iulia daniela fodor - editura lumen

Iulia Daniela FODOR

Inteligenţa emoţională şi

stilurile de conducere

Iaşi, 2009

2

Editura Lumen este acreditată CNCSIS sub nr. 003www.edituralumen.ro, www.librariavirtuala.com

Redactor: Morariu Irina Maria

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale:FODOR, Iulia DanielaInteligenţa emoţională şi stilurile de conducere/ Iulia Daniela FODOR- Editura Lumen, IaşiBibliografiePag. 152ISBN- 978-973-166-147-6

159.942

Iulia Daniela FODORInteligenţa emoţională şi stilurile de conducereCoord.: Conf. univ. dr. Margareta Dinca

3

Iulia Daniela FODOR

Inteligenţa emoţională şi

stilurile de conducere

Iaşi, 2009

4

Pagină lăsatăgoală intenţionat

5

Cuprins:

Rezumat.................................................................................9

Capitolul 1. Conducerea organizaţiilor................................ 13

1.1. Conducerea organizaţiilor: delimitări conceptuale .. 13

1.2. Funcţiile conducerii.................................................. 15

1.3. Stilul organizaţional de conducere ........................... 20

1.4. Profilul comportamentului de conducere ................ 21

1.5. Modelele stilurilor de conducere .............................. 23

1.6. Conducerea bazată pe inteligenţă emoţională ......... 24

1.7. Stresul conducerii ..................................................... 31

Capitolul 2. Stilul de conducere în cadrul microgrupurilor 33

2.1. Stilul de conducere: definire, aspecte esenţiale, tipuri............................................................................................. 33

2.2. Factorii caracteristici ai stilului de conducere ......... 40

2.3. Factorii generatori şi favorizanţi ai funcţionării stilurilor de conducere.......................................................... 44

2.4. Efectele practicării stilurilor de conducere .............. 48

2.5. Evaluarea eficienţei stilurilor de conducere............. 512.5.1 Generalităţi ..................................................................... 512.5.2. Criterii pentru evaluarea eficienţei stilurilor de

conducere....................................................................... 52

Extras din volumul: Fodor, I. D. (2009).Inteligenţa emoţională şi stilurile de conducere.

Iaşi, România: Lumen.

6

Capitolul 3. Inteligenţa emoţională..................................... 61

3.1. Inteligenţa emoţională – delimitări conceptuale, direcţii de abordare.............................................................. 61

3.2. Niveluri ale formării inteligenţei emoţionale ........... 65

3.3. Profilul psihologic al persoanelor cu un nivel ridicat al inteligenţei emoţionale ........................................................ 70

3.4. Rolul inteligentei emoţionale în dirijarea, conducerea şi controlul relaţiilor interpersonale .................................... 71

3.5. Inteligenţă emoţională şi management ................... 76

Capitolul 4. Stresul psihic, inteligenţa experenţială şi coping............................................................................................. 79

4.1. Conceptul general de stres ...................................... 79

4.2. Stresul psihic ............................................................ 814.2.1. Teoria mecanismelor de acţiune ale stresului psihic 83

4.2.1.1. Teoria evenimentelor de viaţă. Suportul social ...... 834.2.1.2. Teoria cognitivă........................................................... 844.2.1.3. Teoria bidimensională a activării .............................. 86

4.2.2. Agenţii stresori. Condiţii de apariţie a stresului psihic......................................................................................... 87

4.3. Inteligenţa experenţială............................................ 90

4.4. Strategii de coping.................................................... 91

Capitolul 5. Metode ............................................................. 95

5.1. Ipotezele şi obiectivele studiului ............................. 95

5.2. Designul cercetării ................................................... 98

5.3. Metodele şi instrumentele cercetării ........................ 99



7

5.3.1. Metoda folosită pentru măsurarea inteligenţei emoţionale – „Test pentru inteligenţă emoţională” (adaptat de Mihaela Roco dupa Bar-On şi D.Goleman) .................................................................. 99

5.3.2. Metoda folosită pentru determinarea modalităţilor de coping – „Inventarul de Gândire Constructivă” (C.T.I. – S) ................................................................... 102

5.3.3. Metoda folosită pentru determinarea stilurilor de conducere - “ Leadership Style Questionnaire“ (Donald Clarke, 1999)................................................ 107

Capitolul 6. Rezultate .........................................................113

6.1. Adaptarea chestionarului de stil de conducere pe populaţia românească (Leadership Style Questionaire, Donald Clark, 1999) ............................................................113

6.2. Rezultatele cercetării ...............................................116

Concluzii.............................................................................133

Bibliografie .........................................................................149



Iulia Daniela FODOR

8Extras din volumul: Fodor, I. D. (2009).

Inteligenţa emoţională şi stilurile de conducere.Iaşi, România: Lumen.


Inteligenţa emoţională şi stilurile de conducere

9

Rezumat

Stilul de conducere reprezintă unul dintre factorii care condiţionează în mod esenţial activităţile, procesele şi fenomenele psihosociale din cadrul organizaţiei exprimând sintetic modul relativ stabil şi specific al unui lider de a-şi exercita atribuţiile.

În orice grup uman, liderul are capacitatea maximă de a influenţa emoţiile tuturor. Fiecare dintre cele patru domenii ale inteligenţei emoţionale – autocunoaşterea, stăpânirea de sine, conştiinţa socială şi gestionarea relaţiilor – contribuie la conducerea rezonantă cu un set esenţial de abilităţi. În ecuaţia stresului, poziţia socială a unui individ în cadrul comunităţii influenţează rezistenţa, respectiv vulnerabilitatea la stres.

Studiul a urmărit să demonstreze importanţa inteligenţei emoţionale în activitatea de conducere, stabilindu-se relaţiile asociative dintre inteligenţa emoţională şi stilul de conducere (definit prin intermediul celor două variabile: orientare spre sarcină şi/sau relaţii umane) şi respectiv relaţiile dintre inteligenţa emoţională şi modalităţile de coping adoptate; relevarea modalităţilor de coping specifice fiecărui stil de conducere şi descrierea unui profil mediu corespunzător acestor stiluri.

Pentru fundamentarea cercetării de faţă, s-a recurs la evaluarea inteligenţei emoţionale a liderilor prin intermediul testului de inteligenţă emoţională (adaptat de Mihaela Roco după Bar-On şi Goleman), a testului Leadership Style Questionnaire (D. Clarke) pentru determinarea stilului de conducere iar pentru determinarea modalităţilor de coping adoptate am folosit CTI-s (Constructive Thinking Inventory).

Participanţii la cercetare au fost 30 de subiecţi (11 femei şi 19 bărbaţi), lideri formali prin poziţiile de conducere deţinute în cadrul organizaţiei din care fac parte, cu vârsta cuprinsă între 23 şi 68 de ani, integraţi în organizaţii cu specific de producţie şi nivel educaţional înalt. Designul cercetării a fost descriptiv-transversal.



Iulia Daniela FODOR

10

Ipoteza principală a studiului a fost următoarea: Dacă o persoană are un coeficient înalt de inteligenţă emoţională, atunci ea va adopta un stil de conducere centrat pe relaţiile umane (stabilirea corelaţiilor semnificative pozitive între inteligenţa emoţională şi stilul populist). De asemenea, am urmărit existenţa unor corelaţii semnificative negative între inteligenţa emoţională şi stilul de conducere autoritar. Rezultatele au demonstrat că performanţele liderilor ce adoptă stilul de conducere populist, pe scala inteligenţă emoţională, sunt mai mari decât ale celor cu stil de conducere autoritar, stabilindu-se de asemenea diferenţe semnificative între strategiile de coping abordate ale celor două loturi. Pe de altă parte asocierea inteligenţei emoţionale cu scalele de coping comportamental şi emoţional vine în sprijinul ipotezelor secundare formulate. Pornind de la premisa că activitatea de conducere este una stresantă intrinsec am dorit să aflăm care sunt strategiile liderilor pentru a face faţă stresului, dacă acestea se diferenţiază în funcţie de stilul de conducere adoptat şi dacă aceste strategii se asociază cu inteligenţa emoţională. Ţinând cont de faptul că în managementul stresului, foarte importante sunt autocunoaşterea, conştiinţa şi dirijarea propriilor emoţii, autoevaluarea şi autocontrolul şi luând în considerare că acestea sunt competenţe şi abilităţi ale inteligenţei emoţionale, am considerat că persoanele cu un cotient înalt al inteligenţei emoţionale vor adopta un coping mai bun (strategii mai eficiente de a face faţă stresului) decât cei care nu au dezvoltate abilităţile inteligenţei emoţionale. Totodată, trebuie să ţinem cont de faptul că în cercetarea de faţă persoanele cu un cotient inteligent emoţional ridicat sunt în acelaşi timp cele care adoptă stilul de conducere populist (orientat puternic spre relaţiie umane) care din principiu sunt mai expuse la stres psihosocial şi situaţii care generează anxietate datorită interacţiunilor repetate cu oamenii şi luarea în considerare în permanenţă a factorului uman cu implicaţiile specifice.

Rezultatele cercetării confirmă cele de mai sus, obţinând un cotient ridicat al inteligenţei emoţionale corelat pozitiv cu




11

strategiile de coping emoţional şi comportamental şi cu gândirea constructivă în cadrul lotului format din lideri cu stil de conducere populist în timp ce lotul format din lideri cu stil de conducere autoritar, posedă o gândire categorică, optimism naiv, şi cotient emoţional scăzut.

Putem anticipa faptul că stilul de conducere orientat strict spre sarcini este mai puţin eficient decât cel orientat spre relaţiile umane, cel puţin în calitate de premisă, de predispoziţie, deoarece neglijează aspectele de ordin uman ale organizaţiei. O posibilã continuare a cercetării ar consta în a determina cu exactitate eficienţa stilului de conducere orientat spre relaţiile umane şi, eventual, în a-i integra pe cei prezentând stilul de conducere ce ignoră acest aspect (autoritar), într-un program de training care să le permită dezvoltarea abilitãţilor de interacţiune şi armonizare cu partea umană a organizaţiei şi antrenarea competenţelor inteligent emoţionale pentru a determina dacã eficienţa stilului se ameliorează sau nu. De asemenea, studiul se poate extinde prin lărgirea sferei de aplicabilitate a testului de inteligenţă emoţională, ca test apt de a schiţa şi predispoziţia spre un anumit stil de leadership în sensul de orientare pe sarcină vs. orientare pe relaţii umane, şi care de asemenea poate fi folosit în procesul de selecţie profesională a persoanelor care, pentru reuşita în domeniul respectiv (funcţii de conducere) necesită un cotient emoţional ridicat.



Iulia Daniela FODOR

12Extras din volumul: Fodor, I. D. (2009).

Inteligenţa emoţională şi stilurile de conducere.Iaşi, România: Lumen.



13

Capitolul 1

Conducerea organizaţiilor

1.1. Conducerea organizaţiilor: delimitări conceptuale

Înţelese cel mai adesea ca sisteme sociale cu caracter axiologic şi teleologic, deci care presupun finalizări acreditate valoric, prin chiar aceasta organizaţiile implică totdeauna o componentă funcţională şi structurală esenţială, şi anume conducerea. În sensul cel mai general, conducerea constă dintr-un ansamblu de relaţii sociale specifice, implicând procesele psihosociale de autoritate, putere, comunicare şi influenţă, prin care se asigură coordonarea şi finalizarea acţiunilor umane. Într-un sens mai restrâns, conceptul de conducere are două accepţii principale: prima se referă la subsistemul tehnic care asigură funcţionarea unei instituţii, organizaţii sau grup în situaţii sociale determinate; cealaltă semnifică activităţile care se desfăşoară în cadrul respectivului subsistem pentru realizarea acestui obiectiv fundamental.

Din perspectivă psihosocială, prin conducere se înţelege un ansamblu de activităţi, procese şi funcţii, constând din informare, organizare, planificare, coordonare şi control, fundamentate pe acte de decizie prin care se asigură funcţionarea precisă, coerentă, operativă şi eficientă a diferitelor structuri sociale: instituţii, organizaţii şi grupuri umane.

Fiind vorba de un subsistem care se dezvoltă spontan sau intenţional în cadrul oricărui sistem social, conducerea se prezintă sub două aspecte complementare: a) un aspect structural, care evidenţiază elementele ansamblului (membrii şi compartimentele) implicate în actul de conducere, poziţia lor în



Iulia Daniela FODOR

14

cadrul sistemului şi relaţiile dintre ele; b) un aspect funcţional, care relevă rolul fiecărui element al subsistemului în actul de conducere ca atare (luarea deciziilor, coordonarea, controlul activităţilor ş.a.). În cadrul organizaţiilor informale, structura compartimentului de conducere este fixată prin organigramă, împreună cu funcţiile care revin fiecărei poziţii; insă, şi în acest caz apar elemente de ordin informal, care augmentează, complementează sau parazitează activitatea de conducere, pe fondul apariţiei unor procese şi fenomene psihosociale deosebit de interesante, legate de raporturile care se creează între sistemele de autoritate şi putere, pe de o parte, şi dintre formal şi informal, pe de altă parte. În cazul organizaţiilor informale, subsistemul de conducere apare şi se dezvoltă relativ spontan, în jurul unui nucleu de membri deosebit de activi (liderul carismatic, persoanele cu cel mai înalt prestigiu profesional şi social, grupul de iniţiativă etc); aici se va manifesta tendinţa oficializării şi formalizării progresive a structurii astfel create, pe fondul unor procese psihosociale care depăşesc de regulă cadrul strict al organizaţiei respective.

Din punct de vedere structural, cele mai importante caracteristici ale sistemului de conducere sunt următoarele: (a) numărul de persoane implicate în activităţi de conducere (decizie, coordonare, control ş.a.); (b) dispunerea pe niveluri ierarhice şi pe compartimente a respectivelor persoane, cu specificarea relaţiilor dintre ele; (c) diferenţierea pe compartimente distincte a activităţiilor specifice conducerii: luarea deciziilor, planificarea activităţilor, efectuarea controlului ş.a.

În funcţie de natura organizaţiei, specificul obiectivelor pe care le are de îndeplinit şi condiţiile în care se desfăşoară activitatea, există o proporţie optimă a dimensiunii aparatului de conducere, care în nici un caz nu trebuie să depăşească 5-10 % din totalul personalului. Un aparat de conducere prea numeros devine disfuncţional datorită suprapunerii inevitabile a atribuţiunilor, diminuarea răspunderii personale, dificultăţilor de coordonare internă; în această situaţie, la nivelul restului




15

organizaţiei se creează un sentiment de presiune birocratică nejustificată, de control excesiv şi inechitate în distribuirea eforturilor, ceea ce poate afecta serios climatul psihosocial, relaţiile interpersonale şi performanţele profesionale. În cazul unui aparat de conducere subdimensionat, există riscul supraîncărcării acestuia, pe fondul apariţiei unor zone de activitate care scapă controlului şi a manifestării unor comportamente arbitrare la anumite niveluri ierarhice; în rândul membrilor organizaţiei există tendinţa apariţiei unui sentiment de insecuritate, dezimplicare şi insatisfacţie.

1.2. Funcţiile conducerii

Aparatul de conducere îndeplineşte atât o serie de funcţii specifice, legate nemijlocit de activităţile prin care se îndeplinesc obiectivele generale ale organizaţiei (organizare, planificare, coordonare, control), cât şi o serie de funcţii nespecifice, colaterale activităţilor de bază, dar pe care le susţin în mod indirect, în special prin intermediul unor procese psihosociale pe care le generează (reprezentare, dezvoltare, motivare). Toate acestea au însă un element comun, fundamental pentru orice activitate de conducere: luarea deciziilor.



Continuarea acestui volum o puteţi lectura achiziţionând volumul de pe

sau din librăriile noastre partenere.

www.edituralumen.rowww.lumenpublishing.com

https://www.edituralumen.ro

https://www.lumenpublishing.com

iulia daniela fodor - editura lumen

Documents