225

Rolul capitulatiilor în marea lupta a unirii

(1856-1861)

A. Percepþii occidentale

Anii de sfârºit ai rãzboaielor Crimeii (1853-1856) s-au arãtat denºidin punct de vedere al eforturilor diplomatice interne ºi internaþionale,vizând realizarea unirii Principatelor. Astfel la 23 mai 1855 conteleAlexandru Walevski trimitea o circularã cãtre Rusia în care aprecia cãuna din condiþiile viitoarei pãci este „regimul de independenþãadministrativã a Principatelor, care nu era nici în Valahia, nici în Moldovao cucerire recentã, ci rezultatul unui acord liber încheiat cu mai multesecole în urmã”1 . Acelaºi diplomat aprecia într-o discuþie referitoare laCongresul de la Viena cã „dinspre partea dreptului înscris în tratate,adicã din partea suveranitãþii Porþii, problema unirii era dinainte elucidatã,dreptul fiecãrui Principat de a se uni cu celãlalt, chiar independent devoinþa Porþii nu poate reprezenta nici urma unei îndoieli”2 .

Spre a beneficia de atâta siguranþã în niºte declaraþii în fondrevoluþionare la adresa statutului politic regional, Walevski solicitase ºiprimise o serie de evaluãri de la specialiºtii în drept internaþional careconcluzionaserã cã: „deºi obligat la anumite datorii convenþionale înraportul cu protectorul sãu, statul protejat nu rãmâne mai puþin suveran”3.

Publiciºtii francezi, precum Hippolyte Desprez în „Revoluþia înEuropa Orientalã” obiºnuiau ºi ei publicul cu ideea cã „valahii nu voiau

,,,,,

1”Românii la 1859”. Unirea principatelor în conºtiinþa europeanã, vol. II, Bucureºti,Editura ªtiinþificã ºi pedagogicã, 1984, p. 39.2 Ibidem, p. 41.3 Reprezentanþele diplomatice ale României, Vol. I (1855-1917), Bucureºti, Editura Politicã,1967.

226

decât sã scape de corupþia ºi umilinþele întreþinute cu grijã... ºi sã strângãprintr-un tardiv dar real devotament legãturile strãvechi prin care erauuniþi de soarta Imperiului Otoman”4 .

Un alt prieten al principatelor, Paul Bataillard aprecia în lucrarea„Principatele Moldovei ºi Valahiei în faþa Congresului” cã ele îºi vor pãstraprivilegiile ºi imunitãþile sub suzeranitatea Porþii. Dar despre ce suveranitatevrea tratatul sã vorbeascã ? Despre adevãrata suveranitate stabilitã prinvechile convenþii ale Principatelor cu Poarta sau despre suzeranitateaabuzivã? Chestiunea de drept este foarte simplã...vorbim despredreptul...care rezultã din conþinutul tratatelor. Stipulaþiile Principatelor cuSublima Poartã acordându-i acesteia asupra Principatelor anumitedrepturi” însã „angajamentele sale Turcia le-a violat ; în mod firesc ºi pebunã dreptate contractul este anulat”. În aceste condiþii ce este de fãcut,se întreabã Paul Bataillard. „Rãspundem fãrã sã ºovãim: unirea celor douãprincipate într-un singur stat sub suzeranitatea Porþii, aceastã suzeranitatefiind clar definitã conform vechilor tratate”5 . Tot Bataillard explica clarce înþelegea prin „vechile tratate” iar explicaþia va fi acceptatã doi animai târziu ºi înscrisã ca document oficial de cãtre Convenþia de la Paris.„Toate raporturile Principatelor cu Poarta sunt reglementate de trei tratate,foarte scurte (1392, 1460, 1513). Clauzele se reduc la aceasta: pe de oparte tribut ºi jurãmânt de credinþã, pe de alta, protecþie împotrivaduºmanilor ºi investiturã obligatorie”6. Baza întregii argumentaþiifranceze la 1855-1856 dar ºi mai târziu, era regãsitã tocmai la textulcapitulaþiilor, pe care de peste 20 de ani oamenii politici români lefãcuserã publice întregii Europe. (ca un singur exemplu, la 1853,emigraþia româneascã la Paris cerea: „arme, unirea Principatelor ºirecunoaºterea imediatã a capitulaþiilor noastre”7).

Paul Bataillard impresionat de aceastã veºnicã armã a patrioþilorromâni nota cã: „autoritatea acestor capitulaþii, în ciuda vechimii lor,este deasupra oricãror contestãri, niciodatã ele nu au fost atacate nici de

4 Românii la 1859, p. 7-8.5 Ibidem, p. 32-36.6 Ibidem, p. 38.7 Ibidem, p. 82.

227

Rusia, care dimpotrivã, a pretins întotdeauna cã apãrã drepturile legitimeale moldo-valahilor împotriva Turciei, nici chiar de Poartã. Aceste tratatesunt unica bazã pe care puterile s-au sprijinit pentru a elucida ºi rezolvachestiunea Principatelor”8.

Înarmat cu astfel de lucrãri, Alexandru Walevski declara cã: „nuva fi scãpat nimãnui cã regimul de vasalitate în conformitate cucapitulaþiile ºi întãrit împotriva încãlcãrilor suzeranului se apropie multde independenþã”9. În fond zecile de ani de acþiune diplomaticãromâneascã transformase ideea capitulaþiilor într-o obiºnuinþã pentrufrancezi. Astfel Louis de Naleche aprecia în lucrarea „Modo-Valahia”cã cele douã þãri „au preferat sã plãteascã tribut decât sã vadã un turbansau o moschee pe teritoriul lor”10. Un alt publicist francez, ArmandLevy, nota în „Principatele Române ºi Imperiul Otoman” „când turciiau invadat Europa mai multe popoare creºtine au fost cucerite. Româniinu au putut fi constrânºi sã se închine turcilor. Între domnii lor ºi sultanis-au încheiat capitulaþii sau tratate”11. Mai mult, Levy condamna SublimaPoartã pentru cã: „încearcã sã denatureze importanþa capitulaþiilor... Darce crede ea cã sultanii ar fi mai puþin obligaþi sã-ºi îndeplineascãpromisiunile numai pentru cã actele ar fi semnate doar de ei? Un statcivilizat trebuie sã þinã seama de tratate solemne. κi închipuie Turcia cãva putea sã determine dreptul public european ca un incendiu al arhiveloreste suficient pentru a face sã disparã drepturile statelor?”12. Concluzialui Armand Levy este extrem de favorabilã românilor în preajmaCongresului de la 1856: „conform vechilor capitulaþii ºi potrivit tradiþiei,românii au dreptul de a-ºi alege domnitorul, autohton sau strãin, dupãplac, numai sã fie creºtin ºi Poarta este obligatã sã-l recunoascã”13. Cualte cuvinte, unire, independenþã, prinþ strãin, toate perspectivele suntdeschise dacã vechile capitulaþii sunt respectate.

8 Ibidem, p. 39.9 Ibidem, p. 56.10 Ibidem, p. 66.11 Ibidem, p. 91.12 Ibidem p. 96-98.13 Ibidem, p. 108.

228

De aceeaºi pãrere era ºi Elias Regnault în „Mistere diplomaticepe malurile Dunãrii”: „Congresul nu îºi poate sã-ºi legitimeze intervenþiadecât pe stipulaþiile încheiate între Principate ºi Poartã în anii 1392, 1469,1514, 1526. Iatã baza juridicã convenitã între cele douã naþiunicontractante”14.

Istoricii mai puþin cunoscuþi precum Alberic Cahuet aprecia în„Problema Orientului în istoria contemporanã” cã aceste capitulaþii „suntacte de alianþã veritabilã ºi nu de supunere”15.

Nu doar publiciºti sau ºeful diplomaþiei franceze erau interesaþide soluþiile oferite de capitulaþii la problema Principatelor dar ºiambasadorii Franþei precum d’Avril care la 9 noiembrie 1854 telegrafiala Paris cã: „toatã lumea o ºtie, Rusia ºi Poarta au recunoscut în toatetratatele lor cã Moldova ºi Valahia sunt state independente, care s-auunit în mod liber cu Turcia prin tratate”16. ªi pe aceastã bazã trebuie sãne preocupãm de reorganizarea Principatelor17.

În timpul Congresului de la Paris (februarie-martie 1856) ciocnirilede interese la nivel european vor obliga diplomaþia francezã la mai multãprudenþã în declaraþii fãrã a o împiedica însã sã prezinte cazul Principatelorprin prisma capitulaþiilor. În timpul Congresului revãrsau un adevãrat potopde lucrãri (din care am ºi citat) spre a influenþa în mod pozitiv opiniaparticipanþilor la Congresul de la Paris. Astfel, Edmond Textier lanseazãacum: „Appel au Congré en faveur des roumaines”. Paul Bataillard scoate„Premier point de la question d’Orient. Les Principautes de Valachie etde la Moldavie devant la Congres” ºi „La Moldo-Vlachie dans lamanifestation des ses efforts et ses voeux”.

În timpul Congresului, la rugãmintea lui Vasile Boerescu, marelejurist francez Royer Collard fãcea ºi el publicã opinia Facultãþii de Dreptde la Paris asupra problemei Principatelor: „dreptul public al românilorse constituie pe tratatele din 1393, 1460, 1513, 1529 pe care MoldoValahia le are cu sultanii Baiazid I, Mahomed al II-lea, Selim I, Suleiman

14 Ibidem, p. 126.15 Ibidem, p. 402.16 Românii la 1859, vol I, p. 47.17 Ibidem, p. 49.

229

al II-lea. Tratatul de la Paris nu a fãcut decât sã confirme ºi sã garantezeaceste vechi tratate care sunt expresia dreptului public al românilor ºi alautonomiei lor naþionale”18. „Principatele se vor bucura de aceleaºiavantaje de care se bucurau în timpul lui Mahomed al IV-lea19 . Ori înaceastã epocã românii se bucurau de suveranitate perfectã. Frumoasamisiune a viitoarelor conferinþe este sã punã capãt arbitrariului ºi sãprecizeze formal drepturile ºi datoriile reciproce de cea mai marenecesitate”20. Opinia marelui profesor de „drept al ginþilor” nu va fi fãrãecou, doi ani mai târziu, Convenþia de la Paris va face exact acest lucrustabilind perfect drepturile ºi obligaþiile reciproce.

Nu putem finaliza analizarea uriaºului val de entuziasm difuzatde presa ºi publiciºtii francezi în timpul Congresului de la Paris fãrã acita ºi câteva din aprecierile celebrului Edmond Textier în „Apelul cãtreCongres în favoarea românilor”, apel bazat ºi el pe celebrele teorii alecapitulaþiilor: „cele douã principate nu sunt o þarã cuceritã; când în secoleleal XIV-lea ºi al XV-lea populaþiile greceºti ºi slave au cãzut sub iataganulotomanilor românii din cele douã principate au tratat prin bunã înþelegerecu Poarta ºi au recunoscut suzeranitatea ei”21. Principatele au continuatsã se bucure de o administraþie liberã ºi independentã, ele au pãstrat dreptulde a-ºi alege principii ºi de a-ºi da legile care le conveneau”22. „Drepturileinvocate de români sunt consfinþite de tratatele lor cu Poarta; pânã ºi Rusianu a intervenit în mai multe rânduri chipurile în favoarea Principatelormoldo-valahe, decât invocând vechile tratate ale românilor”23. Cu toatãaceastã ofensivã publicisticã ºi istoricã rezultatele Conferinþei de Pace dela Paris sunt relativ modeste ºi receptate ca atare în þarã. Totuºi ele deschiddrumul unor prefaceri masive ºi unor posibilitãþi nebãnuite pentruPrincipate. Ferdinand de Cussy într-un „scurt istoric al celor maiînsemnate evenimente politice care s-au petrecut începând din anul 1814

18 V. Boerescu, România dupã tratatul de la Paris din 1856, Paris, 1856, p. 20.19 Ibidem, p. 33.20 Ibidem, p. 49.21 Ibidem, p. 70.22 Ibidem, p. 71.23 Ibidem, p. 77.

230

pânã la 1859” nota cã „pacea de la 1856 are rolul de a conferi Principateloro situaþie politicã de naturã sã asigure de acum înainte bunãstarea ºiindependenþa populaþiilor moldo-valahe ºi care sã fie în concordanþã cuvechile privilegii de care se bucuraserã multã vreme în baza capitulaþiilorlor încheiate cu Poarta”24 .

Un alt francez, Gaston de Monicault în „Problema Orientului.Tratatul de la Paris ºi urmãrile sale” aprecia ca o mare cucerire faptul cãla 11 februarie 1856 în Conferinþa de la Constantinopol „Poarta confirmadin nou privilegiile ºi imunitãþile de care subnumitele Principate s-aubucurat sub suzeranitatea sa începând de la capitulaþiile ce le-au fostacordate de sultanii Baiazid I ºi Mahomed al II-lea”25. Cu alte cuvintepresa ºi puterea de la Paris era ferm convinse nu numai de realitateacapitulaþiilor pe care încercau sã construiascã noul drept publicinternaþional al Principatelor, dar ºi de enormele posibilitãþi de manevrãpe care le deschideau politicii franceze în Orient. Astfel înainte chiar cadelegaþii europeni sã se reuneascã la Paris, consulul general al Franþei,Louis Béclard îi scria lui Walevski cã pentru politica francezã înPrincipate „consider ca un punct capital, ca o necesitate de prim ordin,slãbirea, dacã nu chiar suprimarea legãturilor care unesc Moldo-Valahiade Poarta otomanã cu toate vechile capitulaþii care garantau independenþainternã a Principatelor. Cu toate capitulaþiile de acest gen inserate întratatele de la Kainargi, Bucureºti, Ackerman ºi Adrianopole, aceastãindependenþã nu existã. Capitulaþiile Valahiei ºi Moldovei nu acordãPorþii otomane decât un simplu drept de suzeranitate la care se adaugãplata unui tribut anual. Acest tribut poate fi rãscumpãrat sau convertitîn datorie naþionalã”26. Cu alte cuvinte independenþa ar fi cea mai bunãsoluþie din punct de vedere al Franþei. „Propunerea pe care o fac nu arenimic excesiv, nici injust”27, îºi finalizeazã scrisoarea consulul francez.

Aºa cum am vãzut aceste planuri ambiþioase au trebuit moderateîn martie 1856 datoritã rezistenþei înverºunate a Turciei ºi Austriei ºi

24 Ibidem, p. 156.25 Ibidem, p. 395.26 Independenþa României, Documente, vol. II, p. I, Corespondenþa diplomaticã strãinã,Bucureºti, Editura Academiei, p. 8-10.27 Ibidem, p. 10.

231

atitudinii ºovãielnice, curând negative a Marii Britanii faþã de problemaunirii românilor. Faþã de aceastã situaþie nefavorabilã, problemaindependenþei nici nu a mai fost ridicatã pentru a nu dezbina completareopagul european. Cu toate acestea lupta de influenþare a opinieipublice europene continua fãrã încetare. Astfel A. Sarejouand scoate latipar o interesantã lucrare: „Principatele Române înaintea Europei”, rod,spune el, „al unei lungi ºederi ºi a unui studiu conºtiincios asupra stãriipopulaþiei, moravurilor ºi gradului de civilizaþie”28. Analizând rezultateletratatului de pace recent încheiat el aratã cã „dintre cele trei imperii cemãrginesc Principatele dacã este unul care are anumite drepturi, acelaeste Turcia, dar aceste drepturi sunt clar definite ºi limitate în capitulaþiiledin care îºi au originea; acestea asigurã celor douã Principateinviolabilitatea teritoriului, inviolabilitatea religiei, dreptul de a se guvernasingure. Poarta a violat (aceste drepturi n.n.) de multe ori în fapt”29.Concluziile cãlãtorului francez „Principatele române sunt autonome,nimeni, nici chiar Turcia care nu este decât suzeranul lor, nu are dreptulde a interveni în afacerile lor interne”30 .

Mai vechea noastrã cunoºtinþã, Paul Bataillard îºi exprimaîngrijorarea faþã de textul ce prevedea cã „Principatele îºi conservãprivilegiile ºi imunitãþile sub suzeranitatea Porþii” ºi se temea ca aceastasã nu fie „suveranitatea abuzivã care se exercitã în fapt de mai multtimp” ºi vedea ca unicã soluþie „în virtutea drepturilor scrise în tratate.Chestiunea unirii se gãseºte clarificatã în dreptul pentru fiecare dintrePrincipate de a se uni cu celãlalt chiar independent de voinþa Porþii este,dupã capitulaþii, liber”31.

La finele unui an atât de încãrcat de evenimente pentru principateprecum fusese 1856 ºi atât de fast pentru teoria capitulaþiilor RoyerCollard dãdea noi speranþe românilor într-un larg discurs în careanalizând textele juridice romane, pe Cicero ºi pe juristul Proculus,concluziona cã „poziþia naþiunii moldo-valahe faþã de Poarta otomanã,

28 Acte ºi documente relative la Istoria renaºterii României, vol. III, p. 352.29 Ibidem, p. 355.30 Ibidem, p. 361.31Ibidem, p. 399.

232

ca urmare a capitulaþiilor, este inferioarã, dar ea pãstreazã toate atributelesuveranitãþii”32. Mai mult, declara el, „aceºti termeni (suzeranitate ºivasalitate) nu se aflã în capitulaþii, ei nu existã nici în limba turcilor niciîn cea a românilor. Rusia este aceea care în Tratatul de la Adrianopoldin 1829 introduce termenul de suzeranitate pentru a exprima raporturileneobiºnuite ale românilor cu Imperiul Otoman. Dar acest cuvântcuprindea un pericol. El era împrumutat din limba creºtinã a occidentuluidin ierarhia feudalã, dar ce ierarhie se poate stabili între un turc ºi uncreºtin?”33.

„Este deci cazul sã se declare privilegiile ºi imunitãþile de care sevorbeºte în articolul 22 al Tratatului de la Paris nu sunt altceva decâtdrepturile enunþate în capitulaþiile sau tratatele încheiate între sultani ºidomni moldo-valahi, ele nu sunt prescrise ºi au forþã de lege”34. Anul1856 fusese extrem de decisiv ºi de dificil pentru oamenii politici dinÞara Româneascã ºi Moldova care, folosind pe larg teoria capitulaþiilorla Conferinþa de la Constantinopol, apoi la cea de pace de la Paris, ºiapoi în tot restul anului fãcându-le o nesfârºitã popularizare prinintermediul presei ºi al personalitãþilor favorabile românilor, au reuºitsã obþinã un prim acord european în favoarea unirii. Acest larg drum nuar fi fost posibil însã, fãrã sprijinul constant al Franþei care, convinsã dejusteþea capitulaþiilor nu ezitase nici un moment pentru a se arunca înlupta de folosire a lor în slujba cauzei româneºti. Astfel diplomaþiafrancezã îºi manifestase acest interes pentru capitulaþii încã din 1855când o circularã de la Paris arãta cã „regimul de independenþãadministrativã, care s-a cam uitat, nu are nici în Valahia, nici în Moldovao cucerire recentã, ci rezultatul unui acord liber încheiat cu secole înurmã”35. În fond marele succes francez al anului 1856 în problemaPrincipatelor a fost tocmai recunoaºterea capitulaþiilor ca bazã de discuþiipentru stabilirea unui nou statut internaþional. Dacã în ceea ce priveºte oeventualã unire progresele au fost modeste, în domeniul capitulaþiilor

32 Românii la 1859, vol. II, pp. 100-101.33 Ibidem, p. 101.34 Ibidem, p. 103.35 Românii la 1859, vol I, p. 626.

233

pe baza unei enorme documentaþii furnizate timp de peste 20 de ani depatrioþii români diplomaþiei franceze, rezultatele au fost rapide. Încãdin februarie 1856 în protocolul Conferinþei de la Constantinopol eranotat cã Poarta confirmã din nou privilegiile ºi imunitãþile de care s-aubucurat numitele principate sub suzeranitate otomanã, începând de lacapitulaþiile pe care sultanii Baiazid I ºi Mahomed al II-lea aratã cãtextul folosit pentru capitulaþii era cel al românilor ºi nu cele avansatede turci care vorbeau necontenit de la 1774 de privilegiile lui Mahomedal IV-lea, mult reduse faþã de cele din capitulaþiile româneºti.

„Conferinþa de la Constantinopol refuzase „sã întreprindã definirealor” decizând fie sã se rãmânã la status-quo, adicã la textele ce se gãsescla istorici, fie sã invite Turcia ºi principatele de a se înþelege direct asupradrepturilor lor”36 .

Tratatul de la Paris a lãsat în suspensie aceastã necesarã clarificare,la fel cum a fãcut ºi cu unirea, decizând sã lase ambele chestiuni pentrurezolvare dupã convocarea divanelor ad-hoc, care sã se exprime potrivitcu dorinþele þãrii: unire ºi respectarea întocmai a capitulaþiilor româneºti,sau o mai strânsã legãturã cu Poarta. Publiciºtii francezi ºtiau deja careva fi direcþia în care va înclina alegerea naþiunii române. La 6 iulie 1856J.A. Vaillant scria: „Congresul de la Paris a proclamat justeþea drepturilorRomâniei ca stat suveran ºi independent în virtutea celor patru capitulaþiiconsimþite de prinþii sãi: Mircea, Vlad, Bogdan ºi Petru Rareº, de sultanulBaiazid I, Mahomed al II-lea ºi Soliman Magnificul. Asta va da dreptulla unirea celor douã Principate, la alegerea unui prinþ strãin, dreptul dea naþionaliza bunurile mãnãstirilor, dreptul de a avea armatã ºi de a dapãmânt þãranilor”37. Iatã remarcabila prevedere a tot ceea ce va însemnaperioada domniei lui Alexandru I. Cuza ºi a reformelor sale, urmate deaducerea prinþului strãin ºi de proclamarea independenþei, douãzeci deani de politicã româneascã condensatã în câteva rânduri: publiciºtiifrancezi ºtiau încotro va porni miºcarea naþionalã româneascã.Surprinzãtoare apare în acest moment miopia cercurilor politice otomanede la Constantinopol ce îºi exprimã poziþia faþã de rezultatele Congresului

36 Ibidem, pp. 626-627.37 Acte ºi documente, vol III, pp. 608-609.

234

de la Paris ºi faþã de ce vor alege românii: „Sublima Poartã a reintrat îndrepturile sale asupra celor douã provincii care sunt administrate conformhatihumaiunelor eliberate de sultani în secolele XIV, XV ºi XVI. Astfela fost fãcutã anexiunea celor douã provincii la imperiul otoman” scriaoptimist ºi chiar suprarealist „Le Journal de Constantinople” la 26 iunie185638 .

Cât de departe de realitãþile moldo-valahe era acest articol, ne-oaratã o scrisoare pe care la 16 decembrie 1856 un grup de moldoveni otrimit lui Edgard Quinet la Bruxelles: „Prin Pacea de la Paris noi nerecãpãtãm complet drepturile noastre, privilegiile ºi imunitãþile pe carevechile noastre tratate solemne cu Turcia ne dau dreptul de a lerecuceri”39. Discrepanþele între poziþia românilor ºi cea a Porþii ilustrauconvulsiile anului 1857 în problema alegerii divanului ad-hoc ºi arecunoaºterii rezultatelor sale. Se prefigura încã de la finele anului 1856cã noul an va fi hotãrâtor pentru Principate.

Ca urmare, abia trecute sãrbãtorile de iarnã ºi românii obþineaudin nou atenþia presei franceze care gãzduia în „Le Constitutionnel” din12 ianuarie 1857 un „Studiu asupra Principatelor” semnat de Améddede Cesena: „dreptul public (al Principatelor n.n.) are originea în actecare sunt de o datã atât de modernã încât nu lasã în spirit nici o neclaritate.Aceste acte autentice, bazã oficialã ºi solidã a privilegiilor Valahiei ºiMoldovei sunt tratatele încheiate în 1397, 1460, 1513 ºi 1529 de diferiþiprinþi cu sultani Baiazid I, Mahomed al II-lea, Selim al II-lea, Solimanal II-lea. Aceste tratate sunt baza privilegiilor de care se bucurã populaþiilecelor douã provincii”40.

În timp ce ofensiva publicistã francezã renaºte, începe ºicontraofensiva otomanã care în Moniteur anunþã cã „adevãratele texteale capitulaþiilor” fac din Principate parte integrantã a Turciei. La acesteaserþiuni va rãspunde într-un viguros articol Saint Marc Girardin în Journalde Debat’s la 9 februarie 1857: „Cele douã Principate sunt supusesuzeranitãþii Porþii ºi aceastã suzeranitate nu are nimic vag ºi nedefinit, ea

38 Ibidem, p. 566.39 Ibidem, p. 982.40 Ibidem, pp. 1047-1048.

235

este determinatã de tratatele din secolele XV ºi XVI, tratate pe care notadin „Moniteur” are grijã a le reaminti, pentru cã sunt fundamentul însuºi alexistenþei naþionale a principatelor danubiene”41.

Lupta de presã va curge paralel cu convocarea alegerilor pentrudivanul ad-hoc, cu samavolniciile lui Teodor Balº ºi apoi urmaºului sãuîn ale cãimãcãmiei Nicolae Vogoride, pânã la întâlnirea de la Osborne ºicompromisul anglo-francez în privinþa unirii Principatelor ºi în final pânãla deschiderea adunãrilor ad-hoc în octombrie 185742.

Unul dintre cele mai importante momente ale acestei confruntãride presã va fi un articol al lui Edmond Textier care aprecia cã „în virtuteaacestor capitulaþii consimþite de Turcia când se afla la apogeul puteriisale, Principatele au continuat sã se bucure de o administraþie liberã ºiindependentã. Poarta nu trebuia sã exercite nici un amestec în treburilelor, numai cu aceastã condiþie expresã românii au depus armele”43.Concluzia articolului era clarã: nici acum Poarta nu ar trebui sã seamestece în problema divanurilor ad-hoc ºi a unirii numai sub aceastãrezervã ea poate rãmâne suzeranã.

Generalul Gheorghe Magheru avea ºi el, pe malurile Bosforuluiaceeaºi atitudine ºi nu se sfia sã declare autoritãþilor otomane: „DrepturilePrincipatelor se aflã în clar în tratatele din 1393, 1460 ºi 1519, ele nearatã ca state sub suzeranitatea sultanului, dar bucurându-se de toateatributele libertãþii ºi ale teritoriului nostru. Naþiile Europei au recunoscutaceste drepturi ºi pe ele trebuie sã ne facem soarta”44.

Elias Regnault în „Mistere diplomatice pe malurile Dunãrii” eraºi mai dur la adresa Turciei: „Turcia are drepturile sale decurgând dintratatele anterioare, românii au drepturile lor, dar ºi Europa are drepturilesale; de a asigura liniºtea viitorului, este mult mai important decâtdrepturile confuz definite ale lui Baiazid ºi Mircea de care turcii auabuzat totdeauna ºi de care românii de abia s-au folosit.” Cu alte cuvinte,

41 Ibidem, p. 1119.42 Despre rolul capitulaþiilor în aceastã perioadã vezi ºi C C Giurescu ºi Dinu C Giurescu,Istoria românilor, Vol. II, Bucureºti, Editura ªtiinþificã ºi Enciclopedicã, 1976, pp. 81-82.43 Românii la 1859, Vol. II, p. 71.44 Vezi Arhivele Naþionale Istorice Centrale, Fond Gheorghe Magheru, dosar nr. 3/1857,fila 3.

236

Europa are dreptul de a interveni oricând pentru a asigura aici liniºtea,adicã dând dreptul Principatelor la un viitor45.

În urma tuturor acestor luãri de poziþie tranºante, Poarta începeadeja a se replia. Un efect remarcabil l-a avut retragerea ambasadoruluifrancez: Edouard Thouvenel de la Constantinopol ca urmare a falsificãriialegerilor din Moldova ºi a refuzului Porþii de a le anula. Thouvenel vanota cã sultanul avea ochii în lacrimi ºi nu îi venea sã creadã când avãzut steagul francez coborât. Când Franþa a fost urmatã de Sardinia,Rusia ºi apoi de Prusia, Înalta Poartã a realizat cã a împins lucrurileprea departe ºi pe 31 iulie 1857 adresa o circularã puterilor garante „încare expunea intenþiile binevoitoare de care Maiestatea sa sultanul eraanimat faþã de Principate cãrora vrea sã le menþinã integral toateprivilegiile ºi imunitãþile acordate de strãmoºii sãi”46. În momentul încare la Constantinopol se aflã cã Rusia s-ar pregãti, de data aceastaalãturi de Franþa, pentru un nou rãzboi cu Turcia, panica devine generalã.La 20 martie 1857 Cabinetul Imperial îi scria reprezentantului Rusiei înPrincipate pe un ton belicos: „guvernul imperial nu va tolera prezenþatrupelor turceºti în Principate, numãrul acestor trupe, oricât ar fi de mic,nu schimbã de loc problema. Este vorba aici de respectarea unuiprincipiu; articolul 22 al Convenþiei de la Paris stipuleazã în mod exprescã Principatele vor continua sã se bucure sub suzeranitatea Porþii ºigaranþia Puterilor contractante de privilegiile ºi imunitãþile pe care leposedã. Ori printre aceste privilegii ºi imunitãþi, îndepãrtarea forþelorarmate turceºti. Este unul dintre acele privilegii de care depinde în modulcel mai direct securitatea lor ºi independenþa administraþiei lor interne”47.Rãmasã singurã dupã ce ºi Anglia se raliazã poziþiei franceze în august1857, Poarta va accepta repetarea alegerilor pentru divanul ad-hoc. Dedata aceasta triumful unioniºtilor este atât de clar încât pentru câtevaluni lupta de presã se calmeazã în aºteptarea rezultatelor activitãþii

45 Românii la 1859, p. 128.46 Frederic Dame, Istoria României Contemporane de la reîntoarcerea domnilorpãmânteni pânã în zilele noastre, în Românii la 1859, p. 392.47 Românii la 1859, vol. I, p. 102.

237

divanelor ad-hoc48. Deja cercurile diplomatice occidentale cred cã Turcias-a împãcat cu pierderea Principatelor ºi Legaþia Belgiei la Constantinopolaprecia la 10 octombrie 1857: „Turcia, exceptând interesul moral, dedemnitate ºi de amor propriu, nu ar suferi o pierdere materialãconsiderabilã, care sã îi poatã rupe legãtura de dependenþã nominalã caremai uneºte încã Principatele de restul Imperiului”. „Ce interes ar puteaavea Imperiul turc sã pãstreze posesiuni în care autoritatea sa este legalredusã la neant de ultimul tratat”49 . Opinia era exagerat optimistã; vortrece aproape douãzeci de ani de luptã ºi un rãzboi cumplit pânã lamomentul în care Turcia sã accepte evidenþa. Toate acestea par uluitoare,pentru cã dincolo de afirmaþiile oficiale, din „Journal de Constantinople”cercurile turceºti erau conºtiente de voinþa de unire ºi independenþã aromânilor. La 28 octombrie/16 noiembrie 1857 Ali Paºa, ministrul deexterne scria reprezentantului Porþii la Paris despre divanul ad-hoc: „esteadevãrat cã pentru a salva aparenþele sau pentru a-ºi ascunde mai binegândurile, au vorbit despre dorinþa lor de a respecta vechile capitulaþiicu Sublima Poartã, capitulaþii ale cãror originale nu se aflã nicãieri înlume ºi care au fost încãlcate ºi nu o datã nesocotite de moldo-valahiînsãºi”50. Adicã pentru Aali Paºa era evident cã gândurile românilor eratare departe de strângerea legãturilor cu Poarta ºi cu toate acestea a alessã se opunã dorinþelor românilor, opoziþie fãrã ºanse dar nu mai puþinobositoare. Odatã încheiate lucrãrile divanelor ad-hoc (decembrie 1857)se intrã într-o stare de acalmie pânã la convocarea puterilor garante învederea analizãrii dorinþelor moldo-valahe în Convenþia de la Paris (iunie1858) când lupta reîncepe acerbã.

Primele semne despre ostilitatea tot mai marcantã cu care aveausã fie primite cererile divanelor ad-hoc în lumea diplomaticã occidentalãvor apãrea în cadrul dezbaterilor din cadrul comisiei europene careaproape cã nu a fost capabilã sã ofere un raport unitar, mulþumindu-se

48 asupra valorii politice a activitãþi divanurilor ad-hoc interesante sunt aprecierile luiI.Vântu ºi G.G.Florescu din studiul, Valoarea constituþionalã a rezoluþiilor Adunãrilorad-hoc din Principatele Române (1857) în Studii ºi cercetãri Juridice, 8 (1963), nr.3,p.499-517.49 Ibidem, pp. 181-182.50 Ibidem, p. 191.

238

cu o serie de recomandãri complet opuse þn privinþa noii organizãri aPrincipatelor. O nemulþumire la fel de mare a fost produsã în lumeapoliticã româneascã de decizia comisiei de a desfiinþa adunãrile ad-hocîn care mulþi vedeau expresia legalitãþii naþionale regãsite51 .

La 1/13 aprilie 1858 Comisia Europeanã pentru Principate îºiprezintã raportul asupra divanelor ad-hoc: 1). „Principatele au respectatîntotdeauna legãturile care le unesc cu Imperiul otoman ºi declarã cãrespectarea drepturilor lor nu poate decât sã întãreascã forþa acestuiimperiu. 2). Defineºte legãturile existente între Sublima Poartã ºiPrincipate; ele derivã din vechi tratate care le recunoaºte deplinaexercitare a suzeranitãþii interne ºi externe; 4). În virtutea capitulaþiilordeja invocate, Divanul stabileºte dreptul naþiunii de a-ºi alege principiiunde vor voi ºi de a-i declara ereditari”52.

Raportul Comisiei Europene odatã adus la cunoºtinþa puterilorgarante, va provoca furie la Constantinopol, dar ºi nemulþumire la Vienaunde la 10 iunie 1858 K. F. Buol scria ministrului austriac la Berlin A.Kaller: „Nu putem recunoaºte nici o altã obligaþie în afara celor impusede tratatul de la Paris. Dar acesta vorbeºte doar despre o revizuire astatutelor aflate în vigoare în prezent ºi despre menþinerea vechilorprivilegii faþã de Poartã”53. Cu alte cuvinte Austria era de-a dreptulºocatã faþã de turnura pe care o luau evenimentele din Principate ºi pecare o considerau o combinaþie neliniºtitoare care loveºte intereseleVienei în regiune. Rezultatele folosirii capitulaþiilor erau mult preaîndepãrtate faþã de ce gândise Austria când le acceptase54 ; prima oarãla Conferinþa de la Viena din 1855 când notase la articolul 1 prinredactarea baronului Prokesh Osten cã „Principatele Dunãrene vorcontinua sã fie supuse Sublimei Porþi în virtutea vechilor capitulaþii ºi ahatiºerifurilor imperiale care le-au fixat ºi desemnat drepturile ºiimunitãþile de care se bucurã”.

51 vezi Dan Berindei, Epoca Unirii, Bucureºti, Editura Corint, 2000, p. 67-68.52 Ibidem, p. 240.53 Ibidem, p. 259.54 vezi N.Corivan, Renseignements sur la Conference de Vienne (1855) în Revue duSud-Est Europeen, Bucureºti, an XIII, nr. 1-3.

239

Faþã de aceastã variantã restrictivã cererile divanurilor ad-hocpãreau enorme pentru autoritãþile vieneze. Reîncepea astfel lupta pentrucapitulaþii în presa europeanã. Ferdinand de Cussy în al sãu „Scurt Istoric”al perioadei 1814-1859 vedea ca principalã realizare a Congresului din1858 „reluarea problemei capitulaþiilor de la sultan Baiazid I, Soliman alII-lea, Selim I, Mahomed al II-lea care constituie autonomia românilor”55.Dincolo de enormele lupte din cadrul Congresului propriu-zis, adevãratavictorie româneascã se înscrie în articolul 2 al Convenþiei de la Paris: „Învirtutea capitulaþiilor date de sultanii Baiazid I, Mahomed al II-lea, SelimI, Soliman al II-lea, care constituie autonomia lor, reglementând raporturilecu Sublima Poartã, ºi pe care mai multe hatiºerifuri, în special cel din1834, le-au consacrat, vor continua sã se bucure sub garanþia colectivãde privilegiile ºi imunitãþile pe care le au”56. Imediat întreaga presãeuropeanã a sesizat semnificaþia momentului. Gaston de Monicault în„Problema orientului. Tratatul de la Paris ºi urmãrile sale” arãta: „articolul2 era de cea mai mare importanþã, deoarece, pentru prima datã Turciarecunoaºte ºi consfinþeºte vechile capitulaþii ºi se putea vedea cã deacum încolo ea nu va mai îndrãzni sã le conteste”57. (Se îndeplinea astfelo mai veche cerere româneascã la a cãrei justeþe presa francezãsubscrisese: „este cazul sã se declare cã privilegiile ºi imunitãþile de carese vorbeºte în Tratatul de la Paris din 1856 nu sunt altceva decât drepturileenunþate în capitulaþii sau tratatele încheiate între sultani ºi domnii moldo-valahi”58. Armand Levy). La fel ceruse ºi Royer Collard, iar Ferdinandde Cussy considera prevederile Convenþiei de la Paris din 1858 drept„organizarea definitivã a Principatelor Moldovei ºi Valahiei.” Lunga luptãdiplomaticã a anului 1858, deschisã la 11 ianuarie de cãtre Al. Walewskicând scria cã: „Principatele Dunãrene au beneficiat întotdeauna deprivilegii care ar fi trebuit sã le asigure o evoluþie liniºtitã a destinului lorºi cã Sublima Poartã a recunoscut de bunã voie inamovibilitateaPrincipatelor”59. La începutul anului 1859 a urmat surpriza aºteptatã a

55 Românii la 1859, vol. II, p. 151.56 Românii la 1859, vol. I, p. 283-284.57 Românii la 1859, vol II, p. 361.58 Ibidem, p. 103.59 Românii la 1859, vol. I, p. 28.

240

dublei alegeri a colonelului Alexandru Ioan Cuza urmatã apoi de conflictulfranco-piemontezo-austriac ºi de evoluþia rapidã a evenimentelor înpeninsula italianã, ceea ce punea în umbrã evoluþiile din principate.

Chiar dacã presa pune pe plan secund Principatele, ochii diplomaþieioccidentale rãmân aþintiþi la malurile Dunãrii. Astfel, la 16/18 septembrie1858 L. Beclard îi scria lui Eduard Thouvenel despre problema drepturilorstrãinilor în Principate: „þãri esenþialmente creºtine unde aceste capitulaþiiºi aceastã jurisdicþie excepþionalã nu are nici o raþiune de a fi”60.

Tot pe aceastã chestiune, Alexander Walewski primea la 15/27iulie 1859 urmãtoarea notificare: „Rapoartele domnului Place stabilescdin ce în ce mai clar pretenþia ridicatã de guvernãmântul Moldovei dea i se atribui plenitudinea suveranitãþii ºi de a-i trata pe strãini ca ºicum articolul 8 al Convenþiei ºi capitulaþiile puterilor cu Poarta nu arexista.”61 La 26 august/7 septembrie 1859 problema Principatelor apareiar în corespondenþa diplomaticã, de aceastã datã ca urmare a dorinþeilor de a bate monedã. Ed. Thouvenel aprecia faþã de Walewski cã „amputea, e adevãrat, sã sprijinim pretenþia Prinþului Cuza, referindu-ne lavechii voievozi ai Moldovei ºi Valahiei care s-au bucurat de dreptul dea bate monedã ºi de care au uzat dupã capitulaþiile care îi plasau subsuzeranitatea sultanului. În acea epocã, ei exercitau ºi dreptul de paceºi de rãzboi, Poarta nu negocia pentru ei ºi tratatele pe care Poarta lesemna cu alte puteri nu aveau putere dincolo de Dunãre”62. Primii aniai realizãrii unirii (1859-1861) stau nu doar sub semnul provizoratului,dar ºi al luptei. Astfel, presa francezã anunþa în iunie 1860 cã AlexandruIoan Cuza ar redacta un „Memoriu adresat puterilor garante” în careaprecia cã: „sentimentele noastre sunt acelea ale pãrinþilor noºtri. Istoriaeste proba cã naþiunea românã a considerat în toate timpurile raporturilesale cu Sublima Poartã ca garanþia autonomiei ºi a independenþeiinterioare”63.

60 Documente privind unirea Principatelor, vol. VI, Corespondenta diplomaticã francezã(1856-1859), Bucuresti, Editura Academiei, p. 248.61 Ibidem, p. 553.62 Ibidem, p. 562.63 Ibidem p. 165.

241

Pentru a menþine treaz interesul presei franceze pentru evenimenteledin România, Alexandru I.Cuza decidea deschiderea unei agenþii de presãromâneºti sub conducerea experimentatului Vasile Alecsandri. Cunoaºtereade cãtre acesta a mediului de presã ºi politic din capitala Franþei, relaþiile deprietenie stabilite cu familia imperialã ºi simpatia pe care i-o arãta împãratulNapoleon al III-lea ºi nu în ultimul rând caracterul extrem de plãcut aldiplomatului român, toate au contribuit spre a face aceastã numire în una dincele mai de succes ale domniei lui A.I.Cuza.

În jurul acestei agenþii se vor stânge mari nume, deja cunoscutenouã de mari prieteni ai românilor: Saint Marc Girardin, Edgar Quinet,Jules Michelet, Paul Battailard,, Leon Plee, Hippolite Desprez,etc.64

Pentru Alecsandri rolul acestei agenþii era acela de a face un permanentlooby în favoarea românilor aºa cum se reuºise pânã atunci : noi amcãdea într-o greºealã cumplitã dacã am crede cã este de ajuns de a facesã se pomeneascã de noi, din timp în timp numai la o mare ocazie. Maiîntâi cã nu suntem siguri de a avea organul presei la dispoziþia noastrã,ºi apoi, în acest secol preocupat de atâtea evenimente ºi griji importantecine… nu este lesne uitat.(…) „O presã amicã ºi devotatã este o santinelãneadormitã care este gata de a arunca semnalul de alarmã. Izolarea pentruun stat ca România este un pericol permanent”65.

Printre ziarele care vor lua contact cu nou creata agenþie putemenumera: Le Nord, La Presse, La Revue des economistes, La Revue dOrient, Nouvelles, Annales de Voyages etc.66

Se intra deja într-o nouã perioadã în care cunoscutul istoric N.Corivan aprecia cã: „sub aspect extern preocuparea principalã a domnuluia fost lãrgirea autonomiei þãrii, înlãturarea jurisdicþiei consulare”67. Toateaceste obiective erau dificil de materializat, datã fiind opoziþia marilor

64 vezi pentru detalii Dan Berindei, Înfiinþarea Agenþiei Principatelor Unite la Paris (28august/9 septembrie 1860) în Studii.., nr. 9, 1960 ºi Nicoleta Dandu, Întrarea românilor înmodernitatea europeanã, Bucureºti, Editura Anima, 2002, p. 84.65 N.Dandu, op.cit., p. 85.66 R.V. Bossy, Agenþia diplomaticã a României la Paris ºi legãturile politice franco-române sub Cuza-Vodã, Bucureºti, 1931, p. 23-67.67 Relaþiile diplomatice ale României de la 1859 la 1877, Bucureºti, Editura ªtiinþificã ºiEnciclopedicã, 1984, p. 152.

242

puteri, în special cea a Turciei ºi cea a Austriei. Un singur exemplu ne vaconvinge; Prokesh-Osten vedea în programul românesc de reforme nicimai mult nici mai puþin decât: „violarea simultanã a capitulaþiilor în Principateºi Serbia, tulburãrile din Herþegovina ºi Bosnia constituie dovezi ale hotãrâriiluate de cele douã popoare de a se revolta contra sultanului”68. Cu astfelde opinii înþelegem cât de grea a fost lupta oamenilor politici români, cuatât mai mult cu cât dupã 1860-1861 marele interes al presei franceze faþãde cauza românilor se evapora rapid. Au contribuit la aceasta dificultaþileproprii ale Franþei (campania din Mexic din 1864), teama cã noul statromân va deveni un aliat al Rusiei ºi nemulþumirile legate de persoana luiAlexandru Ioan Cuza69.

De cealaltã parte românii investesc mai puþin timp ºi bani în relaþialor cu presa francezã, ceea ce se observã imediat în atitudinea acesteia.Tinerei Românii îi va lipsi în deceniile urmãtoare un ajutor serios, nudezinteresat, dar eficace al presei franceze. Marea campanie publicitarãîn care a fost prezentatã occidentului, istoria eroicã a lupteiantiotomane”70 ajungea la sfârºit

B. Percepþiile româneºti Ion C. Brãtianu ºi

problema capitulaþiilor

Încã din 1843 pentru un cãlãtor cu simþul observaþiei era clarãideea pe care o luau activitãþile naþionale în Principate. Astfel B.Wesseleny Miklóstól scria cã: „planurile ºi speranþele lor sunt unirea înviitor într-o naþiune ºi o þarã a tuturor populaþiilor valahe de origine ºi delimbã comunã. Aceste pretenþii ei le întemeiazã pe drepturile lor asupramoºiei de odinioarã, a proprietãþii originare, nicicând pierdute, ci numaiîngrãdite prin oprimare ºi uzurpare”71.

68 Ibidem, p. 108.69 vezi ºi N.Corivan, Lupta pentru desãvârºirea Unirii ºi acþiunea diplomaticã europeanã,în Studii ºi cercetãri ªtiinþifice, Istorie, Iaºi, X (1959), nr. 2 ,p. 37-80.70 Alexandru Mihai Stoenescu, Istoria loviturilor de stat în România, Editura Rao,Bucureºti, 2000, vol. I, p. 412.71 Documente ale Unirii (1600-1918), Bucureºti, Editura Militarã, 1984, p. 156.

243

La 18 iulie 1848 revoluþionarii moldoveni refugiaþi la Cernãuþi scriaucelor rãmaºi la Iaºi: „trebuie iarã sã privim cu nepãsare dispreþuireadrepturilor noastre prin acest pas al Rusiei (ocuparea Moldovei în timpulrevoluþiei de la 1848) ºi sã rãmânem într-o ticãloasã nemiºcare; trebuiesã simþim cã ne este de sfântã datorie sã protestãm în numele drepturilornoastre întemeiate pe tractaturi, împotriva cãlcãrii hotarelor noastre.”72

La fel la 1849 revoluþionarii munteni de aceastã datã îi scriusultanului: „foarte recent aþi binevoit, sire, sã ne daþi asigurarea solemnãcã vechile privilegii ºi imunitãþi ale þãrii sunt ºi vor fi totdeauna menþinute,ºi cã onoarea ºi grija Majestãþii Voastre sunt puternic interesate înpãstrarea lor.”73

Toate aceste trei acte ilustreazã cã în momentul izbucniriirãzboiului Crimeii (1853-1856) situaþia în Principate era suficient dematurizatã spre a permite o evoluþie rapidã a românilor spre realizareaunirii ºi în acelaºi timp teoria capitulaþiilor era suficient de larg cunoscutãspre a putea deveni principalul vehicul al cauzei românilor74. La 1853românii declarã la Paris cã vor „arme, unirea Principatelor ºirecunoaºterea imediatã a capitulaþiilor noastre”75. Am vãzut deja luptaextraordinarã în care se încleºteazã publicaþiile franceze dupã aceastãdatã spre a servi cauza românilor. Motorul întregii activitãþi, locul undese hotãra clar victoria sau înfrângerea românilor, rãmânea teritoriulPrincipatelor. Dacã fiecare moment al istoriei de 100 de ani a lupteipentru capitulaþii a avut câte un exponent, momentul 1855-1865 îl areca remarcabil exeget al capitulaþiilor pe omul politic muntean IonBrãtianu. Înþelegerea lui asupra problemei capitulaþiilor hrãnitã dinstudiul operelor lui Nicolae Bãlcescu ºi din lupta pentru capitulaþii arevoluþiei de la 1848 depãºeºte pe cea a contemporanilor mai versaþidecât el în istorie, precum M. Kogãlniceanu. Memoriile fundamentate

72 Tudor Bãlan, Activitatea refugiatilor moldoveni în Bucovina, 1849, Sibiu, 1944, p.81-82.73 Românii la 1859, vol. II, p. 81.74 vezi în privinþa consensului naþional privind folosirea capitulaþilor ºi opiniile lui G.G.Florescu în, Poziþia internaþionalã a Þãrilor Române în perioada unirii în Studii ºi cercetãriJuridice, Academia românã, Bucureºti, 1959, nr. 1, p. 135-178.75 Ibidem, p. 82.

244

pe capitulaþii ale lui Ion Brãtianu ºi ale unei întregi pleiade de scriitori,avocaþi ºi istorici vor sta la baza ofensivei diplomatice franceze în exteriorºi la baza ridicãrii uriaºe a românilor la 1857 pentru divanul ad-hoc ºi1859 pentru unire. Faptele de viitor ale lui Ion. C. Brãtianu din perioadaaducerii lui Carol I ºi a rãzboiului de Independenþã îºi au baza acum înteoria capitulaþiilor care îi aºterne omului politic Brãtianu un drum desuferinþã dar ºi de izbãvire pentru neamul sãu, drum pe care nu va ezitasã îl urmeze. Începutul acestui drum va fi fãcut prin memoriul de la1853 adresat împãratului Napoleon al III-lea (pe care Brãtianu încercasecu patru ani înainte sã îl asasineze) care avea la bazã tocmai teoriacapitulaþiilor, teorie care, iatã, reuºea sã îi aducã alãturi pe cei doi rivalipolitici. „Cele douã principate române, cum ºtie Majestatea Voastrã”,nota Brãtianu, „nu sunt o þarã cuceritã: strãbunii noºtri au recunoscutsuzeranitatea Sublimei Porþi de bunã voie un contact ne leagã cu viitorul,cu datorii ºi drepturi reciproce, Cererile noastre, Sire, sunt foarte drepte,cãci tratatele noastre, constituie singurul drept public între Principate ºiPoartã”76.

Ce propunea fostul revoluþionar împãratului pe care voise sã îlasasineze ? Nici mai mult nici mai puþin decât constituirea unui statromân unificat ºi supus Franþei.

Franþa va putea interveni în favoarea acestui proiect folosindcapitulaþiile: „Rusia însã, tot în virtutea acestor vechi tratate ale românilor,intervenea în favoarea Principatelor, tot în dreptul acestor tratate, oºtileturceºti au fost nevoite a deºerta Principatele dupã ocuparea din 1821”77.

Un an mai târziu el va relua ideea drepturilor românilor în bazacapitulaþiilor, scriind: „ Noi, românii, n-am fost niciodatã cuceriþi deturci, ºi dacã am recunoscut suzeranitatea sultanilor, tratatele ce consacrãaceastã suzeranitate ne asigurã, în schimb, atâtea avantaje încâtpoziþiunea noastrã poate fi socotitã ca o poziþiune privilegiatã”78.

76 Ion C. Brãtianu, Acte ºi Cuvântãri, Bucuresti, Cartea Româneascã, 1938, vol. I, pp.29-3.77 Ibidem, p. 31.78 Din scrierile si convorbirile lui Ion C. Brãtianu, Bucuresti, 1903, p. 35.

245

Finalizarea rãzboiului Crimeii ºi Congresul de Pace de la Parisprovoacã o adevãratã explozie de entuziasm în rândul românilor. Reunitãîntr-o uriaºã manifestaþie la Iaºi, reprezentanþii partidei naþionale îi scriudomnitorului Grigore Al. Ghica, el însuºi un unionist convins: „Marileputeri ale Europei care muncesc la opera grandioasã a pacificãrii s-auocupat de viitorul Principatelor Române ºi au pus ca principiu respectareavechilor privilegii ºi imunitãþi ale acestor þãri. Aceste privilegii sunt bazatepe capitulaþiile încheiate de strãmoºii noºtri în secolele XV-XVI cuSublima Poartã (16/28 februarie 1856)”79. Aceeaºi speranþã pe întregteritoriul þãrii: în sfârºit, privilegiile înregistrate în capitulaþii vor devenipe deplin operaþionale.

Logofãtul Vasile Ghica îºi împãrtãºea opiniile politice într-o:„Adresã cãtre români” din 16 aprilie 1856: „Sã ne menþinem însuveranitatea noastrã garantatã de capitulaþiile noastre cu sultanulsuzeran, ceea ce ne va recomanda respectului lumii”80.

În aceeaºi zi vedea lumina tiparului un „Proiect de formulã adorinþelor României” care aprecia ºi el „ în virtutea dreptului suveran laautonomie, poporul declarã pe cale legalã cã dorinþa lui cea mai netedãeste de a forma un singur cap politic, un stat indivizibil”81.

Douã luni mai târziu la Londra, Dimitrie Brãtianu apreciazã la oconferinþã þinutã în onoarea maiorului Filipescu (care refuzase sã trimitãartileria Moldovei în Rusia) cã: „Dorinþa unirii ºi a respectului suveranitãþiinaþionale, care este înscrisã în tratatele românilor ºi care le asigurã dreptulde a-ºi da ei înºiºi legi ºi de a lua pe ºeful statului de oriunde ar voi”82,trebuie impusã. Cea mai bunã cale pentru aceasta este de a-i face pe toþiromânii sã aibe conºtiinþa drepturilor lor înscrise în capitulaþii. Aºa cumarãtau ºi alþi istorici, „cererile româneºti se întemeiau pe faptul cã însuºifirmanele Porþii recunoºteau Principatele române ca detaºate de celelalteposesiuni sau provincii aflate sub dominaþia sa”83, opinie corectã cu

79 Acte si documente, vol. III, p. 427.80 Ibidem, p. 439.81 Ibidem, p. 445.82 Ibidem, p. 516.83 Istoria militarã a poporului român, vol. IV, Bucuresti, Editura Militarã, 1987, p. 5.

246

diferenþa deloc neglijabilã cã românii nu voiau sã audã nimic de firmanelePorþii, ci doar de capitulaþiile lor încheiate în vechime.

Ion Brãtianu va spune aceasta mai bine ca oricine: „Ceea ceziserãm (în adunarea ad-hoc din 1857) a fost pentru dezrobireadrepturilor strãbune ce ne sunt garantate de capitulaþiile ce le avemîncheiate cu Înalta Poartã”84. Valul de entuziasm al momentuluirãzboiului Crimeii îi cuprinde pe toþi: „ ªi spune-mi, te rog, cum sepoate lãsa sã treacã un moment ca acesta fãrã sã fi cercat voi a vã foloside el pentru a cere, a câºtiga tot ce e cu putinþã ºi anume ºi mai întâidupã ce puterile au declarat susþinerea capitulaþiunilor cu Poarta ºi le-au pus sub garanþia lor ºi cine are mai mare datorie decât dumneata careeºti înzestrat cu capacitate atât de-nsemnatã ºi cunoºti istoria, drepturile,toate relaþiile þãrilor mai bine decît oriºicine”85. Aceste rânduri înfocatede dragoste de þarã ºi pãtrunse de însemnãtatea clipei, erau aºternute pehârtie de la Cernãuþi de Alexandru Hurmuzacki nu mai puþin celebruluiMihail Kogãlniceanu.

Ceasul e mare ºi trebuie folosit grabnic, aceasta este opinia tuturorîn clipele din timpul congresului de pace de la Paris. Efervescenþa nuînceteazã nici dupã publicarea tratatului, din contrã, acum este momentulfaptelor. La 11/23 iunie Dumitru Brãtianu scrie în þarã: „Faceþi sã semanifeste neîncetat, în tot locul, sub toate formele ºi prin toate chipurilelegale, ceea ce este sãpat în inima fiecãrui adevãrat român: dorinþa uniriiºi a respectului suveranitãþii naþionale, care este scrisã în tratateleromânilor, ºi care le asigurã dreptul de a-ºi da ei înºiºi legi”86.

Deºi textul propriu-zis al tratatului de la Paris intereseazã în ceamai mare mãsurã pe revoluþionarii români, interes pe care ei îl vormaterializa în anul ce va urma în câteva lucrãri fundamentale pentruteoria capitulaþiilor, totuºi, perioada anului 1856 este consumatã cucontracararea acþiunilor antiunioniste ale Porþii. Astfel, aceasta va trimiteîn iunie 1856 douã firmane: unul fostului domnitor Alexandru Ghica

84 Dimitrie A Sturdza, Domnia Regelui Carol I, vol. I, Bucuresti, Editura Academiei, 1906,p. IX.85 Documente privind Unirea, vol II, p. 15.86 Documente ale Unirii, p. 192.

247

devenit caimacan, în care promitea „sã pãstreze ºi întemeieze privilegiileacordate din vechime de Înalta Noastrã Poartã locuitorilor Valahiei.”Celãlalt firman trimis în Moldova, la Teodor Balº, spunea cã „Sultanuldoreºte ca privilegiile ce au fost hãrãzite din vechime de cãtre ÎnaltaPoartã, sã fie menþinute ºi întãrite.”87 Ambele firmane vor stârninemulþumirea partidei naþionale prin unilateralismul lor ce amintea doarde Înalta Poartã, nu ºi de capitulaþii. Gheorghe Creþianu îi scria lui A.G. Golescu cu o mânie nereþinutã „ cum sã explicãm limbajul folosit dePoartã de ceva timp ºi ingerinþele ei în afacerile interioare ale þãrii. Suntemindignaþi ºi de pretenþiile de suveranitate. Trebuie mãrturisit cã este dealtfel ºi vina guvernului nostru, care se supune la astfel de prostii, cândar putea sã li se opunã cu tratatele în mânã”88.

Aceeaºi supãrare o avea ºi Constantin Hurmuzaki, care la 15 iulie1856 nota:

„Dacã capitulaþiile nu sunt literã moartã, nu sunt hârtii rãsuflate,dacã dritul gintelor nu este o cruntã minciunã, atunci Principatele potîncheia tratatul pentru unirea acestor douã state”89. Steaua Dunãrii înnr. 45 din 12/24 iulie 1856 aprecia în articolul „Unirea Principatelor deun unionist federalist” cã „Principatele cer unirea potrivit cu stipulaþiilecapitulaþiilor ab antiquo ºi cu tratatul de la Paris doresc unirea lor subsuzeranitatea Înaltei Porþi sub a cãrei umbrire au vieþuit pânã acumpolitic”90.

Dimitrie Brãtianu lua asupra sa sarcina dificilã de a da glas publicºi în cercurile diplomatice, nemulþumirii românilor faþã de firmanele denumire a noilor caimacani în Valahia ºi Moldova ºi faþã de politica Porþiifaþã de Principate dupã tratatul de la Paris. „Problema rezidã”, spune el,„în necunoaºterea la Constantinopol a singurelor tratate ale românilorcu Turcia care consacrã prerogativele pe care Poarta le poate revendicade la Moldova ºi Valahia ºi care constituie dreptul public al acestorPrincipate; vis-a-vis de Turcia, de Rusia ºi de alte mari puteri aici trebuie

87 Acte si documente, p. 648.88 Documente privind Unirea Principatelor, p. 144.89 Acte si documente, p. 667.90 Ibidem, p. 708.

248

cãutate privilegiile ºi imunitãþile Moldovei ºi Valahiei”, dupã care, republicãtextele tratatelor din 1460 ºi 1529. Punerea la punct este clarã, Poarta nuare nici un alt drept în afarã de acelea pe care românii i le-au dat; privilegiilesunt obþinute prin lupta românilor, nu prin mila Porþii91.

În aceste momente tensionate, Dimitrie Brãtianu lanseazã unproiect care chiar dacã nu s-a materializat niciodatã este revelator pentrutendinþele ofensive ale unioniºtilor români. Astfel el propune realizareaunui „Jurnal Românesc”, în francezã (titlul original al documentului„Programme d’un Journal Roumaine”) menit a agita la nivel internaþionalsperanþa unei independenþe româneºti ºi mai ales sã facã publice istoriaromânilor ºi argumentele lor juridice: capitulaþiile92.

Interesant este cã aceastã idee încolþea ºi în mintea lui Ion Ghica,care nota ºi el în însemnãrile sale cã se simte necesitatea unui jurnal caresã susþinã cu argumente istorice ºi cu capitulaþiile, cererile românilor. Spredeosebire de Dimitrie Brãtianu, Ion Ghica dorea ca ziarul sã fie publicatnu atât în limbi de circulaþie (accepta franceza) cât în turcã ºi limbi balcanicespre a arãta chiar Imperiului Otoman, rãdãcinile drepturilor noastre93.

Convocarea adunãrilor pentru divanul ad-hoc stârneºte noinemulþumiri pentru modul în care este redactat firmanul din 6 octombrie1857. Acesta vorbea de „ dedicaþia guvernului otoman în toate timpurilespre a proteja în întregime privilegiile speciale acordate din vechime dePoarta otomanã fiecãreia dintre provinciile Valahia ºi Moldova, care facparte din Imperiul nostru”94. Trei aspecte îi nemulþumeau pe români:acel fiecare, menþiune clarã a separãrii celor douã Principate ºi asentimentului antiunionist al Porþii, apoi veºnica dorinþã a Porþii de aprezenta capitulaþiile ca dovezi ale mãrinimiei ei ºi, în final, menþiuneacã cele douã Principate ar face parte din Imperiu, aspect ce anulaautonomia pe care Tratatul de la Paris obliga Turcia sã o acorde. Lafinele anului 1856 Ion Brãtianu avea sã explice perfect ce însemnaTratatul de la Paris ºi perioada imediat urmãtoare pentru viitorul

91 vezi ºi Bucur Marin,Pagini inedite din arhiva lui Dumitru Brãtianu,privitoare la unire,în Anuarul Institutului de Istorie ºi Arheologie A.D.Xenopol, XXVI/1, Iaºi, 1989.92 Biblioteca Academiei Române, Arhiva „Dimitrie Brãtianu”, mapa 1, manuscrisul 4.93 Biblioteca Academiei Române, Arhiva Ion Ghica, mapa I, manuscrisul 23.

249

Principatelor: „Deosebirea de vederi ce subzista de secole întreConstantinopole ºi Bucureºti în privinþa legãturilor care uneau Româniacu Turcia avea sã fie acum desãvârºit lãmuritã. Înalta Poartã ale cãreiperpetue silinþe fuseserã de a denatura caracterul acestor legãturiînfãþiºându-le ca rezultat al supunerii umilite, al cuceririi cu sabia, credeasã învedereze ºi de aceastã datã teza sa favoritã a vasalitãþii”95 , ori rolulromânilor era de a nu-ºi permite aceasta.

Anul 1857 urma sã se dovedeascã crucial în aceastã direcþie ºipubliciºtii români nu scapã prilejul de a se arunca în vâltoarea lupteispre a rãspândi conºtiinþa faptului cã acum este timpul propice pentruunire. Pe 5/17 februarie 1857 Grigore Serrurie îi scria lui Christian Tell:„Aproposito de cãrþile ce circulã acum prin þarã venite de afarã, suntdouã care se zic tipãrite la Bruxelu: una este intitulatã „Despre cele dinurmã pretenþii ale Porþii asupra Principatelor Moldo-Române” caretrateazã despre drepturile de autonomie ale românilor ºi combate citânddate istorice pe „Jurnalul de Constantinopole”96 þintind tot la unire, ºialta intitulatã „Dezvoltarea drepturilor Principatelor Moldo-Române înurma Tratatului de la Paris din 30 martie 1856”. Aceastã broºurã, maivoluminoasã decât cealaltã, trateazã istoriceºte ºi foarte bine despreautonomia þãrilor române: spune, analizeazã, dezbate ºi face cunoscutîn adevãratul lor înþeles tratatele românilor cu Poarta otomanã, scoateprin deducþiuni pe Turcia numai o simplã epitropã sau apãrãtoare asuzeranitãþii românilor ºi o condamnã judecãtoreºte ca pe epitropul ce aabuzat de epitropia ce i s-a încredinþat, protestând chiar numele desuzeranã ce ºi-a însuºit”97 (lucrarea era realizatã de Ion Maiorescu ºiConstantin Hurmuzaki)98. Curând aceste douã lucrãri vor fi urmate deo adevãratã avalanºã de texte ce încep cu „o aruncãturã de ochiu asupra

94 Acte si documente, p. 862.95 Ibidem, p. 60.96 pentru informaþi suplimentare privind rolul Jurnalului de la Constantinopol în aceastãperioadã se pot cerceta cu folos la ANIC, fond Ziare în limbi strãine, cota 3/719, rola 77,cele mai interesante materiale privind Principatele sunt: 871, 874/1858, 1119/1859, 1892,1894/1862.97 Documente privind Unirea Principatelor, vol. III, p. 145-146.98 Textul complet poate fi gãsit în Acte si documente, vol. III, p. 179-218.

250

unirii Principatelor Române de un român din Bucureºti” care aminteºte de„tratatele acestor þãri cu Turcia ce consfinþesc românilor dreptul de cârmuirepãmânteascã dupã legi pãmântene, drept de pace ºi de rãzboi, dreptul de aîncheia tratate ºi alianþe de orice fel, cu orice putere strãinã, aºadar, cuatât mai mult þãrile române au dreptul de a face alianþã între dânsele, adicãde a se uni. În privinþa drepturilor sale, Turcia nu este vãtãmatã prin unireaPrincipatelor”99.

Vasile Boerescu începe ºi el anul 1857 tipãrind la Paris „Firmanulturcesc pentru convocarea divanelor ad-hoc din Principatele Dunãrene”.„Prin ce stranie contradicþie”, se întreabã el, „puterile garante au permissultanului sã convoace, printr-un firman, divanele ad-hoc care sã sepronunþe asupra organizãrii viitoare a þãrii? Dacã puterile occidentale arfi cunoscut mai bine istoria ºi tratatele Principatelor ar vedea cã ele nuau recunoscut acest drept sultanului; firmanul care recomandã românilorrespectul drepturilor suverane e puþin demn de un act oficial ºi deloc înarmonie cu autonomia Principatelor ºi textul tratatului de la Paris”100.

În 13 ianuarie 1857 când întreg textul firmanelor de convocare adivanelor ad-hoc a devenit cunoscut, au apãrut noi nemulþumiri deoarecespunea cã „guvernul imperial s-a dedicat în tot timpul menþineriiprivilegiilor ºi imunitãþilor acordate de glorioºii noºtri strãmoºi fiecãreiadintre provincii ce fac parte integrantã din imperiul nostru”101 (va maiprovoca nemulþumirea românilor ºi mãrginirea mandatelor noilordivanuri ad-hoc „la a revizui regulamentele organice interioare”102).Rãspunsul cel mai bun la acest text ce reitereazã aºa-zisa apartenenþã aPrincipatelor la teritoriul naþional otoman, va fi dat în februarie 1857 de„Actul de întrunire a comitetului electoral al unirii din Iaºi are la punctul1 unirea Principatelor Moldova ºi Valahia într-un singur stat curespectarea drepturilor Porþii în cuprinderea vechilor noastre tratate(capitulaþii)”103.99 Acte si documente, p. 294.100 Ibidem, p. 341-347.101 Ibidem, p. 1049.102 vezi ºi studiul lui Alexandru I.Gonþa,Firmanul pentru convocarea divanurilor ad-hocºi problema unirii Principatelor Române,în Studii privind Unirea Principatelor,Bucureºti,Editura Academiei, 1960, p. 282.103Acte ºi documente, p. 1107.

251

Faþã de toate aceste noi arogãri de drepturi, va reacþiona ºi fostulcomandant al armatei de la 1848 Gheorghe Magheru care va trimite unmemoriu puterilor garante declarând cã: „noi nu am fost cuceriþi, noine-am supus voluntar, sub rezerva autonomiei ºi independenþei noastre,ºi aceste capitulaþii sunt baza raporturilor noastre cu Poarta otomanã”,pentru a concluziona dupã o enumerare a capitulaþiilor ºi a textelor lor„noi facem parte din Imperiu, nu ca provincii, dar ca Principate vasaleºi tributare”104.

D. Rallet va scrie ºi el un material sui generis în versuri despre„România dupã tratat”, tipãrit la Bruxelles ºi care mãcar pentru originalitatemeritã notat105 ; bineînþeles cã nici el nu uitã sã aminteascã de capitulaþii:„E prea trist cum turcii astãzi se prefac cã au uitat /cã ambele Principateau cu ei câte un tratat/ care le îndatoreºte a plãti o micã dare/ ce o plãtirãtotdeauna regulat,/ care a noastrã autonomie pe rostit o consfinþeºte/ ºi denoastre sacre drepturi solemne le întãreºte//”106.

Pentru cei mai mult familiarizaþi cu poezia decât cu dreptul ºi cuistoria, Rallet le aminteºte cã: „vechile capitulaþii cu Turcia, ca niºtetratate de protecþie, nu ne ridicã dreptul de a trimite reprezentanþi; tributulce datorãm Porþii nu ne împuþineazã autonomia”107.

Am vãzut deja un prim miracol realizat de teoria capitulaþiilor,acela al alãturãrii poziþiilor lui Napoleon al III-lea cu cele ale adversaruluisãu: Ion C. Brãtianu, al 2-lea, va fi exploatat peste secole ºi de MihaiEminescu, alãturarea poziþiilor viitorilor conservatori de cele aleliberalilor, în aceste zile, în care toþi viseazã sã fie români cât mai buni.Astfel, la 8 martie 1857 partida conservatoare îºi face publice principiile:1. Respectul suzeranitãþii Înaltei Porþi ºi al integritãþii autonomieiromânilor, potrivit cuprinderii tratatelor încheiate la 1393, la 1460 ºi1513 între domnitorii moldo-valahi ºi Înalta Poartã”108 Mihai Eminescuva nota ºi el în articolul „Conservatorii ºi libertãþile” acest moment:„Principiile toate ale constituþiei actuale (din 1866 – n.n.) au fost votate

104 Ibidem, p. 1194.105 vezi ºi studiul lui T.Vianu, Literatura Unirii Principatelor, în Studii privind UnireaPrincipatelor, Bucureºti, Editura Academiei, 1960, p. 46.106 Acte ºi documente, p. 281.

252

în unanimitate de adunarea ad-hoc din Moldova ºi au devenit programulîntregii dezvoltãri a statului român, punând la loc de cinste autonomiaprincipatelor în cuprinderea vechilor capitulaþii de la 1393, 1480 ºi1634”109. La rândul lor unioniºtii de orientare liberalã puneau la 1/13martie 1857 ca prim punct al programului lor: „Unirea Principatelor, curespectarea drepturilor Înaltei Porþi, în cuprinderea vechilor noastreTratate (capitulaþiile)”110.

Astfel, unitatea politicã naþionalã în acþiune se realizeazã indiferentde culoarea politicã, roºii ºi albi, umãr la umãr. Ce unea astfel toatepartidele, aflãm din scrisoarea pe care fostul domn al Moldovei, GrigoreAl. Ghica o trimitea fiului sãu, generalul Ion Ghica la 8 aprilie 1857: „Înaceastã sesiune memorabilã care se deschide, Divanul va avea sãspecifice drepturile ºi imunitãþile þãrii, constatate deja prin capitulaþiunilenoastre”111. La 1/13 martie 1857 Comitetul Electoral al Unirii din Iaºifãcuse deja publice opiniile sale care, conform cu cele exprimate deGrigore Al. Ghica, începeau cu cererea „Unirii Principatelor, curespectarea drepturilor Înaltei Porþi, în cuprinderea vechilor noastretratate” ºi la punctul 3 „respectarea drepturilor Principatelor ºi în deosebia autonomiei lor, în cuprinderea aceloraºi tratate”112. La 30 martie 1857,mai harnic, comitetul central al unirii din Bucureºti, fãcea publice ºiniºte „Desluºiri asupra celor 4 baze din programa naþionalã” unde arãtacã: „chezãºuirea autonomie ºi a drepturilor noastre internaþionale, dupãcum sunt hotãrâte amândouã prin capitulaþiile din anii 1393-1460 ºi1513 închinate între Þãrile Române ºi Înalta Poartã, prin tratatele noastrecele vechi cu Înalta Poartã va putea înceta amestecul strãinilor în treburileþãrii ºi prin urmare, firmanele...”113, „drepturile noastre internaþionalese cuprind în capitulaþiile noastre cu Înalta Poartã suzeranã, cunoscuteºi de dânsa”114.

107 Ibidem, p. 287.108 Alexandru Stoenescu, Istoria loviturilor de stat, p. 440.109 M. Eminescu, Opera politicã, Bucuresti, Editura Eminescu, 2000, p. 128-129.110 Acte ºi documente relative la istoria renascerii României, vol. IV, p. 40.111 D. A. Sturdza, Domnia regelui Carol I, p. XIV.112 Documente ale unirii, p. 196.113 Ibidem, p. 202,vezi ºi, Gândirea social-politicã despre Unire,p.116-117.114 Ibidem, p. 202.

253

Tot în martie 1857 unioniºtii munteni trimit o adresã comisariloreuropeni având ca obiect unirea: „Românii din cele douã Principate,ne-am legat destinele, acum vreo 400 de ani, de cele ale Imperiuluiotoman; am stabilit aceastã legãturã pe baza unor capitulaþii încheiatecu glorioºii sultani Baiazid Ilderim, Mahomed al II-lea ºi Selim I”115.În baza acestor capitulaþii, întreaga clasã politicã româneascã viza unsingur lucru: desãvârºirea autonomiei ºi realizarea unirii. Tot în vâltoareapregãtirii alegerilor pentru Divanul ad-hoc, apare o broºurã extrem debine scrisã: „Ce se cuvine sã cerem la Adunarea ad-hoc”, care aratã lapunctul III ca o temelie a refacerii naþionale: „Tratatele din 1393, 1460ºi 1513, aceste tratate recunosc þãrilor toate drepturile ce are o naþiuneca persoanã politicã ºi nu dau Înaltei Porþi decât dreptul de învestiturã ºidreptul de a cere un tribut, iar toate celelalte drepturi fireºti ale uneinaþiuni, românii le posedã în virtutea suveranitãþii lor”116. Totuºi, celmai vast ºi mai complet studiu asupra efectelor teoriei capitulaþiilor,asupra unirii ºi a statului internaþional, aparþine lui Constantin Hurmuzakiºi Ion Brãtianu: „Dezvoltarea drepturilor Principatelor Moldo-Româneîn urma Tratatului de la Paris din 30 martie 1856”. Prima idee privindrealizarea acestei lucrãri a plecat de la cererea pe care Nicolae Golescu,aflat la Paris, o adresase pe 3 martie 1856 contelui Walewski ºiîmpãratului Napoleon al III-lea, rugându-i: „sã sprijine unirea deoareceea nu contravine nici unei capitulaþii ºi poate consolida echilibruleuropean”117. Aceastã idee a apariþiei unei lucrãri vast documentate caresã susþinã aceste opinii, va fi repetatã pe 15 martie 1856 într-o întâlnireîntre Nicolae Golescu, arhimandritul Ioasafat, I.I. Filipescu, G.Cantacuzino ºi Pericle Ghica, unde subiectul central a fost teoriacapitulaþiilor ºi folosirea ei într-o lucrare în serviciul unirii. Ideea a fostulterior materializatã de Hurmuzaki ºi Brãtianu. Pentru ei, rãdãcinatuturor dificultãþilor internaþionale ale Principatelor se aflã în „Ideea cãPrincipatele nu ar avea altã existenþã politicã decât aceea ce rezultã dintratatele încheiate între Rusia ºi Poartã, uitând chiar cã în art. V al

115 Ibidem, p. 205, vezi ºi, Gândirea social-politicã despre Unire (1859). Culegere detexte, Bucureºti, 1968, p. 118.116 Acte si documente, p. 284.117 N. Corivan, Din activitatea emigrantilor români în apus (1853-1857).

254

tratatului de la Adrianopole se spune expres cã drepturile Principatelor lesunt asigurate pe temeiul convenþiunilor lor, care le-au fost acordate învirtutea capitulaþiilor”118. La 21 ianuarie 1830, aratã autorii, principeleLieven (ambasadorul rus la Londra) afirma cã „Rusia nu a câºtigatPrincipatelor nici un drept nou pe care sã nu-l fi avut ab antiquo învirtutea convenþiunilor lor cu Înalta Poartã”119. Aceasta fiind situaþia,trebuie vãzut ce a adus nou tratatul de la Paris: „Acesta, apreciazã autorii,ne dã mai puþin decât conferinþele de la Viena, care vorbeau cel puþin dedrepturi ce intrã în domeniul drepturilor popoarelor ºi pe care nu le-auconcedat sultanii ci le-au recunoscut ºi garantat”120.

Fapt agravant, în protocolul de la Constantinopol, „Poarta îºi iadreptul de a regula o mulþime de obiecte curat interne; acest drept e cutotul nou în istoria Principatelor. Nici convenþiunile cele vechi alePrincipatelor, nici tratatele ruso-turceºti, nici datinile, nici legile cele înfiinþã ale þãrilor nu dau Înaltei Porþi dreptul de a numicaimacami”121. Revenind la capitulaþii, autorii aratã cã potrivit dreptuluiinternaþional, „ele cuprind între sine toate atributele suveranitãþii ºi acesteanu sunt acordate de Înalta Poartã, ci recunoscute, confirmate ºi garantatePrincipatelor, precum le-au avut ele mai înainte”122.

Analizând mai departe textul tratatului de la Paris, autorii relevã cãel intrã în contradicþie flagrantã cu capitulaþiile vechi ale þãrii :„Convenþiunile noastre nu cunosc nici suzeran, nici vasal, nici învestiturã,toate expresiuni dreptului feudal al Europei, cu totul necunoscut la noi, deaici teoria Porþii despre integritatea teritoriului sãu, întinsã pânã laPrincipate, e cu totul deºartã, ca una ce este contrarie vechilor noastretratate ºi chiar intenþiunii puterilor”123. Concluziile lui Brãtianu sunt clare:„Dacã ar mai rãmâne cuiva vreo îndoialã despre suveranitatea PrincipatelorRomâneºti, ori chiar despre autenticitatea convenþiunilor lor cu Poarta,istoria e de faþã ca sã convingã ºi pe cel mai mare sceptic din lume. Ea e

118 Ibidem, p. 104.119 Acte si documente, vol. III, p. 181-182.120 Ibidem, p. 182.121 Ibidem, p. 183-184.122 Ibidem, p. 188.123 Ibidem, p. 190.

255

martorã cã Principatele, ºi dupã convenþiunile lor cu Poarta, s-au purtat castate deplin suverane ºi au fost recunoscute ºi de puterile Europei”124.

„Poarta otomanã, pânã la epoca aceasta, n-a contestat Principatelorniciodatã dreptul de a încheia tratate de alianþã cu alte state, de a facepace ºi rãzbel, nu existã nici un firman ori alt act din partea ei, prin caresã fi contestat acest drept Principatelor”125. Ce este de fãcut în faþaultimelor evoluþii ºi în rãspunsul oferit de Brãtianu, îl gãsim deja peomul de la 1877: „Poarta otomanã a cãlcat în picioare legãturile celemai sacre, a frânt pactul încheiat între ea ºi Principate, a pierdut toatedrepturile asupra acestora ºi statele române nu mai sunt în drept de adenunþa pactul ci ºi de a cere aplicarea dreptului popoarelor asupracãlcãtorului de tratate”126.

Dupã cum putem vedea pentru Brãtianu, tunurile de la Plevnaîncepuserã deja sã batã. Aceastã lucrare a lui Brãtianu ºi Hurmuzakieste aproape fãrã egal prin duritatea analizei ºi a termenilor ºi de ce nua soluþiei propuse. Pentru a înþelege de ce trebuie sã analizãm câþivafactori, în primul rând lucrarea nu este destinatã publicului larg ci echipeide luptãtori ai unirii spre a le ilustra situaþia realã, internaþionalã ºi istoricãa Principatelor. Apoi lucrarea se adreseazã ºi diplomaþilor ºi urmãreºte,tocmai prin documentarea istoricã serioasã ºi argumentele dure, sãilustreze lacunele tratatului din 30 martie 1856. Ultimul scop este ºi dea obiºnui Europa cu ideea cã cererile, dar ºi drepturile românilor vorputea duce pânã la rãzboi cu Poarta, dacã aceasta îºi continuã linia politicãantiunionistã. În timp ce marea majoritate a broºurilor destinate publiculuiintern laudã tratatul de la Paris ca o chezãºuire a viitorului Principatelor,singurã aceastã broºurã îl desfiinþeazã; de aici ºi circulaþia ei redusã înþarã, dar ºi interesul pe care l-a stârnit în exterior, interes reverberatpeste ani, când în cancelariile europene se va vorbi despre „radicalul” ºi„extremistul” Brãtianu care vrea rãzboi cu orice preþ în orient. De aici,de la aceastã broºurã, începea mitul conspiratorului Brãtianu. O lucrarela fel de interesantã, la care am mai fãcut referiri ºi care vedea lumina

124 Ibidem, p. 192.125 Ibidem, p. 194-195.126 Ibidem, p. 198.

256

tiparului în acest an, este ºi „România dupã tratatul de la Paris din 30martie 1856” de V. Boerescu, cu o introducere a d-lui Royer Collard(din care am reprodus pãrþile esenþiale), profesor de dreptul ginþilor laFacultatea de Drept din Paris. În aceastã lucrare apare cã „dreptul publical românilor nu se constituie pe tratatul de la Paris, ci pe tratatele din1393, 1460, 1513 ºi 1529. Noi am fi vrut ca tratatul de la Paris sã facão menþiune expresã cã nu a fãcut decât sã confirme ºi garanteze acestevechi tratate.”127 Anul publicist se încheia cu „Privire asupra trecutuluiºi prezentului Principatelor Moldo-Române” care aduceau ca elementde noutate în ultimul an, citarea celebrului istoric Hammer care apreciasecapitulaþiile din 1391 cu Baiazid I, 1416, Mahomed al II-lea, 1516Soliman ºi le dãduse girul autoritãþilor sale ºtiinþifice, incontestabile.Concluziile broºurii erau simple, iar tratatul de la Paris privit cu multmai puþinã înverºunare decât îl vedea, de exemplu, Brãtianu: „Astãzi,când Rusia a renunþat la protectoratul sãu, lucrurile trebuie sã revinãsimplu la starea la care se gãseau înainte de tratatul de la Kainargi, fiindreglate de hatiºerifuri acordate acestor þãri de sultani în secolele XIV,XV, XVI”128.

Ion C. Brãtianu va mai avea ocazia de a-ºi mai expune opiniilepânã la finele anului 1857 într-un „Memoriu asupra situaþiunii Moldo-Române dupã tratatul din Paris”. ªi aici accentul demonstraþiilor estepus pe teoria capitulaþiilor: „Aceste tratate (ºi sã se noteze cã nu posedãmastãzi decât textele acelora pe care sultanii le-au dat Domnilor români,ºi nu textul pe care românii l-au dat Porþii) constatã cã Principatele nus-au deposedat de drepturile lor de state independente” Istoria constatãcã ceea ce se numeºte capitulaþiuni sau imunitãþi ºi privilegii, sunt pur ºisimplu adevãrate tratate între Poartã ºi Principate.”

„Congresul de la Paris nu a cãzut în aceastã greºealã, el nu ne-aviolat independenþa în favoarea Turciei; odatã Þãrile Române organizate,tratatul de la Paris nu recunoscu Porþii asupra-ne nici unul din drepturilece constituie suzeranitatea feudalã”129.

127 Ibidem, p. 20.128 Ibidem, p. 260.129 Ibidem, p. 102-110 ºi Din scrierile si cuvântãrile lui I. Brãtianu, p. 100.

257

Se observã rapid diferenþa între tonul pesimist, radical ºi fulminantal lucrãrii trimise diplomaþiei europene (Dezvoltarea drepturilorPrincipatelor) ºi cel optimist ºi calm prezentat pentru alegãtorii din þarãcare trebuiau sã fie siguri cã cineva afarã ne susþine, ne garanteazãdrepturile ºi aºteaptã doar acþiunea noastrã. În final, dupã acest greu turde forþã propagandistic, candidaþii unioniºti reuºesc sã izbândeascã înalegerile din Þara Româneascã – ºi dupã anularea alegerilor falsificatestângaci de N. Vogoride – ºi în Moldova. Deschiderea adunãrilorad-hoc în septembrie 1857 le dã posibilitatea unioniºtilor sã foloseascãdin nou capitulaþiile în luãrile lor de poziþie. Poate cea mai clarã ºi maiargumentatã folosire a lor în lucrãrile divanelor ad-hoc o avem de la M.Kogãlniceanu care propune „respectarea drepturilor suverane, în deosebia autonomiei pe temeiul vechilor capitulaþii”130. Apoi, într-un lung discursrostit la 7 octombrie 1857, Kogãlniceanu aratã cã toate cererile noastresunt justificate prin capitulaþii: „strãmoºii noºtri au încheiat cu glorioºiipadiºahi otomani, tratatele sau capitulaþiile din anii 1393, 1460, 1511 ºi1634,... aceste tratate, dupã dreptul ginþilor, n-au ºters Principatele dinrândul statelor suverane, chiar dupã încheierea capitulaþiilor cu ÎnaltaPoartã. Principatele au urmat a fi privite de cãtre puterile europene castaturi suverane”131. În sprijinul acestei idei el aduce tratatul de laAdrianopol, conferinþa de la Viena (1855) „circulara ministrului trebilordin afarã al MSJ Napoleon al III-lea cu data de 23 mai 1855, statornicindcã relaþiile dintre Înalta Poartã ºi Principate sunt rezultatul unei alcãtuiriliber realizate cu sute de ani mai înainte între Înalta Poartã ºi Þãrile de laDunãre.”132 La acestea se adaugã chiar actele Porþii ºi protocolulconferinþei de la Constantinopol (februarie 1856) toate recunoscândjusteþea capitulaþiilor ºi punerea lor la baza dreptului Principatelor. TotKogãlniceanu aratã, de data aceasta la finalizarea lucrãrilor adunãrilorad-hoc: „trebuie sã sfârºim Adunarea cum am început-o, cu un act demulþumire cãtre puteri, în care sã arãtãm, din nou, cã respectãm ºi voima respecta drepturile Înaltei Porþi în cuprinderea vechilor capitulaþii”133.

130 M. Kogãlniceanu, Documente diplomatice, Bucuresti, Editura Politicã, 1972, p. 14-15.131 Ibidem, p. 66.132 Ibidem, p. 66-67.133 Ibidem, p. 72.

258

În divanul ad-hoc, Kogãlniceanu nu era singurul care cereaintroducerea capitulaþiilor ca bazã juridicã a cererilor întregii naþiunimoldo-valahe; la 24 octombrie 1857 Comisiunea de Urgenþã a divanuluiad-hoc din Valahia propunea ca formulã: „desrobirea drepturilor strãbunece ne sunt garantate de capitulaþiunile ce avem încheiate cu Înalta Poartãºi pentru întruparea Principatelor într-un singur stat”134. Ion Brãtianuîºi fixase atitudinea de urmat în Divanul ad-hoc cu mult înaintea altora.Într-un numãr din Românul din 5 martie 1861, în articolul „Partidulnaþional în divanul ad-hoc ºi adunãrile elective” el îºi amintea cã: „Cele7 mari puteri ale Europei, adunate în Congresul de la Paris, încheiarã untratat prin care... Principatele de dincolo ºi dincoace de Milcov reintrarãîn deplina lor autonomie, ce le era încã garantatã prin vechile lor stipulãricu Poarta”135. Hotãrârea lui Brãtianu de a fundamenta drepturileromânilor pe capitulaþii ºi de a acþiona rapid pentru materializarea lor, îlîmpingea ºi la fapte nesãbuite. Astfel, la 11 februarie 1863, îºi amintea cãîn aceastã perioadã a divanelor ad-hoc încerca sã îl facã pe caimacamulAlexandru Ghica (fost domn regulamentar între 1834-1842) sã se proclamedomnitor: „îi ziceam totdeauna: pune-te în capul naþiunii, pune-te în capulDivanului ad-hoc, ca sã declami cã în puterea tratatelor noastre voim sãne facem toate legile ºi sã ne apãrãm toate drepturile noastre.”136 Ion C.Brãtianu nu era singurul exaltat din Divanul ad-hoc; chiar o figurã sfântã,precum episcopul Calinic al Râmnicului (sanctificat de Biserica OrtodoxãRomânã drept Sf. Ierarh Calinic de la Cernica) declara pe 2 noiembrie:„eu, smeritul, din ziua în care am auzit cã milostivul Dumnezeu prinslãvitele puteri ale Europei, a binevoit de a-ºi întinde ºi cãtre noi milasa, ca sã ne uºureze de multele suferinþe care le-am pãtimit ºi a nebucura pe viitor de vechile noastre drepturi recunoscute prin tratatul dela Paris, am crezut cã vãd o minune”137. Un alt membru al Divanelorad-hoc, Grigore Ioranu, declara ºi el pe 25 noiembrie 1853: „de vorcerceta în parte tractatele fiecãrui Principat, nu vor gãsi nici o deosebire

134 Din scrierile si cuvântãrile..., p. 140.135 Ibidem, p. 251.136 Ibidem, p. 298.137 Documente privind unirea Principatelor, vol. I, p. 600.

259

în punctele lor de cãpetenie... ºi în tratatele noastre ºi ale moldoveniloraceleaºi principii stau la lumina zilei. Identitatea este completã. Aceastase poate reduce la douã: administrarea dinãutru Principatelor ºisituaþiunea lor politicã din afarã. Astfel ne este regulatã fiinþa noastrãnaþionalã de cãtre strãmoºii noºtri: toate convenþiunile câte s-au fãcut înurmã recunosc românilor dreptul lor de viaþã naþionalã”138.

În ºedinþa din 7/19 octombrie 1857,vornicul ConstantinHurmuzachi,Constantin Negri, Mihail Kogãlniceanu, Constantin Rolla,Mihail Jora, Dimitrie Ralet etc.supuneau spre votare Divanului ad-hocdin Moldova o moþiune în care arãtau cã „fiinþa politicã ºi naþionalã,dritulde staturi suverane,Principatele pururi ºi le-au asigurat prin tratatele ce(…) strãmoºii noºtri au închiat cu glorioºii Padiºahi otomani Tratatele sauCapitulaþiile din anii 1393, 1460, 1511 ºi 1634 (…) chiar dupã închiereacapitulaþiilor cu Înalta Poartã, Principatele au urmat a fi privite de cãtreputerile europene ca staturi suverane”139. În aceeaºi ºedinþã spre a întãriiideea receptãrii europene a vechilor tratate se fãcea o lungã listã a actelorinternaþionale ce recunoºteau valabilitatea lor: tratatul de la Adrianopole,Conferinþa de la Viena, circularele împãratului Napoleon al III-lea,nenumãratele haturi ale Porþii Otomane, Conferinþa de la Constantinopoletc.140

Extrem de interesant este cã chiar ºi cei care se împotrivescrealizãrii unirii folosesc tot ideea capitulaþiilor, precum logofãtul AlecuBalº, „care în mod ipocrit îi avertizeazã pe deputaþi cã dacã se duce labun sfârºit proiectul unificãrii aceasta înseamnã pentru Moldovapierderea unei situaþii sigure ºi fãrã egal în zona balcanicã, iar el om cutemã de Dumnezeu ºi cu grijã faþã de viitorul copiilor” nu poate dori ada în schimb Moldova cu privileghiurile ei (are ºi grijã sã menþionezecã ele sunt recunoscute de cãtre prea puternici Sultani), „ce sunt maiavantagioase decât ale învecinatului Principat, pentru un viitor eventualºi necunoscut”141. Pe 8 octombrie 1857 se înregistreazã o „propunere

138 Ibidem, p. 628-629.139 Acte ºi documente relative la istora renasterii României, vol. VI/I, Bucureºti, 1896,p. 64-65.140 Ibidem, p. 67-68.141 Acte ºi documente.., vol. VI/I, p. 70-72.

260

urgentã a d-lui C.A. Kretzulescu” care bineînþeles începe cu obiºnuitacerere de „chezãºuire a autonomiei (…) cum sunt hotãrâte amândouãprin capitulaþiile din anii 1393,1460 ºi 1513”142 .

La fel în „actul dezvoltãtor al votului Adunãrii ad-hoc a ÞãriiRomâneºti din 9/21 octombrie 1857 se pun ca baze ale tuturor cererilorromâneºti” „capitulaþiile sau tractatele din anii 1393, 1460, 1511, 1513,1529 ce recunosc Moldova ºi Þeara Româneascã de staturiindependente”143.

Asistãm aºadar la o adevãratã repetare, pânã la saturaþie, a ideiicapitulaþiilor în toate documentele Divanului ad-hoc. Pe 25 noiembrie1857, când se voteazã „Rãspunsul la nota Comisiei Internaþionale” sevorbeºte din nou despre capitulaþii care sunt „constatate de cãtre Rusia întratatele sale, mãrturisite de cãtre Turcia în diferite rânduri, ºi chiar înprotocolul din Constantinopol, recunoscute de Monitorul guvernuluifrancez din 1855... ele sunt de mult de domeniul european”144. Lafinalizarea lucrãrilor Divanului ad-hoc, când capitulaþiile ocupã locul defrunte, chezãºuind cele patru cereri ale naþiei moldo-valahe: autonomie,neutralitate, prinþ strãin ºi guvern reprezentativ, toþi participanþii îºi exprimãmulþumirea faþã de rezultat. La 29 noiembrie Ion Ionaºcu aratã merituldivanului ad-hoc în „exprimarea dorinþei de a se garanta autonomia românã,bazatã fiind pe tractatele ce s-au închiiat din secolii trecuþi cu ÎnaltaPoartã”145. La 7 decembrie, Constantin Haralambie (reprezentantul fostuluidomnitor Barbu ªtirbei) arãta cã în divanul ad-hoc „Naþiunea românã,conformându-se spiritului Tractatului de la Paris, prin mandatarii sãi, petemeiul suveranitãþii sale, fiind liberã ºi independentã, respectã totodatã ºirelaþiunile ce o leagã cu Înalta Poartã, a decretat bazele reorganizãrii salepolitice”146. Odatã finalizate lucrãrile divanului ad-hoc, cererile naþiuniiromâne iau drumul Parisului spre a fi discutate într-un nou congres147.

142 Ibidem, vol. VI/2, p. 29.143 Ibidem, vol. VI/2, p. 52-53.144 Documente privind unirea principatelor, vol. I, p. 146.145 Ibidem, p. 636.146 Ibidem, p. 654.147 Pentru atmosfera Congresului din 1858, vezi Albert Cahmet, Le question d’Orientdans l’histoire contemporane (1821-1905), Paris, 1905.

261

Comisia europeanã de la Bucureºti aprecia în raportul sãu ca bazãa demonstraþiei româneºti capitulaþiile ºi aprecia rapoartele ºi deciziiledivanelor ad-hoc, tocmai dupã numãrul de informaþii pe care le conþineaudin aceste vechi acte „Adunarea moldoveanã încearcã sã stabileascã,în primul rând, cã vechile capitulaþii recunosc naþiunii deplina exercitarea suveranitãþii interne ºi externe (...) totodatã, Divanul nu citeazãîn sprijinuldeclaraþiilor sale întregul text al vechilor capitulaþii,cum a fãcut-ocitându-le, divanul Valahiei”148.

În aºteptarea rezultatelor acestui nou congres (ce se vor materializaîn convenþia de la Paris) situaþia în Principate se detensioneazã brusc,întreaga suflare aºteptând veºtile din capitala francezã. Ca urmare, anul1858 apare, cel puþin în comparaþie cu predecesorul sãu, ca un an calm,cuminte, aproape nefiresc de liniºtit. Numai Constantin Hurmuzakiumple acest gol cu un discurs inimos în care aratã cã: „ mãsura drepturilornoastre trebuie sã o cãutãm în cercurile drepturilor noastre...ca sã ºtimce se cuvine sã cerem, trebuie sã ºtim mai întâi ce avem. Avem drepturimari ºi frumoase, drepturile acestea se întemeiazã pe tractate încheiateîntre ele ºi Înalta Poartã. Tractatele acestea se numesc capitulaþii.Tractatele noastre nu numai cã nu s-au desfiinþat vreodatã,ci încã dintimp în timp s-au recunoscut ºi s-au întãrit cu solemnitate de cãtre ÎnaltaPoartã... ele au asigurat Principatelor Române toate drepturile care, dupãprincipiul dreptului public al Europei, recunoscut de toate naþiilecivilizate, constituie deplina suveranitate a statelor. Mai sunt unii, carevoind a ne micºora drepturile, ne întâmpinã cã, la clasificarea statelor,publiciºti au pus Principatele Române în clasa statelor semisuverane.Acestora le rãspundem cã publiciºtii, chiar cei mai învãþaþi, n-au avutcea mai micã cunoºtinþã despre capitulaþiile noastre, care abia în secolulnostru s-au publicat ºi ei ºi.au întemeiat opera lor numai pe cunoºtinþatratatelor ruso-turceºti, care nu pot folosi, nici pãgubi pe un al treilea”149.Nu este de mirare cã la finele acestui discurs patriotic cei prezenþi l-ausocotit pe C-tin Hurmuzaki drept „Cercetãtorul cel mai ager, învãþãtorulcel mai neobosit al drepturilor Principatelor.” Frumoasã laudã, bunã

148 Românii la 1859, p. 242-243.149 Domnia regelui Carol I, p. IV-VI.

262

apreciere, meritatã fãrã îndoialã, prin buna stãpânire a teoriei capitulaþiilor,chiar dacã M. Kogãlniceanu s-ar fi considerat mai în drept de a fi astfellãudat. În rest, lumea stã într-o stare de aºteptare tensionatã. Dionisie PopMarþian îi scrie lui Gh. Magheru cã: „trebuie sã cerem reînnoirea tratatelornoastre cu Poarta în sens de aliaþi, nu vasali ai ei”150. Cu o ureche þintitãspre Paris, Petre Mavrogheni îi scrie la 7/19 august lui D. A. Sturdza cã îi„comunicã principalele puncte ale viitoarei convenþii de la Paris începândcu recunoaºterea tuturor vechilor noastre capitulaþii.”151 Odatã fãcutãpublicã convenþia de la Paris, apar ºi nemulþumiri. C-tin Hurmuzaki îi scrielui D. A. Sturdza: „acei care îmi cunosc convicþiunile mele despre naturacapitulãciunilor, despre neadeveritatea suzeranitãþii, despre integritateasuveranitãþii noastre, trebuie sã arãtãm cã capitulaciunile nu vorbesc despresuzeranitate, cãci suzeranitatea este o minciunã”152.

Imediat lumea intrã în acþiune pentru constituirea adunãrilorelective. Element interesant, principalul aspect abordat în campaniaelectoralã este tot cel al capitulaþiilor: de exemplu la Giurgiu, Gr. Serruriele promite alegãtorilor cã va vota un candidat la domnie care sã obþinã:„chezãºuirea autonomiei ºi a drepturilor noastre internaþionale, dupã cumsunt hotãrâte amândouã, prin capitulaþiile din anii 1393, 1460 ºi 1513închiate între Þãrile Române ºi Înalta Poartã precum ºi neutralitateateritoriului Moldo-Român”153. Mai interesant este faptul cã ºi câºtigasesub aceastã platformã, deci cel puþin alegãtorii din Giurgiu ºtiau ºi ei câteceva despre capitulaþii. Votul Adunãrii Elective din Moldova va fi curândcunoscut ºi candidatul fãrã ºanse, uitat chiar la notarea listei de candidaþi,colonelul Alexandru I. Cuza, este ales ca domnitor154 . În discursul derecepþie M. Kogãlniceanu nu uitã sã-i aminteascã de datoria sa sfântãde acum, pãzirea capitulaþiilor: „dupã vreo sutã cincizeci ºi patru ani de

150 Documente privind unirea Principatelor, vol. III, p. 319.151 Ibidem, p. 399.152 Ibidem, p. 415-416.153 Ibidem, p. 313.154 pentru detaliile alegerii ca domnitor al Moldovei a lui Alexandru I.Cuza vezi,ArhiveleNaþionale Istorice Centrale, Fond Adunarea Electivã Legislativã a Moldovei, nr. 1473,dosar1/1859, fila 16.

263

dureri, de umiliri ºi de degradare naþionalã, Moldova a reintrat în vechiulsãu drept consfinþit prin capitulaþiile sale, dreptul de a-ºi alege pre capulsãu, pre domnul”155.

În procesul verbal al Adunãrii Elective a Munteniei era notat, ladubla alegere a colonelului Al.I. Cuza cã alegerea s-a fãcut dupã: „acestprincipiu al reconcilierii generale ºi al puterii naþionale, graþie înaltelorputeri garante care ne arãtã drumul prosperitãþii ºi al mãrimii noastre,prin recunoaºterea ºi garantarea drepturilor noastre naþionale ºi a vechilornoastre tractate, pe care pãrinþii noºtri le apãraserã cu sângele lor ºi carestãteau ascunse ºi amorþite sub valul uitãrii ºi al violãrii”156. De îndatãce este finalizatã alegerea în Moldova, adunarea electivã trimite la 4ianuarie 1859 ºi „un vot de recunoºtinþã puterilor ce au subscris tratatulde la Paris, pentru recunoaºterea ºi garantarea drepturilor noastreîntemeiate pe capitulaþii”157 ºi lega acestea de dubla alegere. Când seaflã despre persoana alesului, negustorii ºi tinerimea din Iaºi îi rostescnoului domnitor urarea lor ºi speranþa de mai bine bazatã tot perespectarea capitulaþiilor: „Mãria ta este faþã la aceastã bucurie, unanimcerul ne este martor ºi va spune lumii cã Moldova este recunoscãtoaremarilor puteri ce i-au întins mâna ºi i-au redat vechile ei drepturi,îmbrãcând-o în veºmântul autonomiei sale”158.

Când vine ºi rândul adunãrii din Þara Româneascã dupã votul dealegere a domnului Moldovei ºi pe tronul de la Bucureºti deputatulBoerescu declarã la finele ºedinþei „aceastã zi este cea mai mare ce auvãzut Românii în analele istorie lor! (…) Graþie Înaltelor puterigarante,cari ne arãtarã drmul prosperitãþii ºi al mãrimii noastre,prinrecunoaºterea ºi garantarea drepturilor noastre naþionale ºi a vechilornoastre tratate,pe care pãrinþii noºtri le apãrarã cu sângele lor,ºi carestãteau ascunse ºi amorþite sub valul uitãrii ºi al violãrii!”159.

Odatã realizatã dubla unire, începea lupta pentru impunerearecunoaºterii ei. I. I. Filipescu, trimis în misiune la Constantinopol160,

155 M. Kogãlniceanu, Opere Politice, p.74.156 Documente ale unirii, p.219.157 Alex. I. Cuza, Acte si scrisori, Iasi, Editura Junimea, 1973, p. 383-384.158 Ibidem, p. 396.159 Acte ºi documente, vol. VIII, 594-595.

264

relata la 25 februarie / 9 martie 1859 despre atmosfera creatã în jurul dubleialegeri: „Austria s-a compromis prea tare cu ceea ce ea a înscris înprotocoalele primului Congres, pentru a mai putea ea singurã opune orezistenþã serioasã la al II-lea Congres, pentru cã unirea efectuatã, tributul ºisuveranitatea fuseserã asigurate Principatelor de o manierã foartesatisfãcãtoare. Am spus cã cele douã þãri reunite se gãseau în condiþiilenormale pe care tratatele închiate le asiguraserã ºi nu înþelegem sã slãbimlegãturile noastre cu Turcia”161. Capitulaþiile asigurã acum un statut deautonomie universal recunoscut þãrii noastre care oferã o impunitate chiarºi dupã dubla alegere162. La 13 aprilie 1859 I. I. Filipescu raporta încântatministrului afacerilor externe cã gãsise pe cineva care considera încã cã încapitulaþii nu sunt destule drepturi pentru Principate: „Contele deLallemand ºi generalul Durando se referã la dezavantajele pe care le conþinespiritul tratatelor între Poartã ºi Principate, dar acesta este un rãu care sepoate repara cu timpul, totul depinzând de conduita românilor”163. Departea cealaltã, la Iaºi, începuse deja lupta privind impunerea pânã laultimele consecinþe ale drepturilor prevãzute pentru români în capitulaþii164.În acest caz fiind vorba de neimpunerea convenþiilor telegrafice întreAustria ºi Imperiul otoman pe teritoriul românesc. Ministerul TrebilorStrãine anunþa Austria cã: „prin capitulaþiile dintre Principate ºi Poartaotomanã, Principatele unite ºi-au rezervat între altele drepturi, ºi acela dea încheia tratate internaþionale, ºi au exercitat acest drept în timpurilevechi ºi nouã, dupã cum o dovedºte chiar convenþia telegraficã dintre Austriaºi Moldova din 11 octombrie 1855”165.

160 Gheorghe Platon,Reacþii ºi atitudini în cercurile diplomatice din Constantinopol faþã deunirea principatelor, în Revista de Istorie, XXVIII (1975), nr. 7, p. 1085-1090.161 Documente privind domnia lui Al. I. Cuza, Bucuresti, Editura Academiei, 1989, p. 20162 interesul extraordinar al diplomaþiei franceze pentru situaþia din Principatele Unitepoate fii observat din cercetarea rapoartelor de la MAE-Paris de la ANIC, Þara Franþa,rola 7, vol. 18, p. 520-530.163 Ibidem, p. 37.164 Printre alte propuneri bazate pe capitulaþii, fãcute în aceastã perioadã,cea maiinteresantã este fãrã îndoialã aceea pentru confecþionarea unei monede naþionale ºicontractarea unui împrumut pentru ambele Principate, vezi Arhivele Naþionale IstoriceCentrale, Fond Preºedenþia Consiliului de Miniºtri, nr. 299, dosar 2/1859.165Ibidem, p. 44.

265

Deºi românii se aºteptau la o rezolvare rapidã a recunoaºterii dubleialegeri, tensionarea situaþiei internaþionale prin izbucnirea rãzboiuluifranco-piemonto-austriac ºi începutul unificãrii italiene a fãcut caproblema româneascã sã devinã una secundarã166. Întreg jocul politic alFranþei lui Napoleon al III-lea, atât în perioada domniei lui AlexandruIoan Cuza cât ºi la începutul celei a lui Carol I poate fi rezumat decuvintele pe care Napoleon al III-lea i le spune lui Vasile Alecsandri încadrul uneia din audienþele acestuia din anul 1859: „astãzi poziþia politicãa Principatelor este asiguratã prin diversele interese ale Puterilor, cãciRusia le va apãra contra Turciei, Englitera ºi Austria în contra Rusiei ºiFranþa contra tuturor. Organizaþivã în liniºte dezvoltaþi resursele voastrefinanciare, agricole ºi militare ºi aºteptaþi cursul evenimentelor”167. Întimp ce în þarã începe astfel opera de refacere, singurul care þine vieîncã ideea capitulaþiilor este Ion Brãtianu. În 14 mai ºi în 16 mai el þineun discurs în Parlament sub titlul de Situaþiunea în care aratã cã: „Tratatulde la Paris nu numai cã recunoaºte în virtualitate anticele noastre drepturica state autonome ºi suverane, dar ne deschide ºi drumul legal de a neconstitui într-un singur stat cu independenþã absolutã... drepturile noastresunt clare ºi ne vor asigura izbânda”168. La 4 ºi 6 iunie tot Brãtianu valansa un Apel la conºtiinþa naþionalã în care liniºteºte populaþia ºi oasigurã de victorie: „Dispoziþiunile ce luarã între dânºii Sultanii ºi Domniiromâni sunt aºternute în patru acte cu datele 1393, 1460, 1523 ºi 1529”169.„Capitulaþiunea nu ar stipula pentru români o mulþime de foloase fãrã caotomanii sã fi primit o sumã de bani ºi plãcerea de a-i înscrie întretitulari”170. „Sub acest punct de vedere a fost consideratã ºi judecatãcauza noastrã în congresul de la Paris ºi în conferinþele ce regularãchestiunea românã. De aceea tratatul de la 31 martie ºi convenþiunea dela 19 august vin de pun capãt tuturor cãlcãrilor ce fãcuserã drepturilor

166 vezi ºi Gheorghe Platon, Le probleme roumain dans la politiques europeen dans lesannees de la lutte pour l’union (1856-1859), în Revue Roumaine d’Histoire, XIV, (1975),nr. 1, p. 25.167 Phillippe Seguin, Ludovic Napolen cel Mare, Bucureºti, Editura Fundaþiei CulturaleRomâne, 1998, 9. 414.168 Acte si cuvântãri, vol. I, p. 306.169 Ibidem, p. 342.170 Ibidem, p. 343.

266

noastre atât Turcia cât ºi Rusia. Amândouã aceste acte ce reînnoiesccele patru capitulaþiuni le dau autoritatea tratatelor ºi convenþiilor cereguleazã astãzi Europa. Convenþiunea nu ne creeazã un drept ci nerecunoaºte dreptul nostru din capitulaþiuni”171. Odatã finalizatã aceastãlungã argumentaþie bazatã pe capitulaþii, Brãtianu atacã rapid fondulproblemei; având garantatã autonomia, avem garantat ºi dreptul de a nealege domn, de a face unirea ºi de a începe reformele necesaremodernizãrii. La 4/16 mai în Moldova Kogãlniceanu îºi forma primul sãucabinet ministerial al cãrui program îl apãra în faþa adunãrii, prezentândca prim obiectiv: „apãrarea vechilor noastre trataturi ce sunt consfinþiteatât prin Tratatul de la Paris, cât ºi prin documentul din 7/19 august1858. Rezemându-ne pe drepturile ce decurg din aceste acturi secularenoi vom sprijini autonomia þãrii, ca o scumpã ºi neprescriptibilãmoºtenire”172.

La Iaºi, ca ºi la Bucureºti, pricipalii oameni politici, chiar dacãaparþineau unor tabere ce se profilau de pe acum rivale, aveau aceeaºibazã de acþiune – capitulaþiile – ºi acleaºi scopuri – modernizarea. Sfârºitulanului 1859 aducea cu el ºi reglementarea situaþiei internaþionale aPrincipatelor173. Franþa învinsese în rãzboiul cu Austria ºi îºi reconfirmasemai mult ca oricând supremaþia europeanã având cuvântul dominant ºi închestiunea recunoaºterii dublei alegeri a lui Alexandru I. Cuza174. Perioadade tensiune ºi nesiguranþã se sfârºea, de acum începea timpul reformelorinterne. Bineînþeles, problema statului internaþional nu dispãrea de pe agenda

171 Ibidem, p. 348-349.172 M. Kogãlniceanu, Documente diplomatice, p. 77.173 amãnunte asupra perioadei se pot gãsii la N.Corivan,Lupta diplomaticã pentrurecunoaºterea dublei alegeri a lui Alexandru I.Cuza, în Studii privind Unirea Principatelor,Bucureºti, Editura Academiei, 1960, p. 387-412.174 Rolul lui Costache Negri în aceastã epuizantã bãtãlie poate fi cel mai bine ilustrat prinstudiul rapoartelor sale cãtre domnitor vezi Raportul din 17 aprilie 1859 din BibliotecaAcademiei Române, Arhiva C.Negri, t 1, ms 4643, fila 229 la fel de real folos este ºiBiblioteca Academiei Române „Corespondenþa Cabinetul Domnesc cãtre AgenþiaPrincipatelor Unite La Constantinopol” în Arhiva domneascã Cuza Vodã,vol.7,p.430.Dinnou el se va dovedii de real folos ºi în cadrul vizitelor lui Cuza la Constantinopol veziB.A.R., Arhiva C.Negri, t.1, ms. 4857, 4686, 4859.

267

oamenilor politici, mai mult chiar, opiniile se radicalizau. Stau mãrturie pentruaceastã stare de spirit titlurile unor ziare ce apar în aceastã perioadã175: laBucureºti apare între 1860 ºi 1862 Independenþa jurnal politic comercial,literar ºi continuarea lui: Independenþa românã. O foaie cu acelaºi titluva apãrea în 1870, la Buzãu; o alta la Iaºi (martie 1875), o gazetãIndependenþa naþionalã apare la Ploieºti (14 februarie 1877)176 .

Alte ziare cu un titlu asemãnãtor sunt „Jurnalul Unirii” al lui M.Kogãlniceanu trnsformat în celebra „Steaua Dunãrii” ºi gazeta „Unirea”din Bucureºti.

Foarte rapid, aproape imediat dupã 1859, capitulaþiile intrã într-un conde umbrã. Pot exista mai multe explicaþii pentru acest fapt: pe de o parteascuþirea luptei politice interne care pune pe planul al doilea teoria capitulaþiilor,apoi reformele extrem de stringente ce trebuiesc îndeplinite ºi care rãpescîntreaga atenþie a oamenilor politici ºi de ce nu, acalmia europeanã care nupermitea Principatelor sã agite noi pretenþii177. Fãrã îndoialã, mai gãsimarticole, broºuri ºi discursuri cu referiri la capitulaþii, chiar ºi acte oficialeprecum adresa Comisiei Centrale de la Focºani, care la 4 august 1860, îiaduce aminte domnitorului cã pentru rezolvarea problemei mãnãstirilorînchinate trebuie folositã „Convenþia din 7/19 august 1858 care a consacratvechile drepturi de autonomie ºi astãzi este singura lege obligatorie pentruPrincipatele Unite ale României”178. Bineînþeles cã cel mai interesant rãspunscu privire la aceastã eclipsare a capitulaþiilor dupã dubla alegere, ni-l dã D.A. Sturdza, trãitor al momentului: „Se presimþea de toþi cã acest Principe(Al. I. Cuza – n.n.) este strâns legat de independenþa þãrii ºi cã legãminteleseculare dintre România ºi Poarta otomanã, capitulaþiile, departe de a fi cumse zicea mai înainte, paladiul existenþei noastre naþionale, din contrã, eledeveneau din ce în ce mai periculoase, pentru cã în mijlocul marilor ºi

175 vezi ºi Dan Berindei, Dezvoltarea presei bucureºtene în perioada formãrii ºi organizãriistatului naþional unitar român (1856-1864) în Studii..., XV (1962), nr. 3, p. 671.176 Nerva Hodos, Al. Sadi Ionescu, Publicatiunile periodice românesti, vol. I, Bucuresti,1913, p. 331-332.177 vezi ºi Dan Berindei,Lupta diplomaticã a Principatelor Unite pentru desãvârºireaUnirii (24 ianuarie 1859-24 ianuarie 1862), în Studii privind Unirea Principatelor, Bucureºti,Editura Academiei, 1960, p. 413-449.178 Documente privind domnia lui Al. I. Cuza, p. 174-175.

268

decisivelor transformãri ale Europei, ele ne împiedicau de a lua la timp opoziþiune asigurãtoare pentru viitorul nostru”179.

Cu alte cuvinte, dupã perioada lor de aur (anii 1853-1859)180 odatãscos cam tot ce se putea obþine din aceste documente, exploatate lamaximum, se simþea acum nevoia unei faze cantitative superioare ºi anume,independenþa. Ori între capitulaþii ºi autonomia largã pe care ele o cuprindeauºi ruperea completã a tuturor legãturilor cu Poarta, era o diferenþã uriaºã.Nutrebuie sã înþelegem aceastã eclipsare a capitulaþiilor ca unatotalã,demonstraþia autonomiei Principatelor continuã a se baza pe ele.Astfel pe 29 august 1860 Adunarea Electivã a Þãrii Româneºti i-a în discuþiebaterea unei monede naþionale batându-ºi dreptul la acest simbol alsuveranitãþii pe drepturile conþinute în vechile capitulaþii181. La fel pe 12ianuarie 1865 guvernul Mihail Kogãlniceanu primea autorizaþia de acontracta un împrumut de 150 de milioane lei turceºti pentru soluþionareadefinitivã a problemei mânãstirilor închinate182. La fel pe 26 iunie 1865 totpe baza teoriei capitulaþiilor guvernul lua în discuþie ºi primea ºi acceptulparlamentului pentru constituirea unei Bãnci Naþionale183 care sã fieconcesionatã cãtre bancherii Herz ºi Jackson184.

Anii care urmau erau ani ai pregãtirii prin reforme ºi modernizarepentru independenþã185; capitulaþiile mai aveau încã un rol de îndeplinit,acela de a obþine impunerea unui prinþ strãin pe tronul Principatelor.Ultima dorinþã exprimatã de Adunãrile ad-hoc la 1857. Acesta avea sãfie ultimul lor moment de strãlucire înainte de anii 1877-1878 ºi rupturabrutalã de Poartã.

179 Domnia regelui Carol, p. XX-XXI.180 vezi Gheorghe Platon, „Ecoul internaþional al Unirii Principatelor Române”, în CuzaVodã in memoriam, Iaºi, Editura Junimea, 1974, p. 147-186.181 vezi Arhivele Naþionale Istorice Centrale, Fond Adunarea Electivã Legislativã a ÞãriiRomâneºti nr. 1469, dosar 36/1860.182 vezi Arhivele Naþionale Istorice Centrale, Fond Adunarea Electivã Legislativã a ÞãriiRomâneºti nr. 1469, dosar nr. 141/1865.183 vezi ºi Valeriu Stan, Iniþiative de creare a unei Bãnci Naþionale în timpul domniei luiAlexandru I.Cuza în Arhiva Româneascã, 2 (1996), nr. 1, p. 126-130.184 vezi Arhivele Naþionale Istorice Centrale, Fond Secretariatul Statului nr. 1331, dosar 92/1865.185 Vezi ºi Constantin ªtirbu, Date noi privind instituirea „Ordinului Unirii” în timpuldomniei lui Alexandru Ioan Cuza, în Muzeul Naþional, I (1974), p. 95-103.