Jean Racine

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Jean Racine

(1639-1699)

Jean Racine (n. 21 decembrie 1639 la La Ferté-Milon, azi în departamentul Aisne,Franța, d. 21 aprilie 1699 la Paris, Franța) a fost un dramaturg francez.

Cuprins

  [ascunde] 

1   Date biografice

2   Stil

3   Opere

4   Legături externe

Date biografice[modificare | modificare sursă]

S-a născut într-o familie de mici funcționari. Orfan la 4 ani, mama sa murind în anul1641 iar tatăl său în 1643, el a fost crescut de bunicii săi acasă până la moartea

bunicului său în 1649. Cu bunica sa s-a mutat la mănăstirea din Port Royal. Această serie de întâmplări nefericite i-a permis însă să primească o educație

aleasăJansenistă (curent moral al secolului al XVII-lea care a culminat la sfârșitul secolului, și care consta în relația dintre liberul arbitru al omului și grația eficace

promovată de biserica Calvinistă. Apare și în opera Fedra: "Creștin care a încălcat grația...") care nu era permisă în școli. A acumulat o cultură vastă, incluzând literatura,

și în special învățarea limbilor greacă și latină.

Vârsta de 18 ani îl găsește pe Racine orfan și sărac, dar cu o cultură vastă și cu o serie de relații în rândul Janseiștilor. A studiat filozofia în liceul Harcourt. Acum scrie

primele poezii. Ca un prim pas el încearcă să concilieze aspirațiile literare și cariera ecleziastică, dar în final, după un eșec în cariera ecleziastică, s-a devotat în întregime

literaturii.

În 1664 a fost introdus curții regale, scriind un poem în care îl lăuda pe Ludovic al XIV-lea. Apoi a jucat într-o piesa de Molière, în acelasi an, însa fără prea mare succes.

În 1665 l-a jucat pe Alexandru cel Mare, care a fost primul său succes.

Racine publică două pamflete împotriva mănăstirii din Port Royal, și în special a fostei sale profesoare, care se opunea carierei sale teatrale.

Imensul succes al tragediei Andromaca (1667), jucată sub protectia Doamnei Henriette a Angliei îi asigură reputația lui Racine. După o singură comedie, "Apărătorii",

în 1668, revine permanent la tragedii și scrie Britannicus (1669), Bérénice (1670),Ifigenia (1674) si Fedra (1677).

Zdruncinat de critici, Racine renunță la teatru, în ciuda succesului capodoperei sale, Fedra. Membru al Academiei Francezeînca din 1673, Racine a fost înaltat la rang de

cavaler în 1690. Este deasemenea trezorier al Franței, funcție care îi aduce venituri considerabile. Deasemenea este numit historiograf al regelui în 1677. Racine decide

să se așeze la casa lui iar soția sa Catherine de Romanet îi dăruiește 7 copii. Însa căsătoria sa a fost una din interes.

La cererea Damei de Maintenon scrie tragediile biblice Esthera (1689) și Athalia (1691). La acea vreme Racine era tot împotriva teatrului, dar considera aceste piese ca

opere pedagogice și poetice.

Racine a murit în anul 1699 la Paris în urma unei tumori. La cererea sa, a fost înmormantat în Port Royal, dar dupa distrugerea localitații, cenușa sa a fost mutată la

biserica Saint-Etienne-du-Mont din Paris.

Stil[modificare | modificare sursă]

Teatrul lui Racine a zugrăvit pasiunea ca o forță fatală ce îl distruge pe cel care o poseda. Găsim aici teoriile janseniste: fie omul primește grația divină, fie este fără griji,

nimic nu îi poate schimba destinul, este condamnat din naștere. Realizând idealul tragediei clasice, teatrul racinian are trasături simple, clare, cu aventuri născute din

aceeași pasiune a personajelor.

Tragediile păgane (fără Esthera și Athalia) prezintă un cuplu de tineri inocenți, atât unite, cât și despărțite de o iubire imposibilă, deoarece femeia este dominată de rege

(Andromaca, Britannicus, Bajazet, Mithridates), sau deoarece face parte dintr-un clan rival (Aricie din Fedra). Rivalitatea este adesea dublată de o rivalitate politică, pe

care însă Racine nu insistă.

În acest cadru aristocratic, care de la Bajazet devine un loc comun de pretext pentru nașterea unei crize, personajele află că regele este ori mort, ori învins, astfel

simțindu-se libere să își dezvaluie pasiunile. Dar, informația este foarte repede negată. Întoarcerea regelui pune personajele în fața greșelilor lor și îi împinge, depinzând

de natura sufletului, să regrete, sau să pună capăt rebeliunii lor.

Seriile neîntrerupte de capodopere ale lui Racine (Andromaca, Britannicus, Bérénice, Bajazet, Fedra, Mithridate) se compun din tragedii având ca temă dragostea. În

aceste tragedii este vorba despre dragostea senzuală în forma sa extremă. Tragedia sa a suscitat o mare admirație și a creat o cultură a pasiunii, pregătită deja de

Corneille și romanul de dragoste. Pasiunile descrise în tragediile raciniene ating o intensitate pe care nu o mai întâlnim decât la el. Violenței sentimentelor îi corespunde o

limbă de o deosebită eleganță și armonie. Tragediile sale, cu acțiune mai simplă și evenimente mai puține, interesează, mai ales, prin viața interioară a eroilor. În teatrul

lui Corneille apar personaje pline de curaj, voluntare, capabile de eroism; la Racine se impun tipurile feminine, capabile de pasiuni devastatoare. Prin operele lui Corneille

și Racine, tragedia s-a impus ca gen major al clasicismului modern.

Opere[modificare | modificare sursă]

Tebaida  (1664)

Alexandru cel Mare  (1665)

Andromaca  (1667)

Britannicus  (1669)

Bérénice  (1670)

Baiazid  (1672)

Mitridate  (1673)

Ifigenia  (1674)

Fedra  (1677)

Esther  (1689)

Athalia  (1691)

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Jean Racine

Categorii: 

Nașteri în 1639

Nașteri pe 21 decembrie

Decese în 1699

Decese pe 21 aprilie

Dramaturgi francezi

Janseniști

Membri ai Academiei Franceze

Meniu de navigare

Creare cont

Autentificare

Articol

Discuție

Lectură

Modificare

Modificare sursă

Istoric

Pagina principală

Portaluri tematice

Cafenea

Articol aleatoriu

Participare

Schimbări recente

Proiectul săptămânii

Ajutor

Portalul comunității

Donații

Tipărire/exportare

Trusa de unelte

În alte limbi

Alemannisch

Aragonés

العربية Azərbaycanca

Беларуская

Беларуская (тарашкевіца)

Български

Brezhoneg

Bosanski

Català

Čeština

Cymraeg

Dansk

Deutsch

Ελληνικά

English

Esperanto

Español

Eesti

Euskara

فارسی Suomi

Français

Frysk

Galego

עברית Hrvatski

Magyar

Հայերեն

Bahasa Indonesia

Ido

Íslenska

Italiano

日本語

Қазақша

한국어

Latina

Lëtzebuergesch

Latviešu

Malagasy

Македонски

Кырык мары

Nederlands

Norsk bokmål

Occitan

Polski

Piemontèis

Português

Русский

Srpskohrvatski / српскохрватски

Simple English

Slovenčina

Slovenščina

Shqip

Српски / srpski

Svenska

Türkçe

Українська

Tiếng Việt

中文

Modifică legăturile

Ultima modificare efectuată la 04:54, 26 martie 2013.

Acest text este disponibil sub licența Creative Commons cu atribuire și distribuire în condiții identice; pot exista și clauze suplimentare.

Vedeți detalii la Termenii de utilizare.

Politica de confidențialitate

Despre Wikipedia

Termeni

Dezvoltatori

Versiune mobilă