Ion Pribeagu - DILEMĂ GREA

Trecând prin centru, nenea Nae,

Bătrânul curtean de viţă Văzu, privind într-o vitrină,

O foarte nostimă coniţă.

Apropiindu-se de dânsa, Cu chibzuinţa sa acerbă

O auzi cum îşi şopteşte:

— Frumoasă rochie! Superbă!

— Vă place mult? Întreabă Nae.

— Superbă! Spune ea din nou. — Dacă atât de mult vă place

Permiteţi să v-o fac cadou!

Şi au intrat în prăvălie.

I-a-mpachetat-o, a plătit-o

Şi foarte-amabil, nenea Nae

Politicos i-a oferit-o.

Coniţa tânără şi tandră

Voind să-i compenseze gestul L-a invitat la ea acasă

Şi-acasă. Înţelegeţi restul.

Un studio de pluş cu perne

Lumină roşie, domoală

Şi dezbrăcându-se, frumoasa Rămase goală, toată goală.

Frecându-şi palmele amândouă

De doru-i, Nae se sfârşea Şi-o savura din ochi şoptindu-şi:

— Aşa, aşa, aşa!

Hai vino, îl imploră dânsa

Nerăbdătoare şi lascivă

Hai vino, vino mai degrabă Că nu-ţi stă nimeni împotrivă.

Bătrânul crai şopti ca prostul

Plimbându-şi ochii pe femeie:

— De broască mi-am făcut eu rostul De unde îmi fac rost de cheie?