Descriere» C IP a Bibliotecii N a ţio n a l a B R O W K S A N D R A a R °tn â i,-^

Diiim* / Sandra Brown; trad.: Anca ' "Inna lonescu - Bucureşti: Lider 2005

ISBN 973-85919-1-Q

I, lonescu, Anca Irina (trad.)

821.111-31=135.1

NOTEVENFOR LOVECopyright © 1982 by Sandra Brown.

First published in the United States by SiJhouette Books.Trt . , Reiwued in 2003 by Warner Books oate dreptunle asupra acestei ediţii în limba română

aparţin Editurii HJCEAFÂRCJL

« A ? 1'i 17> Ct* 3’ ap' 7' sector 4» cod 040128-Bucureşti,7 48.SI, m 07.80, 0744.530.940,0723.334.291; Fax: 337.48.22,

e maj ider@c-x treme.ro; site: www.trustuMider.ro

<Ai#ărbatul termină şampania din cupa fragilă de cristal şi o aşeză pe tava de argint ţinută cu îndemmare de un chelner aflat în trecere. Chelnerul, îmbrăcat în smoching, se opri un moment pentru ca bărbatul să-şi poată lua un alt pahar de vin spumos, apoi dispăru în mulţimea invitaţilor care stăteau de vorbă.

Reeves Grant sorbi din paharul de şampanie proas­pătă, întrebîndu-se de ce îl luase. Nu avusese chef de şampanie. Dintr-odată, parcă totul i se părea amar. Chiar şi cel mai scump vin din lume îi lăsa în gură un gust de cocleală. Ochii lui verzi, dispreţuitori, examinară adunarea de celebri­tăţi şi VtP-uri, cu o expresie de plictiseală tolerantă.

O stea franceză de cinema, cam bătriioară, dar încă foarte frumoasă, se agăţa strategic de braţul noului său soţ, un magnat la petrolului din Tulsa, Oklahoma. Un atlet german, cîştigătorul medaliei olimpice dc aur la o probă de alergări, înghesuia cu seriozitate o prinţesă senzuală dintr-o

sandra bkqwn

tară mediteraneană, dar aceasta FI ignora cu încăpâţîn designer de modă din New York şi „protejatul şi to ^ -^ n Iui‘\ amîndoi îmbrăcaţi în smochinguri roz, străluc'3 * ^ 111

*-<»** tl O r* 1 1 î fo t APt Qtilnra __ luc,toare,ruD de ascultători avizi, cu o povesti^ întreţineau u n * ^ fotomodel vestu care se îngrâşase Cu

&)uâzecîde kilograme §i venise la ei să comande o garderobacare să-i mascheze silueta.

în general, mulţimea era alcătuită din oameni bogatj faimoşi sau importanţi. Sau o combinaţie din toate aceste trei categorii. Sau, pur şi simplu, scandalos de notorii, dintr-un motiv sau altul.

Gazda somptuoasei recepţii îi întîmpina cu multă graţie. înalt, puternic şi zvelt, el arata exact ceea ce era, un industriaş elveţian cu o avere incalculabilă. Părul blond şi privirea albastră îi asigurau un loc pe lista „oamenilor frumoşi" ai lumii.

Ochii lui neascultători, de culoarea oţelului, refuzau comanda creierului şi se îndreptau fără greş spre femeia care stătea alături de milionar. Aceasta era îmbrăcată într-o rochie albă, strălucitoare. Albă, pentru Dumnezeu! îşi spuse el înciudat. Cele douăzeci şi patru de ore ce trecuseră nuestompaseră .magmea frumuseţii ei din memoria lui ReevesGrant. Rochia Dior cu un singur umăr ■ v

- - r- i- putea nvalîza cuoncare alta dm încăpere. Colierul cu diamante şi ODaie ce îiînconjura gîtul zvelt era la fel de distins ca ori dbijuteriile cu care se împodobiseră celelalte d ° Caresimplitatea lui era aproape virtuoasă nrin m iacestea. cu

6

I

Pârul ei fusese pieptănat cu atenţie pentru această ocazie deosebită. Nu era lăsat liber, aşa cum îl văzuse Reeves ultima dată. Era ridicat într-un coc deasupra capului. Dar agrafele secrete parcă nu aveau suficientă putere asupra acestor şuviţe negre şi bogate, dintre care unele scăpaseră deja din strînsoarea lor. La cea mai mică atingere - să zicem, de exemplu, sub mîngîierea degetelor unui bărbat—probabil că întreaga coamă de păr s-ar fi desfăcut înconjurând acea mină fericită.

La naiba! Ce te-a apucat? se întrebă el în gînd. Era o prostie. Şi, cu toate acestea, împins parcă de o dorinţă masochistă, nu-şi putea lua ochii de la ea. îşi repeta întruna întrebarea în gînd: Ce facea femeia în librăria aceea aseară?Sau, şi mai bine, ce făcea aici? Printre toţi aceşti oameni?Cu oamenii ăştia? Cu bărbatul acela? Micul apartament modest de deasupra librăriei şi această sală somptuoasă de recepţie, cu plafonul acoperit de fresce aurite, cu pardoseala de marmură şi candelabrele strălucitoare nu aveau nimic în comun. Locul ei nu era aici. Locul ei era în bucătărioara aceea minusculă, cu strecurătoarea aceea nostimă şi mirosul de cafea proaspătă. Parcă o vedea şi acum ghemuită pe un colţ de canapea, cu una din peme aşezată comod sub sîn i... La naiba! Lăsînd şampania nebăută pînă la fund, puse paharul pe o măsuţă. Aparatul de fotografiat marca Nikon îi atîma de gît, legat cu un şnur subţire de piele; îl potrivi. Era atît de obişnuit cu aparatul de fotografiat, încît îl considera ca fiind o parte din el însuşi, şi nu părea nepotrivit cu hainele de

_____________________________________________________________________ D IL E M A

7

Ş A N D R A B R O W N

Femeia se a p le ca cra ^cîţiva centimetri mai scund decît ea şi a vorbea foartc

' " na Qnnmp ii onimar,curtenitor, însă Reeves nu înţelese ce anume îi spunea şi ridic aparatul în dreptul ochilor lui de expert. Ajustă inelul jurui lentilei pînă cînd trăsăturile delicate ale chipului eiajunseră în centrul imaginii.

Tocmai primea cu multă graţie sărutul oficial al diplomatului depus pe mîna ei, cînd fotograful apasă pe declanşator. Bliţul automat al aparatului o făcu să tresară şi întoarse capul spre direcţia de unde venea acesta. Bărbatul acţionă rapid din nou inelul de ajustare a clarităţii în timp ce faţa ei era întoarsă spre el. Femeia avea un zîmbet tim id, dar conştient de sine, în momentul în care bărbatul apăsă din nou pe declanşator.

De astă dată, lumina bliţului o izbi direct în o ochi şi o orbi pentru o clipă. O pădure întunecata de aene clic i de

ma' 'nchise Ia culoare.

8

DILEMA

Limba îndrăzneaţă şi roz ieşi să umezească buzele devenite brusc prea uscate. Apoi, buzele formară un O mic, rotund şi surprins.

Reeves văzuse această expresie de mirare şi precauţie chiar cu o seara înainte. Plouase. Tunetul bubuise printre aleile înguste şi se lovise apoi de zidurile de piatră ale clădirilor vechi din Lucerna, Elveţia. Ploaia curgea peste capul lui descoperit.

Dar, dintr-o dată, furtuna încetase să-l mai preocupe.Cînd îi văzuse chipul prin uşa de sticlă a librăriei, toate celelalte simţuri încetaseră să mai funcţioneze, în timp ce văzul îi acaparase toată atenţia, devorînd im aginea fem eii.

- Oh! exclam ase Jordan H adlock. Luată prin surprin­dere, strînse cu putere la piept cartea grea, cînd un alt tunet zgudui geamurile vitrinei. A poi îşi dădu seam a că zăngănitul geamului nu era numai rezultatul tunetului. C ineva batea cu putere în uşă.

De acolo, de sus, unde stătea cocoţată pe scara reze­mată de rafturile cu cărţi, putea să vadă foarte bine uşa din faţă a magazinului. Dar cînd închisese librăria cu cîteva ore mai înainte, trăsese şi obloanele opace. Cel care înfrunta acum furtuna şi bătea insistent la uşă nu se vedea decît ca o siluetă desenată de lumina fulgerului.

După mărime şi formă părea să fie silueta unui bărbat.A

îşi făcuse mîinile căuş şi încerca să privească înăuntru pe lîngă oblon. Jordan îl auzi cum rostea o înjurătură ce nu

c * \ n K A BROWN

trebuia pronunţată cu voce tare, după care bătăile reî de astă dată şi mai înverşunate. cePurâ

Jordan coborî încet de pe scară, în timp ce j ■ bătea aproape la fel de tare ca loviturile în uşă şi ocoli c^ - cu cărţi şi ziare, oprindu-se la cîţiva metri de aceasta '

Un alt fulger contură silueta masivă a bărbatului car stătea cu picioarele depărtate şi mîinile în şolduri. Oaspetele ei devenea tot mai nerăbdător cu fiecare secundă. Femeia şovăia încercînd să-şi cîntărească opţiunile. Era periculos sâ deschidă uşa, aşa de tîrziu, unui bărbat care, evident, era foarte furios. Cu toate acestea, dacă ar fi avut vreo intenţie1

duşmănoasă, cu siguranţă că nu şi-ar fi anunţat prezenţa cu atîta zgomot. Poate că avea nevoie de ajutor. Să fie vreo urgenţă medicală? Părea în mod clar disperat.

Fără a mai aştepta să se răzgîndească, femeia se duse la uşă şi desfăcu obloanele suficient de mult ca să vadă afară. Lumina din interiorul librăriei căzu pe un piept lat, îmbrăcat cu o cămaşă de bumbac, pe care ploaia o lipise de piele. Cămaşa era descheiată la gît şi ochii ei curioşi se urcară de la muşchii puternici ai gîtului către faţă.

Ochii i se lărgiră de un interes pur feminin. Deşi trăsăturile erau parcă modelate cu dalta, aveau o expresie tnstă, tulburată, chlpul omului nu era ameninţător Privea cu atenţie bărb.a fermă, nasul lung ş, subţire şi ochi, verzi cînd una dintre sprincene se ridică intr-o întrebare mută. Parcă o întreba: Ei bine, ai de gînd să stai acolo şi Să te ? *■ i mine, sau îmi deschizi uşa? gneştl ia

10

D I L E M A

Da, avea de gînd să-i deschidă.Lăsă oblonul, dădu zăvorul la o parte, învîrti de

butonul de alamă şi deschise uşa. Două sacoşe pe care nu le observase fură aruncate prin deschizătură, mai s-o nimerească peste picioare. Femeia se trase într-o parte, căci stropii reci de ploaie îi udară picioarele goale cînd sacoşele aterizară pe podea. Una era din piele cafenie, cealaltă din pînză de cortmarinărească.

Omul se năpusti în cameră la cîteva secunde după bagajul lui, se întoarse şi trînti uşa ce se închise în urma lui.Se răsuci pe călcîie, gata să arunce o observaţie răutăcioasă cu privire la ezitarea ei de a-i deschide uşa, dar cuvintele îi amuţiră pe buze cînd se uită la Jordan.

Cei doi se priviră lung cîteva clipe, fără nici un fel de expresie, fără să rostească un cuvînt, examinîndu-se îndelung. Mai trecură cîteva secunde în care respiraţia lor începu să se audă. A lui era uşoară şi rapidă din cauza eforturilor făcute recent; a ei se potrivea cu a lui din motive încă nedefinite. în cameră nu se mai auzea nimic altceva decît picăturile de ploaie ce se scurgeau de pe R eeves şi cădeau pe pardoseală.

Jordan îşi desprinse privirile de la bărbat şi le îndreptă spre pardoseală, unde începuse să se form eze deja o mică băltoacă în jurul ghetelor bărbatului.

- N -ai un prosop? în treb ă e l fără prea m u lte menajamente.

- Ce? facu ea, confuză şi dezorientata.

— Ai un prosop1

— O, da... o clipă-Fata traversă în tugâ cam™' apnnse lumma de pe

sein ş, o luă U .oană de parci ar fi tugant-o d.avolul. înhâta

un prosop de pe « a ma. apn>P«a bf “ ba'e- '5' «Bdus e a m a c ă e r a c e l p e «re il folos.se ea dupa du5, ,1 aiuncă Pepodea, momăind insulte la adresa propnei prostu ş, d«ch iscdulapul cu lenjeria c a să ia un prosop curat. ţ>i, ca sa fie maisigură, apucă două. _ _

în timp ce alerga în jos pe scăriîşi recăpata controlul.se opri să tragă aer în piept, apoi P01™ nou’ ast ^ata intr-un ritm ceva mai liniştit şi mai rezonabil. Ce o apucase?

Bărbatul stătea exact în acelaşi loc, examinînd din priviri rafturile din apropiere. îşi înclină capul ca să citească un titlu de cane, iar Jordan observă cum apa se scurgea în rîuleţe de argint şi pătrundea pe sub gulerul cămăşii.

- Am adus două. Se pare că o să ai nevoie de ele, spuse ea, întinzîndu-i unul.

- Mulţumesc, spuse el scurt şi îşi îngropa faţa în ţesătura flauşată absorbantă. îşi ţinu acolo faţa nemişcată cîteva secunde, dupa care se şterse cu prosopul pe părul negru ciufulit şi pe gît, trecînd rapid peste triunghiul adine unde câm aşa era descheiată. Pâml des de pe piept era cîrliontat si u d Jordan îşi luă repede privirile de acolo.

Privi în jos la băltoaca tot mai mare A. •_ Ţi-am făcut mizerie pe p o ^ ^™ *re| e h“ -- Nu face nimic, am si şterg o, ^ C^c_uza' ma

12

d i l e m a

- O, la naiba, îmi cer scuze încă o dată. Sînt ReevesGrant.

îi întinse mîna şi Jordan se stăpîni la timp să nu se ferească din faţa ei. Din motive neclare, i se părea foarte riscant să-l atingă, fie chiar şi numai pentru o strîngere de mînă prietenoasă. Nu ştia ce primejdie anume ar fi să-l atingă.Dar simţea că un contact fizic cu el este periculos.

Şi aşa fusese. îşi înghiţise temerea nejustificată şi îi întinsese mîna. în momentul în care degetele bărbatului se strînseră în jurul degetelor ei, simţi cum muşchii inimii i se contractă exact la fel şi, pentru o clipă, crezuse că nu va mai putea respira. Dar, spre marea ei uşurare, impulsurile involuntare ale creierului preluară comanda şi reuşi sa tragă suficient aer în piept ca să poată murmura:

- Jordan Hadlock.Deşi bărbatul parcă nu avea chef să dea drumul nriinii,

Jordan şi-o retrase din strînsoarea lui.- Mulţumesc că mi-aţi dat voie să intru, spuse el.- Ce faceţi afară pe o noapte ca asta? Mă căutaţi

dintr-un motiv anume?Bărbatul ztmbi trist.-N u . Mi-ar plăcea să pot spune că este atît de simplu.

Am sosit după-amiaza aceasta - de fapt pe întuneric. N-am mai fost niciodată la Lucerna şi voiam să fac nişte cercetări înainte să iau o cameră. Am dat drumul maşinii, apoi m-am plimbat pe mal un timp, am mîncat ceva şi pe urmă am început să hoinăresc prin oraşul vechi. Dar atunci a izbucnit furtuna şi m-am simţit complet pierdut.

13

SANDRA BROWN

Zîmbi spre ea ruşinat, fîstîcit şi fata izbucni în rîs- Nu fiţi chiar aşa de aspru. Este foarte uşor să te

rătăceşti daca nu cunoşti oraşul vechi.- Da, numai că eu sînt călător cu experienţă. Am

cutreierat toată lumea şi sînt cunoscut pentru faptul că „ştiu să mă descurc*1. Sper că n-o să mă dai de gol că mi-am compromis reputaţia în seara aceasta? şopti el pe un ton conspirativ.

- Promit, şopti ea pe acelaşi ton. Apoi îl întrebă: Cu ce vă ocupaţi de cutreieraţi întreaga lume, domnule Grant?

- Sînt fotoreporter. De cele mai multe ori lucrez pe cont propriu. Uneori fac echipă cu cei de Ia ştiri, dacă unul dintre oamenii lor nu e disponibil.

Fata deschise ochii mari, cu uimire.- Reeves Grant. Sînteţi, aşadar, acel R. Grant?El dădu afirmativ din cap.- Am văzut des fotografiile dumneavoastră. Citesc

foarte multe reviste. Zîmbi arătînd cu mîna spre rafturile cu cărţi. Munca dumneavoastră trebuie să fie fascinantă spuse ea.

Bărbatul ridică modest din umeri.- Ei, mă ajută să-mi plătesc chiria. Sau m-ar ajuta

dacă aş avea o adresă. Locuiesc prin hoteluri în cea maiparte a timpului, spuse el. Oricum, nici n-am envint

r ^uvjnie sa vaspun ce mana cereasca a fost magazinul dumn*Rătăceam pe-aici, prin ploaie, de peste o jumătat aVOastra'

J “diate de oră şi

atunci am văzut luminile aprinse aici. Nu-mi venea să-mi cred ochilor cînd am văzut ce scrie pe uşă. O librărie ^englezească! Un semn prietenos în noapte, farul din mijlocul furtunii, spuse el dramatic, iar Jordan rise din nou.

- Ei, nu este chiar aşa de impresionant, spuse ea zîmbind. Dar mă bucur că am putut să vă fiu de folos.

- Aveţi telefon? Şi puteţi să-mi recomandaţi un hotel înainte să vă distrug de tot pardoseala?

- Răspunsul este da în ambele cazuri.Se întoarse către casa de marcat de moda veche de pe

tejghea şi trase un telefon de sub aceasta, împreuna cu o broşură foarte uzată.

- Ce hotel preferaţi? Oricare din cele de pe malul lacului este excelent, dacă bugetul dumneavoastră...

- Decontez cheltuielile, spuse el zîmbind. Puteţi alege dumneavoastră.

- Foarte bine. Duse receptorul la ureche, apoi suspină:O, nu!

- Ce s-a întîmplat?- Telefonul este mort. îmi pare rău. Uneori, cînd este

o furtună mai puternică...Vocea femeii rămase suspendată în aer, în timp ce se

uita trist la el. Bărbatul ridică din nou din umeri:- Nu vă faceţi griji din pricina asta. Am să găsesc o

cameră dacă mă puteţi îndruma.- Dar, cu ploaia asta, protestă ea. Ce-ar fi să mai staţi

puţin?

____________________________________________ _ ______________________ D IL E M A

S a n d r a b k o w n

Cuvintele o surprinserâ chiar şi pe ea, iar bărb#^ ridică sprîncenele uşor amuzat. Încercînd să-şi ascur^ stînjeneala, femeia spuse repede:

- S-ar putea să se oprească în curînd.Reeves privi pe fereastră furtuna de afară, ce cojj.

tinua să urle cu furie. Tunetele şi fulgerele păreau să fi devenit şi mai feroce.

- Nu am stofa de martir, recunoscu el. Am să mai râmîn puţin. Vă deranjez cumva?

- Nu — puneam doar cărţile pe rafturi. Fata facu un gest către scară.

- Atunci, insist să vă ajut cît timp mai sînt aici..- Nu, poate să mai aştepte. Eu...- Vă datorez măcar atîta lucru, spuse el. Adică,

nu vă deranjează hainele mele ude.O deranjau, dar nu aşa cum îşi închipuia el. Ţesătura

fină a cămăşii bărbatului era încă udă şi se lipea de muşchii şi oasele de pe trunchiul lui. Blugii, foarte strimţi, erau modelaţi cam la fel pe şoldurile şi coapsele înguste.

- Nu, spuse ea cu un glas şovăitor. Nici eu nu sînt îmbrăcată pentru a primi o vizită. Brusc îşi dădu seama de felul în care arăta. După ce închisese magazinul, mfacasc ceva uşor, făcuse un duş şi îşi pusese apoi cea mai comod-', pereche de pantaloni şi un pulover de bumbac împletit h strînsese părul la spate într-o coada de cal şj î] ]o agrafa de baga. Era cu picioarele goale şi nu ^ CU chestiune foarte importantă, descoperita de och ' 3 SUt,en ~

parcurgcau irupul zvelt AlarmaiA oai ircuin tic privirea Im scnitâtuare, Jordan simţi cum stîicuiile iiieep să i *c udit-t pe* sub bluza de bumbac roz şt se risuci , dorind si-t Uc fc s i revină la starea in iţiali de relaxare

De ce oare nu purta una dintie fustele ci W ţio n a le sau unul din costum ele oficiale? îm brăcăm inte* et de casă făcea ca această situaţie bizară să p a r i mai m um ă d e d t o permiteau îm prejurările.

Dar intimitatea era acolo şi atît de reali, incit părea aproape tangibilă. Simţea deja un fior de anticipare on de cîte ori se uita la Reeves Grant. Anticipare a ce anume? Toată treaba devenea absurdă şi era sigură că haosul exista numai în mintea ei. El nu-şi dădea seama de aceasta.

Şi, intr-adevăr, cînd se uită din nou la el, văzu că acesta îngenunchease, cu prosopul în mîna, şi ştergea băltoaca pe care o făcuse.

- Vă rog, nu ştergeţi cu asta, spuse ea în timp ce se urca pe scară cu cărţile în braţe.

- Cred că hainele mele s-au uscat destul, iar dacăreuşesc să scap şi de băltoaca asta, am să mă simt mai puţinvinovat că v-am invadat magazinul. Locuiţi aici? întrebă el pe neaşteptate.

- Da, spuse ea. Sus este un mic apartament. Stau aici de trei ani.

-D e trei ani? Reeves părea şocat. Sînteţi americanca,

fost em ° tntrebare’ dar ea râspunse ca şi cînd ar fi

- Da, sînt din Vestul Mijlociu. Acum trei am, eram

sandra bbown ________________ __________— __________________________________________ DILEMA

într-o situaţie grea şi am venit Ia Londra. Asociaţii de afaCe 'ai tatălui meum-au ajutat să obţin această slujbă. Există " Bună neSustone* Ulte; ^ tea sînt ullimele’ sPuse elreţea de librării englezeşti în toată Europa, de regulă în orJ 1 înlinzîndu-i cărţile, şi se apleca sa le ia.ma. « ic i unde z,a*le americane şi cele englezeşti se gSs^ >" “ ah ^ “ v“ u toane • * * * *■ _ „ . | , . e«j>esc maBazin si dupa o explozie puternica, lum ina se stinse,m ai greu. Evident, ne ocupam tn special de'turiştii ang lo fob d gFata _ pierdu ech llibn il pentru 0 c lipă , dar m îuu le

— Dar ce s-a acum ^ ani e a îI r^m as fârg ^ CUpj-jnseră pe după talie ca să-i asigure poziţia pe scară.ocupaţie? păţit ceva? întrebă el în întunericul ce se lăsase

Parcă nu mai auzise nimic altceva şi se oprise exac? ,, *- brusc,

asupra acelui punct din relatarea ei, pe care ea ar ti vrut sâ-j _ răspunse ea cu respiraţia tăiată.ocolească. Se simţea tentată sâ-i spună că asta nu era treab; |j sixnţea m îin ile calde prin ţesătura subţire alui şi să schimbe subiectul imediat. puloverului. Căută cu piciorul treapta acum invizibilă şi

Dar, uitîndu-se în jos la el, de pe scară, ratîlni privire; coborî jos, pînă atinse podeaua.ochilor verzi ridicaţi sprea ea, cerîndu-i să spună adevan: _ teamă că primele dumneavoastră impresii deO mînă puternică, cu degete suficient de sensibile ca sâj ja Lucerna vor fi cam proaste, spuse ea cu voce tremurătoare.mînuiască structura delicată a aparatului de fotografiat, se Mîinile lui stăteau încă ferm în jurul taliei ei.odihnea alătun de piciorul ei gol, pe marginea scării. „ ^\ş spune că p rim ele m ele im p resii au fo s t

Jordan îşi dezlipi privirile din ochii lui şi munnurâ: încîntătoare.- Soţul meu a murit. , , * . . , . . . 4 „w - *1 - t ■ * - r- Vocea lui vibra de intensitate şi lucrul acesta o lua

care le a l i n i a ^ ™ 7 d T r a t a i l T L » ^ l u " ^ ** P™ SUIprindere- M îin ilebărbatu lu i se m i$cară im percep tib il,m ult timp d ed t ar fi fost firesc pentru a le a s i i 7 ^ “ cuPnnSeră c0?ul PiePtuluL

- Ce puneţi acolo sus? întrebă e! ni " H “ ° sa aduc ni$te lumînări, spuse ea cu voce nesigură,prelungea periculos de mult. ^ ea ce se Se întîmplă destul de frecvent, o să vedeţi.

- Filozofie şi religie, spuse ea Be *n< epârtă repede de el.rafturile de jos. Cu cît cartea este mai inte ^ erun"*c s’nt Pe “ Mă întorc imediat.aşază pe un raft mai jos. eresantă, cu atît se - O, nu, mi-e frică de întuneric, spuse el. Vin cu

Pnvi in jos spre el şi zîmbi po^a? _ dumneavoastră. îşi băgă degetul mare într-o buclă a cordo-fise. nului ei, astfel că pumnul îi era acum în dreptul coapsei ei.

18

ArftaH-nii drumul, iordan işi găsi drumul pe pipăite printre

suove. ffi >iedicîn<iu-se pe întuneric şî conştientă t^ ^ 1 Sij de sito cn ctse d esena în urma ei şi se lovea de ea u rfpvi paşi lec^ ,

Trebuie s-o luâm la dreapta pe scară. E Cam -

DILEMA

St.

în.

------------------ r ------------------iz cam îfj- Sint duar în spatele dum neavoastră , spuse eJ 81

ptese cola/ti mini pe partea opusa a taliei ei. ?IParcurseră in cîteva m inute scara cufundată

tnnmenc, pentru că în ungherele întunecate ale acestcia ' (tuşea si p&trwdâ nici măcar lumina fulgerului. ^

- Ant ajuns, spuse ea uşurată, cînd emu deja ia et Nsm a* frici de întuneric. nici de furtună, nici de faptul

fiii cuneiit e/ectnc. Era îngrozită de senzaţiile <wr i te trezea acest bârfeai şi atingerea m îm ilor lui s t»

U r n i r i te soit în bucătărie- 1- Mii repede, spuse el.

r t . * l £ * dUS* spfe senan j| “ de Ştia că va

! r t « î t l t ^ m ,rL Ac“ 'ea erau cxact aco ,° ™ *Myie | "" Pfcw m sure si scapere chibritul

- U M » ! i l ! î " ' ™ ldC 1 , 10 1 “ fo,osy * * ca încet

m a $ t ^ ccves *** chiar în spatele ei

<* ,brrtunl<: din m înă- v ‘ara

- t »

- Nu-i nimic. Nu pot să aprind chibritul.Părea absolut necesar ca lum ina sâ alunge acest

■ î n t u n e r i c prea complet, prea izolator, prea intim. Apropierea [ui o făcea extrem de neliniştită şi nesigură.

Reeves luă cutia de chibrituri de pe tejghea, unde o s c ă p a s e Jordan. Dintr-o singură m işcare, reuşi să aprindă chibritul.

Mulţumesc, murmură ea, în timp ce ridica luminarea către flacăra mică. Ridică privirile spre el şi descoperi că faţa lui era m ult prea aproape de a ei.

- Cu plăcere, răspunse Reeves. Se aplecă uşor în faţă şi Jordan rimase cu răsuflarea tăiată, gîndindu-se că poate avea de gind s-o sărute. Dar el nu făcu decît să sufle uşor în chibrit care se stinse, lăsînd fumul să stăruie între feţele lor.

Oare ce simţea Jordan, uşurare sau dezamăgire? Se depărtă în grabă de el şi se duse spre uşa care făcea legătura dintre micuţa bucătânoară şi living.

- Mai am luminări şi aici, spuse ea, simţindu-se datoare să dea o explicaţie. Traversă repede încăperea în timp ce luminarea îi asigura un mic cerc de lumina şi se opri de mai multe ori pentru a aprinde alte lumînări parfumate. In curînd, camera era scăldată într-o strălucire caldă şi înmiresmată.

- Dar ştiu că aveţi cîteva lumînări, o tachina el din uşa bucătăriei, unde mai fusese aprinsă o altă duzină de lumînări.

- Sînt pentru scopuri estetice dar, uneori, după cum vedeţi, pot avea şi o destinaţie funcţională.

SANDRA R B n w v

Se opri stînjenită, cu picioarele goale adunate unui lîngă aitul, cu mîinile încleştate în faţă. Acum ce să mai facă?

- Vreţi puţină cafea? întrebă ea.- Dar curentul electric?- Am o sobă cu gaz.- Grozav. Sună foarte bine.Jordan se apropie de el, Vuînd şi unul din sfeşnicek

mari, cu mîner de alamă. Reeves se dădu la o parte şi fata trecu pe lîngă el pentru a intra în bucătărie.

- Să nu vă simţiţi obligată să vă ocupaţi de mine. spuse el în timp ce Jordan umplea cafetiera cu apă. Dar nu-mi place să mă plimb pe afară fără a avea nici măcar lumină.

Jordan îi zîmbi peste umăr în timp ce punea cafea cu linguriţa în coşuleţul de metal.

- Ce fel de americancă aş mai fi dacă aş refuza să ajut şi să alin un concetăţean? De unde eşti, Reeves?

Reeves, nu domnule Grant?- Am crescut în California. Am studiat la UCLA. Am

început să lucrez ca fotograf profesionist încă din colegiu.Jordan aprinsese aragazul şi pusese cafetiera pe

arzător.- A scultă, ţi s-ar părea cam deplasat dacă m i-aş

schim ba hainele? Sînt tot ud.~ Da... adică vreau să spun, nu! în nici un caz

P robabil că te simţi foarte incomod.- Mă duc jos să mă schimb în librărie_ Nu, mergi la baie. Uite, ia şi 0 fum-

i ^minare caaduci bagajele.

22

D ILEM A

Jordan trecu repede pe lîngă el şi luă o altă luminare din living.

- Mulţumesc, spuse el luînd-o din mîna ei şi pomi în jos pe scări. Era evident mult mai sigur pe el decît acum cîteva minute, cînd se poticnea în spatele ei, agâţmdu-se de ea de parcă viaţa lui ar fi depins de ea. Se întoarse imediat, şi Jordan îl îndrumă prin dormitor spre baie, sperînd ca aceasta să fie cît de cît aranjată. Ştia că era cel puţin un prosop ud care zăcea pe jos. Cînd locuieşti de unul singur, nu acorzi prea multă atenţie ordinii.

Cînd cafeaua fu gata, se întoarse şi el, purtînd o altă pereche de blugi, o cămaşă obişnuită - de astă dată de un galben deschis - şi şosete. Fără pantofi.

- Cafeaua miroase bine, spuse el din uşă.- Stai jos. Am s-o aduc acolo. Bucătăria abia dacă

ajunge pentru o singură persoană.Stătea întins pe canapea, cufundat în pernele adînci

dintr-un colţ, cînd ea veni cu tava cu cafea, frişca, zahăr, două linguriţe, ceşti şi farfurioare.

Aşeză tava pe măsuţa joasă din faţa canapelei. De fapt, aceasta era alcătuită din doi elefanţi de ceramică, susţinînd o bucată de sticlă între ei. Turnă cafeaua aburindă, aromată într-una din ceşti şi întrebă:

- Ce să mai pun în cafea?- Nimic. Am învăţat să mă descurc fără lux prin

locurile pe unde am fost, aşa ca m-am obişnuit să beau orice se găseşte. Sorbi din lichidul fierbinte. Dacă nu mă înşalâ simţurile, asta e cafea americană.

23

Jocdan rîse. _- Părinţii mei îmi trimit calea m fiecare luna.- A, delicios. Reeves se tinse pe buze. îji turnă şi ea cafea şi se aşeză în c e lă la lt co lţ al

jnapelei. Picioarele lui lungi erau întinse în faţă. Prin con-a s t , f e m e i a î ş i s t r i n s e picioarele sub ea. _

- De ce altceva îţi mai este dor de acasă? întrebare l. i era rostită ca din întîmplare, aproape prea mult din tîmplare. Conţinea oare ceva mai mult decît o curiozitate suprafaţă?

- Diverse comodităţi. Fast-food-urile. Serialele dee viziune.

Reeves rise.- Cam atît. Mi-e dor şi de părinţii mei, deşi anul trecut

[ fost în vizită la mine. Lucerna este un Ioc încîntâtor veţienii sînt inteligenţi* harnici şi binevoitori. Am călătorit uit prin Europa. într-o zi aş vrea să scriu despre asta. N ici nu eşti prea des în State. După ce anume duci dorul?

-j Nu e vorba de o femeie, îşi spuse ea, în timp ce el^uJcepea să-t înşire tot felul de lucruri lipsite de importanţă

Nu ar fi rezistat fără o femeie în preajmă. în lumina blîndă şipîlpîitoare a luminărilor, păml lui dobîndise o nuanţă deambră, în timp ce cadea în dezordine în jurul capului. Chiarsub ochi, pe pomeţi, se întindea o colecţie de pistrui ce f ™ atenuafi <fe km m a fluorescentâ p u (en ijcă ^

H K ^ c C erau frumoase la^ 1« gura era prea

24

D I L E M A

mare Bărbia era cam voluntară. Dar ochii lui erau de un verde fabulos şi umbriţi de gene groase, dese. Toate acestea la un loc îl făceau deosebit de atrăgător. Virilitatea lui era de-a dreptul ameninţătoare - o primejdie în faţa căreia nuputea rezista nici o femeie.

îşi purta hainele cu neglijenţă. Nu se obosise să-şi încheie cămaşa curată nici măcar atît cît o încheiase pe cea de dinainte, iar părul cîrlionţat ce ieşea de sub ea era foarteispititor.

Jordan îşi dădu seam a că nu mai vorbea.- Mai vrei cafea? întrebă ea, încercînd să tragă

sufic ien t aer în piept pentru a putea articula această ofertă.- Nu, mulţumesc.Se lăsă din nou liniştea. R eeves o privea de departe,

de la celălalt capăt al canapelei. Fără să vrea, aproape automat, se întinse peste perne şi o apucă de mîna ce se odihnea pe coapsa ei. Jordan nu-şi trase mîna.

Lumînările aruncau umbre uriaşe pe pereţii camerei intime. Tencuiala albă fusese dată jo s de pe perete, lâsînd să se vadă cărămizile vechi din spatele ei, ceea ce conferea m ai multă personalitate încăperii. Pe pereţi se aflau afişe de la concerte, balete şi alte spectacole, în rame subţiri.

Ferestrele înalte şi largi de pe unul din pereţi aveau draperii cu tonuri de roz, auriu şi maro. Aceeaşi ţesătură se regăsea pe canapea şi pe pernele înghesuite într-un fotoliu maro. Pardoseala de scîndură, strălucind cu o patină pe care numai vîrsta o putea da, nu era acoperită de nici un fel de covoare care i-ar fi ascuns frumuseţea.

SANDRA Rbowm

- îmi place apartamentul tâu. îşi roti degetul marc încheietura mîinii ei, aducînd-o aproape într-o stare ^ hipnoză, apoi coborî mai jos ca să exploreze centrul palmei Nu se uita la apartamentul ei. Se uita la gura ei.

- Mulţumesc, spuse ea cu vocea îngroşată. L-am., l-am decorat chiar eu. Am îmbrăcat din nou pernele de pe canapea.

- Sînt drăguţe, răspunse el, dar ochii nu i se dezlipeai de pe sînii ei, nu de la canapea. Jordan înghiţi în gol cînd ochit lui se mutară înapoi pe faţa ei şi se întîlniră cu privire;■ ei cenuşie, înceţoşată. Reeves nu mai fusese niciodată în viaţa lui captivat în aşa fel de o pereche de ochi. Culoarea lor uşor cenuşie, neobişnuită, crea unicitatea subliniată şi mai mult de cercul albastru închis ce înconjura irisul. Dar raritatea lor nu era dată numai de aspectele pur fizice. Aveau o viaţă şi un spirit numai al lor. Banda albastră ce înconjura irisul cenuşiu deschis părea să se îngusteze şi să se lăţească după cum dorea fata, permiţînd interlocutorului să arunce numai cîte o privire fugară în sufletul ei. Reeves Grant simţea că este absolut necesar să cunoască toate secretele pe care le ascundeau aceşti ochi vrăjiţi.

Privea acum fix în ei şi îşi văzu imaginea reflectată în profunzimea lor. îşi dorea să fi fost chiar acolo, în interiorul capului ei, să ştie ce gîndea. Se apropie mai mult de ea.

Inima Iui Jordan batea atît de tare, încît era sigură că o auzea şi el sau o vedea prin ţesătura ce se întindea acum peste pieptul ei umflat. Ochii lui erau prea pătrunzători, tmpul

DILEM A

lut prea cald, mîna iui prea fierbinte, în timp ce continua s-o mîngîic pe a ei.

Luptîndu-se cu impulsul de a se îndrepta spre el, îşi trase mîna încercînd să şi-o elibereze. însă el nu-i dădu drumul uşor. Jordan trase mai ferm şi spuse:

- Am sâ duc astea de aici, dacă nu mai vrei.Mîna îi tremura cînd apucă tava. Degetele abia puteau

s-o ţină.- Cred că ar trebui să mai încerc să telefonez încă o

dată, spuse el fără entuziasm.Jordan se întoarse în living după ce pusese tava pe

masa din bucătărie, iar Reeves puse la loc receptorul în furca telefonului. Ridicînd ochii rugători către ea, spuse:

- Tot mort.Un tunet sublinie acest anunţ.

Prinţ to PDF

without this m

essage by

purchasing novaPDF

(hjţ£^/ww

wjio^

2

JL^'ar de ce nu rămîi aici?Cuvintele fură rostite înainte ca ea să-şi poată pune

întrebarea dacă era înţelept să le pronunţe. Ştia că asta era ceea ce dorea el să audă. Pe moment, nu se gîndeau la consecinţe. Riscurile evidente nu aveau importanţă. Era ceea ce trebuia spus în situaţia dată.

- Credeam că n-o să-mi propui asta niciodată, spuse el zîmbind larg.

Pentru ca el să nu se pripească, să ajungă la o concluzie greşită, Jordan spuse repede:

- Poţi să dormi în dormitor. Eu am să rămîn aici, pe canapea.

- Nici nu vreau să aud, ripostă el galant. Doamnele trebuie să-şi păstreze întotdeauna patul. Mă culc eu pe canapea.

~ Dar nici nu încapi pe ea,

- Dacă ai fi văzut unele dintre locurile în care am

28

D IL E M A

d o r m it în timput misiunii, ai înţelege cît de somptuoasă pare această canapea.

- Păi, dacă eşti sigur...- Sînt sigur.- Foarte bine. Atunci, poate vrei să te duci la baie, în

timp ce eu pregătesc canapeaua.- Corect.Reeves o salută şi, ridicînd tina din sacoşele pe care

le adusese mai devreme din librărie, se duse în baie. Se întoarse aproape imediat să ia o luminare. Zîmbind apoi sar­donic, se întoarse în baie.

Jordan scoase în grabă cîteva pături şi cearşafuri din dormitor şi zîmbi cînd îl auzi cum fredona în timp ce curgea apa. Transformă apoi repede canapeaua într-un simulacru de pat confortabil, umflă perna şi îi puse o faţă de perna curată. Pe cînd întindea pătura a doua oară, îl auzi venind în spatele ei.

- E o experienţă nemaipomenit de sexy să te speli pe dinţi la lumina luminărilor, rîse el.

Era tot îmbrăcat, dar gulerul cămăşii îi era ud acolo unde se spălase. Jordan ignoră cuviincios remarca lui aluzivă.

- Mai ai nevoie de altceva? întrebă ea moale.Bărbatul puse sacoşa la picioare şi făcu trei paşi

înainte, pînă ajunse la numai cîţiva centimetri de ea.- Nu, am sa-ţi rămîn recunoscător pentru ospitalitate

pînă în cea din urmă zi a vieţii mele, draga mea verişoară americană.

29

1

SA >jUHABROWN

înainte ca Jordan să-şi dea seam a ce se ' ^ "mîrnile tui erau deja pe um erii ei şi bărbatu l se J ? îrn^

se dPlet; i .*■0sărute. Buzele lui le întîlniră pe ale ei într-un sărut 2L ;

w i'ii aura închisă Nu s-a întîmnla#n<n<

* nuretrase. Mîinile lui rămaseră pe umerii fetei - iar dege-ci'

prietenos, cu gura închisă. Nu s-a întîmplat nici o nenor îşi spuse ea în gînd. 1 fţ

Dar cînd ar fi trebuit să-şi retragă mîinile, nulţ

începură să se mişte uşor, ca într-o mîngîiere blîndă. Buze|ţ lui ezitau acum deasupra gurii ei. Răsuflările li se amesteca^ şi descoperiră că acest amestec este delicios şi se uniră vesel într-o boare invizibilă ce rămase ca o fantomă între gurile lor.

Luind imobilitatea ei ţeapănă drept o invitaţie, buzele lui trecură şovăielnic încă o dată peste ale ei, apoi încă o dată, după care rămaseră să se odihnească pe ţesutul lor moale. Apăsarea gurii lut crescu pînă cînd se putu spune că o săruta cu adevărat. Ce uşor ar fi fost să accepte acest sărut, să se rezeme de trupul lui puternic, să se lase pătrunsă de căldura ce emana de la el.

Dar felul în care se pregătea el s-o îmbrăţişeze oînspaimînta pe Jordan. Faptul că îşi pierduse cu totul controlulvoinţei o alarma. Dacă ceda acum, ar fi fost o capitulareabsolută şi nu-şi putea permite un asemenea risc. Mîinile eise îndreptară spre umerii lui şi îl împinseră cam c u jumătatede inimă, dar bărbatul acceptă acest gest de descurajare şi se îndepărtă de ea.

» • - . ^ ° aple kună> murmură el în timp ce och ii lui se aţintiră in ochii ei.

30

t m j t U A

Noapte huni, răspunse ea. lutnd o lunnivtu v i m i r c p t i r u J u •*< » p r i : dormitor î n c h i s e u t * v * * r e / « u i » ţx * .

de ca, după cârc trase de cîieva un aer in ptepţ c* v*>i t o mi Cînd pulsul îi reveni la norma} v te mnţi ce* <t mai btnc %c ilusc la baie

îgi dădu cu cremă pe taţi. *e sp ill pc dinţi >t ivi desfăcu părul Făcu toate acevte gesturi de ru itn i c* un automat, căci mintea încă i se mai tnvinca. tai g'mdunie trădătoare o purtau la decizia luaţi cu citevi clipe mat înainte Oare de ce anume ar fi capabile buzele lui. cînd ivi d i friu liber pasiunii? Mîinile care h m îngîiaseri umerii erau nunuu o prefigurare vagă a talentului lui de a-i stirm simţurile

Ce nebunie! se dojeni ea în g'rnd, în timp ce lua luminarea şi trecea în dormitor. Omul nu inc ere ase dedt sk fie politicos. Era un sărut de mulţumire. Prietenesc Ca între doi concetăţeni care se întîlnesc în străinătate Atît şi mmic mai mult.

Puse luminarea pe noptieră şi dădu la o parte cuvertura şi cearşafurile colorate. Degetele ei încercau si deschidă fermoarul de la pantaloni cînd auzi uşa deschirindu-sc in spatele ei.

Bărbatul era luminat din spate doar de luminarea lăsată pe măsuţa de cafea, dar Jordan observă c i nu avea pe el decît pantalonii de la pijama, lăsaţi pe coapse. Conturul lui umplu complct cadrul uşu, aşa cum stătea cu braţele larg deschise, rezemat de o parte şi de alta a tocului.

Jordan se uită la el cu un amestec de teamă şi emoţie.

31

îşi duse o mînâ la gît, ca să-şi oprească mima, ce pârca avea de gînd să-i sară din piept. Pe cealaltă şi-o apăsă pestfi stomac încercînd zadarnic să-şi liniştească teama care s, zbatea acolo. Se sunţi neajutorată, prinsă în ceva din care nu avea scăpare. Să fugă? Dar oare chiar voia sa fugă?

- Ai de gînd să ţipi? întrebă el calm. Apoi, începu 5^înainteze către ea. ^

- Nu ştiu, răspunse ea sincer, dind din cap disperata.Bărbatul se opri acum cam la un metru de ea. îi vedea

clar proporţiile admirabile ale trupului şi trebui să recunoască în sinea ei că nu mai văzuse pînă atunci nici un bărbat care să-i stîraească simţurile aşa cum o facea el.

- Nu cred, şopti ea. Apoi, mîinile lui se apropiară pentru a-i pnnde obrajii ca într-o cupă şi, înclinînd-o spre spate, o sărută. Jordan închise ochii în timp ce murmura- Nu, nu am de gînd să ţip.

De astă dată, nu mai fu nici urmă de şovăială. Buzele lui le prinseră pe ale ei într-un sărut sălbatic. Apoi, gura lui se deschise şi nu mai lăsă nici urmă de spaţiu pentru contraargumente de nici un fel. îi posedă gura temeinic, iar fata deschise buzele fără să opună nici o rezistenţă, recunoscîndu-i astfel dreptul de proprietate. Limba lui se încolăci senzual în jurul limbii ei şi pomi apoi mai adînc să exploreze misterele gurii ei. Le luă pe rind, unul cîte unul. Mîinile lui o înconjurară delicat şi se fixară apoi pe talia ei, ca s-o tragă cît mai aproape, pînă cînd trupurile li se confundară. Gura lui trecea jucăuşă pe deasupra gurii e i ca

32

D II l .M A

s-o necăjească, iar cînd Jordan scăpă un mic geamăt de frustrare, bărbatul îi răsplăti tenacitatea luîndu-i din nou £uia în stăpînire.

M îinile ei se ridicară şi se încolăciră în jurul g'nului lui. Se lăsară pe pat fară să se despartă şi căzură uşor pe pem ele ce îi în tîm pinară firesc, ca şi cînd acolo le-ar fi fost locul.

Bărbatul înălţă capul şi se uită în jos la ea cu o privire î n f i e r b î n t a t ă . Vorbi repede, ca şi cînd şi-ar fi pregătit de mult ceea ce urma să spună, iar acum, că avea posibilitatea s-o facă, nu voia s-o rateze.

- Părul tău este aşa de frumos. Atît de negru şi de strălucitor.

îşi plimbă degetele printre şuviţele mătăsoase.- Şi ai un ten atît de minunat, că nu ai nevoie de nici

un fel de machiaj. Ochii tă i... Dumnezeule, eşti splendidă., Jordan. Mai sărută-mă o dată. Te rog...

Femeia nu avu nevoie de alte încurajări. Mîinile ei se încleştară strîns în părul aspru de culoarea chihlimbarului şi îi trase faţa în jos, către ea. Gurile lor se întîlnira cu aceeaşi nerăbdare, fiecare din ele fierbinte şi umeda, cautînd să-şi potolească setea abia născută ce părea imposibil de stins.

Bărbatul se desprinse apoi din izvorul gurii ei şi depuse sărutări de-a lungul obrazului şi al urechii. îi gustă lobul urechii cu o limbă moale, ca de catifea. Degetele lui Jordan pipăiau muşchii puternici de pe umeri, în timp ce limba lui capricioasă aluneca pe gîtul ei. Mîna lui se mişca cu multă precizie printre trupurile lor şi îi acoperi pieptul.

33

Degetul mare îi mingna cunos vîrtunle care cereau atţ?f în mod impertinent.

- Reeves, murmuri ea şi sc arcui cătrc el şi ma, ^Dmtr-o dată. îşi dădu seama ce era pe cale să facă C u 0 Utl în urmă nici nu-1 cunoştea pe bărbatul acesta Iar acum ? în pat cu el şi îi permitea - ba nu, îl implora - s-o sâruţe s-o mîngîie cu o intimitate fară egal. Nu era vorbii ţ sărutare banală. începuse să facă dragoste. Cu un strâuţ pierduse minţile? Trebuia să înceteze. Imediat.

Dar mîinile lui alunecaseră pe sub puloverul ei ţ,, făceau cunoştinţă cu proeminenţa blîndă a sinilor.

- Reeves, te rog ... nu, murmură ea. Nu.*, nujfcxn. ^pot...

- Dar eu pot, Jordan Pot Ca niciodată pînă acun.Apoi, îi scoase puloverul peste cap şi fata răma,;

expusă în faţa ochilor tui febrili.- Dumnezeule, şopti el în timp ce o devora din priviri

Mîinile lui începură s-o mîngîie blînd, cu o admiraţie plină de adoraţie, iar sinii ei răspunseră imediat, plini de dorinţa la mişcările degetelor lui.

Stînjenitâ de felul în care o privea şi de modul în care reacţiona la atingerea lui, Jordan închise ochii. Gura lui se închise atunci peste sînul ci. Sfîrcul cunoscu atingerea dulce a limbii lui. 0 trase încet spre el, dar Jordan simţea undezi foarte adine in tropul ei un fel de siguranţă ce luase foc şi acum fierbinţeala i se rispindea prin vene, lâsînd îi urm a e' o sure de aşteptare. II stngâ încet pe nume.

34

O t l t M A

turbatul ruticâ inicdutf capiii ţi ktucbâ i«*nry*wi Te ii*H»rc7Nu, nu, ingini cm ţi îl «puci <fc cap cu «mindouii

mîimle. tri^irniu-l *pre eaJordan, murmuri el cu gura înlundaii kt pielea e»

înrouraţi. li»ti dclicma&âGura iut continua s-o tortureze ţi v o txhitw-y.» ^

dan înţelese că e pierdută. Bătălia se terminate inamic de a începe. Iar el învinsese pentru ci, de fapt. nu avusese mei un adversar. Jordan se predase. Acum 11 dorea la fel de multcum o dorea şi el.

Cînd Reeves îi dădu jos pantalonii ţi apoi ţi chiloţii, Jordan nu schiţă nici un gest de împotrivire Bărbatul ae ndtci în picioare, trase de şnurul de la pantalonii de pijama şi accşUa alunecară jos pe podea. Se culcă apoi din nou Ungi ea ţi otrase cît mai aproape.

Trupul lui se mişca de-a lungul ei, dorind &i simtă detaliile fizice care îi deosebeau Picioarele lui cu pielea înăsprită de prezenţa părului se aşezară de-a curmezişul peste ea, cu un gesî greu şi protector. Pieptul lui se freca acum de sînii ei, gîdilîndu-i cu peria aspră a părului Degetul marc i se plimba uşor pe un obraz. în timp ce o săruta profund şi îndelung.

Mîna lui se plimba acum delicat pc şoldurile ei cu pielea ca mătasea şi de-a lungul coapselor, apoi între ele. Trase aer adînc în piept, o dată cu ea, în momentul în care ii atinse poarta feminităţii. O găsi docilă şi gata să-i primească mîngîierile.

35

SANDRA B R O W N ____________________ __

- Jordan, eşti aşa de bună. Atît de incredibil de bu Degetele lui acţionau ca o baghetă magică cat**

inunda trupul cu scîntei strălucitoare de extaz. Pe piept J, cădea o ploaie de sărutări, în timp ce trupul lui continua să.j mîngîie pe al ei. în fiecare clipă, cu fiecare respir^ gîfîitoare, îl implora s-o exploreze mai mult, mai departe.

Qnd nu mai putu să rabde, îl cuprinse strîns. Bărbatul se aşeză deasupra ei, dar se abţinu suficient, ca s-o poatăîntreba cu o voce răguşită:

- Jordan, există vreun motiv pentru care nu ar trebuisă fac asta?

Da! Erau o sută de motive. Mii, în faţa ochilor m in ţii ei apăru imaginea unui alt chip, dar refuză să se uite la el. Dorinţa ei ajunsese la un asemenea nivel, încît nimicaltceva nu mai conta. Reeves o sărutase, o mînguase aşa cum,nu mai făcuse nici un bărbat pînă atunci. Nu putea să '«ege existenţa pasiunii adormite pe care i-o trezise el. Nimic din toate acestea nu ar fi trebuit să se întîmple. Dar se întîm- plaseră. Iar acum chiar voia ca lucrul acesta să se întîmple.Scutura din cap către pernă.

- Nu, nu există nici un motiv.Bărbatul îşi contopi trupul cu al ei cu patimă, iar Jor­

dan îşi exprimă plăcerea, murmurîndu-i numele,- Da, Jordan, da, şopti el răguşit lîngă urechea ei. E

bine, e minunatFăceau un lucru corect şi aceasta nu scăpă atenţiei

m inţii lor. Amîndoi îşi dădeau seama de modul armonios în

DILEMA

t r u p u r i l e lor se cuplau. Se mişcau într-un ritm perfect, ^ a r c ă l-ar fi exersat înainte. Nimic nu-i reţinea. Nu existau bariere- Inhibiţiile erau proscrise.

Şi nici nu se grăbeau.Fiecare mişcare era calculată pentru a mai aduce încă

o plăcere. Fiecare mmgîiere era lentă şi provocatoare, singura ei intenţie fiind să provoace plăcere. Se simţeau amtndoi ca drogaţi de esenţa trupului celuilalt pînă cînd momentul c u l m i n a n t explodă asupra lor. îi străpunse pe amîndoi în aceeaşi clipă ca o rachetă. Reeves îşi îngropa faţa adînc în curba umărului ei. Jordan îl îmbrăţişa strîns, desfatîndu-se cu victoria împlinirii.

- Nu înţeleg, spuse ea şi se trase mai aproape de el, odihnindu-şi obrazul pe părul negru de pe pieptul lui.

- Ce este de înţeles aici? întrebă el blînd. Braţul lui o cuprinse ca într-un leagăn, în timp ce îi mîngîia părul cu cealaltă mînă.

- Nu-mi stă în fire. Eu... niciodată... n-am mai fost cu nici un bărbat de cînd soţul meu.. recunoscu ea sfioasă. Dar, probabil că el n-o va crede. Aproape că nici ei nu-i venea sâ creadă. Bărbatul ridică capul de pe pemâ şi se uită în jos la faţa ei, umbrită de lumina singurei lumînări de pe noptieră. Arătătorul lui îi mîngîia obrazul, plin încă de iubirea lui.

- Nu trebuie să te justifici şi nici să te scuzi pentni asta. Cred că mi-aş fi dat oricum seama.

Jordan ridică ochii şi se uită la el.

ORA ___________________

- Am fost chiar atît de stângace? întrebă ea- Ai fost perfectă. Reeves o săruta blînd pe

fizic vorbind, n-am avut senzaţia că eşti foarte des îm* ^ cu un bărbat. e,Jî4j

îşi afunda din nou capul în adăpostul oferit de Ilui şi el rise încet de stînjeneala ei. Rămaseră întinşi î n t ^ l şi gînditori cîteva clipe, bucuroşi să profite de călduţ f i parfumul şi de apropierea celuilalt. Apoi, bărbatul voitij f o voce gravă, care îi dădea multă încredere: ^

- Povesteşte-mi despre soful tău.Mîna ei îi mîngîia alene coastele şi se opri brusc -Ne-am căsătorit după ce am terminat colegiu i a&

fost căsătoriţi patru ani. Apoi, a murit într-un accident & automobil.

- îmi pare rău. Trebuie să fi fost cumplit de greu pentine.

iordan oftă- In momentul cînd a murit, noi eram deja separaţi.

Reeves Charles era agent de vînzân - dar fară succes Treceadintr-us serviciu în altul, alerga după cai verzi pe pereţi, nureaşea niciodată să gindească în mod realist. M-am trambaia:fi ea dupa d ani la rind, dintr-un oraş în altul, dintr-un stat înaltuL sperind de fiecare dată că voi avea timp să pun perdeleimausc să vină acasa şi să-mi împărtăşească intenţiile Iui de a ne muta din nou.

In cele din urma, m-am săturat de această viaţă de Qwnad şi l-am părăsit. Am găsit un toc la un ziar, unde scnarr;

O l L E S t A

a r t i c o l e l e despre viaţa mondenă. Nu era o viaţă foarte mcitantâ, dar era stabilă. Charles a tot continuat să ml roage să mă întorc la el, dar am refuzat, pînă cînd mi-a promis câ se va stabili undeva. Cîteva luni mai ttnziu, a murit.

Reeves răsuflă zgomotos şi o trase mai aproape.- Sper că nu ai nici un fel de remuşcâri pentru că l-ai

părăsit.Femeia rise scurt.- Poate câ aş fi avut, dar după moartea lui au apărut

mai multe foste iubite care mi-au mărturisit spăsite toi felul de detalii scabroase. Fuseseră amantele lui cu mult înainte ca eu să mă despart de el.

- După cum se pare, omul era un adevărat învingător, spuse Reeves sarcastic.

- Nu fi prea aspru cu Charles. Aşa era firea lui şi nu avea nici o vină pentru asta, după cum nu are nimeni dintre noi.

- Cred câ eşti prea mârinimoasă, şopti el. îi cuprinse bărbia în căuşul mîinii şi îi ridică faţa pentru a primi un sărut dulce.

Dintr-o dată, lumina se aprinse brusc, iar el o împinse departe de el, după care săriră amtndoi în picioare. Cînd îşi dădură seama ce se întîmplase, izbucniră în ris.

- Am cunoscut războaie, foamete şi inundaţii şi nu mi-am pierdut firea, iar acum era cît pe-aci să fac un atac decord cînd a venit lumina.

*

îşi trecu mîna prin păr cu un gest drăgălaş, copilăresc.

■vvNORA BRQW>

- Cit e ceasul? întrebă ea.Reeves $e uită la ceasul de la mîna.- Doua >» ceva.- Ei bine, legătura a fost restabilită într-un t

aprvape record, comentă ea rîzînd. lI- Rinui acolo unde e$ti, fată dragă, am să mâ

peste tot sâ sting luminile.- Chiar aşa? întrebă ea. Se aşeză în capul oaselor §

se uită la el uimită cum păşea peste pantalonii de pijama tţziceau aruncaţi pe jos.

Sprwcenele iui se lăsară în jos peste ochii oftici»care savurau priveliştea sinilor ei.

- Ai ceva împotrivă? o necăji el.Jordan zîmbi ştrengăreşte.- Nu, dacă vii destul de repede înapoi.- Ah, femeie nesăţioasă ce eşti? o tachina el în timp

ce ieşea din cameră.Jordan se lăsă să cadă din nou pe perne, ridicînd

braţele mult deasupra capului şi întinzîndu-se cu poftă. Oftă profund satisfăcută. Un zîmbet naiv îi arcuia buzele în timp ce privirile îi rătăceau prin camera, care parcă se schimbai de cînd apăruse aici Reeves Grant.

Ochii îi strălucită o clipi cînd pnvirea lor întîln sticluţele de parfum Uhque de pe măsuţa de toaletă îşi trecu în revistă colecţia, apoi se întoarse ca s-o examineze cu mat multă atenţie. HelmuL Helmut îi dăruise cristalurile acum o săptâmînâ „fară nici o ocazie specială14.

Timp de o clipi, atunci cînd Reeves o întrebase <l*ci exista vreun motiv pentru care sâ nu-şi desâvîr>e*u.eâ actul iubirii, chipul lut I lelmut ti tlutura.se pnn faţa ochilor mmţu. Faptul câ îşi petrecea acum noaptea cu Reeves nu era deloc corect faţă de Helmut. Cum să rezolve problema aceasta?

Oare sâ-i povestească lui Reeves despre Helmut? Fireşte câ nu era absolut deloc treaba lui, dar ar fi fost bine să scoată totul la lumina chiar de la bun început. Care început? Nu avea nici un motiv să creadă că lucninle vor merge mai departe de atît. Poate că ar fi mai bine să se abţmâ pînă cînd Reeves îi va mărturisi ce intenţii are.

Nu, deocamdată n-o să-i spună nimic.Dar cînd Reeves se întoarse în cameră şi stinse lu­

mina, ea ştiu că dorea să fie cinstită cu el.- Reeves, începu ea în timp ce bărbatul sc strecura

alături de ea şi o cuprindea în braţe. Reeves..,- Le-am stins pe toate. Sâ lăsăm luminarea asta să

ardă pînă la capăt? Nu vreau să nu mai fie nici un pic de lumină, pentru câ nu mai pot sa te văd.

Vocea lui era aspră şi bietele lui căutau triunghiul vulnerabil de la baza gîtului ei.

- Reeves...- Mmm...

- Vreau sâ... ah... Reeves. te rog,.. vreau sâ vorbim Mina lui se plimba pe suprafaţa netedă a abdomenului

m .!lniP ce, buzele « ati"geau delicat sîrnt, ftctnd ca sfircunle sa se întărească, pline de dorinţă.

__________________ t » t f W j

41

s a n d r a b r o w n

- Chiar vrei sâ stăm de vorbă? Chiar acum? el încă o dală. după care gura lui se aşeză etanş pe Limba Iui care se mişca precum o intrusă în gu împiedica sâ vorbească, dar nu mai conta. Oricum, uita^

F»t’ Qi ■ Cţ

voia sa-i spună.

Helmut Eckhcrdt îi întinse mîna lui Reeves Grant exclamă:

~ Domnule Grant, v-am văzut foarte rar de cînd ^ sosit. Sper că sînteţi mulţumit de cazare şi de mîncare

Zîmbetul îi lumina chipul frumos, şi nu era cîtuşj ^ puţin conştient de încordarea dintre fotograf şi Jordan.

- Vă mulţumesc, domnule, Eckherdt. Mi-a ■fee:; foarte mare plăcere. Sincer.

Ochii lui Reeves alunecară peste Jordan, care stătea sobră şi palidă alături de Helmut,

- O, scuzâ-mă, draga mea, îşi ceru Helmut iertare şi, o luă de braţ. Domnule Reeves Grant, daţi-mi voie să vă fac cunoştinţă cu doamna Jordan Hadlock. Este încă cetăţean ă: ţârii dumneavoastră, dar nu pentru mult timp. Aşa sper.

Helmut privi în jos la faţa albă a lui Jordan cu un zîmbet plin de adoraţie, în timp ce fata îi întindea mîna lui Reeves. Acesta nu-i apucă mîna imediat. Făcu o pauză Sîngele fi năvăli lui Jordan în creier şi simţi că ameţeşte Simţi că i se usucă gura. N-o să spunâ nimic d atrecută! Nu poate fi aşa de ticălos! Mîna bărbatului se ri5 icâ tace. ş . o apuc» pe ae,^ Degetele hi * strinserâ ,n ^ mîinn ei şî Jordan dădu din cap.

DILEMA

_ jmi face plăcere, doamnă Hadlock. rosti el cu o voce

de mătase-- Şi mie, murmura ea.- în zilele următoare o să-l vezi foarte des pe Reeves

- pot să-ţi spun Reeves? zise Helmut. Trebuie să facâ un reportaj despre mine pentru o revistă americană. Este fotoreporter.

-Cunosc lucrările domnului Grant, spuse calmă Jor- dan. Privi curajos în ochii lui verzi, aţintiţi asupra ei. Am văzut reportajul dumneavoastră despre IRA din Time. Este cuprinzător şi interesant. Aţi tratat un subiect foarte delicat în mod realist, dar cu multă sensibilitate.

- Vă mulţumesc, doamnă Hadlock. Mă gîndeam ca de data aceasta să lucrez la un subiect mai puţin deprimant. Abia aşteptam să-l cunosc pe domnul Eckherdt. Cred că publicului american o să-i placă un articol despre unul dintre cei mai influenţi oameni din lume.

- Aş dori s-o incluzi şi pe Jordan în acest articol, Reeves. De fapt, poate că vrei să-ţi pregăteşti aparatul de fotografiat. în cîteva minute, am să anunţ în public logodna noastră.

Jordan se răsuci imediat cu faţa spre el.- Helmut! strigă ea. De ce .., de ce nu mi-ai spus

nimic?

_ - Pentru că am vrut să-ţi fac o surpriză. H elm ut îşi arau dinţi, mtr-un zîmbet larg şi fericit. Iar dacă ţi-aş fi spus

i inventat alt pretext ca s3 amîni ceea ce este inevitabil:

k aNORA b r o w n

vet deveni doamna Eckherdt. Este numai o chestiune de w Ai consimţit sau nu să te căsătoreşti cu mine?

în timpul unei excursii recente la Zermatt, consimtise într-adevăr să se gîndească daca sa se mărite Cll el după ce bărbatul insistase cîteva ore la rînd. Avea de ^ să reia subiectul ceva mai tîrziu şi să-i explice în m0ţJ rezonabil că nu este pregătită să se căsătorească din nou. Dar nu mai găsise niciodată un moment prielnic şi acum ei urma să dea un aspect oficial lucrurilor, anunţînd logodna. Şi Reeves1. Dumnezeule, cum de s-a putut întîmpla aşa

ceva? .Rochia frumoasă pe care Helmut insistase sa h

cumpere pentru această recepţie începu s-o strîngă%rusc.Dintr-o dată simţi că în încăpere este o înghesuială cumplită,Şampania pe care o băuse îi fierbea în stomac şi ameninţasă-i vină înapoi. Inima îi bătea să-i spargă pieptul. Şi în totacest timp, Reeves stătea acolo şi se uita răutăcios la ea.

Jordan simţea că pluteşte cumva, deconectată de restullumii, în timp ce îl privea pe Helmut care atrăgea atenţiatuturor asupra lor. Treptat, toate conversaţiile încetară,capetele se întoarseră, iar tăvile cu mîncăruri sofisticate furălăsate deoparte. Oaspeţii se întorceau politicoşi către gazdalor.

— Sînt sigur că cei mai mulţi dintre dumneavoastră aţi cunoscut-o deja pe Jordan. îmi face o deosebită plăcere să vă anunţ în seara aceasta că, în curînd, va deveni soţia mea.

d il e m a

Afirmaţia fii prim iţi cu cele mai felurite reacţii.„e u itau la ea cu invidie, barbaţu cu apreciere , iar erau preocupaţi mai mu.t de propriile lor poveşti

. „oste afişau numai un interes m oderat, de jordân se dădu înapoi în feţa ochilor aţintiţi asupraei C a în transă, se lăsă trasă de Helmut mai aproape şi sărutată pe gură cu un sărut cast. Era conştientă că un aparat de f o t o g r a f i a t îşi îndreptase bliţul spre ei. Reeves o fotografia cum se săruta cu a l t bărbat.

Acum, Helmut vorbea din nou:- Pentru a pecetlui înţelegerea noastră, vreau să-i

dăruiesc lui Jordan acest inel.Scoase din buzunar o cutiuţă de catifea pe care o

deschise. Luă de acolo un inel de platină în care era fixat cel mai mare, mai ostentativ şi mai fară gust diamant şlefuit pe care îl văzuse vreodată Jordan. Ii apucă mîna stîngă ce atîma inertă şi îi puse inelul în degetul mijlociu. Jordan îl simţi acolo greu, ca un lanţ cu o ghiulea. Ridică privirile şi zîmbi silit. Aparatul de fotografiat sclipi din nou.

Ar fi vrut să se întoarcă spre Reeves şi să-i spună săînceteze. Nu era adevărat. Nimic din toate acesta nu conta şimei nu avea vreo legătură cu ceea ce se întîmplase noapteatrecuta, dar bliţul aparatului era tot mai insistent. Mulţimease îndrepta în valuri către ea, ca s-o fe lic ite şi sâ vadă diamantul de pe mîna ei. * ada

Hdm. Rr ves VăZU Cum Jordan 11 aPuca înnebunită ne Helmut de tmnecă. Sîngele îi zvîcnea funos prin vene J ,

45

SA.NPRA BROVVN

venea s-o inşface pe Jordan şi s-o zgîlţîie pînă l-ar fi se oprească. Iar cînd ea avea să-l implore s-o iertemărinimia Iui, el ar fi urmat s-o sărute pînă cînd îc; ll)

* . . ...................................... v1 vaD;

nu făcu acest lucru. Se rezema de Helmut într-un gest femiiy

Vaseama, farâ mei o urmă de îndoială, că îi aparţine lui h_ s r -________ l___ o _____________J , T T „ 1_ ___*________ *

total neajutorat. Reeves nu mai cunoscuse niciodată în V[at Iui o asemenea furie şi gelozie. Buzele ei abia dacă atinseseră de cele ale Iui Helmut, dar Reeves îşi artiinţ imediat de gustul lor. Ii şopti ceva lui Helmut, iar Reeves citi pe buzele bărbatului cînd acesta îi răspunse:

- Desigur, draga mea.Reeves îşi băgase mîna în buzunar ca să ia altă lentilă,

dar nimeri unui din filtrele de care aparatul lui avea nevoie foarte des. Cînd văzu că Helmut îşi apasă din nou buzele pe gura întredeschisă a lui Jordan, degetele lui se strînseră spas modic. Nu-şi dădu seama că sticla spartă îi tăiase trei degete.

Abia atunci cînd scoase mîna şi văzu că e plină de sînge care picura pe pardoseală se grăbi să ia un şervet de pe masa ca să oprească hemoragia. Helmut facea acum un alt anunţ, fireşte la rugămintea logodnicei lui.

- Doamnelor şi domnilor, întmeit sînteti toti prietenii noştn şi în seara aceasta, aici, nu se află reprezentanţi ai presei, Jordan vă roagă să nu ie relataţi Dimie despre apropiatanoastra casatone. Este de înţeles că nu vrea • publicitate înainte de a lua legătura st ^ S 3 1 Se în Statele Un,te. ^Pannj.ieicaresînt

Helmut lăsă mulţimea să trears * .nnduri-rînduri pe

46

d il e m a

lîngă et, scoţînd diverse exclamaţii la adresa perechii ca din poveşti Privea la iordan, care accepta cu m ultă graţie toate urările de bine. Cînd o m atroană îndesată, acopen tă toa tă cu bijuterii, o cuprinse în îm brăţişarea ei sufocantă, R eeves îiîntîlni ochii peste umerii masivi ai femeii.

Naiba s-o ia! Ochii aceia cenuşii tiviţi cu o m arg inealbastră îl priveau atît de rugători. Erau larg deschişi şi temători, se rugau de el şi îl paralizau. Dar cum de îndrăznise să-şi bată joc de ei şi acum să-l privească în felul acesta! Privirea lui ca de gheaţă nu se încălzi nici un pic. Dar indiferenţa lui era numai aparentă. Nici acum nu ştia prea bine ce îi venea să facă, să-i astupe gura mincinoasă cu pro­pria ei mîna sau s-o trîntească la podea şi să facă dragoste cu setea aceea sălbatică pe care o simţea aproape insuportabil acum în şale.

Jordan se lăsă să cadă istovită pe un fotoliu Ludovical XlV-lea. Privea absentă la pardoseala scumpă de marmura.Una dintre baretele sandalei argintii îi intrase adînc în degetulmic de la picior. Ar fi vrut să-şi scoată sandalele şi să meargăîn picioarele goale, aşa cum făcuse noaptea trecută. Noaptea trecută!

îşi îndreptă privirile peste pardoseală spre servitoarele şi chelnerii care strîngeau resturile petrecerii. Unul dintre ei ştergea şampania vărsată pe jos, în timp ce altul golea scrumierele de cristal într-o găleată de alama. Alţi servitori umpleau tăvile cu farfurii goale şi şervete folosite.

47

Reeves şi Helmut stăteau în picioare unul lîngă aj jLprypîereâ mesei pe care fusese amenajat bufetţj}^

tâiî3sui*3u prieteneşte. Ree\es îşi aruncă în gura o mînâ ^ aiune şi apoi dădu capul pe spate într-un hohot de rîs copi0j provocat de ceea ce îi spunea Helmut.

Cum reuşise ea. Jordan Hadlock, să se bage într^ asemenea încurcătură inadmisibilă? Măcar să-l fi întreb^ peairu ce misiune venise la Lucerna. Nu ar fi fost o întreba:; legică? Sau dacă el i-ar fi spus câ lucrează la un reportaj monden despre un antreprenor elveţian! Oare de ce nu venise vorba despre subiectul lucrâni lui? Măcar dacă,.. dacâ...

Şi ce s-ar fi întîmplat noaptea trecută dacă Reeves ar fi şnut că este mai mult sau mai puţin „combinată41 cu Hâm^; Eckherdi? Ar fi contat asta pentru el?

Helmut era cu cel puţin zece ani mai în vîrstâ ca R eeves. era mult mai bogat şi aîmgea atenţia asupra Iui într-o manieră ce îi intimida pe mulţi. Cu toate acestea, acum cînd se uita le ei, Jordan văzu că Reeves îl trata pe Helmut ca de la egal Ia egal Nu se simţea intimidat de bogăţia lui Helmu* şi mei de puterea pe care o emana industriaşul.

Amindoi bărbaţii erau chipeşi. Helmut avea înfăţi­şarea tipică a unui bărbat blond din Alpi, care ar fi făcut cinste oricărui poster tunstic. Trupul lui era puternic şi« g u ro s . datontă numeroaselor ore pe care le petrecea în salade antrenament şî cu maseoru! personal

Trupul tui Reeves arăta mai vital ^ , -

48

firească dar lăsa să se ghicească forţa ' era-C c î .s e p o a te Je'amencan înfăţişarea Iu. chipeşa . „ . e n o a n i . ţ r amencani din care se trăgea.

^ '" '“ „rdan îi admira fiecare gest, emoţionată de sunetul7dobm al rîsului lui, de tărăgănarea moale din voce. Cu o tandreţe născută din amintirile recente, Jordan se uita la mîinile lui care aşezau acum aparatul de fotografiat în husa de protecţie, apoi o închiseră, după care se întinseră ca să-i strîngă mîna lui Helmut. Observă că degetele de la o m înă erau învelite într-un şervet. Oare petele acelea erau de sînge?

Noaptea trecută, mîinile acestea talentate o m în - gîiaseră pînă cînd simţise că se pierde sub atingerea lor vrăjită. Fuseseră sensibile la reacţiile ei, nu se grăbiseră cu mîngnerile ce îi aduseseră atît de multă plăcere. Urmaseră apoi buzele care îi devoraseră tot trupul. Iar lăcomia lui fusese pe deplin răsplătită.

Iar cuvintele de iubire pe care i le susurase la ureche

Oare t L u a te i i i p u n e CLe lâre ce gîndea acum, cînd venea împreună cu H elm ut spre

ea? îşi stâpîni lacrimile ce ameninţau să iasă pe la colţurileochilor şi încercă să zîmbească, dar era sigură ca nu era decît un efort inutil.

- Draga mea, îmi pare rău că te-am ţinut p înă acum,

* * H * A m a m s _____________________

spuse Helmut. Am cîteva chestiuni importantTde'^^N în noaptea asta. Reeves s-a oferit să te conducă re:a°jv*tJ[ şalupa chiar pînă în faţa uşii. &Casă ^

f t * lui Jordan zburară către Reeves, apoi la fel

de repede se întoarseră la Helmut. _- Nu este nevoie. Pot să mă duc şi singura acasa dupa

ce debarcăm pe chei.-N ic i vorbă, doamnă Hadlock, spuse blînd R eeves.

î-am promis lui Helmut că n-am să vă pierd din ochi pînă nuintraţi în deplină siguranţă pe uşă.

Lui Jordan îi venea să-i ardă o palmă. îş i batea jo c înmod intenţionat de ea. în timp ce Helmut îi aducea şalul şipoşeta de seară de la garderobă, Reeves se rezema nonşalantde o coloană de marmură, examinînd-o de sus în jos cu priviriinsolente.

- Eşti gata, Jordan? întrebă Helmut politicos.-Da.Helmut insistă să-i conducă pînă în spatele castelului.

Domeniul lui Helmut era situat pe o insulă proprietate privată cu o suprafaţă de cîteva hectare, pe Lacul Lucerna. Casa,

51

Prinţ to PDF

without this m

essage by

purchasing novaPDF

(http://ww

w.novapdf.corn/)

i

SANDRA BROWN

' ''xdacă îi putem da o denumire atît de modestă, era din cârâr albă CU ornamente de lemn şi cu obloane la terestre. i„ ** arhitecturii ei aparent modeste, era o piesă rară. era splendid, iar grădina o adevărată mostră de perleq,^ în domeniul horticulturii.

Helmut îi conduse pe Reeves şi pe Jordan prin grădj sculpturală şi în josul scărilor de piatră către debarca^ privat Un marinar în uniformă îi ajută să se urce la bor^j unei ambarcaţiuni suple, după ce Helmut o sărută pe Jord^ urîndu-i noapte bună. Helmut închiria adesea bărci cu mot0î pentru o seară ca să-i ducă şi să-i aducă pe oaspeţii săi din insulă pe mal Acestea nu erau ambarcaţiuni de lux, dar nici mediocre.

După ce Jordan şi Reeves se aşezară pe scaunele de pe punte, pilotul porni motorul şi se despnnseră de

! debarcader. Helmut le făcu semn cu mîna pînă dispărură din vedere, pierzîndu-se în noapte, acoperiţi de pulberea fină a apei lăsate în siajul lor.

Jordan stătea foarte încordată pe şezlongul adînc de p im i tremurînd uşor în răcoarea aerului nopţii. Se afundă mai adînc în capa ei de satin ce ajungea pînă ia pămînt. îşi ferea privirea de bărbatul aşezat pe şezlongul de lîngă ea. Timonierul stătea cu spatele spre ei în timp ce pluteau pe apa lină, astfel că erau ca şi singuri.

Jordan auzi în întuneric scăpăratul unui chibrit, apoi văzu flacăra acestuia apropundu-se de capătul unei ţigări. Reeves scutură chibritul ca să-l stingă, dupj care,, puse cll

52

— — ~u7,^7n > ^ p uni‘' Jordan s,m'‘ mT x* * in,; f: ;;^ ,u r .> m *» « R« ves ^ adinc

i “'dădea apoi fumul încet afară jin t'SJ • m ^ fumezi, spuse ea ca lm i.

Unnă o pauză lungă şi Jordan îşi închipui că bărbatul f,e „u auzise, fie îşi propusese să o ignore In cele din uitna,aresta spuse:

- Nu fumez. M-am lăsat acum cîţiva ani. Tocm ai

m-am apucat din nou.-O h.Se întoarse cu şezlongul pînă ce ajunse cu faţa spre

ea. Se uită fix la ea, cu ochii verzi şi reci, şi mai trase încă o dată din ţigară. Se înecă, tuşi, blestemă tuşea şi aruncă peste bord ţigara ce se stinse sfîrîind în apa lacului.

- Asta e tot ce poţi să spui? „Oh“?- Reeves, te rog ... E u ...- Scuteşte-mă de explicaţii teatrale, i-o reteză el scurt.

Te asigur că n-am nevoie de aşa ceva. N e-am adăpostit în finîn timpul unei furtuni. Foarte romantic. Drăguţ, n-am cespune. Mi-a făcut mare plăcere. Şi ţie ţi-a făcut p lăcere, Asta-i tot.

_ Tăie aerul cu mîna pentru a sublinia că subiectul acesta

ş ^ e m ? 18 Ş‘ J° rdan ° bSen,â d i" " °U d egete le ^ ^ j a t e cu

Vorbele lui o străpunseseră adine dar nentn. a.en,ia îi fa distrasă de Şervetu, pătat d e Î n l

- Ce a. păţit la mînă? întrebă ea.

53

vvMHtA 1 R Q »>

-C e ’ .Er» vtnbtl agitat Fiecare muşchi u era mcor^

*sess te naaumum *n închisoarea bârnelor.- Ce ? repetă d mai înfierbintat. ca şi cînd fcme L; ^

f sssKpoeat *>* cu® ** ei- Ce * p***1 ** ®inâ?S e «tăia ca uimit şi furios, apoi în jos, U mina ^ .

ciad *r fi viZiS-o pentru prima oară-_Ob... eu., m-am tiiaL Nu e nimic- Singerează.~ Acu® ou mai stngCTeaza.- E$o sigur Poale ci...- Am spus câ no e nimic.- L^s*-mâ sâ coâ uit--*_ [>ă-o naibu de mina.' mugi el Se ridică în jb c k ir:

p iţi bagă mnmk ia buzunarele pantalonilor, se duse sprt ţ^baryfa bărcii şi se rezema de ea Judecind după moc - zreoi in care j se nckcw umerii, Jordan îşi dădea *eair> câ âbta pucea s i respire Pwâ ac«L mi realizase cit era de furi

Reeves rim ate c im tanp Ungă balustradă. lovinc ca purnnu la \ew aak hastnnt $1 privind in goi, spre Inm iniie di Lucerna ce deveneau dm ce în ce mat puternice peJBâsu: ce se âprtţ»** de « aş. Jo rd » rimâaese ca privirile aţint-- pc ipaîeie fa* f* stă*ea iuuştiti. Ardea de donnţi sĂ-i sp u rcare e » reiaţ» d m « ea» Hdn»L

sufletească propice peo«ni expteaţn ubne Trebuia sâ-I las 53-, treacă fana, apoi va locerca i4-i

T.

54

M L £ M A

* * * * “” * ! ! . - i u avea sc ru p u le daci e s i m i culc cu

^ m m , , tmuKU»». Jordan

avea Helmut d aci ar *u ce s-a im im pl* ^ „ t e a trecută? Poate că diam antul t iu ar f i fost c ev a m ai 2 ? S a u poate că ştie? Poate că vă înţelegeţi a ţa de b in e , A te s te dispus să-ţi treacă cu vederea escapadele ocazionale.poate că te împarte cu prietenii.

- încetează’ strigă ea şi aproape că îşi p ierdu echilibru lcînd sări de pe şezlong şi pomi pe puntea unde sufla vîntul Nu e vorba de aşa ceva. Aveam de gind să-ţi povestesc despre Helmut în dimineaţa aceasta, dar ai fugit aşa e? Cînd m-am trezit şi am văzut că nu mai erai acolo, n-am ştiut ce să cred: dacă fuseseşi un vis incredibil de adevărat sau un coşmar. Am crezut că m-am culcat cu un bărbat tandru şi sensibil, dar s-a dovedit a fi un ticălos care s-a furişat afară la primele raze de lumină. Ai vrut o plăcere de o noapte? Aşa cum vorbesc băieţii la vestiar despre femei?

Lacrimi mari ii ardeau acum ochii, iar ea şi le şterse fimoasâ- Nu ar fi vrut ca el să afle cit de nefericită se simţise ond se trezise, mult timp după ce soarele era de» sus â constatase câ birbatul dispâruse f i r i u rm i. Dacă w ! tipului lui nu ar fi rămas imprimată in saltea u$ ° » â a coloniei tui nu ar mai fi Derutat - aT O m aPutut crede că visase. aşternuturi, ar fi

Prinţ to PDF

without this m

essage by

purchasing novaPDF

Chttp7/ww

w.nova_pdf.com

/)

S \ N O R V K K O W N

^ « in. m u i v » niv. HiV *1H IICC 1.111 l i n TiU\\J\scra pe tmpul ci Hu/cfc îi cnut uşor umflate ţii rftnil'‘!'J' ardoarea săruturilor lui. Sinii dureroşi îi umimC;UlitiirtuMf'*'*!»* 1 • * i

l \u semnele cele mm evidente ale trecerii lui rji,t|.,itlafc ş i %

T- îi uniinici.y ^ mingiicrilc lui Dacă sc concentra. îşi amintea c«exactitate sen/aţu pc care o avusese emd tl simţise adiUc ea. Nu. Totul fusese cît se poate de real.

■ M-am întors după-amiază, dur evident că ai pretej sâ dispari, ripostă el imediat. Rrai a co lo , înăuntru, tot tinipU| cît am bătut la uşă ca un Romeo netericit >

Da. fusese acolo. Pe la mijlocul după-amiezeî,copleşită dc ruşine şi dc disperare pentru ceea ce Scintiinplasc, închisese magazinul şi sc dusese sus să se culce,Noaptea prccedentâ nu dormise prea mult. Helmut îitelefonase ca să-i spună că unul dintre servitorii lui o va lua(|e-acasă şt o va însoţi pe aleile oraşului vechi pîna la

unde o va Aştepta o barcă cu motor. Tribim^ -ş i aducă rochia pentru recepţie şi să se schimbe la castei,j»dc Helmut ţinea întotdeauna un apartament la dispo­ziţia ei.

Tocmai închisese telefonul, cînd a auzi» bătăile în uşade jos Privise temătoare în stradă prin obloanele închise dela dormitorul ei şi inima i se oprise în piept cînd văzu soarelestrălucind în părul lut Reeves. Acesta încercă din nou mineruluşii, apoi începu sâ bată mai tare. O strigi chiar pe nume şise uită în sus, spre fereastră. Jordan sărise la timp înapoi pentru ca cl să n-o poată vedea.

P e ce nu se dusese imediat jos sâ deschidăl **$a?Cco

I

ntLHMA

56

T T c în d îl Văzuse din nou?a rJinîn» împicj"1* 1 j na 7j)cl n .u s-o mai ,1 siî*1icnca 1 ° c i „ „oatc câ nici ea n-o sâ-1

ilâ b li'p c 'c a rc îl văzuse vreodată, la‘ lum u™ „trSBfof b i r b ^ soarc Şi atunci, ce o îm piedicase să

i i • * > * 1

cîţiva ani, trăise numai cu ea însăşi, f a n a s e din propriile greşeli, îşi sărbătorise singură realizările, Se linusc izolată , departe de lumea exterioara. Cindva, îşiîncredinţase viaţa în mîinile unui bărbat şi totul se terminase în mod dezastruos. După ce îl părăsise în cele din urmă pc Charles, îşi jurase să nu-şi mai încredinţeze niciodată viaţa altcuiva. Moartea timpurie a lui Charles o împiedicase în mod ireversibil să se mai întoarcă Ia o căsnicie nefericită şi nu-şi mai permisese de atunci nici măcar să se ataşeze de un bărbat pînă într-atît îneît să devină dependentă de el.

Helmut se ţinuse după ea luni de zile, dar prudenţa o determinase să nu-i accepte în întregime afecţiunea. Aceeaşi prudenţă o împiedicase sâ alerge în jos pe scări în după- amiaza aceea şi sâ-1 îmbrăţişeze pe Reeves cu toată fericirea ce clocotea în ea numai vâzîndu-1.de Dumnezeule mare! Se culcase cu omul acesta. Timp e cîteva ore, viaţa ei fusese în mîinile acestui bărbaţi

S7

SA.NDRA brown

cîl se poate de bine! Aşa că rămăsese acolo şi se uitase ] ' cum scoica o agendă din buzunar, cum smulgea o hîni^ sen* apoi în grabă pe ea cîieva cuvinte. După a c e ^ * introdusese hîma în deschizătura din uşă pentru poştă,’ Jordan hiase hotârirea să nu-1 mai vadă niciodată.

După ce plecase Reeves, jordan luase hîrtia şi o citî^' tinînd-o cu degetele tremurînd.i ' wi

Dragă (draga mea, dragă) Jordan,Te rog să mă ierţi că am plecat pe furiş fară să-$

spun ia revedere, dar dormeai atît de adine că nu m-a lăsat mâna să te trezesc. (Mărturisire: Am tras cu ochiul pe sub pătură. Superbi) Am vrut să iau o cameră (întîmplător, k Europa) şi să mă spăl înainte de a mă prezenta din nou la uşa ta. Din păcate, p-ai ales foarte prost momentul de a te tfaO! după cumpărături. Toată seara voi f i ocupat (afaceri) s 4ar dacă laşi lumina aprinsă, trec pe la tine mai iîrziu. fAmintirile din noaptea trecută mă vor ţine pe jar.) Pe #trwd...

Reeves

Hotărirea ei recentă de a nu-1 mai vedea se evapora p e lo c ca o dîră de fum şi dispăru în aer. Avea să se descurce

cumva cu unul din „cocteilurile mici, intime*1 ale lui Helmut d u mai „pentru cîţiva prieteni apropiaţi*. După un t im p

rezo n a b il, avea sâ spună câ o doare capul şj se va grăbi sâ v i n i a ca să ca sâ-l aştepte pe Reeves. f> s-o întrebe dacă fusese

D f l J 0 d

~ L nre Helmut şt o să-i■ ^ „ sâ -ip o v — - despre „ici un fe l de

Si aWnC! 3 nu e vorba a P b u cu ra

SUdâ - rare .?* te omU '' ‘jafute- ^ *««* /?/a«wri Care ^ *

' Ha\ r . u i Caspte o 'X e r â brusc din trecut în clipaCuvmteleluiaspr ^ lacrim i s e f lx a ra a su p r a

prewnml«CIcolea părul în şuviţe sălbatice care, combmate “ iT 'i^ T vie a ochilor, îi dădeau o înSţişare d.abohca.

Se gîndea, fireşte, că ea se pregătea să inventeze vreopovestioară ca sâ explice absenţa din magazin în acea după-amiază.

- Da, eram acolo, Reeves.Bărbatul păru surprins de răspunsul e i ş i l in i i le a sp r e

din jurul gurii i se înmuiară, dar num ai pentru o c lip ă .- în momentul respectiv, mă gîndeam că nu ar m ai

trebui să ne vedem.-O , de acord, spuse el. Nu miroase bine cînd cin eva

* îsiT<M'* CU ™Ui dintre cei mai b°gat‘ oame,1i din lume * * i 2 7 ? “ ^ ‘imp- ° “ '<* le Place să

înciudată- N u * » • <*- Oar eraţi logodiţi neoficial' ' * * * * SCară'

El bme. nu tocm ai... e l...

I

ŞA NPRA BROWN

- Da? o îndemnă el să continue şi işi încruci^k ' pe piept într-o atitudine arogantă cît se poate de

Jordan îşi trecu limba peste buzele uscate şi ţn I să-şi dea la o parte şuviţele de păr care îi fluturau oe u,?

r- * ■ ' P® ffttâ- Fii rezonabil, R eeves. Nu înţelegi că n-am ui

de-a face cu asta? întrebă ea, facînd un gest vag în dirT* castelu lu i de unde tocm ai plecaseră, ^

- Dar v e i avea cît de curînd. Remarcabilă realizare pentru o vînzătoare din Iowa.

Jordan ignoră remarca sarcastică şi continuă:- H elm ut a intrat într-o zi în magazinul meu să

cum pere un ziar. Am stat de vorbă. Era fermecător, îi plăcea1 să flirteze. N u m i-am făcut nici un fel de probleme. Bar,în ' a ceea şi seară, tocm ai cînd mă pregăteam să închid, a venit

din nou şi m -a invitat la o cafea.- Ştiai cine este? întrebă el pe un ton incisiv.- Credeam că am văzut... şovăi ea. Apoi, privi direct

|n och ii lui strălucitori şi îşi dădu seama că nu avea rost sa ţnintă deşi el va lua în mod greşit adevărul. Da, spuse ea.Ştiam cin e este.

- Aha!O forţă m ai puternică decît mînia o opri să-i

âlm uiască peste gura dispreţuitoare. îşi înghiţi furia şi i un ton calm.

conţi ^ ^ venit apoi alte cîteva zile la rînd în magazin şide vorbâ. Apoi m-a invitat la masă. Am acceptat

am stat tot mai dcs pînă cţA m în cep u t sâ ne v

DILEMA

jordan şovăi din nou, dar el o presă:rontinuă, Jordan, sînt fascinat A început să-mi facă curte - cadouri, flon, fieacun

s c u m p e " p e n i c i n u l e d o r e a m Ş ‘ ‘ e " a mReeves se uită maliţios la ea.- Şi ce a primit Helmut în schimbul lor?- Nimic! exclamă ea. Chiar atunci barca se lovi de

stîlpii pontonului şi Jordan fu aruncată spre el.Braţele lui puternice o cuprinseră imediat şi o traseră

la pieptul lui. Dar îmbrăţişarea lui nu mai era blîndă, aşa cum fizsese noaptea trecută. Mîinile care o ţineau erau ca nişte gheare de oţel peste braţele ei, iar faţa care se apleca spre ea deformată de dezgust.

- Chiar îţi închipui că sînt atît de fraier să cred că un bărbat atît de bogat şi de versat ca Helmut Eckherdt nu a profitat de asta?

Făcu un gest spre ea, care nu lăsa nici o îndoială cu privire Ia semnificaţia lui. Era insultător şi umilitor.

Jordan gemu şi îl împinse.- Dă-mi drumul, spuse ea printre dinţii încleştaţi. Să

nu mă mai atingi.Marinarul se apropie de ei încet, iar R eeves îşi

descleştă mîinile de pe braţele ei. Jordan se răsuci pe calcîie evitînd privirile curioase ale marinarului şi îşi luă poşeta. Văzu cu coada ochiului cum Reeves îşi trece pe după umăr cureaua aparatului de fotografiat.

Imediat după ce marinarul o ajută să sarâ pe chei Reeves sări alături de ea şi o apucă din nou de braţ

61

Ş A N D R A B R O W v

* ta

- Ţi-am spus să nu mai pui mîna pe mine şi încercă să-şi smulgă braţul şi să se elibereze. Arsă-şi cruţe eforturile. Strînsoarea lui era prea Dut ^ pentru ea. ern'cS

- Nu. I-am promis lui Helmut că am să te cond pînă în faţa uşii şi eu nu mint niciodată. ^

Acuzaţia străvezie îşi facu efectul şi în mintea ei Se conturară amintiri, cînd el întrebă brusc:

- Cum naiba ajungem de aici la magazinul tău?Era hotărit s-o conducă pînă acasă. Cel mai bine era

să se lase în voia lui. Făcu un gest cu capul într-o direcţie vagă şi spuse:

- O luăm pe a doua la stînga.Parcurseră în tăcere mai multe intersecţii, apoi străzile

Reveniră din ce în ce mai înguste şi se transformară într-un fel de labirint de alei în care nu se putea merge decît cu ficiorul. Jordan abia reuşea să se ţină după paşii lui mari şi lO tă rîţi O dureau picioarele îngrozitor, dar prefera să rabde fecît să se plînga sau să-l roage pe el să încetinească.

Văzu uşurată magazinul la colţul străzii. Cînd ajunseră i uşă, R eeves lăsă să-i cadă de pe umăr cureaua aparatului

d e fotografiat, pînă cînd acesta ateriză pe jos. înainte ca ea să poată reacţiona în vreun fel, o ţintui cu spatele la zid cu presiunea trupului său. îi ţinea palmele apăsate pe faţă, strîngîndu-le de încheieturi.

- Trebuie să m ă lămuresc cu tine, Jordan. Eşti o actriţa foarte bună. Poate că ţi-ai greştt cariera.

62

m l h m a

Vocea lui era In»e»«« de b,îndă-

S > i a amari, cenuşii, plini de o tim .d.tate

aCe'ea ^ C“ ^^ "« “ ^ ■ ^ c 'z f b r a s c capul spre spate şi sUînse ochii cu o

dc durCI" *_ Doamne, ce timpii am fost, rîse el dispreţuitor.Apoi, ochii Iui se fixară din nou necruţători asupra

ei Faţa lui se aplecă spre ea pînă cînd nu mai rămase între eidecît spaţiul unei răsuflări.

-M -am îndrăgostit de piesa ta de teatru ieftin. Ochii lui îi cercetară atent chipul, studiind fiecare trăsătură, apoi adăugă brusc: Şi mai continuu şi acum cu mica ta şaradă. Este de-a dreptul mişcător. Cu strălucirea lacrimilor în ochii ăştia cenuşii. Cu expresia asta nevinovată. Şi bu zele ce tremură.

Ultimele cuvinte aproape se pierdură cînd gura lui coborî peste a ei şi o strivi dureros. Era un sărut de pedeapsă, menit să doară şi să jignească. Dar neîntîmpinînd nici o împotrivire, sărutul lui se transformă în persuasiune. După o secundă de ezitare, femeia desfăcu buzele şi spuse bun ven it invaziei limbii lui. Bărbatul îi eliberă imediat încheieturile ■nunilor din capcană, dar ea se folosi de libertatea recent ««tigaia numai ca să-şi înlănţuie braţele în jurul gîtu lu , lui

SANPRA BROWN_________________ 51i-t» —™——

fe Reeves îi dădu capa la o parte şi îşi strecură'''~~'"'''N1° l» mină pe dedesubt, mîngîindu-i talia zveltă. Apoi | nai mult şi îşi lipi corpul de al ei, aliniindu- 1 în aşa % iordan răspunse imediat cu un gest care îi tăie respir a r lilc’1

f Dorinţa se născu imediat în trupul ei cînd ^1 ifilitatea lui puternică, prin rochia subţire. Limba ei n c/î * - P îîîig jehoasa sa exploreze pe cont propnu pnntre buzele (u ® kate acuzaţiile urîte pe care i le aruncase în faţă se tonii-»■o luura sanitani lui.g. ; Mîna lui o mîngîia acum în sus, pe coaste, ajungî^| itoeptul sînilor. O frămîntă uşor în timp ce degetul mare îi “ tigîia leneş un sfîrc pe sub ţesătura de mătase subţire. I Otinuâ s-o chinuiască dulce în timp ce buzele lui depuneau o «foiri fierbinţi în curba gîtului ei, dezgolită de rochie. *“* ţele lui îşi făcură drum apăsînd uşor de-a lungul braţului,

î în adîncitura cotului, apoi îi ridică palma pentru a depunei tributul gurii Iui.

Jordan se rezemă de zid şi oftă, atingîndu-i părul cu ţîune. Ridică faţa spre el zîmbind tandru, apoi se uită la timp ce Reeves îi întorcea mîna şi se uita la inelul ei cu

«kt.A poi, rosti cu o voce la fel de rece ca bijuteria la care

ţ uita:— Vezi, tu, Jordan, singura deosebire dintre tine şi

fe le care îşi vînd farmecele la colţul străzii este preţul pe

re îl ceri.C u v i n t e l e avură nevoie de c îtev a clipe pînă sâ

ţrundâ în c o n ş tie n tu l ei. Erau atît de nelalocul lor în acest

64

J

M LEM A

^ ^ t î t e c u o v o c e a tît d e ta n d ra ,

’d„uier°sesiză sensul. Cînd >Şi dădu în«P«>. Jordan " câ durerea din piept o s-o omoare

această m sultă c a inscrip ţie

" „ormînt- rece a cuvintelor lui o smulse dinDar baie de gheaţă. Reeves încă o mai ţinea de mina

l£Brf ii“ mbea blînd în jos, spre ea. Mîna dreaptă a fete. se*“"* • aplică o palmă usturătoare pe obrazul lui.

Timp de o clipă, bărbatul rămase înmărmurit Nu reactionă. Apoi, fiiria îi acoperi chipul cu o expresie atît de cumplită, încît Jordan se gîndi că o s-o omoare. Dar el sesmulse brusc de lîngă ea.

Fără să se mai uite în urmă şi fară să mai rosteascănici un cuvînt, îşi trase înapoi pe um ăr cureaua de la a p ara tu lde fotografiat şi se pierdu în umbrele nopţii.

- Magazinul de reviste englezeşti, răspunse Jo rd an la telefon în dimineaţa urm ătoare.

- Bună dimineaţa, draga m ea, spuse H elm ut cu v o c ea lui blîndă, cultivată. Cum te simţi în d im ineaţa aceasta? Ţ i-a plăcut petrecerea pe care am dat-o în c in stea ta asea ră?

- Bună, Helmut, spuse ea. Nu pot să vorbesc decît un minut. Am clienţi. Da, petrecerea m i-a plăcut foarte m u lt

ar aş fi vrut sâ fi vorbit cu m ine înainte, sâ m ai fi d iscu ta t

am , “ dC gî"d Sâ Spui şi îmi cer ^uze pentru 'că‘ h0,anrea de unul sin8ur- Am descoperit în cadrul

65

S A N D R A B R O W N

relaţiilor mele de afaceri că atunci cînd ai de~a / ' ' X client reticent, trebuie uneori să forţezi nota, ^ \ \ rezultatele m-au răsplătit, ca şi în cazul de faţă. & reW

- Nu, Helmut, trebuie să .., ’ \- O clipă, draga mea. Ce spuneai, Reeves? IReeves era cu Helmut şi asculta conversaţia i0r?

că începuseră să-i tremure mîinile de furie! Omul acesţ^ de-a dreptul imposibil. ^

- Jordan, Reeves îţi spune bună dimineaţa şi întreafe dacă te mai dor picioarele, chicoti Helmut în receptor.

Reeves ştiuse că o dureau picioarele noaptea trecui cînd, practic, o alergase pe străzi pînă acasă.

- Picioarele mele sînt în ordine, se răsti ea. Dar acum chiar trebuie sâ închid, Helmut. Nu avea de gînd să discute la telefon chestiuni personale cu Helmut, atît timp cît ştia ci Reeves asculta avid fiecare cuvînt, cu expresia aceea a lui nesuferită, dispreţuitoare pe faţă.

-Încă ceva, draga mea, înainte să închizi. Reeves o să meargă cu mine peste tot toată ziua, o să facă fotografii şi la birou, şi la şedinţa consiliului de administraţie din după- amiaza aceasta. Deseară vrea să ne fotografieze într-un de­cor calm, paşnic, tipic elveţian. Mă gîndeam să merg® împreună cu el al Stadtkeller. E drept că este pentru turişti dar, oricum, e ceva autentic elveţian!

- E minunat şi sînt convinsă că domnului Grant îi va plăcea foarte mult, dar eu trebuie sâ te refuz Eu

- Nici vorbă. A cerut m mod cn» i niQ special sa vn şi tu cu

66

<

I

nILEtfA

- * - ' • “ ■ — *

C°'”ed- Hcimut, te r o s . ™, ^ selă a iuj Helmutcgpăts simţi bine? Poate că ar fi

bi”eSâ-Nu! I p ^ e a pe un ton apăsat. Ultimul lucru pecare şi-l dorea era ca Reeves să afle că o supărase. Ş i nici nu voia ca Helmut să-i vadă cearcănele albastre de sub ochi, ce arătau că nu dormise toată noaptea. Ar putea trage fel de fe l de concluzii greşite. îi va cere fară îndoială o explicaţie pentru starea ei evidentă de deprimare. N-o să înţeleagă niciodată că voia pur şi simplu să fie lăsată în pace. Dar era d isp u s să înţeleagă o femeie capricioasă, aşa cum îşi im agina el că este Jordan.

- Nu, nu s-a întîmplat nim ic rău, sp u se ea , îm - bhnzmdu-şi vocea pînă ajunse să sem ene cu o şoaptă de

fntno rUm-ai Ca nU ŞtiU cu ce să mă îmbrac. N-am fost Gnmf '** mciodată de un artist de renumele domnului

în aceste cuvinte caraghioase' dar

« ?, i e cu ce să se îm bra« .

67

SANDRA HKOWN

D eg ete le et subţm se strmserâ 9i m a. tare r>c, .-<4 *

Acum îţi spun la revedere. ^llclmut închise telefonul înainte ca ea «5 p((î)1j

răspunde. Accsta era obiceiul lui Helmut, cînd el termina avea dc spus, considera că discuţia s-a încheiat

Puse telefonul la loc sub tejghea şi îi servi apoi pctţj doi soţi din Sioux l'alls, Dakota de Sud, Doainii;> dorea sj cumpere două romane de Agatha f'hrifitic ţfi un exemplar din The Senzuous Wotnun. Soţii! cumpără o carte cu Jainci J Jond, revista Mad şi numărul din ziua precedentă al ziarului \ Chtrago Tribunr. ()are minunile nu aveau să se mai termine i

Jordan petrecu absentă restul zilei. Avea mereu tic 1 lucru, fără a fi însă chiar aglomerată, lira sfirşitul lui I septembrie şt sezonul turistic de vară sc apropia dc sfirşiî. \ ( )amcnii vor începe din nou sâ vină în număr marc abia cîndva începe sezonul de schi de la Lucerna. Vîndu ziare, hărţi, i romane, reviste, jurnale. Ascultă povestiri despre lipsa tle < gheaţă din aproape toată Ivuropa, despre gustul apei de robinet j «i pericolele pe care le prezenta pentru sistemul digestiv, despre şoselele înguste (unde erau autostrăzile interstatale?)

despre modul nebunesc în care conduceau automobilei'- ^ ( ^ ifiriSmi*4 Uneori, lui Jordan îi displăcea să-i rccunoa.se;»

n ic io d a tă ?

*

68

Ji,

iniLEMA

mult prea adesea cr it ic i,

pc ÎN C H IS pe

« " £ £ ţaw. inch'*e “ ^ 's T c l â . Urcă scara, m iţcin- s ,i tfa* ‘‘ Z două ore ca să se pregătească

acMa’ ^ nu cra M8ura J ^ v â r presiu^ şi inguStâ, Se gîndi Oră sâ

ac* fflcca Reeves ca Sâ-5> roghcsu.e urnem largi >n cele 1 mile dc baie din buropa 51 ajunse la concluzia ca,

probabil, Zăcea duş. . ,Sc scutură supărată dc glodurile acestea şi începu

»â sc gîndească la garderoba ei. Cu ce să se îmbrace? Incele din urmă, se decise să-şi pună o fustă din stoB dc linăţt un pulover. Fusta era dintr-o ţesătură plină şi la modă,tivită frumos şi se potrivea foarte bine cu c izm ul iţe le n e g redin piele de căprioară. Costumul nu avea nimic spectaculosfără şalul triunghiular, de !înă în carouri, cu care trebuiapurtat. La margini avea ciucuri bogaţi, de şase centimetrilungime. Şi-l puse peste un umăr şi se încinse apoi în taliecu o curea aurie. Colţurile şalului ajungeau aproape pînă lapoala fustei. „Vînzătoarca", cum îi spusese Reeves, semănamai mult cu un top model. Ce e drept, cumpărase aceastăversiune St. Laurent într-un butic dc la Paris, cu un an în

îşi desfăcu părul din strinsoarea cocului şi îl lăsă « « « - a l e pc umcn. Tocmaj , Ş| dădca cu

69

SANPRA BROWN

cînd auzi o bătaie în uşă. Apucă în grabâ h şi poşeta asortată cu ghetele şi coborî. *

U şa zdrăngăni uşor cînd o deschise **- Bună, draga mea. Tocmai îi spuneam |ui *

aş vrea să te conving să vii să locuieşti la mine i Nsă renunţi la magazinul şi apartamentul acesta mi&

Helmut o sărută pe obraz şi îi luă am bele^ mîinile lui, observînd că purta inelul de la el. Un' *!ţl

- Din păcate, dragă R eeves, este o femeie cu prill cipii morale severe. Refuză să se angajeze într-un astfel comportament înainte de a se căsători.

în ciuda hotărîrii ei de a rămîne impasibilă, Jordan roşi puternic. Era adevărat că Helmut discutase în repetate nnduri despre scrupulele pe care şi le facea ea refuzînd să locuiască cu el atît timp cît nu erau căsătoriţi. Susţinea că motivul era dorinţa de a se simţi independentă. Adevărul era . însă că nu se grăbea deloc să se culce cu Helmut. îi plăceau îmbrăţişările lui tandre, pasionale, dar inima nu-i cînta la i vederea lui. Nu aşa cum.

Ii aruncă o privire rapidă iui R eeves şi văzu ca sprîncenele acestuia se arcuiesc într-un gest ce însemna că nu-i vme să creadă. N-ai decît să crezi ce vrei, îşi spuse ea, şi nu se mai uită la el. Acesta este adevărul Nu m-am culcat cu Helmut.

îşi imaginase întotdeauna că Helmut face dragoste cu aceeaşi economie «k vorbe carctranzapţiona afacerile. Wobabll c, „ djrect „

70

; nierdc timpul în mod inutil. Probabil n«curi Nu mîngîia, nu săruta, nu incita la

t d“ mult înainte ca şi dupâ. Probabil că e l . . .Se ridică în picioare şi spuse calm:-Bună, Helmut. Se ridică pe vîrfiiri şi îl sărută m oa le

pe gură. Apoi, cu o privire triumfătoare, se întoarse către Reeves: Bună seara, domnule Grant.

Acesta facu un pas înainte şi o apucă de mînă. H elm ut n-ar fi putut să-şi dea seama că Reeves îi m îngîia palm a cu degetul mare decît dacă ar fi descifrat expresia şocată de pe chipul lui iordan.

- Ţinînd seama de împrejurări, cred că ai putea să-m i spui pe numele mic, nu-i aşa, Jordan?

vintele iui o lăsară fară grai şi nu putu decîtsâ-i \ privească ţintă, uimită de îndrăzneala Iui. Apoi îşi dădu seama ’ că numai ea şi cu el cunoşteau „împrejurările" la care se referea el.

Pentru a-i confirma deducţia, Helmut spuse bine­voitor:

- Are dreptate, iordan. Reeves o să fie mereu cu noi în zilele următoare. Cred că o să vrea să te fotografieze şi singură. Aşa că puteţi să vă spuneţi pe nume.

Jordan nu putea suporta privirea batjocoritoare a lui eeves.

Helmut îi puse haina pe umeri, căci serile începeau

să fie deja destul de reci. Porniră pe aleea îngustă pînă ce ajunseră ta strada unde aştepta şoferul lui Helmut în limuzina Mercedes strălucitoare.

Jordan se trezi flancată de cei doi bărbaţi, pe bancheta

de catifea neagră a maşinii. Deşi Helmut o ţinea de mîna ce

DILEMA

sa lui Jordan conştientiza dureros prezenţa

c6tuilalt barbd - ^ ^ de asţă dată erau călcaţI Ş1

RpeVoiept şi Pe um eri ‘ se m uU 0 căm aşă ţ5 ’ Pe sub ap re ta t1- ^ P . ^ Car(Jin în cuioarea caramelei. în picioareh3ina ^casin i foarte bine lustruiţi. în mod ciudat, nu părea

saTcăci blugii şi ghetele tip western erau la modâ pe dePnd în toată Europa, atît pentru bărbaţi, cît şi pentru femei. 3tUn C în d Reeves se lăsă pe spate pentru a vorbi cu Helmut, jordan simţi în nari aroma delicată a loţiunii de bărbierit. Era astringentă şi puternică, fară a fi copleşitoare, în perfectă c o n s o n a n ţă cu bărbatul care o folosea.

în timp ce ambii bărbaţi discutau despre anumite aspecte ale afacerilor lui Helmut pe care Reeves le găsea interesante, Jordan rămase lin iştită , ascultînd numai inflexiunile vocii lui Reeves. Acesta vorbea cu convingere şi inteligenţă. Umărul eî drept ajunsese cumva sub umărul lui stîng, ce radia căldură şi siguranţă. Cînd îşi retrase braţul, după ce făcuse un gest cu mîna stîngă, acesta îi atinse în treacăt sînul.

Ţînîndu-şi răsuflarea, ridică ochii spre el şi întîlni o privire la fel de alarmată şi de electrizată ca şi a ei. Se simţi recunoscătoare destinului cînd maşina încetini şi ajunseră la destinaţie.

Stadtkeller era un restaurant şi club de noapte foarte popular din Lucema. Programele pentru turişti includeau ş\ o seară petrecută aici. Taverna rustică, deşi gălăgioasă

SANlttA BKOWN

- în scurt timp prietenoasă şi caldă. Speciali^ 'devenea in se ce clienţn se delectau C11erabr in z a to p ^ M « u rcP.ţe ^ ^

n e a g » m m m a _ b f i m i t o p it ă , a r t iş t i i îm b r ă c a ţ i ţ , . '

C0S,Bărbaţii purtau pantaloni scurţi din pieie 1

, j :- 1 ---- 1-----• •* S H , TC\i Iornamente de piele verde şi cămăşi albe cu mînecă Cv Picioarele lor musculoase, datorită mersului pe m unte^ încălţate în ciorapi roşii trei sferturi. Femeile purtau blu* brodate în culori vii, boierouri strîmte din catifea neagî peste piept şi fuste lungi.

Cîntau, chiuiau iodlere, jucau dansuri populare, sunau din buciumele lungi şi grele - şi întregul spectacol se bucura de aprobarea entuziastă a mulţimii. Reeves scoase cu viteză capacul de pe obiectivul aparatului de fotografiat, fapt ce o uimi pe Jordan. Schimba lentile, filtre şi filme cu o acurateţe de maşină. Filmul lui surprinse o fetiţă drăgălaşă, cu obraji bucălaţi şi părul numai bucle blonde. îşi băga alternativ în guriţa de îngeraş ciocolată şi pîine în acelaşi timp, bătînd

1 bucuroasă din palme în ritmul muzicii, i - Cine ştie, spuse Reeves cînd se întoarse la masă, şi 1 Helmut începu să-l tachineze în legătură cu copilul. Poate că am să vînd ceva despre Alpi la National Geographic. Sau poate fac din ea un poster, e foarte drăguţă. Am să văd cum o să-m i iasă fotografia. Oricum, mie îmi plac copiii- Reprezintă subiecte foarte bune pentru fotografii, indiferent de ţară.

74

£

I

ntLBMA

I

— vrei u m » . — întreba Helmut după ce plecară de la restaurantul zgomotos

- Mi~ar plăcea.Helmut făcu semn şoferului să-i urmeze cu maşina,

'n timp ce ei străbătură pe jos distanţa de cîteva intersecţii, pînă la un restaurant de pe malul lacului. Renunţară la ideea de a sta afară, pentru că era prea frig şi intrară în ambianţa liniştită şi elegantă a restaurantului, unde Helmut şi Jordan fură întîmpinaţi deosebit de ceremonios de către şeful de sală.

- Ştiu că Jordan vrea ciocolată caldă. Dar tu, Reeves? întrebă Helmut.

- Cafea, spuse acesta.Şoferul le aduse comanda şi Jordan începu să soarbă

din ceaşca fierbinte, plină cu frişcă. Pînă venise în Elveţia, nu-i plăcuseră niciodată atît de mult produsele lactate. Dar acestea erau neîntrecute în toată lumea.

îşi trecu vîrful limbii peste buzele pline de frişca, dar cînd Jordan se lăsă pe spate, Reeves zări o picătură de frişcă ln colţul gurii ei. Fără să se gîndească ce face, întinse mîna

75

SANPRA b r q w n

şi şterse picătura, apoi îşi linse degetul. Zîttib’ - acest moment intim pe care nu-i p l a n i f i c i \ întîmplase parcă de ia sine şi fără nici un ^ iaceia câ se uitaseră unul la altul. ^ ■'

Helmut, care îşi aprindea o ţigară, nu văzuse tăcerii pe care o întrerupse spunînd:

- Am descoperit că Jordan are un viciu slăbiciune pentru ciocolata noastră elveţiană. Mi-et' ^ 0

la bătrîneţe o să se îngraşe.- Ba nu! spuse Jordan repede şi izbucniră în rîs v" -

vehemenţa ei. Stînjenită, îşi îndreptă din nou atenţia cătr ceaşca plină cu ciocolată şi o termină, în timp ce ei încăma' zăboveau deasupra cafelelor lor.

- Ce-ar fi să-l duci pe Reeves peste pod? sugeră Helmut.

- Ce? facu ea luată prin surprindere.- Acum ştii şi tu povestea la fel de bine ca şi mine,

spuse Helmut Eu am să rămîn aici să mai beau o ceaşcă de cafea şi să maî fumez o ţigară, în timp ce îl duci pe Reeves peste pod şi înapoi, Nu-i aşa că încă nu l-ai văzut, Reeves?

Reeves nu se uita la Helmut, O privea pe Jordan. în cele din urmă, răspunse:

- Nu, nu l-am văzut decît de la distanţă. Mi-ar plăcea sa aflu totul despre el.

Jordan îl fulgeră scurt cu privirea.

** n P*?ă termirn tu mergem după aceea,u spuse ea lui Helmut. v

76

n i L B M A

^ ------- ' sâ vizitez tocurile_ D»«a musafiru! nostru, in tocul meu.

^ în P‘C10are'

cît putu mai “psiti de rari a trezi suspiciunile lu i H elm u t.

^ ,,K'fa S e mîna să-şi ia ha,na, dar Reeves fu ma, rajnd ş.0 apuci primul de pe scaunul liber. I-o ţinu apoi ca sa şi-orraeâ pe niînecî. ^ .

-N e întoarcem repede, Helmut, spuse ea, pumndu-io mînă pe umăr.

_ Nu vă grăbiţi. Helmut o apucă de mînă şi o bătuuşurel. Pot să fumez şi două ţigări.

Reeves deschise uşa restaurantului şi o ţinu pentruea, iar Jordan trecu repede pe lîngă el, vîrîndu-şi mîinile adîncîn buzunare şi strîngîndu-şi umerii ca să se apere de frig.Paşi în stradă, o traversă fară să se uite, chiar prin faţa unuiautobuz ce claxonă disperat şi ajunse pe partea cealaltă astrăzii aproape în fugă. Reeves o trase lîngă el şi o apucă de cot:

- Vrei să facem un tur rapid?- Sa nu îndrăzneşti să mai glumeşti cu mine după

toate lucmnle alea oribile pe care mi le-ai spus astă-noapte

melodioasă" ^ de‘° C °Spi,alier8- SP«<= el cu o voceiordan scrîşni din dinţi.

- Ai vrut Să vezi podul, foarte bine, am Să-ţi arăt

77

« A N f r f p A B R O W N

nenorocitul ăsta de pod, spuse ea furioasă fără ce nu ai refuzat oferta lui Helmut? Să fi d!

- M-am lăsat din nou de turnat, zîmbj eî ch^r vreau să văd podul. C' Şi aPoi,

între timp, ajunseseră la unul dintre cele două acopente ce uneau malurile rîului Reuss, Rîui oraşul m partea modernă de pe malul vestic şi partea pe cel estic. Apa curată clipocea grăbită pe sub picioarele lor. in ump ce păşeau pe podul vechi, de lemn,

Jordan începu să vorbească pe un ton plictisit, ca deghid:

- Podurile datează încă din evul mediu. După cum vedeţi, deasupra capului dumneavoastră sînt o mulţime de panouri. Fiecare panou cuprinde două tablouri, cîte unul pe fiecare pane, şi înfăţişează evenimente din istoria regiunii. Pictunle datează de la începutul secolului al XVI-lea.

- Foarte interesant, spuse el sec.- Lacul Lucerna are o suprafaţă de peste 50 km pătraţi.

Pe malurile lui se află patru cantoane sau state elveţiene. Lacul...

- Jordan, spuse el aspru şi se aşeză în faţa ei, obli- gmd-o să-l privească în ochi. De ce nu locuieşti cu Helmut?

- Nu te priveşte, strigă ea. Vocea îi reverberă puternic, reflectată de tavanul podului acoperit şi Jordan vorbi mai încet. Nu e treaba ta.

- Ba da.

- Ba nU-- ea da, ia ?alba’ deau în camea braţelor şi, deşi

i o s sm'nsoarea îi producea durere. Cînd ea cm îşi dădu seama cît de tare o stnnsese şi »se srn ’)uI imediat. Jordan continuă să mearga ca şi cmd

fi întrebat n im ic.-* D c c c ? i n s i s t ă c i - ^jordan se răsuci pe călcîie ca să-l privească în faţă,

fericită că în momentul acela nu era nimeni pe pod.- Pentru că nu vreau. Nu sînt de părere că poţi să

locuieşti cu un bărbat fară a fi căsătorită cu el.Sprinceana Iui se ridică a neîncredere, iar ea continuă

înciudată:- Alaltăieri a fost... un accident. Nu l-am plănuit, şi

nici tu. Pur şi simplu... s-a întîmplat.Nu se uita la el, dar nici nu se mişca din Ioc. Parcă o

ţinea cu un magnet. Simţea cum privirea Iui o sfredeleşte în creştetul capului, în timp ce ea privea vtrfurile cizmelor lui.

- Ţi-am spus şi atunci câ eu nu,.. că nu mă culc cu oricine. Dacă atunci nu m-ai crezut, n-o să mă crezi nici acum. Şi puţin îmi pasă dacă mă crezi sau nu.

Dar îi păsa.- îl iubeşti?- Pe Helmut?- Mai sînt şi alţii?Jordan oftă exasperată.- Nu. Nu mai sînt alţii.

79

s a n p r a b k q \ * >

O ticnita complet. Nu mai putea sâ gînţl m u ales cînd stătea aşa de aproape de ea o CW tremurătoare îi mîngfrau fruntea care începuse $â 8?tele lui dm cauza încordării din interior. 1Clleascj

-Nu-I iubesc pe Helmut. Cel puţin, nu aşa. E am e fermecător. politicos şi. da, e bogat. Nu pot nega că simţit măgulită cînd a început să-mi dea atenţie. Aşa ^ Ooce femeie ar fi tbst Dar nu înţelegi, Reeves? este'

Se uita acum în sus la el cu o privire rugătoare- Eu sînt ceva nou. Arc tot ce şi-ar putea dori cineva

pe lumea asta. Joacă teatru. Merge în vacanţe de vis. Ciunpâ once doreşte. Iar eu sînt acum pentru el o jucărie noua. Nu sînt bogată, nu reprezint nimic, cînd o să se plictisească de mine. totul o să se termine.

- Daci este aşa. de ce ai consimţit să te căsătoreşticu el?

- Nu este chiar aşa, nu am consimfit - numai că nu am refuzai toane ferm. Întnicît mi-am dat seama că reprezint o fascinaţie de moment pentru eL nu am vrut sâ forţez nota. Dacă l-aş fi contrazis mereu, s-ar fi încăpăţînat şi mai mult în botârirea lui de a mă avea. înţelegi? Helmut. cu tot şarmul Iui de modă veche, este necruţător atunci cînd doreşte ceva. Aude numai ceea ce doreşte să audă. Nu mi-a dat niciodată posibilitatea sâ-t spun ce sunt eu

- Şi ce simţi? Vreau să spun, dacă mîine noutatea ar înceta să mai fie o noutate» ce ai simţi dacă el ar acţiona 3 Ş3

cum presupui tu şi te-ar părăsi?

-ut niciodată intenţia să ă mă mârit cu nimeni.

-Nu” Am fost cîndva. E mult de atunci.- Ce s-a întîmpiat?- Aş putea să spun şi eu „Nu te priveşte ! 44

- Probabil, rise ea.Reeves chicoti, apoi deveni sperios.- Nu a înţeles de ce am vtuî să plec în Vietnam „sâ

isc poze", cum zicea ea. A cerut divorţul imediat după ce am plecat. Am fost căsătoriţi mai puţin de un an.

-Oh!Jordan se întoarse şi porni către balustrada podului,

ascultînd zgomotul apei care clipocea dedesubt,- Jordan!Cînd o chemă, ajunsese chiar în spatele ei. Stătea cît

se putea de aproape tară a o atinge.-Jordan, repetă el.-D a?- Uită-te la mine!Nu! Ştia că dacă s-ar fi uitat ar fi vrut săsâ se l ip e a sc ă

SANDRA BROWni

de ei. Tot aşa după cum atunci în

ia mîna pentru o stringere p r ie ten ea sc^ S,* C N temea să-l privească. Fusese o g r e ^ ă fie Şl acum. El îşi avea munca lui, ambiţii i„în lumea largă. Ea avea spaţiul ei mic de peşi -l păzea cu gelozie, voia să nu lase pe n im enT -Nliniştea pe care şi-o clădise cu atîta grijă. ltuV

Reeves îşi pusese mîinile pe umerii ei şi 0 * uşor cu faţa spre el. Cu un gest devenit deja familiar^ bărbia cu un deget.

- îm i place cum te-ai îmbrăcat.Era ultimul lucru pe care s-ar fi aşteptat să-l audi*

la el.- Mulţumesc, spuse ea, nefiind în stare să găsească

altceva.- Arăţi foarte bine îmbrăcată aşa, spuse el. Dar ac®

ai prea multe pe tine, nu pot să-ţi văd silueta. Mîinile luni desfacură haina şi se strecurară înăuntru. îmi placiîn blugi şi cu puloverul pe care îl aveai ieri-searâ. e vtotul foarte bine şi te avantajau. i ■ ce

Lăsă capul în jos şi îl ascunse în curbura gîtu ul e se arcui instinctiv să-l întîmpine.

- Reeves. şopti ea, nu! . ■Protestul ei fu atît de slab câ Reeves nici nu se o

să-l ia în seamă. .- îmi amintesc cum arătai cu puloverul acela r°z

îmi amintesc şi cum arătai fără el.

82

D IL E M A

" " Vocea lui devenea nesigură în timp ce buzele lui îi u°faţa Şi ‘‘ treceau peste Mîinile lui ajunseseră

ati»geau . câutîndU'i curba sînilor. Cînd îi găsi, geamătulTde plăccae’îl răsplăti din plin. e Murmură apoi în părul ei:

gustul pielii tale...- Reeves, nu trebuie. Nu e corect, spuse ea către gura

lui insistentă.- Lasă-mă să te ţin în braţe. Lasă-mă să te sărut. Şi,

după aceea, să-mi spui că nu e corect. Jordan, gîfîi el cu mîinile pe dealurile calde de sub puloverul ei. Nu cred câ îndrăzneşti să spui că asta nu e corect.

Gura Iui se contopi cu a ei şi nu se mai putea gîndi la nici un fel de protest şi cu atît mai puţin să-l rostească. Buzele lui ardeau prin buzele ei şi era condamnată să se mistuie în focul lor. Reeves nu întîmpină nici o rezistenţă, nici o împotrivire. îi supse buzele pînă cînd acestea deveniră maleabile, după pofta lui şi apoi le despărţi cu o împingere blîndă a limbii.

Ii savură o clipă gura pentru ca, în clipa următoare, s-o răvăşească şi s-o sugă cu buzele şi cu limba. Cu un braţ, o cuprinse pe după umeri şi o trase inexorabil spre el, în timp ce cu cealaltă mînă continua să-i mîngîie pieptul acoperit de pulover.

- îmi place cum te îmbraci, cum te mişti. îmi place să- ia tine cînd mănînci şi cînd bei. Mai ales cînd bei ma un »<* lll,v „ . * t ■ , . . .

c io co la tă caldă. îmi place vocea ta. îmi place cum ma simţi.îmi place cum mă atingi. îmi place cura miroşi, îmi place

83

SASDRA BKOW.N

era plasa de dorinţă ce se ţesuse în juml ei. it-D a ?- Reeves! şopti ea. yŞi atunci răsună zgomotul unor paşi care veneau dtn i

întuneric. O clipă mai tîrziu, vocea lui Helmut răsună clar- Jordan, Reeves!Se uitară unul la altul şi îngheţară. Reeves era calm,

rece, neafectat Aştepta să vadă reacţia ei. Jordan era alarmaţi Nu simţea nici o dragoste mare pentru Helmut, dar nici nu dorea să-l jignească sau să-l umilească. Personalitatea lui n-ar fî putut îndura o asemenea lovitură. Se trase repede mai departe de Reeves, îşi aranjă hainele şi facu cîţiva paşi grăbiţi spre direcţia de unde se auzea vocea.

- Sîntem aici, Helmut.~ A trecut atît de mult timp că am crezut câ v-aţi

rătăcit, spuse ei cu umor, apropimdu-se mai mult şi intrînd brusc în cercul de lumină din apropiere.

-N u , noi... tocmai îi povesteam lui Reeves una dintre legendele medievale despre Wilhelm Teii, pc care mi le-a» spus tu, minţi ea fără talent.

84

l i » /

•rdeei nu remarcă şovăiala.

îţi c*te fr'£’ dfaga mCa' TremUr*'' T h atâ - P<** ^ ar trebu, să te conducem acasa.

jociie,e'tc 3 mharea Reeves?T ^ r Z ' c să răspundă, acesta facu o pază aproape

nortabilă iar iordan îşi ţinu răsuflarea. Se uită la el cu ‘"vîri^gătoare ş. fu uim.tă să zărească străluarea de ,‘arald a ochilor lm care străpungeau întunericul.

- Da, răspunse el la întrebarea lui Helmut. A fost foarte plină de informaţii şi instructivă. Dar nu pot garanta pentru adevărul tuturor celor relatate de Jordan. Unele dintre legende sînt cam ciudate.

Jordan simţi că se sufocă. N-o crezuse! De ce? Helmut chicoti.- Trebuie să recunosc că unele dintre poveştile despre

eroii locali sînt cam contrafăcute.- Chiar aşa, contrafăcute, facu Reeves.îi lăsă la capătul podului, spunînd că preferă să

parcurgă pe jos drumul în continuare pină la hotel.

7 Crez* că o să ai probleme? îl întrebă Jordan neliniştită pe tînăr.

Acesta îi zîmbi plin de încredere.

.1 “ Cred câ am să mă descurc cu magazinul în absentadumneavoastră, doamnă Hadlock.

Era unul dintre angajaţii |UI Helmut care lucra la urmi *n buoun în cahtate de contabU. Seara tr e c u ^ cînd o

A

85

condusese acasă, Helmut o in form asecT T d ou a^ r^ ^ i se întîlnească de dimineaţă cu el şi cu Reeves ca I - '

^ l î ) YV.' ^dejun împreună. nicm

- Am planificat o adevărată expediţie o Că pînă la Pilatus...

- Dar, Helmut, eu am un magazin. O să te duci sin cu Reeves mîine dimineaţă, fără mine. ^

Era furioasă şi prost dispusă pentru ceea ce Se întîmplase ceva mai înainte pe pod. Iar acum i se spunea C| I va trebui să mai petreacă încâ o zi cu bărbatul care continua i s-o ridiculizeze şi s-o insulte. Acum ea îşi descărca sufletul 1

şi îşi exterioriza cele mai intime sentimente, iar el părea s-o asculte cu o Înţelegere sinceră. Şi, în momentul următor, o | săruta ca şi cînd ar fi simţit că moare dacă n-o face. Pentru j ca, după aceea, cînd ea tremura de dorinţa pe care i-o trezise | eU s-o respingă brusc, facînd-o mincinoasă şi chiar mai rău dedtatlt

Se săturase. Nu mai voia să-l vadă şi, cu atît mai puţin, să petreacă o zi întreagă cu el.

- Mîine n-am să pot merge, spuse ea ferm.— Ba sigur ca ai să poţi, draga mea, o contrazise

Helmut cu siguranţa lui de sine dintotdeauna. Am să trimit pe cineva care sâ aibă grijă de micul tău magazin. Nu trebuie să-ţi faci griji. O să poţi zburda toată ziua.

Modul în care el îi manipula viaţa deveni brusC intolerabil. Dacă aşa se purta cu logodnica lui, cum o s-o trateze ca soţK? Şi observaţia lui condescendent despre

S U N D R A B R O W N _____________________ <

un m ag* 2 1 *1

•ft, a l< « a ^ mîioe Helmut- Este nevoie de

: ^ 3 r j = £ = = r -^ m;:r « « - > b i w . ^ ^ ^

încăpăţînată. Te rog, draga mea. Dacă nu vu cu no ., Reev es0 să creadă că nu-ţi place de el sau că ai trac în faţa aparatului de fotografiat. Cînd vei deveni soţia mea, o sâ fii fotografiată mereu, dragă Jordan.

Exact atunci ar fi trebuit să-i spună că nu are n ici o intenţie să devină soţia lui şi să-i dea înapoi liniştită inelu l. Insă, în loc să facă aşa, mintea ei se opri blocată la afirm aţia lui, după care Reeves ar fi putut crede că nu-1 plăcea. Sau că avea trac în faţa aparatului de fotografiat. Poate că e l nu gîndea aşa, dar în nici un caz nu voia să-şi închipuie despre ea ca este o laşă. Dacă nu mergea cu ei la acele şedinţe fo to ar putea Să creadă că se ascunde de el fie de ruşine fie d in laşitate. Şi nu avea de gînd să-i dea aceastâ s a t i s f a c ^

Foarte bine, Helmut, spuse ea absentă o săruta pe gît într-un fel despre care îşH nchipuîam tim p ce el

că este o

87

SANPRA BROUN

mîngîiere incitantă. Am să mă întîlnesc cu . -x , şi cînd? V° l mi'nc. ^ \

Stabiliseră ora şi locul şi acum Jordan *■ II contabilului instrucţiunile de ultim moment Se* ^ I înciudată că, atunci cînd se va întoarce, va coC'gln<lei I vînzările au crescut pe ziua aceea mai mult ca oricind*-** i magazinul se prezenta mai bine decît la plecarea ei Ş*Ci !

Străbătea acum aleile ducînd cu ea şi canadiana de \ schi din blană. Era o dimineaţă însorită, dar ştia că sus ^ ! vîrful Muntelui Pilatus, va fi mult mai frig şi se pregătiseîn consecinţă. Pantalonii negri raiaţi se întindeau, mulmdu-se strîns pe coapsele şi şoldurile ei. Puloverul roşu cu guler înalt, rulat era pufos şi se lipea moale de sînii ei bombaţi. îşi pusese şi o căciulă în buzunarul canadianei, pentru eventualitatea că va avea nevoie de ea acolo sus pe munte.

Helmut şi Reeves o aşteptau la restaurantul stabilit şi mîncară împreună un mic dejun american copios. Jordan bău o ceaşcă de cafea şi apoi se răsfaţă cu o cană de ciocolată fierbinte, acoperită cu frişcă.

Bărbaţii erau îmbrăcaţi fară pretenţii, la fel ca şi ea, deşi ideea lui Helmut despre ceea ce înseamnă „fără pretenţii era că îşi pusese pantaloni negri, un sacou sport, un pulover de caşmir şi o scurtă din piele. Reeves arăta de parcă ar fi fost gata să pornească să mîne vacile, îmbrăcat într-un costum complet de cow-boy, cu exccpţia pălăriei. După ce termina de mîncat, şi în timp de aşteptau ca trabucul lui H elm ut sâ ardă pînă la capăt, îşi verifică echipamentul.

, «lan foarte cordial ş i, urmînd0 -* - fT J S osărutase p el pe obraz. Era m

„iul Iui 1 ’ ,, ce săru ta . H e lm u t n u p ă ru sa f ie^ AlC; n t ^ r d i m p o t r i v ă , părea c h ia r încintat c i cm ! ^ american o consideră a tră g ă to a re p e lo g o d -

°‘Ca ^ n a r Jordan nu acceptase această fo rm ă d e sa lu t la fe l1 Se oprise inima în piept şi trebui sâ se încordeze

în toate puterile ca să nu cadă la pieptul iui R eeves înm om entul în care acesta se desprinse de ea.

Şi Reeves dădu dovadă de un remarcabil autocontrol.Tînjea de dorinţă s-o strîngă în braţe şi s-o sărute pe buzeleacelea atît de ispititoare. Gustul pielii ei, simţit numai întreacăt, avea asupra lui acelaşi efect ca un aperitiv asupraunui om lihnit de foame.

Cei trei creară o oarecare agitaţie în momentul în carese urcară în funicular. Şoferul lui Helmut le facu loc prinmulţime. Turiştii şi localnicii erau la fel de intrigaţi de Reevesşi de aparatura lui şi se uitau fascinaţi în timp ce trioul seurca inir-una din cabinele mici. Reeves îşi puse aparatele pescaunul de lîngă el, iar Helmut şi Jordan se aşezară în faţa

- Cam cît o să mergem cu cabina asta? întrebă el,vcn icînd intensitatea luminii cu luxmctrul, în apropierea feţelor lor.

- Vreo douăzeci de minute, spuse Helmut. C oborîm o staţie de la mijlocul drumului şi luăm un alt funicular, o

^ ■ 1

NA> M U B 8Q V »

jib in i roai mare. cam pentru patruzeci de pannirsecn restul drum uhu pînă în vîrf. {n toial,^rVji,i* j vtto paorj2 ecî de minute. 0 54

Reeves se uita îmţin preocupat în jur ^ pesie care trecea cabina lor. Fuseseră ridicaţi ' ipâzzzrcilru. pe versantul muntehu ce străjuia Lacesaa. 5i î -aq|J

Reeves sdurabâ de mai multe ori lentilei., „’ ri'-3jCfe

laeitu. penar fc^aiizatoc. iar capacul ţăcănea mereu. Şi mxsc îssp £ăiea de vorbi cu ei, fârindu-i să se simtă c ă ^ rdzxiţL. s i x îe <k prezenţa aparatului. Chiar şi Jordaa -* | m axi şi zocep- sâ se compone normai, conştientă de <jţg

- S is te p ojşsz nsodek excelente, comentă el în u s p -jt T~s: apsami îsapot In carcasa lui. după ce schimbase i r i ; roii. O « s e tac cîteva sas, în virf

- Csâ-ie kt spaîe. Reeves. Este o vedere incmtăi.virc iac Is crsaşxa te -.-de şi castelul meu.

L j; J 'r d a c î se p in i câ e z ita se p u ţin înainte să r r r . ta s c â k - r r x ia pnveiişîea ca de carte poşta lă iluss& i p£ -ara o o î t r s i scaşsk ţ; iacui &n depanare-

- Da. ± r&ane fricos, spttse Reeves cu o voce ;ar®caffi a e * z ^ rL izsorcâd caţxu, cam repede.

k x dai ®g»v: so ci:icotit fi era fncâ de înâlpm9bs te weau -iriă -.apoi, o. vu şin t pnvirea a ţin tii fi*

~*B*e a c c ^ a ^ ^ s ir ^ îe â B â ^ T O jîn jp a te J e r iŞ Î ^şss f i e a s c t D » c i* i îs grupuniO f

ios- Jordan se apleca. ^ urcau m untele J ^ f tc e a c u m 'm a,

^ R^ves stătea nemi**1 *% bil“5“^mai multe "® ,' ^marginea scaunului.

„ijlocul drumului ţi - ' * £ « * 1» ^ yoa dintre «binele mau.

Rc .^.„ei jordan zîmbi şi se opri lingă el. ‘“""’ f i^ b u .t sâ spui câ ai rău de înălţime, .1 ta-

% a aiH- râu. Mi-« groază, recunoscu el riând de el

ÎC>E&-- Nu e obligatoriu să mergem mai departe, spuse ea. Reeves se uită afară pe geamul cabinei către vîrful

zniaîdiri şi înghiţi 'in sec. Vîrful era învăluit în ceaţă, astfel câ firul mspâunîntâîor de subţire al telefericului dispărea2xfeva în nori.

- Nu. Am sâ mă simt foarte bine cînd o să ajungem pe pănunt Nu pot suporta să stau aşa, suspendat în aer.

- Dar zbon mereu cu avionul! Cum reuşeşti să faci '■<& în astfel de situaţii?

- De regulă, cu un pahar de whisky zdravăn. Dar. ypz aceea, am citit foarte mult despre oamenu care se îmbată “ av|on !n fei inc" «unei cînd se produce un accident ^ ™ ,s ™ in 14 &c* nimic ca să se salveze Ceea cc

Vma‘ mgroz,lof * * câ string dm dinţi. Zimbi apo,

şmechereşte. Asta în cazul în care nu ape care s-o strîng. m 0 m!r*4 ţ

Băgă mîna pe sub canadiana îmblănita ' Hdan o ţinea pe braţ şi î i luă mîna, s tr în g tn ^ fCaîţ k>. răspunse s t r în g e r i i lui ş i îş i zîmbiră unul altuia r'**

*•* "5tre Helmut, care sporovăia prietenos cu^ care se ntinunaudetotcev^1 -*4.

SANPRA BROWn

R eevw _cabinei. Cînd se îndreptă, reuşi ^ .cu mare dibăcie, ca din întîmplare.- Reeves! î l certă ea m oale. Helmut!

J P f u prea te păzeşte. Nu e niciodată gelos? jordan se uită la Helmut, care le fericea pc cele două

femei cu unul din zîmbetele lui strălucitoare.- Nu. Este atît de sigur pe el îneît nu-şi poate imagina

că m-ar putea interesa şi altcineva.- E un prost.Rosti cuvintele cu atîta intensitate, Incît ea se uită în

sus, la ochii lui verzi ce aruncau seîntei, plini de o emoţie pe care n-o putea defini în cuvinte.

- Nimeni nu trebuie să considere că o femeie frumoasă i se cuvine de drept.

Ochii lui coborîră spre gura ei. Buzele erau uşor depărtate. Limba ei roz delicată se afla exact sub rindul de dinţi mici şi îşi amintea dureros de bine cum o simţise Ungă a lui. Sărutase multe femei în toată lumea. Dar imediat după ce încetase să le mai sărute, le uitase.

Dar cu Jordan nu era aşa. Ştia cxact ce gust ar avea

S A N D R A B R O W N

âaci ar săruta-o acum din nou. După ce îşi î iniţiale. fusese surprins de modul lipsit de o r j care îi răspunsese. Nu era prefăcut. Era ca şi ^ dsi Jordan stătuse adormită în ea mult timp aşaise la suprafaţă şi tocmai el fusese fericitul î» ^wscieUbetlri.

Sau poate că facea şi asta parte din jocul pe t jaca ea? Ochii lui se uitară din nou în ochii ei, dar acolo nici urmă de prefăcătorie. Era convins câ dacâ ar ft tras-o acum în braţele lui, nu i s-ar fi opus. Dar ce ar imetnna aceasta pentru ea? Se juca împreună cu el? Ştia ca oarece putere exercită asupra minţii şi a trupului lui?

Nu-şi dădu seama că rostise cu voce tare cuvintele dedt după ce îşi auzi sunetul vocii:

- Şi eşti o femeie frumoasă, Jordan.- Aţa crezi? întrebă ea cu o voce uşor tremurat a.- Da. Şi eşti şi curajoasă. îmi salvezi viaţa pentru a

docaoară O datăm Umpui furtunii şi acum pe muntele acesta perfid.

Tonul lui era uşor glumeţ şi ea îi răspunse în acelaşifel.

- Această cabină confortabilă, încălzită, expresie a tehnicii de vîrf, nu este absolut deloc perfida, ripostă ca.

- Dar furtuna a fost teribilă,- Da, admite ca. Dar ţtu cum *c spune Pc timp dc

furtună? orice port e bun,Reeves risc.

continua sâ zîmbeascâ, da, expresia lui

area,» olu,n‘micdc'a fâCe“

^ se izbiră unul de altul cînd cabina se smuci uşor ia o• e pjn gjtul lui Reeves ieşi un geamăt stins în momentul

jjj mZ degetele ei, împletite încă cu ale lui pe sub canadiană, icâtmseră fărâ sâ vrea de corpul lui. Jordan gîfîi scurt şi îi aruncă o privire vinovată în momentul în care îşi dădu seama cc anume atingea. Mulţimea grăbită să coboare formă un cercsîrins în jurul lor şi timp de cîteva clipe lungi, dureroase, im reuşiră să se mişte deloc.

- îmi cer scuze, şopti ea, aruneînd o privire funşă spre chipul lui. Obrajii îi ardeau ca para focului.

~ în ceea ce mă priveşte, nu trebuie să-ţi ceri scuzeColţul gurii lui se ridicase într-un zîmbet provocator

ure *’ ^cu inima să se zbuciume şi mai tare în piept.Qnd mulţimea începu să se mai rărească, Reeves ii

drumuI ,a »nînâ şi se îndreptară spre uşa glisantă a fa n te i ,c,mut sârută mîinile celor două fete şi le spuse în

- Sper să aveţi o vacanţă cît mai plăcută. Fetele ii tăcură prieteneşte cu mina in semn de adio.

- câ dacă ai fi fo** °

Aici eraţi, spuse el cînd iT^~T Reeves care teşeau pe uşâ. Amagreabil m sus, spuse el. Nişte fete fome L * t ' 4 î să vă amuzaţi şi voi un pic? ^ Aţi

Jordan fu cît pe-aici să se înece, dar nonşalant: ,

- A fost de-a dreptul pasionant.Jordan ştia foarte bine La ce se referea. Ochii

Reeves clipiră complice spre ea, iar Jordan nu reuşi săp­ase undă un zîmbet secret.

Vîrful Muntelui Pilatus era acoperit de nori. De faţ*, , puteai simţi pe faţă pulberea fină şi rece ca gheaţa din care ' erau alcătuiţi norii. însă vremea închisă nu descuraja atmosfera ca de carnaval. Muzica răsuna din megafoanelt I montate pe stîlpii de electricitate. Turiştii mişunau pestei 1 prin magazinul cu suveniruri, la bar să-şi comande sandvişuri l şi băuturi, luptîndu-se apoi pentru una din mesele împrăştiate \ peste tot, în aer liber. l

O voce melodioasă anunţa periodic în mai multe ua1 . plecarea cabinei telefericului. \

Reeves îşi facea de lucru cu aparatul de fotograf \fotografia pe Helmut pe fundalul vîrfurilor acopente ;zăpada din orizontul apropiat sau mai depărtat.

După ce terminară cu fotografiile, se aşezarăt0^^- în jurul unei mese din barul interior, iar Helmut le com cîte un cappuccino. . j

- Ei bine. acum pot să mă laud că am fost pe vir unuia dintre Alpi, spuse Reeves.

d i l e m a

_ Cum a$a?

r l sâ ajungi chiar în virf trebuie să mai urci nişte . , 1 „ sută de metri. Iar acolo sus este un platou.

Reeves nu păru deioc interesat, dar Jordan continuă:_ Hai sâ mergem!- Să ne urcăm pînă acolo? întrebă el brusc alarmat. -Da!- Nu prea mă văd facînd asta, mormăi el anmcîndu-i o

privire pe sub sprîncene.- Zău că ar trebui, Reeves, spuse Helmut. Este

realmente un spectacol.Reeves continua să se apere şi mai sorbi o dată din

cafea.-Nu prea...- Ţi-e frică, nu-i aşa? îl tachina Jordan.- Nu, mormăi el.- Atunci hai să mergem.Jordan se ridică în picioare şi îşi aranja canadiana pe

care o îmbrăcase imediat ce ieşiseră din cabină. Scoase căciula împletită din buzunar şi şi-o trase pe frunte, peste păr, Reeves nu mai avu încotro.

- Foarte bine, mormăi el ridicîndu-se în picioare şiinibrâcîndu-şi geaca de lînă.

- Vii cu noi, Helmut? întrebă Jordan văzînd câ acesta nu ace nici o mişcare să se ridice de pe scaun.

97

SANPRA BROWN

__ copii, mergeţi voi. Doctoru\ mi-a ^us ~~ ,»huie s-o las mai moale.

v\rsta mea treou izbucniră în rîs. Nu păreaReeVeS §V * cum stătea acolo şi sorbea din cafe^ outm decrepit, aşa w Gucci atîrnat ,

picioarele de fotografiat după gît, for Jort* \Reeves îşi atimap

ară dm bar.îl tîrî afară din bar.

- îmi vine să te strîng de gît, spuse el în timpf-fttraversau curtea spre scările care duceau spre vîrf. N-an nic un chef de chestia asta.

- Spuneai că nu ţi-e frică de înălţime dacă ai păm solid sub picioare.

- Am minţit.- N-ai de ce să-ţi faci griji. Platforma nu este decît

foarte puţin înclinată şi următorul platou este la numai trei sute de metri mai jos.

Reeves păli vizibil, dar Jordan rîse şi îl trase în spatele ei. Apoi urcară cam o jumătate din scări şi se opriră pentru o clipă ca să-şi tragă sufletul. Reeves se uită serios la ea, o apucă de umeri şi spuse solemn:

- Jordan, dacă mi se întîmplă ceva, vreau să te rog sa ţii minte un singur lucru.

- R eeves...- Promite-mi, spuse el insistent.- Foarte bine, facu ea. Promit.- Dacă încep să mă rostogolesc pe versantul munteluu

încearcă să scoţi aparatul de fotografiat de la gîtul meu ş« prinde scena.

nezi cu pumnul spre el, dar el o fentă jordan se rep care se pregătea să lovească,

^ d?,t ritrLeamspre el cu celalalt braţ.° ce eşti! strigă ea. Credeam ca eşti senos.

' Am fost foarte serios. Ai putea să cîştigi chiar

Pre0lU] ^ n s e m s u c i pe călcîie, dar rîdeau amîndoi în timp străbateau ce mai rămăsese din drum. Ajunşi în vîrf,

Reeves pnvi de jur împrejurul său şi spuse:_ E foarte frumos.Apoi se întoarse imediat înapoi către trepte. Jordan

se apropie de el şi îl apucă de cot.- A, nu. Nu m-am căţărat pînă aici degeaba.Se făcuse mult mai rece aşa că îşi trase fermoarul de

Ia canadiană pînă sus şi îşi afundă m îinile în buzunarele căptuşite cu blană. Se aplecă pe spate, rezemîndu-se debalustradă şi trase în piept aerul rece,

- Stai aşa cum eşti, îi comandă Reeves ridicînd aparatul de fotografiat în dreptul ochilor. Se apropie mai mult, apoi se dădu într-o parte, ţinu aparatul Nikon întîi în poziţie orizontală, apoi verticală. Obturatorul se declanşa cu o Ca ^e~a dreptul hipnotică. Lui Jordan îi plăcea să-l umiarească cum se mişca, stînd pe vine, drept, aplecat pe sPale, cu şoldurile aruncate înainte, înclinat în fată. Parcă urmărea un balet.

^ O să ai nişte poze foarte frumoase, Jordan. îmi place arte mult cum îţi stă în roşu. Merge foarte bine cu blana

SA.NDKA BROWN talb cu negru. Şi cu puloverul şi căciula pe fund )

Vocea îi rămase suspendata în aer în încă o scrie de poze.

- Obrajii ţi s-au înroşit de ger şi îmi , şuviţele de păr negru ce ies de sub căciuliţă. Cm - * 1

te rog să expiri ca să-ţi prind şi aburul resp iraţie^ Acu,tt întoarce capul puţin spre stingă. Aşa. Bărbia „,?*■ Zîmbeşte. Acum stai serioasa. Perfect, Admirabil J01,

Cînd termină filmul, acoperi cu grijă lentilele ' apropie grijuliu de balustradă. 56

- S-ar putea ca iui Helmut să nu-i placa să vadă atîţ

de multe fotografii de-ale mele într-un articol despre el spuse ea.

Reeves se apropie mai mult şi făcu o pauză, dupj care spuse:

I ielmut n-o să vadă niciodată fotografiile astea. Sîntnumai pentru mine.

Apoi o sărută. Nici nu se mai prefăcură că nu vor. Jordan veni de bună voie în braţele lui şi îşi dădu capul uşor pe spate pentru a întîmpina gura lui care se lăsa în jos spre ea.

Răsuflarea lor aproape că se cristalizâ în aerul rece, cînd buzele li se uniră. Gura lui se deschise fierbinte peste a ei şi mai mirosea încâ a coniacul din cappuccino.

Jordan îşi strecură mîinile sub sacoul lui, care

muşchii putcmici ce jucau sub maiou! de flanelă moale.rămăsese descheiat, şi alunecară apoi pe spatele lui, explorind

I(X)

u naiba! blestemă el printre dinţi._ Care a fost cea mai proastă situaţie în care te-a)

aflat în timp ce lucrai? întrebă ea rîzmd- _ ..Recurgea ia o conversaţie b an a lă p en tru ca m u m ie

Im mîngîiau senzual gulerul de b lan ă ce a ju n g ea p în ă su b

bărbia ei.~ Au, ce întrebare grea! Vietnamul a fost un infern.

Chiu aşa mâ şi simţeam, de parcă aş fi fost în iad. Mirosea aiad. Cambodgîa a fost hidoasă. Dar cred că una dintre celemai cumplite situaţii a fost totuşi în El Salvador. în viaţamea n*am fost aşa de îngrozit ca acolo. Toată lumea împuşcape toată lumea şi abia după aceea se întrebau de partea cui erau.

- Reeves, dar de ce faci asta? Şi ziariştii sînt ucişi, la fel ca şi soldaţii.

iordan fu scuturată de un fior, imaginîndu-şi- 1 rănit Şi plin de sînge. Reeves ridică din umeri.

- Nu ştiu. Este în mine un fel de nevoie greu de aplicat. Simt că trebuie să fm în mijlocul agitaţiei, mi-e teamă să nu ratez cel mai bun clişeu, fotografia deceniului ca soldaţii care ridică steagul pe Iwo Jima.

101

MANDRA R t fo u v

Jordan nu prea înţelegea * dădu din cap îngîndurată. astâ che

-S riu că ai cîştigat premii preslit,ta, dar care este fotografia ta preferati w P'm

ttiare

place ţie cel mai mult? adic4

- Pe aceea încă n-am Scut-o, spuse el.sej - 0 ( ___

tonul jos al vocii, că nu-i mai stătea

Jordan ar fi trebuit să-şi dea seama UCd seama ,

care o imobilizase cu trupul lui lipind-o de băl,,*/ ^ î »

care îl discutau. su ectm îs

~ Fotografia mea preferată o să fie una de-a ţ* ■ pielea goală. 1 ^

- Reeves! exclamă ea şi se uită grăbită înjur, sper că nici unul dintre ceilalţi turişti nu ştia engleză.

- Hai să vedem, oare cum ar trebui s-o fac? întrebaţiA

prefacîndu-se că este foarte obiectiv. închise un ochi şi 0

scruta într-o manieră voit neutră.- într-un cîmp de flori? Nu, e prea dulceag, prea

inocent.- Mulţumesc foarte mult! Eu...- Poate culcată pe spate pe un cearşaf de satin alb, cu

braţele aruncate neglijent deasupra capului, mormăi el m continuare.

- Reeves, te rog foarte m ult...- Nu, nu e b ine... e prea ţipător. Nu ţi se potriveşte.

Nu e stilul tău. Hai să vedem.Miji ochii şi mai mult în timp ce o examina din pnvin

102

I

d i l e m a

T T ^ T r ^ tâ e r a m ult p rea în d răzn e ţ

- •» * * * să" vort,ească 1

' Z f c f Z i Z " ideea de a poza pen,rua Î " un pat foarte latAm

£ ' ?" r ?printr-o perdea de tul, ca să arăţi ca o fnnţăa « m f * L culcată pe o pane, cu faţa spre aparatul decteTlC* f i t Mâ întreb dacă să fii acoperită cu ceva drapat pe fol° cU totul goală? reflectă el cu voce tare. Cred că, mai

complet goală. Cu un braţ întins în faţa ta şi cu cdăUîndoit peste piept. Şi numai un singur sîn ...

- Reeves, mormăi ea şi îşi îngropă faţa la pieptul lui.- Părul o să-ţi fie ciufulit, de parcă atunci te-ai fi

trezit din somn, pentru că a intrat cineva în cameră. Iubitul tău. Ţii ochii larg deschişi şi îl întrebi în tăcere dacă are de gînd să facă dragoste cu tine. Vocea îi răguşise şi faţa lui cobonse apropiindu-se mult de a ei. Şi răspunsul lui este: Da! Da!

Buzele lui întredeschise se întîlniră însetate cu ale ei. Limba străbătu bariera buzelor şi a dinţilor şi pătrunse în căldură gurii ei. Exploră fiecare adîncitură dulce ca mierea. In străfundul pieptului lui se auzi un geamăt de nemulţumire şi o trase mai strîns spre el. Jordan strigă scurt şi, deşi cu simţurile rătăcite, el îşi dădu seama că nu era o reacţie inspirată de dorinţă. Se retrase repede.

- Ce s-a întîmplat? întrebă el.- Aparatul, strigă ea cu durere.

m k

103

itk ow N

KVrvc . pttV. m ,o* V;t/U i;fl a ltîliii ( hiat tu f.iţu Ktniltti o

..... ...t.Ut.t «Hi*, «*'» ,m m,t t'it‘ M>»«C <?,WKi eu U »w:r!|UH Sc ntlica ţ>c vl»»—-I

\w v'lihin >lţJ<,icpinU* ţ»* K»w« Kiîcvr*. t ie lm ie sa mc» «cm. ^II A.l- ' ’

-Utcul

1

Hârbului pr.v. m /arc la p .1VC|, , ,c„ .lanţului Muu(ilol A l|»

IJJliu, xpuxc cl cu regret, Jiu...St* intrciupse brusc yi înelmA capul asculţi,, t.

i ’t1 naiba mut c $ 1 asia? ( ‘Ut:r,t'lorchifi auzise $ 1 ca sunetul şi acum zîini)ca s

dtspeiarca lui. începu să meargă tic a lungul baluM,.^ apliH ifititi «te peste ca dm citul în citul. Nu ştia ce cautâ, jjcnJ v a noru îi scp.uau de Ituitca <Ic jos.

Joi d an ,ccUite! exclam a ca Vino repede pînA nu dispar dm

nou tn noriAtâtâ in jos, pe versantul muntelui şi printre norii

tv ţo şi /ar» o păşune verde de munte la cîţiva zeci de metri tna» )os C) cireada mare de vaci păştea în linişte.

Vaci? întreba cl umut.V an tic lapte Ai auzit tftlflngilc tle Iu gîtul lor, îi

rvplii'A cî** .( redeam ca talângile alea grele, cu curele tle p»e

y tonsA sînt numai pentru turişti. sa Ic cumpere ca suveniruri.

h u U jm

fii IIUiNlU **»"•* *..... | ----- -A>* c-de I >ar sini şi toarte utile Nici o vaca iui ^

u l r 1 » munţi daca poarta una din talângile «stea. lar

I M

A

I

________ D IL E M A

la git talanga cea

^ * u«de s* *tio ^ * * * * mUmlU/ ă R e W C S '" BU â am crezut că sînt atît de aproape de cer, ca se

peflW10 c îngeri lor.^ dflWfci bine, eşti destul de aproape de cer. M untele

Ff,3WSe Cu rnă gîndcam ia înălţimea muntelui, spuse el.Culorile îi aprinseră din nou obrajii cînd Jordan se

rii intr-o parte, câutînd stelele.- Ştiu ce ai vrut să spui, spuse ea în timp ce el o

apucă de mînâ.

Pentru vanaţie, la coborîre luară trenuleţul cu şenile, fusese decizia lui lic lm u t, dar R eev es o accep tase recunoscător.

Henri, şoferul, îi aştepta cu lim uzina la staţia telefericului.

- O, am crezut că o să ne întoarcem cu feribotul, exclamă dezamăgită Jordan. Feriboturile erau o adevărată* Amontare pe Lacul Lucerna. Erau folosite în egală de măsură atît dc navetişti cît şi de turişti. Ştiu că durează mai mult cu toate opririle astea, dar e aşa de frumos.

- Atunci du-te cu feribotul şi ia-I şi pe Reeves cu t,ne> spuse Helmut generos. în ce mă priveşte, prefer luxul din maşină şi felul cum conduce Henri. Pentru astăzi, am &cut destul turism. Se întoarse apoi cătrc Reeves: Ce părere

)

105 1

ai? Ţ i-ar face plăcere să iei

•enia cel mai d eT r^ w '11' > - Foarte bine, spuse Reev~---

. Fu«;ere să iei una din amba,A jungeţi înapoi la Lucerna cei o,-; •

/es- La orăâjaia cu fabricantul italian?- La patru.

- Aş vrea sâ mă odihnesc puţin «„*, te supen, ş. sâ culeg şi nişte inforauijj

~ Nu ma supăr deloc. Du-o pe Jordan - feribotul şi după aia vino Ia birou. O să ai sufkiT

- Nu vrei sâ vii şi tu, Helmut, te rog? i „ „ S ,Nu voia să pară prea încmtatâ că rămîne singură cu r

- Nu, draga mea. Deşi îmi face mare plăcere că este cu noi, mai am nişte treburi de rezolvat. 0 săamsmps mă ocup de hîrtiile pe care le-am lăsat pe birou. Au spuse el, şi o sărută tandru pe buze.

Buzele lui erau reci şi ferme, atît de difente de alela Reeves, care fuseseră moi, umede şi fierbinţi. Sărutul lui Helmut n-o transporta într-o altă sferă, acolo unde pierdea încet dar inevitabil orice legătură cu lumea înconjurătoare. Nu-i provoca fiori mărunţi, ca replicile unui cutremur, ce

reverberau înăuntrul ei.- Iţi te lefonez m ai tîrziu, draga mea, spuse e şi

depărta de ea ^- Foarte bine. îţi mulţumesc pentru diminua _

Incîntătoare. I se făcu ruşine că era atît de nesinceră. e nu avea nimic de-a face cu încîntarea dimineţii.

H elm ut le făcu sem n de rămas-bun cu mîna, iar rt

d i l e m a

d e s u l u i . Erau singuri- Reeves stătea la frise MerChilete Fură îmbrînciţi de mulţimea care

0 » * " " ‘SfentoWl acosta l a chei şi debara pasagera.

de nimiC a'tCeVa ^ ^ Pre“ n!aNo erau ■luilaJt şi fîdeau împreunâ cu mulţimea. Găsiră o

- Ncâ% puntea de sus, în aer liber şi o luară imediat în îşi puseră hainele pe un scaun şi aparatul de

fotograf pe altul, ca să descurajeze pe oricine ar mai încercasă se aşeze la masa lor.

Reeves cumpără sandvişuri şi bomboane de la un automat şi sorbiră din cafeaua ce se servea la barul de pe puntea superioară.

Şedeau împreună la masa mică, ignorînd turiştii care treceau pe lîngă ei, opririle dese la care pasagerii urcau şi coborau flecărind în mai multe limbi şi erau conştienţi numai de ei înşişi. Ziua era superbă. Lacul era limpede şi azuriu. Dar chiar dacă nu ar fi fost Ia fel de frumoasă, nici unul dintre ei nu ar fi remarcat, aşa cufundaţi unul în altul cum erau.

- Povesteşte-mi ce ar trebui să ştiu despre Jordan Hadlock. Apropo, care este numele tău de fată? întrebă Reeves aplecîndu-se înainte ca s-o apuce de mîna care se odihnea pe tăblia mesei.

- Simms, De ce? întrebă ea rizînd.Reeves ridică din umeri şi zîmbi ca un adolescent, cu

surîsul acela pe care acum i-1 cunoştea aşa de bine.

£

w

SANDRA B R O w N

tine.— Nu ştiu, din curiozitate. Vreau să şuu

jordan privi în jos la mîinile lor î 3 J - ........... « « wt încleştate. Se ■ tă naloitantă ducea el şi cîte femei cunoşti o^.,

S p ™ comparaţie-viaţa ei 1 M ptal'Upsitâ de importanţa.

Nu am prea multe de spus. Cred că «ii * de ştiut. ş totcces<e

- V orbeşte-m i despre fam ilia ta.- Părinţii m ei sînt adorabili, Tatâl meu

reprezentantul regional al unei edituri. Mama a fost îm<! deauna casnică.

- Fraţi, surori?- Unul singur, care a murit la naştere, Ia cîţiva ani

după ce m-au avut pe mine. Atît.- Mi-ai spus că ai fost căsătorită patru ani. Ea

încuviinţă din cap. Cum se face că nu ai avut copii?- Charles n-a vrut.- Dar tu voiai.Era oare clarvăzător? Lăsă capul pe spate fară să vrea.- Da, voiam copii. Dar acum îmi dau seama că n-a

fost sâ fie.Faptul că ea dorise copii fusese o sursă de discordie

între ea şi Charles. Charles nu voia să aibă copii „care să-l tragă în jos“. Spunea că „atunci cînd corabia mea va ancora la mal şi o s-o ia pe un drum domol, o să avem destul timp pentru copii4*- Dar vremea aceea n-a mai venit şi nu au mai

108

ytfî*1SCUIA

_ ochH şi întîlni pnvirea intensa a iui. S e n i c i i ®*'^clsnica e.. —

ReeVCSAcesta era conştient în mod dureros de tristeţea ce se «lase în ochii ei, aşa că schimbă discuţia.

- Părinţii tăi au fost de acord să vu aici?Jordan reflectă La această întrebare în timp ce degetul

ei mare mîngîia încet perişorii aurii de pe dosul palmei lui.- Cred că nu, sînt sigură. Dar nu mi-au spus nimic ca

sl mâ împiedice. Cred că au înţeles de ce trebuia să plec. Cel puţin pentru un timp. Pe de alta parte, la noi în casă nu au fost niciodată prea mulţi bani. Nu am dus lipsă de nimic, dar cred câ se simţeau oarecum vinovaţi că nu au putut să mă trimită în Europa, aşa cum s-au dus unii dintre colegii mei după absolvire. A trebuit să lucrez ca să mă pot întreţine la colegiu. Şi probabil că doreau să nu ratez această oportunitate.

Se uită în zare, peste lacul cu ape albastre scînte- ietoare. In jurul lui se înălţau dealurile, încă verzi şi punctate cu cabane cochete. Deşi peisajul era fermecător, simţi că i se face dor de acasă, de părinţi şi de patria ei. Nu putea să stea prea mult departe de ei fără să înceapă să-i fie dor. Oftă şi întoarse din nou ochii către Reeves, care o privea intens.

- Dar tu? Ai familie?- Tata a murit. Mama s-a recăsătorit cu un domn

admirabil, un băcan la pensie, care o tratează ca pe o regină

Am o soră mai mică, studentă la r>,„ gryade sistemul judiciar, cînd va încrP' "“"Seu el, chicoti ei.

Şi aşa, ora trecu repede în timp ce îsi rr, "Saspecte ale vieţii, episoade din trecu. şi d nT ' , ' 1,* t ' s-ar fi uita, la ei ar fi fost convins câ s l t ^mtau la nimic altceva. Nu conştientizau d , . ! , 1''1* celorlalţi. c

La un moment dat, cînd interveni o nau7ă în saţie, Reeves spuse: " com'«-

- Jordan, vreau să ştiu un lucru.Tonul lui deosebit de serios o alarmă puţin.- Da? întrebă ea pe un ton şovăitor.~ Ştii cînd trebuie să coborîm de pe feribotul acesta? iordan izbucni în rîs. începu şi el să rîdă şi o ţinură

tot aşa, fericiţi de simplul fapt că erau împreună. Ochii ei verzi erau plini de lacrimi de rîs cînd îi răspunse:

- La următoarea oprire coborîm. Trebuie să începem să ne stringem lucrurile.

Coborîră pe pasarelă la braţ, continuînd să discute într-o atitudine intimă. Jordan se uită din întîmplare în sus şi îl văzu pe Henri, şoferul lui Helmut, care căuta cu privirile pe cineva prin mulţime. Se depărtă imediat de braţul care 11 cuprindea umerii exact în momentul în care îi zări Henri

- Doamnă Hadlock, am un mesaj pentru dumnea­voastră de la domnul Eckherdt, spuse bărbatul în uniforma, într-o engleză poticnită, oprindu-se în faţa lor. Domnul

-ŞA-NDRa » » n u v

no

t Sâ vâ c o n d u c acasă. A fost invitat de un l* * * * * SP ri a an d ineu în seara aceasta ş. d o re ş te

Ac să vă îm brăcaţi sem ioficial. O să vm ă sa

^ J î n s o p t 1- j jumătate. . . ,vi i» Ia.şap nŞ ce vorbea, îi însoţea prin mulţime către locul

10 arcatâ maşina. A cum ţinea desch isă uşa d in spateynde £TZ Pj Reeves. N eştiind ce să facă, Jo rdan se în toarse^R eeves cu o expresie disperată şi neajutorată pe chip.^uiserâ sâ meargă la ea acasă după întîlnirea cu Helmut,

ea nu avea nici un program pentru seara aceea. A cum

cc să facă?- Reeves...?Ar fi vrut ca el să-i spună că totul e în ordine, că

înţelege. însă văzu că ochii lui, mai înainte luminaţi de rîs şi bucurie, aruncau acum săgeţi de gheaţă. Gura lui deveni o linie subţire, cum stătea acolo şi o privea fix. Jordan îşi trecu nervoasă limba peste buze şi spuse:

- Eu... trebuie să plec. Şi... poate câ deseară am să reuşesc să stau de vorbă cu el. Eu...

- Nu contează, Jordan. N-are nici o importanţă, spuse ei pe un ton rece, dur. înţeleg perfect.

Dar tonul lui lăsa să se vadă că nu înţelegea deloc. Era furios. Muşchii încordaţi ai feţei confirmau acest lucru.

Henri facu un pas înainte şi se înclină uşor,- Domnule Grant, trebuie să vâ duc la birou la domnul

Eckherdt, imediat, după ce o lăsăm pe doamna Hadlock acasă.- Nu, mulţumesc, Henri, spuse Reeves, refuzînd

_______ D ILE M A

1 1 1

oferta. Dar nu se uita Ia şofer. Continua s-o privirile pe jordan. Iau întotdeauna deciziilece mă priveşte. ngUr în

Fără să mai rostească un cuvînt, dar aruneînd tăioasă către Jordan, Reeves îşi croi drum prin «11% oameni care se străduiau să ajungă Ia feribot, înainte sâ ridice ancora din nou. ^

S fN P R A B R O V V N ________________

II

6

O eara nu se mai termina. Dineul era oferit de un om de afaceri din Suedia şi soţia acestuia. în afară de Jordan şi Helmut mai erau numai două alte perechi. Era privită ca o seara de socializare, dar era clar că motivele ei ţineau deafaceri.

Imediat după ce se servi dineul într-unul din saloanele private de la Palace Hotel, grupul se retrase în apartamentul gazdei, acolo unde bărbaţii se aşezară în jurul unei mese de joc şi începură să discute condiţiile unei fuziuni. Femeile, care nu aveau nimic în comun una cu alta, nici măcar nu vorbeau aceeaşi limbă, se aşezară într-un cerc restrîns pe mobilele elegante şi încercară să nu se plictisească de moarte una pe alta. Jordan avea numai cunoştinţe rudimentare de germană, limba pe care o vorbeau celelalte, astfel că anumite nuanţe ale conversaţiei îi scăpau. Dar n-o deranja deloc. Oricum, mintea tot nu-i stătea la această conversaţie stupida.

Helmut strînse în cele din urma mîna gazdei şi se

113

» A \ D U A B t U m v

pregăti sâ plece exact în momentul în ca JcS nu mai rezistă nici o secundă In IncăpeT ** * \ afaceri ale lui Helmut nu o interesau C e ^ , ^ b pe Reeves să vorbească în dupâ-amia^ U *■ t ^ ţ despre canera Iu l Dorea să aibă o experienţă^* ** ţt se agăţase de fiecare cuvînt aj lui preun4d i

Acum se simţea plictisită, obosită %l cu nefericită on de cîte on îşi amintea cît de Supăj Pilt Reeves cînd se despărţise de ea.

Şovâia între dezamăgire şi furie. Tim pul pe C3rta. petrecuseră împreună pe vîrful muntelui şi pe feribot fuW încintător. £ drept că şî ea regreta câ această zi admirabilii nu putuse continua pînă seara. Nu putea nega faptul ci] Reeves Grant o excitase, o şocase chiar, scoţînd-o din aut».1 dinea et, de regulă rezervată, şi facînd-o mai vulnerabili m cum nu remise nici un alt bărbat pe care îl cunoscuse pîaâ atunci.

Dar aceasta susceptibilitate a lui îl făcea să fie periculos. Îşi aroga deja anumite drepturi asupra ei. Oare se aşteptase sâ anuleze tntUrârea cu Helmut? Ca să satisfacă un capriciu al !ui Reeves ar fi trebuit să-i spună lui Helmut câ nu vrea sâ ia masa cu el ţi asta după ce el acceptase deja invitaţia >1 în numele ei?

Era furioasă., dar era greu de spus de ce anume. Era furioasă pe Helmut pentru că ti ordonase să joace într-un spectacol? Sau era supărată pe Reeves care presupusei ca avea un drept asupra timpului ei? Sau poate câ era supăra-

, ^ . e o i * drntr-o d a i u d fel de P * »

a** puienuc. J. hotăriţ. - exact ceea ce£ t *>''# **'* «a. intîmpla mWbdaAÎ.’ Mc/ macar

c i nUi începu sâ peroreze despre elementele

1 0 fioiun» şU ordan simţea că îi yeoea să urle.

f*° ** * d e oanzacţiile lui de afacen? Nu însemnau nimic ^ nici pentru viaţa ei. Pînă acum cîteva zile,

^ S iş titâ cu foarte puţine piedici în cale. Iar acum parcă - lumea se întorsese cu susul în jos. Nimic nu mai era

jjataj Totul era neclar. Deciziile ei nu mai erau concrete. \ taţa ei fusese aruncată în haos din momentul în care intrase m ea Reeves Grant

Liftul se opri silenţios la parter şi Helmut o ajută să iasă afară. Tocmai o ajuta să-şi pună eşarfa cînd Jordan văzu bărbatul şi femeia care intrau pe uşa mare din faţă.

Femeia, de vreo douăzeci şi cinci de ani, avea părul roşu. era zveltă şi strălucitoare. Avea picioare lungi şi subţiri şi purta, în mod şocant, pantaloni de satin verde subţire. O bluză largă de aceeaşi culoare, cu garnitură din monede, ascundea foarte puţin din sînii dezgoliţi.

Ţipătoare, îşi spuse Jordan. Da, în mod clar, ţipătoare Şi fără gust.

In schimb, Reeves arăta splendid. Purta pantaloni de flanelă gri şi un blazer bleumarin. Cămaşa de mătase albă eja descheiată pînă la jumătatea pieptului. Vîrftinle negre ale pantofilor uşon, marca Bally, se zăreau de sub dunga

A

115

SAMIRA BKOWN

pantalonilor. F.ra îmbrăcat cu lucruri scum ^nooliCKil, dc parcă ar f, vrut Si-, ' " ,>f; * *tradiţiile din l.umea Veche". ...............

Jordan simţi imediat un nod în gît. t)cs . 1pe el, era ta fel de furioasă şi pe ea însăşi că r e a c ^ '-! 1 acesta la masculinitatea lui ineitantă în u ,,,,clui■ 11« ■HUp '.,1.hainele btne croite pe el, se gîndea la trupul de sub ctc modul în care aprinseseră în ea flacăra pasiunii. ¥t 'a

Cei doi se îndreptau spre bar cînd i lelmut îi zări-- R eeves, strigă cl peste capul celor din holul

vestitului hotel.- Da, e Reeves Grant, încuviinţă Jordan, sporind

zadarnic câ vor putea să plece f&ră a fi văzuţi.Reeves întoarse brusc capul şi faţa îi fu luminată de

un zîmbet dezarmant.- Bună, Helmut, bună, Jordan.Nu-şi luă braţul din poziţia în care slrîngca temi talia

de viespe a fetei cu părul roşu.- Modelele mele preferate. Ce faceţi aici?- Am fost invitaţi la un dineu, spuse Helmut.- A, da. Reeves pocni din degete. îmi amintesc că

spuneai ceva în sensul acesta.Minte, îşi spuse Jordan. Ştia exact ce făceau aici. Nu

o mai privise în ochi din momentul în care Helmut le atrăsese

atenţia.~ Vă rog să faceţi cunoştinţă cu ... ăăă... Diane? Lw,

D ian e ... ăăă...

1 1 6

DILEMA

mnleiâ şi îi dădu lui Reeves unM»|fc"’.C .')as,e ca şi cînd ar fi vrut să spună

* # c!’r - J o r d a n înclcştâ pumnii. Oare femeia astaW ' l'r,U, ,ca dreaptă? Chiar trebuie să se rezem e de „V paiCli ^ hKeCVC,ţ?na Dianc Moflc, spuse R eeves şi se uită Ia Jordan

■.arde trium f în ochi. Diane, ei sînt doamna Jordan caun(!£ Â domnul Helmut Eckherdt. Diane este practic ,J“,^CclJ minc. Liste din Los Angeles. Nu-i aşa că am avut noroc sâ dăm unul peste altul în după-amiaza aceasta?

Jordan nu mai suporta să se uite Ia expresia de fericire Ape chipul lui şi îşi mutâ privirile spre fem eie, care i se părea foarte stupidă.

Bună ziua, domnişoară M offett, spuse ea cu o politeţe recc.

- Bună. îmi place rochia dumitale, răspunse femeia îndrăzneaţă.

- Mulţumesc.iordan era bucuroasă că îşi pusese această rochie,

pentru că ştia că o avanta jează. Era o rochie neagră de satin,fară mîneci, cu un guler rulat, amplu, care cobora adînc pestepjept. în talie era legată cu o centură roz, şocantă. îşi ridicasePărul la spate într-un coc lejer şi ccrccii cu diamante eraus|ngura bijuterie pe care o purta, cu exccpţia inelului lui '•c lm ut.

- Tocmai ne duceam să mai bem cîte un pahar înainte (}e culcare. Nc-ar face plăcere să veniţi cu noi, spuse R eeves

Jordan rămase aproape cu gura căscată în faţa accstei

117

SAMHtA 8 ROM» \

tmirâzneh. Furia. îi fierbea in piept pîllâ ~ presiunea acesteia devenea dureroasă, Otn^ ^ ^ .4

aici un pic <fc morală. Cum putea face aşa ce^aTr* “* iv>ă iarorc alta femeie atît de curind după ce o părâs >au a$a era obiceiul lui? Ochii care nu se văd se numii oteva ore în unnâ avusese tupeul să tacă pe -

—JordanT tăcu Heimut îatoreîndu-se spre ea.- Zău că au mai p o t Heimut. Am avut o & ^ A

plină. c&mmeaţa asta pe m u n t e . \ Vocea a râmase suspendată în aer, cu o intonaţie de

regret. De fapt. amintirea momentelor de intimitate oi Reeves. In cafeina telefericului şi pe vîrful muntelui, » jnhisesen tn gît un ghem de racnuşcări şi nu mai putea sî articuleze nici un sunet

— Va rugăm sâ ne scuzaţi. Reeves. domnişoară Mo fee. spuse Heimut înclmmdu-se spre ei. Se pare câ doamna mea este ocosită. Mai bine am s-o duc acasă.

Zîtnbi graţios şi a strinse mîna lui Reeves. Ridică, auna lui Diane Motfetx pînă în dreptul gurii şi o sărută uşot Aceasta ctecotL

~ Arunci, noapte bună. Heimut. noapte bună. Jordan. -spuse SUeves.

- Noapte bună. murmură Jordan şi riscă sâ se uite ei. Fusese o nare greşeală. Buzele Im erau îndoite batjocor-tcr ■ ; xnu ui ddeau de ea Era clar câ spunea Laşo*

R .dică Tundra bărbia în timp ce păşea sub jadnnnai""'1

;r.;tect<:a« i braţului im Hehnui. Dar simţea câ t se rup*0

^anenea hal de nefericire?Nici în timp ce Helmut o însoţi pe jos cîteva intersecţii

pe aleile înguste din oraşul vechi, nu se simţi în stare sâ vorbească. Iar el atribui oboselii tăcerea ei.

Dar în timp ce buzele îi râmineau pecetluite, nuntea îi lucra furioasă. Se certa cu sine însăşi. Chiar că ar fi trebuit >ă-t spună acum lui Helmut că nu are intenţia să se căsătorească cu ei. O întrebase ceva mai devreme, în cursul icrtu dacă îşi anunţase părinţii despre logodna, lor, Jordan h ^spuasese evaziv câ în ultimele zile fuseseră toarte ocupaţi. Dar el dorea neapărat ca logodna lor să devină publică.

Totuşi, nu avea energia necesari pentru o astfel de ntruntare. Nu credea că Helmut ar tî acceptai uşor reîiizul

ei. Ar trebui să facă faţă argumentelor lui şi au se simţea te stare. Cînd se va simţi mai puternică, cind va reuşi să-i alunge pe Reeves dm mintea ei, arunci o sâ vorbească cu Helmut. Pfnă atunci.

îndură cu stoicism trnbrăţtşărtle iui pnm care u ura

\ \ m u m p H >

ifcaja. Era un bărhai ^uxnos ş1 ^ k » ok* = » fevirj; caacwne. Dar <fe J j Av«a<*.*. .. « t o c ' M ia c k tu> Şti o a a n j e » „ a c e e a s f ^ "

o ? tB iK ;w g m fp '!rx k x ^ J n a c e h ş< tiQ lp c j t f b*4 i'^5b t* * i- înţusi o tai păraa i i se p otrivea^ a *

OlQgse pocn> « 3 cu a! Reeves. ca ^ s s m m i aăe jcerzasa

Dwpi ce Hcfcm pjeca şi începu sâ urce scărr* - jr jn e h c . s : na*s=ri in d u d câ im simţea mai multă a f e c ^ \şezr^ JC S S & X M sâcaseiacîod a iiah cevad ecfraaH b a^ \! j t icser. a scăpase şî de o evestuaiâ încurcături cu a^s l bsrue: s p m i e «rap id e care era Reeves Gram. Ar fi u&xa l *â-*: 5 e secsscscâccsre im Hdm us pemra astă. Oare?

Ccad se arsă in pzL isoercâ din îoste pmerik să ie 2SJpra hs Havrei.: $* a geaemziîzzi hă. Zadi.-zx

S* fcs gLiC: decît la Rssr.es ca femeia aceea. Diact ayăCT s âe brad Ut2ăî aCTrr o pipăia, o sârma? Oare buzeşe 3K. *. vcroe pe care t îe monnurase şi ei ^

irse m se x 3e ăoees dragase? Na! Nu mâi ţ**^ sapc^ s i ^ladxiacscsici isc i ve gîodeşte cum face drasosa itrse» sa* TrsSwse să ve gsadeascâ ia altceva

La pcrrsx f t La rsagaagîî. La o cîocoiaia f i e r b i La an ce i^oevs.

îtse^ îS 5,.» ' e s . rjsxr*est> vSlst 't. :.'rp cc adcrmea se mira cit <ie caid i:

«_î^ţ,e > ra ttV x h c . i» po fid a ceţe i re c i <k P6

~r - ^ m r r

*„mufă ameţită în receptorul telefonului.

AKV nnufe ori p'mâ sâ-şi dea seama câ nu^ "^%-isul e*. Pipai după el pnn innmenc, dînd jos ** Jeşreptâior pînă cînd reuşi sâ-1 apuce.*^\fc»da3? Dormeai?

_ g^;; iordan căsca cu gîndu! 1a şeful ei de la Loodra.& .frrcfte ceasul?

_/jr-i parc răo, draga mea, dar am vrut sa-ţi telefonez^sarcuriod ca să te felicit. Spune, fetiţă dragă, ce veste zst ’ M HTS3 «-mi povesteşti o data cum ai reuşit mane \ Taea.

Den ereşea. Era totuşi un vis. Habar nu avea despre a vsrŞeşK şefal ei şi de ce a sunat-o cu noaptea în cap ca să * y*-— îw î de fei de aiureli

- Despre ce vorbeşti? întrebă ea. cu gura pe jumătate j. receptor ţî pe jumăiaie in pernă.

- Haide, iordan, păpuşico, vorbeşti cu Bill. Am citit aespre logodna ta în Times. Ce lovitură, Helmut Eckberdt! Si doc e ziua cea mare? Sînt invitat şi eu la nunta? Promit ** să port foarte frumos. N-am să mă imbăt. N-am sâ vorbesc ?°rcos. n-am să mă scarpin nicăieri mai jos de talie, n-amUi

- Bill, îl întrerupse ea dev enind brusc atenta. Spuneai să 21 citit despre logodna mea cu Helmut în Times? Cînd?

- Aseară.iordan amuţise de uimire.

A 11 2 1

- E şti sigu r? V reau să spun, cum se N u ştiu , iu b ito , dar uite FK»ate ,t* w q iu ,

■'a*cl»în PaKinJ ***» pe alb. Chiar acum mă un la el şi sţm cîţ *V , *E s te u n a r t ic o l p e d o u ă c o lo a n e d e s p r ^ o*** ^ ‘‘V d ra g o s te , c o m p le ta tă c u c îte o b iog rafie a ta şU ** *» a in s is ta t p e a s p e c tu l de C e n u şă re a să din - '

P°VCSte<>njţţtnf ru m o a sa v în z ă to a re şi fru m o su l p rin ţ bogat

Jordan îşi simţea gura uscată ca iasc-i - tremurau. 5’ **»*î

- Ş i... al cui este articolul ăsta?- James Parker. Este reporter la UP1.- UPI! strigă ea, nevenindu-i să-şi creadă urechilor

cum reportajul putea să facă înconjurul lumii şi Cu otonetatea de care se bucura 1 lelmut probabil că aşa se va

întîmpla. Şi spui că articolul discută despre mine în detaliu?- Cît se poate de amănunţit. Copilăria, familia-ştii,

te chestiile astea.Cînd Bill îi pomenise prima dată de articol, prin minte

trecuse o umbră de bănuială . Acum , bănuiala se nsformase în convingere. Cine altcineva ş t i a despre

milia ei? Cui ti mai dezvăluise ea recent detalii din viaţa ei- Cine o trăsese de limbă cu întrebări personale la car răspunsese fără nici un fel de rezerve? Pe cine c u n o ş t e a ea, persoană implicată în jurnalism?

Reeves Cirant.Trebuie să închid, Bill, spuse ea repede şi sări

pat.

M L E M 4

^ . ,ublto. Voiam să-ţi spun să nu-ţi* - * ,,:,l:PK - înlocultoru> tău va ven, ,n

■ , peptrU n

“ şi 5 6 lăsă d ,n nou p e p a t

« * da- Păpuşico- N u p -ea Văd ° * ? ? • *jucrîndca vînzătoare într-o librărie, cc zici. Ai sa^'westi cu avionul în toată lumea ş i... dm - Bill, nu înţelegi, spuse ea, încercînd să-şi recapete„trolul, deşi simţea câ îşi pierde minţile. Nu mă căsătoresc

cu H e lm u t Eckherdt. Nu mă mărit cu nimeni.- Dar aici scrie că...- Puţin îmi pasă ce scrie acolo! exclamă ea furioasă.

Nu mă mărit cu el. Reportajul acesta este o greşeală. Mă întîlnesc cu el, asta-i tot.

-Daratunci ce este cu uriaşul diamant de la inelul de logodnă despre care se spune că îl porţi?

iordan îşi frecă fruntea cu palma, ofttnd.-P ort un inel, dar...~ Păi atunci?

Te ~ kStC'-‘ ‘ eu * la n»iba, Bill, e prea greu de explicat rog să mă crezi. Nu mă mărit, aşa că poţi sâ-1 ţii pe

p!ec°CU,t0rUr mCU 1 3 Londra A cum chiar că trebuie sâ

" Stai puţin, iordan.

Prevestit ,IP? SC.d"’ n° U- " aU7'‘ cum ofteazâ Profund, r ă uPovestitor, dupa care spuse:

123

— Nu e chiar aşa de simplu. Băt bate la cap de cîteva luni să-i nf* ------‘

. — A lunul .„m sa-i găsesc o s\uM

c a saturat de ceaiuri dansante -*e C°n‘T v e« it cheful să — brusc v*<*4 Sl vî» j^

«rJllt>U

venit cheful să dansa^e■nţelegi, ceva ca s-o ţină oci^S*'® ’ N,m,c articolul acesta despre tine aseară mT a”mp' Cîn<U slujba perfectă pe„tru ea,Ş1... m ^

Şi i-ai dat fiicei lui locul meu de * 1Jordan fraza în locul lui. ’

- Păi, cam aşa ceva.- Cam aşa ceva?- P ăi... ei bine, i-am promis locul tău.Intre cei doi se lăsă o tăcere grea. Jordan era stupefia

Ceea ce îi spusese Bill acum nu putea fi adevărat şi totuşi era. îşi pierduse locul de muncă în favoarea fiicei domnului

auerman. Domnul Bauerman era proprietarul unei edituri ‘ al lanţului de librării pentru vorbitorii de limba engleza la are lucra şi ea. Lucrurile de felul acesta se mtîmplau frecvent n lumea afacerilor. Dar nu lui Jordan Hadlock. Şi o durea, i totul numai din vina lui Reeves Grant.

- Ascultă, pâpuşico, îmi pare rău, dar... ~Nu contează, Bill. Acum trebuie să închid. Caută ma

mai tîrziu... n .geFără să mai aştepte răspunsul lui, Jordan inc

telefonul. Cîteva clipe lungi rămase pe marginea patului c mîinile tot pe receptorul telefonului, dorindu-şi ca toi ^

n l L E M *

adevărat. Anunţulr f o s t adevărat. Dar era adevârai.

, $ă. n J BU va avea loc niciodată avea să fie publicatdin lume. Şi fusese concedîată.ce & reve<iea *n m ,nte consecin ţele trădării

- furie întîrziatâ înlocui treptat uim irea. Strinse„ în carnea

urme adînC' " ”

Pal0e!° Ticălosul, şuieră ea. .Sâri din pat, îşi aruncă de pe ea camaşa de noapte şir e v e d e într-un sertar căutînd o pereche de chiloţi. î>i-i

în grabă şi îşi puse apoi şi o pereche de blugi. Smulse ^pulover de schi de pe un umeraş din dulap şi şi-l trase peste cap. îşi îndesă picioarele fară să le mai acorde dreptul de a purta ciorapi sau şosete într-o pereche de adidaşi.

Intră în baie şi se clăti cu apă pe faţă şi pe mîini, se spălă pe dinţi apoi se fardă superficial şi îşi trecu la repezeală o perie prin părul des. Străbătu în fugă dormitorul, smulse o canadiană şi poşeta şi pomi în fugă în jos pe scări. închise uşa magazinului în spatele ei, după care o luă repede pe alee, în ceaţa cenuşie a dimineţii.

Taxiurile încă nu ieşiseră atît de devreme, astfel că fu nevoită să străbată toată distanţa pe jos. Nu-i păsa. Furia ei hotărîtă era un combustibil care o mîna tot mai repede cu fiecare pas. Respiraţia îi îngheţa în aer, dar frigul n-o atingea, m timp ce mărşăluia pe străzile din Lucerna.

Şirul de hoteluri aflate vizavi de faleza de pe malul tacului era tăcut şi liniştit. Pe verandele spaţioase din faţa

125

^ P H A J g g S S - --------

„ acum nici unul dintre oaspeţii pe: W i p lor nu era acu v ztfei, sorbmd dm bâw^vedea ceva m a i Urau hi admirînd priveliştea.

Holul hotelului Europa era pustiu, cuexceptlas

femei de serviciu care lustruiau oglinzile si stP r r>----- *.:------- . . * er8eau j

işeie)edtre

rf— ------------- ,---------------"““ '“«wi Şi studiechipul răvăşit şi părul nepieptănat al femeii din faţa lui.

P a ^ A r it iO m fr ia K o #>a in f r „ n A n rrU 'rS m i «.«*-----1

temei de serviciu care lustruiau oglinzile şi şt'e''W ad°u* de pe mobilă. Recepţionerul punea în ordin?? prafttl

P‘e debiiv ■ » i netedăIn ce cameră stă domnul Reeves Grant?

1

înregistrare în momentul în care Jordan se apropie deb: lui şi îşi puse palmele pe suprafaţa de marmură — —lrQlli

î „ ______ x -1 _ » r* —

Recepţionerul ridică sprîncenele întrebător— 1 * . — Ii-*

întrebă ea.

* * 4 *■ ’ ---- iu i .

- Ce doriţi? întrebă ea într-o engleză cu puternic ac­cent străin.

Reţinerea din vocea iui o facu pe Jordan să-şi dea seama că trebuie să se arate mai binevoitoare.

- Ştiu că arăt înspăimântător, spuse ea zîmbind, dar am condus toată noaptea ca să-i fac o surpriză. Este... este prietenul meu, adăugă ea pe un ton intenţionat insinuant.înţelegeţi, nu-i aşa?

Jordan îşi cobori genele lungi peste ochii cenuşii şibărbatul oftă neputincios.

- Da,.. sigur că da. Păi... ia să vedem. Camera patrusute douăzeci şi nouă. Sa-l sun?

- Nu! spuse ea repede. Apoi lăsă capul în jos timidă şi înghiţi dezgustată nodul care îi rămăsese în gît. Vreau să-liau prin surprindere.

Recepţionerul zîmbi cu subînţeles. Era un adevărat

romantic.

126■ V

J t

U t* * * ,a dreapta' *- „ r ^ c te um ăr, căci traversa

« 1 mai lent ascensor dinla parter, hm* 5> pe bu.onul

ii» ttap « a s c e n s o r u l urca, îşi repeta m minteetsjvlui pat sp u n ă. _

cee3' r d uşite alunecară într-o parte şi se deschiseră, Jor- <e năpusti afară şi pom i ca o furtună pe coridor. îşi dădu

seama câ o luase greşit, se răsuci pe călcîie şi se repezi îndţec|ia opusă, pînă ajunse în faţa uşii.

Bătu în uşă fară nici un fel de sfială. Ecoul se auzi pe tot coridorul îngust. O să se poată considera norocoasă dacă nu va mai scoate nimeni altcineva capul pe uşă să vadă cine face un asemenea zgomot cu noaptea în cap.

Ocupantul camerei 429 nu făcuse nici o mişcare, astfel că Jordan bătu încă o dată, şi mai insistent. Apoi se auzi un foşnet de aşternuturi şi, dintr-o dată, Jordan îşi dădu seama că bărbatul s-ar putea să nu fie singur. Inima i se strînse ca bolnavă la gîndul acesta, dar în secunda următoare ridică încăpăţînată bărbia în sus. Venise să-i spună exact ceea ce gîndeşte despre el şi puţin îi păsa dacă avea musafiri.

Hotărîrea pe care o luase facu din următoarea bătaie In uşa un adevărat tunet. De astă dată, auzi cum cineva murmura o înjurătură de partea cealaltă a uşii.

- Da? se auzi din spatele uşii, un fel de mormăit beligerant mai curînd decît un cuvînt.

ei de parcă ar fi fost

- Deschide, spuse ea.Urmă un moment de ezitare anr -

este dat la o pane ţi uşa se deschise ’R ee‘ ‘‘U2i c"»i ei şi nu-I putea vedea. stătea ţn ^

Jordan împinse uşa şi trecu pe IWă ea imediat privirile spre pat. Era gol şi njsuflăcum i se încordează spatele cînd mai facu cV mţea cameră. l*lVa Paşi în

- Intră, spuse el sec din spatele ei.Jordan se răsuci pe călcîie şi îl înfruntă cu privi î

înarmată cu indignarea demnă şi intenţia de a- 1 judecaşi de aspru încît să-I determine să-şi ceară iertare.

Dar Reeves nu juca cinstit. Era în pielea goală.Pe frunte îi atîmau cîteva şuviţe de păr castaniu. Ţinea

mîinile ferm înfipte în şolduri, într-o atitudine arogantă. Pentru o femeie care se lupta pentru viaţa ei, fiind în acelaşi timp cumplit de atrasă de acest bărbat, Reeves era o provocare greu de înfruntat.

Nu se gîndise nici o clipă că s-ar fi putut să-l întâl­nească în felul acesta. Ştia că probabil dormea, dar nu se gîndise mai departe. Acum, motivaţia începea să se topească sub presiunea acestei forţe destructive care era masculinitatea lui dezarmantă. Părul de pe pieptul lui forma un model de-a dreptul hipnotizant pe care nu se putea opri să nu-1 urmăreasca din priviri. Apoi se aduna într-o linie mătăsoasă subţire caredispărea în ...

Picioarele lui erau lungi, subţiri, d a r puternice. Emana

■SA NORA BkOU v

128

' « b ă r b ă ţie - C e e x e r c i ţ i u jalnic a v ea sâ f ie a ta c u l e isa c iftig c ? P r o b a b il c i lu i i s e p a r e a c '

cnstA aşa cum dăduse navala peste e if0 b tim p c e e a se u i t a fo Ja ei, Reeves c â s c â

*fi> wcM f> 'f‘ ac°Pen »*u l cu mîna. A cea«« „ -ia/âne/na; m u lt decît orice a/îceva ş i dădu c~ - p a sa re

D ar înainte să poată rosti o v o iă ^ C? e a sc f? O I1 1 3

°u toatăS * w„ crezi câ te-ai aventurat cam departe? N u ţi-a

' ţa că bărbaţii au tendinţa de a fi agresivi.^ *Sâ te ia naiba, strigă ea. Cum ai putut sa taci un

atît de dezgustător şi demn de dispreţ? N-am mai c u n o s c u t pe nimeni în toată viaţa mea atît de lipsit desensibilitate.

Reeves se uită o clipă la ea şi în privirile lui se vedea ceva înrudit cu amuzamentul strălucind în ochii verzi. Trecu pe lingă ea, îşi luă ceasul de mînă de pe noptieră, se uită se vadă ce oră e, apoi se aşeză pe marginea patului.

- Oare ce am putut să fac ca să te supere atît de rău şi atît de devreme în dimineaţa aceasta? întrebă el.

- O, te rog, nu mai fa pe nevinovatul. Ştii foarte binece ai făcut. Trădarea ta nu este depăşită decît de ambiţia ta şimai dezgustătoare. Mi-am relatat în fata ta toată povestea vieţii mele...

A

In timp ce ea se lansa în această tiradă, Reeves se asă pe spate rezemîndu-se de perne, ridică un genunchi şi

Ţ puse mîna pe el, lăsînd-o apoi să atîme lejer Jordan îşi ren imediat privirile şi spuse cu o voce nesigură;

129

S V M > K V H RO NVJV

N u vrct piu ceva Pc line?

l'.ţfti un scelerat, îi arunci ca îm ou capul spre el. ° rct>KhNse ^

H i ? fileu el. lui? Tu eşti cea care ii 'Uim dormitorul meu la aceasta oră atît dc ne?! sm uls din pat. Eu nu dorm îmbrăcat. Aşa i VUă' *^1 deocamdată nu sim t dorinţa să mă îmbrac." m"a' găsit»»

- Eşti indecent.Ochii lui o examinară de sus pînă jos şi Un *ţ 1

pofticios i se aprinse în priviri. 1 t?;- S-ar putea să ai dreptate. jJordan scrîşni din dinţi, dar nu-i dădu satisfacţia să-i

onoreze cuvintele provocatoare. Cu un efort de voinţă, îşi smulse privirile de la goliciunca lui, îşi restructura gândurile şi întrebă:

- Cunoşti un individ pe nume James Parker?Reeves păru surprins de întrebarea ei, dar răspunse

prompt:

- Da. Este reporter U Pl la Londra.- Şi i-ai dat ieri telefon ca să-i povesteşti totul despre

mine şi Helmut. Rodul strădaniilor tale mînjeşte acum pag>na a treia din ultima ediţie de seară a ziarului Times. Dacâ magazinul meu ar fi deschis duminica, aş putea să-ţi vînd un exemplar, sfîrşi ea sufocată de iurie.

Bărbatul scutură din cap şi îşi trecu şovăitor mî*ia prin păr

Aş fi preferai să-mi spui cinstit cc faci. Poate câ a> .Mvmeruntil. Nu era nevoie să mă convingi cu

ezi tu ce le mai bune lucrări?

Spre regretul ei, lacrimile îi inundaseră ochii şi îi tulburau vederea. Şi le şterse cu un gest furios. Reeves ndică mînă ca să oprească următoarele ei cuvinte.

- Stai să ne lămurim, spuse ci calm. Jim a scris un reportaj pentru Times despre tine, despre Helmut şî despre logodna voastră şi tu crezi că deţine informaţiile de la mine?

- Desigur!- Dar nu i-am spus nimic, Jordan.- Ba da, i-ai spus, strigă ea. Nu mă face să te urăsc şi

mai mult ca mincinos. M-am săturat dc duplicitatea ta.Reeves sări din pat şi braţele lui o cuprinscră ca două

mîini de fier înainte ca ca să poată face vreo mişcare.- Să nu-mi ţii mie predici despre duplicitate, şopti cl

Printre dinţi. Ştii tu ce este duplicitatea? Duplicitate înseamnă

care se giugiuleşte că logodna nu este ceva real. Să nu mă

o femeie cârc se giugiuleşte cu un bărbat, m timp cc este !«godită cu altul. Şi, între timp, pretinde în faţa fraierului cu

ŞANDRA BROW v

acuzi pe mine că joc teatru, jordan T să-, da. lecţii lui Sarah Bemhar.lt ' °Cmai ‘“•«a*.

Femeia încercă să se eliberez di termâ. dar eforturile ei nu reuşiră nici

- Nu sînt logodită cu Helmut. Ştii fn,„ LSlâl,c»«S,- Chiar ştiu? Spui că „„ eşti ^ 5 ^

sutic.ent să ridice un deget şi te prezinţi în pas .j Mie asta mi se pare ceva permanent. 1 erBita*

- Nu vreau să-l fac să sufere, strigă ea. Vreau să fi» corectă. Dar, evident, tu nu ştii ce înseamnă să fii corect nu* aşa? Tu joci întotdeauna numai ca să cîştigi. Joci pînă ia sînge şi nu contează cine sîngerează. Tot ce vrei este să te distrezi bine, să fii un fotoreporter bun şi să faci un reportaj bun.

O ridică de pe podea, se răsuci cu ea în braţe şi o aruncă pe pat. Se prăvăli apoi şi el peste ea, fixînd-o pe toată lungimea corpului cu trupul lui. îi ţintui braţele cu mîinilede o parte şi de alta a capului.

- Nu de la mine s-a aflat nenorocita asta de poveste,spuse ei, subliniind fiecare cuvînt, în timp ce mîinile lui se

adînceau tot mai mult în carnea încheieturilor ei. N-am spu

nimic, adăugă el şi o zgîlţîi uşor. , -Ochii ei se deschiseră mari, temători şi neîncrczato^

dar bărbatul îi susţinu privirile, Jordan îşi umezi buze c limba, apoi întrebă:

Atunci cine... .acolo- O ricine ar fi putut s-o facă. Aseară erau

• j nersoane c în d le-ai rugat cu atîta ,j ţa 11 «*•***’ “La nimănui despre logodna ta. Asta

mult bîrfele, Jordan. Ar fi putut

d , o r v a d c z , a n ş t i a v i z iji ^

„,!e lui nu dădeau nici o şan să în c h e ie tu r ilo r ei, Je riu tea ce radia din ochii lui o ţinea c a p tiv ă în tr -o

*■ «arc mult mai fermă.mn _ Dar Bill a spus că autorul ştia atît de m ulte despremine,argumentă ea. Ieri...

- Bine, dar la urma urmei nu ştie şi H elm ut la fel debine toate astea? Nu i-ai spus şi lui puţin cîte puţin totul despre tine? Şi el ar fi putut foarte bine să transmită povestea ta altcuiva. Şi aşa mai departe, pînă cînd a ajuns la un re­porter talentat, care să ţeasă un reportaj inspirat în jurul ei.

Jordan rămase pe gînduri cîteva clipe şi reflectă la ultimele cîteva luni. Ceea ce spunea R eeves părea să se lege. Oare îi spunea adevărul? Ca şi cînd i-ar fi citit gîndurile, acesta spuse;

- ~ ^ecunosc eram furios ca un nebun ieri cînd am c° orîţ de pe vas. Şi mai ştiu că dovezile împotriva mea sînt lncnminatoare. Dacă aş fi făcut-o eu, mi-aş fi asumat meritele

sau v*na, de la caz la caz. Dar n-am facut-o eu, Jordan. îţijur. *

Jordan deschise ochii şi fu uimită de cît de verzi erau ( . *u* Priviţi de atît de aproape. îar pistruii care parcăapăreau şi dispăreau Iară încetare erau atît de aproape. îneît ar fi putut să-i numere.

Ş A S D U A B B O t t V

7 Te-ai culcai aseară cu fata a * ,Întrebarea îi iui pe ammdo. pnn 5tm i

nu adusese intenţia s-o rostească ii s c ă r e Z ^ ' *>■ ctipâ. Reeves râmase mm de uimire, apo, '** rîse încetişor. ^

- Cu paraşuta aia? întrebă el plin de dispr« t că s a am dus chiar o viaţa de călugăr timp de tretzeci de a n i dar trebuie să-mi acorzi mai multă încredere chicoti eL A m agăţat-o aici la bar şi am dus-o pînă la Heimut pom enise după întîlnirea noastră de la birou câ ^ v a avea lo c d ineu l. Im ediat după ce ai plecat, descotorosit de ea. N-am auzit în viaţa mea o gură mat spurcată ca a femeii ăleia.

- Dar de ce ţi-ai dai atît de multă osteneală? ;între timp, m îin ile îi fuseseră eliberate şi acuai

explorau intrigate modelul format de părul care creştea pe j pieptul viguros ai bărbatului. El îşi mişca uşor corpul şi lisă capul m jos.

- Tu ce crezi? o întrebă Reeves la ureche. Buzele Iu râir^seră acolo ca sâ-i rmngne lobul urechii.

- Voiai să faci gelos pe cineva? întrebă ea timidă.-T e -a jp n m . _ ,- O, Reeves, oftă ea. Am venit aici gata să-ţi

ochii şi acumVocea î» rămase suspendată în aer în timp ce gura lui

îi pipăm blînd g)tui.- Eşti prea rapid pentru mine. Nu pot să ţin pasul cu

✓i,.nâ ac«a mă uim eşti. N-am maid i n » r i n e C e o s â m i fac cu t in e ?

* * ' ■ " dicînd C3PU‘ Ş‘ p r i ' ' iD d' 0 “^VAm<,h*re^ . , acUn)i « * încercă sâ-1 împingă la o parte.

- ia u seam a de inutilitatea încercăm, începu CZ*&a cap din»-» P3** în alta. dar gura lin o

0 i» * P ? eL*** #ra mila- . . .

geeves, ceea ce s-a întîmplat cu noi mai în a in te . . .

_Xu se poate descrie în cuvinte.- Da... Adică nu, nu asta am vrut să spun. A fost o

gşczll Nu ştiu cum am putut e u ...Gura lui o închise repede pe a ei şi o chinuia acum cu

ânsăn mărunte ia colţuri. Jordan încercă să continue să vorbească printre ele:

- Eu... nu putem... nu trebuie...- Ba da. putem. Şi trebuie.- NTu. Nu vreaiL- Eşti o mincinoasă. Mincinoaso!fn cele din urmă, Reeves se plictisi să se tot lupte cu

** ?* a închise gura cu gura tui, prinzînd înăuntru orice cuvinte aşa-zis protest. Gurile lor se întîlniră cu o dorinţă îndelung

V irfullimbii lui se plimbă pe buzele ei întredeschise, uinau-ie fară milă, după care trecu pe lîngă ele şi pătrunse

>nîenonil gurii ei, desfatîndu-se în deliciul acesteia. Jordan nu accepta jocul în mod pasiv. Buzele lui se

ln°hiseră peste limba ei ca într-o capcană, pînă cînd începu

COrP“!ui

Sâ 8_eamâ de plăcere. Se ca să-i dea voie să resniro în ccl,! din itimp ce buzele lui se Pl'mba” ^" aducă un omagiu. peEîh,leisp « u ^ > » S

- Reeves, şopti ea. Ador Dat „ l **- De ce? P 1 ces*a.

- Pentru că m ai păstrează câldura M iroase a tine. a

- O, Doamne, gemu el.. _ i n f e r a braţele în jurul ei şi se rostogoliră ,imbraţişaţi pînă cînd ea ajunse deasupra lui. Cu mîini dib îi scoase jacheta. Găsi marginea puloverului şi m sus peste abdomen şi peste sîni şi umeri, apoi i-1 trase peste cap. Rîzînd împreună cu el, Jordan îşi eliberă mîinile din mîneci.

Reeves aruncă cît acolo îmbrăcămintea care îl stînjenea, desfatîndu-şi privirile cu sînii ei, care i se ofereau atît de ademenitor. Vîrfurile degetelor lui atinseră curburile superioare cu un gest aproape reverenţios.

- Frumoşi sîni, rosti el cu o voce profundă şi şoptită. Mîinile îi alunecară spre exterior, îi cuprinseră în căuşul palmelor şi îi ridicară în sus, bucuros de ceea ce îi umplea mîinile. Degetele mari mîngîiara blînd sfîrcurile maronii.

- îmi place să mă uit la ele, spuse el în timp cesfîrcurile se întăreau şi se înălţau.

Jordan îşi arcui spatele şi îşi sorbi plăcerea. O nuna o cuprinse pe după gît şi o trase cu faţa în jos spre el. Buzele

SANDKa B kow v

136

V “ -

^ tirno ce cearoiM* -supSeră P* ?le s‘urj care îi tăiau respiraţia.

^ “,!l lcp« c<*>“du'‘ sentimentul de scufundare*>rdan S o a r e , dar îşi dădu seama ca el

^ T c î n d c a p u l ei ajunse pe pernă, gura

a *i «* drum în jos.’ r e g ,t şi£ * ^ ăm râ intre buzele Iui. M.şcmdu-ş. uşor

e i- Lim ba lui deven ! un m T ~pbrfji1’ ^ neiinîştit de senzualitate, ce o aducea la un ^ * e S ta r« cum nu mai cunoscuse niciodată.Cl Tremura sub el.

- Jordan. Te doresc. Te-am dorit din momentul încsre am plecat din apartamentul tău, în dimineaţa aceea de după furtună. Cel mai greu lucru pe care l-am făcut în viaţa mea a fost să te las în patul acela. Dumnezeule, ieri te doream atît de tare că mă durea totul.

Se ridică pînă cînd faţa lui ajunse deasupra chipului ei. Ochii i se înfîpseră în ochii ei şi nu-i mai părăsiră în timp ce îi depărta uşor genunchii şi se instala între coapsele ei. Se potriveau unui cu altul cu o coeziune de-a dreptul uluitoare.

- Uite ce bine se potriveşte, şopti el. o ^ SPUSC ea’ şi se m*$că mai aproape de puterea are îşi cerea drepturile.

Ah, Jordan, Jordan, ... ia-mă în tine.

metalic lui SC ° priră posesive Pe Sura ei. Sunetulcameră î / erm° anjIUÎ ^ SmgUrUl SUnet Ce se aU2e* în

in timp ce se străduia febril să-i desfacă blugii A poi

137

' . .-i'r

ţ-j’:. :...-.*• r-•?,r-v

.*-1 I Ai » ^ u

■“ 1 .£

o

a ‘B '-o « £■SS ■'î r* i ’~' .

% îs S l a s

i §■ % ^îi 5 rt '-S

I <S CO •§

l i l U - l r l ă ^ - s â-o <2 fi U . £ K 6 o 8 S -2 ■5 5 I 2 ,S ,5 « 3 » E . 8 2

* rt2 ţ .5• j 1 * 5 2

o ~ 3 *S ?î « “3 o c g s c : > o

^ § s_ rt o c, U u ^

& ■£ Ul ea -a ' o> " " ^ 5 O* O U o “

. -5 & S 2 1 8 .3 " w

y rt‘ v> ^ £ > r t . - - ** C* ţ"5 * § ‘f i £ 3 «£ “ * 3g M ' & SD. >ri «.* S-

I/)O

r t ™& >riH - - W (/î lTr U S

»<Ş o_ £4J

03

5 -cc3 ^

o .cea

î iCu

S -S o -s»cfl *£ ,p

• - Irt £

*G < % g vs «iţfl ! ft) - 'C « o J > c 3 D u t**1 - N U H

>ca ° «S a a o K • - *■* 'X Pa HC/> 1

1 1 34—> CTl c 0<L»O e

Sî§

~ o

& •

« st= O

C = fîi/i î

&t/i 3 g1 a oţn * _ i

io c '

* S a_>

o . c />

»rt nj’ o r £° srt C. o1? 5 H i sw ^ n ‘= q 2 >ş t i— b0 As ^•g c u - y.

£5_ r t’S ►« .e

cr.m

*o >rt•C 00 c<l> tptfl £

e tn «J ■-;~0 v?

^ 503■ O. a)LJe:

0“ O ™ ■— siu & sB ■•%. ‘ ET « ■-- ţ -O- 'ejj rt*2 5 3

,2 - £ % B .J S £

_ B' c & .0 *-u c; ^ 0 3 _c &i> (ţ) - j u o w

' “ 5 < «H E" « e »? £ “ e

1) C c C 0 (1

# ^ s I ^ ~e -o -s .'5

<u « 3: c:=- «2 £7 <L)"r?

co& H f « s

« • £. » o c ^ ă w ^ §

^ iti ^ Tr;m V 4*4 _ 7 ^3 » * s u ^ v o Q4? *<TJ 6 T3 —J 03 - 2

£ >a ■-; 4j , ^ c O 60 B > p? a_<u n

^ rint to P D F w ithout this m e s s a g e by p urchas ing n o v a P D F (h ţţp .//w w w .n o v a £ d f.c o m /}

SANDRA BROYY \

îl asculta pe Helmut. Jordan se duse R e e v e s i c u o c ^ care nu vedeau

fereastra ş i *e “ ® n u s e ’s â s t r ă lu c e a s c ă acum sub ţm ,«,apa tecului ce_inc7 nlică strîns to mînă cordonul tapai* raze ale soar® "eevesîntreWnd: cînd îi auz» PeR

- Ai încercat să dai de Jordan?Aceasta se răsuci şi întîlni privirea lui din? r*

cealaltă a camerei. Reeves ţinea receptorul Ia ureche T r* o pauză, întrebînd-o prin semne ce să spună. O prtvireT faţa ei descompusă îi fii de ajuns. în profunzimea ochilor e cenuşii văzu cum îl implora să nu-i spună iui Helmut că este acolo. Buzele i se strînseră trasînd o linie a amărăciunii, dar vocea îi rămase rece cînd răspunse:

— Nu, probabil că încă nu s-a trezit.Ascultă în timp ce se uita la Jordan, cum stătea acolo

nemişcată lîngă fereastră.- Admirabil. Unde ne întîlnim?.,. Foarte bine... peste

o oră e perfect... Da. Pe curînd.Reeves rămase cu receptorul la ureche încă mult timp

după. ce Helmut întrerupsese legătura şi o străpungea Pe Jordan cu privirea iui implacabilă. Apoi, aruncă receptorul

dintr-o mînă în alta şi îl puse la loc.Se apleca şi îi culese jacheta de pe podea, apoi se

duse spre uşă. Se opri acolo în picioare, cu o mînă în şold Ş1 cu cealaltă întinsă ţinînd jacheta.

Jordan înţelese aluzia deloc subtilă. Bravînd, ridica bărbia în sus şi paşi către el. Cînd ajunse la cîţiva paşi

, anjncă jacheta cu a« ta « * “ ■ mClt ^ “^ ra s-o pnnda. .edc m"nl1'* doreşte să mergem astăzi pe m unte,

; Logodn.cUl « inwie îţ) sugerez sâ te funşezl repede

^ d3“ C u eIefo n u l lui ca o fetiţă cuminte, căc. te va * * * \^ a p r o x i m a t i v douăzeci de minute. Gentleman,

f S*L te mai lasă să dormi cîteva minute.& int0tT ul iui batjocoritor o rănea profund şi fară să vrea,*2 capul în jos. Dar el încă nu terminase.

_ Ne vedem peste aproximativ o oră. Trebuie să nefotîlnim aici, în faţa hotelului.

Jordan trecu pe lîngă el, iar cînd puse mîna pe clanţă, Reeves adăugă:

~ Să nu uiţi să te prefaci că eşti som noroasă şisurprinsă cînd o să-ţi te le fon eze .

Jordan îi aruncă o privire furioasă şi deschise larguşa. Aproape că ajunsese în coridor, c în d e l o apucă d e c o t şi o răsuci spre el.

-C ît despre faptul că m-ai trezit din somn, vreausă-fi spun că eşti cu m ult mai bună decît o cea şcă d e c a fea «erbinte.

Insulta usturătoare fusese rostită cu dispreţ. înainte !a poată răspunde ceva, Reeves o împinse afară şi trînti uşa

urma ei. Se grăbi să ajungă cît mai repede acasă ecepţionerul cel amabil era ocupat cu un client care tocmai

PIeca, aşa că nu observă cînd Jordan trecu lîngă biroul lui şi ieşi din hotel. ^ 5 'n d u - s e pe

-cii--

r* ^ C

U î * ‘ ijs « 9 s a o l i ' S .6 ? a

s P l h1 1 i I * 1

\ r-% ta n w

h « i u î sO « S y S *s « T, •“ C B

* \ \ V *

.. *1 ■* " u r .; «« ^

H l l

55. jţ I .

| ' i s î m . i i 3 „

i i i | i ? , \ \ * \ u \ î \ t U i l h

! L i V i lş - s . s s i H ^ i i '5

I 1 | l S Î * I î s S" 8 | ■■£ § 8 fl °* 1 a

’ 1 1 1 S Î

1 ;

IfaI . -3 Jfl*8 i r s i f Ş j<u .-, (g

■a r3 ’8 I £5 1 i .3 ,Sj tu :n , 5 r K

jj 'B. '*■' (a ¥ ' 5 B . 3 g t

i f # - i I s f f 1 1<i v *■ ~ &* 3 3 j iî S H 3 £ S I § 2

-w /? «« / 0 ^ 3 -

0 / A « a;

*/ 5 11 s“ f i O Iu c 0 g g 'S ,§ ST !

" 2 ^ ]

P rjny o P D F w iţM u tţh is m e s s a g e by p urchasing n o v a P D F (h ttp ://w w w .n o vap d f.com /)

f * H e,m ul o U n b r t j i^ T ! " '------

b ttn4 d !T in! a ’a • " * »kşti supărată pc mine a #* *u*

Helmut nu era o întrebare ' fte»*cî*4*“ C u m ? ca nedum erita * ’- Pentru logodna noastră Secrctui » 1

draga mea. Este în toate ziarele de pc UAmcrtca. îmi pare râu. Se parc câ unul dintre *’ *"****{ na a reuşit sâ păstreze secretul O luâ de mini

Jordan îndrăzni sâ arunce o privire U RceveTi acesta era preocupat de ştersul lentilelor cu mai mult* n j decît ar fi fost necesar.

-E u . . . V- Sper că nu eşti prea (imoasă, o întrerupse Helnwtt\

în ceea ce mă priveşte, sînt îneîntat că lumea ştie acum cil îmi aparţii.

Declaraţia lui şovinistă cu privire la posesie o irita, dar nu voia sâ facă o scenă cu Reeves de faţă, aşa că semulţumi sâ spună:

- Păi, oricum răul e făcut.Helmut îi luâ mîna ş» o sărută în palmâ Apt .

îndreptă şi întrebă: ţimp- Vrei a mâninc. ceva. draga me^

berechet. Cei de ia bucătărie ne pregălcsc un P™ 7 .- Numai o ceaşcă dc ciocolată fierbinte şi un ves

spuse ea, arunetndu-şi rucsacul pe un tcaun de lingşi aşe/îndu-*e apoi pe un altul. hărbaţl

în timp ce ea ciugulea din micul dejun, cei uo

144

M 4

t i p<r10 ** °°***\ r ^ ~ £ j £ Z ~ * " * O P K - *“£I f e i - * “ ^ T l £ £ * * « p n v ^ . P< *“ " • “ *t > * ^ Z £ p « * < > r m c b t , k p ' a u k m ‘a ™I > ^ S - T h . * c* no*rt * po*e‘tu oI * ‘* J £ > £ " * * 1* p" ~ ^ r

«•«> p * ,*»k,m‘or * p*e k »*^ lS « < M r o cu »«wuri r o * .F*K c*u cmotm imJ L n t o « afla O pcheU de v i* de ud pJben «rtlu eilar* c * * poate de chipeş. Bnza d im in e ţii c a re su f la d in sp re* fi rivişea uşor pârul des care strfilucea io s o t r e . S tr in g e aAn pleoape din cauza stră lucirii apei la cu lu i f i o c h ii lu i e ra uenbriţi de gene dese, arcuite.

Se trăgea absent de lobul u rech ii în u m p c e a sc u lta cu atenţie ceea ce sp u n e a H e lm u t t f i d ă d u s e a m a p e neaşteptate câ îi iubea.

Sigur c i a ţa ceva nu e ra cu p u t in ţ i Bârfeaţi a tlt d e pluii dc viaţi ţi de a t r ig i to n ca R eeves ex is tau m im ai in filme Nu se îm piedicau în trind în v ia ţa v tn z iio a re to r. D ar e l to tru e . Numat c i nu se îm p ied icase . In trase în v ia ţa e i ln)petua», cu furia unei furtuni, fşi d id u scam a c i ţ i a c u m ** continua ii-1 p n v e a s c i fi c i îl iub ise d in p n m u l mo- 'Ţ cm in care îl v i/u s c . Altfel nu ar fi putut face ceea ce f tc u s e ® f^aptea aceea

Pentru ea, nu era un lucro o a recare s i se c u lce c u d * * * acest lucru d a to n ti unui sen tim en t p u te rn ic in c a re

***» recunoştea iubirea D a c i H eim ut n u a r fi te le fo n a t de

145

ŞA-XPRA B R f tU 'v

dim ineaţă, ar fi putut fi îacela. *nca în nat H 1 1 1 Pat cu

Dar pentru R eeves era altceva El „ nici un fel de sentim ent. Sigur, considera11 c5ar°''v* atrăgătoare. Şi, evident, dorea sâ facă dragoste ^ Cînd va pleca de la Lucerna pentru un alt proiecti v ^ v i w 1ţttpid cu o altă femeie, din alt oraş, din altă ţară ţ}e ^ ţontinent. Pe Ut

°ricît ţieJordan nu era deziluzionată. Baloanele

oase ar fi, se sparg uşor. Castelele de nisip sînt iuated e. Reeves o va părăsi şi atunci ce se va întîmpla cuea?

ără Helm ut, căci va trebui să-i spună foarte curînd cănusţ sătoreşte cu el. Şi fară serviciu. Oricît de mult ar fi

patizat-o Bill, o să aibă grijă de propriile interese pe lîngâ mmil Bauerman.

Şi fară Reeves.Lacrimi fierbinţi îi ardeau acum ochii şi întoarse capul

tre lac, unde strălucirea puternică a razelor în oglinda apei puteau oferi o scuză pentru faptul că se freca la ochi. Nu

putea să-l lase pe Reeves să observe că plînge. Trebuia sa şi încordeze toate puterile împotriva lui, chiar dacă era^ i ici căci nu putea fi imposibil. Reeves nu putea nicirtacar ^ ghicească cum se simte ea. Probabil că atunci cîn iŞ* aminti de ea, le va spune prietenilor, că da, era cam „uşurică4*, dar nu va putea niciodată să le spuna ca proastă.

Tresări vinovată cînd H elm ut îi rosti numele:

1 A*

d i l e m a

,, !ntrebă el arătînd către croasantul acum

' Ai,cnr i î " c ă p"n ă c u c io c o la tă 'da. Nu Prea mi-a fost foame.

' ^.TluâcoşuTpec'^e îl aduseseră cei de la hotel ,H " lor pe scară către limuzina care îi aştepta.

^ '^ J o r d a n , n-ai spus nimic despre costum aţia luis~Arată ca unul de pe-aici, nu-i aşa? întrebă Helmut.

^ Jordan se uită la Reeves ca şi cînd l-ar fi zărit atuncipentru prima oară.

- Da, aşa este, răspunse ea repede.Reeves zîmbi.- Ieri am fost la cumpărături şi m-am ales cu astea.

Arătă spre pantalonii scurţi de piele. Sper să nu-mi îngheţe genunchii.

Zîmbetul lui era atît de copilăresc, încît inima lui Jor­dan tresaltă şi fata uită imediat de decizia pe care o luase de curînd. Se uită în jos, la picioarele puternice şi zvelte, cu muşchii bine conturaţi. Genunchii lui erau acoperiţi de un păr negru, aspru. îşi aminti că îi sărutase în noaptea aceea ploioasă pe care o petrecuseră împreună. îngenunchease alături de el, aplecată deasupra lui. Părul i se răsfirase pe coapsele lui. El apucase mătasea lui aurie în mînă şi îi spusese ce senzaţie plăcută îi dă pe piele. Obrazul ei se odihnise pe coapsa lui.

O căldură insuportabilă îi scălda tot trupul cînd ridică privirile către chipul lui Reeves. Probabil ca îşi amintea şi el

*$* apoi, în iIrnp . unea. 3 ui^

rad io a să dm o ch ii iui Jord.n ^ SC Ulla la ea t r a n s f o r m i î . i i r -o « r im a s â tr is tă , Z î" ’b« u u ‘'*

r e p e d e c a p u l . C u t ia lu i c u a p a ra tu l dc f „ C a f ' '° t ,nH* i şi co şu l pentru p icn ic fura plasate în north- !*1, rUcsac«îei s c u r c a r ă to ţi tre i p e b a n c h e ta d m spale 1lcnf?n *

! z t undc !nccpca °pîrtie nu fL * - z z t z :- N u c un urcuş prea greu, zise I Iclmut amabil. Şi, într-adevăr, nu era deloc greu, chiar aşa cu bagajele

p c carc ie cărau, lirau fam ilii cu copii mici care urcau pe i m unte, bucurîm lu-sc dc ziua calda dc duminică. îndrăgostiţii, (p reocup aţi m ai m ult unul de altul decît de frumuseţea IT iuntcIui, urcau în lă n ţu iţ i, ţin în d u -se de talie. Cîţiva ad olescen ţi sc jucau cu o m inge de fotbal. Cînd se rostogolea V» jos, unul din ei o arunca din nou în sus şi tot aşa mereu,

arca un efort epuizant şi Helmut rcmarcă accst lucru.C on tin u ări să uree încă vreo două orc, odihnindu-se

p er io d ic pînâ cînd ajunseră la un platou dc la ma^ ,nc® exp loatării de cherestea şi hotărîră că este locul idea ptn

pune masa. I Iclmut adusese o pătură din portbagajul rn o întinse acum pe iarba care îşi mai pierduse cev<

verd ele ei crud, datorită toam nei tîrzii. (Jordan îşi dădu jos rucsacul şi îl aşeză p P

^ ^ 'pi'iod, p cn fm

, cutia ap aratului de fotografiat în w> " use ce scosese aparatul Nikon. S e trm tt pe

‘W* c‘ postură relaxată. începu sa faca > ur4’ Tu Helmut şi Jordan, cu peisajul montan caHis^tanCe

.iJinjrl 0 ciipâ, flecărind şi tachinîndu-se reciproc %sei lor de antrenament şi de rezistenţă, apoi Jor-

^ ^ desfacă pachetul de mîncare. Alunga două ^ de mîini nerăbdătoare ce goleau farfuriile imediat ce

Reuşea să le umple, cînd doi tineri îmbrăcaţi în şorturi de alergare se apropiară de ei. Purtau ghete de munte, ceea ce distona cu îmbrăcămintea uşoară pentru alergat. Unul dintre ei trase adînc aer în piept şi îl întrebă pe Helmut în germană:

- Sînteţi domnul Eckherdt?Helmut se ridică în capul oaselor din poziţia aproape

culcat în care stătea şi răspunse afirmativ. Tînărul băgă mîna in cureaua de la brîu şi scoase un plic puţin şifonat şi pătat de transpiraţia lui sănătoasă. La privirea mirată a Iui Helmut, 'mărul se grăbi să explice:

- Şoferul dum neavoastră mi l-a dat. Eu sînt alergător e maraton şi acum m ă antrenez. Cînd a văzut că mă îndrept

mcoace, m-a rugat să vă găsesc şi să vă dau asta.Aruncă o privire către tovarăşul lui, care confirm ă

d,nd din cap.- M ulţumesc, spuse Helmut, băgă m îna în buzunarul

Pantalonilor, apoi strînse mîinile celor doi tineri, punîndu-le ^'căruia în palmă cîte o bancnotă.

nou în c 'u S r " Spus« * ei în cor

Helmut deschise plicul si cy ’ Pbc'"4 *» Şoapta, apoi spuse: m<=sajul scUrt iri

Vă rog să mă iertaţi amîndoi * m oraş. Unul din avioanele compant ies4tMî»W undeva, deasupra Canadei. Trebuie să fi"la * dispăt« începe sa sosească veştile. lrou cînd Vor

- Bineînţeles, spuse Jordan şi se ridică grăhir împacheteze, punînd lucrurile înapoi în coş. U sâ

Helmut o apucă de amîndouă mîinile şi 0 opri- Nu, Jordan. Mă simt destul de stînjenit şi aşa Nu

vreau să vă stric ziua şi vouă. Tu şi cu Reeves staţi aici şi bucuraţi-vă de picnic.

- Dar, Helm ut... încercă ea să obiecteze.- Nici unul dintre voi nu mă puteţi ajuta cu nimic,

draga mea. Nici eu nu pot face de fapt nimic. Dar trebuie să fiu acolo în cazul în care previziunile cele mai sumbre se dovedesc a fi adevărate.

- D ar...- Insist. Reeves, bucură-te de ziua aceasta. Aş fi vrut

să nu fiu nevoit să fug de lîngă voi în felul acesta.- Nu-ţi cere scuze, Helmut. Sper că totuşi avionul şi

echipajul vor fi găsiţi în stare bună.- Şi eu la fel, murmură Jordan.Helmut o sărută moale pe gură şi spuse: _- Am sâ încerc să te mai sun deseară, dacă am sa p

d n g a mea.

^ a s s A b r o v ^ v

150

d i l e m a

" T p.i priiă sâ duc coşul înapoi la Europa şiVoi avea eu g jnduc pe J°rdan acasa’ spuse ReeVeS‘

a* s'° Mulţumesc, prietene.Helmut se întoarse şi, cu gîndul la treburile Iui, începu

b o a re repede panta muntelui şi dispăru curînd în spatele

Jordan se uită în urmă după silueta ce se îndepărta, c o n ş t ie n t a d e faptul că rămăsese din nou singură cu Reeves în ceea ce s-ar fi putut numi o excursie romantică. Şi Reeves e r a conştient de izolarea în care se aflau. Tensiunea dintre ei era aproape palpabilă. Fetei îi era frică să-l privească în ochi, nefiind în stare să ghicească în ce dispoziţie sufletească seaflă. Dar el puse capăt suspansului:

- Ei bine, femeie, apucă-te de treabă, că mor de foame,spuse el, şi deschise din nou capacul coşului.

- N-ai auzit de emanciparea femeii? se răsti ea.- Ba da. A cui a fost ideea asta tîmpită? facu el.Apoi o ajută să desfacă coşul. Spre marea lor

delectare, ideea lui Helmut despre picnic era cît se poate de generoasă. Borcănele cu capac de argint în care se aflau pateu, caviar, somon afumat şi stridii afumate. Mai era şi un pui fript, rece, dezosat şi degresat. Şi mai erau tot felul de bunătăţi, murături, măsline, ouă, fructe. în şervetele de in erau împachetate cîteva felii de pîine cu coaja neagră şi miezul auriu. Aveau brînză şi unt foarte rece, o cutie de bomboane de ciocolată şi mai multe feluri de pateuri si fursecuri pregătite pentru desert. Mai era o sticlă de vin

i t

151

ŞAXDRa b u^ v ..

german alb, o sticla h**fierbinte, fixate într-o 2 ”'* ''Precum “n i* ' '»Pe fundul coşului erauTmL T ' U U a si'>^“; ' U porţelan, şervete de

v o i a s^ Ue“ mare’ eXd- ^ - , C ,

- Ceea ce nu înţeleg este cum de !-a cărat n' - 'sus. N-am avut nici cea mai mică idee că este ^ Dar tu? e aşa de

- Nu. Dar mă bucur că nu m-a rugat să-l ajut! Mîncară pe săturate. Băură aproape tot vinul, dar jor­

dan îi propuse lui Reeves să pună dopul înapoi, căci altfel riscau să meargă de-a berbeleacul în jos. Jordan facu ravagii în cutia cu bomboane de ciocolată elveţiană. El mîncă două prăjituri, lingînd umplutura dulce de pe degete.

Dar abia dacă se cunoştea unde mîncaseră, aşa câ împachetară totul cu multă conştiinciozitate înapoi în coş. Ehipă ce terminară, Jordan se ridică şi se întinse.

- Trebuie să mă plimb puţin ca să dau jos ce ammîncat.

- Bună idee, spuse ei. Şi eu voiam să mergem ceva

mai sus.- Şi cine duce coşul? întrebă ea. _El se uită în jo s spre el strîmbîndu-se, căci ştia ca nu

se uşurase prea m ult cu cît mîncaseră ei.- P u tem să face o în ţelegere, spuse ei. Daca du

c u tia a p a ra tu lu i d e fo tog rafia t, duc eu coşul.

152

' ,>CrtCVl’u i^ t destul de greu.£şn i,g ««-sacul meu nu e greu. Nu cred că o sâ am ti bin<< ruc*«v

CC îşi puseră bagajele în spate şi le ajustară cît ^rtabil, porniră din nou să urce muntele. Iarba ceda

0$' terenul unui sol mai pietros, deşi erau încă în zona sj «anta nu era foarte abruptă. Mai erau şi alţi

xcursionişti în faţa lor, deşi cei mai mulţi rămăseseră pe

platoul dej os.-A i făcut vreodată alpinism la modul serios, Reeves?

întrebă ea gîfîind în timp ce urca alături de el.- Glumeşti? Reeves îi aruncă o privire sumbră.Jordan rîse.- A, da. Am uitat de frica ta de înălţime.- Cine se atîmă de coasta muntelui farâ nici o noimă,

după părerea mea e nebun.- Dar asta nu te deranjează, sublime ea.- Nu. Ce facem acum nu seamănă cu căţăratul acela

w frînghii şi crampoane cînd pipăi cu piciorul in neştire ca ^găseşti un sprijin... Dumnezeule, mă trec fion numai cînd wă gîndesc.

- Poate te trec fiorii pentru câ se face tot mai frig, observă ea. Cred ca o sâ-mi pun jacheta pe mine. Jordan 3Şeză cutia aparatului de fotografiat pe o piatră şi îşi dădu J°s rucsacul. îşi scoase din el jacheta şi se înfofoli în ea.

- Nu vrei să-ţi pui canadiana?

DILEM A

153

- N il. Puloverul acesta e ca un cald. n CuPtor. ^ ^

Porniră mai departe, tot mai sus si m ' LS'"' "Ntot mat puţin ca să-şi cra|e respiraţia ce T l ^ ^ Jgreoaie cu cît urcau mai sus. ’ enea tot ^ 1

- Cred că... trebuie... să mă odihnesc 1printre gîfîieli. '' •* sPuse ea

- Bună idee, consim ţi ei, şi se prăbuşi, „raa- i sub un pin. De fapt, eram gata să mă opresc de acum ? ’’ zeci de minute, dar imaginea mea de bărbat feroce a îr fost deteriorată în mod ireparabil dacă aş fi strigat ph^ înaintea ta.

- E nevoie de ceva mai mult ca imaginea asta a ta de macho să fie pusă în pericol.

în secunda în care cuvintele i se desprinseră de pe buze, îşi dori să nu le fi rostit niciodată. Nu facea decît sâ recunoască cît de mult se simţea atrasă de el. Roşi furioasă cînd Reeves ridică, fară să vrea, o sprinceană şi se uită la ea.

- Nu mai spune! o tachină el. Mai povesteşte-mi despre asta.

- Nici gînd, ripostă ea sec. Şi aşa eşti prea încrezut. Continuînd să zîmbească fără să fi fost deloc afectat

de replica ei tăioasă, Reeves se ridică, scoase pătura din coşşi o întinse sub copac.

- Hai să ne odihnim puţin înainte să coborîm. Jordan se aşeză pe pătură şi se rezemă de trunchiul

copacului, oftînd obosită, dar mulţumită. Reeves nu-i ceru permisiunea să se întindă pe spate cu capul în poala ei.

s a n d r a BROWN

154

DILEMA

ote bună, spuse el şi închise ochii.

; «!an îşi * « * vocea z8 omotos:Domnule Grant!

Acesta deschise un ochi şi se uită în sus ia ea prin

^,«readegene-? _ Cine a stab ilit aran jam entele pentru dormit? în-

- Am dreptul la cea mai confortabilă poziţie, spuseI dus povara cea mai grea.

- Dar tu eşti mai puternic. Eşti bărbat şi eu sînt femeie.- Asta am observat şi eu, spuse el alene şi privirile îi

coborîră pline de înţelesuri către sînii ei.Jordan se întoarse repede la subiectul anterior:- Trebuie sâ fac doi paşi pentru un pas al tău. Ai

picioarele mai lungi.- Dar ale tale sînt mai moi şi mai frumoase.îşi puse mîna sub ceafă, se strecură pe sub haină şi îi

prinse gamba relaxată în mină. Muşchiul delicat de sub degetele lui se contractă imediat.

- De fapt, eşti moale şi bine făcută peste tot.Tîmplele lui Jordan începură să se zbată din cauza

pulsului accelerat. Aruncă o privire grăbită în jun apoi nemaiputînd să reziste tentaţiei, se aplecă spre el.

~ Anatomia mea nu este cel mai potrivit subiect dediscuţie, spuse ea înţepată.

- Ba cu cred că este. De cînd mi-ai deschis uşa înnoaptea acea şi m-ai invitat să mă adăpostesc de ploaie.

155

■am a

anatomia ta a f o s t ^ T r T ~ ~ ~~~- 5* am fost incapabil sâ-1 sco, de acob ^ U

„fta e foarte nesănătos- Ohoho! Ba mă faci sr,

chtar foarte tare. Uneori chiar s t m ^ ' f°ane »•«*, ..Jordan îşi priase buza de7„™ "r.de «are... “*• «>

nou în altă parte. Nu-1 lăsa să-ţi *ordona ea. Ridtcă-te. Pleacă de aici. Fugi AtuS? ? ? “■* pnnse mîna, sărutîndu-i palma la început repede a„ ' ' îsi" în ce mai languros. Intenţiile ei de împotrivire sau topiră rapid sub apăsarea dulce şi persuasivă a gurii lui

Privi din nou în jo s cum îi framînta degetele fragile de la încheietură şi simţi din nou că se topeşte de dragoste ]

- R eeves? şopti ea.Tonul m oale ale vocii ei îi atrase atenţia mult mai

m ult d ecît dacă ar fi ţipat la el.- Da? întrebă el, ridicînd privirile spre ea.- N -am putut sâ te las să-i spui lui Helmut că sînt la

tine în cam eră. în ţelegi, nu-i aşa?R eeves o ftă şi m orm ăi: . .- Da. Atunci eram furios, dar... Ramaj e cu p"vl” *

pierdute în zare un timp, după care se uită m no O m ul m i-a spus acum cîteva minute „pnetene cge

Făcea o m ică concesie. încerca sa- p ^ ^ sentim entul ei de loialitate. îşi schimba poziţiîntr-un cot ca să se uite la ea. . vorbim

- Jordan, te rog ca macar astăzi sa n

d e sp re H elm ut. B ine?

S A .N D R A B D I H "

156

dilema

ReeVeS Numai astăzi. Mîine o să mai vedem.

P e n t n l s e n t i m e n t e de vinovăţie, fară rem uşcan , fără făr3 SeNu pUtea rezista rugăm inţii m ute din ochii

^ • r)area-im- Foarte 5 jne} se auzi ea spunînd cu voce tare, în timp

minte i se perindau răspunsuri contradictorii.Reeves întinse mîna pe la spatele capului ei şi trase

& bentiţa care îi ţinea părul în coadă de cal. Eliberat, părul îi câai pe faţă şi pe gît. Reeves zîmbi şi îşi puse din nou capulin poala ei.

- Sărută-mâ, spuse el.Zarurile erau aruncate.Jordan nici nu se gîndea să refuze. Se aplecă peste el

şi îşi lipi buzele de ale lui. El nu se mişcă. Nici nu acceptă şi nici nu respinse sărutarea ei, mulţumindu-se pur şi simplu sâ stea întins acolo. Ii arunca o provocare pe care ea nu avea <fe gînd s-o ignore.

Mîna ei se mişcă apoi în jos pe muşchii tari ai pieptului puia îşi croi drum pe sub puloverul gros de lînă. Trecu sub cureaua de la pantaloni şi mîngîie pielea caldă, vibrantă. Se jucâ apoi cu părul creţ de pe piept, după care coborî şi înveli In Palmă conturul masculin masîndu-1 puternic.

Buzele ei se despărţiră uşor şi îi acoperiră faţa cu săruturi atît de uşoare, câ ar fi putut doar sâ-şi imagineze câ 1 le dă. Cu ochii închişi, nu putea spune unde va cădea

157

m axilarului. Dar se Pe

? ™ tMe era ™ clar neaştepTar i n ' n? nUme' C ^ i drum înapoi, către gura lui va™ T dm isi?" num ele ei. ca buze!e iUi ţj f ? ^

' Iormea$Limba ei, caldă şi umedă mmeti? k

se îndreptă spre colţurile gurii ca sâ se relaxeze"! J“ 51 im p, virfunle degetelor găsiră un sfirc cald şi d u r " S

; de pe piept şi ,1 mîngîiară pînă ce acesta se întări. C e l| g e m u d e p lăcere în tim p ce limba ei cerea intrare în gura lui J Ş i, în c e le d in urmă, bărbatul cedă. Violent. îşi îndoiibraţul în ju ru l g îtu lu i ei şi o trase spre el mai aproape. Capul lu i fa c e a m an evre între sîn ii ei şi în cele din urmă gura lui se

“ lă pradă lim b ii ei du lci.— A i gu st de c ioco la tă , şopti el printre săruturi.

— Îm i pare rău.

J — îm i p lace. Eşti delicioasă.— Ş i tu la fe l. ^Se sărutară din nou în timp ce mîna ei u r m ă r e a dira

d e păr lu c io s care dispărea sub cureaua lui de la panta onA c u m îi exp lora partea inferioară a pîntecelui.

— A i id ee ce îm i faci? întrebă ei. ceD intr-o dată, ea îşi dădu seam a şi fii şoca ^ ^

făcea. îş i eliberă brusc mîna de sub cxaclîn şezut, aranjîndu-şi părul. Resp.raţ.a e, era şuierat

la fe l ca a Iui.

„U mâ ptingeam. Ochi. lui clipeau jucăuş. NU mi-am dat seama - este., eu...

ncurcatâ de propriile sentimente instabile şi de ' •'«uit -rvîcnitoare din trup care cerea milă. Reeves

^ r r m M 5 '< > im b r ă |1Şâ. .

0 _ Hai să moţăim puţin. După aceea putem sâ cobonm .

- Foarte bine.Jordan oftă şi îşi rezemă capul de scoarţa aspră a

copacului, simţindu-se confortabil. M ulţumirea ei era legata de greutatea pe care o simţea pe coapse şi pe abdom en, răsuflarea moale şi caldă care ajungea pnn haine pînă la pielea ei şi fi accelera bătăile inimii.

Se mai uită o dată la R eeves, apoi închise ochii. în cîteva secunde, respiraţia ei se sincroniza cu a lui şi amîndoi adormiră simultan.

Ceea ce o trezise nu era un sunet. Era mai degrabă tăcerea absolută. Deschise ochii încet, încercînd să-şi dea scama unde se află. Somnul ei fusese profund şi revigoram, dar i se părea că se artă încă în vis.

Ea şi cu Reeves erau sub ramurile protectoare ale pinului, dar restul lumii, dincolo de perimetrul ram uhlor bogate, era acoperit cu o pudră fină. albă. Parcă era o lum e de basm, plină de cristale albe, strălucitoare.

Chiar în momentul în care se uită la R eeves, unul dintre cristale se strecură pnntre acele de pm şi se aşeză pe genele lui.

Ninge’-

e? Reeves se ridică în şezut şi aproape că se loviră cap în cap. Dumnezeule mare! Ca să vezi!

Se ridică In picioare şi desfăcu braţele ca să prindă fojgii ce dansau în jurul lor.

- Ce ne facem acum? întrebă Jordan îngrijorată.- Cum aşa? Ce vrei să spui?-Reeves, sîntem sus în vîrful muntelui într-o furtună

dc zăpadă. Cum o să coborîm?Bărbatul zîmbi şi o îmbrăţişă scurt.- Tot aşa cum am urcat. Nu pare să fie chiar aşa de

râu. Dacă ne grăbim, totul o să fie bine. Nu ninge de obicei aşa devreme?

Jordan privea ninsoarea, nefiind încă sigura ca vor putea cobori fară primejdii.

- Cîteodată aici, la cote mai înalte, ninge. Probabil că în vale nici nu ninge.

- Putem să scăpăm de ea foarte repede în acest caz. Haide, să pornim.

SANDRA BROWM

Vocea Iui era calmă şi sigură că nu mei unui pencol, dar Jordan văzu câ ev •“ aflai'văzu că u fa*ninsoarea şi calculează cît de repede SK? aZ5 d"> o*Vîntul sufla mai tare acum şi temperatura ZWfiecare minut. O mantie albă acoperise deja î «ipămîntul. intrcgitng

îşi strînseră în grabă lucrurile fără să rosteasc' • un cuvînt. Jordan îşi aruncă peste umăr cutia aparatuh^ fotografiat, după ce îşi pusese şi rucsacul. Reeves î i ^ pătura care le servise drept faţă de masă peste cap şi

- Numai ca să nu răceşti, spuse el. i O prinse de sub bărbie şi îi facu cu ochiul. încerca sâ B-o lase să intre în panică, dar Jordan era tot îngrijorată şi Neliniştită în momentul în care ieşiră de sub ramurile Wotectoare ale copacului şi furtuna îi lovi cu toată forţa.

îl lăsă pe Reeves să meargă în faţă. Ea îl urma cît mai proape, atît cît îi permiteau picioarele amorţite. La fiecare

îva metri, bărbatul se uita în urmă să vadă dacă vine după Vîntul le smulgea frînturi de cuvinte de pe buze, aşa că puteau comunica decît cu improvizaţii de limbaje ale

semnelor.De regulă, nu era deloc greu să cobori poteca

muntelui. Dar acum poteca era acoperită de primul strat de zăpadă. Pe alocuri, îngheţase şi era periculos să calci pe ea. Vîntul le biciuia feţele şi le ardea ochii, îngreunîndu-le mult vizibilitatea. Reeves îi făcea semn cu mîna să-l urmeze sub alt pin care le oferea o oarecare protecţie.

rîn direcţia cea bună? _

Ctez’ cf.mdin cap n eaju to rată. Nu făcuse decît sa jorda" d ftisese atentă încotro mergeau, pentru că duPJ el' nuUmai cum să facă să pună un picior în faţa

«:D"CCfncercînd să nu cadă pe pămîntul îngheţat de sub

Ifî ciPici0**mştiu, Reeves, aşa cred, dar...

Se uită în sus la eî cu atîta frică, încît bărbatul o strînse

la piept şi spuse.-H ai, nu-ţi face griji. Scăpăm noi de aici. Ţi-e frig?-Nu, minţi ea. Nu se putea plînge că îi este frig cînd

mi era şi înfăşurată în pătură, iar el nu avea decît geaca subfire de vînt peste pulover. De la genunchi în jos nu avea decît şosetele trei sferturi.

- Eşti gata? întrebă el. Ea dădu din cap că da. Să-mi spui dacă simţi nevoia să te mai opreşti din nou.

Ea dădu din nou din cap şi pomi în urma lui prin fortuna de zăpadă.

Jordan nu-şi mai amintea de cît timp păşeau prin zăpada orbitoare, luptîndu-se cu vîntul şi acele de gheaţă ce tebiciuiau faţa neprotejată. Nu era o ninsoare uşoară. Era un Vlscol în toate puterea cuvîntului, care aducea cu el gheată şi vfaî rece.

Jordan era epuizată. Fiecare respiraţie era din ce în Cea mai dificilă şi mai anevoioasă. Plămînii îi ardeau de ^ ° t t . Picioarele îi zvîcneau dureros şi m uşchii i se încleştaseră din cauza frigului. Tocmai voia să obiecteze

* DILEMA

îm potriva ritm ului prea riguros, cînd observă că direcţia. Acum mergeau pe lateral Ridică puţin cap u \^ de sub pătură. în faţa ei pe perdeaua albă

a zăpeziio form ă cenuşie. Era un adăpost.

G răbi pasul im şcîndu-şi anevoie picioarele , . cîteva momente se prăbuşeau amindov w

MANDRA BROW N *

1

---------------- iiituwcii ae ploi al mirii '*“jjuqvadînc aer în piept, pînă cînd bătăile ini»," T'Mrespiraţia le reveni aproape la normal. poîoll$ ^

Fără să-şi mişte corpul rezemat de perete p întoarse capul şi se uită la ea. ’ eeve

~ Cum te simţi? întrebă el zîmbind şi zîmbetul lui fiii de ajuns ca s-o încălzească pe Jordan.

îşi rezemă capul de umărul lui şi spuse;- Mă simt bine.~ Hai să vedem dacă putem intra în... chestia asta,

indiferent ce este.— Este un adăpost pentru unelte. Sînt o mulţime din

astea pe pantele muntelui, îi explică ea. Dacă un fermier arepăşune la o cotă mai înaltă, foloseşte aceste adăposturi ca .-şi ţină uneltele şi proviziile. în felul acesta, n u trebuie să

!c care mereu după el. . ,~ Foarte ingenios. îmi vine să-l sărut pe fermie

nostru. . „ seJordan rîse, în pofida situaţiei groaznice^ in ■

aflau. Reeves încercă uşa şi constată că nici măcar nu

încuiată

încrezători, comentă el întrînd primul în ° ainemd^ ce este acolo. Deschise apoi uşa larg şi

să ^înăuntru, e minunat. Intră, Jordan. vinoindU ’ . . . . .- i pe sub uşa scunda şi ochn 11 examinara

Jordan . ^ ^ ^ rudimentari ca şi în exterior,

şi com pacţi. într-un colţ se găseau fel de fel de âiT 5° !f mîna, în alt colţ se afla un plug demontat. O găleată 101 ‘L atîma de un cîrlig pe un perete. Lîngă peretele opus

* afla o sobiţâ veche tip F ra n k lin -- Cred că ne aşteptau, rîse Reeves în timp ce traversa

camera frecîndu-şi m îinile una de alta. îngenunche să inspecteze soba. Sînt chiar şi cîteva lemne aici, spuse el emoţionat.

Jordan rîse, fericită că se află în adăpost şi nu mai rătăceşte fară ţintă prin furtună. îşi scoase pătura de pe cap ?* ¥ dădu drumul la păr. întinse pătura peste unelte, sperînd că o să se usuce. Mirosul de lînă udă se amestecă imediat cu acela de mucegai şi rumeguş, specific adăpostului de lemn dar, pentru ea, încăperea aceea era paradisul.

Reeves se ridică în picioare şi îşi curăţă mîinile de funinginea cu care se murdărise de la sobă. Rămaseră acoloA * rln picioare cîteva momente lungi, privind unul la altul peste P°delele grosolane de scînduri. Trecuseră printr-o experienţă cumplită şi supravieţuiseră. Şi aşa cum se întîmplă cu tragediile pe care oamenii le trăiesc împreună - chiar dacă s*nt străini - asta ie cimentase relaţia.

Jordan facu un pas şovăitor către el şi bărbatul veni

DILEMA

*** întîmpinarea ei cim« * ' ■v n » sâ-i mai dea d ru m u l n2 ' " ^ 0 'm ***** ca ţ

e._, murmurind cuvinte r m T ^ ' k i înW»W ** 5Ca important era sentimentul pe7a!! *""*de fem en se ^faşurarâ în jurul taliei i transnWeau gr ^,ÎDf !«• L-n m i,e îi « * *cu ţesătura m oale a puloverului lui pe °braji şlea leşter^

- Ce înseamnă asta? întrebă el şi i, daH„ pe spate. Lacrimi? Nu-ţi place ideea să fiimuie? Hm? Zîmbi tandru. aicl ™

- M i-a fost frică, Reeves.- N u ţi-am spus că o să am grijă de tine? Nu ai

încredere în mine?- Ba da, dar...- Acum , gata. R eeves o mîngîie şi îi aranjă părul pe

spate, dezgoiindu-i faţa palidă şi tulburată. Şi mie mi-a fost frică la un m om ent dat. Dar am avut încredere că se va întîm pla ceva şi aşa a fost. Acum m-am revanşat faţă de tine pentru că m -ai salvat mai deunăzi de furtună.

Jordan se cuibări alături de el, savurîndu-i puterea,care pătrundea în ea, încălzind-o.

- Nu m-ai deranjat deloc. Apoi, o scînteie răutăcioasă i se aprinse în ochi şi comentă: Aş fi făcut asta pentru oricine.

R eeves o împinse departe de el, păstrîndu-şi în acelaşitim p m îinile pe umerii ei. ?

- Vrei să-ţi arunc funduieţul ăla obraznic acolo, afara.întrebă el, strimbîndu-se Ia ea ameninţător.

- 4X D R a BROW v

1 6 6

e? întrebă ea, răsucindu-se către el şi

« ^ provocâtonioufi 6 ^ mbi larg din nou şi o zdrobi la pieptul lui:

pe D u m n e z e u l meu că nu. Ştii bine că n-aş face

3?â Buzele lui însetate coborîră spre ale ei ca un tăciune -mr Mîinile lui se mişcau repede pe trupul ei, o atingeau,3fZ3I0i* ^

cereau. Lui Jordan 1 se ta iase resp ira ţia , d a r gura lui era fâra milă şi nu se mulţumea cu mai puţin decît o abdicare totală. Cînd în cele din urmă se retrase, Jordan se clătinăspre el şi spuse:

- Mă predau.- Acum sîntem chit, chicoti el. Să ţii minte că dacă o

sănaufragiemcîndva pe o insulă pustie, o să fie rîndul tău să mă salvezi pe mine. O sărută rapid apoi continuă: Acum ar fi mai bine să vedem ce putem face aici. Adu lucrurile de afară şi eu am să încerc să fac focul în soba asta. Sper că hornul nu este înfundat, mormăi el în timp ce inspecta tuburile groase de metal.

Jordan aduse înăuntru rucsacul, coşul de picnic şi aparatul lui de fotografiat din locui unde le lăsase, sub streaşina îngusta a acoperişului. Reeves se lăsase pe vine în faţa sobei, aranja lemnele şi scăpăra cu grijă chibriturile pe care cineva foarte îndatoritor Ie lăsase pe o etajeră, iar Jor­dan în timpul acesta explora uneltele. Printre ele găsi două saltele cam mucegăite şi pline de praf, dar care îi puteau

l ^ ________ DILEMA

167

BftO U v

ajuta sâ izoleze pardoseala.unde Reeves reuşise să aprindă focul. Plerea ^

- Avem destule lemne deocamdată, dacă 1 nsipă. Am să văd dacă nu mai sînt şi afară Da*-

i înşel, adăpostul acesta a mai servit acestui scop şTai -U ^Găleata asta arată de parcă cineva ar fi folosit-o ca &***

Pun pariu câ trebuie să fie un pîrîu pe aici pe un{w L duc să-i caut. ^

- Nu, strigă repede Jordan pe un ton îngrijorat :ves, te rog; nu mai pleca.

- N-o să mi se întîmpie nimic. Am să mă uit mereu la- Trebuie să încerc să găsesc puţină apă înainte să se

lece.-C .

~ Cît e ceasul? întrebă ea. Afară începuse deja să se ise.- E trecut de şapte. Cum am reuşit să dorm atît de

|lt acolo? întrebă eL- Erai relaxat.Ridică din sprîncene şi îi aruncă o privire vicleană.- Ei bine, anumite părţi ale mele erau relaxate, în

ice altele...- Reeves, îl dojeni ea moale.Reeves luă rizînd găleata din cui.- Mă întorc im ediat Să râmîi înăuntru, indiferent cît

: mult timp am să lipsesc.- Ai grijă.Reeves îi luă bărbia în căuşul palmei libere.

U i L

^ „n sărut de rămas-bun..,**>*• vîrfuri şi îl * * » « uşor pe gura;

h v i»"se ° mal rosti nici un cuvmt şi dispăru m f!e£VeSJnl a în urma lui- Rămasă singură, Jordan '"'"""oare î^ăpcrea cu pasul Tară odihnă ascult,nd

» 'cfsS 3<Z audă dacă se întoarce. Se duse la soba, apuca„aiert'Ş5 . - mintj câ trebuie să facă economie şi îl

Ş

^^Puse mîna pe pătură. Era tot udă, aşa că o aduse mai ;oape de foc. Era neliniştită şi nervozitatea agrava şi mai

*uIto problemă care o ch inu ia de peste o oră . D e ce tre b u ise

sâ bea atîta vin ia prînz?- N-am să m ă m ai g îndesc la asta, sp u se ea cu voce

tare. Dar cu cît se străduia m ai m u lt să nu se g îndească , cuaai disconfortul ei devenea m ai m are. în cele d in urm a, d ec isecă nu era decît o soluţie. Va trebu ie să iasă afară şi sâ seuşureze.

Se apropie de u şă ascu ltînd o c lip ă u rle tu l fu rtu n ii de afară şi aproape că se răzg înd i, d a r apo i d e sc h ise u şa brusc, fa ră s ă se m a i p o a tă g în d i Ia n im ic a l t c e v a , închise bine uşa în urm a ei. Zgribulindu-se din cauza frigu lu i, se strecură de partea cealaltă a clădirii. T erenul era în p a n ta

zona imediat învecinată fusese curăţată de copaci. A le rg în d spatele adăpostului descoperi un fel de şo p ro n u n d e e ra u

butuci de lemn şi alte unelte. Se ascunse în tre s tiv e le d e •emne.

După ce term ină îşi strînse repede b lu g ii, o f tîn d c u o

169

ŞAXDRa Rp v

mare uşurare. Se repezi apoi cît putu mai repede i parîea din faţă a cabanei.

C u cap u l lăsat în jo s ca să se aoer* h nu-1 văzu pe Reeves decît atunci cînd 3r'*<tR id ic a brusc privirile. Ochii iui ardeau “ îngrijorare. O strinse puternic la piept. împiedi propriile picioare, o trase înapoi în cabană şi încw * * e a în c ă a g ă ţa tă de p iep tu l lui. uş**c*

- D u m n e ze u le , Jo rdan , să nu mai faci asta niciodaJ V o cea iu i trem u ra . M -ai speriat îngrozitor. Se prâbuşTj* sa ite ie le d e lîn g ă so b ă şi resp iră adînc de cîteva ori.

J o rd a n n u ş tia ex ac t ce anum e făcuse, dar începe o r ic u m să -ş i c e a ră scu ze bîlbîindu-se:

- E u . .. îm i p a re r ă u . .. n -a m ...- M -a m în to rs a ici şi am văzut că nu eşti. M-am gîndit;

c â a i p le c a t sâ m ă cau ţi. A m sim ţit că m or de o mie de on.O a p u c ă de m în ă , trăg înd-o jo s , alături de el, şi o unu

a p r o a p e .- U n d e ai fo st?- A tre b u it să m ă duc la baie.R e ev e s izbucn i în rîs uşurat.- L a a s ta n u m -am gîndit.F e m e ia se rezem ă de el.- Ai făcut rost de apă? stJtC3 lîngă- Da. Arătă cu mîna spre ga ea P voie sâ

sobă. Dar ţinînd seama de ceea ce m,-a, Tăcu,.

b e i n ic i u n pic.

lnaPoi,ţ

170

n /L £ M d

îi ^ un des et pe vîrful nasu‘u l'.Rfeu Am văzut cînd am ieşit din cabana.

Oh făcu ea p re fac în d u -se d e z a m ă g ita . A tu n c i voieşte şi spune, preamărite, ce trebu ie să fac c a să ră m în

!^ ţiile tale. Flutură apoi a tît d e com ic d in g e n e , în c î t Keeves trebui să-şi muşte buza d e jo s c a să n u iz b u c n e a sc ă

âris.Se întinse pe saltea şi se sp rijin i în coate .- Nu ştiu. Am să m ă g îndesc la a sta în tim p c e îm i

serveşti masa.-Da, Maiestatea voastră. Jordan plecă fruntea şi după

aceea, cînd o ridică, scoase limba la el.- Treizeci de lovituri de bici, mugi el, arătînd cu un

£eî ameninţător spre ea.el într m‘mă 0 ame!ealâ care o aduse chiar alături de o, mir-o delicioasă apropiere.

greutatea m * 'mpl°r Să ai milă' & schin>bă3 Ş i se apleca deasupra lui.

* săruturi°arte bine' Tre‘ZCC' de l0V,lun de b“ i treizeci

b c r J Z 8Înd’ ° C‘ipă’ Cîntânnd cu fruntea

171

SANDRA BROWN

- Treizeci de lovituri de bici, spuse ea imediat se trezi ţintuită sub el. ‘ ,cn& îi

- M-am răzgîndit. Nici un fel de milă, mwmli . înainte s-o sărute. Ceea ce începuse ca o joacă deveni ceva foarte serios şi braţele ei se împreunară Ia spatele*l? Se cufundară într-o mare de pasiune şi dură ceva tim p pinj cînd reuşiră sâ iasă la suprafaţă.

Reeves depuse săruturi uşoare pe fiecare trăsătură a feţei lui.

- Jordan?-H m ?- Mor de foame.- Ce romantic,- Trebuie să-mi păstrez puterite, spuse el pe un ton

defensiv.- Ca să poţi să faci pîrtie pe munte în jos? în ochii lui străluci o luminiţă jucăuşă.- O, acesta este numai unul din lucrurile pe care

plănuiesc să le fac. . . _ . ap înJordan roşi pînă la rădăcina părului şi săn repe

picioare.rc.— Pregătesc imediat mîncarea. Cel puţin vom mînca

bine cît timp sîntem sinistraţi.Pătura era uscată» dar Jordan se hotărî s-o lase acolo.

Puteau sa pună mîncarea pe saltele. Reeves îşi scoase puloverul peste cap. îşi scosese geaca de vînt cînd se întorsese

de la pîrîu.- Te rog să-mi scuzi proasta creştere, dar am să'mi

-ista. Căratul apei m-a istovit. Ca sâ nu mat sc»1 cflC!'lJc aJtc stimulente, iordan încercă să nu .sc uite ia ^T lu i dar nu reuşi. Sc uită Ia cl cum toarnă apă pc o

£ 2 şi apoi se şterge pc faţă, pc gît, pc picp! cu cîrpa udă lîjroiniea dc clipa cînd se ştersese cu prosopul ei după cc îi

I djduscdrumul încasă.Asta fusese cu numai patru zile în urmă? Pafru /iJe?

ji recunoştea expresia feţei şi ştia s-o interpreteze. Tonurile

vocii, gesturile îi erau familiare. Era singură că uni» amant‘ nu sc cunoşteau aşa de bine nici după mai mulţi ani.

Dar ca şi Reeves nu puteau vorbi de ani. Zi/e? Ore? Gîndul acesta o făcu să se cutremure. îl iubea, dar ştia câ n si plece din viaţa ei ia fel de pe neaşteptate cum intrase. Cînd î! va Iovi următorul dezastru, el şi aparatul lui dc fotografiat îl vor înregistra. Iar ea va fi undeva, lăsată în urmi,

nimic altceva decît un crîmpei amar dc amintiri.Probabil că faţa ei exprima cîtc ceva din accstc

înduri, căci Reeves o privi mai dc aproape.- Jordan? S-a întîmplat ccva?încurcata pentru câ fusese smprinsâ, murniurâ:- Nnnu... Tu csl. .* • * « » ' *> 'm,hah,' cS “ ar*

foazme. Traversă în patru labe » « u . *< * » « * n * « c u i.

a5czîndu-sc apoi cu sp»«* cl' 5* mS c,,cv*clipe? _ ,

jntfc ump, cu am să lom vinul

~ ^ td °Trtâ W sâ bcaU ’ar V,n? înlrcbă ca pesic- Şt o !>a sCOtea puloverul.uniâr, în timp cC

173

A

SANDRA RROVVV

- Numai cu măsură, spuse e îc u ^ Z Z ~ I T ~ ~ ~ ~ '_ iordan scoase o oglindă din rucsac,

ei că Î Ş I luase cu ea cîteva articole de toaletă ObJ" aveau nevoie de culori artificiale. Erau roz de la vîm ? căldură. Ca că nu se crape, întinse o cremă hidratams ei. Ochii îi străluceau oricum în lumina focului, aşa că nu- 6

mai dădu osteneala să se fardeze. îşi puse repede puţin rS pe buze şi îşi perie energic părul.

Din fericire, luase cu ea şi o sticluţă de parfum Norell şi îşi dădu cu el pe piept şi pe gît. Privindu-se critic în oglindă, decise că nu arăta prea rău pentru o persoană rătăcită pe munte. îşi descheie şovăind nasturii de sus de la bluză, ca să nu mai pară aşa de severă. Cmd se întoarse cu faţa, Reeves fluieră admirativ. Ea rîse.

- Mulţumesc. Ştiu că nu merit un compliment atît de copleşitor, dar îţi mulţumesc oricum.

~ Arăţi splendid, spuse el cu căldura, iar ochu luispuneau că este sincer. p Peves

Mîncară încet şi cînd foamea h se potoli, R

carnea şispuse:- Pune coşul Jîngă uşă ca să se păstreze

brinzetunle.- Cît crezi că o dureze furtuna asta? întrebă Jordan.

El dădu din umeri.- N u ştiu. Dar pentru câ este prima din sezonul acesta,

pn^babil că nu va fi prea rău. O să reevaluăm situaţia mîine

de dimineaţă.

DILEMA

. - - mod tacit să nu discute despre plecarea CooVenirb U CU unelte care le oferise în mod foarte

0 3<*aSt3 numai pentru ei doi, departe de restul lumii.în toarcere numai atunci cînd vor fi siliţi.

Sevor simţeau recunoscători faţă de furtuna ce îi•“S U i c i împreuna.1 ţiici unul dintre ei nu aminti de Helmut, deşi amîndoi

câ trebuie să fie înnebunit de îngrijorare din cauza lor. Ce o să creadă despre faptul că şi-au petrecut noaptea anpreună? Nu conta. Nu mai conta nimic altceva decît singurătatea lor pe acest munte,

- Uite! încă o cutie cu bomboane de ciocolată! exclamă Jordan fericită şi scoase comoara din coş. Reeves îi smulse cutia din mînă.

- De data asta trebuie să-mi dai şi mie cîteva. La prinz Je-ai mîncat pe toate singură.

- Ai mîncat şi tu două, susţinu ea.- Le-ai numărat? o tachina el ţinînd cutia departe de ea. în cele din urmă, le împărţiră în mod egâi. Jordan îi

b%ă lui Reeves în gură porţia lui, bucăţică cu bucăţica, iar cînd degetele ei deveniră lipicioase de ciocolata, Reeves le llQse pînă le curăţă perfect. faJfnd fiecare degc,

Jordan se uita la el c““V zgpe gîdilăturăplăcută . a lui se desfăta cu ele. ^ re 3 celei care se cuibănse

Urca în gît, venind în fără să vrea.111 centrul trupului ei. că mfncatul ciocolatei poate

-N -am c re ^ 1 gotică, şopti ea. fi o experienţă 3t,t €

175

- N-am crezut niciodată câ o fi™ ■sexy chiar fără sâ vrea. e,e Poate ft a *

Se sărutară. Apoi încă o dată. 3,11- A r fi mai bine să strîneem ma™

buzele Iui. g masa' murtni«-F orte bine, mormăi şi el şi începu s-o ajute Dupa ce toate restunle fură puse la loc în cos îi

în apropierea uşii şi Jordan se întoarse pe saltea cu de cafea şi sticla de coniac. ’ emiosui,

- Nu ştiu dacă mai este caldă, dar o sâ vedem * Desfăcu termosul şi trase în nări mirosul de cafea.

- O, da, e fierbinte!Tumă pentru fiecare cîte o ceaşcă de cafea aburindă

şi adăugă şi puţin coniac, în timp ce Reeves întindea pătura acum uscată peste saltele. îşi scoaseră ghetele şi şosetele şi îşi întinseră picioarele goale mai aproape de sobă, al cărei coş trăgea destul de bine, în pofida aspectului său jalnic.

Jordan sorbi încet din cafea, căci coniacul îi ardea itomacul.

- Cred că am să mă îmbăt, spuse ea încet şi se rezemă de Reeves. Stătea aşezată între coapsele lui, cu spatelerezemat de pieptul lui.

~ Foarte bine. Şi eu intenţionez să profit de tine. Jordan îi trase o palmă peste genunchi, iar el gemu.- Ce este? întrebă ea alarmată. Apoi observă pic ea

aspră şi înroşită de pe genunchii lui.- O , R e ev e s , sp e r că n -ai degerat.

DILEM A

^ T d o a r piele3 puţin crăpată. jNfu’ aici ceva pentru asta. Jordan se întinsef £1X1) **" şi apucă rucsacul, apoi se întoarse cu sticla

jii&loâeî. care avea loţiunea pe care o folosise pentm

U stură? întrebă el bănuitor.

,C a focul.„ Atunci nu, mulţumesc, spuse el şi îşi depărtă

picioarele de ea.jordan rîse şi întinse o mină ca să prindă unul din

genunchii lui.-Fricosule. Te-am tachinat numai. O să te simţi mult

mai bine.Cu gesturi blînde şi mîngîietoare., îi întinse loţiunea

pe pielea înroşită. Dădu cu cremă mai întîi un genunchi, apoi pe celălalt. îşi înăbuşi un început de rîs.

- Ce este aşa de amuzant? întrebă eJ ţîfnos.- N-am pus niciodată pînă acum cremă pe picioare

păroase.Reeves încercă să pară ofensat, dar nu reuşi şi amîndoi

izbucniră în rîs. Lăsară apoi crema deoparte şi îşi reluară poziţia de mai înainte. Stăteau cu ochi pironiţi în flăcări.

- Acum chiar că simt nevoia unei ţigăn, spuse Reeves întrerupînd vraja tăcerii. Nu e vorba de tutun, ci de activitatea asta atît de relaxantă. Oftă teatral. Presupun că va trebui sâ găsesc altă activitate relaxantă pentru mîinile mele,

înainte să apuce să termine propoziţia , facu ce

177

spusese. Mîinile lui alunecarăP*na cînd mîna „ acoperi s M ? ? 1* b™M e, « .«** - stringă. Jordan se stnnle ^ t“

- Apropo de mîinile tale »«„ eîne>- 8e tăiat, nu-i aşa? 5 a este cea ia

I* luă mîna de pe sîn şi văzu «„ ' 'Mcurmezişul a trei dintre degetele lui. Le sămr r°5ii <*e-» parte. ape fiecare

- Jo rd a n , fa -m i o favoare , m urm ură el în -- E s te v o rb a de c ev a ilegal sau ilicit? ^ ei‘- L a fav o ru rile a lea trecem m ai tîrziu. Aici e v u

de o c e re re s im p lă . orba- Ce anume?- N u v re i să -ţi sco ţi ăsta? O apucă de mîna stingă şi

a tin se in e lu l m are cu d iam an t de pe inelar.N u e ra n e v o ie d e cuv in te . Ş tia cît de m ult îi displăcea

lui s im b o lu l re la ţie i ei cu H elm ut. Scoase inelul şi îl puse în tr-u n m ic b u z u n ă ra ş cu fe rm o a r de la rucsac. Reveni apoi în tă c e re în b ra ţe le iui. E l o în to arse u şo r cu faţa spre el şi ti c u p rin s e b lîn d ch ip u l în tre m n n i, ap lecîndu-se pentru ca b u z e le să li se în tîln ească . Săru tu l transm itea o tandreţe ce d is tru g e a to a te b a rie re le pe ca re Jo rdan intenţionase să şi ie r id ic e în ju ru l ei. In d ife ren t ce le rezerv a viitorul, noaptea a c e a s ta le a p a rţin e a lor, ei şi lu i R eeves. O noapte dintr-o v ia ţă în tre ag ă - nu cerea prea m ult. Ind iferen t care ar fi P ^ t11 >

n u a v e a d e g în d să -şi re fu ze acest lucru.C o n se c in ţe le aveau să apară poa te m ai tîrziu , va plaţi

DILEMA

dar nu acum. Nu acum, cînd gura lui îi explora lirlciPre‘U’ Nu cînd mîinile lui o atingeau cu atîta

i^ie - cît mintea începea sa 1 se mvirteasca. f,ucurlC 1 jor(jan? murmură el blînd împingînd-o uşor mai

rte vreau să te văd toată. â® p egetele lui lucrau cu pricepere şi înfrigurare la

■ bluzei ei pînă cînd aceasta începu să atîme eliberată "^orice restricţii. Cu multă grijă şi migală autoimpusă, jfeeves îi scoase bluza de pe umeri.

Ochii îi căzură pe pieptul ei. Sutienul din dantelă era ca un vis. Nu ascundea nimic, sublinia totul. Ţesăîura fină în culoarea pielii facea ca pielea de sub ea să strălucească. Sfircurile rozalii împungeau voalul subţire într-un mod îmbietor, îmbiindu- 1 pe privitor să le atingă.

Stăpînirea de sine devenise o obsesie pentru Reeves. Degetul mare se strecură pe sub bretelele de satin şi le trase treptat de pe umeri şi de pe braţe, privind tot timpul cei doi sîni perfect modelaţi, ce i se dezvăluiau încetul cu încetul.

în cele din urmă, răbdarea îi fu răsplătită şi sînii se eliberară total. Abia atunci desfăcu închizătoarea de la spate şi îl scoase de tot.

Jordan stătuse nemişcată, privindu-i chipul şi expresia tandră atît de vizibilă. Avea un sentiment de putere şi de victorie cînd îşi dădea seama că îi poate provoca astfel dc trăiri. Dacă i-ar fi cerut, şi-ar fi smuls sutienul de pe ea. Dar ştia la fel de bine ca şi el că era mai bine aşa.

Aşa după cum un adevărat cunoscător se desfată cu

Ş A N D R A B R O W n

calităţile unui vin, îi studiază cu w TT'T ~ pahar înainte de a lua pruna sorbiturăta^UU,cl*«*i delecta cu ea şi cu trupul ei. ’ Şd ^eeVes

Ochii îi rătăceau pe trăsăturile ei SOrbin , . culoarea pielii ei, curbele blînde care îi subi n ^«rii delicat feminitatea. Apoi, mîinile lui se alăturară de cea mai plăcută dintre expediţii. a ni]0r în

- Ai un trup foarte frumos, spuse el înăbuşit p- , lut negru-roşcat şi cîrlionţat îi gîdila pielea în timp Ce -- afunda caput între sînii ei şi îi săruta unul cîte unul * ^ tară grabă, cu plăcere. ’ e ’

Aveau toată noaptea înaintea lor.Printr-o înţelegere tacită, se îndepărtară unul de altul

Reeves îşi scoase restul de haine de pe el. Iar ea îşi scoase stînjenită blugii, lăsîndu-şi însă chiloţii ca o ultimă protecţie.

Se întinseră pc o jumătate de pătură şi se înveliră cu cealaltă. O trase spre el. Piciorul Iui greu se odihnea peste picioarele ei şi se mişca hipnotic. Ea îi prinse capul cu amîndouă mîinile şi îl trase spre ea, spre buzele ei. Limba ei se afundă adînc în gura Iui. Simţi că ameţeşte sub căutarea lui însetată şi se apucă de umerii Iui ca să nu cadă în abisul atît de sublim care o ademenea seducător.

~ Trebuie să fii a mea, Jordan. Cuvintele abia se auzeau în gura lui care o părăsi pe a ei pentru a-i depunesărutări pe piept.

Sînii ei erau frămîntaţi cu blîndeţe. Cei doi muguri gemeni de dorinţă se ridicară în întîmpinarea căldurii umede

d i l e m a

.. Dădea la fel dc mult cît primea. Limba lui şi buzele ^ 'cu v în tau cu mierea gurii lui. o b,',cL_ js/u tc opri, îl imploră ea, cînd îşi depărta bubele de - ci Plini dc dorintc- Dar dorin^ ei rămase nesatisfacută,

f c]‘gUra Iui cobora pe abdomen şi către ombilic.- Reeves! strigă ea sufocîndu-se aproape cînd simţi

jpSsW®® aceea dulce pe pielea ei în locuri ce nu mai c u n o s c u s e ră niciodată pînă atunci un sărut.

îi trase chiloţii în jos pe coapse şi gambe pînă cînd o eliberă dc tot din ei. Continuînd s-o sărute, îşi strecură mîna între coloanele zvelte ale coapselor ei şi o atinse acolo unde lînjca ea cel mai mult să-l cunoască,

Degetele lui începură o explorare blîndă, întîi numai ca o atingere uşoară, dar deveni o frecare puternică, fară limite.

- Dulceaţa... simţi şi tu... uită-te la mine, Jordan, te rog.., uită-te la mine în timp ce te ating... iubita mea...

Ea executa ascultătoare toate comenzile Iui şi se îndrepta spre culmea pe care i-o promiteau mîinile şi gura lui.

- Spune că mă doreşti, o imploră el. Degetele lui promiteau o desfătare provocată numai de ele.

- Da, murmură Jordan,- Spune-o, Jordan. Spune-mi.O acoperi cu trupul lui şi ea simţi dovada tare

zvîcnitoare între coapsele ei.- Te doresc, Reeves. Se cutremură cînd el începu sâ

împingă încet. Te rog.

> A N P I L A M H W N

Apoi mtrâ in ea, mare şt masiv, umpUnd-o goîuL dâruindu-se ei în întregime. ' s utVU:

îşi îngropa ţaţa în pârul ei negru şi parfumat cu \ inie duki. Ui încleşta mumie în spatele ei. Capul lîu^JS acum lin g i ai ei şi el se întoarse ca s-o privească.

- Nu te mişca acum- Stai aşa. în junii meu... Nicv^ştii ce bine este.

— Explică-mi.Şi e l îi explică într-un limbaj pe care trapunle lor a

m îeieşeau cu mult înainte ca mintea să poată sesiza mesaj*

iui

9

v e vrei sâ te faci cînd o sâ fii mare?Rîse şi se ghemui mai aproape de el, dacă aşa ceva

- Nu crezi că am crescut deja mare? toarse ea încetişor, ciupindu-l cu buzele de gîr.

- Ai crescut atît cît trebuie în anumite locuri.Mîinile lui admiraseră aceste locuri. Deocamdată.

patima lor se domolise. Erau ghemuiţi unul în altul sub singura lor pătură. Podeaua de sub ei era tare. dar nu-i dădeau importanţă. Rucsacul Iui Jordan, golit de conţinut şi înfăşurat in puloverul lui Reeves. le servea drept pemâ. Buştenii din sobă trosneau şi sfîrîiau plăcut. Reflexele auni ale flăcâ*- rilor jucau pe pereţi întunecaţi. Degetele lui se jucau pe spinarea ei.

- Ai intenţia sâ rămîi la standul acela cu cărţi toatăviata?

_ mai pot. Am fost concediată.

mai era posibil. îşi puse buzele la baza gîtului Iui.

183

Print to P D F w jţh o u U h is m g Ş S a Pe bv purchasing n o v a P D F (h ţţ£ ://w w w .n o v a £ d f.c o m /)

sâ*cn ^

p ^ Ct* * 4 i

«* i « — « T . ^ 8 * - » C S ? t fc— £>- « c T ^ ? * * •f k t h f J ^ T ' . , ? , , * 1 1 4 “ * k « * K c - . 1^ ^ r a e ^ a p â r s r d e f e t o g n ^ ™ ***"

- O t \

Sc păr^ câ scsop^^e bieţilor hr îm csee *“ Şi dâs nou n ass^ ri să ibk &sc&t ,'-vusorefas Jet O sase pe gesaadrf tai S'B «xac; a c » » dîacoi© de pereţi: acesref cahazt

- M o r de fo a m e , u y jţn i d la ureche Zacesc: jnlâxiţxiiî: sub pătară Pkâoarekg vetre»

p e t ic a c a ale ica. A r fi f c s greu sâ spui « s^asn aparoae. îşi ti&e&u mîmfle w tâ a £ s h z unul îs spaseie

- A j o pofti insaţiabili- Ştru Şî astoţdesusa mî-e foameJordas râ lici firuiăea F se uai m odm vere

- Vorbim despre aceiaşa fd dc apetit- Oti, vorbeai despre n u n a ire . _ ^Jordan îi dadu o palmă peste fess * i*

p ic im ftlc ţ i brsţeie-

^ * ** dade ^

M U E M 4

l i a * * ' S° >du *feoM*î **“ **“ '

f __- S w .HUBt?

: ^ 0 g rf* d e p i^ * « « u id in c a şa id e i» ^ < fc ^ i |e *A*se Rexrves se u iu akoe la ea cam inetade

^ pe se p-e foame? tatrehă cl viziixi câ aa-43 ^ «B C iS em iD care.

' - V * D ar sâ p i m im e c â dacă m ai rixn^ners rnufc i iOD jbo. S 3> datorez: o m ie d e p im e ş i unt

fa s a p ce e i nsesseca, io rd an se ja c a încet a i îSTecfeîie o. & âscă io te â s re d e g e te k e i. Ape*, xnhiulc e i aobarsra s e rit ţ» aasen. m asându-j m ereu

- Te pnosps foarte b in e la chessia asza. recsa rc i e i. jpa 3 jb is sşc â o im iju că& ră tsa rs de ptine

Jcw ăai se « m ic a cam xa jig m iâ c i pran ea sn aşijO T ie £ tfk de indiferent îş i lăsă m îeoîioc-a: d cşe ie ic sâ rrt-jbcâ p c •aşipiqTO i toi. M estecară ha vîayos sc opri brose. D egeaeie - am ca v ir fiir Je o \ i k găsiri s fim a ile . R eeves îagj&ţi ua nL

- P resu p cr câ n a vrei s i sc ccapt est a ltceva în oxop * am term in a ţa e ? is t r r i» e l c a o v o c e jo a s ă .* ^ n h a â . B u ze le « se rw unjiră ta susL in tr-as z ia b e t de« W -em d ca dM u din cep c i ae $1 se apropie şi mai n a * de **- Pârul ei a trecu ca vraja pesar taţi- iordan i$* Lăsă capo! kjrat y W vŢir d taisgoec< itaab»sfiicariieţ> ccgedegga-i^O ic făcuseră să se iroxxrrxscâ.

° e Una :

Ul

^ e e v e r * J,î ^ **»Wt 7 P Z C% ,Ves x . WP ce n, ,/ °Ufa - Pef

an, csâ fa c i asta?

D in in stin c t, spuse v

, • v'- Ynfc

- D um nezeu s-o b it .ama

K u p u te a spune - vjura ev conum a^e p e p ie p tu ' v ' -*^p tn îm ile î i c o b o riră ^ ^

m rh i * c s S im ţea c ă nu m ai are aer. Adeptă !L t? m e n t’d e an ticipaţie dureroasă ca degetele,« d .sentvraem oe __ abdomenul to ş> ura>lap atan eae-- ^ aunroicgeat '

a- > g rijă d e p ro v iziile lot,D c un colţ-

p îm e c u - ^ ie . . . x 0 a este paradisP atadtsu l? o în tre ru p se e l.

_ ţţ t p la c e -.

-M a iîn « fb"__ V reau sa -# 1*

ţte e v e s^ 1'

d i l e m a

Trupuri tor se cunoşteau acum atît de bine ihcîe ei este momentul cînd ea este gata să-i primească. Se

lttte interiorul ei adînc, tot mai adînc şi mai plin, mai

sUb. ScăP ă i

* de drepţi lui de a se afla acolo. Acum mai mult ca ^ A Fiecare părticică din el, din bărbatul care era, care

2 fiCt se concentra în acest rai m isterios care îi

eŞl trebUj3 .

fi* a,b-îCes(a e s i ^

■ Câ-

mirnai lui iordan. Se simţea îmbogăţit, stimulat,1021 ţ.1"*""uternic şi pentru prima dată în viaţa lui cunoştea şi înălţimile

P ' .LI -— • ■ n i tm r t i n d A a ta fî«Tintt

- j j 'U l.

^ ._ c v e s d e s c h i s e ochii ş i căută e x p r e s ia e i neliniştită. E ra ap roape virginală, i n o c e n t ă , e m o ţ io n a tă lui p e plac. F a ţ a Iui se înmt'*~ A laturi ~.*xi, -**iuiionată, dorea să-i facă.«■- *«» s e în m u ie cînd î i p u s e p a lm e le a l e c a p u l u i .

- D a , d a . A t i n g e - m ă a c o lo , J o r d a n .G u r a e i e r a b r u t a liz a t ă d e b u ^ 1* ~~ f i n e ţ e . S î n i i e i e r a u

1 Pe ambek

— ^u^cie care o cucereau v-j erau atacaţi de mîini a căror forţă consta atingerea for convingătoare. Sfîrcurile r — lim ba bimdă - - -. ivni cunie ei erau mîngîiate de o - - ‘*nua şi aspră în acelaşi timp, ce abia friu d in ţii gata să muşte.

ab,a putea fine în

i8S

jorca s3aparţină

effljc $i. . _-ituale ale iubirii, nu numai pe cele nzice.

”r - Am vorbit serios atunci, în prima noapte, îi spuse el răguşit la ureche.

- Ce anume?Dar nu fusese un cuvînt, fusese doar o expulzare

bJîndâ de aer pe care numai el putea s-o înţeleagă.- Niciodată nu a mai fost aşa pentru mine, Jordan.O dată cu ultimul cuvînt, tumultul izbucni şi el îi

repetă numele în metru ritmic. Şi de aceea nu a auzit cuvintele dulci pe care i le murmura ea în umăr: Te iubesc, te iubesc, te iubesc.

- Jordan? Dormi?-N u .- Afară s-a făcut lumină.- Serios?- Da. Se răsuci puţin şi îşi arcui capul spre spate.

Văd lumină prin crăpătura uşii.Femeia de lîngă el nu se mişcă şi bărbatul îşi reluă

poziţia iniţială, cu bărbia pe fruntea ei.

189

" stat vîntl*Koftă adine şi j,

Crezi câ a trecui f sc si mai C uvintele ut furtuna? mai ">Wt.admită.

. ~ Da. Dar nici el nu se s ’™ jumătate de guri: Trebuie sj ” ^ ts^ e mi5te s

-D a .c r e d c â a .d r e p tir CUlamSi5ă- ^D ar nu vreau, mormăi el.

- N ic i eu. i

Se îmbrăţişară din nou sălbatic şi se sSra,a. \pa-stune. Ş„au că idila .or s-a termina, cLeva vaT ^" c a u te . n' sa-‘

H elm u t.

S e rid icară şi se îm brăcară în tăcere, simţmdu-se brusc ru ş in a ţi u n u l fa ţă de celălalt. După atîtea ore cînd stătuseră g o i , fară s f ia lă , a cu m întorceau capul stînjeniţî. Conversaţia lo r, a tu n c i c în d înd răzneau să spună ceva, era banală, aşa că r e n u n ţa ră la a ce s t e fo rt jalnic- Tot ce se putea spune fusese d e ja sp u s .

•' c

R e ev e s d esch ise uşa şi se uită afară. Muntele era act^perit d e o pătura aibă de zăpadă, nu foarte adîncă. Cerul era tot înnorat, dar nu ameninţător. Vîntul se transformase în tr-o uşoară adiere ce nu reuşea nici măcar să dea jos zăpada

d c ix' cren g ile pinilor.i red că am putea cobori după ce ne orientăm unde

smtem. O sâ m ergem încet.

^deau canu mai sufla vîntul ca aseară. îşi împărţiră între ei' ' 1 J _ _ *_; A jr" »*v>

Jordan mai aruncă o privire de jur împrejurul cabanei mici, aparent ca să se asigure că nu au uitat nimic, în realitate însă dorea să şi-o întipărească în minte, s-o păstreze pentru totdeauna în memorie. Lacrimile din ochi faceau ca peisajul acoperit de zăpadă să pară apos, în timp ce îl urma pe Reeves afară din cabană. începu să se tîrască anevoie în urma lui.

Cu grijă, dar destul de uşor, ajunseră la marginea pădurii. Imediat după ce trecură de ea, zăriră echipa de salvamontişti care pornise în căutarea lor. Erau vreo treizeci sau patruzeci de salvamontişti în costumele specifice, desfăşuraţi pe o linie orizontală lungă de-a curmezişul pantei muntelui.

Reeves se opri şi examină din ochi priveliştea cu un zîmbet trist pe faţă.

- După cît de riguros decurge operaţia, poţi fi sigur că Helmut este cel care o conduce.

Jordan nu răspunse. îşi mută aparatul de fotografiat

cabană.

P n v ire în j o s . £ 7 ^ * * * s ~a m tîm piat noant Spună iui h J ’ ^ c i n7 > ^ întrebe? Sigur ca dacă °■ * v * » l „ o Ptii va

Dar cu cît se anm lyealâ. nu|laaih ,Care !i c ă u ‘a u , iin iiJe d in '* ai mult de gru ,

s E s s a - g a s ^ :S î , r 1E E S f i ; ;

în g rijo ra re a îi strîngea pîentuf si n, cauza respiraţiei ei îngreunate. într-un coit srcretaTai ‘,in « , sperase că vor putea să-şi reconcilieze ambitS d e v 'f şi sa alunga la un compromis în privmţa a ceea ce doreau * la viaţa. Splendoarea ultimei nopţi nu putea fi atît de uşor d a ta ta u ită rii, n u -i a şa?1 - Ne-au văzut, spuse Reeves, smulgînd-o brutal dinjînduri. Lăsă jos coşul greu şi flutură din ambele braţe *easupra capului.

Jordan văzu că unul dintre oameni răspunde, fluturînd şi el entuziasmat din braţe. Purta o jachetă de schi de un roşu aprins şi pantaloni negri strimţi băgaţi în ghete. Era ineon fundabi Iul Helmut. Jordan văzu cum se întoarce ca să-i trimită înapoi pe cei mai mulţi dintre bărbaţii aflaţi cu el, dîndu-şi seama în mod corect că ea şi Reeves erau teferi şi puteau coborî singuri. Zece sau doisprezece dintre oamen

ramaseră cu el şi continuară să urce.

m l e H A

Asta este, îşi spuse ea. J scenă. Să /iu calmă. Să nu mă

U *J»Vr .. Începe să regrete. Să nu fac o ă plîng şi nici să nu-mi smulg

'?m' _N-am vrut să se mai întîmple. După noaptea aceea de furtună, cînd am aflat că eşti logodită, am jurat că am sa ie las în pace. Dar, după aceea, ai spus că nu ai intenţia să te căsăto reşti cu Helmut... atunci pe m unte şi apoi, ieri- dimineaţă... şi apoi ne-am rătăcit şi toate a stea ...

- Te rog, Reeves, nu mai vorbi despre noaptea trecută.Printr-un act de voinţă, îşi stăpîni lacrimile şi nu le

lăsă să curgă pe obraji. Atunci, el întrebă într-o şoaptă abia auzită:

- Atunci ştii cum mă simt, nu-i aşa?Da, ştia. Pentru ea, fusese un punct de cotitură în

viaţa ei. Dacă se îndoise vreodată că ia o decizie corectă măritîndu-se cu Helmut, acum vedea clar că o astfel de căsătorie nu ar fi reuşit niciodată. Dar era o mare nebunie să iubească un bărbat care nu simţea nici un fel de angajam en t

193

ftI>r ^ ^ s s s j v N

d e c f t f t t ă d e

a e u rm ă to ru l re p o rta j d e succes pe Reeves. C ă să to r ia c u u n a lt bărbat eta tP e n tru R e e v e s fu se se u n ep iso d ca ouca^

F u s e s e un in te rlu d iu s c u rt, d a r p lă c u t m v iaţa to x i­c ă este a tră g ă to a re , b in e fă c u tă ş i - m glnţi în d a to rito a re . A re a c ţ.o n a . » - >

. , ^ a c ţio n a t aşa cum a r fi reactk b ă rb a t în îm p re ju ră ri asem ănătoare. Ar fi f o s t ocopU“ 1creadă că în p a tim a lo r fu rio asă era altceva ■ ■****suspin. *î fost o r.,.n a t Qr

îva. iş— D a , ş tiu ce a înc ^ ^

e a c u-B in e , spuse el vădit uşurat “ aşUwS

P e c bipUHUT i r o S S ^ - - J

v r e a u

C u v in te le Iui o străpunseră ca un pumnal în inimă. A ş a d e r e p e d e ! S e d e sco to ro se a de ea cît putea de repede.

' R u p t u r a v a fi a s tfe l rap id ă , curată , irevocabilă.E a n u s e u ită ia el şi n ici nu răspunse. Nu voia să-l

l a s e s ă - i v a d ă la c r im ile . N u va şti niciodată cît de tare o doare i n im a . M o a r te a d e c a re m u rea sufletul ei va fi o moarte a s c u n s ă , f ă ră nici un fe l de m artori. Reeves nu trebuia a f l e n i c io d a t ă c ă ÎI iu b eş te . N em aiv n n d sa ezite p

prea t î r z iu , s e s m u ls e d e pe locu l de odi na şi se josul p a n te i , a lu n e c în d p e su p ra fa ţa sticloasa.

H e lm u t! s tr ig ă ea.

194

d i l e m a

e R eeves sâ c r e a d ă că timpul petrecutÎ L ^ e nici pentru ea decît o d istracţie

* ------

Lad-l să creadă tot ce este mai rău desprer ^ " S o c k Oar în nici un caz să nu afle că îl iubeşte.f /^an/r jmUt o aştepta cu braţele întinse şi atunci cînd se

- e»\e bărbatul crezu că lacrimile de pe obrazul eiV călfl-au de bucune.

_ Iubita mea, iubita mea, spuse el îmbărbător bătînd-o pe spate. Totul e în ordine, acum eşti în siguranţă. A

fost cu m p lit?Cumplit? Simţea că face o criză de isterie. Poate

paradisul? Utopia, Shangri-la, asta poate că da, dar în nici un caz cumplită.

- Mă bucur că te văd, spuse ea şi continuă să stea agăţată de el. închise ochii ca sâ nu scape nimic din ea.

- Uite, iubito, bea asta. O să te încălzească.Cafeaua fierbinte era dreasă din belşug cu coniac şi

se înecă la primele înghiţituri.- încet, iubito, încet. Nu pornim înapoi decît atunci

cind ai să te simţi complet refăcuta. Pentru noaptea aceasta nu se prevede nici un fel de furtună. Eu sînt de vină pentru ca nu am verificat buletinul meteo ieri înainte să plecăm. Furtuna de zăpadă era prevăzută pentru cotele mai înalte. Aş fi putut să te scutesc de acest coşmar.

Ce bine că ea şi Reeves nu cunoscuseră buletinul meteo. Nu puteau fi traşi la răspundere. Fuseseră victim e

nă<*'■ rnu fu sese nici p e n a u v,» „ _ _ _ _

e . L a sâ -1 s ă c r e a d ă c ă se în torcea înapoi, la

195

~ Reeves, araţi destut de bvne, u care a i trecut. ’ ''"uac'dVv \â- ■

Helmut radia. Jordan nu se întoarse, deşi -d lu i R eeves care scîrţtiau pe zăpadă. **D aţi-i omului ceva /*- * • - *

SANDRA BftOW

c«utia(

« oauts spuse Hetrtmi, K supravieţuiţi noaptea

juioan se răsuci î n c e t î n b r a ţ e le l u i H e lm u t v * R eeves ia o ceaşcă la f e l c u c e a d in careb & u setam afc

înainte. Sorbi din cafeaua fierbinte şi u mulţum, ta, H c ta * ş i asistentului acestuia.

aţi scăpat nevătămaţi J o rd a n se răsuc

c u m R e e v e s ia o ceaşc în a in te . S o rb i d in cafea Şi a s is te n tu lu i acestu ia .

. c ° Upă Ce am mincat deJu™ ' acela bogat pe carekia d u s , J o rd a n şi c u m ine am decis să ne mişcăm puţin casă d â m j o s c e e a c e p u sesem pe noi şi am mai urcat. Ne-asu a ş e z a t c a s ă n e o d ih n im o c lipă ş i... Vocea îi rămase, s u s p e n d a tă în aer. O ch ii Iui verzi alunecară spre Jordan, care s e m a i r e z e m a în c ă de H elm ut. Ochii lui seînfipserâînochu e i ş i v o c e a lu i R e e v e s su n ă foarte dur cînd continua: Am a ţip it, a n d ne-am trezit, eram înconjuraţi de zăpadă

Descrise apoi pe scurt drumul în jos, pe munte, p.» descoperiseră cabana aceea pentru unelte.

_ D in fe ric ire , ne-am refugiat f ol° , . dj„ nOTŞi d in nou och ii lu i o fulgerară p întoarse

c it i în ei d ispre ţ şi ostilitate. Reeves o ignora şidin nou către Helmut. ocazia să fi»

înainte de căderea nopţi., am m

r e c u n o s c ă to r i atî. ferm ieru.u, necunoscut,

d e p ic n ic .

196 i

D IL E M A

Helmut rise ş» îl bătu pe Reeves pe umăr._ îţi mulţumesc că ai avut grijă de fata mea, jordan se crispa la auzul acestor cuvinte. îndrăzni să

aice privirile către Reeves. O expresie de dispreţ îi ^hitfonosea trăsăturile feţei,

- Este o femeie pe care o poţi mulţumi uşor.Insulta ascunsă în această afirmaţie fu înţeleasă numai

<je ea, dar ea o percepu şi se simţi profund rănită. Doar nu-şi smulsese hainele de pe ea şi nici nu-1 fugărise prin cabană pînă cînd în cele din urmă el i se supusese! Se întoarse spre Helmut şi îl întrebă:

- Ce se aude cu avionul?Helmut îi mîngîie obrazul cu un deget:- Aşa eşti tu, Jordan draga mea, întotdeauna preocu­

pată de grijile altora, atunci cînd ai şi tu necazurile tale. Pilotul meu a reuşit să aterizeze cu avionul avariat. Şi el şi echipajul şi toată încărcătura au scăpat intacţi.

- Ce bine îmi pare, spuse ea.O luă de mînă s-o sărute şi exclamă:- Jordan, unde este inelul tău? Sper că nu l-ai pierdut

prin zăpadă.-N u , eu...Aruncă o privire neajutorată spre Reeves, dar faţa

acestuia nu lăsa să se vadă ce gîndeşte. Parcă era dăltuită în piatră. Ochii verzi străluceau rece.

- Este în rucsacul meu.- Dâ-mi-l mie. Helmut arătă spre rucsacul pe care îl

197

ŞA N D R A

recuperase unul dintre oamenii lui. DUpj _ ^: clipe gas, buzunarul cu fennoar 5i t ^1 diamant. U puse la loc pc degetul lui J o rZ V

profunda satisfacţie: ş puse «n o- A şa . A cu m lucrurile s-au întors acolo unde tr,h

să fie.Dar, de fapt, n im ic nu era aşa cum trebuia sâ <

R id ică o ch ii trişti către R eeves, dar locul unde stătuse el ac l g o l. tn tim p c e H elm ut o trăgea spre el ca s-o îmbrăţişi

p este um ărul lui că R eeves pomise deja în jos.Ş tiin d că s-ar putea ca aceasta să fie ultima dată ■ i

I îl vede, şopti: . 1- Iubirea mea, viaţa mea. Am să te iubesc mţotto™. Auzind vorbele ei şi interpretîndu-le greşit, Helmut

o îmbrăţişa şi mai strins.

era I văzu

i

10I

i y rXfJLulţumesc că ai venit» Helmut, spuse Jordan

inchizînd uşa magazinului în spatele lui ţi atîmînd din nou anunţul „închis" pe fereastră, după carr trase oWoaneie

- Iubita mea, eram în mijlocul unei intflmn foarte importante. Era vizibil iritat de faptul c i fusese chemat pe neaşteptate. Mărturisesc că nu înţeleg. Nu văd cc este atît de urgent.

— îmi cer scuze, Heiniut. dar nu am vrut mai amin

întîinirea aceasta.îl conduse sus. pc scân, spre apartameniul ci ţi

aprinse lămpile dm sutra#cne, î* oferi un scaun ş i «e aţexi

pe canapeaHelmut. nu inâ cisâunesc cu tine

Asta a ti»st. Acum o spusese Nu fiiscse chiar aşa dc greu Nu durea dei«*' l>e ce nu spusese asta mai de m u lt-1 Nu avea dc gînd sâ ia mişun de represah, împotriva ei N u

stnga t* c* 1}C tapi* nu ,icc* se uit* ţm tă ta ea, ca

199

^ N di*A brqv».n

î f o s t lO St sigur că î ş i p ie r d u s e b r u sc m im vic c -reveni din primul şoc, se aplecă în 1încercă h;***-- -

— Draga mea, cred câ nu te*

orusc minţile. Cu* yiimul şoc, se apleca în faţă pe scaumdîncercă sâ distingă pe chipul ei semnele unei ţu mentale.

nu v°rt>eşti serios. Nu „ I V * * Simţi b"* S* ,■ lh . - Mă simt ^ " s r s r c,a î *•bme dec,~' simţit vreodaaTn , ^ fapt’mSsi”«n»icăsătoresc cu tine. ma vre™e. nu ^

Helmut J lăsăretaM ^ s S ^ Sca m ^ isT i?al î picioarele, punînd o gleznă pe genunchiul celuilalt

Am constatat o schimbare la tine din noaptea cindt ai fost prinsă de furtună pe munte. A fost o experienţil stresantă. Poate că ai fost traumatizată puternic. Sînt lucruri, care se întîmplă, ştii şi tu. Dar cred că, cu timpul, ai să-ţi revii şi ai sâ-ţi recapeţi înfăţişarea sănătoasă dintotdeauna şiai sâ reîncepi să gîndeşti normal. j

Era aşa de sigur pe sine, că Jordan zîmbi afectuos.

Scutură din cap.—Nu, Helmut. Am luat decizia de a nu mă căsăton cu

tine cu mult înainte. Timpul nu mă va face să mârăzgîndescRămase tăcut cîteva momente lungi, cîntărind tonu

ferm al vocii ei, urmărind expresia neclintită de pe chipul ei*— Dar de ce, draga mea? întreba el în cele din unnâ- Helmut, nutresc o profundă afecfiunc pentru lint

Am petrecut împreună clipe frumoase. N u am sâ pot nici a

200

A l A

I ^ ^ m e ^ u f ic ie n t pentru generozitatea ta, şi nici nu

I ^ uita bufîăv0in a ta'I gendicăşi merse pînă la capătul canapelei-Degetele I laminau cusăturile din jurul pernelor şi continuă:| - Dar nu te iubesc în felul în care o soţie trebuie să-şiI iubească soţul. O căsătorie fară dragoste ar fi incorectă pentru I stnindoi. Sîntem foarte departe unul de altul ca formaţie, la I propriu şi la figurat. Nu voi reuşi niciodată să mă încadrez în I lumea ta.I - Lasă-mă pe mine să judec acest lucru, Jordan.I spuse el.I Ea zîmbi.

- Nu pun la îndoială capacitatea ta de a lua decizii,I Helmut, dar aceasta este o botărire de inimă. De sentimente.

Eu nu sînt o angajată pe care poţi s-o aranjezi într-o funcţie oarecare în cadru! conglomeratului tău.

~ Asta este impresia pe care ţi-am lăsat-o? îmi pare râu. Nu am avut niciodată intenţia să te fac să simţi ca încerc să te modelez pentru a te transforma în ceva ce tu nu-ţi doreşti.

— Ceea ce mă aduce Ia următorul punct, spuse ea. Poate că în momentul de faţă mă găseşti amuzantă. Nu sînt ca femeile cărora le-ai făcut curte. Dar cît va mai dura caracterul acesta de noutate? Cînd o să te plictiseşti de mine?

— Te iubesc sş® cum eşti, Jordan.- Toată viaţa? întrebarea ei lovise bine. Helmut

întoarse repede privirile şi Jordan înţelese că întrebarea e. îl făcuse sâ gîndeascâ altfel, aşa cum nu o mai făcuse niciodată

■ _ _ _ _ _ ___________________ O IL E M A

1

Pînă acum . Am —a ju n s . \ r_as avuî ° căsnicie de?

? sâ te fac ^ ^ o a sâ . w ^- N - « sâ m ă faci> pro^ Va “'feric,,. Astllt'H t„

mi-a pr; ® as £ £ f « . Eu

fm u t d e c u v în t. $ i 'd ^ şi ? 0“ hSf Uitote' s^ u L ^ ^

S r cu muit pe aie >ui-™irâte\şuc,aiifi!iiettntmul meu casnic. Sînt o americancă . cun'"d™ Mtdwest, cu idei preconcepute Mi-aVacu^8 ^ clipâ pe care am petrecu J î n £ £ £ , da pentru nimic in lume această experienţă, dar acun v ^ l sa m ă duc acasă. Te rog să mă ierţi pentru dezamăgirea pe i care ţi-o provoc. Dar este spre binele nostru. Te asigur. 1

— Dar de ce ai acceptat propunerea mea dacă ai simţiţi, m ereu că nu era bine? întrebă el cu o oarecare intonaţiei aristocratică în voce.

— A m acceptat? Oficial? ripostă ea.H elm u t z îm bi pentru prima dată. Era un zîmbet msi- P resupun că nu. Sînt obişnuit să obţin ceea ce w »

A d ă u g ă apo i cu siguranţa de s,ne N u m i-a trecu t n ici o clipă pnn cap

c u m ine.Jordan rîse.- H elm ut, eşti a d o r a t ^ ^ şi s£ du5e cât*S coase cu tiu ţa de scaun.

lo e u l unde el stătea acum m P - ' . ^

— Iată inelul tău.

202

_ Nu îndrăznesc să sper câ doreşti să-l pâsttezi ca o

a stimei mele.* jordan zîmbi, dar dădu din cap ca nu.

, Voi. americanii! Aţi rămas tot puritani, pufiii el cu

________ DILEMA

-ţiuiie._ Morala clasei de mijloc.-Exact, spuse el înţepat. Cu idei arhaice şi idealiste

despre dragoste şi căsătorie.Privi în jos către cutia cu inelul şi o răsuci în mînă.

fruntea i se încruntă vădind concentrare. îşi amintea de ceva.- jordan, decizia asta a ta are ceva în legătura cu

ziaristul american, nu-i aşa?- Helmut, ce absurditate, spuse ea repede, dar lăsă

capul în jos şi întoarse privirile pentru ca el să nu vadă durerea care îi umplea ochii. Ce ar fi să bem ceva?

Helmut îi ignoră oferta.- Jordan, uită-te la mine.Ea se conforma încet. Şi atunci el văzu durerea care

îi marca atît de clar trăsăturile. îşi ţinea trupul rigid şi drept, ca şi cînd dacă şi-ar fi permis să se relaxeze acesta s-ar fi sfarimat în mii de bucăţele şi s-ar fi dezintegrat. Bărbatul lăsă să-i scape un suspin.

- Aha. deci a s ia este.- Nu, Helmut, el n-are nimic de-a face cu asta.Privirea lui cinică şi severă îi spuse că n-o crede- îţi jur că nu l-am mai văzut de cînd am fost salvaţi

de pe munte.

|3 bt '**

ei

A sta nu are nici o iu b ito . A cum cînd m ă . -«JcR eeves a insistat să-l - ^

răvăşit ş i agitat. C e s-a imimplat in ca b a a ^ . adăpostit în noap tea aceea?

-Nimic.- M in ţi, Jordan.

Da, m inţea. Ceva se întîmplase în noaptea Începuse eiase în sp aţii -re"^'

*

DILEMA

*" Şl 56 lnch - spaţiul acelor cneva care le p e trecu se îm preună cu Reeves. tn ultimelesăp tăm ân i se m işc ase facîndu-şi treburile de

au to m at, răsp u n zin d la m iile de înn*J' s * c lie n ţii e i. c u to a tă o r f * *

w toţi~ u« rutină ca j# . oc întrebări pe care \ le pui . aud p o liteţea ş i răbdarea de care era m si P rin cea ţa care îi în vălu ia m intea, n iş te p la n u ri d e v iito r, căcî fiic ;s ă v in â c i* ^ - J

cu c itr înd —~ aa-Şl î,c~ _ ■ . . T uomnuiu> Bauermaa unSo 1“ ^ ,° de ziu a *solicita toata energia şi concentrarea.

Se lăsa sâ cada pe canapea şi privi în gol ia mîinile ei. A bia atunci cînd pernele se lăsară sub greutatea lui Helmatîşi dădu seam a că acesta se aşezase alături de ea. îi luămimik re c i în mîîniie lui.

— E şti îndrăgostită de el, spuse el cu precizia untri c lârvâzâto r

Ia r ea confirm ă din cap nefericită. Lacrimile în cep e să-i curgă din ochi cînd ridică privirile spre ei

- Helmut, îţi ju r că mă hotârisem deja înainte cunosc pe R eeves Grant

dooujj Cercase -

ţc cred. dar asta nu are nici o importanţă, nu-i aşa?

* _Nu.gşn cea mai enervantă creatură, Jordan. De ce nu

^ omului? De unde vrei să ghicească?^ _ Ku. Helmut nu contează dacă ştie sau nu. El... nu

acelaşi lucru pentru mine. Nu avem aceleaşi scopuri-- Nu prea cred. Omui este un prost dacă te părăseşte.

Am să-l cbetn înapoi imediat.- Nu! exclamă ea şi îşi încleştă mîinile. Te rog să-mi

jsomîţi că nu ai să încerci să iei legătura cu el în nici un fel. k citeva zile, plec acasă. Acolo mă voi simţi mai bine.

El îi aruncă o privire plină de îndoială.-Am primit numai o scrisoare de la el. Reportajul lui

esie programai să apară în revistă anul viitor. A spus că o sa mă anunţe cînd anume.

Jordan simţi că se detestă că pune această întrebare, totuşi o rosti:

- De unde a fost trimisă scrisoarea?- De la Paris.- Da, a spus că pleacă la Paris, oftă ea.- Jordan...- Mă simt foarte bine, Helmut Zău câ da.Zîmbi cu mai mult curaj decît se credea în stare.O clipa mat tîrzju, îl însoţea pe scări în jos şi îi

deschise uşa. Ei se întoarse şi o îmbrăţişa cu căldură sărutînd-o pe amindoi obrajii, într-un gest tipic european

2 04 205

Draga mea Jordan i s ­care I-am petrecut îm« făcut nlăt'p.nostalgie o n de ^ ?vre. sa te cSsătoreş.i cu mine? Pe a“:,• E*

orizontul lumii, H e l m u t .^ p e c t ^ ' p ^ ^ ^ '«gu cunoscut pe „ne a fost cea mai bună c5

Am fost un nătărău, spuse el ^ Nu prea-, stâ,ea în fire să se deprecieze, w , Jordan

— D e ce?Helmut o strînse Ia piept.- Ar fi trebuit să te arunc în pat de prima dată cînd

am avut ocazia, în loc să ţin seama de obiecţiile tale că nu se cuvine. N-am să-mi iert asta niciodată.

— Refuzul meu constant este ceea ce ţi-a menţinut interesul, spuse ea blînd. Mai devreme sau mai tîrziu ai fi renunţat şi ai fi plecat oricum.

— Nu fi chiar aşa de sigură, şopti el şi ochii lui albaştri studiară faţa frumoasă întoarsă către ei. îşi drese apoi vocea.Cînd spui că pleci? . . . . ■ ,

- Nu ştiu exact. Bill trebuie să-mi trimită preavizul

în cîteva zile. K .- Pot să te mai văd înainte să pleci? întreba el b- Nu cred, Helmut, spuse ea zîmbind. E mai bine aşa.— întotdeauna pragmatică. Simţul tău practic es

dintre cele mai mari virtuţi ale tale, Jordan.Jordan rîse din nou.

& 4

206

DILEMA

§ e un co m p lim en t prea galant. U n d e s în t toateI ~enteie acelea poetice cu care mă copleşeai?I c0,npllRîse Şi el> dar apoi deveni brusc serios:I „ Să nu mă înţelegi greşit. Mintea ascuţită nu ţi-a| corat cu nimic atracţia sexuală.I 0 trase aproape de el pentru ultima dată şi îi şopti1 următoarele cuvinte direct în ureche:

- Să nu te laşi toată viaţa condusă numai de acest simţ logic pe care îl ai, Jordan. Uneori, cele mai mari realizări pot fi rezultatul unui joc de noroc.

O sărută încă o dată pe buze şi plecă.

- La naiba, murmură Jordan refacînd drumul înapoi către etaj. Chiar cu o clipă mai înainte închisese magazinul şi stinsese luminile. Şi acum încă un client batea cu putere în uşă. Era obosită. In ultima săptămînă încercase să pună la punct librăria, ca să arate cît mai bine cînd vor veni soţii Bauerman cu fiica. Toată noaptea, după orele de program, îşi împachetase lucrurile personale în lăzi, pentru transport. Astăzi fusese chiar foarte ocupată. Un autobuz întreg de oameni în vîrstă din Detroit descinsese în magazinul ei şi toţi cei cincizeci şi unu de ocupanţi ai autobuzului ceruseră să li se acorde personal atenţie. După plecarea lor, rafturile rămăseseră goale şi fusese nevoită sâ le umple din nou.

Iar acum cineva ignora cu bunâ ştiinţă plăcuţa pe care scris ÎNCHIS. Exasperată, întoarse cheia în broască şi smuci

a v w*uia.- Am venit să te ajut să împachetezi.îşi lasa aparatul de fotografiat şi sacul de cînepă pe

podea şi îşi scose haina.- Ai ceva de mîncare? Mor de foame.Fără alte cuvinte, se răsuci pe călcîie şi, în secunda

următoare, îi auzi paşii care urcau spre etaj. încă nevenindu- i să creadă că era acolo, Jordan îl urmă, Cînd ajunse în capul scării, îl văzu deja în bucătărie, inspectînd prin cămară.

- Unt de arahide? Asta-i tot? întrebă el dezamăgit.Cred că o să trebuiască să ies în oraş la cină.

- Reeves? facu ea, în timp ce mîinile i se strîngeaupumn. Ce faci aici?

Reeves privi cu simpatie către ea.- Te repeţi, Jordan. M-ai mai întrebat asta.- Şi n-ai răspuns. spus că am venit ca să te ajut

«%a

eva zile, nu-i aşa? întindea unt de arahide pe o

208

DILEMA

pnma îmbucătură şi îl aruncă pe masă- Reeves, nu ştiu ce faci aici, dar eu nu vreau să

I particip la asta. Cum îndrăzneşti să dai buzna aici şi să valsezi

I a?3'f Jordan fierbea de furie, dar eJ o domoli imediat,

mormăind:| - Mi-ai stricat bunătate de sandviş, şi arătă spre felia

depîine care aterizase cu untul în jos pe masa de bucătărie. Tot aşa de năbădăioasă ai să fii şi după căsătorie?

Căsătorie! Cuvîntul se izbi de pereţii bucătăriei mi­nuscule şi îi răsună ca un ţipăt în creier. îi demontase tot arsenalul de apărare. Se îndreptă clătinîndu-se spre masa din bucătărie şi se uită la el cu ochi cărora nu le venea să creadă. Reeves apucă sandvişul buclucaş, îl inspecta, decise câ nu era compromis chiar total, îl îndoi în două şi apucă o îmbucătură mare.

- Ai î n n e b u n i t , spuse ea. Ce vrei să spui printiCăsătorie"?

- Ş t i i tu, m o r m ă i el cu gura plină de pîine şi unt de arahide. „Dragi invitaţi, ne-am adunat aici1* etc., etc. Flori Lumînări. M a m e înlăcnmate. Căsătorie.

-D a r .-_ ]sju tnal e$u toSodita cu Helmut, aşa e?Mu reuşi decît să dea din cap afirmativ.

209

Di i 0 A

BRf'tvv v

~ Aşa credeam şi eu le - — ^fcO 'sees şi aproape că m - a m î m p l e ^ d ' f 3'” pe <*«■* tu n a v rem e am băut cam m ultfve7i “ ? nch,0* C . U a tin , adauga el pe un ton confidenţial! OrkTm ‘ "* Mm fo iţa a ia d e scandal in care poza lui Helmut J ! ^ p a g in a . Ţ m ea braţu l în ju ru l taliei unei c o n t ^ S S * cărei avere se bucură aproape de aceeaşi admiraţie ca si nu * ei. A ni făcut o investiţie de cîţiva franci şi am cumpăt maculatura aia. După cmci ceşti de cafea fierbinte şi un duş rece, cînd am fost sigur câ sînt treaz, am citit reportajul. Se pare că Helmut şi contesa sînt subiectul numărul unu în toată Europa. Aşa că mi-am imaginat că eşti liberă să te căsătoreş cu m ine. Cred că va trebui să aşteptăm pînă ne întoarcem în Am erica ca să legăm nodul. Ştiu că părinţii tăi şi mama mea...

— R eeves! strigă ea. Cînd sporovăiala lui încetă în ce le din urmă, Jordan spuse calmă: Nu poţi să dai buzna pur si sim plu aici şi să spui că ne căsătorim. ^

- D e ce nu? N e iubim, nu-i aşa? Apo. se batu cu pa

“ ■ « « S K S S S S f t*din umeri: ro a n c um c. viei aa u, ______ Jdan? E uşor de trăit cu mine. Am toţi dinţii în gură şi nu trebuie să rîneşti după mine, Sînt zdravăn la trup. Destul de întreg la minte. M-am lăsat de fumat - de două ori. Beai numai cu măsură - ultimele cîteva săptămîni nu se pun Ii socoteală. Fac duş cel puţin o dată pe zi. Am o personalitati fermecătoare. Sînt îngrozitor de chipeş şi..

* * J *- Modest.R eeves dădu din cap afirm ativ.

210

la:e

^ a îâ uita w - .*,SB*oexpres,ede r rAsta vrea să însem ne da?Nu se gîndea Ia căsătoria ei nefericită cu Charles. Nu

îndea nici la hotărîrea e i d e a duce o v iaţă independentă. S u ru l ei gînd era că Reeves se în to r s e s e d in nou în v iaţa J După acele săptăm îni nefericite cînd trăise fară e l, nu avea

de gînd să-l lase să plece din nou.- Cum aş putea oare refuza o cerere în căsătorie a tît

de romantică?— Nu poţi. Ş i nici n-am să te las. O chii lu i îi m încaudin priviri toată faţa. Am tră it în tr-un adevărat iad , Jordan. în noaptea aceea cînd am ajuns pe b îjb îite la uşa ta nu m -am gîndit că mă va lovi trăsnetul. N u m -am gîndit niciodată că raâ voi îndrăgosti, dar cînd acest lucru s-a întîm plat, m î-a ars creierii. Trebuie să faci parte din viaţa m ea. G ura lui plană o clipa deasupra buzelor ei. Dumnezeule, ce dor m i-a fo st de

tine. Buzele ei fară despărţite de nevoia Iui urgentă. L im b a lui o atinse pe a ei cu fam iliaritatea aceea deosebită care îi uluise în că de la primele lo r săru turi. Jordan se sim ţea neajutorată sub presiunea fierbinte şi se lăsa în voia gurii lu i Dorinţa care m ocnise închisă în ultim ele cîteva săptăm îni ieşi la su p ra fa ţă la prima suflare asupra tăciun ilo r încm şi.

2 U

J t â

ŞANDRA B k o w x

G uraG ura ei îm părtăşea pe deniin " ■apropiuidu-se şi mai muIt de d>

a'de sâmturi pâtimaţe, îi cuprinse capul î„ p aJe adine m ochi: e Şi o pnvî

p e m u m e ? °r d a n ’ ^ ^ H e ’ m Ut d n d am cobortt *

Vocea lui blinda nu facea decît să amplifice şi mai mult importanţa întrebării la care aştepta un răspuns.

- Nu puteam să te las să vezi cît de mult te iubesc, Reeves, Tocmai îmi spuseseşi că pleci la Paris. Am crezut că vrei s-o rupi definitiv cu mine cît mai limpede şi nu vrei să mă laşi să văd nimic important în ceea ce se întîmplase între noi.

— Te-am întrebat dacă ştii ce însemni tu pentru mine. Ai spus câ ştii.

- Credeam că am fost o distracţie de moment, că mă laşi fară nici un fel de legături sentimentale.

— Gîsculiţă ce eşti, chicoti el. Dacă îţi aminteşti, nu era un loc sau un moment foarte potrivit pentru mine ca să-ţi spun că vreau să rămîi cu mine pentru totdeauna. Imediat ce mi-aş fi rezolvat treburile de la Paris, intenţionam sa ma întorc Ia tine. Speram că vei înţelege asta. Dar UI™at0™ lucru pe care am văzut că- 1 faci a fost să alergişt să te arunci în braţele lui Helmut, accep tm d din nou mei acela cu diamant pe care ajunsesem sa-l urase.

212

Oh Reeves, data viitoare să nu mai fii aşa de criptic. N-o să mai fie nici o dată viitoare. Trebuie să te

I _., minc acum, Jordan, spuse el insistent, apueînd-o ; "Vinile de coapse şi trăgînd-o spre el.; CU - De ce? Eşti însărcinat?' ei o apucă în glumă de păr şi o trase spre spate,j - Nu, dar am să mă străduiesc din răsputeri să te lasj pe fine însărcinată, dacă asta îmi garantează că te căsătoreşti j cu mine, o ameninţă el. De fapt, chiar îmi place ideea asta.; jagîndeşte-te cîte fotografii pot să fac cu tine şi cu copiii, j - Copiii?, — Da. Ştii tu — omuleţii ăia mititei care scîncesc şij urlă mereu.

- Sînt prea bătrînă ca să mai fac copii, spuse ea,- Atunci e bine să începem imediat, spuse el şi o

împinse spre dormitor,

- Ai vreo rezervă în ceea ce priveşte căsătoria cu mine? întrebă el în timp ce buzele lui ciupeau uşor pielea delicată de sub braţul ei.

Hainele lor se amestecaseră pe capacele lăzilor pe jumătate ambalate şi se cuibăriseră în cuverturile patului pe care îl mai împărţiseră o dată. Afară ploua.

- Am un milion de rezerve, murmură ea cu gura în coastele lui. Vîrftirile degetelor ei îi traversau lungimea coapsei. Dar un om înţelept mi-a spus cîndva să nu las gîndirea logică sâ ia decizii pentru mine. Uneori trebuie să riscăm. Şi cred că tu reprezinţi un risc rezonabil.

DILEMA

213

j i

S A N D U A B R O W N

Reeves 11 puse un deget sub bărbie - spre el. arble S< h ridiCa _ - Acest om înţelept nu se numeşte M

mtimplare, Helmut Eckherdt? Umva> din— Din întîmplare, aşa se numeşte.- Ei btne, naiba să mă ia, chicoti el. Lasă-1 pe e! <5 •

asume meritele. p e‘sa-şi— Vrei să spui că...- Da, am auzit şi eu de la el acelaşi lucru. Tocmai îmi

faceam bagajele furios în ultima noapte, cînd mi-a telefonat ta hotel. Mi-a spus fară nici un fel de echivoc că aş face bine să-mi mişc fundul încoace şi să mă căsătoresc cu tine, pînă nu te ia altul mai isteţ ca mine. Cînd i-am spus că tocmai asta mă pregăteam să fac, a spus: Bravo ţie! - şi a închis.

Rîseră împreună încet.- întotdeauna i-a plăcut să ia problemele în propriile

mîini.- Şi mie îmi place să-mi iau problemele în propriile

mîini, spuse Reeves. Numai că „problemele" lui erau sînii frumoşi ai lui Jordan. Ea se lăsă pe spate şi i se oferi fară restricţii. Ei îşi afundă capul şi sărută depresiunea dintresînii ei.

- îmi distragi atenţia, spuse el.Ea se arcui instinctiv către el şi simţi cît este de excitat,

tare şi fierbinte, izbindu-se de ea.De la ce anume? întrebă ea. Mma ei il ga Ş

imploră să vină mai aproape.

De la faptul că trebuie să-ţi povestesc despre noua s iu jb â . Vocea lut devenise mai profundă. Dar acum las-o

i.

o parte

_ _ _ _ _ DILEMA

jnea

balt Imediat simţi că mîna ei îi dă drumul şi îl împinge la

- Nu poţi să faci ceea ce faci şi să asculţi în acelaşi timp?

- Nu. Pentru că tu nu poţi să vorbeşti dacă eu am să continuu să fac ceea ce faceam.

- Oricum, nu foarte clar. La naiba. Ei bine, am să mă grăbesc. îşi lăsă capul pe pieptul ei şi spuse; O editură din New York se ţine de mine de mai mulţi ani să le scriu o carte, un fel de eseuri ilustrate, cu privire la ultimul deceniu, care ar cuprinde cam cea mai mare parte a carierei mele. Am fost la Paris ca să mă întîlnesc cu cîţiva dintre cei mai importanţi redactori care erau la un fel de tîrg al cărţii sau cam aşa ceva. Oricum ca s-o scurtez - căci am de rezolvat alte probleme presante - am negociat un contract. Cum ţi se pare?

- Reeves, strigă Jordan entuziasmată. Se aşeză în capul oaselor, smulgîndu-i astfel perna confortabilă de sub cap. Asta e minunat! Nu eşti emoţionat?

- Da, recunoscu el modest. înseamnă o mulţime debani, dar în acelaşi timp trebuie să evaluez tot ceea ce amvăzut, am auzit, am trăit în aceşti ultimi ani. Unele dintreaceste experienţe au fost deosebit de preţioase şi cred cătrebuie împărtăşite şi altora. Crezi câ doi scriitori într-o familie ar ti ceva absurd? 0

ŞANDRA BROUN

ciufulit. — prin păru] ^

- Cred c ă p u ş ă supravieţuiesc în oricede tine. Iar ideea cărţii este minunată Am să alâtutisă pot. m sateaJutcumam

- Bine. Nu prea mă pricep Ia cuvinte. Acum că terminat cu chestia asta... am

îşi puse mîinile pe umerii ei şi încercă s-o tragă înanoi jos, dar ea rămase tot în şezut. ’

- N-am terminat încă. Unde o să locuim?Reeves îşi înăbuşi o înjurătură.- încă nu m-am hotărît. Iţi displace Washingtonul?

Virgina are cîteva locuri foarte drăguţe. Apoi, cu o degajare exagerată, adăugă: Avem o fam ilie prezidenţială foarte fotogenică. Şi mereu sînt alegeri.

O cută îi încreţi fruntea îngrijorată şi îi umbri cercurile albastre din jurul irisului.

- Dar, Reeves, n-o să tînjeşti după toate călătoriile şiem oţiile lor, nu-i aşa?

R eeves o trase spre el.- Nu. Cu experienţa şi recomandările mele n-ana să

rămîn niciodată fară lucru, dar cine se scoală de dimineaţă departe ajunge. Ştiu cît de mult îţi doreşti stabilitatea unui cămin. Şi eu vreau acelaşi lucru. Am vorbit serios cînd spuneam că am să fac fotografii cu tine şi cu copm tn juru

De astă dată, Jordan nu se mai împotrivi cmd el o

trase în jo s , pe pernă.

2 1 6

DILEMA

Şi eu am vorbit serios cînd am spus câ sînt prea

b ă tr în ă - Aiurea. Ia te uită ce bună eşti. Ochii lui îi analizau

trupul cu o plăcere lascivă. Absolut perfectă. Buzele îi urmară traseul ochilor. Intr-una din aceste zile am să-mi fac timp să- ţi număr zonele erogene. Cred că o să dureze cîteva ore, nici nu mâ îndoiesc de asta. Cîteva ore încîntătoare.

Sînii ei erau foarte atenţi şi îi răspunseră într-un mod care nu-i dezamăgea buzele.

- Ai fi în stare să-i refuzi unui bebeluş plăcerea de a se hrăni la aceşti sîni? întrebă el.

Limba lui îi aduse sfîrcurile într-o stare de dorinţă dureroasă şi el îi desfată trăgînd uşor de ei cu buzele. Jordan gemu de plăcerea senzaţiei de căldură umedă.

Mîinile Iui o adorau în timp ce coborau încet spre acea zonă secretă care era însăşi esenţa feminităţii ei. O găsi gata şi tînjind să-l primească. Cînd buzele lui ajunseră din urmă mîinile şi o sărutară acolo, Jordan strigă cu o bucurie inexprimabilă căci iubea şi ştia că este iubită.

- Te iubesc, Jordan, spuse el în timp ce se ridica deasupra ei. Coapsele ei se încordară rezemîndu-se de muşchii puternici ai picioarelor Iui în timp ce el se aşeza între ele. îşi uni trupul cu al ei. Te-am convins câ vei fi om am ă perfectă?

- Mai convinge-mă un pic.Trupul lui o mîngîia pe dinafară ,j pe dinăuntru i

roîna M sa strecura pnn.re trupurile lor gâsm du., sîn™ ‘ 'iar

217

A t

* 3 2QUm - aj - -

p “ =» ba = 2 £ - f e s S I

3 g S S !p a as *

’ 2 0 <

5

^ * £ 2 <c, v*E -î W W ■V 3t “ ^î * o = < !- ^ - y j s *a s rJ ^ £ ™ < Sf- O C*“ l1 —* $ sj l ^ w* Hz.

S_i s î

î^ s î i ~ s î ' j SS |S r l ia " si l a l i t - V

_£<g î 3S |§

ip < i§ = 3 £ £ ““£§ , 5 S q S î i s s s s s E g«a8s38SE&E£ES£-£u5S5sDSdS

2 2 S2 g«rS«&36BsS S2 >s£?; £5

î | î | ? i 3 î î | *ii^.

" i l H t i t q î e Ş e l î s S*?*î â s s s s î £2 s.J 5 - îj 3 »

e J! ff !k--S§"S s ! 1 *8 **# fi; l l - - -I î î ? » § s * 2 f î

jfîS T

- S S S

" Î i ^ s ^ î s l s ?; § 2 i ' » ! &SS Sf»SSfS -Z*: ? - ' ' - Z î c i sS l ,* -* s ;S C'i^ *-e ?B«. l o ' . o s s s ş ş s ^ s r ă g j l * # !

a j s î l i& \ \ i s l i

uu«K**

■5Qa1

ţ * ,1*1Ş i sS i l

1 bI'. i \% al \ mî lj§ k) (4<*S

©I* faoj<\oerfalW«si

4 n

o>- i .( 5

Prinţ to PDF

without this m

essage by

k . 1 * v ■.. &■

I IONa i

i BROW N prezintă au‘ °are SA -| Jo rd a n Hadlock, ajunsT î n * T tinere P«>vtI d o i ba rba ţi: unul care şi-0 doreSe 3 atefe •a lt ca so ţie . «oreşte ca amant

La p rim a vedere, Jordan Hârtie i, ... u n u i t ru s t de presă, lasă impresia f e j ' rec- ' re u ş it to tu l Tn viaţă. La rînduUău Helmut Ec

« o l i T o mdUS‘ riaŞ elvet ia" ’ es,e sâs o ţie . Or, ce altceva şi-ar mai putea dori j riN um a i ca, su rp rin s de o furtună, seducător i zi iR eeves G ran t sună la uşa ei rugînd-o să-i a d ă p o s t. In noaptea care urmează, cei doi tr f ie rb in te aventu ră romantică, devastatoare t e c h il ib ru l In te rio r al gazdei. Din păcate,în dimi :a. u rm ă to a re , Reeves dispare fără urmă... încă vibrir, la a m in tire a aceste i în tîln iri, Jordan oscilează puter- f n ic în tre o a legere rea listă şi una bazată pe dorinţă.

O ca p tiv a n tă poveste de dragoste, plină de emo­ţie s i pa s iu n e . Este dram a unei femei care învaţă sa s e bazeze pe p ro p riile instincte pentru a stabil, cu e x a c t i t a t e c r e s t e Şi ce doreşte să obţină, cu ade-1

v ă ra t, de la v ia ţă .

ED ITU R A ORIZONTURI ED ITU R A LUC^gffML

1 *i'. •ia?-'

199000 (18251