu, nu segândeşte,simte,eosenzaţienelămurităînel,fiindcăoameniisuntprinşiculegăturinevăzuteşinedămseamacândserup.Ausăiasăsăcureţepeştelepecarel-auprins.Toţi auprins, înafarădeEinar,undiţa lui seodihneşte înmare,peştii lui stau încăagăţaţiîncârlige,lacâţivametridedesubtulfurtunii,şinu-şiamintescnimicdince-autrăitpânăacum.Einarenemulţumit,nu-idreptcael săn-aibănimicşiceilalţi să-şiprimească partea, până şi Bárður, deşi lui nu-i mai foloseşte la nimic, peşti morţipentru unmort. Ies, trec pe lângămasa de pus momeala şi pe lângă trupul care,altădată,răspundealanumeledeBárður.

Întreceicareseducsă-şifacădatoria,sămuncească,să-şicâştigepâinea,şiceicarestaupeunpatseaflăunmortrăpusdefrig,ochiiluilargdeschişinumaiauculoareşinusemaiuităsprenimic.Untrupsfârşitnumaifoloseştelanimic,n-avemdecâtsăscăpămdeel.Băiatulseuităprinchepeng,deschizăturaeguraspremoarte.Iaduleunmort. Îşiducemânacătredreapta,mângâiecarteacare l-a făcutpeBárðursă-şiuitepufoaica.Citituldepoezietepuneînprimejdiedemoarte.VolumulafosttipăritlaCopenhagaînanul1828,eunpoemlungpecarepastorulJónl-atradus,l-acompusdinnou,căruiai-aînchinatdouăzecideanidinviaţă,poemulafostscrisînAngliadeunpoetorbcarel-aimaginatcasăfiemaiaproapedeDumnezeu,careeînsăprecumcerul,curcubeulorimiezultuturorlucrurilorşicareseîndepărteazăexactînclipaîncareîncepisă-lcauţi.

Paradisulpierdut.Săfieoaremoarteapierdereaparadisului?Andreasegândeşte lacummiroseaBárðurazi-dimineaţă.Laamesteculacelade

căldură şi de miresme care o urmăreşte încă. Îşi pune mâna pe pat, în spatelebăiatului, pipăind cu grijă, şimângâie locul în care, şi noaptea trecută, se odihnisefruntea luiBárður.Băiatul stăpepat şi atât, cufundat înnemişcare.A fostodată caniciodatăofemeiecarescriascrisoridespreLună,afostodatăcaniciodatăofetiţătaremândrăcăaveadoi fraţimaimari,a fostodatăcaniciodatăunomcăruia îiputeaipovestidespreoriceşicare-ţipovestealarându-idespreorice;de-acumaumuritcu

toţii,n-amai rămasdecâtLuna, carenu-i altcevadecâto stâncă în cer,unbolovannesimţitorpecareasteroiziiîllovesclaîntâmplare.

E posibil ca locul unde stau simţămintele să fie, la femei, mai puţin ascuns înadânculsufletuluişi,prinurmare,ele,simţămintele,să le fiemaiaproapedepiele?Simtoarealtfelviaţa,dinpricinăcăodăruiesc,şilafelsuferinţa,carenusemăsoarădecâtînlacrimi,îndoliu,îndurere?

Andrea îşimutămânadepepatul luiBárðurpeumăruldreptalbăiatului. Facegestulfărăsăsegândească:îivinedinăuntru,milaşidurereasestrângînpalmaei,şinutrecemultpânăcândbăiatul începesăplângă.Suspinelesenasc înclipa încarevorbele nu mai sunt altceva decât pietre fără vreun folos. S-a ghemuit, cuibăritjumătate pe pat, jumătate pe genunchii femeii, uzi de lacrimile lui. Te liniştescsuspinele,teuşurează,darnusuntnicieledeajuns.Nupoţisăleuneştiunuldealtul,sălelaşisăalunececaofrânghiescânteietoare,caresăajungăpânăînadâncurilecelemaiadâncişisătragălaluminăpemorţiicarearfitrebuitsănufiemorţi.

Băiatul nu întârzie preamult să-şi strângă lucrurile pe care vrea să le ia cu el.

Andreaîlajută, îlroagăsămănânceceva, îi împacheteazăobucatădecarnesărată,eraultima,opăstrapentrufierturadeduminicaviitoare,lasăcănumoreidinasta,segândeştefemeia,cuprinsădeofurieneaşteptatăşicumplităpebărbaţiicareauieşitsăcureţepeştele,aproapecăîiurăşteînclipaasta,numaifiindcăîiştieînviaţă.Şorţulîiepătat încă de lacrimi, poate n-are să se usuce niciodată, ce bine ar fi, se gândeşte.ÎmpacheteazăamândoiînmaimultestraturiParadisulpierdut,băiatulpunecarteaînraniţăşiînghesuielângăeapâineşipatecâtsă-iajungă,adaugăomânădebucăţeledezahăr.Darînaintedeastabăiatuldeschidecarteaşifaţaiseschimonoseştecândvedescrisoarea pentru Sigríður. Doar tu îmi eşti plăcere-n lume. Vorbele sunt pentrufemeiacarerespirădincolodemunteşidelandă,carenuştieîncănimicdesprecâts-au şubrezit de-acum făgăduielile vieţii, care tresare de fiecare dată când vede pecineva îndreptându-secătre fermă, fiindcăsperă să fiepoştaşuldinSatuldepescaricareîiaduceoscrisoare,rânduriaşternutecareausăarunceunpodpestedepărtări,care au să-i ostoiască dorul, dar au să i-l şi hrănească, au să i-l facă mai mare.Următoareascrisoareva fi lungă,plinădevorbearzătoarescrisedemânaunuiommort. Băiatul i-o întinde femeii şi îi zice: fă în aşa fel încât săplece cu el odată, iarAndrearăspunde:sărmanafată,şinoizicemlafel,fiindcăfrigulşipoeziai-aurăpitceaveamaidrag.

Iatăcăbăiatulegatadeplecare.Bineînţelescăpleci,i-azisAndrea,pentrucăbăiatulnuputeasă-şiînchipuiecums-

arficulcatînpatulîncarenumaieBárður,cums-arfiaşezatînbarcăfărăel.Bárðuradispărut,arămasdinelnumaiuntrupîngheţat.Arînsemnasă-ltrădez,azisbăiatul,

n-aşputeasătrăiescdupăasta.Douăexplicaţii,douădezvinovăţiri,oricelucruarecelpuţindouăfeţe.Segrăbesc,fiindcăs-arputeacaPétursăsesupere,nu-ţipărăseştipostul,aşaceva

nu se face, lasă-l pe Pétur în seamamea, îi zice Andrea, du-te, aici nu-i de tine, şibăiatulsevaduceacoloundeBárðurşicuelplănuiserăsăplecelaprimăvară,adicăînSat,acoloemiezulosieilumii.

AigrijălablestematulăladeVârfdeNestrăbătut,maimultcasigurcăvalurileauajunsde-acumpânălael,îispuneAndreaşibăiatulrăspunde:amgrijă,darnu-imaiziceşicăvreasăoiapealtdrum,prinvaleacaretaiemunţii,aresăurceprinlandăşiapoipeplatoulcelmare,aresăseîndepărtezedemarecâtpoate,fieşinumaipentruonoapte-două,pevremeaastadrumulelungşiprimejdios,darcesămaifacidacătoatălumea emoartă, cemai contează dacă eu trăiesc, se gândeşte băiatul, dar nu zicenimic,îipromitesăfieatentlavaluri,dacăarştipeundevreasămeargă,Andreanul-ar lăsaniciodatăsăplece.Şidupăasta? îl întreabăea.Vreausăduc înapoicartea, îirăspundeelscurt.Femeiaîlmângâiepefaţăcuamândouămâinile,îlsărutăpefrunteşi apoi pe fiecare pleoapă, să numă uiţi, băiatule, îi zice, niciodată, îi răspunde elînaintesăiasăînmijlocultrâmbelordezăpadă.

VI

Locuitoriidinvalevădceruldoarînpetice.Liniaorizontuluiefăcutăpentrueidincrestelemunţilorşidinvise.

Băiatulştievalea,ştiecădrumeţultrebuies-oapucepeopotecăanume,unacareşerpuieşteprintrepereţiistrăpunşidecrevase,săurceapoipedouăplatourimarişiapoisăcoboareîntr-unlocpecareBárðurîlnumeaţinutullui,undeseaflăofermăcăreiaBárðurîispuneaacasă.Băiatulnuseîntoarceacasălael,cumsăteîntorcidefaptlacevacenuexistănicimăcarlatineînminte?Elnu-izicevăiiacasă,cutoatecăîneaşi-atrăitomarepartedinviaţă,acolos-aculcatşis-atrezitaniîntregi,cutoatecăniciofermănusenumeştepentruelacasă.Uniioameniaunevoiedemulttimppânăsăgăseascăunlocîncarevorbeleastea,ţinutulmeu,acasă,săsescuturedelanţurilelimbajuluişisuntdinceîncemaimulţicaremorînaintesă-lfidescoperit.Băiatuln-arvrea să se întoarcăniciodată în câmpiaundedoarme copilăria lui, unde i-aumuritviseleşiundes-aîntristatcănutrăieşteviaţapecarearfivruts-otrăiască,încâmpiaunde locuiesc oamenii care l-au luat la ei după ce tatăl i s-a înecat şi s-a dus înîmpărăţiaceaîntunecatădinfundulmării,ceicarel-aucrescut,lângăcareaadormitşi s-a trezit nu erau oameni răi, nu, nu, numai că băiatul n-a putut să-şi alungeniciodatădinsufletsentimentulcăfermaaceea,valeaaceeapentruelnusuntdecâtooprirede-onoapte.Trebuiesăpuişitucapulundeva,săaştepţirăbdătorsă-ţicreascătrupul şimintea să se facă îndeajuns de puternică, încât să fie în stare să înfruntelumeadeunasingură.Dealtfel,câmpianu-idelocurâtă,euimitordeplinădeiarbăşise întinde până departe, doar câteva ferme se cuibăresc în ea, ici-colo, destul dedeparte de mare, ba chiar din pragul unora nu se vede deloc ţărmul, asta nu seîntâmplă prea des prin părţile astea, cum e cu putinţă să trăieşti fără să ai mareaalături?Mareaecarneavieţiişitotîneaseaudevoceamorţii,şiuite-lpebăiatcăopărăseşte,seduceundevedecuochii,chiarşipentruonoapte-două,seducecâtmaideparte,numaisăn-omaisimtă.

Păşeştehotărâtînvale,Bárðuremort.Emortdefrigfiindcăacititopoezie.Unele poezii ne poartă în locuri în care nici cuvintele, nici gândurile n-ajung

niciodată,văaratădrumulspremiezultuturorlucrurilor,viaţaîncremeneştepreţdeoclipăşisefacefrumoasă,lucinddepăreriderăuoridefericire.Suntpoeziicarevă

transformăziua,noaptea,viaţa.Suntpoeziicarevăducînspreuitare,uiţidetristeţe,dedisperare, îţiuiţipufoaica, frigul seapropie: te-amprins! îţiziceşidupăastaeştimort.Celcemoareseprefaceîntr-oclipăîntrecut.Numaiconteazăcâtafosteldeimportant ori de bun, cât de mult şi-ar fi dorit să trăiască şi câţi oameni nu-şiînchipuiauviaţa fărăel: te-amprins! îi zicemoartea, şi-atunciviaţa se scurge într-oclipăşiomulsetransformăîntrecut.Totceînsemnaelsefaceoamintirepecaretechinuis-opăstrezi,eştiuntrădătordacăuiţi.Săuiţicumarătacândîşibeacafeaua.Săuiţicumrâdea.Cumîşiridicaprivirea.Şicu toateastea,cu toateasteauiţi.Viaţa teîmpingesăuiţi.Şiveiuitaîncet,darsigur,şidurereaaresă-ţisfâşieinimaînbucăţi.

Grozavchinsămergiprinzăpadă.Băiatulmergedreptînainte,aşaareimpresia.Mergeînainte,totînainte,viscolulîiaruncăînfaţărotocoaledezăpadă,nuvezila

doipaşi,băiatulseopreşteoclipăsămănânceceva,apoipleacămaideparte;începesăseînsereze,vedeelsingurprintrefulgicumluminaslăbeşteşivântulsefaceşimaităios.Dacăaraveamintes-arîndreptasprevreofermăsăcearăadăpost,darelnuseopreşte,mergeînaintecupashotărât,puţinîipasădacăaremintesaunu,cumpuţinîipasădacădimineaţademâineîlvamaiprindeînviaţă.Şitotuşi.Arecarteaaiaînraniţă,Paradisulpierdut,şieştidatorsădaiînapoicărţiledeundele-ailuat.Poatede-astai-aporuncitAndreasăoiacuel,îlcunoaştedoar,îiştiedragosteaciudatăpentrucărţi.BăiatulareimpresiacăgândullaAndreaîlîncălzeştepedinăuntru,darcălduraserisipeştedupăoclipăfiindcă,uite,Bárðuramuritdefrig,chiarlângăel.Ceruls-aîntunecatdetot:eseară,cadfulgicunemiluita,viscolulurlă.

Nusemaivedeaproapenimic,darnudoardinpricinăcăse înserează.Pâcladesearăseprefaceînnoapteşinoapteavinesăseaşezepeochi,sestrecoarăînspatelepleoapelor,se lăţeşteprinnerviioptici: încet,darsigur,băiatulăstacaremergefărăoprireseumpledenoapte.Arvreaaşademultsăseîntindăpejos,chiarînloculîncare se găseşte acum, să-şi lase raniţa din spate şi să se întindă pe spate cu ochiideschişi,lumeaeîntunecatătoată,numaifulgiicarezboarăîmprejursuntalbi,doareisuntfăcuţidupăaripideîngeri.Troienelel-aracoperi,armuriscufundatînmareaceaalbă.N-arfirău,îşizicebăiatul,cuglastaresaupoateîntăcere,delaovremenu-şimaidăseamadacărosteştecuvintelesaunu;celcareînainteazăprintr-unasemeneaviscol fărăsfârşitaresenzaţiacăa ieşitdejadin lume,cămergeprintr-undeşertpeunden-acălcatpiciordeomşiundeviaţanumaiarenicioînsemnătate.Apoiviscolularesăsetermine.Paredenecrezut,daraşaseîntâmplăîntotdeauna,şipoateatuncibăiatulvafiajunsdejalavreofermă,vremeaşiîntunericulvorfidistruspoateoricelegăturicare-ifacpeoamenioameni.N-arfirău,îşizicebăiatulîngând,n-arfirăusăteopreştidinmersulcareteistoveşte,săteîntinzipejos,săadormişipeurmă,da,sămori. Fireşte că ebine sămori, problemele seduc toate, greutăţile se risipesc ca şi

când n-ar fi fost, durerea că ai pierdut pe cineva drag e înfrântă pe veci. De altfel,hotarul dintre viaţă şi moarte e aşa de subţire: nimic mai mult decât o haină, opufoaică.

Maiîntâieviaţaşiapoivinemoartea.Eutrăiesc,tutrăieşti,noitrăim,eimor.Dardacăeumoraici,carteaastapecaresepresupunecătrebuies-oducînapoiare

săfiedistrusă,şi-atunciamsădezamăgescnişteoameni:pecăpitanulcelbătrân,decare,fievorbaîntrenoi,mădoare-ncot,darşipeAndreaşipeBárður.Bárðuremort,ştiu,daretotaici,nul-amsimţitniciodatămaiaproapedeminedecâtacum.Da,maiîntâiamsăducînapoicartea,apoiamsămergpejospânăîntr-opustietateşiacolozăpadaaresămăîngroape,segândeştebăiatul,darştiecătrebuiesă-şialeagăloculcugrijă. E uşor să te laşi îngropat de zăpadă, e uşor sămori, dar hai să nu uităm cănoapteaşiviscolul îţicamiauminţile:băiatulcredecăse lungeşte într-opustietate,darde fapt loculacelaeocostişăpeundevape lângăocăsuţă,dupăcâtevazileorisăptămânizăpadaaresăsetopeascăşitrupulmortuluiaresăiasălaiveală,poatevreofetiţăorivreunbăieţeldinîmprejurimiaresădeapesteel,cumstăacoloîmpuţinatdevânt şi de gângănii, corbul i-a smuls ochii, iar acum se uită la lume cu găvaneleînnegrite, şi băieţelul ori fetiţa n-are să-şimai revină niciodată după ziua aceea. Sămori implică nişte responsabilităţi. La dracu’, bine, merg înainte, îşi zice băiatuldezamăgit,saupoateînjurăturaafostcuvocetare,facepaşimaripestetroiene,simtesubtălpiridicăturilepământului,coboarădepecoastăşirămânejos,înmijloculvăii.Darnoapteaselasătotmaineagrăşizăpadafacepaşiitotmaigrei,uite,dintr-odatănu-şimaidă seamadacăurcă sau coboară, cu toateasteamerge fără încetare spresud,astapoatesăsimtădupăvântulcare-isuflămereuînspate,vatrebuitotuşis-oiade-acurmezişulsprerăsărit,casăurcepânăpelandăşideacolopeplatoulcelmare.Darecumplitdeanevoios.Îisângereazătălpiledeosteneală,poatearfimaibinedacăs-arodihniunpic.Băiatulpipăieloculdinfaţă,cautăvreostâncăsauvreopiatrămaigroasă,îndeajunsdegroasăcasă-lfereascădevântuldemiazănoapte,careeaşadetăios,căl-artransformacuuşurinţăînstanădegheaţă.Cândagăsitpiatra,începesăaduneînjuruleizăpadăcâtdemultă,pânăfaceunperetepestecareînalţăunsoidestreaşinăscurtă,fireştecăaducemaimultavizuinăsăpatăînnămeţidecâtaadăpost,darmăcarnumaielacheremulviscoluluişialfurtuniişi-apoiesfârşitdeatâtamers.Oboseala e plumb topit care-i umple fiecare celulă, fiecare gând. Normal, n-a maiînchisochiideoziîncheiată,decândvocealuiPéturi-adatdeşteptareaîntr-olumeîncareBárðurmaieraîncăînviaţă,câţianisăfitrecutdefaptdeatunci,segândeşte,pecândvântulîisuflădinspate.Faţabăiatuluieînţepenitădefrig,gheaţacareîiacoperăpuloverulcelgrosîncepesăsetopească,trupulîieleoarcăşiobrajiilafel,nicinuştiidacăplângeînsomnsauplângetreazfiind,nuîntotdeaunapoţisătepuilaadăpostîn

visşicâteodatănupoţisătepuilaadăpostnicicum.Daraigrijă,băiatule,nucumvasădormipreamultoripreaadânc,fiindcăcineadoarmepevremeaastaîntr-ovizuinăde zăpadă nu se mai trezeşte în viaţa de aici, de pe pământ. Apoi are să vinăprimăvaraşiofetiţăaresăcoboaredelafermaeisăculeagăfloripecostişăşiaresătegăseascăpetine,şitun-aisăsemenideloccuofloare,n-aisămaifiinimicdecâtuncorpîndescompunere,izvordeviserele.

Iadulesănumaiştiidacăaimuritsaunu

Iadulesănumaiştiidacăaimuritsaunu.Eutrăiesc,tutrăieşti,noitrăim,eimor.Cumplitaconjugaredemaisusne-alovitînmoalelecapuluifiindcăpovesteaastacu

băiatul,mareaşitabăradepescarine-afăcutaproapesăuitămdepropriamoarte.Noinumaisuntemvii:nenumitulnedespartedevoi.Nedesparteunţinutpecarenimeninul-astrăbătutdecâtdupăceşi-apierdutviaţa,ceeacepoatenu-imarepierdere.Cutoateasteasunt,cumştiţişivoi,nenumăratepoveştidespremorţicareautrecutdincolodenemărginitşis-auîntorsprintreceivii,separeînsăcăniciunuln-afosttrimiscuvreunmesajimportant,niciunuln-aadusvreodatăveştidinlumeadedincolo,atuncicumsăfaci?

Sămorieomişcareabsolutalbă1,ziceunvers.Trebuiesărecunoaştemcăne-afostfricădemoartepânălaultimasuflareşicăne-

am împotrivit ei cât de mult am putut, până când s-a ivit ceva care a stins toateluminile,darfricanoastrăafostîntotdeaunaamestecatăcuobrumădecuriozitate,cuo întrebare şovăielnică şi temătoare, fiindcă odată cu ea aveam în sfârşit să primimrăspunslatoateîntrebările.Peurmăammuritşinus-aîntâmplatnimic.Nis-auînchisochiişiapoinis-auredeschisexactlafel,vedeamabsoluttotcevăzusemşiînainte,darnimeninunemaivedeapenoi,nepăstrasem forma trupurilor,dar trupurileneeraudescărnate,nepăstrasemvocile,darelenusemaiauzeau.Autrecutsăptămâni,lunişiani,ceiîncăînviaţăseîndepărtaudenoi,apoimureauşieilarândullor,nuştimundeseduceau.Zece,douăzeci,treizeci,patruzeci,cincizeci,şaizeci,şaptezecideani,câtartrebui să numărăm, până la care cifră am putea ajunge? Suntem aici pe pământ,rătăcim fără odihnă, înspăimântaţi şi amari, iar oasele ne zac nemişcate în groapă,deasupra lor se înalţăunnume cioplit pe o cruce. Poate sănu se întâmplenimic, cudesăvârşire nimic, şi ne-am fi părăsit demult orice urmă de cuget dacă ar fi stat înputereanoastră.Darnusuntemînstaredealtceva,numaisăvăurmărimpevoi,ceivii,şisăneîntrebămfărăîncetare:decesuntemaici?şiundesuntceilalţi?Eoarecevacaresăostoiascăarsurapecareosimţim?Dumnezeuundee?Neîntrebămiarşiiar,darseparecănuexistăniciunrăspuns, îlştiu,probabil,doarpreoţii,oameniipoliticişiceicarevorsă-ţivândăceva.

Pe-aicieuneoriaşadelinişte,căsingurullucrupecareîlpoţiauziebătaiainimilornoastre,şi-atuncichiarîţivinesăplângi:ammurittoţi,nis-auînchisochiişiampărăsittotcecontează,apoinis-audeschisiarşiinimacontinuăsăbată,esingurulorgancarefuncţioneazăcorect.Ţintanoastrăsăfieoarealbăstrealaaceeadesus,pecareînvecin-oputematinge?Rătăcimfărăîncetarepepământ,trecemprinziduri,fieeledeoţel,fie

de lemn, ca altădată, ne mişcăm şi prin sufrageriile voastre şi ne uităm cu voi latelevizor,neuitămpesteumărulvostrucândcitiţiocarteoriunziar.Petrecemnopţiînşir prin cimitire, sprijiniţi de câte o piatră de mormânt, cu genunchii la gură şi cubraţeleînjurullor,caBárðurcândasimţitcăfriguli-aajunslainimă.Câteodată,prinliniştea nopţii ajunge până la noi vreun foşnet întretăiat, care pare că vine de taredeparte.EDumnezeu,zicemnoiplinidesperanţă,efoşnetulpecareîlfaceDumnezeucândvinesă-icautepeceiceauaşteptatîndeajunsşicarenus-aulăsatvreodatăpradăîndoielii.Aşanezicem, încrezători, fiindcănune-ampierdut încătoatănădejdea.Darpoatenu-idelocDumnezeu,poate carevacarezace înpământ şi-aaduscuelo cutiemuzicalăşi-acumaînvârtedecheiţă,fiindcăs-aplictisit.

Iadulesăfiimortşisă-ţidaiseamaabiaatuncicăn-aipreafostatentlaviaţăcândaiavutcum.Dealtfel,fieviu,fiemort,omuleunmecanismtareciudat.Cândepusînfaţaunordramecareîifacviaţabucăţi,îşicheamăînajutormemoriaşisecuibăreşteînamintiricaunanimal învizuină.Aşaşinoi.Săneuităm lavoineaduceobrumădemângâiere,numaicăneumplemdeungustamarcândvăvedemcumvăirosiţiviaţa,cum faceţi vreun lucru ce vă va chinui până lamoarte, dar celmai des în propriilenoastreamintirineaflămalinarea,acologăsim firul care săne lege iardeexistenţă.Amintirea zilelor în care eram cum nu se poate mai vii, a zilelor când peste vieţilenoastreningeaoriploua,încareneardeasoarelesauseîntunecadenoapte.

Darlacebunsăvăpovestimnoiasta?Înafarădedisperare,ceputeriurieşeştineîmpingdincolodenemărginirecasăvă

povestimvouădevieţidemultstinse?Vorbelenoastresuntajutoareînpâlcuri,careauhărţicuneputinţădecititşiciripit

depăsăreleînlocdebusolă.Suntrăsfirateşirătăcite,numaicăaumisiuneasăsalvezelumea,sământuiascăvieţileces-austins,săvăsalvezepevoişi,tragemnădejde,şipenoi. Dar să lăsăm deoparte observaţiile şi întrebările acestea cu greutate, fiindcătrebuiesăneîntoarcemînmiezdenoapteşiînochiulviscoluluicasă-lgăsimpebăiatşisăîncercămsă-lscoatemdinghearelesomnuluişialemorţii.

1.Versdintr-unpoemdeHannesPétursson,Steinn,1958,scrisînmemorialuiSteinn

Steinarr,„poetulatomic“alsec.alXX-lea.Citatulexactesteastfel:Lífið,þaðerlíf/álangferðundir stjörnunum. /Aðdeyja, þaðeraðeins /hinalhvítahreyfing. „Viaţa,viaţaînseamnă/săcălătoreştisubcerulînstelat.Moarteanu-inimicaltceva/decâtomişcareabsolutalbă“(n.tr.fr.).

Băiatul,Satuldepescarişinesfântatreime

I

Băiatuln-aadormitînvizuinadezăpadă.Somnulfusesegatasă-llegenepebraţemoi,seînfăţişasesă-iiacumânaobosealace-iîngreunapleoapele,fiecarecântăreaojumătatedekilogram,cumsăteîmpotriveştilaoaşafericire,dareladat-olaoparte,aîncercatsăsteatreazgândindu-selaBárður:nu-spuţiniceipecaredoliulşidurereaîi ţin cu ochii deschişi. S-a gândit şi laAndrea, care îl lăsase să iasă în viscolul ăstacumplit,defaptîllăsasesăintreînel.Dacăînchideochiiînvizuinaasta,dacăselasăînvoiaglasuluidemierealsomnului,n-aresăsemaitrezeascăniciodată,orimăcarn-aresăsemaitrezeascăînviaţaasta.

Aşadar, doar conştiinţa şi frământările băiatului au ţinut somnul deoparte. Eranevoiesăducăînapoiocarte,nutrebuias-otrădezepeAndrea,nutrebuiasă-ltrădezenicipeBárður,niciamintirealui,nutrebuiasăletrădezepemamaşipesoraluicarenumaiapucasesăcrească,muriseînaintecamândriaeicopilăreascăpentruceidoifraţidedincolodemuntesăajungăsăseveştejească.Săadoarmăacoloarfiînsemnatsă-itrădezepetoţişide-astas-asmulsdinvizuinadezăpadă.

S-aridicatdeodatăşiapăşit iarînmijloculviscolului, înnoapte, înlumeareceşiîngheţată.

Fulgiimărunţiîităiaurăsuflarea,darelaînceputsămeargă.Iesedinvale.Urcă landa şi ajungepeplatoul învecinat, e pustiu şi aproape fără

ridicături,gheţarulanetezitdemultîntregmuntele.Vântuldemiazănoapteîişuierădin când în când în spate, noaptea e neagră de jur împrejur, întunericul curge dinmiezul viscolului, din inima fulgilor albi. N-a urcat niciodată atât de sus, n-a fostniciodată atât de aproape de cer, dar nici atât de departe de el, în acelaşi timp.Înainteazăcugreu,părăsitdetoţi,numaideDumnezeunu,atâtadoarcăDumnezeunu există. E aşa de frig. I-a îngheţat capul şi creierul i s-a făcut ca o mlaştinăîncremenităsubunstratgrosdegheaţăşidepromoroacă,întinscâtvezicuochiişifără vreun semn de viaţă, numai dedesubt se mai mişcă firav câte ceva, amintiri,chipuri, cuvinte, doar tu îmi eşti plăcere-n lume. Mişcarea asta ar avea darul sătopeascăînvreunfelgheaţa,săchemepăsărilecântătoare,sărăspândeascămirosulflorilor.Darsuspeplatounumiroaseanimic,nu-idecâtgerşinoapte,băiatulmergefărăîncetare,oreletrecşisefacedimineaţă.Şiapoitreceşidimineaţa.Numaiarenici

ungândînminte,picioareleisemişcămecanicşiăstaeunlucrubun,darartrebuitotuşisăaibăgrijăfiindcătoatesesfârşesclaunmomentdat,chiarşiplatourileînaltecare, câteodată, se întâmplă să se termine pe neaşteptate, pur şi simplu se oprescdeodatăşiînlocullorsecascăgolulcareteameţeşte.

Edemirare,pânălaurmă,căbăiatuln-apusîncăpasulîngol,săseprăbuşeascăînmoarte.Disperatcumseaflă,înţepenitdefrigulcarel-acuprinscutotul,amorţitdedurere.Darpoateeînstaresăadulmececumseschimbăaeruldinjur,uniiaudarulăsta, să simtă că limba de pământ se termină în hău. Şovăie, pune pasul cu grijă,pipăindînainte,treceovremepânăsăgăseascăocalecasăcoboare.Fireştecănueceamaibună, stâncile îl zgârie, cadepebrânci şipielea i se jupoaie,darrămâne înviaţă:cesăcerimaimult.Uitecăaajunsînvale, învaleaTungudalur.Eloculundemergemnoivara,cândsoarele-isuspecer,verdeeiarbaşipejosexistăniştechestiicare se cheamă flori, mergem câteodată mai mulţi şi luăm şi ceva de mâncare,zâmbim şi ne bucurăm. Zicem atunci că mergem la pădure, fiindcă în valeaTungudalurseaflădouă-treipeticedepământundecrescnişteulmistrâmbicavaideei.Ceamaigroasăramurăaloreînstaresăţinăopasăre,darunomnu,băiatulsesprijinăoclipădeuntrunchi,alăsatdejaînurmăplatoulînalt,alăsatziuaşinoaptea,somnulşimoartea.Apoicoboarăînvaleşiseîndreaptăcătrenoi,cătreSat,şieziuaîntâiaaluniiluiaprilie.

Vorbelenuseamănăîntreele.Unelesuntluminoase,alteleapăsatedeumbră.Aprilie,depildă,eovorbăplinăde

lumină.Zilele se facmai lungi; limpezimea lor înaintează şipătrundecao suliţă înîntuneric. Ne trezim într-o dimineaţă că au sosit stolurile de ploieri, că soarele acăpătatputere,căsmocurideiarbăs-auivit înverzitedesubzăpadă,căbărcilesuntîmpinseiarînapă,dupăceaustattraselaţărmcâtafostiarnadelungăşi-auvisatlavalurilemării.Aprilieeuncuvânt făcut cu totuldin lumină limpede,dincântecdepăsărele,dinnerăbdare.Aprilieelunaceamaiplinădenădejdidintotanul.

Totuşi,numaiDumnezeuştiecâtdedeparteneeverdelecâmpieiînceasulîncarebăiatul coboară greu în valea Tungudalur, cândmerindele i s-au isprăvit de mult,capulîieomlaştinăîngheţatăşii-auamorţitmâinileşipicioarele,iarînspatepoartăopovarămai grea caplumbul, o carte care i-aucis celmaibun,nu, i-aucis singurulprieten.AtrecutaşadepuţindecândplecauamândoidinSatuldepescari,băiatulsesmiorcăieuşurelpedrum,deşiabiamaigăseşteputereşipentruasta,după-amiazasesfârşeşte încet şi zăpadanumai cadedin cer.Acolounde sepoate,mergepeplajă,undenu,oiapestelandelecaresedesfacîntremunteşimare,numailatedecâtevazecidemetri.SeopreştelângăunpârâuşiseuitălunglaţeavadefieraşezatăacolodinporuncanegustoruluiFriðrikdelaprăvălialuiTryggvi,ceamaimaredinSat.Eoţeavălungă,înălţatăpepicioarepejumătateînfundateînpământ,şilauncapătalei

curgeun firdeapă limpede, carenu îngheaţăniciodată.Oamenii luiFriðrik trec înfiecarezicubarcaprinfiordcasăiadeaiciapăpentruprăvălieşipentrubărciletraselamal,cândseîntorcdinlarg.FireştecăînSatgăseştişipuţuri,darapalornupreaebunădebăut,eamestecatăcuapădemareşicâteodatăcumurdăriidetotfelul,uniisedistreazăaruncândînfântânămizerii,bachiarfacpipi înăuntru,staişi te întrebicâteodată dacă nu cumva pe unii oameni i-amuşcat dracu’ de cur. Băiatul bea cuînghiţiturimariaparececagheaţa.Seuităsprefundulfiorduluilacaselenegustorilordanezi,ridicatepelimbadepământcareînainteazăînmare,suntcelemaivechicasedin Sat, au fost construite în prima jumătate a secolului al optsprezecelea. Douăhangareslujescdeatelierşidedepozitpentruprăvălia luiTryggvi;alăturideeleseaflăCasaNegustorului,unde,decâţivaani,locuiesccasierulprincipalşinevastalui.Ebântuitărăucasaasta,casierulşinevastă-sasuntsinguriicareaurezistatmaimultdedouăsprezece luni, unii spun că aşa ceva a fost posibil numai fiindcă le lipseşteimaginaţia,altfelarfibăgatdeseamăcedu-te-vinodefantomeeacolo.Băiatulseuităcuochiimijiţi sprecase, sevăddestulde înceţoşate,aizicecăaerulemurdar,deşiafarăedestulă lumină,preamultedetaliinu sedeosebescde ladistanţaasta.Apoi,băiatul pleacă mai departe. I-a făcut bine să bea apă, i-a dat puterea să-şi miştepicioareleşi-ifacebineşiecănumaimergeprinzăpadă,emaiuşorpeplajapustie,ţărmule curat, fărăbucăţide stâncăaşacumerau în tabără,acolopietroaieleerauneîncetatstrunjitedevalurile fluxului.Sesimtedeodată fulgeratdeungând:acumdouăzile,numaimult,stăteauamândoipepatşiciteau,aşteptându-lpeÁrni.Aşadetare îl loveşte gândul ăsta, că se duce spre coasta muntelui şi se aşază între doibolovani, uitându-se cu ochi goi drept în faţă, în timp ce văzduhul se încheagăîmprejurşiamiazasepreschimbăpenesimţiteînseară.

Lacebunsămergiînainte?Cefaceelaici?Nueramaibinesăfirămasîntabără,săpriveghezetrupulmortului,săîlducălaai

lui,lace-sbuniprieteniidacănulaasta,sezicedepomanăcăprieteniaetreabaaiacare rezistă dincolo de mormânt? Suspină, gândindu-se că a trădat totul. Rămânemultă vreme aşezat între bolovani, începe iarăşi săningă.Ninge oare în valea astaundeatâţiaoamenisegândesclaBárður,sestrăvedelunaprintrenori,oareiubitaluiBárðurofiieşitînpragulcaseisăseuitelaea?Bárðurieşeatotdeaunalaoraoptsăseuitelalună,exactînmomentulîncareiubitalui,înpragulcăsuţeidelafermă,făceala fel, îi despărţeau munţi şi văi şi uriaşe depărtări, dar ochii li se întâlneau fărăoprelişti privind luna, la fel ca ai tuturor îndrăgostiţilor de la începutul veacurilor,lunade-astaaşifostpusăpecer.

Băiatul a plecatmai departe.Merge de-a lungul plajei până zăreşte biserica, de-acolooiade-acurmezişulşiiarenevoitsămeargăprinzăpadă.Sesprijinăoclipăde

zidulcimitirului,Satuleascunsdeoperdeadefulgi,caseledinpreajmabisericiiabiasedesluşesc, tremurăcâteo luminăpalidă lavreo fereastrăşiaproape toţioameniidorm laoraasta, căciaşa secade,oricum,nudorm la feldeadâncprecumceidinspatelelui.Semaivădîncăurmelepecarele-alăsatpastorulÞorvaldurveninddelabisericăpânălaulicioaralui,unpicmaijos.Băiatulcalcăpesteele,nu-isuntdepreamareajutor,darceva-cevatotfac.Ulicioaraundeseaflăcafeneauaeacoperităcuunstratgrosdezăpadă,încareurmeleluiÞorvaldurseîncâlcescşipânălaurmădispar.Băiatulstăînmijloculdrumului,fulgiiiseîmbulzescînjur,picioruldreptîicântăreşteotonăşistângul,trei,preamulteşipreaînaltetroieneseridicăîntreelşiuşă.Lafeldebinear facedacăar rămâneacolonemişcat, înnădejdeacăLúlli şiOddurarcroiocărarecu lopeţilepânălael,dardegeaba,elnicinuştiecinesuntLúllişiOddur,cuatâtmaipuţincăeidoipetrectoatăiarnacurăţânduliţeledinSat,cenorocchiorauavutsăgăseascăoslujbăcaasta,dinseptembrieşipână-nlunaluimaisăstaidoarpeuscat, de ce i-o lovi norocul numai pe unii toată viaţa şi pe alţii, ba? Ulicioara emărginitădeoptcase,toatedemărimerespectabilă.BăiatulsarepesteuntroianşiseapropiedecasaundeeşicafeneaualuiGeirþrúður.Viaţapecareatrăit-opânăacumarămas înurmăşi în faţăn-aredecâtunoceandenesiguranţă,deunsingur lucruesigur,căaresădeacarteaaceeaînapoişicăaresălespunătuturorcăsingurafiinţăcarecontapentruels-adusşin-aresăsemaiîntoarcăniciodată.Atunci,lacebunsămaitrăieşti, lacebun,întreabăelfulgiideafară,darfulgiinu-irăspundnimic,doarcadlapământ,albişi tăcuţi.Bun,măducsădaucartea înapoi,mulţumesccăne-aţiîmprumutat-o,minunateversuri,doartuîmieştiplăcere-nlume,atâtanumaicămi-auucisprietenulcelmaibun,singurabucuriepecare-oaveamşieuînscârbaastadeviaţă,pescurt,mulţumesccăne-aţi împrumutat-o;apoiaresă-şi ia larevedere,saumaidegrabănu,aresăseabţinădedataasta,aresăseîntoarcăpecălcâieşiaresăiasădeacolocasăseducădirectlahotelHeimsendir5,hoteluldelaCapătulpământului,undearesăiaocamerălasubsol,cuplatalaplecare,adicăniciodată,pentrucămâine,mâinesearămaiprecis,aresă-şipunăcapătzilelor.Edinceîncemailimpedecăastatrebuiesăfacă,astaesoluţiaceamaisimplă.De-ajunssăseomoareşigata,lacoşcutoate incertitudinile. Mai are un pic şi îi mulţumeşte lui Dumnezeu că i-a dat unasemenea gând, dar parcă n-ar face chiar aşa. Bárður îi povestise despre Falezasinucigaşilor,acoloaresăseducă,simplucabunăziua,tearuncişimareaaregrijăderestultrebii,sepricepelaînecatoameni,eexpertăînmaterie,băiatularalergaîntr-acolochiarînclipaastadacăn-arfiatâtdealnaibiideobositşidacănui-arfiînhalulăsta de foame, şi apoi ce face cu cartea, trebuie s-o dea înapoi. Se târăşte cumaregreutateînainte,maiaredetrecutultimiinămeţi.

Satulecudesăvârşirepustiu,înafarădeunbăiatpreaobositşipreaînfometatcasămoară.

1.Numelepoateînsemnaşi„Capătullumii“,şi„Sfârşitullumii“(n.tr.fr.).

II

Câţianisăîncapăîntr-ozi,într-unrăstimpdedouăzecişipatrudeore?Unbărbatîntoatăfirea,nuunbăiatdedouăzecideaniintrăpeuşacafeneleiluiGeirþrúður,lanumaidouăziledupăceodeschisesepentruprimaoarăîntovărăşiaprietenuluisăuBárður.Îieaşadedordeel,cătrebuiesăsteacâtevaclipecufruntealipitădepereteleodăiţeidinfaţă.SăfieoarevreunnumemaipotrivitpentruîncăpereaceamicăîncarepoştaşulJensîşipunesaciişicoletelepânăcânddoctorulSigurðurvinesautrimitepecinevasăleia,timpîncareJensîncearcăsă-şiîneceamarulînbere?Băiatulseuităcuochiiholbaţilaperete,apoiîşimutăprivireamaijos,cătrenişteperechideîncălţăridinpieledepeşte:de lup-de-mare.Aiciclienţii suntobligaţisă-şi lase lauşăcizmeleplinedenoroişidemurdărieşisă-şitragăînlocîncălţăriledinpieledepeşte.Pentrumulţi, treaba e de un inutil snobism şi din cale-afară de pretenţioasă, şi nu puţinibombănepefaţă,darpânălaurmăsesupundacăvorsăfieserviţi.Dealtfel,cinen-arvreasăsedescalţededraguluneiberibune?Eunu-midaujosnimica, îşiziceîncetbăiatul,daruitecănusepoateintradirect,trebuiesămaideschidăouşăcaredăînodaia mare a cafenelei şi care în acelaşi timp împiedică frigul să intre odată cumuşteriii,viaţaeobătăliefărăsfârşitcasăţiifrigulladistanţă.Seuitălacanatuluşii,aha,uitecumarată,şimânerul,seamănăşielcuceva,foarteinteresant,segândeşte,dar deodată totul se amestecă, lacrimi îi răsar în colţul ochilor şi-i înceţoşeazăvederea.Băiatulnuplângemult,doarcâtevasuspineşigata,doarcâtevabărcuţeseducînjospeobraji,încărcatecudurere.

Răsuflă adânc, împinge în uşă şi tresare când aude clinchetul unui clopoţeldeasupracapului.

Îivededelaînceputpeceitreibărbaţiaşezaţiîncolţulcelmaidepărtat,bunînţelescă îi vede, numai e nimeni în cafenea, doar ei trei şi opt, poate zecemese goale.Bărbaţiiridicăochiişi-lcercetează,şiatunciseîntâmplălucrulacelanesuferit,pentrucaresedispreţuiadintotdeauna,sfialaîiînvingeşidurerea,şidoliul,îigoleştecapuldegândurişiîlprefaceîntr-unghemdestânjenealăşideneîncredere,numaiştieacumnicicevrea,nicidece.Singuratreabăcare-ivineînminteesăseaşeze,ceeaceşiface:găseşte omasă câtmai departe de cei trei şi se trânteşte într-o rână pe scaun, cuspateledreptşiacoperittotdezăpadă.Edestulăluminăînăuntru,douălămpicugazîmprăştieumbrepepereţi,maisuntşicâtevalumânăripemasacelortreibărbaţi;din

mijlocultavanuluicoboarăolustrălacares-auitatogrămadădetimpcândavenitaiciprimadată.Darazinusemaiuitădecâtţintăînaintealui,iarzăpadaîncepesăisetopească de pe haine. Aruncă o privire pe fereastră, ca şi cum n-ar fimers o zi şijumătateprinnoapteşiprinviscoldecâtcasăialocaici laomasăşisăseuitecumningeafară.Arecesă facă înurmătoareleceasuri, încafeneasuntnumaipuţindeşaseferestre,iarluminadinăuntrulefaceşimainegre.Băiatulnuvedepegeammarelucrudinnoapteade afară, în schimb sevedepe el, unamărât care şade singur lamasă, se topeşte zăpadape el.Nu facdouăparale, am sămă topesc şi eu odată cuzăpada,amsămăfacobaltădeapămurdarăşieaaresăseusuce,aresălaseopatăîntunecată şi apoiare sădispară. Seuită cu scârbă la cumsevede îngeam, seuitălung,casăsepedepsească,darsfârşeşteprinaplecaochiiînlemnulmesei,ah,decisepoate, poţi să stai ceasuri întregi cu ochii în tăblia asta, dar când trage cu coadaochiuluialăturiîlrecunoaştepeKolbeinn,cuprivirealuioarbă,emaisălbaticdecâtunlupdeAtlantic,i-amărturisitodatăBárður,deşiseînţelegeabinecuomul.Băiatulsegândeştecăluii-arfitaregreusăseînţeleagăcuKolbeinn.Unalamână,enecioplit,adoua,eneamprost,iaratreia,mâineeun-amsămaifiuînviaţă.Şicutoateasteaareomulţimedecărţi,şiîncădincelebune,nustrofeleşinatedepoetaşidestrânsură,nicivrăjelidesprecuvântulDomnului,nu,elarecărţidepoezieadevăratăşideştiinţă,deceunomaşaderăuaraveaatâteacărţibunebăiatulnupricepe,parcăeravorbacădacăciteştitefacimaibun.

Da,etânăr,cesă-ifaci.Bărbaţiiauînceputsăvorbească,fireştecănumaişinumaisă-şibatăjocdeel,din

păcate nu se aude nimic până la masa lui, numai frânturi de vorbe fără noimă.Ciuleşteurechea,uimit,apoisegândeştecăvorbescînaltălimbă,fireşte,vorbescînlimba peştilor, de ce n-oi fi auzit-o până acum, tare ciudat. Băiatul ridică ochii dinmasăşiserăsuceşteunpic,emaibineaşa,numaitrebuiesăseuitestrâmbdeparcăl-ar fi strâns cineva de gât. Nu-i cunoştea deloc pe ceilalţi doi de la masă, erau doivlăjgani,probabilmarinaridinechipajelebărcilortraselaţărm,altfelarfifostîntr-otabărăpeundeva, tragnădejde să-i iadracu’numai târziudenoapteaasta şi să lebageoţeavădefierînroşitînfund.Aşa,s-amaiînvioratşiel,răutateaînviorează,câttimpaigânduride-astea timiditateaserisipeşte,numaieştiamărâtuldepecaresetopeştezăpada.Băiatulstăşiseuitădreptînainte,cudispreţulzugrăvitpefaţă.Cums-o finumind limbape careovorbesc cei trei,peştească?Deodatăbagăde seamăcăzăpadadepehaineleluis-atopittoată,acumpejosenumaiapă.Cenaiba,trebuiasăsefiscuturatşielbinecândaintrat.Mă-sapegheaţă!Helganupoatesăsuferecândclienţiivincutotfeluldemizeriişiudătotîmprejur.Aşdaoricâtsăn-amde-afacecuea!i-azisodatăBárður,sămăierteDumnezeu,misefacefricăatuncicândovăd.

Dacă luiBárður îi era fricădeea, segândeştebăiatulpe scaunul luiplindeapă,

atuncimieartrebuisă-mitremuretoatecele.Oameniirâdcapeştii,fireştecădeelrâd.Trebuiesăfiedestuldepracticpentruun

marinarsăvorbeascăpeşteasca,nuaredefăcutdecâtsăbagecapulsubapăşisăzicădouăvorbe,dupăaceeabarca seumple într-o clipită.Cumsezicemoartepe limbapeştilor?Fireşte,omaúnu.Cuvântulsescriecumajusculă:Omaúnu. I-auobositochiide cât s-a uitat într-o parte. Ceilalţi doi vor fi făcut parte poate din echipajul luiKolbeinn. La fel ca el, se vede cum încep să îmbătrânească. Unul are o faţă lată,sprâncenenemaipomenitde stufoase şi e chel. Celălalt arepărul cărunt şi lung, iarnasul borcănat i-ar intra fără probleme în căuşul palmei unui bărbat de staturămijlocie.Barbaleajungefiecăruiapânălapiept,ceeace îi facesăparăşimaiuriaşidecâtsunt.Poatear trebuisănumămaibărbieresc, segândeştebăiatul,dupăvreolună,dacănumaipuţin,aşaveaobrajiiacoperiţi,darînclipaaceeaîşiaduceamintecăvoiasămoarăadouazi,aşacăalungăideeadea-şilăsabarbă.Şiuite-lcum,dintr-odată şi aproape fără să-şi dea seama, se ridică. Se trezeşte deodată, nedumerit, înmijloculîncăperii.Bărbaţiiseoprescdinvorbitşiridicăochiispreel,cuexcepţialuiKolbeinn, orbul, care se strâmbă un pic şi îşi întinde urechea stângă, ca un ochidiform. Pe masă, în faţa lor, erau câteva sticle de Carlsberg, una dintre ele abiaîncepută.Din treipaşi,băiatuloapucăşiodăpegât;abiaatuncibagădeseamăcăHelgastătealângătejgheaşiseuitaţintălael.E,casăvezicâtedeinteresantşihabarn-avea.Seîntoarcepecălcâieşiscoatedinraniţăcartea.Odespacheteazăşiofluturăînfaţalui,capeunsteag.ApoiîispuseluiKolbeinn:Bárðurmi-azissăvămulţumesccăi-aţiîmprumutat-o.

Are creierul acoperit cu un linţoliu, şi linţoliul ăsta îl împiedică să-şi dea seamadacăvorbeştede-adevărateleasaudoarsegândeştecumsăspună.Poaten-azisnimic,poateafluturatcarteaşigata.Aşacăîşidregeputernicglasul,trageaerînpieptşi,cutoatătăriadecaremaieînstare,spune:

BÁRÐURMI-AZISSĂVĂMULŢUMESCCĂI-AŢIÎMPRUMUTAT-O.ARFIVRUTSĂMAIŢINĂCARTEAUNPIC,CASĂMAIÎNVEŢECÂTEVAVERSURIPE

DEROST,DARDINPĂCATEN-APUTUT.ŞI-AUITATPUFOAICAPEUSCATŞIAMURITDEFRIG.L-AMPUSPEMASAUNDEPREGĂTIMMOMELILEŞIACOLOERAULTIMADATĂCÂNDL-AMVĂZUT.

MULŢUMESC.

Aşa termină ce avea de spus.Destul de brusc. Aşază cu grijă cartea pemasa delângăceitrei,seapleacăsă-şiiamănuşileşiletragepemâini,decedracu’amzisşimulţumesc,segândeşte,totnătărăuamrămas,îşiiastângaciraniţaşiajungelauşă,darnuizbuteştesătreacămaideparte.Ogreutateisepunedeodatăpeumărulstâng,omânăsaucerulcutotul,seîmpiedicăşigenunchiiiseînmoaie,nupoatesămaifacănimic,nu-lmaiţinpicioarele,aşacăseprăbuşeşteleşinatlapământcaunmormande

rufemurdare.

III

Însattrăiescvreooptsutedesuflete.Multelucruriîncapînasteoptsutedesuflete.Multe lumi şimultevise.Omulţimede sentimente:eroismşi laşitate, trădare şi

credinţă,vremuribuneşitimpurirele.Uniitrăiescîntr-unfelcarenutreceneobservat,faptulcătrăiescaredarulsămişte

văzduhul dimprejur, iar alţii petrec ani întregi agăţaţi de viaţă, fără să facă valuri,timpulsescurgeprinei,şiuitecădejaaumurit,suntîngropaţi,uitaţi.Dacăaifostpepământtimpdeoptzecideanidarn-aitrăitdefaptniciodată,sepoatespunecăîntr-unfelaitrădatviaţa,fiindcăalţii,depildă,senascşimoratâtderepede,nicin-autimpsăînveţesăvorbească,îidoareburtaorisecăptuşesccuvreorăcealăşipeurmăJóntâmplarultrebuiesăfacăpentrueiunsicriaş,ocutiuţăîncaresăînchidăviaţalorcareaţinutdoarcâtevanopţideinsomnie,ochişoriiminunaţişidegeteleaşademicuţe,cănumaiominunele-apututisca.Autrăitcâtrouadimineţii.Cândne-amtrezitşieradimineaţă, einumai erau şi tot ceputem facee să sperăm în străfundul sufletelornoastre,înloculîncarebateinimaşisecuibărescvisele,cănicioviaţănuvafiînvanşicăniciuneianu-ivalipsiţinta.

*

Cifrelen-au imaginaţie, ar trebui să te fereşti să leacorzipreamare importanţă.Dacăne luămdupăhărţilegeografice,munţiideaiciauo înălţimedenouăsutedemetri,ceeaceestecutotulşicutotulexact,înunelezileseîntâmplăfixaşa,numaicăîntr-odimineaţăanume,înclipacândnescuturămdinvis,neuitămafarăşimunţiiaucrescutcaprinminune,auajunslacelpuţintreimiidemetri,zgâriecerulcuvârfulşiinimilenoastre seghemuiesc speriate. Înzile caaceleanee taregreu să rămânemaplecaţipestegrămeziledepeştesărat.Numaievorbacămunţiifacpartedinpeisaj,eisuntpeisajulîntreg.

LimbadepământpecareeaşezatSatuldepescariînainteazăcaunbraţîntinsînfiordulîngust,gata-gatasăatingămalulcelălalt.Întindereadeapăpecareoînchidesetransformăiarnaînpatinoar,fluierămlalunăşiieşimdincasăcupatinele.Deseorie

vremebună,munţiiţinvântullarespect,darsănucredeţicăpelanoiemereulinişteşipace şi că fulgiipe care i-aupierdut îngerii în zbor cad legănându-se încetişorpepământ, da, semai întâmplă şi aşa, dar stai să vezi când se ridică furtuna!Munţiiapărălinişteadededesubt,darauşidarulsăfacătrâmbeledevântsăsenăpusteascăturbateşisăseînghesuietoateînfiord,doldoradedorinţeucigaşeşisuflândgerpolar,şi tot cenu-i ţintuit la pământ zboarăprin aer şi dispare. Scânduri, lopeţi, căruţuri,ţigle,cândnuacoperişulîntreg,cizmadinpicioruldrept,idealuri,declaraţiideamorun pic dulcege. Vântul urlă dintre culmilemunţilor şi deşiră întindereamării, apasăratăsenăpusteşteînspumatăpestecase,umplescobituriledinstânci.Cândsemaipotoleşteurgia,maibine zis cândputemsă scoatemnasuldin casă fără sămurim,vedemcăuliţelesuntacoperitedealge,caşicummareaarfistrănutatpestenoi.Şidefiecare dată se face linişte la loc, fulgii din aripile de înger cad iar legănându-seîncetişor, noi stăm pe plajă şi ascultăm cum se sparg de ţărm valurile, domol şiclipocind, clocotul de adineaori s-a stins, sângele se linişteşte şi el în vine,marea eîmbietoare,necheamăspreeaşinoiamvrea,cumnu,sămergemsăneodihnimînapeleei,sănelegeneşinoisăadormim,eiderulpluteşteţipândînvăzduhşiînclipeleaceleanumaieaşadedurerossătegândeştilasufletelecelorpecarei-aluatmarea.

IV

Băiatuldoarmeadânc,nuştiedeel.Viseazădespreviaţă,viseazădespremoarte.Seîntâmplăsăfievreunmortcareviseazăcătrăieşte,iatădecepoatefidurerossă

te trezeşti. Se învârte în întuneric, treceo vremepână se lămureşte, pânădespartevisul de realitate, viaţa de moarte, stă lungit pe pat şi geme ca un animal rănit,adoarmelaloc,seprăvăleştecaopiatrăînoceanuldevise.

Câteodată doar în somn eşti cel mai fericit, te afli la adăpost, lumea nu te maiatinge.Visezilazahărcandelşilazilecusoare.

V

Geirþrúðurnu-idepeaici.Ladreptvorbind,nimeninuştieprecisdeundevineşiunde a fost crescută. În Sat a sosit într-o dimineaţă, la braţul bătrânului Guðjón,bogătaşul.Maimicădecâtelcutreizecideani,poatechiartreizecişicinci,înaltă,cupărulnegrucaabanosul şi câţivapistruipalizi risipiţipeobraz,păreacu totul şi cutotulnevinovată–iargurilereleauzisfoartecurândcădincauzaastas-acurăţataşaderepedeGuðjón,obositdeviaţăcumera, săn-ainiciodată încredere înpistrui. Înschimb,pebătrânîlcunoaştemfoartebine,saumaidegrabăîlcunoşteam,acopilăritaici,părinţiiluifuseserămariproprietaridepământ,iarelaînceputprinafiarmator,cumpăra corăbii pe bucăţi din portul de baleniere al norvegienilor, aflat în fiordulvecin,şiseîmbogăţiseaşademult,încâtniciLeóşiTryggvi,ceidoimarinegustori,n-aveaucelecţiesă-idea,eicarealtfelhotăraucedrumurisăfieconstruiteînţinut,cecasesăseridice,cinevafiluatîngrijacomunei,cinearesămeargăînraişicineîniad.Imperiul lui Guðjón nu era, fireşte, atât demare ca al lor, ei erau ca Germania şiAnglia,iararmatorul,caSuedia,săzicem,întimpcenoi,ceilalţi,abia-abiaajungeamsăfimuncătundinIslanda.Guðjónseînsurasedetânăr.Treabaastaseîntâmplădespe la noi. Ne luăm de devreme ca să avem lângă cine să ne cuibărim când afarădomnesc întunericul şi frigul. Soţia lui Guðjón venea dintr-o familie burghezăcumsecade.Eraslabăcaoscândură,cupărulcenuşiuşifoartebinevoitoare,iarsoţulei, îndesat şi rotofei, n-a trecutmult şi s-a îngrăşat şimai tare, cum se cuvine, şi aînceputsăsemâniemaides,s-ostriveascăpebiatafemeie,avemsă-iducemdorul,daruitecăpânălaurmănevastaatrecutpestetoate,Guðjónafostfoartepotolit,auavuttreicopiişiaustatîmpreunătreizecideani,peurmăîntr-ozieaamurit.Eidoierauoamenicareaveaupian,mobilegrele,tapiserii,untabloualluiJónSigurðsson,eroul independenţei, în plusdoctorul Sigurður stăteadestul de aproape, şi cu toateasteaeaamurit.Guðjónnuşi-arevenitniciodată,seprăbuşisecevaîneldelatemelie,şia început săbeapestemăsură.Cot lacotcupastorul, toatănoaptea, iarpe lanoinopţile sunt lungi. Băieţii lui plecaseră să înveţe la Şcoala latinească, unul a ajunstocmailaCopenhaga,deundenus-amaiîntors,arămasacolocuvreoafacere,altuls-afăcutfuncţionarpelângăGuvernator,nuvinniciodatăsă-lvadă.Fiicaluiaînvăţat,fireşte, să cânte la pian, să coasă, să facă reverenţa şi să vorbească la sărbători, astudiattreilimbistrăineşiafostîncurajatăsăciteascăromanelungi.Într-ozi,pecând

cânta Chopin la pian, un căpitan de balenieră norvegiană a auzit-o prin fereastradeschisă, aşa că anul următor a plecat în Norvegia şi n-ammai văzut-o de atunci.BătrânulGuðjóns-atrezitsingur.Nefericitşizbuciumat,buhăitdealcoolşideatâteanopţinedormite,şi-acumpăratunpistoldelauncăpitanenglezşil-adusdetreiorilatâmplă,întotatâţiaani,numaicăn-aavutcurajulsăapesepetrăgacişisăintreastfel–prinefracţie–înlumeadedincolo.

Apoiaîntâlnit-opeGeirþrúður.Pe vremea aceea cutreiera, căci căpătase de mai mulţi ani obiceiul să plece în

călătoriilungicuvaporul,celmaiadeseaînstrăinătate,dealtfelînIslandan-aveaicevedeaînafarădemunţi,decascade,de întinderidepământcuhopurişide luminaaceea care are darul să treacă prin tine şi să te transforme în poet. Guðjón vedeaoraşe,tablouri,castele,fugeadeel însuşi,fugeadesingurătate,fugeadepistoluldinsertarul biroului, odată fugise tocmai în Egipt, unde pusese jos trei tâlhari doar cupumniişicufirealui.PrietenulsăuJóhannseocupadecontabilitateşiîncercasăaibăgrijădeafacericâttimperaplecat.Of,of,of!suspinaadâncJóhann,caresenelinişteateribil,unbăiatdeaurJóhann,văspun,amuritmult,multmaitârziu,şitrebuiecăs-aduslaceruripedrumulcelmaiscurt,altfelnusepoate.Însfârşit,sărevenim.CândGuðjón s-a întors acasă după una dintre călătoriile lui cele mai lungi, după ce seplimbasecinciluniprinAnglia,prinGermaniaşiprinItalia,dupăceîlvăzusepepapăşi-lascultasepedlDickenscitindu-şicuvocetarescrierilelaLondra,s-aîntorsacasăînsoţitdeGeirþrúður.

Fataarefrunteaînaltăşiecevaîneacarenupoatefiprinsîncuvinte.Oduritateori o răceală, omândrie ori o distanţă, un fel de simţ al umorului sau al bănuielii,poate câte ceva din toate astea, lasă că pistruii ne cam zăpăcesc mintea. Lucra lahotelulReykjavík,lepovestiseGuðjóncunoştinţelorlui.Eramsingurşiamîntrebat-odacăvreasăvadălumea,ecevadevăzut,m-aîntrebat,papadelaRoma,i-amziseuatunci, nu-i decât un bătrânel plin de pofte şi de superstiţii,mi-a răspuns ea. Asta-iblasfemie!strigaseatuncipastorulÞorvaldur,furios.Guðjónaridicatdinumeri.Şi-amerscutine? l-a întrebatprefectulLárus.Eraseară, înodaiepluteaunfumgrosdetrabuc,ceitreibărbaţiabiaîşimaivedeaufeţele,pânăceunuls-aînduratşiadeschisfereastraspretoamnade-afară,iarcerulatuşitcândfumulsetopeaînnoapte.Guðjónaprivitlungsprejaruldincapătultrabuculuişiavorbitmaideparte,amîntrebat-ocevreadelaviaţaasta,trebuiasăfiecevapecaresăvreasă-lcunoască.Sămăbucurdeun mic dejun într-un sătuc vechi din munţii Germaniei, mi-a zis. Şi voia i-a fostîmplinită,amluatmiculdejunîntr-unsat,chiarînaintededupă-amiazacândurmasăne căsătorim într-o biserică de trei sute de ani. Averea, nu vrea altceva de la tine,bătrâne, a spus trist şi în acelaşi timp furiosLárus, îţi baţi jocde tine, asta faci, şi-astrâns pumnii Þorvaldur, dar Guðjón a strâmbat din buze şi le-a răspuns: sunteţi

invidioşicăîmpartaşternutulcuofemeietânără,aşadetânărăşiaşadefrumoasăşicupieleaaşadealbă,înplusemaideşteaptădecâtmineşispunelucruricaremăfacsăvădaltfellumea.Aifipututsăteculcicueaşifărăs-oieidenevastăşis-oaduciaici,deundeştiicăn-aiajunsderâsullumii,deundeştiicănuvreadecâtsăscapedetine,să-ţiiatotînaintesădeabircufugiţii?Guðjónl-aţintuitpeLáruscuochiiluialbaştri,care, ca la un câinebătrân, puteau să pară câteodată foartemelancolici, după cumputeau să se facă şi ameninţători. Lárus îşi plecase privirea, se pregătea să-i cearăiertare, dar în clipa aceea Guðjón şi-a dres vocea, a trimis un scuipat drept înscuipătoare şi a spus: viaţa numai aveanici un farmecnici pentru ea, nici pentrumine,eralogicsănecăsătorim,diferenţadevârstăn-areaface.

Înprimul an locuiseră în casa lui de pe stradadeMijloc, stradaMiðgata, o casăperfectsituată,dardesprecareGuðjónziceacănu-imaiplace,iarlacâtevasăptămânidupăaceastădiscuţie întreprieteniunvelieruriaşavenitdinNorvegia încărcat culemnedeconstrucţiepentrucasaîncareeazicafeneaua,casaîncarebăiatuldoarmeunsomndeplumb.Eraoconstrucţiecudouăcaturi,cuodăicupodinilargi:cadouldenuntăalluiGuðjónpentruGeirþrúður.Oînălţaserălângăprezbiteriu,pestrăduţaceamaidesusaSatului,acoloundelocuiescnumaioameniicustare,prefectul,doctorul,doi-treicăpitanimaiajunşi.

Pastorul Þorvaldur era încântat peste poate să-l aibă de vecin pe Guðjón. Erauprietenidefoartemultăvreme,celedouăfamiliisevizitaudespevremeacândtrăiaprima nevastă a lui Guðjón, care se înţelegea perfect cu Guðrún, soţia pastorului.Acesta şi consoarta fuseseră primii care semutaseră pe strada de sus, plecând dinvechiulprezbiteriu,carenueradecâtunhambarşubredcupereţigăunoşideturbă.Locuinţa cea veche se găsea mai jos de biserica noastră, care se înalţă deasupratuturor celorlalte clădiri, de parcă am încerca să sfidăm muntele cu o casă a luiDumnezeu. Învârful clopotniţei se ridicăocrucealbăca laptele,numaică înzilelesenineseîntâmplăcadoicorbisăseaşezepeeaşisăcroncănerăguşit,caşicumarvrea să ne aducă aminte de întunericul cel din veac. Þorvaldur urcă în fiecaredimineaţălabisericăspreaserugapentruiertareapăcatelorşicasăsteapuţindoarelcu sufletul lui, înainte să se dezlănţuie valul de cereri, ispite şi murdării. A fost ovremeîncareabăutcâtunechipajdecorabie,lasăcăafăcuttreicopiicualtefemeidecâtnevasta,darînziuadeaziaproapes-apustnicit.Setrezeştedimineaţadevreme,urcă la biserică, se uită încruntat la cei doi corbi care croncăne batjocoritor la el,îngenunchează în faţa altarului şi se roagă la Dumnezeu să îndepărteze de la elbăutura, căci de la vin se trag toate păcatele şi toată lipsa de cumpătare. Se roagăfierbintepentruiertareatuturorgreşelilor,apoiseîntoarceacasăcasămănâncemasadedimineaţă cunevasta şi copiii care încăn-aupărăsit casapărintească,adicănu-snicimorţi, nici însuraţi, nici plecaţi la învăţătură. Într-o zi, Guðrún i-a zis aşa, dacă

Dumnezeueînstaresăteierte,atunciamsăîncercşieu,şitotîncearcăpânăînziuadeazi.Auavutşaptecopii,unulamuritdevreme,ceimaimici,doilanumăr,stauîncăîmpreunăcuei,darnuvamaiduramultşivorplecalarândullorşi-atuncinuvormairămânedecâtei,bătrânii,şiguvernanta,luiÞorvalduri-efricădeziuaaceea,îiedordevremeaîncareîltrezeauglasurilecopiilor.Nuemereuuşorsă-şiaducăamintedetrecutfărăsăisestrângăinima,fărăsă-lcuprindătristeţeaşiremuşcărilecăn-afolositatâteaprilejurişin-aascultatîndeajuns,eratottimpulocupat,mereuexistaopredicăde scris, nişte bani de încasat, oameni care se strângeau la biserică, multă vremefăcusepartedinconsiliulmunicipalşifuseseimplicatînasociaţiateatrală,şiapoibea,iar asta îi ocupa tot timpul şi nu-i rămânea mai nimic pentru cei mici, care, cuîntrebările lor copilăreşti, ne aduc mai aproape de miezul lumii. Tata, dar de cesoarelenucadedincer,tata,decenusevedevântul,deceflorilenuauglas,tata,decemoroamenii,decesuntemobligaţisămâncămanimalele,nuseîntristeazăşiele,tata,cândaresăsestingălumea?

CasaluiGeirþrúður,cadouleidenuntă,eunadintrecelemaifrumoaseclădiridinSat,multmaimaredecâtceaapastorului.Arecovoarepejos,olustrăimpresionantăînsalon,unpianpecareîlmaichinuiacâteodatăGuðjón,dedisperare,crezândcădefaptcântă.Þorvaldureramulţumitcăprietenulluii-adevenitvecin,ebinesăaiunprietenadevăratpelumeaasta,atuncinumaieştinicituatâtdeuşorderănit,aipecineva cu care să vorbeşti, pe care să-l asculţi fără să fii obligat să-ţi aperi sufletul.Seriledeiarnăsunttarelungipelanoi,întunericulliserăspândeşteprintrevârfurilemunţilor, când adorm copiii se lasă liniştea şi atunci avem timp să citim, să negândim.Darcândadormcopiiiseduceşinevinovăţiadinlume,şi-atuncinetrezimcănegândim lamoarte, la singurătate, şi atunci eomaremângâiere săaiunprietencarestăîncasadealături.EcumnusepoatemaibinesăviilaGuðjón,săstaiînbirouoriînodaiastăpânuluicasei,săţiiuntrabucîntredegeteşisăteuiţicumboabadejardincapătulluialunecăsingurăînjos,de-alungul.GuðjónşiÞorvaldurputeausăsteaaşa ceasuri întregi. Vorbeau despre autonomia Islandei, despre danezi şi desprepescuit, se întrebau dacă e bine sau nu să se interzică momelile din scoici, dacămunicipalitatea ar trebui să cumpere o navă cu aburi, discutau despre treburileSatului.PentruGuðjóneraomareuşuraresăvorbeascădesprelucruridinafaralui,lucruriundetotulefixatodatăpentrutotdeaunaşiundevorbelenu-ţiboţescinima,nici nu-ţi zgândăresc răni învechite. Petreceau aşa seri foarte plăcute, erau discuţiisimpatice şi un du-te-vino vesel între locuinţa pastorului şi casa norvegiană a luiGuðjón,douăzecişioptdepaşiledespărţeau,numaicăÞorvalduraveaîncăîndoieliînprivinţaluiGeirþrúður.Erabinecrescută,nu-ivorbă,leaducearăcoritoare,îizâmbeaşi îipuneaîntrebăriuşurele,darpastorulsimţeacătoateasteaascundceva,căsuntucigătordeironice,răuvoitoareoride-adreptulplinededispreţ.Altfel,nueradeloc

mulţumit că fosta slujnică de hotel din Reykjavík nu se arată un pic mairecunoscătoareînfaţanoroculuideasefitrezit,cutotulpeneaşteptate,înrândurilesocietăţii celeimai alese. Fiindcă era nevasta lui Guðjón, nu trecusemult şi fuseseinvitată în clubul de croitorie al Evei: treizeci spre patruzeci de femei se întâlneauacolo regulat, ca să vorbeascădespre ale vieţii, să schimbeultimelebârfe şi să afleultimeleinfidelităţi.ToteleorganizauşispectacoluldeCrăciunpentrucopii,adunaubanipentruajutorareatinerelornevestecare-şipierduserăsoţiipemareşisetrezeauvăduvecuocasăplinădecopilaşi,uneoriinvitauchiarsavanţicaresăleţinăcâteoconferinţă. Geirþrúður n-a călcat acolo decât de două ori. Din păcate nu măintereseazăsăstautoatăsearapeunscaunşisăascultniştefemeicarenufacdecâtsăciugulească zaharicale şi să dea din gură, i-a explicat ea lui Guðrún, când soţiapastoruluivenises-oîntrebedecenumaiaparepelaclub.Poatecrezicăsuntemmaiprejosdetine?aîntrebat-oGuðrún,cuopoliteţedistantă.

Deceartrebuisăcredaşaceva?Guðrúns-auitatlunglaGeirþrúður,fărăsăzicănimic;cealaltăopriveaîntrebător,

aproapecunevinovăţie.Noiamfostbinevoitoarecândte-aminvitat,iareuamvenitaicicutoatăprietenia,săştiicăbunătateaastan-ogăseştipetoatedrumurile.

Nusuntfoartesociabilă,aîntrerupt-otânăra.Astaînseamnăcăaisă-miarăţiuşa?Nu,darcumsămăport,dacănu-sînstaresăfacfaţăînsocietate.Dă-mivoiesă-ţispuncănueştipreaprietenoasă.N-amvrutsăparneplăcută,doarîncercsăvorbesclimpede.Celedouăfemeistăteauînsalonulcaremaitârziusevatransformaînodaiacea

mare a cafenelei, covorul gros înăbuşea orice zgomot, aşa că liniştea era tulburatădoardeticăitulcaunfoşnetalpenduleiuriaşedincolţ.Guðrúnseuitaînfundulceştiideunalb-albăstrui,pejumătateplinăcuceai, iarGeirþrúðurbeacafeadintr-ocană,Helgaveniseşi-imaiadusese,beacusorbiturimari,cumbeiapă.GuðrúnaşteptasesăpleceHelga,slujnicaposomorâtăpecareGeirþrúðuroadusesedelaReykjavík,lafelde tăcută şi de neprietenoasă ca stăpână-sa. Nu eşti recunoscătoare? a întrebat-oGuðrúndupăceuşaseînchiseseînurmaHelgăişiceledouăfemeis-auaflatdinnousingure,doarcupendulacaremăsurarartimpul.

Pentruce?aîntrebatcealaltă,foarteuimită.Chiarvreisă-ţidesenez?Da,mi-eteamăcătrebuie,dinpăcate.Prea bine, se foi pe scaun Guðrún, stătea ţeapănă şi se uita drept în ochii lui

Geirþrúður, tânăra avea privirea aceea pe care i-o cunoşteam toţi, în stare săstrăpungăzidurile,luiÞorvaldurîieramaifricădeeadecâtdeoricealtceva.Crezitucuadevărat,azisrarGuðrún,căseîntâmplăînfiecarezicaunomcumeGuðjón,aşa

dedistinsşicarenuduce lipsădenimic, săprimeascăcubraţeledeschiseo fatăcutotulştearsăcatine,oslujnicuţă,şis-oridicepânălael,s-oiadenevastă?Şicrezitucăse întâmplă pe toate drumurile să te primim aşa de binevoitor printre noi, să teîntâmpinămcapecopilulnostruşisăavematâtarăbdarecutine?

Dinpăcate,nusuntniciştearsă,nicislujnică.A,bada,eşti,cumsănufii,i-arăspunscuvoceuscatăGuðrún,nuputeasăsufere

cândoamenii tăgăduiesc lucrurile care îţi sar înochi, eşti o slujnică, ştearsăorinu,oricum nu mai are importanţă, nu eşti decât o slugă care s-a făcut peste noaptenevastădeombogat,darsevedepetinedeundevii.Nu-ţispunastacasătejignesc,suntemcesuntemşigata,darcuunpicdevoinţăşidecaractercinevareuşeşte săînveţeomulţimedelucruri,şituaiaveacumsădeprinzibunelemaniereşiunfeldea te purta care poate nu sunt acum în tine, dar dacă ai sta pe lângă persoane decalitateaiajungesăleai.Depildă,odoamnăderangultăunu-şibeacafeauadintr-ocană ordinară ca onevastă demarinar, ca sănu zic caunmarinarde-a dreptul.Odoamnăde rangul tău stă pe scaun cu spatele drept, nu se tolăneşte ca o fetişcanăarţăgoasă.

Geirþrúðurseuităînjoslacumeraaşezată:stăteade-acurmezişulpefotoliullarg,deculoareverde,şi-şiurcaseunpiciorpeunadintrerezemătoare;strângeaînpalmecanadecafea,caşicumarfivrutsăseîncălzească.Rămaseparcăoclipăpegânduri,apoirăspunse,fărăsăseuitecătreGuðrún:amfostdeacordsămămăritcuGuðjónfiindcăeunombun,fiindcăneebineîmpreunăşifiindcăîlconsideregalulmeu.

Guðrún duse liniştită ceaşca la buze, o goli şi apoi o puse pemăsuţă, tu nu eştiegala lui Guðjón şi nu ai să fii niciodată, îi zise. Apoi se ridică şi privi în jos cătreGeirþrúður,presupuncănutevommaivedealaEva.

Dinpăcate,nu-miplacmaideloczaharicalele.Şinicitovărăşianoastră,completănevastapastorului.Geirþrúður zâmbi atunci pentru prima dată şi zise: aproape că am ajuns să ne

înţelegem,da,răspunseGuðrún,aproape.

A izbutit să-i iaminţileunuiombătrân şi însingurat, ziceamultă lume, i-a furatlinişteapecareomeritaacum,înamurgulvieţii,dealtfelseîntâmplăchiarcaîntr-oziGuðjónsă-şiducămânalainimă,treabaastaavulocînmijloculstrăzii,înplinsoare,bărbatulseuităuimitîmprejurşi-apoimuri.Geirþrúðurmoştenijumătatedinavere,ceeacenuerapuţinlucru,şinuvărsăniciolacrimălaînmormântare.Seostenitotuşifoartemult pentrumasa de după, ce-i al ei e-al ei, organizase un banchet în toatăregula, unde domni o veselie venită parcă de la cel rău în persoană. Þorvaldur seameţiîntr-unmodcutotuldeneiertatşinimeriîntr-altpatdecâtallui,şianumeîncelalluiGunnhildur,oservitoarezvăpăiatăcareseveselifoarte,darsesimţişionorată

căpetrecenoapteacupastorul,lasăcă-icerusesănu-şideajossutana.Afostsimpaticcâtaţinut,darpeurmă,cândÞorvaldurs-atrezitdinbeţie,n-amaifost,numairâdeanimeni,iardouăziledupăastapastorulintraînligadeabstinenţăViitorul.Nimenin-ovăzusepeGeirþrúðurcâtaduratmasa,păida,s-aîncuiatlaetaj,să-şinumerebanii,zicea unul, ba nu, am impresia că a plecat să rătăcească pe dealurile de deasupraSatului,îlcontraziceaaltul,poateacoloseîntâlneştecudiavolul,stăpânu-său,adăugaaltreilea,şiomulţimedeoamenisetrezirădupăcuomahmurealăstraşnică,GuðjóneradejaîngropatşiîncepusesăaştepteJudecatadeApoi.Maitârziu,acoloundefusesesalonulcelelegant,Geirþrúðuradeschislocalul,i-azisCafeneaua,darnoioalintămcâteodatăcunumeprecumVizuina,AdăpostuloriVăgăunaIadului.

VI

Băiatuldoarmeadânc,nuştiedeel.Viseleneelibereazăuneoridinarcanelevieţii.Sunt ca un soare în ascunzişurile lumii. Ni se face somn în mijlocul unei seri deianuarie, cuvântvenitdinmiazănoapte, casa tremură, geamurile subţiri scrâşnesc,închidemochii şi îndărătul lorne apare lumina soarelui. Cei care trăiesc la poalelemunţilor cu pante repezi şi aşa de aproape de capătul lumii sunt experţi în ştiinţaviselor.Băiatuldoarme,doarme.Apoisetrezeşteşiurcăîncetlasuprafaţă.

Eîncăîntuneric.Simtetotuşi,nelămurit,căalăsatnoapteaînurmăşică,nupestemult,soareleare

săiasădinadâncurileundeseodihneşte.Deschideochiiîncet,cuneîncredere,aproapefărăsăvrea,şiviselecareumpluseră

golulpecare-llăsaseviaţaserisipescdeodată.Sedestramă,nusemaiţindecâtîntr-ofâşiezdrenţuitădebrumă,plutindcâtevaclipepesteamintireşiapoiseduc.Închideiarochii,etreazşinuprea.Eplăcutaşa,amaiîncercatşialtădatăsărămânăunpicmaimultînfelulăsta,aiciemiezulvieţii,deopartestăsomnul,dealtaveghea,şielsestrăduieştesăoţinăladistanţăpeceadinurmăcâtdemultpoate.Îşiînchipuiecăaresă se trezească într-o casă cupianorimăcar cuo flaşnetă, într-oparte eunpereteacoperitcompletdecărţi,aicistauoamenicuminte,înţelegcummerglucrurileşiuitecăpemasăechiarunmăr6.Darrealitateanutelasăsăteducipreadeparte,nu-iscapimaimultdeoclipădinmână,eastăpâneşteşiviii,şimorţii,aşacăpânălaurmăsăfacidinrealitateunlocmaibuneca la izbăvireasufletului, teduci înraiori în iad.Visele se destramă, la felmărul, oamenii cuminte, pianul, cărţile. Băiatul încearcăatuncisă-şiînchipuiecăeiarlabaracă,setrezeşteşiîlaşteaptăvâslele,Bárðurtrăieşteîncă.Trageaer înpiept,poatearesăsimtămirosulcarevinedintălpileprietenului,numaicăînodaiaastaaerulepreacurat,nugreucaplumbul,cadupăonoaptedesomnînbaracă,şapteoamenicaredormlaolaltă,niciungeamcaresedeschide,şapteoamenicarerespirăşicaremiros.

Deschideochiidinnou.Bárðuremortşitotulsefaceiarrece.Seîntâmplăcăviaţaastan-areniciofărâmădemilăînea.Egreucaplumbuldetristeţe,îisângereazăinimaînpiept,daraşadetareîivinesă

facă pipi, că tot restul trece în urmă. Aşa de tare îi vine, că nu îndrăzneşte nici să

tuşeascăorimăcarsăplângă,fiindcăoricesforţarearapăsapevezicaoricumgatasăexplodeze şi s-ar scurge pe dată un firicel ud. Uite, se vede cât de imbecil sunt, segândeşte,lăsându-seoclipăînvoiadispreţuluifaţădesineînsuşi,cutoateasteacuiîivinesăfacăpipitrebuiesăfacă,altfelnusepoateşi,cucâtaşteaptă,cuatâtanevoiaapasămaitare.Sedăîncetişorjosdinpat,eînpieleagoală,oarecineapututsămădezbrace,seîntreabăelneliniştit,lăsându-seîngenunchicasăbâjbâiesubpatdupăooalădenoapte.Suspinăcânddădeeaşifacepipiîngenunchi,eaşadebine,cebineesă facipipi, suflămulţumit, alungând iar tristeţea, a treiaoară, eun idiot şi-atât. Seaşazăpemargineapatuluişiseuitădreptînaintealui,întunecat,respirândmirosuldeurinăfierbinte.Elinişteînjurullui,nicimăcarmareanuseaude.Ochiiiseobişnuiescîncet-încet cu penumbra, desluşeşte două ferestre ascunse de perdele groase, efrumosafară,bunînţelescăauieşitînlarg.Péturastattoatăziuadeierisăgăseascăpeundevadoiamărâţicaresă le ia locul înbarcă, luişi luiBárður.Andreaeprecisîngrijoratăpentruel,trebuiesă-iscriu,da,fireşte,darcesă-ipovestesc?Untremurîlstrăbatede suspână jos, trupul îi e slab şidescărnat,deşiatâtamuncăgrea l-amaicălitşipeel,înodaieefrig,băiatulîşiacoperăumeriicuplapumaşiseuităculuare-aminte în jur. O mulţime de lucruri sunt ascunse ori abia ghicite în întuneric,niciodatănui-afostdatsădoarmăîntr-unlocaşadelarg,doardacăn-adormitafară,fireşte.Patularecăpătâieînalte,uiteşiocomodăcuşase,nu,şaptesertareşipepereţiparcăsuntnişte tablouri.Eşiunfotoliu,pare tarecomod.Băiatulseuităpeunde îisunthainele,sesimtetaretrist,dartotarîncercafotoliul.Săfieastaotrădare?Şicineoarei-aluathainele?Helga,bineînţeles.Gândulnupreaîiepeplac.Aşadar,Helgaeprimafemeiecarel-avăzutgol.Arfipututsăfiealtcineva,depildă,Guðrún.Încearcăsăsegândeascălaea,încearcăsă-şideaseamadacăîiducedorul,darnuseîntâmplănimic,s-arzicecănicinu-ipreapasă.Seridicăînpicioareşiseapropiedeofereastră,trageoperdeaşiluminalăptoasădeaprilieserevarsăînodaie,înlăturândumbrele,dezvăluindcolţurile.Haineleluisuntaşezatepeunscaunalbastrudelemn,lângăpat.Seîmbracăiute,adulmecândrufelecauncâine,n-aumirositniciodatăaşadefrumos.Stăapoiuntimpînfaţafotoliuluiimpunător,îimângâiebraţelelargi,mormăiecevanedesluşit şi până la urmă se aşază cu grijă. Pernele-i sunt incredibil de moi şi eprosteşte de plăcut să stai în el, băiatul surâde fără să-şi dea seama şi în clipaurmătoareîşimuşcăbuzele.

Afară-ilumină.Noapteas-adus.Noapteadeaprilienue, fireşte,preaneagră,zgomote familiareostrăbatcândşi

când, auzi cum şopoteşte apa, cum cântă păsările şi bâzâie muştele, vezi râme înpământul umed şi viaţa se face mai simplă, aprilie vine cu trusa de farmacist şipanseazărănileiernii.

Aşezat în cel mai moale fotoliu din lume, băiatul îşi plimbă privirea de jur

împrejur, se uită pe fereastră, norii de aprilie sunt alb-albăstrii, încearcă să segândeascălaDumnezeu,darselasăiutepăgubaş,seuităînschimblaoaladenoaptepejumătateplinădepipicareserăceşte,oalaealbăşicurată,zicicăn-afostfolosităniciodată.Nu,şidealtfelbăiatuln-avăzutînviaţaluiooalădenoapteaşadeelegantă,binecăatuncicândafolosit-onusedesluşeapreabine,altfeln-arfiavutcurajsăfacăpipi într-unrecipientatâtderafinat.Deasuprasuntdouătablouridestuldemari, îşimijeşte ochii să vadă ce reprezintă, în primul se vede un oraş, e din străinătate,murmurăbăiatul.Vădaţiseama,noilocuimîntr-oţarăîncarenuexistăniciunoraş,niciocaleferată,niciunpalat,dealtfelsuntemaşadeaproapedecapătullumii,încâtpelumesuntoamenicarehabarn-aucăexistăm.Darecevadeştiutdesprenoi?Nuvedefoartebineceecualdoileatablou,artrebuisăseridiceşisăseapropie,darnicinusepuneproblema,eaşadebinesăsteaînfotoliuşisăseuiteîmprejur.Amdormitoziîntreagă,eclar,segândeşte,îşisimtetrupulgreuşiparcăînţepenit.Otrosniturăseaudedintr-odatăfoarteaproape,băiatultresareşipentruoclipăsetemecăBárðurîlpriveştedintr-uncolţ,ascunsînîntuneric.Înfaţauşiiseaudzgomotedepaşişiapoirâsulcuiva,eunbărbat,clarnuecăpitanulcelbătrân,eunrâsdeomdestuldetânăr,râdecupoftă,dealtfelnu-lpreacredepebătrânînstaresărâdă,maidegrabăhârâie.BăiatulsimtecumareplăcerecumantipatiafaţădeKolbeinniserăspândeşteîntottrupul.Nenorocitul,mormăieel.Omuldeafarărâdedinnou,apoiseaudeovocedefemeie.Incredibil,existăoamenicarerâdaşa,dis-de-dimineaţă.Băiatulseridicădinfotoliuşitrageperdeauadelacealaltăfereastră,ferestrelesuntdestuldemari,apucădemâner şi ledeschide larg, să respire lacomaerul rece şi liniştit, n-amaininsdecândavenit,mărog,decânds-atârâtelaici.RidicăprivireaspremunţiidedeasupraSatului.Luminazorilornuecutotulstrăvezie,parcăs-aamestecatîneazaţdecafea.Sefacevreodatăziuăde-adevăratelealapoaleleunormunţicaaceştia?Băiatulsedăînapoidelafereastră.Oînchide,aeruldinodaieserăceştedeodată,arfivrutacumsăsebageiarînpat,să-şitragăplapumapestecap,fiindcăcealtcevaîlaşteaptădecâtsărespire,sămănânce,săseducădincândîncândlatoaletă,săciteascăşisărăspundăcândeîntrebat?Decetrăim?Încearcăsăspunăvorbeleasteacuvocetare,caşicumarpuneîntrebarealuiDumnezeuoripoatefotoliuluiaceluiaelegant,darfiindcăniciDumnezeu şi nici fotoliul nu par dispuşi să-i răspundă, începe să se gândească lacărţile luiKolbeinn.Trebuiecăarevreopatrusute,băiatulnuvăzuseniciodatămaimultdedouăzecilaolaltă,dacănupunemlasocotealăprăvăliaFarmacistului,undeanumăratşaptezecişidouăultimadatăcândafostacolocuBárður:patrusutedecărţi.Seuitădreptînfaţă,visător.Râsuldeafarăseaudeiarăşi,unpicmaidepartededataasta,numaiecoulajungepânălaurechilelui,sehotărăştesăseridiceşiseîndreaptăîncet spre uşă, o deschide şi se uită precaut de-a lungul culoarului. Fără îndoială,doarmedemultăvreme laadăpostulperdelelorgroase,daracumuite că s-a trezit,

trebuiesăafledecetrăieşte,dar,înaintedetoate,dacăareşielvreunlocînviaţaasta.Şovăie în faţa uşii. Semai uită o dată la odaia largă, îşi ia la revedere de la ea,

închideîncetişoruşaşi înainteazăpânălacapătulculoarului.Numărăîndrumcinciuşi, înafarădeaceeapecare tocmaia închis-o, şipatru lămpipepereţi,doardouăsunt aprinse, culoarul e aşadar scăldat în penumbră, se uită atent la tablourileatârnate lângă lămpile care ard. Suntnumaidin străinătate,murmurădupă ce le-aprivit, lacurinecunoscute,păduri,palate,oraşe.Coboarăcâtpoatede încet treptele,celedouăglasuriseauddelacatuldededesubt,seopreştelamijloculscării,închideochii, trageadâncaer înpiept şi sepregăteşte.Euşor să te legeni în iluzii cândeştisingur,poţisă-ţiconfecţioneziopersonalitatedemaimaredragul,sătearăţiplindeînţelepciune,deechilibru,săairăspunslatoate,dartreburilestaucutotulaltfelcândeşti printre oameni, aici trebuie efort, numai eşti nici echilibrat şi nici înţelept, deunde,câteodatănueştidecâtunprostovancarescoatepegură tot feluldeminuni.Am sămă fac de râsul lumii şi de data asta, se gândeşte băiatul coborând scara, anumărat şaisprezece trepte. La capătul lor, la dreapta, era închis, iar la stânga sedesfăceaunculoarlungcareduceaspreuşadeieşire,îndeschizăturaeisevedeaunbărbat, era fără îndoială cel cu râsul de adineaori, un bărbat destul de înalt şi cuumeriilargi,îmbrăcatcuohainăalbastrăpecaresevedeaunşirdenasturiauriţi,uncăpitanstrăin,segândeştebăiatul,seciteştepeel,esigurpesineşi liberînmişcări,omul ăsta nu-şi câştigă traiul din peşte sărat şi nici nu e obligat să trăiască înîntunecimea muntelui. Căpitanul îl zăreşte pe băiat, care nu dăduse drumulbalustradei,deseoritrebuiesăneţinemdecevacasănuneducemcucapulînainte,merge şi o balustradă, dar cel mai bine ar fi să fie mâna altcuiva. Privirile li seîntâlnesc, străinulmijeşte ochii ca şi cum s-ar aştepta să se întâmple ceva, dacănucumva aşa face el ca să vadă mai bine. Helga se îndepărtează un pic de uşă, darrămâne tot lângă căpitan, se uită spre băiat şi îi zice ziua bună, ei, ai dormit ceva.Băiatuldădrumulbalustradei,darcâtaiclipidinochiîşiîncleşteazăiarmânapeea,răspunde la salut cu o mişcare din cap. Poţi să spui o mulţime de lucruri doarclătinând din cap, vorbele au poate o faimă prea mare, în definitiv ne-am puteadescotorosideobunăpartedinele şine-am înţelege întrenoinumaiclătinânddincap,fluierândşi fredonând.Helgaîlpriveştepecăpitanşi îispunecevaîntr-o limbănecunoscută,vorbeşterar,darfărăgreutate,îiexplicăcinesunt,segândeştebăiatul,căpitanulseuitălael,numaieprecaut,camaiadineaori,pefaţaluiseciteştemilă,dacănuchiarbunăvoinţă.El,carestrăbateoceanele,ştieceemoartea,îşizicebăiatul,caşicumarfivrutsă-şiexplicevaluldecăldurăpecareprivireaacestuistrăinîlînalţăîn sufletul lui. Apoi căpitanul îi face semn cu bărbia, ridică mâna cu palma largdeschisăşiseîntoarse,seuităpuţinînsus,aifiziscănus-ahotărâtîncotros-oia,căaşteaptăcevaanume,daruitecăaieşit,uşaseînchideînurmalui.

Bun,faceHelga.Bune,ştietoatălumea,celmaiimportantcuvântdinlimbaislandeză,areputerea

săîmprieteneascăpelocdoioamenipânăatuncistrăini.Băiatulseapropie.Femeiaîizice:acumtrebuiesămănânci.Şielrăspunde:da.

6.Înepocaîncarearelocacţiunearomanului,mereleeraufructeexoticeînIslanda(n.tr.fr.).

VII

Helgaegreudecitit,i-amărturisitBárðurpecândplecauamândoidinSat,acumtreisprezecemiideani,înziuacândpurtauînspateunvolumcupoeziiprimejdioasedemoarte,nuştiinicimăcardacăsechinuiesătesuportesauchiarîiplacedetine,dacă e plictisită de viaţă sau dimpotrivă, la naiba, câteodatămă gândesc să-i sar înspateşisă-iurluînurechedoarcas-osperiiunpic,săvădcumede-adevăratelea.

DarBárðurnumaipoatede-acumsăsarăînspatelenimănuişisăurlebau!Emaibineaşa,datfiindcăemort,mortdefrig,viaţaîlpărăseştecufiecareclipăcaretrece,pestetreizecideanin-aresămaifienimicdinel,încelmaibuncazoamintireslabăcutreierândprin lume, câtdespremine,măvoruita cu totul, ce fericire.Laasta segândeştebăiatul,saumaibinezisasta îi fulgerăprinmintepecândmerge înurmaHelgăişisechinuiesăsescuturedetimiditateaşidespaimacare-lţinîngheare.Decesăfiutimidînfaţaei?Helgaeunomcatoţioamenii,cutrupulslab,cenurezistănicidacă se prăvălesc pietrele peste el, nici dacă îl doboară timpul. O dată să clipeascătimpul înspre ea, şi o preface într-o băbăciune ghemuită într-un colţ, mestecândamintiriveştedeşinumedesprecarenimeninumaiştienimic.

Între culoar şi bucătărie nu-s mai mult de zece paşi şi, cu toate astea, toategândurile astea se învălmăşesc la el în cap, mintea omului adăposteşte spaţii fărămargini,iată,posibilităţiurieşeşti,înmarepartenefolosite.Nudureazămultşiviaţase înţepeneşte în traiul de zi cu zi, numărul posibilităţilor scade cu fiecare an caretrece,imenseţinuturialeminţiidisparsauseprefacîndeşerturisterpe.

Helga e de statură hai să zicem mijlocie şi se mişcă iute şi hotărât, probabilcunoaşte ce înseamnă săpregeţi doar fiindcă a auzit pe cineva rostind vorba asta.Părulblond-cenuşiuîierăsucitstrânsîntr-uncoclaceafă,ceeaceîifacefaţasăparătăioasă,cubuzesubţirişinasulunpicprealat;poartăorochielargă,albastru-deschis,băiatulnupreaîşidăseamacumeeaalcătuitălacorp,dealtfelpuţinîipasă,Helgaarepepuţintreizecideani.

Au ajuns la bucătărie şi acolo toate neliniştile şi toate întrebările băiatului seprăbuşesc lapământ caun stoldepăsăridoborâte, fiindcăbătrânulKolbeinn stă lamasăşimestecăuncodrudepâineacoperitdinbelşugcuuntşipateu,ochiiluistinşialunecăpestebăiatcadouămâini îngheţateşi toatăscenade lacafenea,bădărănia,vorbeleschimbateînlimbapeştilor,Omaúnu,toateîinăvălescînminteşi-lameţescpe

dată.S-atrezitbăiatul,anunţăHelgaşicăpitanulîirăspundecuunbehăitdeberbecbătrân,rarebinedispusdimineaţa,îiexplicăfemeiamusafirului,caren-arehabarce-artrebuisăfacă,săzâmbeascăsaunu.Kolbeinnvedelucrurileaşadebine,continuăea,căaînţelesdemultcăn-areniciunmotiv,aşa,îngeneral,săfiebucuros.Băiatul,care se pregătea să se aşeze, se răzgândeşte şi rămâne drept şi ţeapăn, abiastăpânindu-se să nu se strâmbe drept în faţa plină de fiere a căpitanului, dar n-areatâtacuraj,înlocdeastaseuitălaHelgacumtaierepedepâinea,apoicafeauaîncepesă fiarbă. Băiatul face ochii mari uitându-se la maşina de gătit, sprijinită pe patrupicioare groase de oţel, are cuptor şi patru ochiuri demărimi diferite, pentrumaimulte feluri de oale. Nu văzuse una la fel în viaţa lui, privea uimit cum eraornamentată şi asta îi ocupa toată mintea. Stai jos, îi porunceşte Helga fără să seîntoarcă,şielsesupuneîntr-oclipă.Kolbeinneveseldinfire,maizicefemeia,suntdimineţiîncarechiararechefsă-micânte.Căpitanulmormăieiar,fărăsăseopreascădinmestecat.Helgaîiaşazădinaintepâineaşicafeaua,băiatulsimtemirosulcaldcarevinedinspreeaşiîndrăzneştesăzâmbeascăpejumătate,iseparecăfaţabărboasăacăpitanului seamănăcuunpâlcdenorinegri,numaicădinmâinile luichinuitedemuncă şi preamari faţăde restul corpului, aşezatepemasă cadoi câini obosiţi, serevărsaolinişteneobişnuită.Băiatulsoarbedincafeauafierbinte,muşcădinfeliadepâine. Foamea explodează în clipa aceea în el cu atâta forţă, încât îi trebuie toatăputereasăsestăpâneascăşisănuînghităpenemestecatetoatăpâineaceamoale,sechinuiesămănânceîncet,doarseaflăîntr-unlocîncaretrebuiesăaibămanieremaialesedecât cele cu care e obişnuit.Helga îi aduce şi terciul, îl pune într-un castronalbastru,băiatulridicăochiişispuneautomatmulţumesc,cuatâtanevinovăţie,încâtfemeiasurâdescurt,unsurâscareîiurcăpânăînpriviri,atuncibăiatulcăpătădestulcurajsăoîntrebedespreomuldeadineaori,estrăin?Da,răspundeHelga,îşitoarnăcafea într-o cană albastră şi se aşază în capătul celălalt almesei, e căpitanul uneiadintrecorăbiilecareauaruncatancoraaici,încapătulfiordului,osăpleceîncurând,eenglez,adaugăea,înaintesăiaoînghiţiturădecafea.Vorbeştienglezeşte?întreabăel,prudentşiplinderespect,fiindcăcelcarevorbeştelimbistrăinevedemaideparteşiştiemaimultedecâtceilalţi,altfelnupoatesăfie.Puţin,amstatcincianiînAmerica,dar să ştii că n-a venit aici ca să-mi facămie vizite sau să vadă cât de bine ştiu săvorbescenglezeşte.A,bun,atuncideceavenit?întreabăcutoatănevinovăţiabăiatul,numaicănevinovăţiasetopeşterepedeşibăiatulîşidăseamadeadevăr,dincolodenevinovăţie saumaidegrabăde imbecilitate, şi se facepedată roşuca racul.Helgastrângedinbuze,oriesupărată,ori încearcăsă-şistăpâneascăunzâmbet,Kolbeinnrămânedepiatră.Băiatulînghitedinterci,măcaraşanumaizicicineştiece.

Oricum,s-afăcutvremeasăplece.A dat înapoi cartea, misiune îndeplinită, vă mulţumim, următorul punct pe

ordineadeziestesăsehotărascădacătrăieştesaumoare.Săn-aidealesdecâtîntredouă lucruri atât de importante e de-a dreptul înviorător. Fireşte, mult mai laîndemână e sămori, cel mai greu e să iei hotărârea, pe urmă gata, faci rost de ofrânghie, legi unbolovande ea, te arunci depe faleză şi nu temai ridici în veci lasuprafaţă,nuecaşicumargăsicinevacadavrulnimicitînmare.

Emult,multmaigreusătrăieşti.Încazulăstanu-isuficientsăfacirostdeofrânghie,fieeaşidecalitateaîntâi, îţi

maitrebuiemultecasătrăieşti,viaţaeundrumlungşigreu,sătrăieştiînseamnăsăpuiîntrebări.Depildă,undearesădoarmăellanoapte,şiînnopţilecarevinlarând,zecemiidenopţi?Şimaitrebuiesă-şicauteoslujbă,nudepescar,astanu,aldraculuisăfiecaremaiieseînlarg,şinicilaLeón-aresămunceascăvaraviitoare,fărăBárðurnu,nicisănunegândim.Dardemâncat tot trebuiesămănânce,şiastacostăbani.Sigur, poate să aranjeze la prăvălia lui Magnús sau la Tryggvi ca să cumpere pedatorie,corăbiilecelemariausăridicecurândancora,vafimultdemuncăşimânadelucru,lamarecăutare.Da,da,bineînţeles,nu-ivafiaşadegreus-oscoatălacapătînprimele zile, să supravieţuieşti nu-i mare scofală, mult mai complicat va fi sădescoperedacăaresaunucefacepelumeaasta.

Aşasegândeştebăiatul,aterminatdemâncatterciul,ţineînmânălinguragoalăşiseuităînaintefărăsăvadănimic,nu-şiplângedemilă,pefaţănuiseciteştenimic,darunpicnedumeriteste,cumdracu’săfacăelrostdeofrânghie?Cădoarnucreşteîn copaci, viaţa asta îţi punemereu beţe în roate, nu faci nimic bătând din palme.Bárður nu se oprea niciodată şi tot e mort, n-o să-i mai auzim niciodată râsulmolipsitor.

Băiatultresare,Helgaazisceva.Poftim?întreabăel,darfemeiaclatinădincapşimormăie:uitecăstaulamasăc-unorbşi-unsurd.BăiatulseuităspreKolbeinn,darcăpitanulnumaieralalocullui,dispărusepeundeva.Eu…înfine…sebâlbâiebăiatul,totoprindu-sesă-şicautecuvintele,darnulemaigăsea,lepierdusepetoate.

Maiîntâiaisurzitşi,cândaiînceputsăauziiar,uitecănumaipoţisăvorbeşti,maimaredragulsăsteaomulcutine,ziceHelga.Bineînţelescăbăiatulnuînţelegedacăspuneastaînglumăsauînbatjocură,nuştiidacăsăaiîncredereînfemeiaasta,aşacădăşieldincapfărăsăzicănimic,da,vreasăoînsoţeascălaprăvălialuiTryggvi.Netrebuielapte,bere,grăunţe,pâine,iareuamnevoiedeuncatârsălecare,poatesăfieşi surd, şi mut, nu-mi pasă, trag nădejde numai să nu te lase şi braţele tot aşa derepedecumte-aulăsatcelelalte.

VIII

Cerulnusemaiîntindeîngheţatdeasupralumii,zăpadaaînceputsăseînmoaiepedrum,eaprilie.Şiuitecăbăiatulmergeînainte.

Helga nu spune nimic, mai bine, s-ar zice că şi-a lăsat toate cuvintele acasă,Geirþrúðurvreasăvorbeascămaitârziucutine,aşai-aziscândîşipuneaupaltoanele.Maitârziu?arăspunsel,caşicummaitârziuînsemnacevacutotulnecunoscut,nu-iplacesăse trezeascădevreme, i-azisHelga, făcându-secănubagădeseamăchipulîntrebătoralbăiatului,dece-arvreasă-mivorbească,segândeşteelmergândînainte,poatecasă-mireproşezecănul-amsalvatpeBárðurdefrig?Helgaînainteazăaşaderepede,încâtbăiatultrebuiesăn-oscapedinochi,aşacăfirulgânduriloriserupetottimpul. Strada asta se numeşteMánagata, strada Lunii, îşi zice el.Mergem până lacapătul ei, apoi o luămpe Sjávargata, stradaMării, care coboară până la Limba dePământ,acoloecimitirul,casăvezi,artrebuipoatesăfluierprinel,săscotmorţiilaplimbare?Ocărarecurăţatădezăpadăseîntindede-alungulstrăzii,peSjávargataeîncă şimai bine, zăpada emai bătătorită şi semergemultmai uşor.Aerul s-amailimpezit,chiardacăcerularămasînnorat,normal,eşaptedimineaţa,mareaeşieaalbastrăşitivităcuspumăverdespregurafiordului,temperaturatrebuiesăfieînjurdezerograde.Băiatuls-aîncălzitdelaatâtamers,oricâtdemultargrăbipasul,totîldesparte de Helga cel puţin o jumătate de metru. Fuioare de fum se înalţă dinhornurile caselor de pe lângă depozitul de peşte sărat al lui Magnús, trei bărbaţifumeazăpipăînfaţaprăvăliei,suntprobabilmarinaristrăinidepeceledouănavealecăror catarge se înalţă spre cer la Digul din Vale, de-a lungul Limbii de Pământ,corăbiilenusevăd,suntascunseînspatelecaselor.UnasenumeşteSt.Lovisa, vinedin Anglia şi pe căpitanul ei îl cheamă J. Andersen, trupul îi e încă fierbinte dupăatâteanopţişiatâteazilecâteapetrecutcuGeirþrúður.Fumuldinpipelemarinarilorseridicăalbăstrui şi serisipeşterepede înaer.Băiatul seuită sprecatargelecareseînalţă în spatele caselor spre ceruldimineţii, ar trebui săplec înAmerica, îi fulgerăprincap,bineînţeles,astaesoluţia,sauînCanada,Canadaeoţarăfoartemare.Acoloaşputeasăstaudepartedemare,sănumaiauddepescuit,amsăînvăţenglezeşteşiamsăcitescogrămadădecărţigrozave.Egatasăsegândeascămaibinelaideeacarei-avenit,dareaserisipeşteînaercafumuldepipă.Dreptînfaţalor,stradaseîmparteîn douăbraţe: Sjávargatamerge în jos, de-a lungulmării, iarMiðgata o ia pe după

colţulprăvălieiluiMagnúsşiseînfundăîntredouăşiruridecaseînghesuite.Aicis-adeszăpezit cumse cade, stradae curatăaproapede tot,nămeţiuriaşi se înalţăde-oparte şi de alta. Sunt opt, nu, nouă case mai mici şi mai mari de-a lungul străziiMiðgataşidoibrăduţiîşiscotnasuldinzăpadăînfaţauneiamaimândre,suntaşadeciudatdeverzi,căbăiatulîncremeneştepeloc.Îivinesăsarăpestetroieneşisăpunămânapeverdeleacela,să-lmiroasă.Ridicăprivireaşizăreştelafereastradedeasuprabrăduţilorunchipdefemeie.Etânărăşicurăţăceva,unsfeşnic,isepareluidejos,seuităşiealaelşiapoiîizâmbeşteaşadefrumos,căbăiatulsesimtecuprinsdeceamaimarefericire,şitotuşiBárðuramuritdefriglângăelacumdouăzile.Seîndepărteazăde fereastră stânjenit, are ochii plini de viaţă şi de zâmbet. Dă fuga s-o ajungă peHelga,careegatasădisparădupăcolţ,aleargăcâtpoatederepede,caşicumarcăutasăselasepeelînsuşiînurmă,bineînţelescăpareunidiotşiastaefoartebine,pentrucăaltcevanicinue.

StradaMiðgatapleacădinmijloculSatului,delaMiðreitin,îngrădituralargăundeselucreazăpeştele,înrealitatenoiîizicemloculuiăstuiapiaţăcândvisămlaoviaţăîncare să nu mai fie vorba de peşte sărat, îi zicem piaţă fiindcă visăm la o piaţăadevărată,cucopaci,cubăncişicuostatuie,dardefaptacuisăfiestatuia,astaeoproblemă,atrăitcinevapelumecaresăfifostaşadecredinciosvieţii,încâtsămeriteunmonument?

Miðreitin se odihneşte sub zăpada de aprilie, va rămâne tot astfel, desigur, şi înzilelecevorurma,noriiăştiaaduccueininsoareşiabiadacăamzăritsoareleastăzi.Nu-spreamulţioamenipestradă,defaptsuntdoareidoi,Helgaşibăiatulcaresuflăgreuînurmaei,n-aizbutits-oajungăniciacum.Laofereastrădedeasuprasemişcăoperdea, operechedeochi îi cercetează. Pe-aici se întâmplă câteodatăaşadepuţinelucruri,încâtoameniialeargălaferestrelaceamaimicămişcare,altfelteiasomnulnumailagândulcătrebuiesăteridicidinpat,căîncepeoaltăzi.HelgaseîndreaptăspreprăvălialuiTryggvi,eoclădireimpunătoarecuofirmămare,vitrinelegemdemărfurivaraşi toamna,acum însăparcamgoale.Unbărbat iesecuunsacmicdeorezsubbraţ,seuităcucoadaochiuluilaHelga,darn-osalută,femeiaseprefaceşieacănu-lvedeşiintrăîmpreunăcubăiatulînprăvălie,seaudeclinchetulclopoţeluluidedeasuprauşii.

IX

Băiatulclipeşte,s-aschimbatluminaşitrebuiesăseobişnuiască.Dupăstrălucireazăpezii de afară, locul pare cufundat în umbră. În prăvălie sunt câţiva simbriaşi şicâţivaclienţi,şitoţiseoprescdinvorbitînclipaîncareHelgaşibăiatulintrăpeuşă,nenumărate perechi de ochi se întorc şi se uită ţintă la ea, apoi la el: ochi curioşi,întrebători, unii chiar arţăgoşi, nu-i prea plăcut să fii cercetat aşa pe toate părţile.Duşumele dragi, n-aţi vrea voi sămă înghiţiţi? se gândeşte băiatul, fără preamarenădejdefiindcăseştiecăduşumelelen-au înghiţitniciodatăpenimeni, toată treabaloresăn-aibăgropişisăselasecălcateînpicioare.I-arplăceasăseuiteşielîmprejur,săcercetezemărfurileaşadefeluritedinceamaideseamăprăvăliedinSat,bachiardinţinut,trebuiesămergipânălaReykjavíkcasăgăseştiunamaicevadecâtea,bachiar la Copenhaga, să străbaţi marea cea adâncă şi primejdioasă, în străfundurilecăreiazacînecatecorăbii,suflete,speranţenăruite.Sigur,nu-iprimadatăcândintrăînprăvăliaasta,amaifostdetreioriînultimiidoiani.Darpeatuncitotuleraaltfel:peatunci,uniidintrenoimaitrăiauîncă.Luminadeaprilieserăsfrângeînvitrine,nu-iniciputernică,niciţipătoare.Înăuntruardcâtevalămpicugaz,dareoodaieîntinsă,încareseînalţătreidulapuriînalteşilargi,ceeacefacecaumbrelesăselungeascăşilumina săpătrundă cu greu în toate cotloanele. Tejgheaua e şi ea lungă, are câţivametri,iarînspateleeiseîntindrafturipecarestaumărfurile,suntşilocurigoaleici-colo,aşteptămîncăsosireacorăbiilorcareaparprimăvara,celedouăcareauancoratlaDiguldinValen-auadusdecâtcărbune,sareşicăpitanipentruGeirþrúður.Băiatulnumărasenouăpersoaneînăuntru,dariatăcăaapărutşiazecea,unbărbatvoinicşiînaltcares-aivitdelângăundulap,seuitaprobabillavreunobiect,daracumvreasăaflecineaintrat,aşacăîlpriveştefixpebăiat.EBrynjólfur,căpitanulbărciitraselamal de la prăvălia lui Snorri, are barba încărunţită şi o privire întunecată, aproapeneagră,decarebăiatulsefereşte,maibinearuncăunochispreintrareaîndepozituldebăuturi.Acumcincizecidemiideani,pevremeacândtrăiaumamuţiipepământ,intraseşielacolocuBárður.Atuncirafturileerauînmarepartegoale.Numaigăseainici coniac, nici whisky, nici sherry, rămăseseră cinci sticle de porto, zece debrennivín,rachiulnaţional,douădeSvensk-Brancoşinouădevinroşu,da,viaţamaiaveaexactatâtdeoferit.Seadăugaucâtevarafturicumaimultesorturidebere,fărăalemaipunelasocotealăpeceledindepozit,aşalespusesevânzătorul,careseuitase

laBárðurşilabăiatcadelamaredistanţă,seţineadeopartecasăarateşimaibinece-ldespărţeadeei, surâsulcarese iţeasubceamaielegantămustaţăpecareovăzusebăiatulînviaţaluinueradeloclipsitdearoganţă.Bárðurîicerusebrennivín,cum,nuvreţivinroşu?pufnisevânzătorul,prefăcându-semirat.Bárðurluasesticlapedatorie,sigur,nicioproblemă,aveţicontulînperfectăstare,maizisesemustăciosuldupăce-igăsisenumeleşidistanţasemicşoraseunpic,delaşaptesutedekilometrisefăcusededouăsute.Băiatulseumflaseînpenedemândrie,îşiîndreptaseşispatele,Bárðursemulţumisesăîntindăomânăde-alui,zdravănă,n-avearostsăseaprindădegeaba,apoi ieşiseră din prăvălie, Bárður ţinea sticla de gât, luaseră câteva guri din ea pedrumul spre baracă, acelea fuseseră ultimele picături de băutură pe care le băuseprietenul lui înviaţaasta.Acuma,ticălosuldeEinartrebuiecădătârcoalesticlei, îşizicebăiatul,pândeşteocaziacaunpescăruşflămând.

Gândul laEinar, lazgârcenia lui şi lacâtdenesimţitora fost faţădemoartea luiBárður îi trezeşte aşa o furie, că timiditatea îi disparepentruo clipă. Se apropiedetejghea, undeHelga cere ce îi trebuie, vorbeşte încet, dar răspicat. Nu se citeşte înmişcărileeiniciurmădeşovăială,cuatâtmaipuţindesupunere.

Of,of,cestrâmbs-auîmpărţittoatepelumeaasta!Uniipot,uite,săsteaînfaţatejgheleişisăcearăfărăsăşovăie, îmitrebuieaiaşi

ailaltă, şi vânzătorii dau fuga şi aduc, pe când alţii, noi, de pildă, ne milogim şiîntrebăm dacă n-ar fi cu putinţă să adăugaţi asta, şi pe urmă asta, oh, dar ar finemaipomenitdacăaşluaşiomânădestafideşi,Doamneapărăşipăzeşte,darnicinuvreausămăgândesclabomboaneleasteadaneze!Şi-apoizâmbimstrâmblaomuldindărătul tejghelei, neliniştiţi când vedem că scoate registrul celmare şi negru încareeunsemndecarteroşu,acolosuntscrisetoatesumelepecareleavemdeplătit,toate datoriile noastre faţă de societate, e un registru contabil unde oamenii suntînregistraţicucifrecarenusepotschimba,degeabamaistaidevorbă,n-aidecâtsălaşicapulînjos.Suntemmarepartedintrenoidatorilaprăvăliilecelemari,şievidentdatorilaviaţă,dardatoriaastaseplăteşteodatăcumoartea.TreabanustăchiarlafelpentruprăvălialuiTryggvi,acolopăcatelepărinţilorcadînspinareacopiilor,fiindcă,deşimoarteaeomizeriecarepute,totn-arenicioputereînfaţaregistrelor:bărbatulpoatesămoară,nevasta,copiiioripărinţiitotplătescdatoria.Nuevorbadecruzimeaici,evorbadenegustorieşi-atât,aşaerealitateaşigata.PrăvălialuiLeóşiceaaluiTryggvisuntaşadelegatedeviaţadinSat,încâtSatuldepindedeeleşis-arducederâpăodatăcuele.Administrarealorexactăşidisciplinatăfacecatotulsămeargăceas,eanefacesătrăimîncontinuare,oclipădeneatenţiesauoslăbiciunecâtdemică,şisuntem terminaţi, Satul şi locuitorii lui s-ar trezi în mare primejdie. Friðrik ne-arepetat astadeatâteaori, emaibine sănu-l contrazicem, saumăcar săo facem îngând,cumnespunemrugăciunea.Ceamaimareparteaconsilierilormunicipali se

aflăsubprotecţialuisaupoatestauînumbralui;nuseianiciodeciziefărăcaelsăfieconsultatîntr-unfelsaualtul.Helga,însă,n-arenevoiesăsteacucapulînjossausăzâmbeascăstrâmb.Semulţumeştesă-şibagemânaînbuzunarşiplăteştecubaniijos.Cei care sunt în prăvălie, unii ca să cumpere, alţii doar ca să piardă timpul, stau şiaşteaptă clipa asta de când au văzut-o intrând. Bani, bani gheaţă, să vezi asta e odulceaţă, un vis. Mai pune-mi două lăzi de bere, îi cere Helga vânzătoarei care seîntoarce spre tovarăşul ei, e mustăciosul în persoană, uite-l cum se înclină cumodestieşirăspunde:sigur,cumsănu,doarsămergemîndepozit,letrimitemnoilacafenea.Seuitămaiîntâi lavânzătoare,ocheamăRagnheiður,enicimaimult,nicimai puţin decât fiica lui Friðrik, apoi se întoarce cu un surâs politicos cătreHelga.Atuncisănuuitaţisăluaţiînapoilăzilegoale,îirăspundeeaaproapecurăceală,fărăsăpriveascăvreoclipăspremustaţadesubcareadispărutzâmbetul,vânzătorulzicecă da, sigur, nici nu încape îndoială, apoi se uită scurt spre cei doi vânzători careprivescscenadintr-uncolţ,amândoitresardintr-odatăşisegrăbescspredepozit.

Clopoţelul se aude din nou deasupra uşii. În prăvălie intră o femeie înaltă şisubţire.Areochiicăprui,seamănăcuaibărbatuluicareamuritdefrigfiindcăacititcâteva versuri. Bună ziua, Þórunn, o salută zâmbind Helga. Femeia îi zâmbeşte larândulei, seapropieşiceledouăse îmbrăţişează.BăiatulenedumeritsăovadăpeHelgaaşadeprietenoasă,apoieiarcuprinsdeşovăială,maicăsesimtepierdutde-adreptul,fiindcăHelgaşiÞórunns-auduslângăovitrinăcasăvorbeascăîntreele:uite-lcumarămassingurlatejghea.Ragnheiðurşimustăciosul,îlcheamăGunnar,seuităamândoilael,apoifataseîntoarcesăiaunpaharcuapă.Gunnarşibăiatuloprivesccumîlducelagurăşi-lbeapetot.

Bea cu înghiţituri mici. Pe gât i se vede ceva ca un animalmititel care urcă şicoboară.

Unsunetsurddeclopotseaudedindepozituldebăuturi.Gunnarînjurăînşoaptă,e gata să-i zică ceva fetei, dar se răzgândeşte. Ragnheiður nu-l slăbeşte din ochi pebăiat,aşadecurioasădeparcănuşi-armaiputeadezlipiprivireadelael.Gunnarseuităşieloclipă,aspruşiduşmănos,apoipleacăspredepozit,chematdeces-aauzitde-acolo. Profitând că toţi erauocupaţi cuÞórunn şi cuHelga, căpitanulBrynjólfurintrasesingurîndepozit,făcândsăsuneîncetclopotul.

Acum face paşi pe loc, nervos la vederea chipului posomorât al lui Gunnar.Duşumeauascârţâiesubpicioareleluiurieşeşti.Doarzeiiarfiînstaresă-ldoboarepeBrynjólfur, spunem noi câteodată, fiindcă bărbatul ăsta a înfrânt toate furtunileoceanului.Cândcerulparcăvreasăsespargăînbucăţişivalurileseridicălaînălţimidezecidemetrideasuprabărcii,cândvăzduhulseumpledeurleteasurzitoareşitotcenuelegatcufrânghiidepuntezboarăpestebord,cândoameniidinechipajsuntazvârliţiîntoatepărţileşicabinaseumpledeapădinmare,cândtoteleoarcăşirece,

singur Brynjólfur stă drept, înfipt pe picioarele lui de trol, cumâinile încleştate petimonăşicuunrânjetlargpefaţă,maiareunpicşirâdecuhohotînnasulşiînbarbafurtunii,urlădebucurie,uniiziccăurlăcaundement.Darîndezlănţuirileasteadesfârşitdelumenuseauddecâtmugetelegroaznicealefurtuniişizgomotulvalurilorcaresespargşicadpestepunte,barcatremurădelaprovalapupa,marinariiceimaivechi înmeseriese fărâmăşieiodatăcuvalurile,plângcaniştecopiide fricăşideneputinţă,încuiaţiîncabină,şinumaiBrynjólfurţinetimona,rânjindînspăimântător.Ceicareau îndrăznitsăarunceunochiafarăşi l-auvăzutmăsurându-secuvijeliilespuncăiseciteştefericireapefaţă,ofericirepăgânească,azisodatăunbătrânlupdemare.Şitotuşi,unaesăstaineclintitînfaţavânturilorşiavalurilor,asteadouăsuntcelemaiscârboase,şialtaesă-ţivinăpoftadebere,opoftăaşadecumplită,căsimţicumtedoare, şi sămaiai şiatâteadatorii laprăvălie,că trebuiesăstai lamâna luiGunnar. Nu ştii cum să-l iei pe Gunnar ăsta. Brynjólfur se hotărăşte să se aratecumpătat: n-ar fi rău dacă mi-ai putea da, hai să zicem, patru-cinci beri, Gunnar,drăguţule? spunedulce, ba chiar smerit, ca sămai şteargădin sunetul vocii desprecarenumaicumpătatănusepoatespunecăe.Cesăfacicuele?îirăspundeGunnardintr-obucată,privindu-lbatjocoritor.Brynjólfurlasăsă-iscapeunrâsstingherit,caşicumarţineînmânăobombădintrecelemaisensibile,eibine,zicecuuntondeomcumsecade,cepoţisăfacicuberea?

Cepoţisăfacicuberea:dacălumeas-armulţumidoarsăobeasaunu,arfiaşade

simplu.Ragnheiðurseuităfărăruşinelabăiat,nuseascundenicioclipă,parcăîlpipăiecu

ochii,câtdespreel,nicinumaiştiecesăfacăcutottrupullui.Depildă,undesă-şipunăbraţeleasteaaşadelungişideurâte,careîiatârnăînfaţă

şidecareseîmpiedicătottimpul?Cesăfacăcuprivireaastaimbecilă?Saucupicioareleasteacaraghioase?Tucinemaieşti?îl întreabăRagnheiðurdupăcâtevaclipepetrecutetorturându-l

cu ochii, fiecare clipă e cât un veac. Vocea sună desigur curioasă, dar şi plină dearoganţă.Băiatultrebuiesă-şiadunetoateputerilecasăseuitelaRagnheiðurdreptînochi, şi aşa şi face, îşi adună puterile şi i se uită drept în ochi. Două şuviţe de părcastaniuîicadpetâmple.Etaregreusăteuiţiţintălaea,areochiicenuşiicapietreledemunteînunelelocuri,darlafeldegreuesănuteuiţi.Efrumoasă,îşizicebăiatuluimitpestepoate.

Şiareîntrutotuldreptate.Ragnheiðurmunceştelaprăvăliedetreiani,laînceputziceameibine,uite-oşipe

fataluiFriðrik,luminaochilorlui,fataîmpăratului,darnus-amaizisaşacevacând

oameniiaubăgatdeseamăcănuefatanimănui,eaeisingurăşiiatoatehotărârilefărăsă-lîntrebepetaică-săudacăedeacord.SuntcâţivacaresetemdeeamaimultdecâtdeFriðrikînpersoană.Fataastan-avrutsădeapedatoriecândauvenitlaeaunii înmiezul iernii,cândfrigulstrăpungepereţiicaselorşi îngheaţătotcepoatesăîngheţe, apa şi speranţele laolaltă, când nu mai e o firimitură de mâncare, darRaghheiður n-a zis decât că datoria a crescut preamult şi c-au cumpărat fără cap,numaizaharicale,tutunşiiartutun,rachiuşismochineuscateşiîlţintuiauite-aşacuochiipedatornic.Caolamădecuţitîierauochii,iarglasuleraînstaresătaieîndouă,delaumerişipânălacingătoare,oamenizdraveni,pecaremarea-ităbăcisedestul.Şitotuşifatan-aredecâtdouăzecişiunudeanişiviaţaîifreamătăînvine.

Băiatul simte că e ceva rece şi neclintit în ea, dar într-un fel ciudat, fără săînţeleagă,îlfascinează.ReginadelaMareaÎngheţată,segândeşteşiapoiuitădetot,secufundăînochiieişiuitădelume,numaivedenimicînafarădeochiideculoareapietrei cenuşii şi de faţa cu trăsături delicate, înconjurată de şuviţe castanii.Ragnheiður seapleacăpuţin în faţă şi îl întreabă încet:poate căeştimut?O fi vrutGeirþrúður şi unmut, că un orb are deja. Băiatul simte cum îi ard obrajii, zi ceva,idiotule,îşiporunceştesingur,nutrebuiesăteşiporţicaunprostchiardacăeşti.Lasăochii în jos, faţa îieroşiecutotul,şiprivirea îicadepeÞjóðviljinn,Voinţapopulară,ziarul nostru, îndoit pe tejghea. „Marea Baltică e în continuare îngheţată“, scrie peprima pagină. „Nava Laura rămâne blocată în port, încărcată cu provizii şi coletepentru Islanda.“ Blocată în port, cu toate scrisorile studenţilor islandezi dinCopenhaga,înunelesevorbeştedespredorulfierbintedeţară,înaltelearddeclaraţiide dragoste, ar fi probabil de-ajuns să le atârne pe toate de prova şi s-ar topi toategheţurile,s-ardeschideînfelulăstacaleadenavigaţie.Băiatulsimtecătresarecevaînel.Îşiaţinteşteiarăşiprivireaînochiideculoareapietreicenuşiişispunerăspicat,cuovoceatâtdeînceată,căRagnheiðurenevoităsăseapleceşimaimult:Purşisimplunuştiucinesunt.Nuştiudecetrăiesc.Şinusuntsigurcămaiamtimpîndeajunssăaflu.

De ce dracu’ am zis aşa ceva, se gândeşte, buimac, pe când încearcă să nu seholbezepreatarelasâniialbiaifetei,dezgoliţicândseaplecase.Ragnheiðursetrageînapoi,privindu-lîndoită,darvârfullimbiiiseiveştedeodatăprintredinţi,roşiaticşiscânteietor.

Vârfullimbii,cândsearatăaşapeneaşteptate,parecăaduceovestedinlăuntrulfiinţei,dinadâncurileascunsealecărnii.

DoamneDumnezeule,segândeştebăiatul.Ochiicenuşiialunecăîncet,câtsepoatedeîncetde-alungultrupuluisău.Suntca

două mâini invizibile care mângâie, care pipăie, care simt şi cunosc. Apoi fatazâmbeşte. E un zâmbet măsurat, semeţ, dar s-ar zice că tremură puţin când îi

vorbeşte: ar trebui să-ţi cauţiniştehaine cumsecade. Şi să temai îndrepţide spate,atunciaşstamaimultdevorbăcutine.Darsănu-ţi treacăprincapsă-mizicibunăziuapestradă!

Apoitejgheauaîidespartedinnou.Fărăsă-şideaseama,băiatulseapropieiarăşi,voiasăîisimtămirosul,să-irespire

parfumul, suntem mult mai îndrăzneţi când nu stăm să ne gândim, şovăielile şistânjenealanuvindecâtdacănegândimpreamult.Eracaunanimalşiseapropiaseaşademult,căaproapeoauzearespirând.Vârfullimbiiîiaparedinnou,fulgerător,întredinţi,eunmesajvenitpentrueldinadâncurilecelemaiascunse,apoifatasedăunpas înapoi,privirea i se face iarreceşi trufaşă, seridicăaisberguri,ziduriuriaşeîntreei.

X

Þórunneodoamnăcumsecade,needrag,mieşiluiGeirþrúður,săstămdevorbăcuea, îi explicăHelga cândpleacăamândoide laprăvălie, eaduceao sacoşă, el seîncovoiasesubgreutateapachetelor,dareramulţumit,cineducepoveriînspateuitădesine,îşiodihneşteminteaşinu-lmaimuncescîndoielile.Aveaîndoielidespreviaţă,despre viitor, despre el însuşi, şi acum se adăugau cele despre Ragnheiður, fata cuochii de culoarea pietrei cenuşii, cu vârful limbii între dinţi şi cu sânii albi, deneînţelescâtedeatrăgătoareînrăcealaşitrufiaei,ecafriguldelapol,deceatrebuitsăfiueuvrăjitdeunblocdegheaţă?Ecumsecadeşineedragsăstămdevorbă, îispune Helga despre Þórunn, ar mai vrea desigur să adauge ceva, poate să-ipovesteascămaimultedespreea.Băiatuletareuimitsăvadăcums-aschimbatHelga,acumedeschisăşichiarvorbăreaţă,aizice.Înclipaaceeaaudpaşigreiapropiindu-se,face bine să duci greutăţi în spate, răsună gros o voce puternică, e Brynjólfur caretrecepelângăbăiatşiîlînghionteşteînumăr.Căpitanulaînghesuitînbuzunaretreisticledebere,viaţaeotreabătareplăcută,aşadar.Patru-cincisticlearfifăcut-oşimaişi,eadevărat,darGunnars-aarătataldraculuideîncăpăţânatşiaififostnebunsă-ificerutmaimult.BrynjólfurosalutăveselpeHelgaşisepregăteştesătreacăşipelângăea, dar femeia îi face un semn scurt cu mâna să se oprească, uriaşul paredescumpănit,bagămânaînbuzunar,scoateosticlădebereşibeadineaoînghiţiturăzdravănă.Tunutrebuiasăfiidejalabarcă,s-opregăteştipentruvremeabună?maidegrabăspunedecâtîntreabăHelga,ceilalţicăpitaniauînceputdemult,numaibarcataarămastrasălamalşitupierzivremeaprincârciumisăbeibere,ofibinepentruSnorri,cezici?Brynjólfurridicămâna,arputeasăsfărâmecueastâncile,daroridicăîncetişor, cu palma deschisă, ca un zâmbet care îşi cere iertare. Helga pufneştedispreţuitoare, iar Brynjólfur răspunde, destul de convins el însuşi: încep chiar demâine,dragă,demâinenumaiasta fac!Tragnădejdesă te ţiidecuvânt, îimaizicefemeia şi apoi îşi vedededrum, cubăiatul înurmaei, Brynjólfur îi face cuochiul.Căpitanulmaiiaoduşcăşiseuităcevavremedupăei,apoioapucăpealtăstrăduţă,HelgaşibăiatuloţindreptcătrecasaluiGeirþrúður,elerecunoscătorcăduceatâteagreutăţişisechinuiesănusemaigândeascălaRagnheiður,lasâniicareajunseserăatâtdeaproapecânds-aaplecatpestetejghea,lavârfullimbiieiscânteietor,laochiicenuşii,recişineprietenoşi,daratâtadeatrăgători.Eunaisberg,segândeştebăiatul,

unaisbergpecaretrăiescurşipolaricareausămăsfâşieînbucăţi.Darînclipaîncareizbuteşte să şi-o alunge dinminte, apar să-l chinuie celelalte întrebări, cele despreviaţă,enevoiesămaitrăiască,şidece,evrednicdeviaţă?

Of,of,îndoialaeopasărecareîidătârcoale,fărătihnă,deasupracapului.Dar să-l lăsăm liniştit câteva clipe, sau chiar mai mult. Ca să aibă vreme să se

obişnuiascăşielcugravitaţia,cugreutăţiledinspate,să-llăsămînpaceşimaibinesămergemcucăpitanulBrynjólfur,carealuat-opestrăduţaspreprăvălialuiSnorricupaşidintreceimaileneşi.

Unomcutreiberiînbuzunarn-arenicionevoiesăsegrăbeascăundevapelumeaasta.

XI

DacăoapucipedrumulcelmaiscurtdelaMiðreitincătreprăvălialuiSnorrişinuteopreştiaiurea,facicamcinciminute.Darn-ainiciunfolossăfaciatâtdepuţin,eaşadebinesăbeiobere,ecumnu-ţiînchipuidebine,ceteapăsamaidevreme,cecredeaicăn-aisăducilacapătniciodatăacumapareojoacădecopii.Amsăîncepsălucrez labarcă, îşiziceBrynjólfur,dăvesteacuvocetare lumii întregişisebatecâtpoatedeputerniccupumniiînpiept,să-ldoară,darşicasă-şideacuraj.MaiîntâiaresămeargălaSnorri,săvorbeascădesprece-artrebuifăcutşisăpunătotullapunct,poatesăciocneascăunpaharderachiu,apoiaresăcoboareîncalăcuunfelinar,sătrezească barca din somnul de iarnă, ştie el cum să facă, apoi,mâine chiar, are săstrângăechipajul.Da!Brynjólfurîşimaidăodatăcupumnulînpiept,emulţumitşisimte că a învins, singurul căpitan care n-a început să-şi pregătească barca pentruvremeabună,ceilalţilucreazădecevavreme,n-aresămaitreacămultşiausăiasăînlarg,numaibarcaluiBrynjólfurşiSnorrimoţăieîncăpeplajă,greoaiecaopasărecenumaipoatesăzboare.Brynjólfurn-acatadicsitsăseuitelaea,deşiSnorrii-azisdelaobrazdecâtevaori,aşacumpoateelsăzică,şovăindşiparcăcerându-şiscuze,nueînstare să bată oamenii la cap, ceea ce e rău, pentru că prăvălia lui numerge preagrozav,datoriileadunatesuntmaimultedecâtmărfurile.Ceicare-isuntdatorivinînmarepartedincartierulvechi,suntmarinari,oamenifărăpământ,unţăran-doi.Uniisechinuiede-adevărateleasăplătească,alţiinuprea-şifacgrijişiîncearcă,pefaţăsaunu,săprofitedeşovăielile luiSnorrişidebunăvoinţapecareelsestrăduieşte,camfără folos, s-oascundă, se întâmplăcâteodatăcabunătateaunora să-i stricepealţii.Snorriecelmaifericitcândstălângăorgaluivecheşiobosită,şiîimaiplacesăcântelabisericăînduminicadeAdvent,dePaştişiînzilelededinaintedeSfântulIon,atunciaduce laude luminii, cum zice pastorul Þorvaldur, şi cei care îi datorează bani luiSnorri–uniiamânăplatadecâţivaani–simtoareceruşine,darviaţaaregrijăsăoalunge iute. Prăvălia lui Snorri se ţine cu peştele pe care îl prinde echipajul luiBrynjólfur,căpitanulştiefoartebineastaşipoatedeaceeasemaibateşiatreiaoarăcupumnul în piept, pe când o ia pe strada şcolii, Skólagata, e încă departe de a seterminade-adevăratelealucrullabarcă.Speranţaeunnumefrumos,plindelumină;barca are cincisprezece ani, a venit din Norvegia şi Snorri a cumpărat-o când eranouă-nouţă. A botezat-o mai întâi Jón Sigurðsson, în onoarea foarte importantului

erou al independenţei, numai că după aceea Snorri a tras-o lamal şi l-a tocmit pezugravul Bjarni să scrie pe marginile provei cuvântul Speranţa, cu litere roşii. Cucâtevazileînaintedeasta,soţialuiSnorriplecaselaReykjavíkcunavaThyra,eraaşadeslăbitădeboală,căatrebuitdusăpebraţe.Snorriaînsoţit-o,fireşte,dars-aîntorscuvaporulurmătorlanoi,înţinutuldelaApus,aveatreburidefăcut.

Autrecutdeatunciluniîntregi.Jens,careîşiîncepeaînzileleaceleaslujbadepoştaş,aduceascrisoriaşternutede

mânaei,dardeprinvarăscrisoriles-aufăcutdinceîncemaiscurte,iarscrisuldinceîncemaitremuratşimaigreudecitit.Snorriseuitalavorbelechirciteşimâzgăliteşimânacarelescriseseîipăreadinceîncemaifărăviaţă.„Vai,eaşadegreu“,ziceaoscrisoaredelaînceputulluniiaugust,primaîncareseplângea,„uneorimătrezescşiamimpresiacăniştemâinireciurcăpedinăuntrulmeu.Mairecicagheaţasuntşiseapropiedeinimăzidupăzi.DragulmeuSnorri,dacăn-aresăseterminecubine,dacăDumnezeuare sămă cheme laEl, tu să fii tare. Sănu teprăbuşeşti.Gândeşte-te labăieţiinoştri.Amîncredereîntinesă-iconvingisăînveţemaideparte,cumamvorbitnoimereu…daruite cănumaipot scrie… soţulmeu iubit“. Celpuţinaşapărea căscrie la sfârşit: „soţulmeu iubit“, chiardacănu sepotriveadeloc cu felul de a fi alnevestei lui să vorbească aşa deschis, să-şi arate dragostea cu vorbe atât de făţişe.Snorrise închisese înbiroucasăplângă învoie, fărăsă-lvadăcineva.Vaporulcaremergeacătresudnuaveasăsoseascădecâtpestedouăsăptămâni,nuputeasăaştepteaşademult,viaţanueraatâtdelungă.Nişteoamenicumsecadei-auîmprumutatdoicai şi el a plecat,mai iute ca fulgerul, a călărit cât a putut de repede către fundulfiorduluişiastrăbătutvaleaTungudalur,animaleleerauputerniceşiîncăpăţânate,iarelnumaieradecâtunurletdisperataruncatpedeşelateînspinarealor.

DacăDumnezeuaresămăchemelael.Snorriseîntorsesepesteolună.Susînmunţitrecuseprintr-unviscol,darînvaleîl

întâmpinase soarele, seauzeaciripitdepăsărele,văzduhulera liniştit şi curat, cald,cincisprezecegradeafară,dăduse caii înapoi, când sedespărţisedeei lemulţumisetrecându-lebraţulpestegrumaz,iaranimaleleîşifrecaserăcapeteleuriaşedeumeriinegustorului,apoiseîntorseseacasăsăseocupedeeducaţiabăieţilorşideprăvălie.Multăvremenimenin-aîndrăznitsăsteacueldevorbădesprealtcevadecâtdesprenimicuri,despreceeacelimbaeînstaresăstăpâneascăfărăgreutate,desprepescuit,despreafaceri,desprevreme.Doarceicărora leplăceamuzicaşi se întâlneaucuelpentruastamaiajungeausă-lciteascăpuţin,numaipuţin.Jensştia,fireşte,maimulte,darnuvedeadeceartrebuisărăspândeascăveştileprinSat,iaroameniiîşidăduserărepede seamac-ar fimaibinedacă s-aropridin întrebatdespreasta, fiindcăatuncifaţaiseîntunecaşistrângeadinpumniiluizdraveni,aşacăschimbaurepedevorba.Nu ştim, aşadar, amănunte despre ce s-a întâmplat, tot ce ştim e că Dumnezeu a

chemat-ocuadevăratlaEl.Uniiau,sevede,urechepotrivităcasăaudăvoceaLui,pecândnoi,carerătăcimpe-aicimorţişicutoateasteavii,ascultămşitotascultămşinuauzim niciodată nimic. Ei, însă, Dumnezeu i-a vorbit. Şi apoi Şi-a pus mâna pepânteculei,chiarînloculundedurereadeveniseneîndurătoareşiundedegetelepecare le simţea scormonind se făcuseră şi mai îngheţate. Când Snorri a ajuns laReykjavík, sleit deputeri şi de oboseală şi cu calul istovit,Aldís, soţia lui, l-a primitînsănătoşităpede-a-ntregul,durereadispăruseşifemeiarăspândeaînjuroluminăcutotulciudată.Snorri sesimţeaaproape încurcat înpreajmaei, simţeacă în faţă i seridicaseunziddenetrecut,acoloundealtădatănueranimic.Bărbatul încercasetotce-i stătea în putinţă să o facă să se întoarcă acasă, dar ce preţ mai au vorbeleomeneşticândavorbitDumnezeu?

Înfiecarean,JensaducedouăscrisoridelaAldís.NutrecprinmâiniledoctoruluiSigurður,poştaşulileducepersonalluiSnorri,cândesingur,şiepistoleleacesteacuscris demână foarte îngrijit sunt pline de lumină divină care se oglindeşte pe faţanegustorului cu barbă din ce în cemai căruntă. Numai că orice lumină face să searunce şi o umbră, viaţa lui Snorri acolo e dusă, în umbra luminii dumnezeieşti,fiindcăînlocsăsebucurepentrunevastalui,luiSnorriîiedordeAldísşiemâniatpeDumnezeucăi-aluat-o.Ştiecăecumplitdenerecunoscătorşicăpăcătuieşte,amsăardîniadpentruasta,segândeştecâteodată,învinovăţindu-se.Snorricântăaproapeîn fiecare zi la orgă, cântăBach,Mozart, Chopin, dar şi niştemelodii fără armonie,născutedindurereşidinvinovăţie.Muzicaefărăpereche.Eploaiacareudădeşertul,soarele care aduce lumina în inimi şi noaptea cea mângâietoare. Muzica uneşteoamenii,aşacăSnorrinuecutotulsingurcândseaşazălaorgă,cândtrececuarcuşulpestestrunelevechialeviorii,notaceamaiînaltăeaşadesubţireşideascuţită,căarfiînstaresătaieoinimăîndouă.CâteodatătrecepelaelBenedikt,îlmaiţiimintepeBenedikt,patronuldepescaricaredăsemnaluldeplecare,bucătăreasaîlaşteaptăpemalşitreisutedepescaridinjurîlaşteaptăşiei.NuetotuşisingurulcaretrecepelaSnorripentrumuzică,vinşialţii,bărbaţişifemei,cutoateasteaşidacăeştiînconjuratdemulţimideoamenipoţisătesimţisingur:Snorritrăieştemaiîntâidetoatepentrucei doi băieţi ai lui. Ei sunt speranţa care-l ţine în viaţă, amândoi învaţă la Şcoalalatinească, unul a terminat de curând şi vrea să se facă pastor, celălalt ar vrea săcontinue laCopenhaga şi să se facăveterinar, varavin să stea cu tatăl lor şi atunciSnorriîşiregăseştebucuriavieţii,pentrueiseîncăpăţâneazăsăpăstrezeprăvălia,cutotchinulprincaretrecesăoţinăînpicioare,educaţiabăieţilorcostă,ceaafeteloremaiieftină,elenupreaaucumsăînveţemaideparte,îngeneralnupreaaucumsăfacămulteşi-şipierdindependenţaprinsimplulfaptcăsemărită.

Brynjólfursuspinăuşurel.Nudincauzăcăsoartafetelorenedreaptăşinupreaau

cum să facă multe, ci din cauza îndatoririlor pe care le are el şi fiindcă îl apasăconştiinţa,asteadouătreburiîlbântuiecadouăpăsăricareis-aucocoţatpeumerişiîşivârăgheareleîncarnealui.Darlasăcălucrurileausăseschimbe,da,dinrădăciniau să se schimbe! Peste trei-patru ceasuri să-l vezi numai cum coboară în cocaSperanţei cu un felinar şi începe să-i vorbească, s-o pregătească de vremea bună.Mâine dimineaţă adună echipajul, de când aşteaptă ei să-i cheme, şi apoi gata, lamuncă!Brynjólfursesimtefoartevioi,adestupatşiadouabere,peatreiaosimtecumânaprinbuzunarul drept, îi vine şi ei rândul acuş, se gândeşte zâmbindpe cândtreceprindreptul şcolii pe care Jón tâmplarul şiNikulásdulgherul, căruia i se ziceNúlli, au ridicat-o acum multă vreme: e o clădire înaltă şi destul de strâmtă,dedesubtuletajului,pe faţadă, sevăd trei ferestre largi,aşade largi, căparcăşcoalaface ochii mari de uimire. La început trebuia să fie cu un singur cat, dar noi nusuntemînstaresărespectăminstrucţiunile,lasăcăluiNúllişiluiJóntâmplarulle-aplăcutgrozavsăconstruiascăaşaceva,amândoivisaserăîncopilăriesăpoatămergelaşcoalăşi-şitotziceauunulaltuia:construimpentrucopii,construimpentruviitor,eiausătrăiascăîntr-olumemaibunădecâtnoi,şiuite-aşaauadăugatunetaj.Eunpicmaiîngustdecâtparterulşiaiimpresiacăşcoalanudoarcăseuităcuochiiuimiţi,cişi trageadâncaer înpiept.Autorităţilemunicipalen-auvrut, fireşte, săaudădeaşaceva,aupretextatcăn-aufonduri,darceidoi fraţinuseatinseserădebaniiprimiţidupăceîiridicaserăluiElíasnorvegianulCasacuTurn,clădireamareceseaflăvizavideMiðreitin;eraprimadatăcândfuseserăplătiţicubanigheaţăşiîipăstraserăacasă,fiindcăn-avuseserăchefsă-icheltuiascăşinicinugăsiserăcevamainobildefăcutcuei.Apoiîncepuserăsăconstruiascăşcoala,însfârşitcevacaresămeriteosteneala.Înplus,amavutnoroc:ocorabienorvegianăîncărcatăculemndeceamaibunăcalitate,caremergeaspreAkureyri,eşuasepecoastelenoastre.Voindsăseadăposteascădefurtună, se încumetase să intre în adâncul fiordurilor, unde-s guri uriaşe care sedeschidspreMareaÎngheţată,şinumaiieşisede-acolo.Doimarinaris-auînecat,nui-aumaigăsitniciodată,s-audussăseamesteceînmulţimeadeînecaţicarerătăcescpefundulmării,plângându-sedecâtde încet trece timpul,aşteptândchemareaceadesus,făgăduitădinveac,nădăjduindcăDumnezeuaresă-iridicelasuprafaţăşiaresă-iprindăînplasaLuidestele,aresă-iusucecusuflarea-icaldăşiaresă-ilasesăintre,cuveşminteleuscate,înîmpărăţiacerurilor,acoloundenusemănâncăniciodatăpeşte,aşazicînecaţiicare,fărăsă-şipiardănădejdea,îşipetrecvremeauitându-selachilelevapoarelor scufundate, se minunează de ce undiţe noi au mai apărut, blestemăticăloşiile lăsate înurmădeoameni, dar câteodatămai şi plâng, fiindcă le edordeviaţă,varsălacrimicumnumaiînecaţiiştiusăverseşide-astaapamăriiesărată.

Fireşte,neparerăucăaupieritdoioameni,darîncărcăturanaveierade-adreptulopomană,cumsăn-ofoloseşticasăridicişcoalaprimară.

Núlliamuritexactînclipaîncareabătutultimulcui,buf,s-aauzitcândadatcuciocanul,buf,afăcutşiinimaluişidupăastaNúllin-amaizisnimic.Aalunecatîncetînainteşis-alovitcufrunteadeperete,chiarlângăcuiulieşitpejumătateafară,aşaseîntâmplămereu, înamintireaunuidulgherbun,omcumsecade,rămânemereuuncui bătut aşa de sus, că nu se poate agăţa nimic de el, numai două-trei picături deploaieşiopânzădepăianjen.Nu-imarelucrudepovestitdespreviaţaluiNúlli,nuis-aîntâmplatnimicdincale-afarădeînsemnat,nu-spreamulteistoriicaresăfiepusepeseamalui,aşacăecamgreusăscriivreocuvântarefunebrăoricâtevarândurideepitaf,şicutoateasteaamsimţitcănelipseştecevadupăcen-amaifostel.Fratelelui,Jón,erabineînţelesrăpusdedurere,niciunulnuseînsurase,eraufoarteapropiaţişitrăiserăunullângăaltuldelamoarteapărinţilor.Îlgăseamdupăaceeaplângândprinpustietăţioricădeapegânduricuciocanulînmână,înmijlocullucrului.Eratarerău,şi nimeni dintre noi nu putea face nimic. Ne mărgineam să-l vedem cum seprăbuşeşte înmizerie, ajunsese demaimaremila, se lăsase cu totul pradă durerii,doliuluişisingurătăţii.N-arfipreagreşitsăzicemcăsesălbăticisede-adreptulcândGunnhildur,servitoareacarefăcuseuncopilcupastorulÞorvaldur,îţiaduciaminte,nicisutananuşi-odădusejos,cândGunnhildur,aşadar,venisesă-lvadăîncasaundelocuiserăamândoişicaredeveniseacumunmormandedărâmături.

Ei bine, Jóndragă,noidoin-avempenimenide soţpe lumeaasta, eu,una,măchinuisăcrescuncopilpecaremizeriaaiadeomînsutanărefuzăsă-lrecunoască,nuampecinevasămăajute,nu-inimenicucaresăschimbovorbăseara,casănumaivorbim de restul. Şi tu eşti aci, tot singur, şi ai un suflet darnic. Poţi să fii foartecurajos,darm-apucămilacândtevădaşa.Credcăeştipecalesămoridesingurătateşidetristeţe.N-arfinicioruşine,numaicănuslujeştelanimic.Haisănegândimoclipă,amputeasănezbatemfiecareîndreptullui,euams-oscotlacapăt,nugrozav,darmăcarcopiluluinuosă-icrapeobrazulcumine,şicutoateasteaniciuşorşinicipreafrumosn-aresăfie.Dartu,Jóndragă,tun-omaiducimultdeunulsingur,aşaeştitufăcut.Eştiunomdeaur,curajos,numaicăpreasimţitor.Dumnezeuţi-adatoinimăbunăcapâineacaldă,darauitatdinpăcatesăţi-opunăîntr-ocarapace.Acumîţifugepământuldesubpicioare,numaiemultşiaisă-ţipierzicasa,apoilibertateaşipânălaurmăşiviaţa.Decesălăsămnoisăseîntâmpleaşaceva,lacene-arsluji?Ce-aizicetu,Jóndragă,dacăeuaşvenisăstauaici,în…Gunnhildurfăcuochiiroată,Jón,aşezatpeunscaunşchiop,n-oslăbeadinochi,cedepistruiare…învizuinata,ce-arfidacăamface-onoiuncăminadevărat?Nusepuneproblemadedragoste,abiadacăne ştimdin vedere, dar sunt sigură că ne-om respecta unul pe altul şi asta nu-i decolea!Eu,una,suntîncredinţatăcăaşputeafoarteuşorsătepreţuiesc,tueştiunomde treabă şi uite numai cât de albaştri îţi sunt ochii, aş sta ceasuri întregi să măoglindescînei!Înschimb,euîţisuntcumultmaiprejos,amomiedecusururi,numai

reanusunt,amcurajşisuntcinstită.Cezici, Jóndragă?Potsăfiueucarapaceadinjurulinimiitale.Băieţelulmeunu-iîncăbotezat,mizeriaaiadepastornumăgrăbeştedeloc, aşa-i că e ciudat? Dar m-am gândit eu adineaori că Nikulás ar fi un numepotrivitpentruel,şiarfifiulluiJón,Jónsson,dacăvreişitu.Defapt,n-aipeundevaunpicdecafeapentrunoi,puneusăfiarbăapa,ştiicebineesătegândeştidacăaioceaşcă înmână, de obicei nu vorbesc atâta, cred că sunt unpic tulburată, aha, amgăsit-o,aiciera.

Puţindupăaceea,miroseaacafeaîntoatăcasa.GunnhildurîllăsasepeJónsă-ideaunsărutpegură,apoiseapucaseimediatsăfacăordine,înaintesăplecesă-şiaducăbăiatulde laocumătră.Nupoţisădormi? îl întrebasepe lamiezulnopţii.Otrezisecopilul, îlmângâiase şi-l legănase, apoi băgasede seamă că Jón stătea cu ochii largdeschişi,abiaîndrăzneasăclipească,nupoţisădormi?Nu,defapt,nu,răspunseseel,buimac. E din cauza copilului, vrei să ne ducem pe sală, ne mutăm într-o clipă!AruncasedejaplapumaşiieşisepejumătatedinpatcândJónîipuseseuşurelpeumărmânaluidedulgherobositdemuncă,nu,îişoptisetimid,nupleca.

Brynjólfur e străbătut de un fior. Uitase de sine, îşi lăsase gândurile să umble

aiureacâtstătusesprijinitdeunfelinarşiseuitaselaşcoală,aerulerăcoros,ţisefacefrigdacănutemişti.Dealtfel,felinarulnicinueaprins.Bárður,pazniculdenoapte,ne aprinde felinarele şi le stinge când numai avem nevoie de ele. Nu sunt foartemulteînSat,unulaicişialtulhătdeparte,defaptseamănăşielecuviaţa:două-treiorede lumină şi între ele zile de întuneric. Brynjólfur se scuturădin tot corpul, îşidregeglasul, scuipăşipleacădinnou ladrum.Dintr-ocasăvecinăseaudeuncopiltuşind,eotuseseacăşicareparcănusemaisfârşeşte,Doamne,fiibunşivegheazăviaţaaceasta,seroagăBrynjólfur,apoisurâdeşizicebunăziuacătredouăservitoarecarevin cuurcioare înmână, seduc la fântână, încredinţate căpazniculdenoapteBárðurşi-afăcutdatoriaşiaspartgheaţadedeasupracucârliguldefier.Brynjólfursesimtecuprinsdeobucurieaşademarecândlevedevenind,căseopreşteînlocşiîşideschidelargbraţelecasălecuprindăpeamândouă,dacăn-aşfiînsuratv-aşpupaşiv-aş luapeamândouădenevastă! Servitoarele zâmbesc laauzulvorbelor,dar şi lavedereasticlei ce se iţeadinbuzunarulcăpitanului.Eşti îndeajunsdebărbatpentrudouăfemei,întreabăuna,Bryndísocheamă,şi-apierdutdoisoţipemareşisechinuiesingurăcutreicopii,dac-aiştii,răspundeBrynjólfurrâzândşiociupeştedecoapsă,da,zice Bryndís, dar mărimea nu-i de nici un folos, cealaltă femeie chicoteşte şi seîndepărteazăamândouă.

Brynjólfurseuitălungînurmalor.Bryndísemaiînaltăcuaproapeuncapdecâttovarăşaeişi înmersiseciteşteunamestecdemăreţie,dulceaţăşi încordare,mi-edragă, se trezeşte că se gândeşte Brynjólfur, uimit, şi-şi duce mâinile în stânga

pieptului,casă-şiopreascăparcăinimasăn-oialafugădupăfemeie,inimaluicare,altădată,nubăteadecâtpentruÓlafía,nevastă-sa,stauîmpreunădeatâţiaani,cănicinuvreasăsegândeascăacum;maibinesăse întoarcăşisăseuitecumBryndísseaşazăîngenunchişisaltăcapaculfântânii.Eaşaoplăceresăteuiţilaea,poateecelmai plăcut lucru din viaţa asta. Dar uite că a terminat, şi-a umplut urcioarele, îizâmbeşteşipleacă,clipaazburat.

Brynjólfurscoatedopulultimeisticledebere,iesedepeSkólagataşioiapeGamliStígur,PotecaVeche,casăintreînmahalauadedemult.AcoloseaflăcelemaibătrânecasealeSatului,căsuţedelemnmaimarişimaimici,ridicateprinadouajumătateasecolului al optsprezecelea. Sunt locuite în ceamaimare parte demarinari sau demuncitori,dincurţiledinspateseaudeuneoricotcodăcitmâniosdegăini,caselesuntaşadeînghesuite,căpereţiiaproapecăliseating.Unii,careaucălătoritpevapoareşiau văzut şi alte ţări, altă lume, şi s-au trezit sub un cer necunoscut, legănaţi desunetelealtei limbi,spuncăînzileleeicelemaibune,mahalauavecheseamănăcuoraşeledinstrăinătate,undeseaflă,totaşa,străduţeîntortocheateşiînguste.Oameniidevază, în schimb, se feresc să steaaici, acumcevavreme toţi au fostnedumeriţi,gatasăizbucneascăunscandalcândGísli,directorulşcoliişifrateleluiFriðrikpoştaşulşi al pastorului Þorvaldur, şi-a cumpărat aici o căsuţă: locul e considerat nedemnpentruundirectordeşcoală,casănumaipunemlasocotealăcăomulvinedintr-ofamiliedeseamă.DarGísliseocupăcucititul,citeştepoeziifranţuzeşti,şiuniipoeţidin ţara aia sunt pe jumătate nebuni, sfătuiesc oamenii să facă tot felul de lucruriîndoielnice,de-astaprobabilGíslinusepoartămereucarestullumii.Brynjólfurabăutdecâtevaoricuel,într-oziauajunslaBifröst,cafeneauaMarteişialuiÁgúst,pecaretoţionumescSodomaşicareseaflălamargineamahalalei,deundeîncepeplaja.Efrumosdevenitaci,darderămasegroaznic,mormăiseGíslidupănoapteadebeţiecuBrynjólfur,ceaţazorilorpătrundeaprinferestrelemicuţeşiMarta,beatămoartă,seodihneaînbraţeledirectorului.

Brynjólfurmaiiaoînghiţitură,arepoftăsădeadeduşcătoatăsticla,darseţineînfrâu,ebinesătedisciplinezi,murmurăel,apoiBryndísîivineiarăşiînminte.Poatecămi-edragă?Eşiuimit,şiînduioşatlagândulăsta.Eaşadehotărâtă,aşadeputernică,nimeni nu pricepe cum se descurcă de una singură cu trei copii. Într-o vremeprefectulLárusvoisesăîiiadelângăea,darîntr-unfeldeneînţelesBryndíscâştigasebătălia.S-arzicecăparcăecevacufemeiaasta,cevacareatragetoateprivirile,darcare-idescurajeazăşipebărbaţiiceimaihotărâţi.

Celde-aldoileasoţalluiBryndíseraîntr-obarcădeşasealăturidefrateleşidetatălei,peultimulBrynjólfurîlcunoşteabine,fuseserăprietenidincopilărie,emortacum.Amintirealuiîlfacesăseoprească,prieteniidincopilăriesuntdeneînlocuit,uitedeceBrynjólfur e obligat să-şi termine berea. În prieteniile din copilărie e ceva cu

desăvârşire curat, e o lumină şi-o nevinovăţie. Brynjólfur suspină, şi de dragulamintirii,darşifiindcăsticlaerade-acumgoală.Sesprijinisedepoartauneicăsuţedelemnalăturidecareseînălţaunşopron,puteasăfieorice,depozit,adăpostoriatelier,îi cunoştea pe oamenii care locuiau acolo, el emarinar pe una din corăbiile traseacum la mal, creşte cu nevasta cinci copii, se ceartă şi se blestemă amândoi fărăîncetare,nimeninuînţelegece-iţineîmpreună,darnoin-osăpricepemniciodatăînceconstălegăturaaceeacarefacecadoioamenisărămânăalăturitoatăviaţa,putereaeieaşademare,căniciuran-odezleagă.Brynjólfurseuitălasticladebere,GammelCarlsberg, sărmana, e cumnu se poatemai goală şi anii copilăriei sunt cumnu sepoatemaipierduţi.Îşilasăprivireacătrepicioareşimormăiehaişivoi,şipicioareleisesupuncamfărăvoie,mergeîncet,cugândullaprietenulluidincopilărieşilafiică-sa,Bryndís, care i-apierdutpe toţi dintr-odată: pe soţ, pe tată, pe frate. Tatăl ei erastarostelebărcii,mareanupăreaprearea,deşivântul suflaaprig,ultimadatăcândvăzuserăbarcaaveapânzeledesfăcuteşitatăleiaruncaseundiţele,trebuiecăorafalăaîndoitpânzeleşibarcas-aîntorsîntr-oclipităpe-ocoastă.Unvântcares-astârnitcuosingurăţintă,săîneceşasepescari.Aruncaserăundiţele,fiecaresegândealaaleluişitoţilaunsingurlucru,aresămuştepeşteleazi,barcaseclătinaliniştităşiapoiuitecumsuntaruncaţiînapă,niciunulnuştiesăînoate,amintirileseadunăghemîneipecânddaudinmâiniîmprejur,caşicumarcăutacevadecaresăseagaţe,fiindcă,deşiamintirilesuntdepreţ,elenupotsăneţinălasuprafaţamării,nicisănesalvezedelaînec. Pe cine oare trebuia să salveze starostele, pe fiu, pe ginere sau pe el însuşi?Şovăie,şideatâtaşovăialăseîneacăşiel.

Brynjólfurmerge încet pe uliţele înghesuite alemahalalei. Se întreabă dacă nucumvaartrebuisădeabuznaîncasaluiGísli,aauzitcădirectorulemahmurdupăunadinnopţileluidebeţie,dar,odatăajunsînapropiere,serăzgândeşteşipleacămaideparte.Vreadoarsăfiesingurşimergeprinzăpadă,înainteazăgreu.LúllişiOddurn-au ajuns să cureţe şi pe-aici,mahalaua e lăsatămereuultima, ceimai slabi rămânmereulacoadă.Oluminăslabăpluteştepestecase,înjurulluiBrynjólfurvăzduhuleparcăîngroşatoripoatepuţinmurdar,căpitanulsegândeştelaviaţaastaalui.

Cineeînstaresăînţeleagăexistenţa?Altădatăeratotulmaisimplu,astăziînsălucruriles-aufăcuttoatemaigreleşiviaţa

numaiareniciunhaz.Şiînainteeragreu,chiarmaigreu,elşiÓlafíaerausăracişicutreicopiibolnăvicioşi,noaptedenoaptestăteacuunuldintreeiînbraţe,îlţineastrânsla piept şi asculta înnebunit de grijă cum răsuflă cu greutate, încerca disperat săalungemoarteadelângătrupuşoarelelorfirave.Într-unfelaizbândit,i-autrăittoţi,douăfeteşiunbăiat,Jason,care,spremareasupărareatatălui,n-avrutniciodatăsăse facămarinar.Singuradatăcândapuspiciorulpepuntea fost cânds-a îmbarcatpentruAmerica,îlînsoţeausoraluimaimicăşilogodniculei,autrecutdeatuncizece

ani,artrebuisăveniţişivoiaici,aşazicînscrisorilelorblestemate,v-arfacebinesăvămaiîncălziţişivoilasoareoaselebătrâneşiobosite.Oaselemelenusuntpentrunimicînlumeobosite,mormăieBrynjólfurcapentrusine,tusăteduci,îiziceapoiîngând, cuglas răutăcios,Ólafíei, cebinemi-ar fidac-aş scăpade tine!darpedată îşimuşcă limba. De ce nu-imai face nici o plăcere să se uite la ea?Altădată viaţa nuînsemna decât că se trezea dimineaţa şi îi simţea carnea tare lângă el, că îi lua înpalmesâniigreisaudoarseprefăceapoate,ziceacevalaîntâmplareşieaîirăspundealafel,eraaşadebine.

Undes-adusbucuriaaia?Bryndís,murmurădinvârfulbuzelor,încearcăsăspunănumelecuvocetarecaşi

cum l-armăsura, ca şi cum i-ar simţiparfumul.Of, of, cebinear fidac-arputea săiubeascădinnou,totuls-arfacelimpedelaloc.Bryndís.Cebineesă-lrosteştiiarşiiar,văzduhultremurăîncetcândnumeleeizboarădepebuze.

Nu, arcanele iubirii sunt cu neputinţă de pătruns. N-avem să le înţelegemniciodată.Trăimcucinevaşisuntemfericiţi,suntcopiii,serileliniştiteşiîntâmplăriledefiecarezi,uneleplăcute,câteodatăunpicdeaventură,şinezicem:aşatrebuiesăfieviaţa.Şipeurmăîntâlnimpealtcineva,poatenuseîntâmplădecâtatât,clipeştedinochişiziceovorbăabsolutneînsemnată,şicutoateasteasoartaneepecetluită,s-adus orice speranţă, inima se aprinde şi înfloreşte, numai fiinţa aceeamai există pelume,iardupăcâtevalunioridupăcâţivaanitrăiţiîmpreună,olumes-asfârşitşialtanouăîiialocul:câteodatătrebuiesăpiarăolumecasăsepoatănaştealta.

ZâmbetulluiBrynjólfurseîntunecăuşorcândsegândeştelaÓlafía.Seuităuneorilaelcunişteochimaricadeiapătristă,nuşi-armaireveniniciodatădacăelarplecadupăBryndís.Brynjólfurs-amohorâtdinnou,totrătăceştefărăţintăprinmahala,emohorâtcândsegândeştelaviaţă,mohorâtcănumaiarenicioplăceres-oatingăpeÓlafía,nupentrucăsânii is-aumoleşit,nicifiindcăis-afăcutcarneaparcăcenuşie,nu, e altceva şinu ştie ce, iarneştiinţaastaareoputeredistrugătoare.Câteodată îivinesăturbezecândsimtecumîlurmărescprinodaieochiiaceiadeiapătristă,de-astas-arepezitaziafarăodatăcuzorile,s-agrăbitaşadetare,căs-afriptlalimbăcucafeaua,maisimteîncăarsura,amormăitcevacăareotreabăşiaieşitpeuşăînaintecafuriasăisereverseîntr-unvaldevorbeucigătordeurâte,n-aveadesigurnimicdefăcut,apierdutvremealaprăvălialuiTryggvi,aîndrugatverzişiuscateşis-auitatlamăfuricarenu-linteresaucâtuşidepuţinşipecaredealtfellecunoşteacapepropriulbuzunar,apoiacititÞjóðviljinn,Voinţapopulară,pecarei-aîmprumutat-oGunnar.Acititgazetatoată,cu luare-aminte,darderămasîncapnui-arămasdecâtunanunţcareziceaaşa:„S-apierdutpestradă:opungăcumonede,uneledeargint,şicuuninel de aur, găsitorul e rugat să o aducă la tipografie, recompensă onorabilă“.Brynjólfursegândise, ladracu’,cebinearfidacăaşgăsipungaasta,aşpăstrabanii

pentrumine,mi-arajunge să-mi cumpărbere şiwhiskycâtvreau, fără sămai trecnimicîncont,darnu,nicinecinstitnu-sşinicisângerecen-am,oameniimi-arpuneîntrebări, de unde ai tu banii ăştia, şi-atunci ce le răspund? Brynjólfurmerge prinzăpadăde-alungululicioarelordinmahalaşiemohorât.Poateartrebuisătrimităşiellagazetăunanunţ:

S-aupierdutpestradă:ţelulvieţii,odihnadenoapte,fericireadefamilie,zâmbetulşicurajul.Găsitorulerugatsăleaducălatipografie,recompensăonorabilă.Daruitecăfărăsă-şideaseamaaajunsînfaţaprăvălieiluiSnorri.Cenaiba.Nutrebuiasăseîntâmpleaşaderepede.Rămăseseră destule ulicioare prin mahala pe care nu le străbătuse şi destule

lucrurilacarenusegândise.TrebuiasăfidatbuznalaGísli,acumaaşfibeatşifericit,îşizice,uitându-seposomorâtlaclădirealungăşidestuldescundă,deasupraintrăriiscrieculiteregalbenepeoscândurămaroniePrăvălialuiSnorri,culorilesuntşterse,viaţas-adecoloratşiea.CasaelângăgardulluiHansen,epreatârziusăseîntoarcă,vânzătoriiBjörnşiBjarni, tatăşi fiu, l-auvăzutdejaşi îi facbucuroşicumâna.Neeîntotdeauna greu să-i deosebim pe ei doi, uneori îi zicem câte unuia pe nume laîntâmplare,iarastanunelămureştecunimic,suntaşadepoliticoşi,maibinezisaşadereţinuţiînpurtări,încâtnicinunecorectează,nerăspundcaşicumchiaraşai-archema. Brynjólfur are memorie bună şi îi cunoaşte de prea multă vreme ca să-iconfunde, doar când e un pic afumat i se mai întâmplă, atunci o mulţime deamănunteiseştergdinminte,amănuntedespreviaţaluichiar,iaracuma,dupătreiberi,edestuldeameţit,intrăşinuzicealtcevadecâtziuabună.

Odaia prăvăliei nu-i aşa de largă ca la Tryggvi, nu, e ca dealul pe lângămunte.Duşumelelescârţâiesubpicioarelecăpitanului,caredindoi-treipaşiajungelatejghea,tatălşifiulpoartăvestoanenegre,pecareîntr-ovremeîncareviaţaeramaiblândănegustorul a ţinut să le facă pemăsura lor. Prăvălia pare goală după atâta iarnă şimultămarfă luată pe datorie nu va fi plătită în veci. Ceimaimulţi clienţi sunt dinmahalauaveche,uniinuplătescaicidecâtdupăcedatoriileauajunspânălacerlaalţinegustori, vânzătoriinu se supără cândvăd căoameniiplătescpe sponci la Snorri,ştiutoţicăodatăcevinevara,vinşipeştii,atuncivafidemuncădinbelşug,vorplătimai întâi la cei mari şi pe cei mici îi vor lăsa la urmă. Snorri unde e? întreabăBrynjólfur la tejghea, scârţâiturile au încetat, duşumelelenumai gemsubpaşii lui,dinsprecasanegustorului,dincealaltăparte,seaudeuncântecdeorgă.Snorriaveaopartitură larg deschisă în faţă, un Mozart vesel ar trebui să dea un pic de sufletdimineţiiăsteia,sămaicreascădragosteadeviaţăsaumăcarsăoridicedinprăpastia

încarezace.Snorrirenunţădupăprimapagină,azimaibinenu,Mozartedeparte,nedespartdeelvaluriuriaşeşi jumătatedeEuropă.Închideochiişicântădupănoteledininimalui,dinorgăserevarsăîntunecimidesecareseîmbibăînpereţiidelemn.Tatălşifiulnupar,totuşi,preamişcaţi,îizâmbescmereubinedispuşiluiBrynjólfur,maibinezisîşiridicăzâmbetulcătreel,pentrucănu-iajungdecâtlabărbie,căpitanulliseuităpropriu-zisîncreştet.Fiulareunînceputdechelieînvârfulcapului,tatălechel de-a dreptul, el a lucrat la prăvălie de la început, amândoi sunt plini dedevotament,aşacăsalariulcarevinecândşicândnu-ideranjeazăcâtuşidepuţin,fiulsecamapropiedetreizecideanişistătotcupărinţii.Ceidoiobişnuiescsăsedeacuunpasînspatecândintrăunclient,politeţeautomată.Torfhildur,mamăşisoţie,stămereu cu ei dincolo de tejghea, îi ajută când e nevoie şi are tot timpul mâinileocupate,împleteşteunpulover,şosetesaumănuşipentrueioripentruSnorri.Aşasesimteibine,săsteatoţitrei,Torfhildur,tatălşifiul,n-aunevoiedepreamultecuvinte,apropierea ţine loc de orice ar avea de spus, aşa că numai e nevoie să vorbească.Torfhildur îi zicemereu luiBrynjólfur flăcăule, deşi diferenţade vârstănu-i aşademare,şiîlsalutămângâindu-lcupalmaaspră,darcaldă,peobraz,seridicăpevârfurisă-latingă.Acumnusevedeprinpreajmă,Brynjólfurrăsuflăuşurat,însădupăaceeaîi e ruşine şi, probabil ca să nu-lmaimustre conştiinţa, întreabă: ia ziceţi, dracilor,undeaţiascuns-opeTorfhildur,doarnusunteţiaşaderăilainimăs-ofilăsatacasă?!Brynjólfur se chinuie să fie glumeţ şi zâmbeşte cu gura până la urechi, deşi i sestrânge inima, a văzut cum feţele celor doi s-au întunecat o clipă, dar pe dată auapărutzâmbetele,nus-asimţitînstaresăvină,răspundetatăl,BjörnsaupoateBjarni.

Fiul:Aveaotusepăcătoasă.Tatăl:Adormitprost.Fiul:Înoricecaz,nupreabine.Tatăl:Nuprea.Şimaiaveaşifierbinţeală.Fiul:Darnupreamult.Tatăl:Nu,nu,nu-inimicrău.Fiul:Mâinearesăfiepepicioare.Tatăl:Da,sigur,nuenimic.Fiul:Nu,sigur,nu-inimicgrav.Tatăl:Nu,nue.Strânşiunul înaltul, cupalmelepusepe tejghea,patrumâini îngrijiteuna lângă

cealaltă,seuităţintălaBrynjólfur,cuoîncăpăţânareneaşteptată,deparcăarîncercasă-lconvingă,deparcăarficumnusepoatemaiimportantpentrueisă-lfacăsăleîncuviinţeze cuvintele. Aşa că îi zâmbesc amândoi, recunoscători, când Brynjólfurmormăie:nu,nu,sigurcănu-inimic.Cutoateasteaareimpresiacăecelmaijosnicdintretrădătorişi,stânjenit,anunţă:începpregătirilelaSperanţachiarazi.Da,da,ei

bine, de-asta am venit, spuneţi-i voi lui Snorri, eu n-am vreme să-i zic acum, măcheamăbărcuţa,băieţi,şiuncăpitanascultăcândîlcheamăbărcuţalui!Seîntoarceiutepecălcâie,casănufieobligatsăvadăcumliselumineazăfeţeledebucurieşiderecunoştinţă,şiseîndreaptăcupaşimarispreieşire,tatălaleargădupăelsă-ispunăceva,darBrynjólfurnuîlmailasă,deschideuşaşiaieşitdejadinprăvălie,tatălîitotmulţumeşte şi îşi tot ia la revedere, vorbele lui se înfig ca pumnalele în spatelecăpitanului.Brynjólfurapucăsăseuiteînapoiînaintedeadispăreaîndosuluneicase:ceidoistauînprag,cândvădcăseîntoarcecufaţaîncepsăflutureiutedinmâiniîndirecţialui,braţuldreptalluiBrynjólfurtresare,darnuseridică,apoigata,atrecutînspatelecaseişi,înlocs-oiaînaintespreNeðstueyri,lacapătullimbiidepământ,acoloundebarca lui e trasă lamal, se întoarcepe străduţaurmătoare şipleacă înparteacealaltă.

XII

GeirþrúðureafarăcândHelgaşibăiatulseîntorcdelaprăvălie,încărcaţicaniştecatâri de povară, el de îndoială e însă împovărat cel mai tare, îi dă târcoale ca orândunicădemare flămândă, îi simteghearelecumîi sfâşie ţeasta, sângele îi curgeşiroaie.DoicorbiţopăiecroncănindnudepartedeGeirþrúður,carelearuncăcevademâncare pe zăpadă, alţi doi aşteaptă pe acoperiş, fulgi de zăpadă neagră ieşiţi dinnoapte.Helgaseopreşteînmijloculdrumului,poatecasăsperiepăsărilecelenegre,cineştie,băiatuln-avăzutniciodatăuncorbcaresăsteaaşadeaproapedeunom.Geirþrúðurputeasăîntindămânaşisăprindăunul.Măturasezăpadaşiaruncasedemâncarepeloculcurăţat,niştebucăţeledecarne,dincepoatedesluşibăiatul,careseuităpeascunslaHelga, însăfemeianuparemirată.Corbuleofiinţăvenitădiniad,aşascrieundeva,azburatnegrucatăciuneledreptdinguradiavolului,delaelaluatglasul şi viclenia. Câteodată, noi îi zicem lui Geirþrúður Mama Ciorilor. La puţinăvremedupă ce sosise a prins obiceiul să le hrănească, n-a fost privită cu ochi preabuni,darGuðjónnus-aamestecatnici înasta,cumnuseamesteca înnimicdincefăceaea,corbuleopasărealeasă,arăspunscândprietenulsău,pastorulÞorvaldur,s-aplânscăGeirþrúður îioploşeştepe lângăcase,nu-ipreaplăcutsă te trezeascădinsomncroncănitul lornegruşiurât, în fine,Guðjón,măcaratâtpoţi săpricepi şi tu!Atunci Guðjón ridicase ochii şi zisese, pierdut în gânduri, am citit undeva că întimpurile străvechi corbul avea un alt fel de croncănit, încă şi mai înfiorător, darDumnezeuil-aluatşii-adatglasulacestacasăneaducăamintedepăcatelenoastre,sigurcăeoprostie,darcâteodatăprostiileauînelecevadistractiv,cezici,prietene?Pastorulmormăisecevascurt,erapevremeacândbeaşiînurmăcudouă-treizileîşicampierdusecumpătul, sfârşisebeatmort laSodoma,aşacă-l interesaupreapuţindiscuţiiledesprepăcateşidespreremuşcări,numaiadusesevorbadesprecorbi,nicimăcarnumaispusesecădoidintreeiaveauobiceiulsăsteapeacoperişulbisericii,îivedea tot timpul în zori, când venea el, şi că apăruseră abia după ce se apucaseGeirþrúðursăledeademâncare.MamaCiorilor.Isepotriveştemănuşănumeleăsta.Arepărulnegrucapenelelorşiochiiîisuntcadouăbucăţidecărbunecaredemiideaniaustatîngropateînstrăfundurilepământului,luminanule-avăzutniciodată.Ceimai îndrăzneţimerg până acolo încât spun că în loc de inimă are un croncănit decorb,daraigrijă,nucredetotcezice lumea.Corbiiciugulescbucăţiledecarne, trei

dintreeizboarăpeacoperişcasălemănânce,celde-alpatruleaseaşazăpeacoperişulcaseiluiÞorvaldurşicroncănededouăori,cineştie,poatecinevatresareînăuntru.

Geirþrúðurîiaşteaptădincolodegard.Seuitălabăiatşiluiisemoaiepicioarele,elşiHelgasuntaşadeaproape,că îivedepistruiipalizidepeobraz,băiatulepedatărecunoscătorpentruei,dacăn-ar fipistruii, faţa femeiicuochideabanosşipomeţiînalţiarfirececagheaţa.Geirþrúðurîiîntindemâna,băiatullasăjospoverileşimânarece i-o cuprinde pe a lui, bună ziua, spune femeia, glasul îi e puţin răguşit şiîntunecat,băiatulseuităsprecorbiidedeasupra.

Apoiiată-iînsalon.Geirþrúðurstăpeunfotoliumareşiverde,el–peocanapeacupernegroaseşicu

ocuverturăpecareomângâiemecanic,cummângâiuncâine.Privireaiseopreşteasupra unui secreter neobişnuit de mare, cu o mulţime de sertare şi de nişe.Geirþrúðurîiurmăreşteprivirea,îţiplacesecreterul?Euriaş,răspundeel,şiareatâteasertare.Într-adevăr,spuneeamaideparte,enevoieuneorisăaiunlocîncaresăpuinumaitulucruri,sănuintreşialţii.Glasulnuîimaisunăatâtderăguşitaici,înăuntru,timbrul e mai dulce şi aproape fără crispări, ochii negri întârzie asupra băiatului,Mama Ciorilor, îi fulgeră lui prin cap fără să se poată abţine, n-are putere asupragândurilorcare-itrecprinminte.Omuleofiinţăuimitoare.Luptăcuforţelenaturii,trece peste greutăţi care par de neînvins, struneşte întreg pământul şi, cu toateacestea,stăpâneşteatâtdepuţinpropriaminteşihăuriledinea,ceseadăposteşteînprăpăstiileacelea,cumsenascoareşideundevin,sesupunelevreuneilegisauomultrebuie să treacăprinviaţăavând în sufletoprimejdioasăneorânduială?Băiatul sechinuiesăalungetoategândurileceîiumblăprinminte,uncroncănitdecorbînlocdeinimă,poveştiledespreGeirþrúðurşicăpitaniiceistrăini.Poartăobluzăcualbşinegruşiofustălungă,fustăsenumeşteîmbrăcăminteaaceea,nuepreasigur,părulnegruîicadepeumerişifotoliulcelverdeescămoşattot,parcăşizdrenţuit,caşicumn-araveacucesă-lrepare,eaşezatăde-acurmezişulpeelşişi-apuspernesubmijloc,picioareleşi le-acocoţatpeunuldintrebraţe,caofetiţăîncăfărăminte,cutoatecăare cu siguranţă treizeci şi cinci de ani. În schimb, aşezat cu spatele drept pecanapeaua foarte elegantă şi cu husa impecabilă, băiatul roşeşte la gândul căpantaloniiluidepânzăgroasăîisuntplinidepete.Ejalnicsă-ţifieruşinedeaşacevacândprietenultăuabiaamurit,aîngheţatdefrigsubochiităi,cândviaţaţiseparefărănoimăşicândţi-aipusîncapsătelaşiînvoiavalurilordinoceannumaidepartedesearaasta,presupuncăamsăfiuridicolpânăînultimulceas,segândeşteel,trist.Geirþrúðurîşitreceîncetdetotpestebuzedegetulinelardelamânadreaptă,apoiîlmuşcăîncet,aredinţialbi,băiatulazărituncaninascuţit,cadefiarăsălbatică.Helgaaaduscafeaşifursecuripeunplatou,saupoatesuntprăjituri,el,unul,careatrăittoatăviaţa pe la ferme sau în barăci de pescari, nu ştie să le deosebească. Platoul e cu

siguranţădinargint,ceştilealbeauunornamentcufrunzeieşiteînafară,ooooo,segândeştebăiatul,esingurullucruceîivineîncap.

Ooooo!Şiiatăcăminteaisegoleştepede-a-ntregul.Arămaslocpustiu,părăsitîngrabă.Cuprivireapierdută,îşiaudesângelezvâcnindînurechi,caunvalcarecreşteşitot

creşte. Parcă Helga îi spune ceva. În orice caz, îi vede buzele mişcându-se, aşa cărăspunde: ce? Geirþrúður se uită la el, şi-a întors capul pe sfert şi părul negru îiacoperăjumătatedefaţă,buzeleisedesfacîntr-unsurâs.Suntînăuntrulunuiroman!îl fulgeră deodată un gând salvator, a citit despre toate astea într-un roman:canapeaua, fotoliile, ceştile împodobite cu frunze, fursecurile sau poate se cheamăprăjituri,celedouăfemeidesprecarenuînţelegenimic.Suntînăuntrulunuiroman,murmură băiatul, uşurat, izbutind chiar să zâmbească, sunt înăuntrul unui roman.Sângelenu-imai zvâcneşte înurechi, câteodatăparcă îşipierdeauzul, spuneHelgacătreGeirþrúður,câteodatăşiglasul.Nuştiudacăpotsăbeaudintr-oceaşcăatâtdeelegantăcaasta,zicebăiatulcaşicumarvreasăsescuzeşiadaugă:nule-amatinsdecâtînromane,vorbeleastea,spusecasă-lscoatădinîncurcătură,cadcamaiurea,celedouăfemeiseuităunalaalta,Helgaseaşazăpeunscauncuspătarşizâmbeşte,fireşte că abia vizibil, mişcarea asta minusculă a feţei se numeşte totuşi zâmbet,probabilatâtsepoate.

Nu te lăsa impresionat de eleganţa ceştilor, îl sfătuieşte Geirþrúður cu glasul eidulce şi fără crispări, încă se ascunde în el o umbră de răguşeală, croncănitul n-aplecatdetot,băiatulnumaiecunimicstăpânpegândurilelui,cuabsolutnimic.Nuenevoiedenicioînsuşireanumecasăbeidintr-oceaşcăsausămănâncicutacâmurielegante,deşisecrededeseoricăenevoie,darnu-iaşa.Omulnu-idecâtunanimal,unanimal în cel mai bun caz dăruit cu inteligenţă, şi are pur şi simplu nevoie să sehrănească,argintul şiporţelanulnuschimbănimic,argintul îl schimbă însăpeom,rareori în bine, vrei să fumezi? adaugă ea. O tabacheră argintată îi apare ca prinfarmec în căuşulpalmei. Scoatedineao ţigară foarte subţire.Băiatul răspundenu,mulţumesc,darHelgafacesemncăda,seapleacăînaintecândGeirþrúðurîşiaprindeţigaraşiamândouătragfumulpenări.Geirþrúðurîlţinemultînpieptpânăsă-lsufleîncetafară,apoiîşiaţinteşteochiinegriasuprabăiatului,arabescuriledefumplutescdestrămându-seînaer,şiîizice:suntîngrozitordemâhnităpentruces-aîntâmplatcuBárður,eraunuldintrefoartepuţiniioamenipecareîiapreciam,pentrutineeomarepierdere.Băiatuliaaşaoînghiţiturădecafea,căîidaulacrimile,tuşeştedecâtevaorişidurereamorţiiluiBárðurîidespicăpieptulîndouă,totuşi,caunimbecil,segăseştesăzicăcecafeadelicioasă,şievidentcă-iparerău.Cebinear fidacăarvenicinevaacumpelocsă-itragăunglonţîncap.

Geirþrúður aşteaptă să-i treacă tusea şi sămai ia o înghiţitură, de data astamaiomenească,decafea,apoi îizice:dacă tesimţi înstare,amvreasănespuicums-aîntâmplat.

Dinmotivenufoartelimpezi,cerereaastanu-l jigneştedeloc,nicinu-lfacesăseînchidăînel,vreasălepovestească,seînsufleţeşte,caşicumcevas-arschimbadacă,aşezatpecanapeaşiprivitdeceledouăfemei, le-arpovesti totul,dinclipaîncareadeschisochiişil-avăzutpePéturcumîşivârăcapulnegruprinchepengşipânăcândaplecat din tabără şi s-a afundat înnoapte – să le spunăaşadarpovestea asta careîncepecuviaţăşiseterminăcumoarte.Darabiaaavuttimpsălespunădesprecums-aridicatchepengulşi s-a ivit,cadiavolul înpersoană,capul luiPétur,care le-azishai,aziieşim,căs-aauzitcumbatecinevalaouşă,probabillaceaacafenelei,fiindcăzgomotul era destul de înfundat. Băiatul se opreşte. Au venit lăzile de bere de laTryggvi,spuneHelgaridicându-seşinetezindu-şirochiacupalma,apoiseuitălabăiat,aşteaptă-măînaintesăspuimaideparte, iarel încuviinţeazădincapşiaudecumseîndepărtează.Povesteşte-midespretinecâtaşteptăm,îicereGeirþrúðurfărăsăseuitelael,cândîşiîntoarcecapul,ochiiîntunecaţicanoapteaabiaisezăresc.

Noineferimmereudefelulăstadediscuţii.Noi totdeaunapunemîntrebări lacareserăspundefoarteuşor,carenuneating

preamult.Îiîntrebămpeoamenidesprepeşte,desprestrânsulfânului,despreturme,darnudespreviaţă.

Geirþrúðurstăînfaţaluicaofetiţăprost-crescută,areochidenoapteneagrăşiîlîntreabă despre ce îi e celmai aproape de suflet, iar el începe să deşire, ca şi cumtocmaiastaaştepta,nicimăcarnuîncepecuvestituleibine,nu-spreamultedespus,aşa şi-ar mai fi salvat obrazul şi s-ar fi arătat mai cuviincios şi mai supus faţă deputerile celemari,darnu,el searuncădintr-odată, tata s-a înecat cândaveamşaseani,începândastfelculucrulcelmaiimportant.

Tata s-a înecat cândaveamşase ani,mama s-a trezit singură cu trei copii, erammici,sorameanicinumergeaînpicioare,n-atrecutmultşine-amdespărţit,amfosttrimişicareîncotro.Credcălumeaastaîncaretrăimnuepreabună.N-amamintiriprea limpezi cu tata, ce-mi vine înminte e cemi-a povestitmama, eami-a trimismulte scrisori în caremi-apovestitdespreel. Îldescria învorbeaşadevii, cămi-arămastotulîncap,nutreceozifărăsămăgândesclael,câteodatăamimpresiacăstălângămine,casănumaisimtaşadetaresingurătatea.Parcăseuitălamine,parcămăurmăreştedinfunduloceanului.

Seîntrerupedeodată,aproapeîngrozit,aproapefuriospeelînsuşifiindcăuite,şi-asmulsinimadinpieptşii-adat-ofemeiiăsteianecunoscute,inimaluicaunpisoiorbşiplângăcios, cuibărită în căuşul mâinii întinse. Are puţin timp să se dezmeticească,fiindcădeafarăseaudglasurişirăsunăzgomotdesticleciocnite.Geirþrúðurnu-lmai

privea,îşiîntorsesecapuldecândîncepuseelpovestea,aripadecorbdepefaţăisesubţiase, acum îşi lăsa ochii în jos, în timp ce băiatul se uitamorocănos şi plin dedispreţ pentru el însuşi la cuverturamoale şi roşcată, împodobită cu flori ciudate,totulisepareivitdintr-odatăşicutotulstraniu.Geirþrúðurîntindemânacătreţigarapejumătatefumată,iarbăiatulîiauderăsuflareacândtragedinea,jaruldinvârfseînteţeşteşiurcăde-alungulfoiţei,viaţaeoboabădejarcareîncălzeştepământulşi-lfacenumaibundetrăit.Rămânesă-mipovesteştimaideparte,îlanunţăvoceaeicândliniştease făcusepreagreaşibăiatul începeasăsesimtăstrivit subaceastăpovară.Parcăisedesluşeaînglasofărâmădecăldură,poateedoarînminteamea,îşiziceel,darcutoateasteasesimteunpicmaibine,deajunsîncâtsăîndrăzneascăsă-şiridiceochiişisăseuiteprinsalonullarg,bachiarsăsemişteîntr-oparteşiînaltacasăvadămaibine.Fereastradinspateemultmaimaredecâtcelelalte,înfaţaeieomasăgreaşideasupra,o lustrăuriaşă,maivede şi colţulunuipian, celpuţinaşacrede, căunpiane,şicândsemişcăînparteacealaltădescoperăuntablouimpunător,doimetripedoi, dacă numaimult, e o scenă foarte vie de pe străzile unui oraşmare, numaimişcareeînel,băiatulsimtecă-l iaameţeala, îşi îndreaptărepedespatele.Îşidădeaseamacă,văzându-lcumsemişcăbaîntr-oparte,baînaltaşicumsezgâieştelapereţicaunviţel,cinevaarfifoartemirat,numaicăGeirþrúðurnuparesăbagedeseamăşiîşifumeazăţigaramaideparte,cuunaergânditor.Cucoadaochiului,băiatulzăreşteomişcareîntr-uncolţ,ecinevalângătoculuşii.RidicăprivireaşiîntâlneşteochiistinşiailuiBárður,faţaluialbită.Glasuldragalprietenuluiîirăsunăînminte:

Şieucarecredeamcăosăviilângămine.

XIII

ÎnafarădeacărabagajecauncatârpelângăHelga,treburileluiînSatsuntdouă:sădeschidăsticleledeberepentruBrynjólfurşisăaibăgrijăca luiKolbeinnsănu-ilipseascăniciodatăcafeauadincafetierapecare i-aadus-oGeirþrúðurde laLondra,acumdoiani.Cafetieraefoartescumpă,sespunecăi-aaparţinutcelebruluiWilliamWordsworth,careacompusatâteaversuripentruîntregulpământ,uneledintreeleluminândşiacumminţileoamenilordinlumeanoastră,carepecâtedeschingiuită,peatâta-idetrufaşă.

Dacăaducemvorbadecafetierăşidevechiuleiproprietar,astaepentrucănumaidouă lucruri sunt de căpetenie în mintea lui Kolbeinn, poezia şi marea. Poeziaseamănă cu marea, marea e rece şi adâncă, dar e şi albastră şi neasemuit defrumoasă, în ea înoată puzderie de peşti şi îşi găsesc adăpost tot soiul de fiinţe, nutoatebune,edrept.ÎnţelegemlimpedecutoţiideceKolbeinnarecearecumarea,darunii nudesluşesc prea bine cum stă treaba cu poezia. E de la sine înţeles să citeştilegendeleIslandei,fiindcăaflidinelecâtecevadesprepoporulnostru,suntcâteodatăchiaratrăgătoare,teţincusufletullagurăşiteînvaţădespreeroicucaresătemăsorişitu,şitotdelasineînţelesesăciteştipoveştivechi,istoriidesprinsedinviaţadetoatezileleşifaptedevitejie,bachiarsăadulmecicâteodatăşinişteversuri,decenu,maiales dacă sunt compusedeunul care vorbeştedesprepopor şi care ştie ce e aia săstrângifânulşisăduciturmelelaiernat,darsăveziuncăpitancarepunetotatâtapreţpeopoeziecâtpeieşitulînlarg,păicefeldemarinarmaieăsta?Altfel,Kolbeinnn-aizbutitniciodatăsă-şigăseascăonevastăşiapoiaorbit.Luminazileil-apărăsit,acumepradăîntunericului.Nu-ivorbă,afostunmarinarfărăpereche,tarecapiatraşipedeasuprapriceputdincale-afară lapescuit,atâtacănu-şipreagăseael loculprintreoamenişieracambădăran,însăcusufletbun.Acuma,bine,nus-aînsuratniciodată,atrăitlapărinţipânăcânds-auadunataniişiauajunspărinţiisătrăiascălael.Săracii,erauoamenicumsecade,n-aveauniciuncusur,casăzicemaşa.TatălluiKolbeinns-adusceldintâi, învremeacândbăiatulabiaîncepusesă-şiaratepatimapentruvorbemeşteşugiteşipentruversuri,aşacăn-aavutdecâtpuţintimpsă-şifacăsângerăucăfecioru-său, carne din carnea lui, dă atâta amar de bani pe nişte cărţi. În schimb,mamaluiKolbeinns-amolipsitdelael;şi-adatultimasuflarepecândciteaunromannemţesc în traducere daneză, stătea în pat şi citea, aşa a găsit-omoartea, s-a stins

blândşidintr-odatăcarteai-acăzutpefaţă,deschisă.Kolbeinncredeacăaţipise,eraînmiezulzileişieaeraînvârstă,somnulprindebineoaselorbătrâne,aşacăn-afăcutzgomotşin-avenits-otrezeascădecâtdouă-treiceasurimaitârziu,dardegeabavreisămaitrezeştidinsomnunomdac-amurit.

Înmomentul în care şi-apierdutvederea cu totul,Kolbeinnaveaaproapepatrusute de cărţi. Unele dintre ele, groase şi tare scumpe, ca aceea care îl omorâse peBárður, sosiseră cu vaporul tocmai de la Copenhaga. Patima asta costa sumefrumuşele şi femeile care visaseră să-l ia de bărbat pe căpitanul cel neînfricat, deşimorocănosşicamciudat,îimulţumeauCeluideSuscăn-aufăcutasemeneagreşeală,şiI-aumaimulţumitodată,încăşimaicălduros,cândarămasschilod.Nuştimpreciscândaînceputsăisestricevedereafiindcăs-aascunsteribildebine,s-adeprinsculuminacarescădeadinceînceşimişcărilei-audevenittreptatmaisimple,echipajulabăgatdesigurdeseamăcăîşischimbasepurtarea,darapusastapeseamabizarerieilui de fiecare zi şi a faptului că petrecea ceasuri întregi stricându-şimintea printrecărţi; câtăvremeaduceabarcaplinădepeşte înapoi lamal, restulera treaba lui. Şichiaraşaera.Totuşi,demultăvremenumaidesluşeaculmilemunţilordinzare,aifiziscăsimţeamirosulpeşteluidinfunduloceanului.Şiîntr-ozivedereais-astinsdetot.Seduseselaculcare,încămaiputeasăciteascădacăţineacarteafoarteaproapedeochi,îşivedeamâinileşichiarcontururilecaselorleputeaghici,numaisteleledepecersefăcuserădemultnevăzute,darcânds-atreziteracufundatcutotulînbeznă.

Rămăseseîntinspespate,aşteptândsă-irevinăvederea,mărog,cesemaipăstrasedinea.Aaşteptataşapânăn-amaiputut.Apoiaînceputsămiştedincap,să-şiarunceochii în toate părţile, să-imărească, să se frece cu palmele la ei, dar degeaba, eraumorţişiîntunericulsefăcuseaşadeapăsător,cănumaiputearăsufla.S-aaşezatsă-şitragăsufletulşiaînceputsăseloveascăpestecap,maiîntâiuşurel,apoicupumnii,câtputeadetare,s-arepezitdupăaceeacufrunteadezidşis-aizbitdemaimulteori,dince în cemai puternic, trăgând poate nădejde că aşa s-ar pune la loc ce se stricaseînăuntru,darbeznanusedestrăma,nuvoiasă-lpărăsească.Îlprinseseîngheareşinuaveasă-imaideadrumulînveci.S-adatapoijosdinpat,pebâjbâite,aajunsfărăsăseîmpiedicelafotoliuldelângăfereastrăşis-aaşezatînel,neclintitcastatuiadreptăţiişicufaţaplinădesânge,şiaaşteptatsăaparăcârmaciuldepecorabialui.S-agânditunpicşi lacuţitulmarinăresc,câtdeuşorputeaelsătaieoarteră.Dartrebuiamaiîntâisăsteadevorbăcucârmaciul,apoisămâzgăleascădouăvorbepeohârtie,numaiaveaimportanţăcum.Deţineajumătatedincorabie,toatecărţiledinjurşicasaîncarestătea,nuseputeasămoarăfărăsăaranjezelucrurile,altfelticăloşiişirechiniiăia de Friðrik şi Lárus aveau să punămâna pe avutul lui şi să arunce tot ce nu-iinteresa.Cârmaciulapăruînsfârşit,venisesăvadăceeracuKolbeinn,caredeobiceiurca primul la bord, dar acum tot echipajul îl aştepta scărpinându-se în cap, eşti

bolnavsauceva,îlîntrebăşovăindcârmaciul,carefusesecuprinsdeodatădefrig,defrigşifrică,văzândsângeleuscatpeobrajiicăpitanuluişiochiiînspăimântătordegoi.Kolbeinnîşiîntoarsefaţaspreloculdeundeseauzeavoceaşispuse,cuglasliniştitşihotărât,azitueştilacomandă,euamorbit.Du-te.Pemaitârziu.Şicârmaciulieşiîngoană,speriatdeochiiaceiafărăvedere,peelmereuîlînfricoşaseomulăstaîndrăcit,ieşi fără să se mai uite în urmă şi se duse direct la corabie, nu le spuse nimicoamenilor până nu au ajuns în larg, ieşiseră pentru cinci zile. Kolbeinn căutase pepipăiteprincasăohârtieşiuncreion,selovisededouăoridemobile,adouaoarădecolţulbibliotecii,rămăsesemultăvremelângăea,mângâindcotoarelecărţilor,poateiaduleobibliotecăşitueştiorbşistaiînmijloculei,aşamurmurase,apoiîncercasesă-şiîndreptebuzeleîntr-unrictus,dardegeaba,patru-cincilacrimiiserostogoliserădinochi,săsperămcăastavafi tot, îşizisese,nimicit lagândulcănus-adovedit înstaresădeapieptcunenorocireafărăsăverselacrimileastea,peştistrăvezii.

Până laurmănu-inimenimaizdravănde-atât,cândes-opăţeşticuadevărat, tefaci bucăţi ca o scândură viermănoasă, se plânsese către Geirþrúður, care-l găsiseaşezatpejos,lângăbibliotecă.Aiorbit,Kolbeinn?îlîntrebaseea,fărăniciourmădeînduioşareoridegrijă,deparcă l-arfi întrebatdacăs-a tăiat ladeget.Tucecrezi? îirăspunsese el amar, apoi o rugase să-i caute o foaie dehârtie şi un creion, ceea cefemeiaşi făcu, fărăovorbă, şi i lepuse înpoală.Kolbeinnpipăi săprindăcreionul,apoi luăocartedepeetajeră,pecaresăsprijine foaia.Dupăastarămasenemişcat,pierdut. Timpul trecea şi Geirþrúður, care venise să înapoieze o carte şi să ia alta,şedeaaşteptând,pânăcândelîispuse:nupotsăscriu.

Cevreisăscrii?Nu-itreabata.Adevărat,darmăcarpotsăscriuînlocultău.Atunciiadraculuiasteade-aci,zisese,aruncândcreionulşifoaiaînîntunericulde

undeveneavoceafemeii.Şicetrebuiesăscriu?Maimultdejumătatedincorabie,cărţileşicasasuntalemeleşinuvreausăîncapă

pemâinileticăloşilor.Vreisăscriuasta?Sigurcănu,doarnu-saşadeidiot.Dececrezic-arputeasă-ţiiace-ialtău?Fiindcăsuntschilodşi-osăcrăpmâine-poimâine.Dincâtevădeu…s-aîntrerupteaoclipă,apoiaspus:miemiseparecăeştiviuşi

cărespiri.CumKolbeinnnuziceanimic,acontinuat:celpuţindincâtevădeu.Căpitanultresăriuşor,darurmăcaşicumnus-arfiîntâmplatnimic:doarnucrezi

căamsătrăiescaşa,caunorbînspinareacuiva,dinmilaaltora?

Atuncivreisătesinucizi?Cealtcevaaivreasăfac?Sădansez?ArtrebuisăviisăstaicuHelgaşicumine,câteodatănelipseştecinevacucaresă

stămdevorbă.Şicuminev-aţigăsitsăstaţi?!Aisălocuieştiîntr-oodaiearanjată,undesă-ţipuitoatecărţile;îţivinzicasa,euîţi

răscumpărparteadinvenitulcorabieişisuntemchit.Cândes-aleagăîntreviaţăşimoarte,ceimaimulţioamenialegviaţa.GeirþrúðurstrăbătuseSatulpânălaeaacasă,însoţitădeKolbeinn,careourmaca

uncâinebătrânşibeteag,pecarel-aifiîmpuşcatdemilă.Astaseîntâmplaacumpatruani.De-atunci,căpitanuln-apăşitmaidepartedehotarulgrădinii:maiieşealasoare,cânderafrumosşivăzduhulseîncălzea,darînafarădeastaîşipetreceazileleînodaiacafenelei,acoloîiplăcealuisăstea,săbealitriîntregidecafeaşisăascultecevorbeauclienţii, câţi erau. Helga şi Geirþrúður îi citeau, când una, când cealaltă, asta seîntâmpla mai degrabă după-amiezile sau pe înserat, când umbrele se înstăpâneaupeste lumeşi searuncausprecer ca săatingă stelele, atunci în salon seadunauei,uimitoareşinesfântătreime.Noin-amînţelesniciodatăcuadevăratdecel-aprimitGeirþrúðurlaeapebătrânullupdemareîncăpăţânatşiursuz.Nuseştiaudecâtpuţinînainte,mailuauneoricărţidelael,darpoatecăseînţelegeiînfelullor,elorbşieasurdălavirtute.

Dartreimeanumaietreimedecândasositbăiatul.Toarnăcafeadincafetieracare

afostaltădatăaunuipoetenglez,spune: terog,atuncicândKolbeinnseprefacecănu-lbagăînseamă,deparcănum-arvedea,îşizicebăiatulînsinealuişivorbeleasteaîldistreazăunpic.

Apovestitmaidepartetreimiicums-aprefăcutviaţaînmoarte.Helgas-aîntors,însoţitădeKolbeinn,şibăiatulle-aistorisitcumauieşitatunciîn

larg.CumBárðurşi-auitatpufoaicaşicumînnoapteaaceeaauvâslitmaidepartedecât

de obicei. Le-a povestit cum s-a stricat vremea, aerul s-a răcit şi a început să suflevântul, iarbarcaa fost înconjuratădevaluri înalteşi înspumate. Într-oclipăapa l-afăcut leoarcăpeBárður, îiera frig,eraaşadeudşide îngheţat, încâtnus-armai fischimbatnimicnicidacăi-arfidataltcinevapufoaicalui,sacrificându-şiastfelpropriaviaţăşipoateprimejduind-oşipeacelorlalţi.Omulcareeudpânălaoscândegerşivântulsuflăînlarg,acelaeunommort.Băiatulnuînţeleseseastapânălacapăt,saunuvoisesăaccepte,parcăabiaacumîşidăseamacăsingurasperanţăerasă-lfiadus

peBárðurcâtmairepedelamal,săscuturedepeelînvelişuldegheaţăşibrumăşisăcureţeşibarca,pentruaalunecamaiiutepevaluri.Şicutoateasteanumaieraniciosperanţă,maidegrabădenălucirivorbimaici.

Apoile-apovestitcumatraversatvaleaprininimabeznei,cărândînspatecarteacareîlomorâsepeprietenullui,doartuîmieştiplăcere-nlume.

Geirþrúður îl asculta cu ochii pe jumătate închişi, pleoapele subţiri se odihneaudeasuprapriviriinegrecanoaptea,Helgaseuitaţintălacuverturaroşiefiindcăuneoriebinesăteuiţiţintălaceva,ochiinusuntcamâinile,carepotsămoţăieliniştite,nicicapicioarele,pecarenimeninulebagăînseamădelaînceput,ochiisuntcutotulşicu totul diferiţi, ei nu se odihnesc decât atunci când se adăpostesc îndărătulpleoapelor, perdea trasă peste vise.Ochii nu sunt stăpâniţi de nimic. Trebuie să negândimbineundeşicândîiaţintimspreceva.Nisepetreceviaţaîntreagăprinochiiaceştia, pot la fel de bine să fie arme, cumpot să fie sunetemelodioase, cântec depăsărisauurletdeluptă.Lestăînputinţăsădezvăluiecinesuntem,sătesalvezeorisăte piardă. Ţi-am întâlnit privirea şi viaţami s-a schimbat.Mi-e frică de ochii ei.Măpierdînochiilui.Uită-teunpiclamine,casăîmimeargăbineşipoateajungşieusădormliniştit.Poveştilevechi,cares-aunăscutpoateodatăcuînceputurilelumii,spuncănue cuputinţă cao fiinţăvie să-lpriveascăpeDumnezeudrept înochi, fiindcăacoloseaflăşiizvorulvieţii,şihăulîntunecatalmorţii.

BăiatulapovestitcumarătauochiiluiBárður.Trebuiasă-iînfăţişezeaşacumerau,să ledea iarăşiviaţă, să-i facăsămai luminezeodată.Ochiiaceiaumbroşi,pecarevreunmarinarnecunoscutîilăsaseînurmă,acumoveşnicie,înIslanda.GeirþrúðurşiHelganus-auuitataproapedeloclaelcâtaduratistorisirea,Geirþrúðurnumaiodată parcă, Helga un picmaimult, doar ochii orbi ai căpitanului au rămas aţintiţiasupralui,recişimorţi,cadouăferestreplinedeîntuneric,nimicnuiese,nimicnuintră.Băiatulavorbitmaimultdecâtseaştepta.Auitatdeel.S-arătăcit.Afugitdinviaţăşis-alăsatînghiţitdepovesteaîncaredegetulluiîlatingeapeBárðurşi-lînviapreţdeoclipă.Poatede-astanumaităcea,să-lînviepeBárður,săintrecauntâlharînlumeamorţilor,înarmatcuvorbe.Vorbeleaucâteodatăputeredetroli,suntînstaresădoboaredumnezei, să salvezevieţi ori să le curme.Vorbele sunt săgeţi, gloanţe,păsări care-i răpescpevitejiidinpoveşti,vorbele suntpeştimaivechidecât lumea,caredescoperătaineînspăimântătoareînfundulprăpăstiilor,vorbelesuntunnăvodlarg,câtsăîncapătoatălumeaînelşisăcuprindăcerul,numaicăuneorivorbelenusuntnimic-nimic,numaizdrenţeobositeşigăuritedeger,şubredeadăposturipecarelecalcăînpicioaremoarteaşinefericirea.

Vorbele sunt însă tot cebăiatulareal lui.Tot, înafarăde scrisorilede lamamă,niştepantalonidepânzăţeapănă,haineledelână,treicărţinupreagroase,casănulezicemde-adreptulbroşurele,pecarele-aluatcuelcândaplecatdinbaracă,cizmele

de ieşit în larg şiniştepantofi găuriţi.Vorbele sunt tovarăşii lui ceimai credincioşi,prieteniiceimaiapropiaţi,numaicănusedovedescdevreunfoloscândaremaimarenevoiedeele–nu le stă înputinţă să îl înviepeBárður,astaBárðurştiade labunînceput. Iatădeceadineaori, lângătoculuşii,prietenul lui îizisesefărăsăspunădefaptnimic:şieucarecredeamcăosăviilângămine,iarbăiatuli-arăspunsîngând:numaicăeu,deundesunt,nupotsăteating.

*

Domniovremetăcereadupăcebăiatulsfârşipovesteaşitotelorupse,mormăindcuminteaaiurea,artrebuisătrimitoscrisoarelaAndrea,să-ispuncăsuntînviaţă.

Tăcereacareseînstăpâneştedupăcespunecinevaopovestelungălasăsăsevadădacăeaafostspusăcuvreunfolosoriînvan,nearatădacăaajunslasufletulcelorceauascultat-o,dacăaatinscevaîneioripurşisimplui-aînveselitşigata,maidepartenimic.

Rămaserătoţifărăsăsemişte,pânăcândseauziunciocănitgreu.Cinevabăteaînpereteledeafară.Helgaseridicăgreoaie,apoiluăofoaiedehârtieşiuncreionşiileîntinse băiatului, zicând: unii oameni ne sunt dragi şi ne îndrăgesc la rândul lor,trebuiesăavemgrijădeeişisănestrăduimsănulăsămpemâineceputemfaceazi,viaţaepreascurtăşiuneorisesfârşeştepeneaşteptate,aşacumaiaflattudecurând,cuasuprademăsură.Apoiieşipeculoar,săvadăcinebate.

Trebuiesăavemgrijădeceicarenesuntdragişicareneîndrăgesclarândullor.Astatrebuiecăeolegeavieţiişisăvezicumdraculletrageocizmăînfundălora

deonesocotesc.SeauzicumfoşneşterochiaHelgăicândieşidinsalon, lăsândînurmăodârăde

parfum,mirosulselipidecălduracarerămăsesepeobrazulbăiatuluidupăceHelgaîlatinsesescurtcudegetele.BătrânulKolbeinnseridicăşiel,mormăindînşoaptăcevade neînţeles, şi pipăi podeaua cu bastonul, nu foarte atent, ştia oricum drumul,străbătuiutesalonulşiieşidupăHelga,urmărindu-ifoşnetulrochieişiparfumul,aşacărămaserăeisinguri,băiatulşifemeiacuochiinegricanoapteadeianuarie,careseuitauţintălamânaluiţinândcreionul,iseciteasufletulînochi,poatei-lmolipseau.CutoţiiîlpreţuiammultpeBárður,rostieaîncet,încetşicugrijă,nevalipsituturor,fiecăruiaînaltfel,chiarşiluiKolbeinn,chiardacăelnulasăsăsevadăcăîiegreu.Dar poţi să numeri pe degetele de la o mână oamenii cărora era de acord să leîmprumutecărţi,şimaialespeaceea.

PaşiiHelgăiseauzeauînapropiere,repezişifărăfasoane,suntoamenidinmersulcărora se vede că nimic nu-i poate zăpăci, că drumul lor nu-i niciodată încâlcit, pe

cândlaalţiinu-idecâtşovăialădupăşovăială.Vezicumspunemersuladevăruldesprecineva:îndreaptă-ţipaşiispremineşipoateamsă-midauseamadacăteiubesc.

EBrynjólfur, spuseHelgadinuşă, şi băiatul crezu că îi desluşeşteun zâmbetpechip, şi e însetat, ar bea bere, mai spuse. Şi ţie nu-ţi convine, zise Geirþrúður, cuacelaşisurâspechip.Helgascuturădincap,arfitrebuitsăînceapăsă-şipregăteascăbarcapânăacum,nu-iaşadegreu, se supărăea.Nimicnu-i chiaraşadesimplupelume,răspunseGeirþrúður,poatecă-imaibinecăvinesăbeaaicidecâtsăajungălaMarta şi Ágúst. Geirþrúður se prefăcu a nu băga de seamă suspinul de dispreţ alHelgăi,apoi se întoarse sprebăiat şi îlanunţădintr-odată, sec şi fărăocolişuri, ca şicumse înţeleseserădeja,deciastava fiprima sarcinăa ta în casă. Să-i aducibereacăpitanuluişisăaigrijăcaaldoileacăpitansănurămânăfărăcafea,apoiartrebuisă-ţi cumperihainemaibune,unelesepotrivescpentru ieşitul în larg,altelepeuscat.Helgaaresămeargăcutinedupă-amiază,săaibăgrijăcumlealegi,vorfipesocotealamea,altfel,credcăaisăstaiaicilanoi,maispuseea,poateşivăzându-ifaţabăiatului,carearătacaunomcarenuştiedacăsesimteruşinat,dacăis-aluatopiatrădepeinimăoriepurşisimplumulţumit.

Eu am venit doar ca să dau o carte înapoi, izbuti el să îngaime, după cemultăvremeîndurase,tăcut,privirilecelordouăfemei.

Geirþrúðurîşiduseoclipăundeget lunglabuzeşizise:nuştimmereucevremsaucenehotărâmsădămdeoparte,defapt,undeaveaidegândsăteduci?Nupreacredcăvreisăteîntorcilapescuit,n-ainimicdemarinarîntineşinute-aialegecunimicdacăaistalasăratdepeştetoatăviaţa.Amsenzaţiacănuştiidelocdeceeştiînstareşinicicineeşti,darHelgaşicuminenedămseamaşinusuntematâtdenătângi,să nu ştim pentru ce ne străduim aici. Dă-ne voie, te rog, să hotărâm în locul tău,măcarpentrumoment.Bineînţelescăaisămunceşticasăîţiplăteştigăzduirea,hranaşihainele;aisăîncepiprinaaveagrijădeceidoicăpitani.

Darnuştiusăfacnimic!strigăbăiatul.Treabaeciudatărău.Vorbeleobişnuiescsă-i iasădingurăfărăsăanunţe.Aşacăspunedeseoriprostii

uriaşe,care-lpunînîncurcăturăsauaţintescdepomanătoţiochiiasupralui,ceeaceaproape întotdeauna înseamnă şi cădădenecaz.Câteodată încearcă sămaidreagăcevaşiadaugăaltevorbe,ceeace,fărăgreş,înrăutăţeşteşimaitarelucrurile.Depildăacum,cândseauzispunând:defapt,euşiBárðuramgăsitdelucrupentrutoatăvaralaprăvălialuiLeó,ne-amînţelescuunul,Jón,defaptBárðurs-aînţeles,elne-agăsitslujba,elm-aadusşipemine,numaicăacumBárðuremort,aşacănuştiucesevaalege.Seoprideodatădinvorbitulăstarepezitşiîntortocheat,cenaibam-aapucatsădeschid gura, lua-m-ar dracu! se blestemă el în gând. Geirþrúður nu părea preamişcatăşiîirăspunsescurt:dacănuştiisăfacinimic,n-aicecăutalaprăvălialuiLeó,

Tove,nevastă-sa,aresătefacăbucăţişisătepunămomealădupăprimasăptămână,nu vrei aşa ceva, nu? În schimb, noi trei, treimea pe care o alcătuim, şi acumzâmbetulisevedealimpedepefaţă,suntemînstaresănedămseamacâteparalefaci,mult mai bine decât Tove. Ştii să citeşti şi am văzut că te pricepi binişor la scris,adevărat?Băiatulîncuviinţădincap,numaiîndrăzneasădeschidăguradefricăsănu-imai scapealtăprostie.Eibine,puţinulpe care îl ştii edeajunspentrunoi, abiaomânădeoamenidintârguşorulnostruştiucuadevăratsăcitească,unaesădesluşeştibuchileşicutotulaltcevasăciteşti,eodiferenţăcadelacerlapământ.Bănuiesccăaisărămâi lanoi, tuhotărăşticât,douăsăptămânisaudouăzecideani,şieşti libersăpleci cândvrei.Ai să rămâi înodaia în careaidormit, ai facebine să te înţelegi cuKolbeinnînlegăturăcuîmprumutatuldecărţi,darnuacum,imediat,aşteaptăpuţinsăseobişnuiascăşielcutine,aisăviisă-iciteştiseara,încetulcuîncetulastaaresă-lmaiîmblânzească.Suntcâtevacărţişiaici,însalon,poţisăieicevrei.Mairămâneunlucru:dacă tehotărăşti să rămâi lanoi, trebuie să te aştepţi la vorbe foarte relepeseamata,ecutotulvinameapentruasta,darvafinevoiesăteînveţi.

Miemi-au plăcutmereu corbii, răspunse băiatul, din nou fără să se gândească,vorbele îi zburară pur şi simplu din gură. Cine oare stă acolo, în străfundurilesufletuluinostru,şidădrumulvorbelor?

Spreuimirea,darşispregrozavaluiuşurare,celedouăfemeizâmbiră.VăzucumapartoţidinţiiluiGeirþrúður,albi,cuamândoicaniniiascuţiţi,cadeprădător,daruitecădinţiidinfaţă,ceidejos,suntstrâmbi,astaebine,fiindcăceeaceealbcazăpadaşidrept-dreptsfârşeşteprinafifoarteplictisitor.Fărăpăcate,viaţanu-iviaţă.

XIV

Şiiată-lacumşezândaici. Înfaţaluisuntceidoicăpitani, iarelţineuncreionînmână. Cum ar trebui să scrie, draga mea Andrea sau, mai simplu, dragă Andrea?KolbeinnşiBrynjólfurstaulaomasădincolţ,îndreaptalui,Helgai-aarătatcumsăaducă berea şi cafeaua şi cum să facă socoteala,mă chemi dacă te încurci, apoi adispărutşielarămassingurcuceidoibătrâni.Brynjólfurseuitadincândîncândlaelcuoprivirenerăbdătoare,arepărulşibarbaînneorânduială,viicubereaaiaodată,mucosprăpădit,tunădeodată,chiardacăsticladepemasănu-igoalăîncă,parcă-iunviţel cufurit, îi explică Brynjólfur lui Kolbeinn. Dar băiatului puţin îi pasă că-i zicemucos prăpădit ori viţel cufurit, sunt doar vorbe fără nici o putere, nu le bagă înseamă,alunecăpedeasupraluifărăsă-latingă.Înschimb,Brynjólfurbagăfoartetareînseamăberea,purtareaiseîndulceştepemăsurăcesticlelegoliteseadunălângăel.După două beri, lumea nu mai e locul ăla rău, plin cu tot soiul de mizerii care-lnecăjescpeomulcumsecade.Fiindcăeuşicutinesuntemoamenicumsecade,îizicelui Kolbeinn, care îi răspunde cu glasul lui răguşit, aproape o hârâială, că a ficumsecadeepăcatulcelmaimicalîngerilorfricoşi,nupricep,răspundeBrynjólfurcuvocealuitunătoare,sesperiepeştiiînmarecândurlăel,înfiptînpicioarepepunte.Nu mă aşteptam să pricepi, scrâşneşte Kolbeinn. Atunci lămureşte-mă, mânca-l-ardraciideplod,cumîlvădeudeaicievaişi-amar,n-areofărâmădecurajlasufletullui.Încazulăstadraciin-aucefacecuel,ziceKolbeinn,celorlipsiţidecurajlecrescaripideîngerpespinare.Tuaifostmereudincale-afarădeciudat,mormăieuriaşul,de-asta mi-a plăcut mie de tine de la început. Apoi cei doi lupi de mare încep săvorbeascădesprepeştişidespreocean, iarbăiatul înceteazăsă-imaiasculte, îşimaiîndreaptădincândîncândurecheaspreeidoarcasă-ipoatăservimai iute,darcâttimpBrynjólfurmaiareberepoatesăstealiniştitcugândurilelui,căpitanulcelălaltîşisoarbe cafeaua la fel de neagră ca întunecimile ce-l înconjoară. Amândoi sunt învârstă, totuşiKolbeinnpare şimai bătrândupă faţă, ca de o sută de ani. Povestescdespremareşidesprecălătoriiplinedeprimejdii,vorbescpătimaşdesprepeşti,codulleînoatăprinvene,rechinullisescufundăînadânculficatului,furtuni,îngheţ,mareaîntunecatăşiadâncălafelcamoartea,Brynjólfurseclatinăpepicioareşiseagaţădebastingajcasănufiearuncatpestebord,Kolbeinnîşicurăţăculimba-igroasăsareadepe buze. Băiatul i-a adus deja opt beri lui Brynjólfur şi tot de atâtea ori a umplut

cafetierapoetului englez,poetul e însetat,dăde ştireKolbeinn şi ridicăvasuldepemasă, iar băiatul soseşte pe dată cu cafeaua, la început habar n-avea cine eWordsworthsaucădelaelveneacafetiera,erafoarteuimitcăbătrânulcăpitanorbsenumeşte singur poet, încă o ciudăţenie de-a lui. De ce afurisenie de poet vorbeştiacolo?întreabăpânălaurmăBrynjólfurînclipaîncareKolbeinnstrigăapatraoară,rotindu-şiochiiînjurdeparcăvoiasăpocneascăpecareva,băiatulabiaîndrăzneştesă răsufle. Eştiun idiot şi atât, ziceKolbeinn scrâşninddindinţi, cafetieraaceastaaaparţinutunuipoetenglez,apoiîşiîntindebuzeleîntr-unsurâsbatjocoritor,capătăoînfăţişarenemiloasăşiîşiaţinteşteochiimorţiasupraluiBrynjólfur,pecareîlapucăomaretristeţe:bucuriapecareonăscusebereas-adestrămat, îşi lasă în joscapuldeuriaş,decetrebuiesăfiituaşaderăulainimă?mormăie,darKolbeinnrămânetăcut,dealtfelce-arfipututsărăspundă,aşacăovremenuseaudedecâtcumîşisoarbezgomotoscafeaua,pecândBrynjólfurseuitălunglasticladinfaţalui,doar-doars-oîntoarce bucuria din ea. Băiatul scrie: „Draga mea Andrea“, îl frig degetele săsubliniezedemaimulte ori „draga“, e dintr-odată cuprinsdemaredragpentru ea.Acumtrebuiecăesingurăînbaracalor,Guðrúneînceadealături,oaredecenumămai gândesc aşa de des la Guðrún, nici nu mi se mai strânge inima când îi spunnumele în gând, dar Bárður pe unde o fi acum, trupul lui pe unde s-o afla, ce s-aîntâmplatcuînvelişulacelamortşigolpecarel-alăsatînurmăcândaplecat,undel-or fi pus, se aşteaptă să vină cineva să-l ia?N-a fost oare o greşeală săplec atât derepededintabără,oareamfugitsă-misalvezeupielea,nucumvaafostotrădaredinparteamea?Şidecedracu’număpotoprişimătotgândesclaRagnheiður,deceatrebuit să-miarateblestematul ăladevârf al limbii?Cuprivireaaţintită în foaiadehârtie,băiatulnu-laudepeBrynjólfur,careprofităimediatşiridicăvocea,dojenindu-l, plodprăpădit, dar vorbele-i numai aunici o răutate în ele, Brynjólfur e dinnoubucuros,aînţelesceomcumsecadeeKolbeinn,numaicăeştiorb,maiziceel,caşicumeranevoiesă fierostitdetaliul,da,aiobservat foartebine,comenteazăsimpluKolbeinn, apoi se întorc la poveştile lor despremare, uite-i iar în larg, îi scutură ofurtună,trecutulîidezleagăoclipădeprezent,detristeţi,denelinişti,deîntunecimi.Cucreionul înmână,băiatul îlpriveştecucoadaochiuluipeKolbeinn, încercândsăpriceapăceecuomulăsta,fireştecănueînstare,ştiecăîlrespectăşiîieunfeldeteamădeel,isestrângeinimalagândulcătrebuiesă-icitească,săsteasingurlângăel,săsperămcăvorvenişiceledouăfemeisăasculte,arfiunpicmaibine,oareamsăîncep chiar din seara asta? Lupul de Atlantic, îşi zice după aceea, gândindu-se lapeştelecuacelaşinume,lupuldeAtlanticelafeldesângeroscumsespune,sauedoaroimpresieiscatădefelulîncarearată?Scuturădincap,atâtealucruriîiscapă,atâtealucruri.Ascrisdeja„dragameaAndrea“,acumcontinuă„Suntînviaţă,amajunsbinesănătos“,apoipunecreionuljos.Decedracu’artrebuisămaifiuînviaţă?Nu-mipasă

denimic,cuatâtmaimultdeRagnheiður,misefaceinimanodcândovădcâtedeîngheţată. Nu vreau nimic, n-am nici o dorinţă. Se uită năuc la creionul pe care-lţinuseînmână.Nuvreacuadevăratsămoară.Dorinţadeviaţăe înoaseleomului,curgeodatăcusângeleprintrup,viaţă,viaţă,ceeştitu?seîntreabăînsinealui,seaflaînsălamulteleghedepărtarederăspuns,astanu-idelocciudat,nicinoinucunoaştemvreunrăspunsla întrebareaasta,noicareamtrăitşicareacumsuntemmorţi,careamtrecutpestehotarulcelnevăzut,singurulhotarcuînsemnătate.Viaţă,viaţă,ceeştitu?Poaterăspunsulsegăseştechiarînîntrebare,poatestăcuibăritacolo,înuimireape care o ascunde. Lumina vieţii se împâcleşte şi se face întunecime în clipa cândîncetămsămaisimţimuimirea,cândneoprimdinapuneîntrebărişicândneuitămlaviaţăcalacevacutotulobişnuit,oareaşaseîntâmplă?

BăiatulîncepesăsegândeascălabibliotecaluiKolbeinn,şi-oimaginaseîncădepevremeacândîipovestiseBárðurdespreea,patrusutedecărţiperafturilelor,numaiainevoiedenimicînviaţaasta,bine,înafarădevedere,segândeşteelcuoumbrăderăutate, apoi tresare, căpitanul celorb trecusepe lângăel şi-l atinsese în treacăt, seîntorcea în casă. Încă o bere, blegule, se aude glasul tunător al lui Brynjólfur, iarbăiatulîiaducesticlacunumărulnouă.Parcăsetopescînfaţauriaşului,înpânteculluiîncapebăuturăfărăsfârşit,eusuntmaimaredefelulmeu,îiexplicăbăiatului,hai,staişitulângămine,lua-te-ardracu’,altfelîţiarduna,etaregreusăstaiaicisingur,singurătateasefaceşimaimarecândnu-inimeniprinjur,fiibunşinupărăsiunombătrân.

Băiatulebun.Nupleacădelamasă,defapt,cumsăplece,Brynjólfuri-aprinscaîntr-uncleştemânadreaptă.N-arecefaceşiseaşazălângătroluldecăpitan,careîşibeamaiîntâicumaregrijăberea,apoiîncepesă-ipovesteascădespreuntovarăşdeechipaj,Olenorvegianul. Fuseseră împreunăpemare vreo cincisprezece ani în şir,trecuseră amândoi prin furtuni şi valuri înfuriate, şi într-o zi Ole s-a înecat, cândmareaeracauleiulşicorabialornicinuplecasedelachei.Beatcriţă,Olesearuncaseînapă, tulburândcu ţeasta luichealăoglindaneînceputăa fiordului, şidispăruse înadânc,fărăsăfisfârşitmăcarsticladebăuturăpecareocumpărasedelaprăvălialuiTryggvi, un coniac franţuzesc pentru care pusesemultă vreme bani deoparte. I-aupescuittrupulîntr-unnăvodşiaugăsitşisticla,eraabiaînceputăşilegatăcugrijălacurea.Măi să fie, se întrerupeBrynjólfur dinpovesteanorvegianului, închizândunochi,apoipecelălaltşiplimbându-şiundegetprinfaţă,numaivădbine!Săştiic-amsăorbescşieu! ţipă îngrozit.M-ammolipsitde lanenorocituldeKolbeinn!Osă fiuorb!Brynjólfurînchideochii,apoiîideschideiarăşi,chiarcândbăiatulîiexplicăîncetcă,dupănouăberi,niciunomnumaivedepreabine.Căpitanuleaşaderecunoscătorpentruvesteaasta,căîidădrumullamână,băiatulîşifreacăîncetişorbraţulpesubmasă,îldoare.

După-amiazaabiaaînceput,razelesoareluiarbateîngeamurilecafeneleidacăarizbutisă-şifacălocprintrenori,nicisoarelen-aurcatdefaptaşadesuspecercasăfieîn stare să lumineze Limba de pământ sau partea cea mai importantă a Satului,Miðreitin: muntele Eyrarfjall se ridică până în înaltul cerului şi scufundă totul înumbră.Dardacăar fi soare,n-ar trecemult şiar intrape fereastraunei caseaflateundeîncepemahalaua.Încasă,ofemeiestăjosşipriveşteîngol.Areochiimari,careteduccugândul launcalcareastat toatăviaţa luinumai înploaie.Stănemişcată,cumstaunumaiceipecarei-apărăsitoriceurmădefericire.Acummultăvreme,nicinumai ştie cât, râdea înhohote,ochii îi eraudoi sori care turnau lumină învieţiletuturor, chiar şi lumânărilecelegroase şi recipecareoamenii le ţineaupezidurilecaselor se topeauşi curgeaucapicăturiledeploaiebinefăcătoarecând lepriveaea,unde i s-a dus oare fericirea aceea din ochi? Femeia stă nemişcată şi cu privireapierdutăundeva,caşicumaraşteptapecinevaplecat într-ocălătorie lungă,aşadelungă, că viaţa are să se termine până la întoarcerea lui. E aplecată şi cu umeriigârboviţi,aşastăziuaîntreagă,cândaresăvinăsearaşiumbreleausăumpleodaia,aresăparămaidegrabăobuturugădecareteîmpiedici,oridicăturăzgrunţuroasăpeîntinderea lucrurilor,nuo fiinţăomenească.Undee, fir-ar să fie,dreptatea înviaţaasta, mama ei de viaţă şi de tot? Au fost cei mai frumoşi ochi din lume, la fel defrumoşicamarea,peurmăautrecuttreizecideanişilis-adusstrălucirea,acumsuntdoarpreamari, îi simţi cum teurmăresc şi te învinovăţesc,numai citeşti într-înşiidecâtobosealăşidezamăgire,defiecaredatăcândteuiţilaei.

Sămăiadracu’,edestulsă-ipriveştişi-ţivineînminteoiapăcareastattoatăviaţaîn bătaia ploii, n-am zis o hoaşcă bătrână, eşti nebun, băiete, cum să-i spun aşanevesteimele, niciodată, iar cine îndrăzneşte are să aibă de-a face cu pumniimei!Brynjólfur loveştemasacutoatăputerea,băiatul tresare,gâturilesticlelor–opt,nu,nouăsticlegoaledebere–seciocnesccuclinchetzgomotos.Căpitanulîlprindeiardebraţ, din nefericire pentru băiat exact din acelaşi loc, şi strânge puternic, are să seînvineţeascăgrozav,darmaibinesănusemaimiştedeloc.Dac-aifivăzutcumrâdeaaltădatănevastamea,hehe,şidacăi-aifivăzutochii,of,ces-aîntâmplatcuei,undeafugittoatăbucuriaaiaşideceatrebuitsăseschimbe,deundeavenittoatăceaţaşitoatăumbra?Ştii,băiete,cânderameucopilnejucamcuKristján,stăteamtoţitreicâteraziuadelungă,amamintiriaşadefericitede-atunci,n-ausădisparăniciodată,nicicelenegren-ausăseducă,bachiarasteavinşi,cuvremea,tebântuieşimaişi,săleiadracu’pe toate.Kristjáns-a înecat, ştii, l-a luatmarea,bineînţelescăaşapierimnoi,marinarii,darnumaiDumnezeuştiecâtdemultîmilipseşte,amaşadepuţinioamenicucaresăvorbesc,ştiicăBryndísefatalui,Bryndís,uiteunnumeminunat,poatecăDumnezeul-ascornitcasănefiemângâiere?Dragule,aşaaşfivrutsăveziceochiaveapeatunci,nuochiiluiBryndís,nu,ailui…ailui…Sămăiadracu’şisămăducăîn

cazanelediniaddacămaiştiucumocheamă!Cuprivireaaţintită,Brynjólfur,năuc,nu-şimaiaduceamintenumelecareîifusese

înrădăcinatînviaţă.Cumocheamăpefatacucaresejucaînvremeacând,scăldaţiînluminacopilăriei,ridicaucetăţidegheaţă,iarvaramergeaucuviteleşieaîşipuneacâteodată florigalbenede ruşcuţă înpăr şimergeadeparcăera soarele coborâtpepământ, ea eramotivul pentru care se aflau cu toţii acolo. Brynjólfur îşi încreţeştefruntea,încercânddintoateputerilesăîşiaducăamintenumeleei,şinumaibagădeseamăcăalăsatbraţulbăiatului,caresuspinăuşurat,peascuns.Însfârşit,prinochiitulburi de beţie, roşii şi umflaţi, trece ca o scânteie de luciditate, ca o lumină cestrăbate ceaţa: beau prea mult. Anunţă asta cu glas hotărât şi limpede, apoiîncuviinţeazădincapşiadaugă:da,şipesteastasuntuntrădătorpentrutoatălumea.Brynjólfur îşi aţinteşteochii îngreunaţiasuprabăiatului, fără săparăcă-lvedepreabine,îşidăcapulpespate,seîncruntăşiziceiar:pentrutoatălumea!Otrădez,oînşelpenevastă-mea,ştii,şipeochiiăiaaieiîiînşelînfiecarezi.ÎltrădezpeSnorri,şiastamădoarerău.Îitrădezpebăieţi,bunibăieţimaisuntBjörnşiBjarni,şipeTorfhildurlafel.CumeposibilsătrădeziofiinţăcaTorfhildur,cesufletdecâinetrebuiesăai?Închipuie-ţi, nu mai devreme de azi-dimineaţă i-am dorit moartea, şi ştii de ce?Fiindcă e aşadebună cumine, de-aia!Are încredere înmine,numi-a zis odatăovorbă rea şi, în loc să-i fiu recunoscător, eu mă feresc s-o văd, fiindcă îmi aduceamintecâtsuntdetrădător,închipuie-ţi,dacăaresămoarăaziorimâine,ce-mimairămânemiesăfac,dacănusă-mipuncapătzilelor?Cutoateastea,nusuntnicieuomrău,numaicăamogreutateaici,înstrăfundulstrăfundului,ziceBrynjólfurlovindu-seîncoşulpieptului,niştegândacimicişinegricareşi-aucroitdrumpânălainimă.Câteodatănubagdeseamăcămaisunt, trecluni întregişi îmizicgata,săştiicăi-aomorât ceva, m-am eliberat, şi-apoi deodată încep iar să mă muncească, maidistrugători şi mai sângeroşi ca niciodată. Am încercat să-i înec, da, să-i înec penenorociţicubereşicuwhisky,daramimpresiacăştiusăînoatebinedetot,undepuică se răzbună fărămilăcândmă trezescdinbeţie.Nicinu-ţi închipui câtde tare serăzbună,eştipreatânăr,of,of,dacăarmaifiînstaresărâdă,atunciochiiis-arfaceiarăşifrumoşişitotularfilalocullui,dacămi-aşaduceamintecumocheamă,atunciaşveniacasăpedrumulcelmaiscurtdintretoate,aşlua-oînbraţeşiaşruga-osămăierte,da,suntînstaresăşiplâng,crede-mă.Darcumocheamă,cum?

Brynjólfurseîntrerupe.Încearcăsă-şiţinăcapuldreptşibâjbâiesăseprindăiarăşidebraţulbăiatului,caresefereştecâtpoate–deşinuerapreamarenevoie,căpitanulnu-şi dădea seama că îşi flutura mâna prin aer. Pot să mai rămân aici încă osăptămână, totuşi, se gândeşte băiatul, nu-mi strică, iar Andrea nu apucă să seîngrijoreze pentrumine. Hai să zicem două săptămâni. Ajung şi eu să citesc douăromane îndouă săptămâni,maimult ca sigur, şi câtevapoezii, pe lângă ceamsă-i

citescluiKolbeinn.Nusupărpenimenidacămaitrăiescîncădouăsăptămâni,îşiziceelîncrezător,aproapeuşurat,daraeruldincafeneasefacedeodatăfoarterece,frigulisestrecoarăînhaineşiiselipeştedepiele.RidicăprivireaşiîlvedepeBárður,stândînpicioareînspateleluiBrynjólfur.Bárðurîşimişcăbuzelevinetedefrigşidemoarte:cât timp trebuie să te mai aştept? se aude glasul lui în mintea băiatului. Cât timptrebuiesătemaiaşteptemamata,câttimptatăltău,câttimpsurioarata,nuştiicăarenumaitreiani?Decetusătrăieştişinoi,nu?Nuştiu,murmurăclănţăninddindinţibăiatul,apoiseridică,seuităţintălaBárðurşistrigădisperat:Nuştiu!Gura!Numaisuflaovorbă!urlădeodatăBrynjólfur,apucându-lpebăiatdebraţ,aşteaptă,nupleca!Se întâmplă ceva, gura, numai sufla o vorbă, acuşmi-aduc aminte! Brynjólfur seapleacăînainte,caşicumarfivrutsăasculteovestededeparte,săprindăunnumeacăruiamintireeramiezulvieţii lui,seapleacăînaintecupumniistrânşişicapuliseprăbuşeşte; adoarme înainte ca fruntea să atingămasa. Şi-acumnumai sunt decâtdoi:unulviuşiunulmort.Băiatulîşidesprindebraţuldinstrânsoareabătrânuluifărăsă-lslăbeascădinochipeBárður,careîşimişcădinnoubuzelevinete:măsimtsinguraici.Şieu,murmurăbăiatul,caşicumşi-arficerut iertare,apoispunecuvocemaitare,fărăsăştiedacăexactlaastas-agândit,nupleca.Bárðurtace,elnumaienimic,afarădoardeunsurâstrist.A începutsăningă.Ninsoareacademolaticădincolodegeamuri, fulgi mari şi legănaţi, strunjiţi după aripi de îngeri. Băiatul stă nemişcat;afarăaripilede îngerserăsucesc întrâmbe, iarelpriveştecumBárðursedestramăîncetişorşisefacesuflarerece,tremurătoare.