Istoria orientului antic

Izvoarele studierei istoriei orientului antic(egipt si mesopotania)

Numele modern „Egipt” provine din limba greacă prin denaturarea cuvântului Hikuptah„casa sufletului lui Ptah”

1. Regândirea trecutului este dependentă de existenţa surselor documentare. Prin izvor istoric am putea înţelege acele monumente, texte sau înfăptuiri care oferă informaţii

istoricului. Documentele care ne oferă răspunsuri despre trecut ne sugerează şi întrebările. Rolul lor este determinant pentru furnizarea unor judecăţi de valoare. Ideile,

valorile, instituţiile sau idealurile pe care le preţuim pot servi drept sursă de documentare istoricului. Tot ceea ce a presupus existenţa omului în vremuri istorice şi s-a transmis posterităţii reprezintă potenţiale surse de investigat. Diversitatea mărturiilor

istorice este colosală şi ar fi o regretabilă iluzie să ne imaginăm că fiecărei chestiuni istorice îi oferă răspuns doar un singur tip de document. Varietatea impresionantă a izvoarelor istorice a presupus eforturi însemnate de clasificare şi editare din partea cercetătorilor. În esenţă izvoarele istorice se pot grupa în izvoare scrise ( epigrafice,

papirologice, literare, istoriografice, juridice, etc) sau nescrise (arheologice, numismatice, etnografice, folclorice, etc) interne sau externe, editate sau needitate, documentare ( acte de cancelarie, documente administrative, juridice, militare registre comerciale, evidenţe fiscale, etc) sau narative (cronici, anale, gestae )ş.a. În cele ce urmează, din motivaţii mai curând didactice, preferăm să expunem câteva consideraţii cu privire la izvoarele istorice specifice fiecărei perioade în parte. Între izvoarele scrise, o categorie

aparte în cazul istoriei vechi o constituie cele papirologice. Cele mai multe dintre papirusuri s-au descoperit în Egipt. Ele oferă informaţii bogate despre istoria Egiptului

antic. . Fragmente importante din opera lui Homer, Hesiod sau din Istoriile lui Herodot s-au păstrat multă vreme pe papirus. Antichitatea mai oferă istoricului şi alte posibilităţi de

informare. Nu pot fi omise textele juridice (legile lui Solon, principiile de drept roman, codul lui Hamurappi), biografiile sau vieţile diferiţilor împăraţi, memoriile, descrierile de

călătorie, scrierile acre, tezaurele monetare (izvoarele numismatice).

2 Primii autori greci care au lăsat însemnări istorice despre Egipt au fost Herodot, Hecateu din Milet, Agatharchides din Cnidos. Multe opera s-au pierdut, însă au rămas

pasaje în scrierile istoricilor care i-au urmat (Diodor din Sicilia menționează pe Hecateuși Agatharchides) În privinţa cronologiei Egiptului antic, sursa primară- aici fac referire la perioada de dinaintea descifrării scrierii hieroglifice de către francezul Jean-François

Champollion în 1822,de atunci putând fi citite de către egiptologi inscripţiile şi analele egiptene propriu-zise – a constituit-o lucrarea în limba greacăa preotului scrib Manetho

( Μανέθων / Μανεθώς gr.) dinSebennytus - „Aegyptiaca”.10Scrisăla îndemnul faraonului Ptolemeu al II-lea, din ea s-au păstrat doar câteva pasaje - în special listele de faraoni

(Pr-ᶜ 3sg.) - în opera „Contra Apionem” a istoricului evreu Josephus Flavius (sec. I d.Hr.)și la cronografii creștini: Sextus Iulius Africanus(înc. sec. al III-lea d.Hr.) în lucrarea

„Chronica”; la episcopul Eusebius din Caesareea (înc. sec.al IV-lea d.Hr.), text păstrat în întregime în Ms. Armean G/Codex Hierosolymitanusşi în„Cronographi”(ʼΕκλογὴ

Χρονογραϕίας )eruditului grec Georgios SynkellosPe baza acestor liste dinastice, împărţite de Manetho în 30 de dinastii sau „case regale”, a putut fi alcătuită către primii

cercetători ai istoriei egiptene (Champollion, Petrie, Meyerş.a.) o schiţă a cronologiei Egiptului faraonic, această clasificare păstrându-se pânăîn ziua deastăzi, în ciuda

scepticismului cu care este privita această periodizare manethoniană

3 Sursele arheologice sunt cele care permit contactul cu istoria acelor vremuri când omul încă nu cunoştea scrisul. Monumentele arheologice (fixe sau mobile) oferă informaţii de

detaliu cu privire viaţa omului preistoric sau reperele marilor civilizaţii ale antichităţii ( edificii, aşezări, podoabe, unelte, arme sau morminte) Izvoarele arheologice ne ajută să

explicăm cum şi-au construit oamenii primele locuinţe, cum au populat diverse spaţii geografice, care erau credinţele lor religioase deprinderile mentale sau de

comportament. Ele sunt cu atât mai importante mai ales în cazul în care sursele scrise lipsesc sau oferă informaţii lacunare. Forma sau cromatica unui vas, armele sau uneltele prezente într-un anumit spaţiu geografic pot furniza dovezi importante în reconstituirea schimburilor comerciale între diferite civilizaţii sau culturi. În dezbaterile recente asupra

primilor regi din Egiptul antic, o descoperire arheologic

In dezbaterele recente asupra primelor regi din Egiptul antic o descoperire arheologica de la Abydos împinge originile regalității egiptene mult peste anul 3100 î.Hr. cel al

unificăriiEgiptului: un vas găsit în mormântulU-239ce datează din anul 3800 î.Hr. este decorat cu imaginea - atât de familiar oricărei perioade ulterioare a civilizației egiptene - unui rege care își lovește dușmanii cu un sceptru. Imaginea se poate vedea de altfelși pe

„Paleta lui Narmer”, cel care în mod tradițional a unificat țara, fiind fondatorul primei

dinastii.

Din perioada Regatului Vechi avem aşa-numita„Piatr ăde la Palermo”, ce prezintăsecvenţa completăatuturor regilor din perioada Arhaică pina în vremeadinastiei a

V-a. Din păcate aceasta se păstrează fragmentar.Odată cu descifrarea scrierii hieroglifice, civilizaţia Egiptului antic a început să fie tot mai cunoscut ă în complexitatea

ei. Viaţa economică, religioasă, cultural şi politică se aflau sub directa supraveghere şi coordonare a faraonului care – datorită sistemului politic existent atunci - administra toate acestea prin intermediul funcţionarilor săi, statul fiind unul centralizat,monarhul

aflându-se în vârful piramidei întregii alcătuiri statale. De-a lungul timpului, cercetătorii au încercat să adune informaţii, uneori fragmentare și incomplete, atât pentru

identificarea suveranilor egipteni câtşi în privința succesiuniişi încadrării acestora între anumite limite cronologice. Cealaltă sursă egipteană importantă, în special pentru

perioada istorică a domniei faraonilor, este Papirus de la Torino, descoperit în necropola din Theba de călătorul italian Bernardino Drovetti în anul 1822.

5 Scrierea cuneiforma a fost inventata de catre sumerieni, stabiliti in Babilon, incepand cu sec. al IV-lea, i.Hr. fiind un tip de scris, in acelasi timp, idiografic si fonetic.La origini, fiecare semn reprezinta un obiect, mai tarziu reprezentand un sunet ce corespunde cu

acel obiect transformat intr-un simplu element fonetic.

Acelasi semn a fost adoptat sa traduca idei mai dezvoltate decat cea primitiva. Scrierea cuneiforma, folosita in Babilon pana in era crestina, s-a dezvoltat in timp in sensul

simplicitatii si uzualitatii.Un mare numar de texte hitite si harite au fost transcrise, de asemenea, in caractere cuneiforme.

Scrierea cuneiforma a fost redactata pe diferite obiecte specifice poporului sumerian precum lutul,lemnul si piatra.Scrierea cuneiforma a aparut prima oara pe tablite de lut. Scrierile erau facute de catre scribi cu ajutorul unui toc ascutit facut din trestie. Pe acele tablite erau trecute documentele economice datate din sec. al XXI-lea i.Hr. Uzul tablitei de lut era foarte important deoarece atunci cand se faceau tranzactii economice exista

siguranta de care hartia nu o putea da, nu se putea rupe sau arde.Tablitele de lut erau inchise intr-un plic tot din lut care avea un sigiliu tot din lutpe care se gasea pecetea

propietarului. arheologi a dus la distrugerea unor documente din lut.