ion oancea - probleme de criminologie
DESCRIPTION
criminologieTRANSCRIPT
CA
:
DE
CRIMINOLOGIEPROBLEME
ION OANCE,A
PROBLEME DE CRIMINOLOGIE
ION OANCEA
Copyright @ 1994,1998 - Editura ltLL EDUCATIONAL S.A.
rsBN 973 - 9337 - 36 - I
Toate drepturile asupra acestei edifii rczertate Editurii ALL EDUCATIONAL S.A.
Nici o parte din acest volum nu poate fi cop ratd frrdpermisiunea scrisda Editurii ALL EDUCATIONAL S.A.
Drepturile de distribufie in shlin[tate apagin in exclusivitate editurii.
Copynght O 1994, 1998 by ALL EDUCATIONAL S'A.All rights resenred.
The distribution of this book outside Romania, without the written permission of
ALL EDUCATIONAL S.A., is strictly prohibited.
Editura ALL EDUCATIONAL S.A. Bd. Timigoara, nr. 58, sector 6
7 6548 - Bucuregti
8 4B 18 50; 413 ll s8
Fax: 311 05 65
8 48 03 29; 413 16 12
Doru Tr[il6
1',
I
Distribulie
Redactor:
PnrNrBD IN RoueNIA
cuvANT iNntrn
*orr-o serie de studii si lucrdri de criminologie din lara noastrd s-au cer-cetat Si dezbdtut probleme privind criminalitatea ca fenomen social general(curs, cauze, dimensiuni)fl1ste bine si necesar a se cunoaste acest aspect alfenomenului crirninal. Dcii se scapd din vedere cdfenomenul iriminalitifii estealcdtuit dintr-o totalitate de crime, fapte individuale, cd inddrdtffiecdrei crimestd un om, un criminal, care a comis fapta. Ni se pare cd limkqrea cercetdriicriminale la aspectul gengral al fenomenului, cu excluderea cerietdrii crimei,criminalulili si altele, produce o tngustare exageratd a domeniului criminologiei.in lucrarea de fa1d, ne-am propus sd examiidm, tn cinci capitole, probleielemai importante ale criminologiei, anume probleme privind Stiinla criminologiei,probleme privind criminalitatea, probleme privind criminalul, probleme prtitndcrima Si probleme privind pedeapsa. infetut acesta, ddm lucrdrii si o aicdtuiremai-apropiatd de structura modernd a Stiinlei criminologiei.
\ in criminologia actuald se subliniazd mereu caracterul multidisciplinar alacestei discipline Stiinlifice, potrivit cdreia fenomenul criminal se studiazd demai multe stiinle (criminologia, sociologia criminald, statisticd criminald,psihologie criminald etc.). Este bine cd este aSa, deoarece, datoritd colabordriisi cooperdrii mai multor stiinle, fenomenul criminal poate/i cunoscut mai pro-fund si sub mai multe aspecte. Dar asta cere, ca si criminologul sd se tmpltcemai mult tn cunoasterea acestor Stiinle Si sd evoce mai des Si mai mult rezultatelevaloroase respective)Sn paginile acestei lucrdri am tncercat sd invocdm uneleteorii de psihologieb)iminald, sociologie criminald etc. considerdnd cd aceas-ta contribuie la o mai bund cunoastere a criminalului Si a criminalitdlii (deexemplu, cauzele psihologice ale crimei, noliunea de caracter psihologic alcriminalului, deosebit de caracterul moral al criminalului, cauzele sociale alecrimei Si altele).
\ In criminologia unor ldri din Europa si s.u.A., indeosebi in psihologiacriminald, sociologia criminald, s-au afirmat o serie de teorii valoroase desprecriminal, despre cauzele crimei gi altele, despre care s-a scris si tn literaiuranoastrd de specialitate. Acesta este un lucru pozitiv, fiindcd am putut cunoasteprogresele realizate in gtiinla criminologiei moderne. Dar tn receplionarea siinterpretarea acestor teorii, ele s-au pus unele ldngd ahele, cdutindu-se ,,con-fruntarea" dintre elegin lucrarea defald ne-am oprit la unele din aceste teoriisi am incercat sd le laportdm si sd le coreldm cu obiectul la care acestea sereferd si pe care-l cerceteazd. Asa, de exemplu, teoria personalitdlii criminale
CnTMINoLoGIEVIII
arn apropiat-o de cauzele psihologice ale crimei,
am legat-o de cauzele sociule ale crimei. in fetulteoria asocierii diferenliale
acesta se vqlorificd mai bine
aportul acestor teorii tn Stiinla criminologiei'
in literatura noastrd de specialitate s-a scris Si se scrie mult despre nece-
sitatea cercetdrii gtiinliftce tn criminologie (despre metodologie, etapele
cercetdrii, rolul ipotez"ii, d, lucru, interpretarea rezultatelor cercetdrii etc')'
Este un punct de vedere bun Si exact, fiindcd nu se poate face Stiinld firdcercetaie Stiinffficd. Asemenea cercetdri s-au ficut Si la noi fn lard, dar
insuficienie, fiindcd, tn ultimele decenii, tn lara noastrd crimino.logil n-y fostpreiund Si stisyinutd de forurile oficiale a;a cum se cuveneo. In viitor, tnsd, sunt-toare
condiliile Tavorabile dezvoltdrii cercetdrii qtiinlifice Si in criminologie'
pdnd atuncii, tnsd, in lucrdrile noastre de criminologie nu ne putem dispensa de
rezultatele cercetdrii qtiinlifice efectuate pdnd acum tn lara naastrd si tn alte
1dri. va trebui sdfolosim rezultatele cercetdrii mai noi sau mai vechi, romdfid'$i'strdine,
htdeosebi cele din ldrile europene, procedeufolositfrecvent in literatura
de specialitate. Fdrd asemenea informalii Stiinlifice, suslinerile teoretice nu
suni credibile Si nu se pot impune. in paginile acestei lucrdri, am tncercat sd
folosim asemeneq dati Stiinlifice, mai cu seamd cu privire la criminalitate, la
criminal si la crimd, date exprimate in cifre (absolute sau relative, procente)
tabele, chiar Si unele grafice.y Leasdnul criminoigiei este tn Europa (Italia, Franla, Germania) Si a fost')u*oliota de medici, dir mai ales deinristi, ca sd nu amintim decdt trei, Rafaele
Garofalo, Enrico Ferri si Traian Pop. in acelasi timp, tnsd, critninologia tn
Europa a crescut rnerett tn vecindtatea Si in legdturd cu dreptul penal, cu care
s-a iiJluenyat reciproc, ba s-a Si c.onfruntat (vezi ideile lui Feni despre dreptul
p"noi clasic Si critica acestuia). in continasre, c-riminologia s-a dezvoltat Si in'ldrite
anglo-saxone, mai cu searnd tn s.u.A. De data aceasta, insd, criminologia'n-a
maijost cu precddere opera iuriqtilor Si nu s-a mai aflat aldnrri de dreptul
penal. Ea este cu precddere opera sociologilot'si a psihologilor (sociologia'criminald,
psihologia criminald etc.). Din aceastd cauzd, domeniul criminologiei
diferd, tn sensul id Trno*rrul criminalitd{ii tn criminologia americand este
firmat dinfenomeni de devianld si detincvenld, adicd dinfapte de tncdlcare a"unor
norme de drept administrativ, disciplinar, penal etc., adicd un domeniu
fotarte tntins. in criminologia europeand acestafiindformat dinfapte de tncdlcare
a Lmor norme de drept penal, adicd fapte criminale, aceasta fnseamnd cd
domeniul criminologiZi itt" mai restrdns, anume la fapte grave Si legate de
dreptul penalsln tumtna celor de mai sus, tn lucrarea defold, vorbindu-se despre
criminilitate'sf formele ei, ne referim la legile penale - Cod penal Si legi speciale
cu norme prnilr. Mai mult decdt atdt, ardtdm numdrul Si felurile crimelor
(infracliunilor), cu cifre Si grafice chiar'Autorul
CAPITOLUL I
PROBLEME PRTWND $TIINTA CRIMINOLOGIEI
Este un fapt unanim recunoscut cd, pe l6ngd gtiinfa dreptului penal, decriminalitate se ocup6 gi o seamd de gtiinte speciale,
"orn runtr criminologia;
sociologia criminali, psihologia criminali gi altele. Apirut5 maitdrziu,la sf6rlrtulsecolului al XIX-lea, criminologia s-a dezvoltat incontinuu, inc6t, in zilele noastre,ea a devenit o gtiinf[ bine skucturat[ gi consdlidat[. Tratatele, monografiile,manualele de criminologie apdrute aproape in toate 16rile, institutele, laboratoarele,asocialiile gi congresele de criminologie - nalionale gi internalionale - predareacriminologiei in. universitrli, dovedesc interesul qi importanfa criminoiogiei insistemul gtiinfelor sociale gi umane contemporane.
Desigur, in multe !Iri, fenomenul criminalitdlii inregistreazd, in unele sectoareunele stagniri 9i chiar unele descreqteri, dar nu-i mai pulin adev[rat ci in foartemulte !iri, unele bogate gi civilizate, acest fenomen a luat propo(ii ingrijordtoare,iar lupta de prevenire gi combatere se intensific[ gi se extinde. in multe 1dri, problemacombaterii criminalit[1ii este cuprinsl gi in programele de guverndmdnt. Toateacestea dovedesc c[ fenomenul criminalitElii persisti in societatea contemporanl,c[ el prezint[ un pericol social real gi cr trebuie s[ fie indiguit gi comb6tut. Dar, ocombatere rafional[ qi eficient[ este posibild cu condilia ca fenomenul criminalit[1iisr fie cercetat gi cunoscut in mod gtiinlific, misiune ce revine criminologiei.
Secliunea IPreliminarii
1. Conceptul
in decursul dezvoltdrii criminologiei s-au dat multe definilii acesteia, de multeori in funclie de conceplia gi viziunea autorilo6 in funcfie gi de momentul istoric pide gradul de dezvoltare al qtiinlelor sociale gi umane. Amintim unele definilii maireprezentative date criminologiei contemporane, subliniind aspectele pozitive, dargi unele insuficienle.
Astfel, criminologul francez J. L6aut1, in lucrarea luil, susline ci ,,gtiinfacriminologiei este gtiinla care se ocupd cu studiul ansamblului fenomenului criminal"(criminalitatea n.n,). Definilia este corectd, dar, spunem noi, este prea sintetic[,criminalitatea fiind un fenomen mai complex. Alte definilii sunt mai cuprinzdtoare.criminologii americani E. sutherland gi D. cressey afirm[ despre criminologie cieste "$tiin!a care studiazd criminalitatea ca fenomen social, in special cauzeleacesteia(etiologia criminall) qi mijloacele de lupti impotriva acestui fenomen"2. Definitia
I J. L6aut6: Criminologie et science pinitenciaire,Dalloz,Paris, lg72,p.ll,2 E. Sutherland, D. Cressey: Principes de Criminologie, trad., Paris, Cuias, 1966, p. 19.
CnrMINoLocIE
aceasta este mai larg6, menfiondndu-se problema cavalitdlli, care este esen{ial5,
precum gi problenra mijloacelor de lupti impotiva acestui fenomen. Dar aceasti definife
face timitere numai la latura sociald a criminalitdfii, ca integ, ca fenomen social, ffirInici o referire la elementele componente ale fenomenului (crimi, criminal).
Autorii romfini definesc criminologia ca "gtiinfa social[... care studiazl starea,
dinamica, legitalile, cavzele gi condiliile socio-umane ale criminalitdlii gim[surile
de prevenire gi combatere"s,la fel, limitati la criminalitate ca fenomen general,
social. O alt6 definilie sun[: "criminologia este o gtiinp care studiazi fenomenul
social al criminalitdfii in scopul prevenirii sale"a. Este o defurifie corecti, dar prea
sintetic[. Dup[ cum s-amai remarcat, asemenea defini[i sunt caracteristice autorilor
care sunt adeplii concepfiilor sociologice in materie de criminalitate gi criminologie. 7Existd o seaml de definilii ale criminologiei din partea autorilor adepfi ai
concepfiilor psihologice despre criminalitate, care socotesc ci aceasta se compune
dinfi-o seami de crime, fapte individuale, fapte care sunt slvdrgite de anumite
persoane, infractorii, care fiebuie, de asemenea, implicafi in defini1ie, cilci frrdcrime gi criminali nu poate exista nici criminalitatea, ca fenomen social. Aga,
bun[oard, unii autoris (Seelig, Burt, Healy) includ in cercetirile gi definiliile lor
problema crimei ca element component al criminalitilii ("manifestarea criminal[",;'sdvdrgirea crimei"). Studiindu-se crima, aceasta se face indeosebi cu privire la
cauzeleacesteia ca fenomen individual, indeosebi in laturile sale psihologice. Alfiautori6 includ in cercetarea criminologici problema infractorului, delincventului
sub raport social, biologic gi psihologic. lnfracfiunea fiind faptaunui om - criminalul
- acesta trebuie s[ devini obiect de studiu al criminologiei gi si se arate cauzele
individuale ale crimei sale. in lumina cercet[rilor menfionate mai sus, putem defini
criminologiaca gtiinla care studiaz[ criminalitatea ca fenomen social 9i ca fenomen
individual, crimele sdvdrgite care o alcltuiesc, persoanele care le-au comis, caluzele
sdvdrgirii gi mijloacele de prevenire 9i combatere.
2. Obiectul
Problema obiectului criminologiei a fost indelung discutatd gi mai este incldiscutatI. Din istoricul criminologiei se reline ci, intr-o lungi perioadi de timp a
dezvoltdrii acestei ramuri gtiinlifice, obiectul de cercetate afostinfractorul,maic;',t
seam[ in gcoala pozitivist[ (Lombroso, Ferri etc.), formuldndu-se tezele privind
tipurile de criminali, rolul ereditilii, al unor maladii etc. O dat[ cu dezvoltarea
psihologiei criminale, analizele gi cercetirile infractorului s-au multiplicat,
ielev6ndu-se rolul factorilorpsihici in catzareacrimelor, cum sunt elementele vieliiemotiv-active (trebuinle, emo{ii, sentimente, nivelul de inteligenfi, caracter etc.).
pe aceasti linie de dezvoltare a gtiinfei criminologiei, s-au inregistrat succese reale.
A. Dincu: Ciminologie, Universitatea Bucuregti, 1984' p.78.
R.M. Stinoiu: Introducere in criminologie, Fi. Academiei, Bucuregti, 1989,p'44'
E. Seelig, Traift de criminologie, trad., P.U'F., Paris, 1956' p. 5l 'W. Healy, A. Bronner, New iight on Delinquency and its TreafinenL Yale, hess University, 195'7 , p. 36 si
Y,rtra
II
I&
PnontEME pRryrND $rumy,n CruwvotocrEr
Ulterior, s-au inceput cercetiri cu privire la rolul factorilor sociali, ajungdndu-se laobfinereaunorrezultate $tiinfifice evidentepe linia sociologiei criminale @erri gi autoriiamericani - Sutherland gi altii). Apoi s-a pus accentul pe criminalitate caunansamblude crime s[v6rgite qi pe cauzele sociale ale fenomenului. De data aceasta, obiectul decercetare este criminalitatea ca fenomen social-uman, cu insistenfi in cunoagterea gidezvlluirea cauzelor sociale ale acestuia (influenfa familiei, influenla crizelorsocial-economice, influenfa sfiucturilor sociale in general), ca gi influenlaunor grupurisociale negative (bande de infractori, de delincvenli etc.), influenfa unor cartieremirginage la orage, familii dezorganizate etc.
Obiectul criminologiei este criminalitatea, care are ca primd trisiturl, aceea clestewfenomen social care constd intr-un ansamblu de crime sdvdrgite, ce au avutloc intr-o {ar5 (regiune) dati gi intr-un timp dat (anul, decada). Criminalitatea devineobiectul de studiu al unei discipline speciale, fiind un fenomen social real, fiindvorba de o totalitate de fapte sdvdrgite, iar aceasti totalitate de fapte reprezint[ orealitate obiectivi gi observabil[.
S-a ridicat obiecfia conform cireia criminalitatea nu e numai un fenomen obiectivgi real, ci Si wr fenomen juridic, faptele sivirgite fiind in prealabil incriminate giinscrise in legea penald. S-a rdspuns c[ este adevdrat: crimele sunt previzute delegea penal6, dar asta nu este un minus pentru faptele sdvirgite, ci un plus, in sensulci ele sunt consacrate qi prin lege gi cet[[enii pot cunoa$te dinainte faptele oprite,astfel putdndu-se ab,tine de la sivdrgirea lor.
O a doua trlsiturl a criminalitSfii constd in aceea ci acesta este un fenomenantisobial gi care se pedepsegte. o fapti infracfionali, inainte de a fi prevlzutd delegea penald, este opriti de constiinla sociald, fapta fiind prin confinutul eiantisociald (de ex. omorul, furhrl, distrugerea de bunuri ale altuia etc.). omorul gitridarea au fost pedepsite de societate, de congtiinfa sociali, incr inainte de a fioprite de legea penalr; tocmai fiindcd faptele erau periculoase gi pedepsite de grupulsocial, ele au fost incriminate de lege gi previzute de lege. Incriminarea prin lege aadus o consacrare legal[ unei incriminiri sociale anterioare. O fapti este crimi,spunea sociologul Durkheim, fiindci, in prealabil, este antisooiali gi apoi estesancfionat[ cu o pedeapsi ("crima este actul care atrage o pedeapsd,'). Aceasta esteo trisdturd obiectiv[ gi comund tuturor infracliunilor.
O a freia fiesftur[ a criminalitifii consti in aceea ci este un fenomen unitar. Laprimavedere, criminalitatea este alcdtuitd dinfi-o mare diversitate de fapte. in continutulei intrr o mare varietate de crime, incepAnd cu omoruri, vdtim5ri, corporale, continuf,ndcu crime contra brmurilor $i terminend cu cele contra normelor de conviefuire sociall(parazitism social etc.). Cu toate aceste4 criminalitatea este un fenomen unitar,fiindclinfracflunile care alcdtuiesc criminalitatea au o fiEsItur[ comuni, anume toate prezintitnpericol social grav, infraclional, care poate fi combitut numai cu sancliuni penale,cu aplicarea de pedepse, unele deosebit de severe - inchisoare de lung[ durati etc.Aceasta dI unitate infregului fenomen criminal gi face posibil ca el sd devini obiect algtiinlei criminologice. Pe de alti parte, diversele infracf;uni, prin prevedere in legea
CntuINoLocIE
penal[, sunt bine descrise gi bine caructeizate, inc6t ele pot fi uqor recunoscute, mal cu
seami ce sunt gi bine agezate gi sistematizate prin legea penal[ Prin aceasta, criminalitatea
alcdtuieqte un domeniu bine delimitat 9i distinct de alte inc[lclri ale legii (conffavenlii,
incilc# disciplinare etc.). Aga fiind, criminalitatea devine un obiect propriu 5i special
al unei Etiinle speciale, criminologia.
Infracliunile (crimele) componente ale criminalitifi sunt diferite &tpd obiecul lor
special,unele fiind crime confia statului'(rddare, complot), unele sunt crime contra
persoanei (omor, vitim[ri corporale), altele infracliuni coflfraavutu/uf public ori privat
ityt, detapiaare) gi aga mai departe cu celelalte crime care alcdtuiesc criminalitatea'
Natura crimelor confia statului-este diferiti de natura crimelor contra persoanei ori a
crimelor conra normelor de conviefuire sociali, fiindci valorile sociale afectate de
diferitele crime sunt diferite atat prin natura lor, c6t Ei prin importanfa lor (stat, persoana
etc.). unele infracliuni, dup6 obiecttrl lor, sunt de naturapolitic[ - stat -, altele de naturi
economic[ - furt, ielapidare -, 9i altele de naturd umanl - omor etc' Mai mult de cdt atdt'
chiar qi crimele din acelaqi grup (exemplu, cele confia persoanei) sunt diferite - omor'
calomnie - at6t prin gradul lor de pericol social, c6t 9i prin rezonanla social[ pe care o
provoac[ fie.*i io purt", lucru exprimat gi in pedeapsa ce se aplicl. De aceea, pe l6ngd
luarea in considerare a obiectului social gen eral ,trebtie sI se ia in considerare 5i obiectul
special al difeitelor crime componente, care sunt diferite prin naturi 9i gravitate' $tiinla
criminologiei are datoria de a examina aceste crime, indeosebi gradul lor de pericol
social, prir prisma obiectului lor special (valoarea persoanei, valoarea propriet6fii,
disciplina socialI etc.).
o-bieclia cL, crimele care compun criminalitatea, au si forma unor fenomene de
naOtrLiuiidicd, fiindfapte prevdzute de legea penald qi care sunt studiate de qtiinla
juridici a dreptului p"nul, nu modifici natura sociald a criminalit6fii. Crimele au,
mai intfli, o eiistenlfl sociali reald (faptesivdrqite qi reprobate de conqtiin{a socialfl
gi moral[) gi dup6 aceea primesc ai o existenldiuridicd. "Dacdcrima este o noliune
juridica, nu-i mai pulin adevdrat cI acest concept legal acoper[ o^realitate uman[ 9i-socia
,/
PnoatEME pRrvrND $runv7,t CnrumorocrEr
in al treilea r0nd, aceste fapte odatd siv6rgite pro duc o reaclie socialdr pyternic6,reacfie de protest, de represiune, mai exact, aceste fapte affag aplicarea un eipedepsei,.De aceea, Durkheim avea dreptate cdnd spunea c6 "criminalitatea constd dintr-unnumir de fapte, acte, care toate prezintd un caracter comun exterior,anume, odatdsivdrgite, ele determini din partea societdlii acea reacfie special6 care se numegtepedeapsd.Noi facem din aceste fapte un grup sui-generis, ciruia ii punem o rubricecomuni; noi numim criml orice act pedepsit gi noi facem din crima astel definitlobiectul unei gtiinfe speciale, criminologia,,e.
In al patrulea rdnd, criminalitatea, in sens larg, este relativd Si schimbdtoare, insensul c[ unele fapte igi pierd caracterul infrac]ional ori nu se mai sdv6rqesc; darapar alte fapte criminale gi alte incriminiri. in felul acesta, ea este un fenomenrepetabil gi, prin aceasta, persistent. Dupi cum observE A. Cuvillier, orice faptsocial se caracterizeazd, prin aceea cr "prezintd o anumitE repetare, o anumitifrecvenli in decursul timpului"ro. Acest lucru este evident mai cu seamd c6nd estevorba de infracfiuni contra bunurilor, de infracfiunile de violenli gi altele. in toate
CntuINoLocIE
primegte gi un caracte r iuridic.Dar acest caracter juridic apare, fiindca in prealabil
el a ap[rut ca un fenomen social real.
Avand in vedere toate cele de mai sus, obiectul criminologiei, adic6 criminalitatea,
intrunegte condifiile necesare unui fenomen supus studiului, iar criminologia devine
o gtiin16, care, ca orice qtiinl[, trebuie s6 descrie 9i s5 analizeze acest fenomen gi,
mai cu seam6, sd-l explice, udirr re-i a.scifreze cauzele gi si descopere regularitalile,
corelafiile 9i iegit{iG dupi care apare, se desf[9oar6, se modifici ori dispare'
3. Dorueniul 'Pentru precizarea obiectului criminologiei, este necesar- sd insistim gi s6
delimitim mai exact criminalitatea 9i, prin aceasta, domeniul ctir1inologiei' Pentru
aceasta refinem, pe de o parte, conlinutul criminalitl[ii este alcituit dintr-o
multitudine de crime sdv Aritte,aceste crime s[vflrqite, in prealabil, sunt proclamate
caLtare,nu numai de congiiinla social6, ci 9i de lege. Mai mult decat at6t, crimele
sunt fapte considerate ca atarenu prin orice lege, ci prin legea penal[. Sunt crime
numai iaptele de incilcare a legiloi penale. A'a fiind, inc4cirile altor legi - civile,
administrative etc. nu constituie crime, ci delicte civile, contraven{ii etc. Aceste
ultime incllcdri, nefiind crime, nu fac parte din domeniul dreptului ponal, nici din
domeniul criminalitdlii gi deci nici din domeniul criminologiei.
Argumentele ce se aduc in sprijinul acestui punct de v-edere constau in aceea c[:
a) cririele sunt numai faptele pievdzute delegea penal5, fiindci numai acestea sunt
fapte deosebit de pericioase 9i interzise de legea penali (nuucide, nu tdlhdri, nu
dili;il*tl, uttoi" etc.); b) pe de alti parte, crimele sunt fapte grave nu numai
frindci sunt prev[zute de legea fenald, ci 9i fiindc[ sunt fapte sdvdr;ite, sunt fapte
reale, facparte din realitatea vielii sociale gi constituie criminalitatea real6 9i nu
numai o criminalitate juridicd (previzuti de legea penal6) care este o totalitate de
concepte, idei juridicl despre t i... Aceastd criminalitate reald face parte din
domeniul care revine criminologiei gi este studiati de criminologie. $tiinla dreptului
penal inc6 studiazS crima (infracfiunea), dar aceasta o face sub aspect juridic,
normativ (notiune juridic[, elemente constitutive, vinov6fie, r[spundere penal6)'
$tiinfa criminologili studiazd crimele ca fenomene socio-umane reale, indeosebi,
sub raport*l catial,etiologic ai al misurilor de combatere 9i prevenire.
in teoria criminologie ii-ai purtatqi se poart[ incd disculii cu privire la obiectul
gi domeniul criminatiiegi Si la domeniul criminologiei. in literatura americanlr2,
indeosebi in lucriri de sociologie criminalE, care reprezint[ o ramuri a sociologiei
generale, unde postulatele dreltului penal pentru criminologie r6mdn pe un plan
Jec.rndar gi se consider[ c[ esie crimi gi criminalitate orice inc[lcare a normelor
juridice gi a normeloi sociale. in acest fei domeniul criminologiei este mult extinsr3'
' - i, u..urti concepfie, aparfin criminalitSlii 9i criminologiei, pe l6ng[ inc6lcirile
penale, gi inc6lc5rile civile (detcte civile), administrative, disciplinare $i sociale -
t2 E. Sutherland, oP. cit. P. 6.13 T. Sellin, Cutturi Conflict and Crime, New York, 1938, p' 18'
a./'/(r
PnoatEME pkrr/rND $raxy,a CruutxotocrEr
aga-zisele acte de devianfr etc.; este, desigur, o extindere exageratd a domeniuluicriminalildlii gi, pe cale de consecinfd, gi a domeniului criminologiei, or, o atareextindere nu se poate accepta, fiindcd: a) chiar denumirile de crimi, criminalitate gicriminologie fac trimitere la fapte grave, deosebit de periculoase, crime, care afragpedepse grave, adici sanctiuni grave. Aga fiind, abaterile contravenfionale,disciplinare ori actele de devianli nu pot face parte din criminalitate gi nici dindomeniul criminologiei.
in legislalia noastrl penali indeosebi, se face distinclia expresi intre noliuneade infracliune gi nofiunea defaptd prevdzutd de legea penald. Degi orice infracfiuneeste o faptd, prevdzuti de legea penal[, totugi nu orice faptd, prevdzut[ de legeapenal[ este in mod automat o infrac{iune. O fapti este infracfiune - "crim[" - cdndprezinti pericol social, este sivirgiti cu vinovifie gi este previzuti de legea penali(art. t7 C. pen.).
Dar existd gi fapte care sunt prevdzate de legea penali, care in fond nu intrunescaceste trlsdturi (pericol social, prevdzute de lege, vinovifie) qi care nu constituieinfracfiuni. Aga se intdmpli cu faptele sivdrqite instare de legitimd apdrare (omorin legitimd aplrare), fapti siv0rgit6 de un om in stare de conshdngere fizicd orimorall, fapti slvdrgit[ de un minor care nu rispunde penal (sub 14 ani) sau faptaslvdrqiti de un om care suferl de alienatie mintala. Asemenea fapte, sivdrgite inasemenea imprejur6ri, nu se s6vdrgesc cu vinovlfie gi legea prevede cd"nu constituieinfracfiuni". in consecinli, in aceastd concepfie, asemenea fapte nu apar{in nicicriminalitilii gi nici criminologiei.
in drepful nostru penal gi, ca urmare, gi in criminologia noastrfl, se acceptiaceasti concepfie, in favoarea clreia sunt multe gi temeinice argumente. in unelecercetiri, de la noi qi din alte !dri, s-au ivit unele obiecfii. s-a spus ci aga cum estebine ca criminologia s[ se ocupe gi de criminalitatea ascunsi (cifra neagr[), tot agaeste necesar ca gtiinta criminologiei si cerceteze gi unele fapte prev[zute de legeapenald, care, din punct de vedere juridic penal, nu sunt infracliuni, dar care dinpunct de vedere obiectiv sunt fapte reale, fapte care au produs urmlri grave(bun6oar[, omorul comis de un alienat, distrugerea gravi comisl de un minor sub14 ani etc.). Este evident ci in aproape toate aceste cazluinu existi vinov[fie gi, caatare, nici rdspunderea penali gi nici aplicarea de pedeapsd. Dar, astfel de fapteffebuie totuqi si fie examinate sub raport material gi sub raport cauzal, ceea cecriminologia face in unele din aceste cazari.
Pe de altiparte, mai existi aga-numitacriminalitatepatologicdsdvdrgitidepersoanepsihotice, de persoane suferind de boli psihice grave (paranoia, schizofrenia etc.). Existiapoi criminalitatea slvdrgiti,depsihopafi, de persoane care suferi de tulbur5ri psihicemai ugoare (nevrotici, astenici) ori de tulburSri caractdriale: inadaptafi sociali, instabiligi cu tulburdri emofionale). in doctrina criminologici s-a emis regula potrivit cdreiacriminalii "defini1i" adicl bolnavi, psihotici, debili mintali, nu devin obiect decercetare criminologicd (vezi J. Pinatel). Pe de altr parte insi, in criminologie sevorbegte de aga-numita criminalitate psihopaticd qi de criminalitatea psihoticl qi
CnTMINoLoGIE
care - sub raportul etiologiei, cauzalitElii - sunt c.ercetaf fe.
criminologie pentru
cunoa$terea cauzelor qi u ipf6erii unor mlsuri de siguranfd. intr-o oarecare mlsuri,
subuneleaspecte,acesteproblemeintereseazitotugigi$tilntacriminologiei.
Secliunea a II-aCriminologia ca Stiinld
1. Criminalintea, obiect de studiu
oriceqtiintaiqipropunes6cunoascIunanumitfenomensauuncomplexdefenomene, strans legate'intre ele, cu privire la natura gi manifestdrile hi, adic6 in
aspectele hifenomenologice (structuri' stare) 9i cu privire la dezvoltarea lui'
Totodat[ gtiinfa tinde s[ crinoascd etiologoia lui, cauzele apariliei qi dezvoltdriilui'
$tiinlacaut[s6"u,,oascemanifestIrilegiregularitilileacelui.fenomen,maimultilgiritif. fenomenului. Penffu realizareaunei asemenea misiuni, fenomenul' care
este obiectul gtiinfei, trebuie s[ indeplineasc5 anumite condilii, sus|ine J. Pinatel,
vorbind de criminolfi" ir de obiectul acesteia. Anume, obiectul de studiu al
criminologiei, care esti criminal itatea,aceasta trebuie s[ corespund[ urm[toarelor
cerinle: mai int6i,..sd fie un fenomen pozitiv, general, specific gi susceptibil de
analizt,ta.Or, criminologia, spune el, esti o qtiinfi, fiindc[obiectul ei, criminalitatea'
..i. ,ro ansamblu a" Ap:t"'piritive, orealitate observabil["rs' Acest lucru se poate
constata,insensulc6,criminalitateaesteunfenomenpozitiv,fiindc[esteunansarnblu de fapte, de irime sbvflrqite, care au loc intr-un spaliu 9i timp dat. Apoi,
criminalitatea produce urmlri antisociale,int6mpinate de opinia socialS cu protest
gi combatere, "r,
upti.-" J" pedeps". S-a obiectat ci, crima este un fenomen juridic,
nu este un fenomen p"ri*?f'pt6 observabill), R61nu9sul.este.ci' crima este qi o
nofiune juridici, fiind previoie at legea penall' dar "nu-i mai pulin adevlrat ci
u."urta noliune.juriJice, tegate, acopiri o realitate umani qi social6, care ' ca
fenomen - este anterioari leg-ii gi-l motiveazil't6.inairie ca o criml si fie prev6zuti
de lege, ea aretoc in r"atitu:tea social6 gi existi ca atare. $i, fiindc[ exist6 ca fapt
iori{i *fapt real, ea este incriminatl 9i este prev6zut[.9i de lege'
in al doilea rarra, ffi u"to"rr citat, obiectulgtiinlei criminologiei, criminalitatea
(qi crima) trebuie s6 -=i,neasc6,.generalitatea crimei", mai bine spus, s[ fie un fenomen
omogen, aaicr toate iup,.r.- considerate crime s[ fie de acelaqi fel. or,
s-aobiectat, ceu...r6.ri*ioalitate este alcatuitidinfi-o eterogenitate de fapte (omoruri'
furhgi, mit6, rur, a. u*i;rc.) 9i c[ fiecare tip de crim[ are un obiect social diferit (viafa
omului,proprietateao'.lqime.anismeSimijloacedes[vdrliredeosebite'cSdecinuexistl o tr6s6stur6 comun[ qi unitarE a tutuior crimelor. S-a raspuns (D. Legache,
Pinatel etc.) c6 infracliunile crimelor alc[tuiesc un fenomen omogen, c5 toate se
caracterizeaz[prinfi-otrisitur[comuni,anumec[toatesuntfaptedeconflictsocial,
14 J. Pinatel.ts lbidem, P. 40.t6 lbidem, P. 40.
,;lt$,:
si,
r*
t#.;.s': !--
PnontEME zNVIND $rutxye CntrutxotoclEl
fapte de "agresiune contra valorilor sociale ale unui grup social". Acesta este firul
ro$u care asigur[ generalitatea (omogenitatea n.n.) crimei'
in al reilea rdnd, se cere specificitatea cllrmei, ca obiect al gtiinlei criminologiei,
ceea ce wea si insemne cd acest obiect s[ fie propriu, specific Ai s[ nu se confunde cu
alte fenomene aseminltoare, cum este abaterea morali, "picat" moral (inc6lcarea unor
nofine morale) qi nici cu incdlcarea altor norme de drept (civile, administrative). Este
adev5rat cd fapta criminal[ nu rimdne aceeagi indiferent de timp Si spaflu. Crimele ins[
se disting de alte abateri prin aceea ci toate crimele sunt ameninlate 9i sanclionate cu
pedeapse, cu sancfiune penale, cum spunea E. Durkheim. in plus, crima este fapta nu
n"-ui sanclionat[ de lege, ci ea aduce atingere sentimentelor gi conqtiinlei sociale qi
morale ale oamenilor. Aga fiind, crima are specificul ei, care nu se confundl cu alte
tncdlc[ri de norme sociale qi, pentru aceasta, este obiect al unei gtiinle speciale,
criminologia.in sf[rqit, o ultimd condilie, obiectul gtiinlei trebuie si aibi posibilitatea de a fi
analizat qi studiat. Or, criminalitatea, ca ansamblu de crime, se inf[liqeazl ca o realitate
cu multe aspecte (biologice, psihologice, sociale etc.), care se poate studia ca infreg sau
ca parte. Fapta propriu-zis6, actul criminal 9i urmlrile produse, de asemenea sunt
obsirvabile, obiective qi se pot analiza. $tiinla criminologiei examineazdacextirealitate,
aceste fapte antisociale, sub multiple laturi (cauzal, specific etc.), reaclii sociale qijuridice
gi mijloace de combatere. Obiectul criminologiei se preteazl la o analizd qi sintezl
multipli, ajungind la stabilirea de adev6ruri, legit5li gi cunoqtinte qtiintifice.
2. Cdnceptele de huzd
Criminalitatea, dup[ cum am menfionat, este un fenomen socio-uman, care
cuprinde o seami de elemente componente principale gi interdependente, care fiebuie
si se reflecte in sistemul conceptual al gtiintei criminologiei'primul dintre aceste concepte este conceptrll de crirninalitate, adicd totalitatea
crimelor intr-un loc gi timp determinat. Ansamblul acesta primegte o expresie
cantitativ[, reprezentat prin numirul total de crime sivdrqite intr-o regiune sau laridat6, intr-un timp dat (luni, ani). Criminalitateaare o anumiti structuri sau stare,
format6 din crime confia persoanei, crime contra avutului, contra statului etc.; in
plus, criminalitatea are un anumit curs, o anumiti dinamicl (cregte, stalioneazd sau
scade). Starea gi dinamica criminalitilii constituie dou[ subconcepte ale acestui
fenomen. in sfhrqit, criminalitatea este un fenomen determinat de anumite cauze 9i
favorizatde anumite condilii. De aici qi necesitatea gtiintificl a cercetlrii etiologice
a criminalit[1ii, sarcin[ ce revine gtiinfei criminologice. Etiologia sau cauzalitatea
crimei, la fel, constituie unul din subconceptele acestui fenomen social.
Al doilea concept, deosebit de important, este persoana care a s6vdrqit fapta
criminal[ gi anume criminalulsau infractorul, care a gdndifo 9i apoi a executat-o'
F[r6 un asemenea om, nu exist[ crimi (infracliune) qi nici criminalitate. Astfel,
criminalul devine un element important al fenomenului criminal 9i, ca atare, devine
gi un concept debazd al criminologiei. Criminalul, in activitatea de slvdrgire a
rf
I
10 CnrMrNoLoGrE
crimei, desfigoari mai intdi o activitate psihic[ - proiect, inten{ie de comitere,hotlrdre de comitere - gi apoi "trecerea la act",la executare. El desfEgoar[ apoi oactivitate frzicil, materialI, de catzare a rezultatului gi de consumare a comiteriiinfracfiunii. Acesta trdiegte stiri prihice de congtiinfi, stdri emofionale oripasionale. Criminalii sunt diferi{i, in funcfie de temperament gi caracter (impulsivi,avari, egoigti, pervergi etc.) qi diferili ca vinovdfie. Toate aceste aspecte individuale,gtiinfa oriminologiei trebuie sd le descrie qi si le explice.
Al reilea concept important al fenomenului criminal este crima, fapta slvdrqitla criminalului gi parte component[, totalitatea unor astfel de fapte alc[tuindcriminalitatea. Acesta cuprinde infracfiuni de omor, infracfiuni de furt, distrugeri,calomnie, miti etc. Pericolul social se exprimi in urmlrile de grup $i cele individualeproduse. Dupi cum se poate observa, conceptul de crimd, in cadrul fenomenuluiinfracfional, reprezint[ un element component gi o verig[ a fenomenului socialgeneral. Din punct de vedere gtiinfific, crima trebuie descrisi, aritati incaracteristicile gi conexiunile ei in cadrul generalului gi, apoi, deosebit de important,ea trebuie explicatd in cauzele gi condiliile producerii ei.
in ultimele decenii, in criminologia contemporan[ s-a f6cut loc unui nou concept,anume victimal1, persoana impotriva clreia sau a intereselor cireia se slv6rgegtecrima. in plus, victima gi procesul de "victimizare", adic[ alegerea victimei sauciderea in rolul de victim[, nu este numai o int6mplare, ci gi un proces mai complex.P0ni acuma in criminologie gi chiar in dreptul penal, victima era numai persoanainocenti cdzrfid, victiml in mdinile criminalului. Cercetirile criminologice mairecente drat5, cu argumente pertinente ci, in multe caz:ttlJr,victima are Si ril cauzalsau favorizant tn comiterea crimei. Cu alte cuvinte, victima, in anumite cazari,devine Si factor criminogen. Pe de alt6 parte, de multe ori in practica penal[,drepturile victimei sunt subapreciate. Pentru toate aceste motive, conceptul devictimd a devenit un concept operafional gi trebuie cercetat de gtiinfa criminologiei.Mai mult, s-a dezvoltat gi se dezvolt[ gi o gtiinld special5, anume victimologia.
in sfhrgit, ultimul concept este cel de reaclie specialdcontra criminalitdrii, anumedezaprobarea qi protestul social gi juridic, exprimate in misurile preventive (controlsocial, tratament etc.) gi represive (pedepse) ce se aplic[. in statul organizat,reactiaaceasta se institugionalizeazd, ca fiind reglementatl gi dati in grrja unor organespeciale (cercetare penal6, instante, institulii de executarea pedepselor etc.). Acestaspect trebuie cercetat fiindci fenomenul criminal, ca fenomen social periculos, tulbur[viala social[ gi, de aceea, se cere combltut gi, la nevoie, reprimat prin aplicarea de
pedepse. In acest sens gi in acest cadru, pedeapsa se cerceteazl 9i de criminologie. inultimele decenii, cercetarea rnijloacelor de prevenire, dar mai ales a celor represive,prin care se combate criminalitatea, a luat o mare dezttoltarc, conturdndu-se un capitolspecial al criminologiei, anume pedeapsa, deveniti apoi o ramuri autonomi de gtiinld,anume penologia, care se ocupd cu studiul pedepselor, cu eficacitatea lor, felurilepedepselor (inchisoare, amend[ etc.). Mai mult, a apirut gi studiul executirii
Pnonmptn zRIVIND $rutxy,t CntutNotoGIEI
pedepselor, mai cu seam[ executarea pedepsei privative de libertate (gtiin1a
penitenciarl).
3. Funcfiilein criminologia contemporani se subliniaz[ c[ acestei gtiinfe ii revin trei func1ii
speciale, prin indeplinirea c[rora se ajunge la cunoagterea gi explicarea gtiinlific[ a
problemelor de bazd ale fenomenului criminal. Aceste funcfii sunt: funcfia
descriptivd(fenomenologic[), funcliaexplicativd (etiologicd) gifiancliaprevizionald
sau prospectiv[. Existenfa gi realizarea unor asemenea funciii contribuie la ocunoa$tere gi o cuprindere gtiingific[ a fenomenului criminal. Prin funcfia descriptivl
se relevd datele, tresiturile gi dimensiunile materiale gi cantitative ale fenomenului
(structura, starea qi migcarea real6 a fenomenului criminal); cu ajutorul acestor
date se poate trece la cercetare, la func{ia explicativi, adic[ dezvlluirea cauzelor
reale gi, la urm6, la cunoagterea desfiguririi viitoare a fenomenului, la perspectiva
lui. Realizarea tuturor funcfiilor menfionate deschide calea cunoagterii gtiinlifice a
fenomenului criminal.A. Func{ia d.esciptivd.Este prima funcfie penfiu cunoaSterea criminalitifii. Ea consti
in studierea gi consemnareadatelorpiindvolumul criminalit{ii int-o tarI, regiune
ori oraq date gi infi-unitimp dat (int-un an ori un deceniu). Tlot prin funcfia descriptivi
sercalizeazdcunoagtei:eastructurii ciminalit6fii, felul crimelor slvirgite care compun
criminalitatea (crime,contra persoanei, contra bunurilor gi alte crime). De asemenea,
prin cgrcetarea desCriptivd, fenomenologicd se oblin cunogtinle ptivind' felurilecriminalit{ii dup6 {6rsta autorilor (criminalitatea adulti - major6, criminalitateajuvenili), criminaliate a d:upd local sdvdrgirii (criminaliatea urban6, criminalitatea rural[)
etc. in sfrrSit, prin cercetarea descriptivi se obSn date necesare privindanttmite corelalii
infie criminaliate gi alte evenimente sociale (crize economice, procese de urbanizare
ori industrializare etc.). Prin mijlocirea funcflei descriptive se ad0ncesc o serie de alte
aspecte privind crima, criminalul, victima 9i altele.'in leglturi cu crima, ea se slvdrqegte in anumite locuri, in anumite momente.
Criminalul slvdrgeqte fapta in anumite scopuri personale (rizbunare, imbog[fire
etc.). Criminalul poate fr t0nir, minor ori adult, birbat sau femeie. Datele privind
astfel de aspecte le putem cunoagte prin mijlocirea functiei descriptive.
Pentru studiul acestor laturi ale fenomenului criminal, au ap[rut in criminologie
concepters corespunz6toare, cum sunt: conceptrl/, de personalitate a criminalului,
conceptul de mediu (mediu fizic, mediu geografic), dar mai cu seami m ediul social.
Astfel de concepte, ca unnare a extinderii aspectelor studiate, au luat o mare
amploare, care contribuie la o mai buni cunoa$tere a fenomenului criminal.
B. Funclia explicativd. Realizarea funcliei descriptive este prima etapd, desigur
util6 gi obligatorie, in desfEgurarea cercetlrii criminologiei; datele 9i cunogtinlele
privind starea gi migcarea criminalitIrii, persoanele implicate - infractorii - fumizate
pe aceasti cale, sunt importante.
11
t.
t-6,
it
I1
I3./{
18 J. Pinatel, op. cit.,p. 43.
l2 CnrMrNoLocrE
Cunoagterea realia fenomenului, in special cunoagterea cauzelor, serealizeazdprin funclia explicativd a criminologiei, funclie care conduce la o analizd mai adilncda criminalitdfii qi a crimei, indeosebi in cercetarea etiologici, in cercetarea cauzelorfenomenului criminal. Cercetarea explicativd {ine seama de faptul ci o fapt6criminali implicd o persoani care se gdsegte intr-o anumiti situaf,e, cd omul qi
mediul sunt cei doi factori ai unei crime. in explicarea crimei, persoana respectivise gdsegte intr-o anumiti stare, fie ci este stip0nit de anumite mobiluri, fie cI este
impins la crimE de anumite cauze inteme (motive) gi de anumite cauze externe(sociale). Analiza qtiintific[ va disceme qi va arita c aazele crimei, care pot fi anumitetendinfe sau anumite dispozilii ereditare ori anumite boli ivite dupi nagtere. incercetarea criminologici se va analiza comiterea concretii a faptei gi situalia concret[in care autorul se aflI. in criminologia moderni se recunoaqte o etapd distincti inprocesul de sivdrgire a unei crime, denumit[ "trecerea la sdvdrsirea fapteicrirninale" sau etapa "trecerii la act", cum este cunoscuti in criminologia modernd.
Funcfia explicativi are menirea sd dezvdluie natura fenomenului criminal,demonstrdnd natura lui de fenomen uman qi social, carzele subiective (tendinfeindividuale egoiste, violenli), cauzele obiective (factori sociali reali), crizdeconomic[, criza familialE (familie descompusi) etc. Cercetarea explicatividezvdluie, de asemenea, caracterul antisocial al criminalitelii dovedit princonsecinfele pe care le produce (moartea unor persoane, distrugerea ori instrdinareaunor bunuri etc.).
in prezenla acestor explicalii privind fenomenul criminal real, qtiinlacriminologiei ajunge la formularea unor regularitdli, legitdli, unor legi privindproducerea criminalitSlii qi, prin aceasta, evidenfierea unor solufii gtiinlifice cuprivire la prevenirea gi combaterea criminalit[1ii (misuri de control social qi destat pentru impiedicarea s[vdrgirii de infracfiuni qi mdsuri represive aplicate celorce au comis infracfiuni.
Ca gi ?n cazul infiptuirii firncfei descriptive, gi in cazul funcliei explicative au aplrutconcepte noi ale fenomenului criminal, in care se exprimi in anumite idei sau conceptegtiinfifice necesare. Astfel sunt: conceptul de persoand care comite infracliunea(conceptul de personalitate), conceptul de criminogenezd (car:rzele producerii crimei),criminodinamicd (cursul, miqcarea, dezvoltarea criminalit{ii), precum gi factorcriminogen, cauzi criminogen[. Un loc important il are aici con ce,ptul de personalitate,care priveqte studiul persoanei care comite crima, studiu privind latura ereditar[, laturade dezvoltare a personalitiliire etc. De asemenea, alte concepte sunt cauzd, condilie,factor obiectiv, factor subiectiv, mobil, motiv Si altele. Un loc tot aga de important ilocupi concepfii de situafie, adicd locul Si imprejurdrile in care se comite crima; situaliapoate fi mai speciali (o sitraafle de cizd familialn) sau o situalie indiferent5, amorfEcare nu influenleazi comiterea faptei.
C. Funclia previzionald. Aceastd funcfie se dezbate in criminologie gi autoriiconsiderd ci o asemenea funclie este necesaxi gi posibili. Rostul gtiinlei este de a
J. Pinatel, op. cit., p. 49
PnoarEME zNVIND $ruNya CntuttlotoclEl
dezvolta cunoagterea fenomenelor din naturi gi societate, iar pebaza acesteia, de a
prevedea desfEgurarea lor viitoare ("savoir c'est pr6voir").in materie de previziune in domeniul social, problema este mai dificilS, fiindci
acesta este un domeniu complex gi cu multe componente; fenomenele sociale sunt
determinate de factori subiectivi qi individuali, dar qi de factori obiectivi gi sociali.Tot aga este gi cu fenomenul criminal. Mai mult de cdt atdt, in unele cazuri, slvdrgirea
unei infracliuni este influenlati gi produsi 9i de factori tntdmpldtori. Cu toate acestea,
in leglturd cu previziunea acestui fenomen, se pune intrebarea: Cum va evolua
criminalitatea? Va cregte sau va descregte? Se pune, de asemenea intrebarea: care
persoane vor sivdrgi in viitor infracfiuni? Sau care persoane vor recidiva, dupi ce
au sivdrgit odat[ o infracfiune? Daci este mai greu de prevdzut care persoane vorsdvdrgi infracfiuni, in schimb, se poate prevedea mai ugor volumul Si cursulcriminalitilii.
Autorii germani gi americani au elaborat lucrlri valoroase cu privire la persoanele
care vor comite infracfiuni sau care vor recidiva, lucr[ri care deschid perspective
incurajatoare cu privire larcalizareafuncfiei previzionale in criminologie. Aspectul,
de asemenea, important, este cel al pespectivei, al cursului criminalitl1ii ca fenomen
social. Se cere a se cunoaqte daci fenomenul cre$te sau descregte ori stafioneazi. inprezen[aanumitor situalii obiective gi subiective se pot prevedea cursul qi migcarea
criminalitIlii, ddndu-se posibilitatea prevederii cregterii sau descregterii cursuluiacesteia. in epoci de crize sociale - se susfine pebazd de fapte, st[ri - fenomenul
criminalit[1ii cregte, iar in epoci de prosperitate, descregte. De la aceste date gi
concluzii parfiale, se poate trece la generalizdri mai largi, generalizlri cu valoare
previzional[.
4. Caracterele
A. Caracterul unitar Si autonom. Criminalitatea ca fenomen social are un caracter
complex, in sensul c[ este un ansamblu de fapte individuale, determinat de cauze
personale gi sociale gi cu urmiri privind pe victime 9i relafiile sociale. in aceastl
ritou1i., se pune problema caracterelor criminologiei ca disciplini gtiinfificl. inteoria criminologiei, aceastl problemd s-a pus gi s-a ajuns la unele concluzii bine
conturate.Astfel, in primul rind, criminologia are un caracter unitar Si autonom, deqi
obiectul ei de studiu, criminalitatea, este un obiect complex. D. Szabo, criminolog
canadiarfo, susfine caracterul unitar gi autonom al criminologiei, sprijinindu-se,
mai intdi, pe faptul cd gtiinfa criminologiei are un obiect propriu gi necontestat,
anume fenomenul criminal, criminalitatea. Spre deosebire de alte qtiinfe - chimia,
fizica - criminologia are o pozilie similarl cu qtiinga medicinii, in sensul c[ este o
gtiinld privind un obiect complex, un obiect care are o sffucturi complex[ 9i care,
din aceasti cauzil,este studiat de mai multe gtiinfe - anatomie, fiziologie, psihologie
L3
ir,t
i.,{i
{-1
20 D. Szabo, Criminologie, Montr6al, 1967, p. 64.
T4 CnrMrNoLocrE
etc. Tot aga gi criminologia are un obiect complex, studiat, pe ldngi criminologie, gi
de alte gtiinfe - medicale, sociale, psihologice, sociologice etc.in al doilea rdnd, criminologia, ca gi medicina, este o gfitnli,teoreticd, dar gi o qtiinln
aplicativd; medicina trebuie si ftateze gi si vindece bolnavi, criminologi4la fel, tateazd.qi rebuie si vindece criminali.
in al teilea rdnd, criminologia, av6nd un obiect complex, se ocupi at6t de general,
c6t gi de particular; se ocup[ de fenomenul general, care este criminaliatea - volum,intindere, dinarrici, dar gi de fenomenul individual - criminali, crime - tipuri de criminalietc.; se mai ocup[ in general, in sensul c[ ea c erceteazAcauz.alitate,afenomenului criminal,relevdnd cauze individuale, sociale etc.
in al patulea rflnd, ca gi medicina, care se ocup[ de noliuni ce cuprind judecdti devaloare - scop, vindecare; - criminologia,la fel, cuprinde asemeneanoliuni de valoare,scop - reeducare, corijare, indreptare etc., elemente care frebuie avute in vedere gi pusein aplicare.
in al cincileardnd,laturile fenomenului criminal ce cuprindmulte aspecte, daracesteasunt strdns legate inte ele, se impletesc mereu gi inpreuni formeazi,o unitate; astfel,generalul este legat de individual, socialul este legat de personal, teoreticul este legatde aplicativ. Criminalitat€a, fenomen general, se compune din crime individuale: crimele,fapte sociale, cuprind gi latura psihologicd - motiv, scop, intenlie erc. in felul acesta,
fenomenul criminal este legat, articulat in toate aspectele lui gi formeazl o unitate. inacelaqi timp, fenomenul criminal este un fenomen social propriu, fenomen antisocial,dar care nu se confundi cu alte fenodene gi, in acest sens, obiectul criminologiei are uncaxacter.propriu gi autonom. Este adevlrat, criminalitatea este studiati de mai multediscipline - criminologie, anfiopologie criminali, sociologie criminali, psihologiecriminal5 - dar aceasta nu-i dizolvi uniatea gi autonomia.
B. Caracterul pluridisciplinar. lindndu-se seama de caracterul complex alfenomemrlui criminal, cercetarea lui gtiinfificd implici o cercetare pluridisciplinar[.Criminaliatea fiind un fenomen s ocial, de masi, ea cere o cercetare sociologicd2o', cufolosirea metodelor sociologice (observafie organizafl gi vasti, anchete sociale), darmai ales metoda statistici - adic6 observafie, culegere de date statistice multiple,prelucrarea, interpretarea statistici. Tot aici fiebuie sd se aibi in vedere corelaqiilefenomenului criminal cu alte fenomene sociale, precum fenomenul economic, fenomenuldemografic, influenfe sociale qi culturale.
Criminalitatea insi este gi un fenomen psihologic, in infelesul cd, faptainfracfionald este comis[ de o persoand, caxe, in manifestarea ei criminal[, estedeterminat[ de anumite elemente psihologice - tendinfe, trebuinfe -, de anumiteinfluenle sau deficienfe ereditare - boalS mintali, inapoiere mintald etc. sau de alteelemente psihologice ca: inten{ie, motive, scopuri, aprecieri, caracter psihic - ex.agresivitate etc. Toate aceste aspecte trebuie explorate gi cunoscute, care presupuninvestigatii psihologice, singurele prin care se pot dezvElui elementele gi etapele
20 S. Rldulescu, D. Banciu, Sociologia crimei Si criminalitdsii, Ed. $ansa, Bucuregti, 1998; Gh. Nistoreanu,C. PEun, Ed. did. 9i ped., Bucuregti, 1995.
Pnonmur zNVIND $ruNy,t CntutttotoclEl
procesqlui acestuia dificil. O atare cercetare cere cunogtinle de specialitate, indeosebi
cunogtinfe gi metode psihologice.
in sfhrgit, criminalitatea ca fenomen social, arelabazd fenomene individuale,
fapte criminale comise de anumite persoane, de criminali. Or, cercetirilecriminologice moderne pun un accent deosebit pe cunoa$terea crimei ca- act
individual,ca act comis de o persoan[ concretd intr-o situalie concret[. Este vorba
de un proces uman, care presupune o hotdrire de a se comite fapte, de trecerea
concreti la slv6rgirea faptei. in lumina acestor considerafii, criminologia este o
$tir4e care are un caracterpluridisciplina4cdci la cercetlrile criminologice trebuie
sI contribuie toate aceste discipline (sociologie criminalI, psihologie criminald,
biologie, statistici etc.).
Secliunea a III-aRamurile criminologiei
in prezent, criminologia a luat o mare dezvoltare incdt se poate vorbi de mai
multe ramuri sau subramuri ale criminologiei. Aceasti dezvoltare se explicd prinfaptul c[, pe de o parte, fenomenul criminal insugi s-a amplificat gi diversificat, cd
unele forme ale acestuia au devenit, in unele fdri, de-a dreptul ingrijorltoare - de
ex. infracfionalitatea juvenil[, recidivismul, criminalitatea organizati etc. Pe de
alt[ parte, necesit6file practice ale.combaterii criminalitifii contemporane au impins
la cercetarea mai atent[ a cauzeloi gi condiliilor acestui fenomen antisocial, precum
gi la cercetarea mai exact[ a mijloacelor de combatere. in sfhrgit, criminologia s-a
amplificat, fiindcd, intre timp, au progresat mult gtiinlele sociale (demografia,
economia politic[, sociologia) gi gtiinlele umane (biologia, psihologia, medicina
etc.), ceea ce a determinat gi dezvoltarea Stiinfei criminologiei. Ludndu-se inconsiderare aspectele multiple ale criminafitefii, posibiliti{ile de cuprindere a
problemelor ce vor fi cercetate, precum gi ramurile conturate pdnd acum, vom putea
rnenliona mai multe ramuri ale criminologiei.
1. Criminologia generald
Este o ramuri cu caracter general, ramuri ce imbr6figeazd studiul intregului
fenomen al criminaliti,tii, incepdnd cu criminalitatna - fenomen social sau de masi
(volum, stare, intindere, dinamicd), continudndcucriminalul, crima, mijloace de lupti,caru;ele generale gi mijloacele principale de combatere etc. Ea cuprinde, de asemenea,
date generale despre criminali, cum este criminalitatea dup[ vdrstl (criminalitatea
minorilor criminalitatea majorilor), criminalitatea dupl sex (criminalitatea blrbafilor,
a femeilor). Priviti in felul acesta, criminologia general5 este o ramuri principali a
criminologiei qi este o ramurl de sintez6. Pentru aceasta, criminologia generald lineseama qi de cercetirile gi concluziile celorlalte gtiinte despre criminalitate, cum este
15
Y
t
I
,
tt
I
t6 CnrNrrNoLoGrE
statistica penal6, sociologia criminald, psihologia criminald, antropologia sau biologiacriminald.
2. Crtminologia speciald (sectoriald)
Teoretic, aceastd ramurd a criminologiei se ocupi cu studiul unor p[r!i sausectoare din criminalitate, bunloard: criminalitate contra persoanei - infracliuni deomor, de vdtdmare corporal[, viol etc.; criminalitatea contra propriete$i publice oriprivate (infracfiuni de furt, tdlhdrie, distrugere, delapidare, ingeldciune etc.). Tot decriminologia speciald aparlin studiile privind pe criminali, mai exact, referitoare lastudiul unor anumite categorii de criminali, bun[oar6: criminalitatea minorilor,criminalitatea majorilor, criminalitatea femeilor sau problema mare qi grav6criminalitatea recidivigtilor (recidivismul), criminalitatea de violenli - omor etc.;criminalitate a or ganizatd.
Cercetirile de criminolo gie speciald sunt deosebit de importante, fiindcd privescpirli mai restrAnse din criminalitate, dar pirli mai unitare atdt prin faptele -infracliunile ce-o compun, c6t gi prin persoanele antrenate in aceste fapte, precumgi locul ce-l deline o anumitd criminalitate in cadrul general al criminalitllii. Deasemenea, cauzele care determini un asemenea sector de criminalitate suntasemlnitoare, de exemplu, cauzele infiacliunilor contra persoanei - omor, vdtdmlri- ori cele contra proprietdfii. Mai trebuie relinut ci, concluziile qi rezultatelecercet5rilor privind grupuri de infracliuni pot fi preluate de criminologia generalIin vederea generalizdrilor gi sintetizdrilor necesare. Cdnd, in criminologia general[se va aborda problema cauzelor gi condiliilor infraclionalitefi in general, se va lineseama de aceste rezultate parfiale, rezultate oblinute pebazaunor cercetiri privindunele grupe de infracliuni speciale - criminologia speciall.
Criminologia teoreticd este o ramuri a criminologiei care nu se confundr cucriminologia generali; ea se caracteizeazdprin accea ci ea studiazl teoretic qi maipulin aplicativ probleme de bazi ale criminologiei. in literatura de specialitateexisti dou6 lucrlri de mare linutd qtiinfificl irr materie, anume "Criminologiateoretici" a americanului George Vr:ld2' ryi "Criminologia comparativi" a englezului22(de origine germani) Hermann Mannheim. in criminologia teoretici se studiazianumite teorii criminologice ori ariumite curente sau qcoli criminologice, c[rora lise acordi o analizL qi aprofundare deosebite.
3. Criminologia clinicd (aplicativd)
Dacd criminologia teoretici gi criminologia generald sunt ramuri predominantteoretice, criminologia clinici este o ramur6 predominant aplicativ5. Cercetlrile ei
" G.Vrld, Crl-l*lrg* teoreticd,Oxford, 1958.Dim, cu titlu de exemplu, problemele cercetate de Vold in lucrarealui: l) scolile tradilionale de criminologic
(gcoala clasicS, qcoala neoclasici, qcoala pozitivl); 2) teorii referitoare la particularitlfile Ei anormalitdfile unorindivizi-criminali (testele gi teoriile deficienlelor mintale); 3) teorii referitoare la influcnlele de grup ori celeculturale, crime cu aspecte de conflicte de culturi, condilii economice qi criminalitate, crima ca un comportamcntnormal invlfat, criminalitatea "gulerelor albe"
22 H. Manheim, Camparative Criminology, Routledge,
PaontEME zRIVIND $ruwye Cnta,ur,rotoclEl
ar la bazd o anumitl conceplie despre criminal, bunioard, ci acesta este opersonalitate criminald ori un inadaptat social. Apoi criminologia generaldanalizeazdfenomenul criminal ca fenomen social (criminalitatea), criminologia cliniciexamineazl fenomenul criminal ca fenomen individual, izolat gi se preocupd cuprecddere de acesta.
Criminologia clinic6, aseminitoare cu medicina clinici, are misiunea de a efectuaexamene complexe ale criminalului, in urma cdrora se pune tn diagnostlc privindcauzele comiterii unei infracliuni qi apoi se face un pronostic asupra conduiteiviitoare a criminalului respectiv. Examenul care se efectueazi este un examencomplex, in sensul c[ se face o anchetd sociald (condiliile de familie gi de mediu incare acesta a crescut 9i s-a dezvoltat), un examen psihologic (trdslturi de temperamentqi caracter, nivel de inteligent[), un examen medical (slndtatre fizic[ 9i psihici),antecedente penale etc.23. Dupi aceste examene, se contureazi un diagnostic aldelincventului, prin care se explici condiliile gi cauzele personale qi sociale care aucondus la sivdrgirea crimei, delictului gi, in acelagi timp, se face o apreciere, pe
baza diagnosticului fEcut, asupra evoluliei urmltoare gi viitoare a criminalului, unpronostic asupra probabilitilii sivdrqirii de noi infracgiuni sau asupra indrept5rii qi
reintegrdrii sociale a acestuia.Contribufia criminologiei clinice const[ in explicarea conduitei delincvenliale a
unui om qi a conduitei viitoare a acestuia, in sensul cd se va atdta dacd acesta vasivdrqi noi infracfiuni, devenind un recidivist sau se va abline de la aceasta gi se vaconforma normelor de conduitd sociai[ qi moral6. Tot pe baza examenului gi a
diagnostibului flcut, se va trasa, in cazul infractorului aflat in executarea pedepsei
aplicate (in penitenciar sau executarea pedepsei in libertate) gi prescrie tratamentulcel mai potrivit. Pdnd acum, criminologia clinic[ s-a dovedit util[ gi edificatoare. inmulte ldri (Fran!a, Belgia, Italia, Germania) s-au deschis clinici qi laboratoare de
criminologie clinic6, care desfrqoard o activitate practicd, dar 9i gtiinfific[, aceasta
dedusi din studiile practice desfbgurate.
4. Alte ramuriAlituri de ramurile criminologiei ardtate mai sus, de criminalitate se mai preocup[
qi alte gtiinfe, care nu fac parte gi nu sunt ramuri ale criminologiei. Aceste gtiinlesunt: antropologia criminali, biologia criminald, psihologia criminali, sociologiacriminal[, psihiatria criminali qi, mai nou, caracterologia criminall. $tiinlele acestea
sunt vechi gi s-au dezvoltat in cadrul altor gtiinfe, anume in eadrul biologiei,psihologiei, sociologiei qi altele. Aportul lor insd la cunoagterea criminalitIlii, acriminalului gi a crimei este deosebit de important. Aceste gtiinle continui s[ studieze
criminalitatea gi aduc, in continuare, contribu{ia lor la cunoaqterea gi combaterea
criminalit[1ii.
2) Chr. Debuyt et al., La criminologie clinique, Dessart, tsruxelles, 1968.
M. CoIin, Etudes cle criminologie clinique,l\{asson, Paris. 1967.24 C, Lombroso, I'Homwte criminal, 1876.
t7
i
:
i
bt{
$$$*
+trstfi*
#
CnrurNoLocrE
- Antropologia criminald s-a dezvoltat in secolul al XIX-lea, un impuls gi ocontribu{ie mare av6nd C. Lombroso2a. Prima lui lucrare despre omul criminal("Lluomo criminale"), pebazaunor cercetdri fEcute cu criminalii din penitenciare,despre tipurile de criminali (criminalul innlscut, criminalul nebun, criminaluldegenerat) a deschis formareaunei discipline aparte,anhopologia criminali2s. Ea adeschis drumul studiilor despre criminali gi a avut o mare influen{d in stimulareacercetirilor criminologice26. Antropologia criminali, asociati de multe ori cubiologia criminali, se dezvoltd in continuare. Realizdrile ei sunt remarcabile giconhibuie in continuare la cunoagterea crimei, dar mai ales a criminalului.
- Biologia criminald, dezvoltati ulterior antropologiei criminale, continui sIelucideze multe probleme privind mai ales pe criminal2T. Cercetlrile ei se axeazdmai ales pe problema eredit[,tii gi a contribufiei acesteia la cunoaqterea cauzelorpersonale ale crimei.
- Psihologia criminald este una din disciplinele criminale care a avut gi are ocontribufie de primi mdnl in aprofun darea cauzelor personale ale crimei28. Folosindmetode specifice, de la observalie gtiinfificd pdnl la metode experimentale (teste giaparate adecvate), psihologia criminali a dezv5luit rolul determinant al factorilorpsihici (impulsuri, tendinfe, factori de cunoaqtere - (memorie, imaginalie, inteligenfi,nivel de inteligenti), emofii, sentimente gi pasiuni, temperament gi caracierpsihologic, caracter moral, voinli gi putere de stipdnige de sine in jocul gi luptapentru comiterea crimei, precum gi rolul acestor factori in re{inerea de la comitere.Psihologia criminal5 a mai deztdluit rolul motivelor - mobilurilor - psihice inacliuni{e criminale, dup[ cum a dezvdluit gi tipurile psihice de criminali - criminalulagresiv, criminalul peryers, criminalul lipsit de voinfd etc. Astizi, in criminologiaclinicd, conceptul de personalitate criminald, adici persoani inclinati psihic sfrecrimd, este un concept de sorginte psihologic[ gi constituie un mare pas inainte indiagnosticarea gi prognosticarea criminali.
- Roluri importante in cercetarea crimei gi criminalitdlii il au cercetirile depsihopatie criminald gi depsihiatrie criminall, stlrinewotice gipsihotice. Cercetdrilede psihopatie vizeazdtulburErile emolionale gi caracteriale, tulburdri ce contribuiela modificarea comportamentului unor persoane. Este vorba de stiri psihice qinervoase caxe nu ridici responsabilitate penali a acestor persoane, dar despre caretrebuie sd se ocupe gi criminologia.
- De asemenea, in cercetarea crimei, un rol important il au cercetirile de psihiatriecriminald, ramur[ a gtiin{ei care se ocupi de bolile psihice grave - paranoia, mania,demenfa. Este vorba de persoane bolnave psihic, unele cu stiri de uizd" - epilepsie- stiri care inl[turi responsabilitatea penald a persoanei; in asemenea stdri, unele
2s C. Lombroso, r'Antropologie criminelle et ses racents prcgrds...26 C. Lombroso, Le crime, causes et remides..., 1899.27 J. Hooton, The American Criminal.28 F. Louwange, Psychologie et crimindliti, Ninove, 1945;
A. Hesnard, Psychologie du crime, Payot, paris, 1963;M. Guttmacher, La psychologie du meurtrier,p.lJ.F., 1965.
18
t,7,/r
".r!
Pnonmuo zNVTND $rumy,e CntpttwotoGIEI T9
persoane comit crime. Aceast[ ramurl gtiinfificd cerceteazd stirile generatoare de
crimd gi mijloacele de apdrare impotriva acestor criminali de fapt.- Sociologia criminald a inceput cu sociologia criminald francezil gi belgiani,
dar mai ales cu sociologia criminalI a lui E. Feni, a continuat cu sociologia criminallgerman[, englezil gi a culminat cu sociologia criminali american[ - Sutherland,Cressey gi alfii. Aceasti disciplinl a avut gi are o mare contribufie la cunoagterea
criminalitElii, a crimei gi a criminalului. Contribu{ia sociologiei criminale s-a flcutin mai multe direclii, gi anume: factorii sociali - ca:uze, condilii sociale - au fostridicafi la rolul de factori principali, alituri de factorii personali - psihici. Acegtifactori sunt prezenfi atdt in trecerea la slvirgirea crimei, ca fapt[ individuali, cdt gi
in variafiile criminalitSlii ca fapti sociali, ca fenomen de mas[. Sociologia criminalia dezvdluit rolul influenfelor sociale - familie, grup local, sftada, oraqul etc. - incomiterea crimei, dupi cum a aritat gi rolul crizelor sociale gi economice in varialiilecriminalitSlii - cregtere, descregtere - ca fenomen social.
in literatura de specialitate, in driminologie, se apreciazdmult conffibulia acestorgtiinp la cunoagterea criminalititii, a crimei gi a criminalului. Caurmare, s-apus problema
consideririi acestor discipline ca ramuri ale criminologiei2e. S-a ivit o asemenea problemlfiindcdin criminologiagenerali s-au adoptatmulte idei, cunogtinle 9i date dinpsihologiacriminald, din sociologia criminal5 gi din alte asemenea gtiinfe. Aga, bunloard, rolulproceselor gi funcfiilor psihice - stiri emotive - active, acte de voinfi, nivel de inteligenp,temperament, caracter. infiaatul decriminologie al luivanBemmelen3o,mare criminologolandez din zilele noasffe, se analizeazd rolul temperamentului - impulsivitate etc. incomiterea crimei. Acelagi lucru se realaeazdcu date despre rolul mediului social inetiologia criminall oferite de sociologia criminald.
Pebaza unor asemenea str0nse leglturi cu criminologia, J. Pinatel, in lucrarealui, a propus ca aceste ramuri ale criminologiei, adaptf,ndu-se denumirile acestoragi anume: psihologia criminal[ s[ devinl criminologie psihologicI, sociologiacriminali si devind criminologia sociologici; la fel gi cu celelalte gtiinle (psihiatriacriminali, criminologia psihiatric[). in raport cu criminologia generall, care se
ocup[ de intregul domeniu al criminalitdlii, aceste noi ramuri ale criminologiei ardeveni nigte ramuri speciale ("specializate").
Ideea extinderii criminologiei cu noi ramuri este interesantE gi aftSgitoare. in plus,argumentele invocate sunt de refinut. Cu toate acestea, nu credem c[ un asemenea
transfer de discipline este posibil gi realiZabil, deoarece: a) noile gtiinle au ap[rut incadrul - in matca - unor ramuri de gtiinte firegti, "organice" gi asemlnltoare in multeprivinfe: sociologia criminal[ a apdrut in cadrul sociologiei generale, cu probleme gi
metode asem[ndtoare (probleme sociale), psihologia criminali a apirut in cadrulpsihologiei generale, cu probleme asemlnltoare (probleme psihice) gi cu metodeasemindtoare (metode psihologice) gi aga mai departe cu celelalte ramuri, cu specialigtiin aceste ramuri debazd. Un asemenea fransfer de gtiinfe n-ar fi nici productiv, iar noile
2e J. Pinatel, op. cit., p. 9 Si urm.30 J.M. Bemmelen, Criminologie, Zwollq 1958.
20 CnrMrNoLoGrE
ramuri mutate in criminologie, s-ar ofili gi s-ar usca. Ni se pare mai firesc ca acesteramuri gtiinlifice sd r6mdnd ceea ce sunt gi unde sunt acuma, ele s[-gi desf6goareactivitatea in continuare in contextul in care s-au ndscu! iar schimbul de idei gi influenfereciproce cu criminologia s[ continue gi in viitor.
i
Secfiunea a IV-aMetodele crtminologiei
1. PreliminariiCercetarea criminologicl presupune, pe l6ngI un obiect propriu gi bine delimitat,
gi metode qtiinfifice, prin care se inleleg, pe de o parte, anumite pozi,tii gi concepfiiin felul de a vedea gi examina obiectul respectiv qi, pe de alti parte, anumite metodepropriu-zise, adici anumite cii, procedee gi instrumente adecvate, cu ajutorul clrorase poate ajunge la cunoagterea acelui obiect.
in criminologia contemporanr3r s-a cristalizat un punct de vedere dupi careaplicarea metodelor de cercetare hebuie si porneasc[ de la anumite premiie gi sdrespecte anumite reguli. in tratatul sdu de criminologie, Pinatel scrie: "metoda incriminologia generald se supune unor reguli precise", care sunt in numir de patru gianume: "regula nivelurilor de interpretare, regula prioritilii descripfiei, regulaeliminlrii tipurilor'odefrnite" gi regula aborddrii diferentiate,,32.
Prima reguld privegte nivelurile de interpretare, potrivit cdreia cercetareaobiectului criminologiei rebuie s[ se fac[ la nivelul intdi, adici la nivelul ansamblului(volumul, dinamica criminalitdlii), la nivelul al doilea, adici la nivelul criminalului(frptuitorului), lanivelul al treilea, adicd lanivelul crimei, lanivelul faptei s6v6rgite,
' qi la nivelul al patrulea, adici in mod diferenfiat (dupi v6rsti, sex etc.). Dup[ acestereguli, serealizeazilo cercetare ordonati, sistematici, completi, ajung$ndu-se la ocunoagtere cu adevirat gtiinfificd.
A doua reguli consti in aceea cI in cercetarea fenomenului hebuie si se deaprioritate elementelor de descriere, de ardtare a pirlilor gi a aspectelor caracteristiceale obiectului, adic[ ale criminalitdlii ca intreg gi structurd, ale criminalului, cafeluri 9i tipuri de criminali, ale crimei 9i tipuri de fapte criminale sivdrgite de autor.Cercetarea va scoate in eviden{6 mirimea gi felurile de criminalitate (cifra anuald,cifra crimelor componente - crime de omor, crime de furt etc.) gi cifra felurilor decriminali (criminali de violenfi, criminali recidivigti, criminali minori etc.).
A treia reguli constd in eliminarea anumitor tipuri "definite" de infractori saucriminali, anume tipurile de criminali bolnavi psihici (psihotici 9i psihopa{i), inideea ci de acegtia se ocupl mai pufin criminologia qi mai mult psihiatria. Problemamai este totugi discutabili.
in sfArgit, regula apatravizeazdideea potrivit cdreia cercetarea criminalitdlii,a criminalului, precum gi a crimei, trebuie sd se faci in mod diferenliat, in sensul
3r J. Pinatel, Criminologie, p. 52.32 J. Pinatel, Criminologie, p. 52.
pnoatEME pNyrND $rnN7,n cntumotoclEl 2l
c6 trebuie s6 se !in[ seama de formele diferite ale criminalitEtii, ale criminalilor
- dupd vdrst6, sex - (criminalitatea minorilor, criminalitatea adulfilor,
criminalitatea birba[ilor, femeilor etc.).
2. Metodele generale
A. Metoda statisticd. in criminologia contemporani se fac cercetlri cuprivire la
criminalitate ca fenomen social, ca fenomen de mas[, dar se fac cercet[ri qi ca
fenomen individual sau izolat. in primul caz, criminalitatea ca fenomen de mas[,
metoda potrivitl este metoda statiiticds3. Ea se foloseqte frecvent in criminologie'
cu ajutorul acesteia putem cunoagte mIrimea 9i volumul criminalitnlii, dinamica
sau iesfrgorarea in tlmp, intinderea in spafiu, numirul persoanelor angrenate 9i
alte aspecte.
Metoda statistic[ poate privi intregul fenomen criminal (de exemplu,
criminalitateapelardinf-o perioadl dati sau pe mai multe perioade) sau ea poate
privi pargi ale fenomenului (bun6oar6 criminalitatea contrapersoanei sau cea contra
u*tot"i"public, infracliunile de serviciu etc.). Amintim c6 pentru asta exist[
statisticile oficiale (pe ldng[ polifie, procufatur[, minister de justifle)' Apoi existi
statistici gtiinfifice, cele efectuate de cercetdtorii gtiinfifrci ori alte persoane (ex.
cea privitoare la infracfionalitatea minorilor dinr-un orag etc.)3a.
in statisticI se folosisc formulare speciale, pe care se inregistreaz[ datele culese,
care apoi se centralizeazl 9i prelucreaz*s. Din centralizare se deduc cifrele36 sau
indiciorii fenomenului, cifre care pot fi cifre absolute (ex. 1.000 infracliuni conffa
persorlnei) sau cifre relative (ex. 15 % infracliuni contra persoanei)' Din aceste
cifre apoi se extrag concluziile cercetdrii.
|n ut doil.u " az,ncazvlcriminalitSlii ca fenomen in/ividual sa:uizolat, cum i se
mai spune, se poate folosi qi metoda ^statistici,
dar mai rar (ex. calcularea crimelor
sevariite in locuri publice gi altele). in cazul criminalitilii ca fenomen individual,
se mai poate folosi metoda statisticd pentru aspecte privind pe criminali (ex' c6!i
criminali in v6rst[ minori sau in vArsti major[ 9i altele). Dar trebuie subliniat ci in
cazul fenomenului izolat se va apela la metode mai adecvate, bunaoard metode
sociologice (ancheta socialS, observalia, interviul 9i altele). De asemenea, se va
recurge la metodele psihologie dup[ cum vom vedea'
B. Metode sociologice. O metodl de cercetare sociologici este metoda
observaliei,care poate fi o observare spontand,ex. in cazul desfEqur[rii practicii
profesionaie judiciare (de exemplu, judecitorii, procurorii), dar exista mai ales
ibservaga organizatd3T, sistematici 5i supusi unor tehnici gtiin{ifice riguroase'
ir Mircea Biji, E. Biji, Statistica teoreticd,Ed. Did. 9i Ped., Bucureqti, 1979'
34 R.M. Stlnoiu - Metode Si tehnici de cercetare in criminologie.35 O.Bidintr - Metodologie, metodd, metodicd, procedee si tehnici de cercetale'
36 M. Duverger - tehtticite malematice gi graJice'in Stiinlele sociale, in "Cercetarea sociologicd", p' 125 qi urm'
i7 Condi[iile obs ervayief orginiar, r*t,-u) .X se aeiermine exactp rublema (aspecnl) ce trebuie observat6 (ex'
modul de s6va.9ire a in'fra"1iunilor conna avutului public ori persoanele care, s[varqesc astfel de infractiuni); b) sd
se adune multe observatii \n timp mai inilelungatic) observaliile s6 fie evaluate, apreciate tn mod obiectiv'
22 CnlurNoLoGrE
Metoda observatiei constd in perceperea directi, nemijlocitl a manifestirilorfenomenului infractional gi refinerea unor aspecte cantitative ori calitativeale acestuia.
observafia, ca metodr gtiinfificd, folosegte o seam6 de instrumente de lucru,care ii confer[ eficacitate gi veridicitate. Astfel, ea este, mai intii, de doui felurisau de dou[ forme tehnice gi anume chestionarul qiinterviuL Primul este o tehniciscris6, al doilea o tehnicd orali. in amdndoui caztxilese folosesc liste de intreblrigi consemnare de rispunsuri, care apoi, dupd anumite reguli, se centralizeazd,interpreteazi gi se trag concluziile necesare.
La chestionare, care cuprind mai multe intrebiri referitoare la anumite laturi(crime ori criminali), pot rrspunde mai multe persoane care fac aprecieri asupracelor gtiute sau observate in problema respectivd. Aceasta permite s[ se adune ditemai multe gi sI se tragi concluzii mai temeinice. Valoarea gtiinlific[ a acestei metodeeste mai mare38.
InterviuPe este tot un fel de anchetd, dar waorald gi individuald, care se aplici,pe r6nd, la mai multe persoane (persoand dup6 persoan6). De reguld, interviul privegteun aspect oaxecare privind infracfiunea slvdrgiti, locul, infractorul - ex. situatiaspeciali in care se gisea in momentul comiterii faptei etc. in cazul interviului, sepun, oral, intreblri persoanelor cilroru li se ia interviul. inneblrile trebuie si fiedinainte formulate gi trebuie sd fie clare gi si conlini aprecieri cflt mai obiective inproblema respectiv[. Ele se totalizeazd, se prelucreazd, se analizeazd si se ffagconcluziile ce se impun
c. Metode psihologice. Acestea ocup[ un loc important in cadrul metodelorcriminologice, deoarece se are in vedere cd, actul criminal este comis de un om,care este determinat de o seamd de motive ori interese de ordin psihologic (dorinfide rdzbunare, dorinli de imbogdlire). Mai mult, fEptuitorii, prin faptele ce iesdv6rqesc, urmdresc anumite scopuri, tot atdtea puncte psihice de sosire, careorienteazi gi mobilizeazd energiipsihice pentru sdvdrgirea faptei.
Pentru investigarea psihologicdao se folosegte, in primul rdnd, observaliapsihologicd, folosindu-se chestionarul gi interviul. Sunt aceleagi metode, pe carele-am amintit la aspectele sociale, cu deosebirea c6, de data aceasta, ele vizeazdaspectele psihologice ale procesului de criminogenezd, adicd factorii psihici careintr[ in jocul comiterii unei infracfiuni. Interviul se ia de la mai multi persoane,care cunosc pe infractor pi fapta comis[ gi care pot face observa,tii utile. Observaliilese referr la anumite aspecte psihice (memorie, inteligenfi, interese, traseturi decaracter), existenfa acestor funclii psihice gi gradul de dezvoltare. Se folosesc aichestionarele psihologice, care cuprind intrebiri privind aspecte psihologice aG
3E D. Eagiegan gi I. Ivinescu: IJtilizarea anchetelor prin sondaj in.R.^S.R., iz "Economie, drept, statisticd,sociologie", Ed. Pol., Bucureqti, 1966, p. l82 5i urm.
3e E. Florea gi M. Micu: Intemiul sociologic, in ,,Economie, Drept, Statisticd..a0 AI. Rogca 9i allii: Psihologia generald,Ed. Didactic5 9i pedagogici, Bucuregti, p. 64 qi urm.
J
PnontEME pRrvrND $ruNy,t CruutrorocrEr 23
criminalului, la care mai multe persoane dau rispunsuri. Aceste rispunsuri secerfiralizeazi, se interpreteazl gi se refin concluziile ce reztiltil.
Pentru cunoagterea trisdturilor psihologice, trdsdturi de caracter, temperament,darin special a trisiturilor de cunoagtere (inteligenfi, percepfie, memorie, aptitudinietc.), se folosesc metode experimentale, arume testele psihologice.Avantajul testelorconstd in: a) aplicarea lor in condilii de laborator (experimental); b) aplicarea loiunui num[r mare de subiecfi; c) aplicarea lor in condilii care asigurl obiectivitatea9i d) posibilitatea de evaluare a gradului de dezvoltare al acestor t eratori (persoaneinteligente, foarte inteligente, mediocre, inapoiate mintal etc.).
In materie de cunoaptere psihologicr se folosesc qi alte metode, cum sunt: 1)metoda asocialiei libere, care ajutd la depistarea unor stdri psihice tensionate(complexe psihice, complexul de inferioritat e etc.; Z)metoda psihofizicd prin care,prin expresiile fizice se pot descoperi st[ri psihice mai profunde, uneori anormale;3) metoda psihanalitic[ (analiza stirilor subcongtiente gi incongtiente) meniti siaduci la luminr congtiinfe, stiri conflictuale, in special complexi psihice (sexuale,de rdzbunare, de afirmare etc.). Cu astfel de metode se ajunge si se cunoasc6 stiride tulburare psihicr, de instabilitate emofionald, stiri .. pri*.rg unor inceputuride dezechilibru psihic, u4eori de maladie psihici, de la care se poate ajunge lasdvdrgirea de infracfiuni.
D. Metode medicale. Acestea ocupi un loc important infie metodele criminologiei.in dezvoltarea criminologiei, cercetirile annopologice, medicale, psihiakice f[cute demedici,,psihiatri, neurologi sunt prinfre primele cercet[ri. Ele s-au dezvoltat continuu,iar astlzi ele au un loc bine determinat gi sunt necesare. inn-adevir, fapta infracgionalieste fapta unui om, de multe ori cu stlri gubrede de slnitate gi asemenea sti'ri potcontribui la comiterea acesteia. Aga, bunioari, se comit fapte infracfionale de persoinecu tulburlri glandulare, stlri de instabilitate emotivd ori datoriti unor fiaumatisme fizicesau psihice ori unor tulburiri de naturd infec{ioas6. Asemenea stlri tebuie cunoscute pitratate. De aici nevoia de metodele medicale.
Printre acestea, se enumeri metode anatomice, fiziologice, neurologice,psihiatrice. Este nevoie, de asemenea, in anumite canni, de examene medicaleclinice, care pot fi completate cu examene de laborator, anarize etc.
3. Metode speciale
in criminologia contemporani, in scopul cunoagterii c6t mai exacte acriminalitilii, a crimei gi a criminalului, se fac cercetdri ample, folosindu-se gi altemetode, unele din acestea gi mai adecvate specificului fenomenului criminal. Uniiautori denumesc aceste metode ca metode speciale, sau specifice, sau propriicriminologiei. Dintre aceste metode amintim: metoda tipologici, metoda cazuriior,metoda monografici, metoda carierelor criminale, metoda studiilor reluate gi altele.Multe din acestea aduc un spor de cunoagtere qi se folosesc cu succes.
24 CnrMrNoLoGrE
A. Metoda studiului de cazuri ("case studies '). Este o metodi care se aplicd inmod frecvent. S-apornit de la ideeapotrivit cireia cercetarea crimei gi a criminaluluitrebuie sI se faci in mod individual, concret gi cdt mai aproape de realitate. Metodaconstd ln examinarea sub toate aspectele a crimei gi a autorului ei. Flptuitorul secerceteazd sub aspect social, psihologic Ai medical. in felul acesta se pot cunoagteaspectele concrete ale faptei qi fEptuitorului, ale cauzelor determinante gi alecondiliilor individuale gi circumstanlelor specifice, iar la urmi se pot trage concluziitemeinice privind acea faptl qi fhptuitor. in fond, se face istoria compleii gi actualda fiec[rei fapte 9i fdptuitor, oferindu-se o imagine completd a fiecdrui caz (faptd" sifdptuitor). Metoda cazurilor este o metodd care constl intr-o analizd,transversali afiecirui caz, analizil aprofundatr, din care'nu lipsegte nici un aspect. Astfel, seanalizeazd fapta in lumina locului si timpului sivdrgirii, felul faptei, gravitate,mijloace gi mod de sdvdrqire etc.; se analizeazd aspectul social al flptuitorului(condifiile familiale de cregtere qi educalie, situalia profesionalr etc.), aspectulmedical, aspectul psihologic (starea afectiv-activi, nivelul mintal, stabilitateaemotivi etc.). Totodati, se alcdtuiegte astfel o figd, o "fotografie" a fiecdrei fapte gifEptuitor. Metoda cazurilor s-a dezvoltat mult in criminologia aplicatd (clinicn) gise dovedegte a fi utili at0t din punct de vedere practic, c6t gi teoretic.
B. Metoda tipologicd. Este o metodr veche in criminologie. Ea a inceput custudiul tipurilor psihiatrice (criminali nebuni, nebuni morali) gi a continuat cu tipurilesociologice (criminalul profesional) gi, indeodebi, cu tipurile psihologice gipsihopatice. Nofiunea de tipat const[ in existenfa unor persoane, in cazul de. fa!6,'grup de criminali sau delincventi, care se caracterizeazi prinh-o serie de trisiturispecifice, prin oare se aseamrnd intre ei, dar prin care se deosebesc de alte grupe depersoane (de exemplu, tipul criminalului agresiv, tipul criminalului pervers oricriminalul alienat) sau o grupi de crime (tipul crimei pasionale etc.).
Metoda tipologici este discutatl gi aplicati in criminologia contemporania2. Esteun instrument util de cunoagtere a fenomenului criminal, fiind o metodd de trecerede la cunoa$terea fenomenului general la cunoagterea fenomenului individual.Tipologia ajttdla cunoagterea pe grupe sau subgrupe sau pe pdrfi ale fenomenuluicriminal gi apoi se poate ajunge la cunoagterea pe indivizi sau pe ultimele aspecteale unui fenomen.
c. Metoda studiilor reluate (succesive, prelungite) ("Etudes suivis" sau "Follow-Studies"). Este o alti metodi sau varietate de metodd, folosit[ in multe cercetdricriminologice. Ea const[ in studierea aceluiagi infractor sau a aceloragi infractoriin mod reluat sau prelungit; adicr se examineazd un infractor la datajudec[rii qicondamnirii, apoi incd o dat[ dupr 3 sau 5 ani. Cu fiecare examinare se studiazlschimb[rile survenite in viala persoanei celui examinat, semnaldndu-se aceste
4t F. Seelig: Traite de criminologie, P.U.F., Paris, p. 5l qi urm.42 H. Mannheim: op. cit., p. 161 gi ufin.
?i
ti
hl-
IIh
V
I
i
t
II
Pnonmptr pkrvrND $ruNy,t CruutxotocrEr 25
schimb[ri, care pot fi pozitive sau negative. Aceasti metod6, spre deosebire de ceaacantilor, este o metodi longitudinald, oferindu-se o imagine a devenirii gi evolulieiinfractorului. Dupi cum spune J.Pinatela3, studiile f[cute dupd aceast[ metoddincearci sd arate: ce devin definu{ii penitenciarelor? C61i din acegtia devin cet6lenicinstili qi cAli din acegtia continud drumul criminalitSlii? Celi din aceqtia devinalcoolici gi c6[i criminali deosebit de periculogi? Pebaza acestei metode se potverifica pronosticwile fEcute in cercetirile anterioare, ex. la iegirea din penitenciar;bun[oari, la inceput, s-a prezis conduitd buni, iar dupi 2-3 ani s-a constatat recidivaori viceversa.
Tot aici ar putea fi menfionatd, ca o varietate de metodi longitudinali, metodacarierei criminale. Aceasti metod[ constd in examinarea speciald a infractorilorcare comit in mod continuu infracliuni, a celor pentru care criminalitatea a devenitun fel de carieri ori profesiuneaa. Este vorba deci de examinarea unor infractori inmai multe momente pentru a se cunoa$te mai ad6ncit imprejurlrile gi stirile personaleale acestora, in scopul descoperirii cauzelor gi condiliilor care au contribuit la aceasticontinuare a activitilii (carierei) criminale. Asemenea studii s-au efectuat in S.U.A.,Belgiaa5 9i in multe alte tiri.
D. Metoda monograficd. Dup[ cum aratd gi denumirea, aceast[ metodI constiin efectuarea ulor studii detaliate gi multilaterale asupra unor tipuri de crime sauasupra unor tipuri de criminali. Dupi cum se vede, este vorba de studiul monografical unui tip de infracfiune (de exemplu, al infracfiunii de omor ori al infracliunii dedelapidare); poate sd fie un studiu asupra unui tip de criminal (ex. asupra asasinului,a ho$lui, a infractorului mino/6, a infractorului profesion ala,, a vagabondului, aescrocului ori a recidivistului).
Se poate, de asemenea, studia, monografic, criminalitatea oragelor oricriminalitatea unui judet. Comparafia f[cuti cu criminalitatea altui ora$ sau a altuijudef poate duce la dezvdluiri importante privind caazele fenomenului intr-un oraggi in celdlalt, intr-un judel gi in celdlalt. De asemenea, se poate face studiulcriminalit[fii intr-o regiune anumitS, de exemplu, criminalitatea pe "Litoral".
E Metoda comparativd. Ea constl in studiul unui grup de criminali in comparafiecu un grup de necriminali. Sau, s-au mai cercetat comparativ infractorii gemeni cuinfractorii negemeni ori comparativ cu frafii - surorile gemenilor. Ea este frecventfolositi in criminologia minorilor (criminologia juvenill). Pentru efectuarea studiilorcomparative se cerrespectate anumite condi,tiia8: a) grupele comparate sd fie omogene,
a3 J.Pinatel i op. cit., p. 35-38.aa The professional Thief, Chicago, t937.a5 O. Picard; Dilinquants anormaux et rdcidivistes, Bruxelles, 1931.a6 Cyril Burst: The Young Delinquent,London,lg3l; Alex. Ro$ ca: Infractorul minor,Cluj, 1932; J.P.Lgluzel:,
L.' enfant voleur, P.U.F., Paris, I 966.a1 The prufessional Thief, Chicago, 1937 (adnotati de Ed. Sutherland).aE D. Szabo : Crtmes et villes, Payot, Paris, 1960; S. and E. Glueck Family Environment and Deliquency,
Routledge, London, 1966.
26 CnrMrNoLocIE
ex. infractori minori cu neinfractori minori, gemeni cu frafi-surori negemeni etc.; b)
aspectele studiate si fie de acelagi fel sau de aceeagi natur6, ex. aspectele sociale,
mediu de familie la o grupd gi la alta; aspectele psihice - caracter, inteligenti (la ogrupd Ei la alta); c) examenul sE se fac6 in condifii similare - timp, loc, starea de
neoboseal[ etc. Cercetiirile prin metoda comparativl duc gi pot duce la dezviluirea
unor factori ai criminalitifii care prin alte metode nu se relevl; astfel, se poate constata
cd nivelul de instrucfie qi educafia sunt mai slabe la grupul de criminali decdt la
gupul de necriminali sau condiliile mediului familial la grupul de criminali sunt mai
rele dec6t la grupul de necriminali gi aqa mai departe'
CAPITOLUL II
PROBLEME PRTVIND CRIMINALITATEA
Criminalitatea, ca fenomen social, preztnti"multe laturi gi aspecte pe care $tiinfacriminologiei trebuie sE le urmdreascr gi s6le cerceter.inpri^m aspect .u. ,..1udespre crimin alitatea generald, adicd starea criminalititii , existinla sivilumul ei.Toateaggstea trebuie surprinse gi descrise in spafiul 9i limitele unde se plt
"., unae u, to{
adici int-o fard, regiune ori orag-sat gi inr-o anumiti perioadi (ani, decenii etc.).Totodati, pe l6ng[ existenfa gi volumul fenomenului, hebuie sI se analizeze gi
atate structura ciminalit[fii dupi valorile sociale periclitate, dupi obiect, adiieparfile componente, grupele gi felurile de crime sau infracliuni din care se compunecriminalitatea (crime contra persoanei, crime contra statului, crime conffa bunurilor,proprietdfii) qi altele. Aceste aspecte ale fenomenului criminal se exprimi numeric,prin anumite cifre (absolute saurelative), cifre totale ori procente, inaici. Cuprivirela grupele gi felurile crimelor - infrac,liunilor, se va line seama de lege, adic6 decrimele din codul penal gi crimele (infracliunile) din regile speciare.
O datd cu volumul pi structura criminalitdlii, ale crimelor sdvdrgite, trebuie sd searate gi numdrul 9i felurilepersoanelor implicate in sivdrgirea acelor crime, adicdtotalul populatiei penale, in scopul cunoagterii, pe l0ngi totalul de infracfuni, atotalului de infractori qi felurile acestora. Este nicesar s[ se cunoasci infractoriisau criminalii, adicd persoanele antrenate in acest fenomen social, totalul acestoragi felurile acestora dupd v6rsti, sex gi alte aspecte. cunoagterea categoriilor deinfractori dupd vdrstr (minori, majori) 9i felurile infracfiunilorp. .ur" le comit estedeosebit de importantd. Tot aga este cu criminalitatea dupe ,"* 6eruu1i, femei).
un aspect major in cunoagterea criminalitilii este cel il grodilui de'descopiriresi de cunoastere sau al addncimii ei. Este problema formelor criminalitilii cunoscutesub denumirile de criminalitate aparenti, criminalitate legali gi criminalitate real6.
- De o importan!5 deosebitl este cunoagtereaformelor gi grupelor criminalit6liidvpd. gravitatealor,dar mai ales dupi gravitatea crimelor propiu-rir., adici num6rulcrimelor grave - omoruri, talhirii, violuri, lovituri cauzatoare de moarte, crime contrastatului etc. gi num5rul infracfiunilor u$oare 9i maj puf,n ugoare - furturi simple,calomnii, violare de domiciliu, vagabondaj etc. in ciiminotogie, trebuie si secerceteze criminalitatea gi sub aceste aspecte.
DouE dimensiuni importante ale criminalitdlii se referl la intinderea in spafiu gila migcarea in timp a acesteia, gtiut fiind cI orice crimd se sivdrgegte intr-un anumitloc ai intr-un anumit moment, intr-un anumit timp. Aceste doul aspecte exprimigriaut_ae lesnanfire
(repartizare)in spaliu 9i gradul frecvenlei in timp a criminairtelii.In legrtur[ cu dinamica criminalitd]ii in timp, in criminologia contemporand s_acercetat un aspect interesant, anume variafiile criminalitd,tii in funclie de anumili
28 CnTMINoLoGIE
factori istorico-sociali, precum criminalitatea in timp de rdzboi, in timp de ctize
economice - producfie slabi etc.
in problema criminalitifii mai sunt doui aspecte: primul, criminalitatea minorilor(uvenild) qi, al doilea, problema criminalitilii sub forma recidivismuluf, care este
un fel de criminalitate persistenti, cu fEptuitorii deveni,ti parc[ infractori profesionali;
cauzele care determind aceast[ forml de criminalitate 9i, mai ales, mijloacele de
combatere, trebuie s[ le arate gtiinfa criminologiei.Un alt aspect privegte o problemi specific gtiinlific[, anume - cunoaqterea
cauzelor,naturii qilimitelor ciminalitSlii. Exemple date in criminologie: se constati
cd la 100.000 de locuitori se comit 5,7 o/o crime grave gi cu anumite procente la
celelalte crime, cu procente mai mari sau mai mici. Tot a$a sunt anumite corelafii
intre criminalitatea generali gi criminalitatea femeilor, care reprezinti 10 % din
criminalitatea general[ ori cu criminalitatea minorilor, cu 15 %. Aici se pune
infiebarea: p6ni unde creqte ori se intinde criminalitatea qi care sunt limitele acesteia?
in sf[rgit, qtiinfa are menirea de a stabili legitili, legi gtiinfifice, dupi care fenomenul
criminal poate fi cunoscut in esenfa lui gi dupd care se poate prevedea desfEgurarea
lui viitoare.
Secliunea ICrilninalitatea gen er al d
in cercetarea criminalit[1ii, la inceput, este bine sd infd{ig[m laturile generale,
aspectele fenomenologice, care, de regul[, primesc gi expresie cantitativi, numeric[,
statisiic6. Criminalitatea este un fenomen social gi, la fel cu alte fenomene sociale
(fenomenul demografic, fenomenul economic), ea este alclhiitd dintr-o serie de
iapte, care sunt crimele, fapte care au loc in societate,-in viala de relalie dintre
oameni, iar totalitatea acestora formeazl criminalitatea. in statele organizate, cum
sunt statele moderne, se line o evident[ statisticl a criminalit[1ii, pe perioade de
timp, pe localit[1i (orage, comune), pe judele gi pe !ar[, incdt in felul acesta
criminalitatea devine un fenomen cunoscut cantitativ, cu o anumitl identitate 9i
vizibil in manifestlrile gi in consecinlele sociale gi individuale pe care le produce.
Pentru toate aceste motive, criminalitatea trebuie cunoscutd, mai intii, indimensiunile ei generale gi cantitative.
1. Starea, volumul EiforrueleVom expune o seamE de date statistice, luate din statistica statului nostru; datele
statistice nu sunt actuale, ci din trecutt - anii 1931-1936 -, scopul nostru fiind siexemplific[m existenfa, volumul qi unele forme ale fenomenului criminal.Criminalitatea fiind un ansamblu de crime sdvflrgite - crime prevlzute in prealabil
in legea penall, indati dupd sivdrgire ele sunt reclamate ori denunfate, cercetate 9i
urmdrite de organele de polilie gi procuratur[, sunt trimise la instanle spre judecare,
urmate de condamnare, de aplicare de pedepse 9i apoi de executarea acelorpedepse.
I Anuarul statistic al Romdniei, 1937-1938, p. 272-284.
r
r5
Yr
P noamun P ruryxo Cruunv,qLrrATEA 29
statistic, se va consemna numdrur acestor fapte srvdrgite, incepand cu reclamarea,continu6nd cu judecarea, condamnarea gi iermin6nd cu executarea pedepseloraplicate.
In anul 1936 at fost inregistrate: 292.000reclamafii gi denunfgri despre crimeqi delicte siv0rgite, care au fost cercetate de organele in drept, gi anume: un numrrde 266.045 de polilie, 14.877 de parchet 9i tt.ree ae fudecetorul de instrucfie. oparte a reclamaliilor, denungurilor gi pldngerilor despre infractiunile sdv6rgite aufost apoi inaintate instanfelor de judecatI, astfel: 101.i93 lajudecitorii gi tribunalegi alte 11.509 la curfile cujurafi.
In acelagi an,1936, s-ajudecatunnumir mare de cauze penare, anume: r.4z2.gog,din care: 933.455la judecitorii,439.436la tribunale, lg.fiala curfile de apel gi4'810 la Curtea de casafie. Cauzele judecate sunt mult mai multe dec6t cauzele dela organele de cercetare 9i de la cele de urmdrire penall (procuratur6), fiindc6 multecauze sunt inaintate direct la organele de judecat[, cu ,r.mur" a unor pl6ngeri directegi multe altele sunt restante din anii precedenli.
Cu privire lanatura cauzelor penalejudecate, in datele statistice se aratl ci s-aujudecat urm6toarele_.crime gi delicte: a) crime qi delicte contra constitu{iei giintereselor publice (infracfiuni contra statului, contra autoritilii de stat, contraactivitdfii organelor de stat ori publice); b) crime gi deli cte contapersoanei (omorwi,vrtdmiri corporale grave, violuri, caromnii etc.); c) crime gi deficl contraproprietdfiipersonale ori publice gi d) altele diverse.
- lnstanlele au pronunfat urmrtoarele pedepse: a) amendd,la judecdtorii in numirde 189.081 cantri,latribunaleinnum[rde da.aao"ur*r,tu"u4ii"deapel in4.273c,azuri; b) pedeapsa tnchisoriipdnd la 6 luni saurr, * r-u aplicatdejuiecitorii in8.389 cazuri, de tribunale in 9.033 cantri, de curlile de apel in 1.130 cazari; c)pedeapsa inchisorii de la I an ra 5 ani s-a aplicat dejudecltorii in 45 cazuri, detribunale in 306 caztxi 9i de cu4ile de apel in 172 cazuti;d) pedeapsa inchisorii dela 5 ani la 15 ani de judecltorii in 104 caztxide tribunale ini4 cazaride curlile deapel in l0 cazuri.
O parte componentl importantl a criminalit5lii o consti rrtie persoanele caresiv0rgesc infracliuni gi crrora ri se aplic[ pedepse, pe care, apoi, trebuie s6 le execute.Este aga-nu mita p opul ali e p enald. Datele statistice oferl^urmitoarele informafii:pentru toate crimele de mai sus s-au aplicat pedepse pentru un total de 371.709persoane, din care - a) amenzi s-au aplicat la 361.362 persoane; b) pedeap satnchisoriipentru infracliuni ugoare (de la 1-15 zile ori de la 15 zilelao iroi, sau de la 6lunila I an) s-a aplicat la7.33l + r.93g persoane; c) tnchisoarede Ia I an la 5 ani pentru145; d) iar inchisoare de la 5 ani la 15 ani pentru 35 persoane.
Interesanti este gi structurapopulaliei penale di mai sus, dupE vdrstd gi sex.Astfel, dupr vdrsti sunt: a) 330.Tgl condamnafi majori bdrbafi iilE.gszcondamnatemajore femei, 10.777 condamnali minori brrbali gi 2.193 condamnate minore. insfhrqit, s-a mai consemnat cr, din tofi condamnalii de mai sus, un numir de 5.763sunt recidivigti.
30 CntuINoLocIE
Un aspect complementar al criminalitilii il constituie etapa de dup[ aplicarea
pedepselor, etapa executdrii acestor pedepse, indeosebi executarea pedepsei
inchisorii, pe de o parte, a pedepsei inchisorii de scurtl duratl 9i, pe de altdpatte, a
inchisorii de lungi durat6. Aici se pun probleme privind locurile de de{inere
(penitenciare, colonii de munc6, centre de reeducare pentru minori etc. Interesante
sunt, de asemenea, gi datele privindnumdrul delinulilor (definufi preventiv, definu]i
condamnafi etc.) gi mai cu seami, numErul definufilor majori, dar mai ales, al
definu(ilor minori, cu privire la care trebuie sd se dea o atentie deosebiti.
in materialele statistice se gisesc date privind miScarea delinutilor la inceputul,
in timpul 9i sfhrgitul fiecirui an; de exemplu, in anul 1936,la 1 ianuarie 9i la 31
decembrie, erau circa 1.000-2.000p revenifi,?ncursul anului ies cdte 13.000 prevenili,
iar condamnali cdte4.000-5.000; in timpul anului intrau sau ieqeau din locurile de
delinere cate 28.000.Datele de mai sus sunt date generale privind criminalitatea pe far[. in spatele
acestor cifre generale se glsesc datele regionale (Moldova, Banat, Transilvania
etc.) gi in spatele acestora se gisesc datele statistice judefene, iar in cadrul acestora
datele origenegti gi cele comunale. in prezenla acestor date, se ofer[ posibilititi de
cunoagtere gi comparare a fenomenului criminal pe regiuni, judefe, localitdli,re{indndu-se regiunile ori judetele mai ,,criminogene" sau mai pulin criminogene.
Se pot constata, de asemenea, in cadrul jude,telor, localitfii cu crime multe, indeosebi
oragele, dar gi unele comune cu cifr[ mai mare de crime. Aceste date sunt utile
pentru cercetarea criminologic[ cu privire la identificarea cauzelor care fac ca acest
fenomen sd fie mai frecvent in anumite localitili. Se pot face corelafii cu alte
fenomene sociale, bundoari, cu nivelul fenomenului demografic, puterea economic[,
nivelul cultural etc.
2. Formele criminalitdlii dupd valorile sociale periclitate
Cunoagterea criminalitipii, ca fenomen social, trebuie si cuprindd cunoa$terea
sffucturii ei, cunoagterea pdrfilor componente, a categoriilor de crime. La prima
vedere, criminalitatea este formatl dintre-o mare diversitate de fapte sivdrqite,
deosebite intre ele prin natura qi gravitatea lor, cum sunt: omoruri, distrugeri,
delapidiri, neglijenf[ in serviciu, calomnii, ultraje, violuri, mlrturie mincinoasfl
etc. La o cercetare mai atent6, se poate observa ci aceast6 diversitate de fapte se
repartizeazd in anumite grupe, dupi anumite criterii obiective 9i subiective,
ajungandu-se la un anumit sistem de crime destul de unitar gi coerent.
Crimele s[virgite qi studiate de criminologie, corespund gi febuie sI corespundi
crimelor prevdzttede legea penal[ (Codul penal). Acest punct de vedere este exact
gi necesar, deoarece prima sistematizare gi aqezare a acestora a fost efectuati de
legiuitor, cu prilejul incriminirii gi sanctionirii faptelor criminale (infracfionale) 9i
inscrierii lor in Codul penal. Incriminarea gi sancfionarea penali s-a efectuat dupi
criterii obiective, anume obiectul diferitelor infrac,tiuni, adicd valorile sociale cirora
li se aduce atingere prin sdvdrgirea de crime. Potrivit acestui criteriu, crimele sunt
'N\
Pnonmut Pruruxo CruunutLrrATEA
a$ezate in lege in cdleva grupe sau categorii, in fiecare grupd inscriindu_se faptelecevizeazdunu"r-i., obiect; bundoard, Iigrupa crimeto.Ionmp"rsoanei, se inscriutoate crimele ce aduc atingere acesteia, ra grupa crimero, .irrt* bunurilor sauavutului, apar{in toate crimel e ce vizeazd ar"ptrr a"- pr"pri",ure gi posesia acerorbunuri gi agamai derale cu celelarte grupe de *ir"". i;;;ir"i;;iogie, de asemenea,se adoptd, in linii mari, sistemut sruparli crimelor dupd obiect, cuprins in legeapenald, fiindcd acest criteriu - obiectul, valoarea sociald - este deosebit de importantgi exact.
In cele ce urmeaz5, vom invoca acest sistem de crime inscris in legea penald,pentru a avea o imagine cuprinzdtoare asupra crimeror, care, impreund, alcdtuiescpd4ile componente ale criminalitalii. Este adevirat, criminoffi cerceteazd crimesdvdrsite, dar crimele s6v6rgite sunt definite i, pr"ututit a" ffia penau. urmdndcriteriul obiectului crimelor, valoarea socialr pus-i in pericol, .. i"r"*r"-d grupelesay f.ormele nrincipale ale c_riminalitdtii. in ..1. ". txmeazd',vom menliona formelecriminalitilii cuprinse.in codur p"rut gi alte regi, pentru u s. .uprirae intregurdomeniu al criminaritigii 9i nu cer iedus Ia cdteva grupe a"
".iml .e.a ce se intdmprddes in criminologie.
A. criminaritatea,contra s.igur.anlei staturui (art. r55-r73). Aceasta cuprindeun numrr de 17 tipuri (specii) de crime (trddarea,ac{iuni dugminoase contra statului,atentat contra staturui, comprot, subminarea pylTii 1" stat, sabota.i, spionai gi artere).unele cdme contra statului, in anumite condi,tii - in funcfie de scop, mobil etc. _
imbracd caracterul unor crimep olitice sau ideologice, cumse susline in literaturade specialitate.
B. criminalitatea contra persoanei (art. 174-207). Aici existd un numdr de 3rtipuri de crime, repartizate in mai multe subgrup., qi *.r,,., a) crime contra viefii(omor, omor calificat,.omor deosebit de grav, pruncucidere, u.id.r.u din culpd); b)crime contra integritr,tii corporale ruu ,aieagi (rovire, ,erarur. *rporal6, lovituricauzatoare de moarte, vitdmare corporarr ain turpe); c; crim" de avort (avortul,definere de instrumente sau materiaie avortive .t"i;'il'";;;(wrcliuni) conrra1ib:rtirii
persoanei (lipsire de liberrate, violare de iomiciliu, sur;j etc.); e) crime(infracfiuni) privitoare la viala sexuali (viol, raport sexual cu o minori); f) infracfiunicontra demnitllii (insultd, calomnie etc.).
c. criminalitatea contra autoritdlii (afi.236-245), care cuprinde un numir de10 infracfiuni gi anume: ofensa adusd unor insemne, defEimarea unei organizafii,ofensa adusd autoritirii, ultragiul, uzurparea de calitd,ti oficiale, sustragerea saudistrugerea de inscrisuri, *p.iu a. rigiiii, trecerea frauduloasd a frontierei etc.
D. criminalitatea contra propr.ietdyii pubrice sau personare (art.2og-23s),cu un numrr de l5 tipuri sau specii de infracliuni, cum sunt: furtur (simplu sau
3t
N
32 CnTMINoLoGIE
calificat); tdlhiria; abuz de incredere, inqellciune, distrugere, tulburare de
posesie, tlinuire etc.
E. Criminalitatea de fals (aft. 282-294), cuprinzind un numdr de 12 tipuri -
specii - de infracfiuni, cum sunt: falsificarea de monedi, timbre, bilete de transport;
falsificare4 de instrumente de autentificare, marcare; fals in inscristri oficiale, fals
in inscrisuri sub semnlturi privat[.
F. Criminalitatea economicd, care existl in codul penal in vigoare (art.295-302),
cuprinzdnd 5-6 tipuri, num[r variabil de infracfiuni, cum sunt: inSeliciune cu privire
la calitatea m[rfurilor (falsificare sau substituire de mlrfuri), divulgarea secretului
economic, concurenli neloial[, contrafacerea obiectului unei invenfii2 etc.
G. Criminalitatea contra activitdliiunor organizalii de stat, organizafii publice
sau altor organizalii(art.246-2Sl), cuprinzdnd 32 tipuri de infracfiuni. Grupul este
imperfit, la rdndul lui, in cdteva subgrup[ri: a) infrac{iuni de serviciu (abuz in serviciu,
neglijenla in serviciu, luarea de mit6, darea de mit[ etc.); b) infracliuni contra
infdptuirii justiliei (denunfarea calomnioasi, mirturia mincinoasi, arestarea
nelegal[); c) infractiuni contra sigurantei circulaliei pe c[ile ferate (neindeplinirea
indatoririlor de serviciu, distrugerea gi semnalizarea fals[, accidentul 9i catastrofa
de cale ferati etc.).in afari de activit[1ile reglementate de Codul penal cu grupurile de infracliuni
aritate mai sus, existi qi a\te activitdlireglementate de legispeciale3,prevdzdndu-se
drepturi 9i obligalii pentru cetifeni. inc[lclrile unor obliga,tii din aceste legi, dacl
sunt incilciri grave, devin infracf;uni 9i se pedepsesc penal.
H. Criminalitatea contra convieluirii sociale (art. 303-330). Este o grupd mai
intins[ de infracliuni (29 infracfiuni), alcdtuitl din mai multe subgrupe, qi anume:
a) infracfiunicontrafamiliei (bigamie, abandon de familie, rele tratamente aplicate
minorului);b) infractiunicor'rfrasdndtdlii publice (contaminareaveneric6, infectarea
apei, trafic de stupefiante); c) infracfiuni contra as istenlei celot in primejdie (punerea
in primejdie a unei persoane in neputinld de a se ingriji, p[risirea, alungarea sau
lesarea flre ajutor a unui copil); d) infracliuni care aduc atingere convieluirii sociale,
,1, pr"*rC .-i.td "
r."*d de infractiuni economice, prevlzute ln unele legi speciale, precum urmeaz[: a)
infractjuni la regimul silvic; b) infrac$uni la regimul pomiculhrii; c) infracfiuni contra economiei vAnatului; d)
infracfiuni la retimul economiei piscitole; e) infracliuni la regimul vamal; f) infrac{iuni la regimul invenliilor 9i
inovaliilor 9i multe altele.3 Astfel: a)infraclufilacirculaliapedrumurilepublice(8tipurideinfracfiuni);b)infraclitnipitindsecuitatea
aviayiei civilL (3 feluri de infracliuni) c) infracfiuni privindproteclia mnzcii (5 infracfiuni), d) infracliuni privind
activitatea de jes fionare (3 infracliuni); e) infractiuni privind dobdndirea unor bunuri tn mod ilicil (o infracliune);
f) infrac{iuni lrivind ocrotbea patrimoniului cultural national (3 infracfiuni); g) infrac}iuni pivind prctejarea
iocumenteloi din fon<lul arhiviitic nafional (3 infractiuni); h) infracfiuni pivind pruteclia mediului irconjtxdtot
(2 infracliuni); i) infracliuni cu privire la regimul de ptoducere; trdnsportare, distributue Si vdnzare a energiei
)lectrice (4infrac1iuni);j) infracliuni la regimul activitiililor dtn domeniul nuclear (2 infracfiuni); k) infracliuni
la regimul de apdrare d dvr4iei nasionale iontra incendiilor (o infractiune), total circa 50 de infractiuni.
I;
3/?
;t
PnontEME PntrtNo Catutu,qLITATEA 33
infracfiuni care aduc atingere unor libertifi publice (propaganda nafionalist-govin[,impiedicarea libertnfii cultelor); e) infracfiuni contra ordinii Si tiniStii publice (ultajulcontra bunelor moravuri, tulburarea linigtii publice, inciierarea, asocierea pentrusdvdrgirea de infracliuni); f) infracliuni de parazitism social (cergetorie, vagabondaj,prostitufie, joc de noroc).
r. criminalitatea contra capacitdlii de apdrare a Rominiei (ar:t.33l-334). Grupulacesta de infracfiuni, impir,tit in subgrupe, cuprinde 29 de infracfiuni specificedomeniului activit[1ii militare; acestea sunt: a) infracliuni confraordinii Si disciplineimilitare (dezertarea, insubordonarea, lovirea sau insultarea superiorului); b)infracliuni srvdrgite pe cdmpul de tuptd (capitularea, pirisirea cdmpului de lupt5,pirisirea navei, plr6sirea comenzii, cobordrea pavilionului); c) infrac{iuni siv6rgitede militari 9i civili (sustragerea de la serviciul militar, defetismul, jefuirea celorcilzr\i pe cdmpul de luptd); d) infracfiuni s6v6rgite de civili (sustragerea de larecrutare, incorporare sau concentrare). Multe infrac{iuni militare sunt acte deindisciplini militare in timp de pace, fie inainte de incorporare, fie in timpul efectu[riiserviciului militar, fie in timp de rizboi. Ele igi au specificul lor, determinat decaracterul lor militar.
J. consideralii finale. in legile penale - cod penal qi legi speciale - sunt multecrime, infracliuni. in statul nostru sunt inscrise, dupd cele aritaie mai sus, circa280tipuri de crime, din care circa 190 in Codul penal gi 98 in legi speciale. Acestea sunttipuri,satmodele abstracte si juridice de crime, de infracfiuni. ori de c6te ori secomit astfel de fapte, acestea se cerceteaz[ in raport cu legea penal[ gi se pedepsescpotrivit legii penale. Prevederea crimelor in lege este necesard.
insE, in criminologie intereseazi crimele sivdrsite. crimele prev[zute de legeintereseazd pe criminolog doar ca punct de referinld. Apoi, intr-un an, nu se comittoate crimele previzute de lege, ci numai unele dintre ele. De exemplu, in cazulcrimelor contra statului se comit unele - spionaj, complot - dar nu se comit multecrime de hddiri. tn alt an, se comit acestea din urmi gi nu se comit primele. Tot agacu crimele contra persoanei ori contra bunurilor (degi aici se cam comit din fiecaregrupd sau subgrupd).
Criminologia se ocupi de crimele care se slvdrgesc Ai cauti s[ explice caulzelelor gi mijloacele de combatere. Am ardtat aici toate tipurile de infracliuni prevdzutede lege, fiindci, in mod obignuit, criminalitatea se crede c6 este formatr doar dincdteva tipuri de crime - omoruri, vitimiri colporale, furhri, delapiddri qi alte c6tevatipuri, neglijdndu-se sistemul intins de crime, de infracfiuni din legile penale giuitindu-se cdte feluri de valori sociale sunt ameninlate prin infractiuni gi cite feluride infrac{iuni existd intr-o far6. Necunoagterea de citre criminologi a intreguluisistem de crime ddttneazd. gi cercetlrii gtiinlifice, restrdngdnd prea mult fenomenulcriminal. Pentru aceste motive am mentionat formele criminalititii din legile penale.In aceast[ privin]i mai invocim un aspect: in lara in ;;r; J.i;t6 o inflafie de
34 CnrMrNoLoGrE
infracliuni in lege, in mod necesax existd gi multe crime sivdrgite. oare inflafia deincrimin[ri nu duce la inflafia de crime sivdrgite? Este o problemi pe care trebuiesd o cerceteze gtiinfa criminologiei, indeosebi sociologia criminali.
Pentru cuprinderea mai ugoari a sistemului de infracfiuni menlionrm unelescheme grafice. Astfel, in figura 1: propo(ia crimelor - infracfiunilor - din codulpenal gi a crimelor din legile speciale, iar in figura 2: propor,tia crimelor din codulpenal, in raport cu cele din legile speciale.
CRIME:- contra statului: 17
- contra persoanei: 31
- confra proprietiifii: 15
31 - de fals: 12
- economice: 5
- conta conviefuirii sociale:29- confra autoritlfii: l0
t - conm activitifii unor organe de stat:32
- contra capacitilii de ap[rare a [ilni: 29
TOTAL: 192
Fig. l. - Proporlia crimelor din codul penal
Codul penal: ll2
Legi speciale: 98
Fig. 2. - Proporlia crimelor din codul penalSi a celor din legile speciale
K. Sistemul restrdns al formelor criminalitdlii dupd obiect.Penffu a nu lucra,intr-un moment dat, cu prea multe categorii de crime, a$a cum sunt in legile penale,in criminologie s-a recurs la o regrupare a grupelor de crime, dupd criteriul afinit[1iisau apropierii dintre aceste grupe, adoptindu-se un sistem mai restrdns gi anume:
a) criminalitatea contra statului (16 crime); crime contra autoritdfii statului (10crime) gi crime contra p[cii gi omenirii (6 crime), total32 crime; intre acesteaexistind o apropiere, o afinitate de obiect social;
b) criminalitateacontrapersoanei (32 infracfiuni), infracfiuni contra conviefuiriisociale (29 infracfiuni), total 61 infractiuni; gi intre acestea existi o afinitate deobiect social;
Y
PnontEME P nrunto CntutrueLrrATEA 35
c) criminalit atea conta activitdlii organelor statului sau a unor org anizaliisocialegi publice (32 infracliuni), infracfiuni contra capacitdlii de apdrare a statului (21infracfiuni), total 53 infracfiuni; aici se adaug[ 5l infracfluni din tegile speciale(total general - 104 infractiuni); in general, aici sunt infracfiuni contra ordinii 9idisciplinei, fie civile, fie militare;
d) criminalitate confia awtului personal ori public (15 infracliuni), infracliuni de
fak (12 infracfiuni, infracfiuni econornice (8 infracfiuni), total 35 infracfiuni, plusinfracfiuni economice din legile speciale (47 infraqiuni), total general82 infracfluni; 9iaici existi apropiere, afinitate, dupi obiectul social al grupelor de crime.
Acest sistem de restrdngere a grupelor de crime (infracfiuni) se folosegte inlucririle de statistici penal6.
CRIME:- confra statului: 22- contra penioanei: 61
- contra activitifii unor organe de stat: 104
- contra arnrfului personal sau public: 82
Fig. 3. Sistemul resffAns al formelor de crime
Secliunea a II-aFormele criminalitdyii dupd ldptuitori
1. PreliminariiEste un fapt evident, criminalitatea este o totalitate de crime individuale, cd fiecare
crimi in parte este fapta unui om (sau a mai multor oameni). in aceastr lumini,indirltul fieclrei crime este un om, care a srvffrgit, care a cauzat fapta. orice crim6affage o pedeapsi, care este aplicatd, unei persoane, anume frptuitorului. Aga fiind,criminalitatea nu poate fi cercetati in afara oamenilor care au cauzat-o, iar luptaimpotriva criminalitilii nu poate fi dusi in afara oamenilor c6rora trebuie si li seaplice mdsuri preventive gi represive. Din acest punct de vedere, criminalitatea implicdfapte criminale, dar gi oameni, incepdnd cu sdvdrgirea crimelor Ei termindnd cuaplicarea gi executarea pedepselor. Acegti oameni, prin faptele srvdrgite, sunt legalide criminalitate gi fac parte din criminalitate. Ei alc5tuiesc aga numitap opulalie penalilasupra cdreia trebuie sd se indrepte multe organe (de stat ori altele).
Infractorii nu numai c[ joac[ un mare rol in existenfa criminalitilii, dar, dinmulte puncte de vedere, infractorii ii dau contur gi forme deosebite, in sensul ci ii
4 E. Seeling
36 CnrurNoLoGIE
influenfeazl structura qi dinamica ei. Exemplu, intr-o lard in care minorii 9i tinerii
sunt antrenafi intr-un numir mare in criminalitate sau in criminalitatea organizatd
ori in recidivism, inseamnd cd acea criminalitate ia forme mai periculoase qi mai
grave. in lumina celor de mai sus, este necesari nu numai cunoa$terea generali a
criminalitilii, ci gi cunoagterea formelor acesteia dupd persoana f[ptuitorului.
in cercetdrile criminologice, ca qi in experienla judiciari,- se dovedeqte cifenomenul criminal are mai multe forme dupd vdrsta f6ptuitorilor. in aceasti privinlise face distinc,tie infe criminalitateaminorl/or (minori intre 14-18 ani), criminalitatea
tinerilor (18-21 ani sau 18-23 sau 25 mi), gi criminalitatea maiorilor (vdrsta intre
18-60 ani) gi criminalitatea oamenilor vdrstnici (peste 60 ori 65 ani). De asemenea,
se menfioneazi criminalitatea b[rbalilor gi crimin alitatea femeilor.
2. Criminalitatea minorilor
Aceasti forml este o parte importantd a criminalit[1ii generale. Datoritd acestui
lucru s-au dezvoltat mult cercetdrile criminologice in acest domeniu, exprimate inlucriri despre criminalitatea juvenilI sau delincvenl[ juvenills.
Criminalitatea minorilor cuprinde totalitatea crimelor slvdrgite de persoanele
care n-au implinit vdrsta de 18 ani - v0rsta majoratului (recunoscut[ in legislafiile
penale). PdnI la aceasti vdrst6, orice persoan[ este considerati minori, iar laimplinirea acestei vdrste, persoana devine majori 9i rispunzitoare penal. Virsta la
care minorul incepe s[ r[spundi penal este de 14 ani, prezumindu-se c[ la aceastd
virsti are capacitatea de inlelegere a faptelor sale.
in delimitarea acestei vdrste, se line seama de datele dezvoltdrii biologice,
psihologice gi sociologice ale omului .Pebazaacestor date, se consideri ci experienla
de viafi, capacitatea mintali, voinfa etc. nu-s dezvoltate suficient, iar persoana este
incd in dezvoltare qi este un minor. La implinirea vdrstei de 18 ani se prezumi c[persoana este dezvoltat[ suficient gi devine o persoand major[.
in dreptut penal qi criminologie se fac anele distinclii, separdti, in categoria
minorilor, tot dup[ datele aritate de gtiin!6, anume: minorul-copil, pAnd la vdrsta de
ll-12 ani, minorul-puber (pubertate), p6n6 la varsta de 13-14 ani 9i
minorul-adolescent, pAni la vArsta de l6-17 ani.
in dreptul penal, minorul este luat in considerare,- este rdspunzitor penal, de la
vdrsta del+ ani, dac[ se dovedegte normal dezvoltat. in criminologie, se line seama
qi de minorul ajuns la pubertate, ll-12 ani,precum gi de minorul de 13-14 ani, cu
scopul de a cunoagte cauzele pentru care acegti minori sivdrgesc aga de deweme
infracliuni gi cu scopul de a se cunoaqte mai indeaproape vdrsta de la care incepe
comportarea infr acf ional6.Cercetlrile criminologic e aratd, intr-adevdr, cd infracliuni se comit de la v0rsti
fraged[. Astfel, J. L6aut66 menlioneazd ci la 100.000 locuitori exist[ infractori
pdn[ la virsta de 14 ani in procent de 3,22 %o. De asemenea, intr-o lucrare
, Pr"l T"pp"", /r*nile Delinquency, Megtaw - Hill Book company, New York, 1947'
Sorin Ridutescu, Dan Banciu, 1z fioducete in sociologia delincvenlei juvenile,Edittra Medicald, Bucureqti, 1990.
6 J, L6aut6 - Criminologie et science penitentiaire,P-U.F., Paris, 1956, p' 52
7
P noatEME P ntwruo Cnrum,tLrrATEA 37
romtneascrT, se aratr cd sunt infractori gi in v6rstd de 7-9 ani (la o populalie deaceea$i vdrst[), iar infractorii intre 10-14 ani sunt infractori intr-un procent de
1,27-.%0 (la o pop[la1ie de aceeaqi v6rsti). Din punct de vedere perat, ei nu rispund,
dar li se aplici mdsuri educative.Infracliunile cele mai frecvente comise de acegti minori sunt cele ce privesc
disciplina familialI qi qcolard - vagabondajul - cergetoria, cele ce privesc bunurile -t*T mlrunte, precum gi unele infracliuni fafl de persoanele cu care vin in contact- loviri, distrugeri etc. inh-un raport, prezentatla un congres la Nafiunile unite inanii 1957-1958 pentru prevenirea crimei gi tratamenhrl minorilor delincvenli sedau cdteva date interesante cu privire la numdrul (rata) participlrii minorilor lacriminalitate Ei cu privire la felurile infracliunilor comise de minori. Vom da catevacifre cu titlu de exemplificare gi orientare generali. Astfel, numirul minorilor intrel0 si u ani condamnali in S.u.A. de tribunale a crescut de doui ori gi jumitate, intimp ce popula,tia juvenild intre l0 gi 17 ani a crescut doar cu zs %.'ir;;i i*;;numarul minorilor condamna{i a crescut cu g %o; in acelagi an, 47 %o drndelictelegrave au fost comise de minori. Dup[ felul infracliunilor comise de minori, rezultd:omoruri 8,5 yo, violuri 18,8 yo,talhdrii 27,6 yo,furhri prin spargere sl,4 yo,furturide magini (auto) 64,4 yo.
In Franfa, delicte contra proprietilii, comise de minori in lgsT,au fost 66,g yo,delicte contra persoanei 1'7 %o, delictecontra moravurilor 6,1 o/o, diverse alte delicte9,4 oh.ln Romdnia, in anii 1959, minorii au comis un numdr de 3 .634infrac!iuni, in3a1e
au fost implica,ti 3.864 infractori minori, in 1960 minorii au comis 3.037infracfluni cu3.279 infractori, in 1961 :2.73linfracfiuni cu3.279infractoriminori,in anul 1962 = 3.099 infracliuni cu 3.936 minori, in anul 1963 :3.g39 infracliunicu 3.988 persoane minore.
Interesant este numdrul mare de recidivigti in rdndul minorilor. Astfel, cu titlude exemplificare, in ungaria in anur 196r laun total de 6.427 invinui! minori, unnumdrdeT58aufostrecidiviqti(11,8 yo),inanil962launtotalde5.569invinui1i,764 au fost recidivigti (13,7 yo),inanul 1963 la un total de 5.475 invinuili, ggl aufost recidivigti (16,4 o/o),in anul 1964la un total de 5.616 invinuili, un numir de754 au fost recidiviqti (13,4 %\
In Romdnia8, in anii lgTs-rg7g,la un total de 100 infractori, au participat6,5lo6minoriinhel4-18 ani,launtotaldel00infracfiunideomorqitentativideomor au participat 4,26 %;o minori, Ia un total de 100 infracfiuni de iaherie (avutpersonal sau avut obgtesc) au participat 19,50 %o minori.
Minorii intre 14- I 8 ani sivdrgesc multe infracliuni (circa 12-13 %) degi in raportcu minorii de aceeagi vdrstd (ei sunt in populafia generali de numai s-9 %). Iieciminorii intre 14-18 ani, in raport cu minorii p6ni la 74 ani, sivdrgesc mult maimulte infrac{iuni (dupd unele pireri, de l0 ori mai multe infracliuni). Explicafiaprimordiald aproporfiei mai mari aparticip6rii la infrac]iuni a acesjorminori consti,
7 F. $tefinescu - GoanBI, Al. Rogca $i S. Cupcea - Adaptarea sociald, Cluj,l93g, p.97.8 Aurel Dincu: criminologie, Bucuregti, lgg4, p. zzz gi urm.
38 CnrMrNoLocIE
pe de o parte, in procesul de maturizare gi schimbare (adolescen!6) prin care trece
minorul gi, pe de alt[ parte, in exigenfele qi solicitlrile mai grele pe care le cere
mediul gi modul de viatd in care intrd minorul (alegerea profesiunii, participarea la
multiple obligalii sociale).Este interesant de gtiut cam ce infracfiuni sdvdrgesc minorii acegtia. Din acest
punct de vedere, cercetlrile criminolorgice sunt multiple, degi sunt 9i constatiridiferite. Totugi, menfionlm l[rgirea ariei felurilor de infracfiuni pe care aceqti minorile sivdrgesc. Cu deosebire se constatE cd acegti minori sivdrgesc infracf;uni grave,
indeosebi omoruri gi violuri gi multe infracfiuni contra avutului gi contra normelor
de conviefuire social6. De exemplu, unii criminologi francezie aratd ci, in anul
1 966, din 97 crime judecate, 78 au fost comise de minori inhe 16- I 8 ani, din 39 .648
delicte judecate, 25.157 au fost comise de minori intre 16-18 ani. Un procent de
72% dnte minorii in vdrst[ intre 13-16 ani 9i un procent de 60% dntre minorii invdrst6 intre 16-18 ani comit infractiuni contra bunurilor. Infracfiunea cea maifrecvent6 este furtul.
3. Crilninalitatea tinerilor maiori
in urma experientei gi a cercetdrilor criminologice, s-a constatat cI intre 18-21
ani, este v0rsta cea mai dificili, vdrsta trecerii de la minoriat la majorat, la viafa
adulti propriu-zisd gi ci un procent deosebit de mare de infractori il ofer[ aceast[
categorie de vflrsti. in mod deosebit, a surprins marele numir de infractori intre
18-21 ani gi apoi intre 2l-23 ani. S-a considerat ci acegti infractori nu pot fi asimilali
intru totul cu adullii, cu majorii. Unii cercetdtori au extins aceasti vdrsti pdn[ la25 ani gi s-a fixat gi expresia de,,tineri adulli", f[cdndu-se cercetdri speciale cu
privire la criminalitatea acestora.
intr-adevit statisticile aratdcilcele mai multe infracfiuni se comit intre 18 qi 25
ani; dupi J. L6aut6, se refine un procent de25 o/o, dupd Stefani, un procent chiar
mai mare. Explicalia const[ in aceea cd la acest[ vdrsti tanIrul iese de sub tutela
familiei, trebuie si se incadreze in activitatea profesional6, trebuie si intemeieze o
familie, obliga,tii pe care nu le poate rezolvaugor. in Romdniaro, la un total de 100
infractiuni slvdrgite intre anii 197 5-1979 au participat tineriintre 18-26 ani, intr-unprocent de 37,07 % (ta1d de 6,51 Yo,tineri neinfractori de aceeagi vdrsti). La un
total de 100 infracliuni de omor gi tentativ6 de omor au participat 33,44 o/o tineriintre 18-20 ani (fafn de 4,26 Yo tinei neinfractori intre 20-26 ani).
Cele mai multe infracfiuni se sdv0rgesc intre 18-20 ani; dup[ vdrsta de 20
ani, criminalitatea incepe doar sI scadd, rimdndnd totugi ridicati; o scideremai mare incepe dupd 30 ani; ea se accentueaz[ intre 35 9i 45 ani; dupi 55-60
ani sclderea este gi mai mare.DupI cum se poate observa, tinerii majori, adulli (cei intre 18-21 ani gi cei intre
2l-23 ani), dau un procent deosebit de mare de infracfiuni. L6aut6 face distinclie
e E. Stefani, G. Levasseur $i J. Rambu Merlin - op. cit., p.78 9i urrn.ro Aurel Dincu - op. cit., p. 222.
Pnonrcun P nrutNo Cntun'T,tLITATEA 39
intre cei intre 18-20 ani gi cei intxe 20-25 ani. primii dau pn procent de 22 %o,
secunzii dau un procent de 17 %; sciderea celor din urmi poate fi explicatE prinprestarea serviciului militar, care-i scoate din viata liberi.
Autorii citafi mai inainte, menfioneazd cI in Franfa in 1960 dac[ minorii intre14-18 ani drdeau un procent de 1,8 o/o,raportat la populafia penal[ generalr, ceiintre 18-25 ani dideau un procent de2-5 % dinaceeaqi popula(ie penali generald.
in privinla structurii criminalitdlii tinerilor, adicd, afetutui de infracgiuni, dupinatura lor, datele statistice, aratd, cd: se comit infracfiuni confra persoanei (loviri,vitdmEri corporale - 25 % omoruri, lovituri cauzatoare de moarte - 20 %). se comitinfracfiuni contrabunelormoravuri (ultragii etc., violuri - 47 0/o-60%o). De asemenea,infracfiuni conffa bunurilor (furturi, telhdrii, dar gi escrocherii, abuz de incredereetc.); sunt frecvente infracliuni la legea circulaliei pe drumurile publice (23 o/o
omoruri) 9i altele.
4, Criminalitatea maj orilorCriminalitatea majorilor (adulfilor) este cea care ocupi locul cel mai intins in
spaliul criminalitdlii, lucru de altfel explicabil, dat fiind ci, pe de o parte, perioadade varstd a adullilor este mai intins[ (de la l8-20 ani la 60 de ani qi peste) 9i, pe dealt6 parte, in totalul populafiei acegtia ocup[ un loc mult mai intins. De aceea, esteoarecum firesc ca aceqtia si dea un procent mai ridicat de infractori. Redlm, dup6L6aut6rl, urmitorul tabel privind condamna,tii dup6 v6rst5:
minori pini la 14 antminori 14 - l8 animajori:
Condamnafi de 18-20 aniCondamnafi de 20-25 aniCondamnafi de 26-30 aniCondamnati de 30-35 aniCondamnafi de 3 5-40 aniCondamnati de 40- 45 antCondamnafi de 45-50 aniCondamnati de 50-55 aniCondamnafi de 55-60 aniCondamnati de 60 ani gi peste
Aruncdnd o privire generali asupra criminalitdtii majorilor, datele statistice,mai vechi gi mai noi, romdne gi striine, aratd, pe de o parte, cd rata criminalit6,tiiacestora este ridicat[, iar pe de alti parte, ea manifestI p6n6 la un punct (30 ani) ocre$tere, iar dupi aceea o descregtere treptati. Din cifrele menfionate anterior, reniltd,ci criminalitatea majorilor inffe 1 8-21 ani (L6aut6) este in cregtere accentuati; dup6
- circa 3-4%- ctrca 2l %
- 22,43 0/o;
17 ,7 4 0/o;
lg,gg o/o;
15,79 o/o;
12,00 0/o;
12,67 0/o;
- g,gg o/o;
- 6,64 0/o;
- 4,67 0/o;
l,gg o .
rr L6aut6, Criminologie et science pdnitenciaire, P.U.F., Paris, 1956, p.29.
40 CnlMINoLocIE
21,25 ani incepe o descregtere lent6, r6m6n6nd totuqi ridicat[ p6nn la 35 ani, dup6
care criminalitatea este in continu6 descreqtere'
in cercetarea criminologicl ins6, ca 9i in evidenlele statisticii penale,
criminalitatea majorilor (adu[ilor) nu este examinata in bloc, ci pe subgrupe de
v6rst5, de regula pe subgrupe de 5 ani, adic[ criminalitatea de la 18 La2l ani, dela
2l la 25 ani, de ia 25-30 ani gi aqa mai departe. O atare cercetare este justificat6,
fiindcl grupele astfel alc[tuiti corespund unor realit5li psihologice 9i sociologice'
in sensul cI fiecare subgrupl a atins un anumit nivel de dezvoltare biologico-
psihologicl gi este .orftirtuta cu exigenfe sociale similare (incadrare in munc[,
cdsltorie - familie etc.).
Infractorii intre 35 gi 45 de ani sau adullii,,conftrma{i", cum li se mai spune,
sunt subdivizaliit doul subgrupe, una 35-45 ani, alta 45-55 ani' Se constatd ci
acegtia participd mai pufin la ffiaclionalitate (10 %), faf[ de adu{ii tineri (25-35
anij, unde purtl"ip*.u la infracfionalitate este de aproximativ 17 ,70 yo, mai exact,
la cei intre 35-45 ani,procentuieste de 12o/o,iat la cei intre 45-55 ani procentul
este de 7 ,OO oh.Este perioada de plind dezvoltare a omului, dezvoltare biologicl qi
social6, perioada in care se presupune ci s-a putut incadra intr-o munc[ qi ci qi-a
putut intemeia o familie etc. bacd aceste exigenfe sociale nu le-a satisfEcut $i comite
infracliuni, situalia devine mai semnificativi qi trebuie cercetat[.---
i" iriri"ta feiului de infracfiuni, constatarea general6 subliniaz5 dou[ lucruri,
pe de o parte, mulli din acegtia fac parte dintre recidivigti, care comit anumite
infracliuni, persist[ in aceleagi infracliuni; pe de o alta, mulli din acegtia sunt
criminali di ocazie, fac parte din ,,armata de tezewd" a criminalitfllii 9i sunt
determina{i la crim[ mai mult de anumite imprejuriri exterioare - st[ri de crizd
economic[ etc., bineinfeles, IErI a omite mobilurile interne - caracter deficitar'
stiri psihopatice, nevrotice etc. in aceste ultime cazttti, se comit mai cu seam[
infracliuni contra Persoanel.Criminalita tea v0rslPi este 60 ani), refine, de asemenea, atenlta
cercet[torilor in crimi I pentru careea este cercetat[ const6, in primul
rdnd, in aceea cd ea e rat,intr-un procent redus 9i apoi ea are forme
care nu sunt v6rstnici. in plus , ad are $i formedeosebite fat[ de crimdeosebite qi sub aspec
"{t, al cauzelor sale. Infractionalitatea vdrstnicilor
este in plin[ scidere. Uniihdri dau pentru cei in vdrstl de circa 60 ani, un procent
de 3-4 Yo, iarpentru cei ce dep6qegsc aceastI vdrstd sau pentru cei ce depIgesc 70
ani, procentul este 9i mai mic, intte l-2 %o)'
5. Crilninalitatea bdrba1ilor Ei criminalitatea femeilor
in cercetarea criminologicl se d[ atenlie 9i criminalititii dupd sex. Este un fapt
evident c[ la criminalitatelarticipi nu numai birbalii, ci gi femeile. Din punct de
vedere criminologic, intereseaz[, in primul r6nd, in ce m6surd' in ce proporlie
participi femeile la criminalitate, iar in al doilea rdnd, la ce fel de infracfiuni participd
ele mai frecvent.
ogie. Motiistfr"-eqte adev
litate\ cel
&
,,
5lll
,*
P nontEME P ntrnxo Cntrutu,eLITATEA 4L
a) Criminalitatea bdrbalilor, tot dupl o observalie curentd qi dupi statistica
criminal[, este in mod vizibil mai mare. in marea majoritate a informaliilor statistice,
se subliniaz[ ci birbalii comit infrac,tiuni in jur de90 %ofa{6 de totalul criminalitilii.Bineinfeles, existi variafii in funclie de fari 9i in funcfie de dezvoltarea social[ a
unei 16ri. Astfel, in Franfa, in 1966, pentru crime au fost condamnaliT39 birbafi 9i
numai 64 femei; pentru delicte au fost condamnafi 238.500 birbali qi numai 30.075
femei (mai rnult de o zecime din numdrul birbalilor). Proporlia de mai sus se
menfioneazi 9i in privinfa criminalitllii minorilor biiefi-fete.in privinla naturii infracfiunilor pe care le slvdrgesc birbafii, nu existE o alti
limit[ decdt aceea impusi de unele infracliuni care, prinnatura lor, nupot fi sivirqitedecdt de femei (exemplu, infrac{iunea de pruncucidere etc.). Birbatii, deci, comit
infracfiuni de tot felul, indiferent de natura lor, indiferent de obieclul lor. Explicalia
acestei stiri de lucruri const[ in aceea cd b[rbatul dispune de condilii fizice 9i
sociale care-i ugureaz[ comiterea unei game mai intinse de infracfiuni.
b) Criminalitateafemeilor, in raport cu cea a blrbafilor, este mult mai restrdnsi;
este un fapt tot de observalie curentl gi din totdeauna cd femeile comit mai pufine
infracfiuni, cd ele participi mai pulin la criminalitate. Procentul actual de participare
este de circa 10 %o.Dapdcum observ[ Lfiatt1,participarea mai micd a femeilor la
infracfionalitate este cu atOt mai remarc?bildcu cAt in poprllalia generali, procentul
femeilor este egal sau aproape egal cu al bdrbalilor. pesigur,. aceste deosebiri se
datoresc Ai perioadei istorice, v0rstei etc. '/Trebuie totuqi ybtiniat ci procentul mai mic al participirii femeii la
infraciionalitate nu-f un procent fix, imuabil, cidimpo!fiv,i, unul variabil. in mlsura
in care femeia particip[ tot mai mult la viala ec,onomici, sociali, politici etc., inmisura in care ea este tot mai mult antrenati in viala social[, in aceeagi m6suri se
ofer[ mai multe ocazii de a comite infracfiuni, ceed ce conduce la participarea
intr-o mai mare mdsur[ gi la criminalitate. ,/Este, de asemenea, un lucru notoriu ci femeile comit un cerc mai mic de
infracfiuni, ci sunt o seaml de infracfiuni specifice femeii - pruncuciderea,
prostitufia, ci sunt apoi o seami de infracliuni care pot fi s[vdrgite de b[rbafi qi nu
pot fi slvdrgite de femei (exemplu, unele infracfiuni de violenti, vltimare corporali,
iamerl"l. Totugi, nici aici nu sunt limite fixe. in mdsura in care preocupirile qi
muncile femeii se inmul,tesc, se oferi mai multe ocaziide comis gi alte infraclirmi.
Femeile s6virgesc qi infractiuni contra persoanei, chiar 9i infracfiuni de omor, cu
mentiunea ci folosesc mijloace adecvate (exemplu, otrlvire)' Ele sivdrqesc
infracfiuni contra avutului public sau personal, infracfiuni de fals, infracfiuni contra
normelor de conviefuire sociali etc. /
42 CnrMrNoLoGrE
Secliunea a III-aFelurile criminalitdlii dupd gradul de descoperire Ei cunoagtere
1. Preliminariiin teoria gi practica criminologiei, se cerceteaz[ gi formele criminalitlfii dupi
gradul de cunoagtere, descoperire, inregistrare, verificare gi solufionarejudiciar5;este vorba, in termeni criminologici, de intinderea sau addncimea criminalitilii.Astfel, formele criminalitilii, dupr aceste criterii, sunt de fiei feluri sau nivele:unul, sus, mai restrdns, mai conturat, mai bine cunoscut, este criminalitate alegaldsau judecati; altul, vizibil gi amestecat, dar mai intins este criminalitatea aparenti(sesizati) gi ultimul, mai jos, mai addnc, mai pulin vizibil, dar existent gi vast,criminalitatea rcald (sivirgiti)t2. Daci am folosi o imagine, anume trei cercuriconcenfiice, am spune ci, in primul cerc, mai restrdns, ar fi criminalitatea legali(udecat[), in cercul al doilea ar fi criminalitatea aparenti (sesizatl), iar in cercul altreilea, mai ascuns, ar fi criminalitatea sivdrgiti (reald), forma cea mai intinsi, dargi pulin conturatl gi putin cunoscut[r3.
Am mai putea ilusfra cele de mai sus folosind alte elemente grafice, o figurigeometric[, anume un con sau o piramidr, in care partea de sus, mai restr6nsi,reprezinti criminalitatea judecati (legal[), partea de mijloc, mai intinsr,criminalitatea sesizatd (aparenti) gi partea de jos, mai intinsi gi mai ascunsr,criminalitateareald (s6vdrgitn). Se mai folosegte gi imaginea unui aisberg in care sevede numai partea de sus, vdrful ghelarului (criminalitatea legald - judecat[), iarcelelalte sunt mai ascunse gi mai pufin cunoscute, dar gi mai intinse.
Fig. 4. Criminalitatea dupd gradul de descoperire Si cunoastere
In cercet[rile criminologice se citeazi gi se analizeazd cu precddere criminalitatealegal[ (udecati), fiindci aceasta este certi, verificati gi, in urma judecigii, faptelese dovedesc ci sunt, cu adevlrat, infraclionale, iar autorii, infractorii sunt cunoscufi,sunt descoperili gi verificali, constatali vinovali gi pedepsili conform cu celeprevizute de legea penali.
12 G. Stefani, G. Levasseur gi R Jambu, Ciminologie et science pinitenciaire,Dalloz,Paris, 1968, p. 5l giurm.
t3 J. L6aut6, Ciminologie et science pdnitenciaire,P.[J.F., Paris, 1956, p. 295.
Criminal itatea legali (udec ati)
Criminalitatea reali (snvargitii)
Y
PnontEME P rurtxo Cntum,lLITATEA 43
Nu-i mai pu{in adevirat, insI, cd in cercetarea criminologicl nu poate ignora
criminalitatea sesizati, mai largil dec6t cea legali fiudecati), de care se ocup[organele de cercetare penal5 (polifia) gi procuratura qi care, in multe cazuri Ei
momente, agitd gi frSmantn gi opinia public5 din grupul social, in special cea dinlocalitateaunde s-a comis aceasti formi de criminalitate. De aceea, unele consideratii
cu privire la criminalitatea aparentd (sesizati) 9i cea sdvirqite trebuie sd fie fEcute.
2. Criminalitatea ap arentd (s esizatd)
$,ceastd formd a criminalitifii reprezintd totalitatea grlmelor (infracfiunilor)- [ry""*
iT*%.--*-
sdvffidsau pretinb -s6?f,igite,
Care.sunt.cqme sau apar ca gi crime 9i care au ffiffi*"lfcunogiinld sa,l au fost inregisfiate la organele de urmirire penal[. Dar, fiindcdunele fapte sunt numai aparent infracfiuni sau aparent supuse r[sp'underii penale,
aceste organe nu le trimit la instanla de judecati; de aici gi denumirea de criminalitateaparent[. De reguli, este vorba de fapte reclamate ca infrac$uni, dar care, la controlul
organelor de cercetare, nu toate constituie infracliuni. Aceasti formi de criminalitate,de regull, este inregistratd la organele de polilie, procuraturi ori la instan{a de
ju{ecat5 - in caz de pldngere directi - gi este cunoscglEl
G*t insi fapte reclamate ca infracliuni: a) fapte cate n-au avut loc (exemplu,
s-a pretins furtul unui bun, dar care apoi se dovedeqte ci acesta nu a disp[rut); b)
fapte existente, dar care juridic nu-s infracliuni, (de exemplu sunt contravenfii); c)
fapte care nu tndeplinesc condiliile unei infracliazl (lipsegte un element constitutivoarecare - de exemplu, vinovifia); d) fapte infraclionale , dar cu autori nedescoperili,
necunoscufi ori cei blnuili nu-s autorii adevlrali; e) fapte infraclinale qomise de
persoane ce nu rlspund penal gi aga mai departe. Astfel de fapte nu se mai trimit lainstanfa dejudecati, fiindcl ar fi inutil. Ele sunt clasate de organele de cercetare
ori urmlrire penald. Bineinfeles, faptele care, dupl lege, sunt infracfiuni, se inainteazd
organelor de judecatd.
in general, cifra criminalitalii sesizate, in raport cu cifra criminalit[1ii judecate,
este ridicati. Volumul acesteia, de multe ori este impresionant. Este adevdr'at clorganele de cercetare gi cele de urmirire penal5 exerciti o triere necesari asupra
faptelor pretinse ori aparent infracliuni gi nu las[ si fie trimise in judecatl cele care
in mod evident nu sunt infracliuni; nu-i mai putin adevdrat c6, multe din aceste
fapte, ca fapte materiale, existd gi produc tulburare social6. Astfel, unele fapte
sivdrqite nu potfi pedepsite,fiindcd.nu sunt s6vdrgite de invinuit (autorul adevirat
nu este descoperit ori a dispirut). De multe ori, faptele sunt infrac,tiuni, au llsaturme materiale, dar nu se pot dovedi autorii (ex. s-a gisit cadavml omului ucis prin
injunghiere, dar autorii au displrut gi nu pot fi descoperifi ori prinqi). De aici, un
numdr mare de infractori nu sunt trimigi in judecatd. Este adevirat c6, din punct de
vedere juridic nu se pot aplica mlsuri juridice, dar consecintele sociale negative
s-au produs, mai ales fali de victim6. Astfel de fapte, totuEi, pentru societate, nu
pot fi socotite ca inexistente. Ele fac parte din criminalitatea sivdrgitd (reali), dar
nedescoperit[.
44 CnrMrNoLoGrE
3. Criminalitatea legald (c erc etatd, j udec atd)
Denumirea de criminalitate legal[ provine, dupi cum se poate observa, de lafaptul ci este vorba de acea parte din criminalitate care a ajuns a fi verificat[ deorganele de cercetare penal[ gi de instanta dejudecatd gi pentru care s-a pronunlato hotirflre penali. Deci, in aceastd categorie de criminalitate intri num ai aceapartecare indeplineqte cel pufin doui condilii: a fost examinati de instanla de judecati piaceasta a pronunlat o hotir6re penali definitivd. Hotdrdrea instantei de judecat[poate si fie o hotirdre de condamnare la pedeapsa inchisorii ori amenzii, dar, inacelagi timp, poate si fie o hot[rdre de tncetare a procesului penal sau o hotirire deachitare. De exemplu, intr-o farI, din 4.000 de cazuri judecate, s-au aplicatcondamnlri pentru 3.500, iar pentru 500 s-a pronunfat incetarea procesului sauachitarea. in cazul in care s-a pronunfat o condamnare, este evident cI s-a sivdrqito infracfiune, cd autorul ei este cunoscut gi este vinovat, iar pedeapsa aplicati estetemeinic[ qi legal6. Astfel de fapte fac parte din criminalitatea legal6.
Dar in cazul in care s-a pronuntat o incetare a procesului penal sau o achitare,cu faptele respective cum r[mdne? Se mai socotesc ele cI fac parte din criminalitateajudecati? La prima vedere, rdspunsul este ci, neexistdnd infracfiuni qi vinovali,acestea nu fac parte din criminalitate. Se pronunli incetarea procesului penal, fiindcise constatl: a) inexistenla faptei criminale - fapta n-a avut loc, n-a existat, sau b)fapta nu este comisi de persoana blnuitE; c) fapta nu este infracfiune (ii lipseqte unelement constitutiv - exemplu, vinovdlia etc. etc. in astfel de cazuri, este evident cinu este vorba de o infracfiune. Dar, sunt cazuri in care: a) fapta materialI exist[(s-a gisit corpul victimei, care amurit in urma unei injunghieri, dar nu se glsegtefiptuitorul sau flptuitorul care a dispirut, a fugit in strlinltate; sau corpul victimeia fost ingropat ori aruncat intr-un rdu. in astfel de caz:uri, existl toate semnele cieste vorba de orimi, dar autorul nu se poate trage la rdspundere penali. in afari deacestea, fapta a lovit congtiinfa sociald gi juridic[, o persoanl a murit, a dispirut,familia sufer[ etc.). Organele de cercetare qi urmirire penali au depus eforturipentru descoperirea crimei qi a autorilor, dar'legea nu poate fi aplicatl, iar dreptateanu se poate infrptui. Sub aceste aspecte, nu se poate spune c[nu exist[ o astfel decriminalitate. Doar cd lupta de combatere se dovedegte neputincioasi.
4. Crilninalitatea reald (sdvdrSitd)
Criminalitatea reall consti din totalitatea infracfiunilor comise in mod obiectiv, darcare au rimas necunoscute ori neobservate gi neinregistrate de autoritllile competentelnr-o 1ar[ datn gi inf-o perioadddati. Tocmai fiindc[ este vorba de infracfluni care aufost slvdrgite in mod obiectiv, aceasti criminaliate se nume$te criminalitate real6 saus5vdrgiti. Aceasti criminalitate se deosebegte de criminalitatea sesizatl sau aparenti,frindci aici faptele s-au comis gi sunt cunoscute gi inregistrate, dar ele nu constituieinfracfluni, crime, ori s-a pretins cd s-au comis gi, in realitate, nu s-au comis.
Despre criminalitateareald, in teoria gi practica criminologic[ se fac cercetlri princare se caut[ a se dovedi cd ea existl, cd are un volum mare. Daci, bun5oar[,criminalitatea aparenti este de 20.000 infracfiuni, criminalitateareald se presupune c[
ir
|,2(
P non hEME P nnrtyo C ntutttt,qLITATEA 45
este de 30.000 infracliuni. Indiferent cd diferenla aceasta este mai micd sau mai mare,
criminalitatearealdexisti; i se mai spune gi este cunoscuti gi sub denumirea de,,cifraneagri" a criminalitilii (dark number)ta.
Intr-adevir, se s[vdrgesc infracfiuni despre care nu se ia cunogtinld qi nu se
inregistreazl la autoritif,. Astfel, se comit infract'uni de avort despre care nu se afl[nimic. Se comit infrac{iuni de pruncucidere care nu lasi nici o urmd; la fel, ffiacf;unide fals (bani, acte etc.), furturi, delapidiri etc., care tec neobservate. Se sdvdrgesc
omoruri prin impugcare, otdvire, spdnzurare, camuflate ca sinucideri ori accidente; de
asemenea, se slvhrgesc omoruri urmate de dispari$a cadavnrlui (ardere, aruncare inapd, ingropare etc.). ln aceste cazuri, este vorba de infractori deosebit de abili gi de
temut; este vorba, cum se spune, de ,,crimi perfecti", adicd de criml fdri urme gi greu
de descoperit. De aceea, mul$ din acegti infractori existi, dar rimdn necunoscufi,
nedescoperili; iarorganele deurmirirepenalinureuqesc sldescopere astfelde infracfunigi infractori. Alteori, este vorba de infracfluni cunoscute de victime ori de martori, darnereclamate ori nedenuntate de acegtia. Victima nu reclami din neghjenli ori team[,martorul nu denun(i din reticenli, iar retincen{a se explicd prin teami, nepisare orivoinla de a nu se gti ci a asistat la o asemeneafapti, sau din comoditate (sd nu fiechemat la judecatS, sd nu fie ,,deranjat" etc.).
Din cercetiri ficute in diferite !iri, arati I. Pinatel, cifra criminalitifi reale (sdvdrgite)
este mare. Exemplu, in Fran(a, la pruncucidere se cunoagte un caz sau
10 cazuri din 100, la omoruri, 520 de oameni dispdrufi, printe care mu[i prin omor;
50% dnfurturile din marile magazine r;men necunoscute (dupn a[ri, se cunosc numai
10 % din aceste furturi). Criminologul ausffiac E. Seeligts scrie ci este greu de aflat cifraadevirati a criminalitifli prin folosirea,,cifrei negre" a diferitelor categorii de infracfiuni;bun6oar[ este greu s[ se afle cifra neagrl medie a avorturilor, cifra neagr6 medie a
pruncuciderii, a furtului, a omorului qi aqa mai departe. DupE aceasti metod[ renilti,scrie Seeldig , cil cifianeagfrreali, in comparalie cu cifra neagrl oficiali a criminalititii,este de 10 ori mai mare decdt cea oficiald (exemplu, din 100 avorturi comise se descoperi
numai 10). Tot aga este cu infracliunea de mirhrie mincinoas[, cu infracfunile comise
din imprudenli etc.
S-au f[cut cercetlrir6 pentru determinarea, mdcar relativi, a cifrei negre, dar
rezultatele au fost indoielnice. Nu se gtie, de pild5, daci aceastE cifri este constanti,
dupd cum nu se gtie daci cifra neagri este numai in anumite sectoare (ex. avorturi,pruncucideri); dacd ar fi aga, dacl ar fi relativ constanti, s-ar putea totugi tage anumite
concluzii. DacI nu este aga, dacd aceasti cifrI cregte mereu gi dacd ea cuprinde multe
domenii de infracfiuni (economice, violenfa, falsuri), atunci aceastl formi de
criminalitate prezinti un pericol social mult mai mare.
Se pare ci exist[ semne qi chiar argumente, potrivit cirora cdnd cregte criminalitatea
sesizatl (aparenti), ca urmare, cregte qi criminalitatea judecati. Daci este a$a, se poate
spune cd ar fi un fel de sincronism inte aceste forme ale criminalitilii, la care s-ar
t4 G. Stefa4i, G. Levasseur, R. Jambu-Merlin, op. cit., p. 53-54.rs E. Seelig, op. cit., p. 207 .
t6 G. Stefani, G, Levasseur, R. Jambu-Merliil, oP. cit., p.54-55.
46 CnrMrNoLocrE
supune gi criminalitateareald. Oricum, criminalitatearcald ocupl un loc important incadrul criminalitS{ii generale, iar necunoagterea volumului total gi al volumului ei pesectoare, chiar aproximativ, d[uneazi, fiindcI nu se va putea cunoagte nici gradul depericol social real (disparifia de oameni, disfrugerea gi disparifia de bunuri etc.) gi nicicauzele acesteia; in aceast[ situalie nu se pot organiza nici mijloacele adecvate de luptiimpotivaei. Maimult, necunoagtereaacestei formede criminalitate diuneazlcunoaqteriiintegii criminalit{i dint-o Wnt datd,.
In cercetirile criminologice modeme, Pinatel citeazd.pe M.A. Davidovitch, cate afrcut o cercetare in aceasti problem6, potrivit cdreia: a) totalul criminalitigii sesizateueStemerct; media pe 5 ani (1851-1855) era de 333.050 infracliuni; in 1930-1940media a ajuns la 582.566, in 1941-1945 a ajuns la 941.038, iar in 1952la 718.445.Paralel cu cregterea criminalit{ii sesizate, se inregistreazi o descregtere sau o stagnarea criminalitIlii judecate (exemplu, in 1950, de la 4.945 cauze la 4.620 in 1955). Semenlioneazi, uneori, o constantd in criminalitea judecatii, pundnd aceasta pe seamacapacitafli fimitate de lucru a instanfelor de judecatr. Pinatel, cu aceeagi ocazie,menlioneazl in leglturi cu criminalitatea sesizati, o cregtere a afacerilor clasate sau deincetare a urmrririi penale, expresie a capacitilii limitate de luptn cu fenomenulcriminalititii. in leg[turd cu criminalitatea legal[ (udecatd), Pinatel citeaz[ pe Le Cldre,care a calculat rata criminalitilii legale (pte baza raportului intre numdrul total alcondamnafilor infi-o fard raportat la o cifrd, la o fracliune din populafie (10.000 sau100.000), menfiondnd cI in unele liri aceasti rat[ este inne l0 % gi 12 % (Germania),infre 11,7 %o Si 23,2 % (Italia), infie 5,1 o/o
Si 9,9 % (Frantp), intre 8,3 oh Si 12,7 oh
(S.U.A.), intre 2,11 % qi 10,3 %(Anglia),intre 1,9 %5i28 % (Suedia).
3000
2500
1500
1000
J- -- L- _ __-J__ _ __ _t_- - __ _L__ __ _tt lttlltrtlltrtrtttllltltlrlrttttttlttttl---F-----{------+------F-- ---ll trttt tttrttttttttllrtrt
Criminalitateaparent[ (prevenili)
Criminalitate
legall500
300
0l86s 1870 1880 1890 1900 l9l0 1920 1930 1940 19s0 tgss
Fig. 5. Evolufu criminalitdfii aparente (inii punctatQ tn raport cu ciminalitatea legald(inii punctate-prevenili; linii continue - condamnafi) fntre anii 1865 Si 1965(procente la 100.000 locuitoi). Extras din J. Liautd, Criminologie et sciencepenilAnciaire, 1972, p. 227.
,/
P nonmun P ntrtxo CunUw,ELITATEA 47
Criminalitatea legald are o oaxecare stabilitate, o oarecare menfinere cam la
acelagi nivel sau, in tot cazul, o cre$tere foarte lenl6 (in decurs de 100 ani, a crescut
de la 350 la 500 infractori (la 100.000 locuitori). in schimb, criminalitatea sesizatd
este in ugoari gi continui creqtere (de la 750 infractori la 1 .500, pAni in anul I 940).
Criminologii americani E. Sutherland qi D. Cressey, in lucrarea lorr7, aduc obiecfii
severe nerezolvlrii de citre instan{e a cauzelor penale qi, mai ales, a modului de
informare statistic[. Ei suslin ci, pornind de la polilie, unde ajung primele sesizdri
gi pl6ngeri despre crime comise, 9i p6n[ la instanlele superioare de judecat[, datele
privind criminalitatea se reduc din ce in ce, incdt indicele total al criminalitiliiapare mult prea redus.
Astfel: a) la polilie nu se {ine seama de toate ca:uzele sesizate, unele sunt
considerate ca nesemnificative; b) in multe cauze se apreciazi sumar crima respectivi
qi nu se trimite in judecatl; c) in cadrul aceluiagi oficiu de polilie aprecierile diferi;
d) furturile din magazine, de exemplu 9i furhrile din automobile se urmiresc inproporfie de numai 27 %; in cazul infracliunilor grave (omoruri, tehdrii, violuri
etc.) in care, dup[ lege, ar trebui efectuati arestarea fbptuitorilor, aceasta se face in
propor,tie de22% - 50%; e) raportarea datelor despre toate acestea este deficienti;
f) stabilirea indicelui criminalitilii sesizate gi al celei judecate, se face in mod
superficial, motiv pentru care nici indicele criminalitilii totale nu se poate stabili
cu exactitate; g) indicele criminalit{ii se stabileqte in raport cu populafia totall aoragului, statului unional (de ex. 150 de infracliuni la 100.000 locuitori), dar cifrele
reprezentdnd populafia sunt instabile 9i neaduse lazi etc.
Secliunea a IV-aFormele criminalitdlii dupd gravitate
1. Preliminarii
Cunoagterea criminalitSlii dupi gradul de gravitate este la fel de importantd ca
gi celelalte aspecte amintite. in general, in teoria dreptului penal 9i in teoria
criminologic6, ca gi in practica penald 9i criminologicd, se menlioneazi urm[toarele
forme ale criminalitalii dupn gravitate: criminalitatea gravd, criminalitatea de
gravitate mijlocie gi criminalitatea u9oar6.
Importanfa distinctiei inffe aceste forme de criminalitate tezidl in aceea ci o
semnificafie are situalia c0nd se inregistreaz[ un num[r mare de infracliuni grave,
cum sunt omorurile, distrugerile grave, delapidlrile grave, telhexii grave etc. 9i alta
este situafia cdnd se inregistreazd furhlri, calomnii, vdtimiri corporale, falsuri etc.,
adicl infracliuni mijlocii ori ugoare. Desigur, cd gi acestea din urmd sunt periculoase,
mai cu seami ci acestea, totdeauna 9i in toate [6rile, se s5vdrgesc intr-un numir
mare. C6nd cele grave sunt frecvente, pe de alti parte, inseamni c[ gi cauzele
comiterii lor sunt mai puternice, iar mijloacele de combatere trebuie si fie altele.
17 E. Sutherland, I). Cressey, Principes de criminologie, traducere, Editura Cujas, Paris, 1966, p. 33 qi urm.
48 CntuINoLocIE
inproblemaformelorcriminalit5lii dup6gravitate, ftebuie sd se,tini seamade dreptul
penal, in sensul cI tebuie sE se aib[in vedere gravitatea crimelor stabilite prin lege. in
unele legislaf,i penale, infracliunile srurt irnplrlite in crime Si delicte, crimele prezent6nd
o graviAte mare (omor, tldare etc.), delictele fiind de o gravitate mijlocie ori uEoari
(omor din culp6, calomnie etc.). in acest sistem, pe l6ngi criteriul stabilit prin clasificarea
in crime gi delicte, existi gi un al doilea criteriu, amme pedeapsa special[ stabiliti prin
lege, penffu crime prev[zdndu-se pedepse severe, pedepse criminale, penfu delicte -
pedepse mai ugoare, pedepse corecfionale.
|n bgisla,tiile in care nu existi o clasificare a infracfiunilor in crime 9i delicte, cum
este legistafia noasfl penali acitald,deosebirea infrac{iunilor grave, mijlocii 9i u;oare se
poate face dup[ dou[ criterii formale: primut criteriu, dupd diviziunea infracliunilor in
infracfiuni simple 9i infracfiuni calificate; al doilea criteriu, dupl felul Si durata salu
cuantumul pedepsei prevdzut de lege.
in sistemul nosfiu actual, penffu majoritatea infracflunilor s-au admis doul forme
dupd gravitatea lor, prima dup[ calificarea infracfilrnilor din lege, anume infrac{iunea
tip sau infracliunea simpli qi infracliunea calificati (ex. furt simplu, afi.208 $i furt
calificat, art.209; delapidare simpl6, att. 223 qi delapidare calificat5,, art. 223 alirr^. 2,3
etc.). Uneori, s-a admis gi a fieia form[, cea deosebit de grav[ (ex. omor deosebit de
grav). Dup[ al doilea criteriu, dupi natura qi cantitatea pedepsei prevlzute de lege;
infracfiunile previzute cu pedeapsa inchisorii pe viali sau inchisoare mai mare de 10
ani (pe 35,20,15 ani), sunt infracfiuni de o gravitate mare, iar cele sancf,onate cu
inchisoare dela2la 5 ani, sau de la 5 pdni la 10 ani inchisoare, sunt infracliuni de o
gravitate mijlocie ori uqoar6.
Cuprivire la cel de-al doilea criteriu, pedeapsaprevdzutipentru o infracf,une, ffebuie
sd se facl distincfle infie pedeapsa prevdzutd de lege qi pedeapsa aplicatd. de instanla
de judecati. Care criteriu este mai aproape de realitatea gravit[1ii unei infracfluni?
Pedeapsa prevdzntd de lege exprimi o apreciere general[ despre gravitatea unei
infracfiuni, pirere exprimati juridic in norma de drept. Teoretic, legiuitorul line seama
de toate elementele infinseci ale unei infracfiuni - acfiune, inacfune, vinovdfle, urm[riri
sociale 9i individuale - qi de toate elementele exterioare (imprejurdri etc.). Pedeapsa
prevdzttti de lege, exprimati intre un minim qi maxim, exprim[ gravitatea generali
penftu infrac{iunile de acelaqi fel. De aceea, se discuti dacl n-ar fi mai bine ca si se linIseama de criteriul pedepsei aplicate de instanta de judecat[, fiindc[ aceasta exprim[
pericolul social gi elementele concrete, precum gi imprejur5rile concrete ale unei
infracfiuni. Pedeapsa aplicati de instan{l ar fi, deci, mai aproape de realitate. in acest
caz, infracjiunile grave sunt cele pentru care s-a aplicat pedeapsa inchisorii pe viafi sau
inchisoare peste 10 ani, iar infracfiunile pentru care s-a aplicat pedeapsa inchisorii pdn[
la 10 ori 12 ani ar fi infracliuni de o gravitate mijlocie ori uqoar6.
Desigur, gravitatea crimelor se exprimi mai exact prin pedeapsa aplicatd de instar\d.,
mai cu seami c[ este vorba, in criminologie, de crime s6vdrgite. Cu toate acestea, qi
pedepsele previzute de lege pot fi folosite ca un prim criteriu, suficient penfiu aprecierea
gravit[fli unei infracfiuni, mai cu seami ci legiuitorul a finut seama de criterii obiective
*./"1
P nontEME P ruwNo Cntum,eLITATEA49
in evaluarea valorilor sociale lovite prin crimd qi de elementele obiective 9i subiective
ale unei infrac{iuni (ac$unea - i*"'6*"u criminala, urmlrile dhrndtoare, vinovdf,e
etc.), pentru alcetuirea unei clasificlri dupd gravitate a crimelor. in plus, instanfele de
:"d!."te aptcd pedepse - gi sunt obligate sE aplice - inte limitele speciale minime qi
cele maxime prev[zute de lege.
Problema formelor rri-ittaiugi dupl gravitate comporti doul aspecte majorer8 9i
anume, mai intdi, s[ se $nE seamade sca ra genetalda grupelor de infracfluni din lege
dup[ criteriul valorilor sociale clrora li se aduce atingere, grupele de infracligni cele
mai gravepanila grupete de ffiacfiuni celemaiugoare. in al doilearf,nd, sE se efectueze
o ,"i[ a infracliunilor din fiecare grup6, de la infracfiunile cele mai grave p6ni la cele
mai ugoare.
2. Criminalilatea gravd
ln hmina celor de mai sus, criminalitatea gravil este constituitl din totalitatea
infracgiunilor sancfionate de lege prin pedeapsa inchisorii pe via{5 sau mai mare de 10
ani. Se considerd infraclirmi sau crime grave,cele insolite de pedqpse de severitatea de
mai sus, urmltoarele infoaqiuni: a) unele crime conta siguranlei statului: de exemplu'
infracliunea de tadare (art. 155-157); infrac{iunea de spionaj (art. 159); infracfiunea de
atentat 1art. f 6O); infracfurnea de subminare (at.l'z);infracfiunea de actede diversiune
(art. 16i); infracfiunea'de sabotaj (art. 164); infracliunea de subminare a economiei
nalionale (art. f OS) Si infracfiunea de complot (art. 166); total,S ffiactiuni; b) crime
conta persoanei: omor (ait.'174);omor calificat (Nt. 175\; omor deosebit de grav (art'
176); iotat,3 infractiuni; c) infracliuni grave conffa ungr actiyfti ale organiza{iilor de
stat ori puutice: neindeplinirea cu gtiinli a unor indatoriri de serviciu urmati de o catastof[
de calo ferati 1art. zl+1; p[rlsirea postului 9i prezen{a la serviciu in stare de ebrietate,
urmati de o catasfiog a. .a. feratn (art. 275);in total,2crime; d) crime conlra avutului
public:delapidare urmati de consecinfe grave (art. 223 aln.3); nrrt deosebit de grav in
paguba u*t'rtui public (art. 224 al:If^.3); piraterie deosebit de gravi in paguba avutului
pJfi. @rt.225*. ,), ingel6ciune in paguba avut*lui public deosetit de gravd (art' 229
uri". g); airmgere deosebit de grav6 in paguba avutului public (art' 231 al1m.5); distrugerea
califrcaAinpaguba avutului p..t*ul (un. Zf S); total,6crime; e) crime coryEa'eapaciti,tii
de aplrare a Rom6niei: capihrlarea (art. 7;8ipere.,"., campu1ui.66 @rL239);
plrdsirea comenzii pe cimpul de lupti (exrt.24l Codul penal), cobordrea pavilionului
(urt. l+l); total,3crime;0 crime contap[cii qi omenirii: genocidul (arr'357);tratamente
neomenoase (g* i5g); total,Z cime'Total genfiiliri." $ur. (cod penal) 25 tipuri de crime. De observaf;cu privire la
aceste crime grave, c6,-pe de'O parte, unele sunt crime cu caracter politic, unele se
sivdrgesc tn tlmp definioigi, pe de alt[ parte, reshrl sunt numai crime legate de viafa
obiqnuiti intr-un stat. Acestea din urm6 sunt in numir de 11 9i anume: 3 crime contra
persoanei, 2 cimeconra activitilii pe cdile ferate qi 6 crime confia proprietnlii (avutul
personal qi avutul Public).
lcriminatttd1itinRomdnia,in,,Curieru1judiciar,,,|907,
s0 CntuINoLoGIE
Infracfiuni grave se glsesc 9i in unele Legtr speciale, bunioarl in decretul nt' 342
privind securita=tea avialiei civile (exemplu, infracliunile de: disfiugere ori deteriorare a
instalaliiloa comunicarea de informa{ii false de naturd si pun[ in pericol securitatea
uneinaveetc.;indecretulnr.443dlllgT3,privindnavigaf;acivili(ex.uneleinfracfunide impiedicare a exploatirii navei etc.), aproximativ 9 infracfiuni grave.
3. Crilninalitntca de gravitate miilocie
Aceasti form[ de criminalitate este formati din infracfiuni care se pedepsesc cu
inchisoare de la 3 la 10 ani, uneori cu pedeapsa inchisorii de la 5 la 10 ani'
Infractiunile de gravitate miilocie nu sunt multe in legisla{ia noastr[ penal[' in
legislafianoasfiaputemmenfi ona,numeric,urmitoarele: 2 infracliuni confia siguranfei
situtui (nedenxrgare - art. 170 Codul penal gi compromiterea unor interese de stat - art.
168 Codul penalj; 9 infracliuni contria. persoanei (exemplu, pruncuciderea, uciderea
din culpi, v[tlmarea corporal[ glav6, avort, viol etc.); 8 infracliuni confta avutului
p".ronul ori public (de eiemplu, disfugerea din culp[, furhil, talh5ria, ingellciunea,
dirt og.r"u .t".); a rnfracliuni confia activit[f,i wot organizalii de stat (de exemplu,
negtjJnF in serviciu, dare qi luare de mit6, neindeplinirea indatoririlor de serviciu,
intesrrirca evadirii, disfiugerea 9i semnalizarea fals6, nerespectarea regimului armelor
gi muniliilor); 6 infraclruni defals (de exemplu, falsificarea de moned6, timbre, acte
oficiale sau acte sub semn6tur6privati, uz de fals etc.); 2 infracliuni contra normelor de
convieluirc sociald(de pildI, mcaierare); 7 infracfiuni confia capacitnsi de apirare (de
.*.-ply, dezertarea,insubordonarea in timp de rdzboi, jefuirea celor cazuf pe cdmpul
ae mpte gi altete). Total general infiacfiuni gravitate mijlocie -37.
Unele infracfiuni de gravitate mijlocie se gisesc 5i in unele legi speciale (de exemplu,
in Legea privind regimJ avialiei civile, Legea privind regimul navigaliei civile)' Total
- 5 infracfiuni.
4. C rimin alitate a u q o at d
Acesta este grupul infraclional cel mai numeros, circa 800/0, mai cu seami daci
avem in vedere qi urfracfiunile prevdzute in legile speciale'
Menfionlm, de la inceput, c[ prinne infracfiunile conta statului gi cele confia picii
qi omenirii nu se inscriu infracliuni ugoare. La celelalte grupe de infract'Uni, in schimb,
infracliunile usoare sunt foarte nrmeroase. Vom face menfiune, in cele ce urmeaz[,
despre ele, pe grupe $i mai mult numeric,penffu a avea o imagine generali a acestor
infracfiuni.- f"'C"O"f penal, la infracfiunile conta persoanei, d:If-29 infractiuni, un numlr de 22
suntinfracfiuniugoare, mai ies infractiunile confialibertifiipersoanei (exemplu, violarea
domiciliului etc), cele conta demniti,tii (insulti, calomnie), cele conha integritlfii
corporale 0oviri) etc.; printre infracliunile confia proprietilii publice ori personale, din
totalul Oe iS intacliuni, vreo l0 sunt infracfiuni u$oile (furt simplu, ingeliciune simp16,
disfugere din culpl etc').
Pnonmun Pnn txo CunUnN,qLITATEA
Infracliunile confra autoritif;i, dinfr-un total de l0 infracliuni prevlzute in Codul
penal, toate sunt infracfiuniu$oare (ofensa autorit6lii, disffugere de sigilii, uzurpare de
cditnli oficiale etc.).
Infracflunile de fals, dint-un numlr de 12, toate sunt infrac{iuni u$oare (fals ininscrisuri, fals intelectual, fals in declaralii etc.).
Infracliunileeconomice, dintr-unnumdrde 8, sunttoate infrac$uniugoare (speculi,
ingelIciune la misur6toare etc.).
Infracliunile confia rela{iilor de conviefuire sociald, in numir de 19, toate sunt
infracfiuni uqoare. Infracfiuni confia familiei (bigamie, abandon de familie), infracfiuni
conta sInItnfli publice, toate sunt infracfmi u$oare.
Infraclirmi conta ordinii gi linigtii publice (exemplu, tulburarea folosintei locuintei),
infracf,uni de parazitism social (cergetoria etc.), toate acestea sunt infracfmi ugoare.
in sfhqit, infrac{iunile conta capacitifi de apirare a RomAniei, infrac{iunile militare,
cum se numeau cdndva, cu mici exceplii, sunt infracliuni uqoare.
krfrac$unile u$oare abundi in legile speciale, privind reglementarea unor activit6fi,
in care apar gi unele infracliuni. lnn-un numdr de 16-lT legi speciale se cuprind circa
50 de infracfuni ugoare, ce aduc atingere unor astfel de activitlli reglementate de lege.
in alte legi, prin care se reglementeaz[ unele activitif economice, se cuprinde un numdr
de 47 ffiacliuni care, la fel, sunt infrac$uni u$oarc.
in cercetirile de criminologiele, s-a cdutat sI se cunoascl propor,tia diferitelor grupe
de crime (infracfiuni) dup[valorile sociale - obiechrl lor social - clrora le aduc atingere.
Procentele respective, qi grafic, arati cd cele mai multe crime se indreapti
contra proprietSlii, aproape 650/o, dlpd care urneazi crimele confia drephrilor 9i
intereselor omului (persoanei) - aproape 30%o Si,la urmi, un procent re&rs,6yo confra
intereselor publice.
Secliunea a V-a
Intinderea in spaliu a crhninolitd,i
L Crtminalinteaurband
in gtiinla criminologiei, in problema dinamicii criminalitS{ii in spafiu, s-a dat 9i se dio aten{ie totmai mare criminalitiltjiurbanegi apoi criminalitiliirurale.Ideea criminalitdfii
urbane, deosebiti de criminalitatearurald, a pomit de la faphrl cd tn lirile in care s-au
inregistrat cregteri masive ale criminalitltii, acestea se datoresc, indeosebi, creqterii
criminafitn{ii in orage, indeosebi ?n marile oraqe. S-a creat supozilia cdla orag apar mai
mu[i factori gi condifli criminogene, care tebuie cunoscute. Ca noliune, criminalitatea
urband rqrezrntitatalttatea infrac,tiunilor sivdqite in centele urbane (oraqe). Aceasti
criminalitate inseamnE, in primul dnd, totalul criminalitilii judecate, spre deosebire de
criminalitatea sesizati, precum gi formele acesteia dupl natura ei. Cu privire lacriminalitatea urband, in cercetirile ficute, aceasta s-a calculat avdnd in vedere mlrimea
oraqelor dupi mlrimea populaliei, socotindu-se numErul condamnafilor la 100.000 de
51
t,/
re R.Vouin, J. L6aut6, Droit pendl et criminologie, P.U.F., Paris, 1956, p. 51.
52 CnrMrNoLocrE
locuitori. L6att?0 conscrie date statistice (anul 1968) cu privire la mlrimea oragului ca
populafie, numirul condamnatilor majori Ei propo4ia de condamnafi la 100.000 locuitori.
INFRACfIUNI:- contra proprietlfii: 64,70A- contra persoanelor: 29,3Yo- contra intereselor publtce: 60/o
65% ,;
Fig. 6. Ponderea infracyiunilor dapd obiectul lor social
Constatiri: in genere, cu cdt oragul este mai mare ca populafie, cu at6t di un numdrmai mare de condamnafi. Cercetirile statistice, cercetlrile monografice efectuate cuprivire la criminalitatea urband arati,in primul rdnd, cd aceasta, in comparalie cucriminalitatea ruralfl, estemairidicatd. Astfel,in Frant'r, criminalitatea legal{la orage
arati: 506 condamnali la 100.000 locuitori, pe cdnd la sate,457 condamnali t/ \O.OOOlocuitori. Acelagi autor mentioneazilpentu Suedia cd",in 1932,la 100.000 lo\itorieru;l 4 .l2l infracfiuni sivdrgite in orag gi numai L27 I nfuacliuni s[vdrgite in sate . \A,l!iautori?2 mai aproape de noi, prin cercetiri in aceasti problemd, confirml constatarea cicriminalitatea este mai ridicat[ in orage decdt in satd3.
in al doilea rdnd, infracfionalitatea urban[ este cu at6t mai ridicati cu cdt oragul este
mai mare ca populafie; astfel, acelagi autor menfioneazd cd., in oragele cu populaflepdnl la 5.000 locuitori sunt 399 condamnaf, la 100.000 locuitori, iar in oragele cu opopulafleinte 5.000 - 10.000locuitorisunt439 condamnagila 100.000locuitori. Aceastllegiturd generald este ins[ relativi, in sensul ci legitura inffe nivelul criminahtelii $imdrimea oragului nu-i o legitur[ direct propor,tionali, ci nu totdeauna oragul cu populaliacea mai ridicat[ este gi oragul cu nivelul cel mai ridicat de criminalitate; aceasta depindegi de natura infracliunilor; ex., in S.U.A., penfiu unele infracgiuni nu New York-ul este
in frunte, ci Dallas; de asemenea, in Franlaz pentru unele infracfiuni nu Parisul este infrunte, ci Marsilia etc.
in al feilea rdnd, cercetirile inffeprinse cu privire la criminalitatea urbanl se fac pe
sectoare sau cartiere, experienfa dovedind cd aceasta - criminaliatea - nu se produce lafel in diferitele sectoare; se face deosebirea inte infracgionaliatea din sectorul comercial,
20 Droit penal et criminologie, P.U.F., Paris, 1956, p. 51.2t J. L6aut6,, Criminologie et science pdnitenciaire,Dalloz, Paris, p. 309.22 D. Szabo; Crimes et villes, Ed. Cujas, Paris, 1960, p. 40.23 Criminal Areas ...24 V.V. Stanciu, La crimindliti d Paris, Ed. C.N.R.S., Paris, 1968.
ri
&r 1,1*
Pnonmur P ntwxo Cntutx,q,LITATEA 53
de cea din sectorul rezidenfial (locuinle), de infrac(ionalitatea din zona cenffald qi de
infracfionalitatea dinzona de cartier mlrginaq (periferie) etc.
Infraclionalitatea urbani se mai caracteizeazi gi prin natura infracliunilor carepredomini in sfiuctura ei. Aici face parte o gamd mare de infracf,uni, incep0nd cu cele
conha autoritifii statului, avutului etc., dar se pare cd predomini cele confta avutului.De asemenea, cele confra tmor activit{i reglementate prin lege (circulaf,e pe drumuripublice, regim economic etc.) gi, indeosebi, anumite infracfilmi conha bunurilor (abuz
de incredere, ingellciune etc.).
Faptul cdinfraclionalitateaurbani estemairidicatS, clare sfruchrduneori specificd,se datoreazi nu pur 9i simplu mdrimii oraSului in chip mecanic, ci condiliilor de vialidin orag, mai exact, cumprecizeazilD. Szabo, densitilii populaf;ei, firncliunilor oragului(fimcflrnieconomice, indusfriale, adminisfrativ-culturale) gi, mai ales,modului devia!5din orag. Oraqul insemni un anumit mod de viali, modul de viali urban, cu viafaeconomici intens6, frepidanti. ,jn principiu, criteriul economic diferentiazi genul devia!6 urban de genul de viali rural'zs. Genul de viafi determini felul de viafi al unuiorag gi nu criteriile privind mirimea lui; este, apoi, necesar sd se lind searna de ,,zonelelui", care, in fond, sunt diferite ca mod de viald.
Daterecert€i6 confirmicorstatrrileanterioarepotivitcfuora,praqele suntmaicriminogene
decitsateld'. S-audatexplicafimultipldT,intealtele: vialaurtaniestemaigrea, iaradaptarea
sociali a oanrenilormai dificil[. krdustializarea gi urbanizarea atag mase de oameni noi inoraqe gimul$, srbpresiuneanoilorcondifii de viap, devinni$te dezridlcinaf, incapabili de
integrare imediati. inorage, apoi, dispare confiolul social, oameniinerunosc6ndu-seinte ei,
im cei ce cad in infiacfionaliate scapd observaf;ei qi urmlririi penale, ei ascunzdndu-se,jnmu$me". in sate, dinpotiv{ tof se cunosg iar comiterea de infac,tiuni este mai dificild gi,
dacl se comite, este mai uqor de descoperit kvasseur observa: ,,Oragele finnzmzdmaimulte ocazii perffir a t€nta pe riuficdtor gi facifitn$ de a-l ascunde. De aceea, in oraqe se
comitmaimulte crime decdtin sate giprcpor,tiaaceastamerge crescdnd sepoate qpune cdlafiei crime, doui se comitinorage'a.
2. Criminalitatea rurald
ln comparalle cu criminalitatea urban[, criminalitatearurald cuprinde totaliateainfracfiunilor slvdrgite in mediul rural, adici in comune gi sate, bineinfeles, intr-o lari(regiune) dati qi int-un timp dat. Aici se cuprinde, in primul rdnd, criminalitateajudecati(legal[) 9i, in completare, criminalitatea sesizati (aparentl).
Cercetarea criminalitdlii rurale se poate face pe cenfre rurale mai mari gi pe centre
rurale mai mici. Mai mult, ea poate fi f[cut[ gi pe cenfie rurale vecine cu oragele gi pe
centre rurale indepirtate de orage.
2s D. Szabo, op. cit.,p.54.26 A. Manoledachis, La ville et la timinalitd, raport de sintezd la Congresul intemafional de aplrare socialS,
Salonic, septembrie-octombrie 1981, in,,Rev. Sc. Crim. et. Dr. Pen. Compar6, m. 4, 1980, p. 1045.27 D. Szabo, op. cit,p.39.2t G. Levasseur, .,,
s4 CnrurNoLocrE
Criminalitatea rura16 este interesant de urmdrit dupi natura infracliunilor sEvdrgite(infuctiuni conta persoanei, infracliuni confra bunurilor etc.), criminalitatea dup[ felulpersoanelor care slvdr;esc infr"ac,tiuni (minori, tineri, majori). Cunoagterea infracflonafttnfiinnale duce la concluzia cd,acastapruarfiEgi note, ffisnturi specifice gi ci este favorizatE gide nnii factori qpecifici,frrda elimina ftctorii comuni. Cu pnvire lanattras[v6rgite in mediul ntral, se menfioneazi cd cele mai frecvente infracliuni sunt cele contapersoanei, indeosebi loviri sirrple, loviri grave, inciierEri, dar $i omoruri etc., dupi careurmeazi infiacfiunile conffa proprietilii (publice, pemonale) etc.
S-au alcltuit hEr,ti criminologice pe regiuni gi localitSli rurale. Exista, inainte, plrereaci infracfiunile conha persoanei (de sdnge gi sexuale) sunt cele mai frecvente in mediulrural2e. Astizi, dupi noi cercetEri, nu se confirmr aceasti plrere. in unele regiuni(sud-estul Frantei) sunt mai frecvente infracliunile contra persoanelor gi infracflunileconfia bunurilor. Se observi ci regiunile slrace gi depopulate au mai pufine infracfluniconffa bunurilor; furturile, bunioari, sunt mai frecvente in regiunile populate gi bogate;fiindc[ acolo suntmai multe bunuri gi acolo holii au
"",yu.3. Locurile concrete de sdvhrgire a crtmeia) ln criminologie se fac cercetiri gi cu privire la locul de sivirgire a infracfiunilor,
mai exact, se cerceteazd nu numai localiatea de sivSrgire a faptei - oras, sat etc. -, ci qiloctl concrel de sivdrgire, adicd sfiadd, casd, pddure etc. Aceste cercetiri nu-s lipsitede importan!6, fiindcI ele pot conduce la unele constatiri gi concluzii cu privire lacondiliile concrete care u$ureazd siv0rgirea unei infracfiuni, precum gi cu privire laluarea unor mrsuri de prevenire a sivdrgirii unor infracfiuni in anumite locuri.
Cu privire la locul concret al sivdrgirii unei infracfiuni, existi o maxe diversitate delocuri unde se pot slvdrgi asemenea fapte. in genere insd, locul sivdrgirii trnei infraqiunidepinde de felurile infracliunilor, dup[ persoana victimei, de obiectul infracliunii qialtele. Cum crimele sunt fapte interzise de lege gi moral6, sivdrgirea lor se va peftece,de cele mai multe ori, in locuri ascunse, in locuri izolate. unele infrac,tiuni, insd, sepetrec qi in locuri deschise, uneori locuri publice.
in cazul unui fur! al urei delapidlri etc., locul sivArgirii infzctiunii este, de reguld, loculunde se afl[ obiectul firtului, delapidlrii (cas5, curte, grddin5, laposesorul obiectului erc.). inqaz de omor, loviri corporale etc., locul stv'a$irii poate fi acolo unde se afli victima (in stzdain cas4 in cdmp erc.). in caz de falsificare de monedS, timbre etc., locul este in casi (pivnitaetc.),in uz de offivire, locul poate fi in cas4 dar gi int-un local public etc.
O cercetare mai atend asupra locului se poate face daci se are in vedere natura infracriunii.in aceastl tqterzqlocul de s[virgire poatefi locul unde se afld bunuril evinkde infractor(depozite, magazine). in cazul infracfirnrilor conta autoriEfii (ultaj, ofensa autoritifli), loculva fi ac.olo nnde se aflr persoana cnurmazi afi ultagia6 sau in alt loc pofiivit.
Se cunoagte cd multe infracfiuni se srvdrqesc in gdri, pe aeroporturi, in fienuri,vapoare etc., aSic[ locuri de mare circulafie sau de mari aglomerdri umane. Multe
$
&,
PaontEME P ntrnxo Cnrunt tLrrATEA 55
infracf,uni se comit in inheprinderi indusfiiale - sustageri de produse, in inheprindericomerciale, in marile magazine etc.
O atare cunoagtere a criminalitifii dupd locurile de sivdrgire deschide posibilitateaapropierii de cauzele gi condifiile specifice ale acesteia, precum gi formulareaunormisuripreventive specifice. Cunoscdndu-se acestea din practica criminalS, in asemenea locurise pot plasa fo4e de paza in scopul impiediclrii comiterii faptei (exemplu, in pie,telepublice, giri, terenuri etc.); se innoduc echipe de politigti pentu a opri comiterea unorastfel de fapte antisociale.
Secfiunea a VI-aDinamica crtminalitdgii in timp
1. Preliminarii
in scopul de a se descoperi corelafii gi regularit5fi ale criminalitnlii c6t maicomplete, in criminologie s-au flcut cercetlri cu privire la formele acesteia intimp. Este evident ci fenomenul criminal are o dimensiune in timp, mai exactare un curs in timp. Criminalitatea nu este un fenomen unicat, ea se sivargegtein mod continuu, reludndu-se mereu gi avdnd astfel o durat6, o continuitate giforme in timp. Bineinleles c[ nu aceleagi persoane s[vdrgesc crime, cu excepliarecidivigtilor, ci alte gi alte persoane. Care persoane vor sivdrpi gi vor asiguracontinuitatea criminali se poate gti mai greu dinainte; cel mult, unele p.r.our.cu purtiri rele, se pot b6nui cd ar cddea in criminalitate, indeosebi recidivigtii.
cri,rninalitatea apoi nu are pauze decdt de scurtE duratd. Ea se produces[ptdmdnd de srptimdni, luni de luni, an de an, decenii de decenii gi aga maideparte. in fala acestei realitili, in criminologie s-au f[cut gi se fac cercet6riasupra diferitelor forme in timp ale ei: criminalitatea siptim6nal6, lunari,anual5, decenald etc.3o
Dinamica criminalit[1ii se cercete azdpetermene scurte gi pe termene lungi.Astfel, se urmdregte mersul fenomenului pe luni gi pe ani. Sub acest aspect, seconstatd c[ in lunile de prim[varI qi vari se slvflrgesc anumite infracliuni (celecontra persoanelor), iarioamna gi iarna alte infracliuni (cele contra proprietdtii).Se.mai constati oscilarea criminalitd{ii , fie in sensul cregterii sau ai des"regteriipe termene scurte. Este vorba de oscilaliile fenomenului, care se datoresc unorfactori de mai mici importanfr. dar este posibili o cregtere sau descregtere gipe termene mai lungi, pe ani gi decenii. Aici intervin factori mai importanfi,mai grei (exemplu, perioada de prosperitate economici sau de crizdeconomici).
Este necesar si se cunoasci cursul criminalitilii, pe [ard, pe regiuni, peorage gi comune; este necesar si se cunoascr mersul criminalitdlii generaledac6, in general, cregte sau dacr descrepte gi in ce ritm cregte sau descregte.Dar, pe l6ngi cursul general al criminalitetii, mai trebuie urmirit cursulcriminalitrfii pe grupe de infracliuni - criminalitatea contra persoanei,
30 H.Baekaer!N.Lempereur,Geilmot,LesJluctuationsdelacriminatitienBelgique,t.l.ll.Ill (1964-l9gg).
s6 CnTMINoLoGIE
criminalitatea contra proprietifii, cea contra normelor de conviefuire sociali
etc.Cunoagterea criminalitlfii in dimensiunea timp aratl gradul sau ritmul de
migcare sau intensitate al fenomenului, ceea ce prezint[ importan
Pnonmun P ntrtxo Cntrutu,alrrATEA 57
S-a tras concluzia cd factorul fizic (clima) ar fi acela care determin[ oasemenea migcare a infracfiunilor. Adevirul este ci factorul fizic este numai inaparenfd determinant, in realitate el este numai punctul de pornire, in sensul cEel oferd ocaziide sdvdrgire a acfiunilor, infracfiunilor (iegirea in natur5, parcuri,plimbdri), in inlelesul cdvaraoferi ocazii unor mai multe contacte intre oameni,care favorizeazdsi infrac{iuni contra persoanei (certuri, insulte, violenfe). Iarna,dimpotrivi, cu dificultE{ile de frig gi de procurare de alimente, creeazdcondi{iicare favorizeazi comiterea de infractiuni contra avutului (furturi, ingelEciunietc.). Dupi cum spune autorul amintit, ,,vara imprejurdrile sunt mai favorabileunor delicte sexuale (plimbiri in aer liber, lucrul la c6mp 9i altele). Cu privirela delictele contra bunurilor, care sunt mai frecvente in lunile de iarni, se ixpliciprin aceea ci lipsurile sunt mai mari, posibilitilile de c69tig mai redusi...i'.Deci, cum spune autorul, ,,condiliile de via[6 sunt cele ce influenfe azd" migcareain timp a diferitelor crime.
d) criminalitatea anuald este cercetatr pe murtiple planuri, deoarece eareprezinti totalitatea infracliunilor sEvdrgite intr-o lari pe timp de un an. Dereguli, totalul infracliunilor din lunile anului, se adund reprezent6nd totalulinfracfionaliti;ii anului respectiv. Acest total, compardndu-se cu totalul generaldin anul precedent sau din anii precedenfi, va marca o menfinere la acelaginivel a infracfionalitifii, o descregtere sau o cre$tere a criminalitlfii anuluirespectiv.
Desigur, un asemenea procedeu este corect qi exact. cifra care indicdmentinerea, cregterea sau descregterea exprimi o situalie rcald, iar concluziilece se trag sunt folositoare. Ele vor exprima, in acelagi timp, o menfinere, odescregtere sau o creqtere a catzelor gi condiliilor generale ale criminalitdliirespective.
Cu toate acestea, o atare cercetare, care s-ar limita la indicatorii intregiicriminalitdli, indicatorii generali ai tuturor felurilor de infracfiuni care compuncriminalitatea anului, este insuficienti gi, cdteodat[, aparenti, fiindc[: a)menlinerea unui grup de infracliuni - exemplu cele contra persoanei - $i adescregterii altui grup de infracfiuni - exemplu cele contra autoritatii, er puteaface ca cifra finali general[ si se apropie de cifra final[ din anul trecut; sau b)descresterea poate fi rezultatul descregterii unui singur grup de infracliuni -exemplu, cele contra activitilii organelor de stat, obgtegti etc., dar toate celelaltegrupe au crescut; tot a$a gi cu jocul privind cre$terea infracfionalit[fii. in toate
--aceste ipoteze, s-ar ascunde migcarea criminalitilii pe grupe gi, totodatr, o
ascundere a cauzelor adevirate care conduc la cregtere, menfinere etc. De aceea,cercetarea infracfionalitllii anuale trebuie completatl cu cercetarea migcirii' pe grupe - migcarea infraclionalitElii contra persoanei, migcarea criminalit[liicontra avutului etc. Mai mult decit atdt, dup[ aceea se poate face un pas maideparte, anume, in grupul care cre$te puternic, sE se cerceteze cdtevainfracfiuni,
58 CnluINoLocIE
care dau tonul in acel grup (exemplu, cadrul infrac{iunilor contra avutului, s[se cerceteze migcarea infracfiunii de furt ori cea de delapidare gi aqa mai
departe).-Cu titlu de exemplu, vom reproduce o cercetare a lui Mair, citati de Lfl4ut633,
care a cercetat migcarea a trei infracfiuni contra persoanei: omor, viol, pruncucidere,
pe parcursul unui an:
150
t20
r00
iari!!!rrriarit!l!!!Ii 1 .___[__--i;Zl{j----1----[--i--- i---------l.----J-.----'----1-W -i lr.i i I jll
.ll----T-----I-'
----i-+$""^f::t + l1'1. i ] l;7i;--;,7' i\S,rttt!!l
L-:l'_--].---iitj-riY].'\ifQf ; t -. t ' t t t I ' ' ' ' '""iffi. april. mai iunie iulie aug. sept. oct. nov. dec.
Fig. 7. Criminalitatea infuncfie de anotimpuri (Variafiile lunare ale unor
cnme) (duPdJ. Pinatel)
Din grafic rezultl ci:- omorul gi pruncuciderea se comit anual, dar mai ridicat in lunile de iarn6;
- violulse-comite mai mult in lunile de primdvrd;in timpul verii, aceast[ crim[creqte mult, spre iarnl scade.
b.i*inatitut ea anuald reprezintilun fragment redus din migcarea criminalitiliianuale. De multe ori, in confinutul criminalit[fii anuale se cuprind infra4iuniles[vdrgite in ultimele sdptdmdni sau luni ale anului Plegede_nt, acestea fiind in curs
de judecatd, sau in infraclionalitatea anuald se cuprind infracliuni comise in anul
sau anii precedenfi, dar nedescoperite 9i nejudecate la timp. De aceea, miqcarea
infraclionalitIlii pe mai mulli ani, indeosebi migcarea ei pe cinci sau zece ani
(decenald), dac[ie cerceteazd cu atenfie, se potirage concluzii ma temeinice.
besigur, cercetarea anuali este util[ pentru aspecte minore-ale criminalitdlii,indeo--sebi privind condiliile care pot influenfa s[virqirea de infraclini
in criminologie se aprec iazd, id intr-o perioa dil de 1 0 ani se manifesti oscilafii
ale criminalit[1ii, ca.e ie datoreazi unor factori cum sunt cei economici, sociali,
politici, culturali, plus alli factori secundari ori accidentali (exemplu, factori de
politici penal6, unele incriminlri exagerate sau dezincriminlri pripite, amnistii,
gratieri). Dar, dup[ oscilafii, fenomenul se stabilizeazi, manifest6ndun curs oarecum
regulat.
Pnoamur Pruwwo Cruum,aLrrATEA 59
3. Migcarea pe perioade mai lungiCriminalitatea decenald este cercetati in multe {Eri, mai cu seamd cd statisticapenalr actuali este mai bine organizat6.^Informafiill pe t..*., a. l0 ani sunt maibogate, iar concluziile sunt inteiesante. in multe ie.i, i"re, ,-* iiiercat gi efectuatcercetdri p€ termene 9i ma-i rungi, pe 20,2s deuni, pr 50-;i;;;e 100 de ani, inspecial in Franfa. Aceste date siatistice au fost studiate oi crimin'otogi, ,o.ioiogi,j,.null, conctuziile_reginute fiind mult dezbEtut; $, "tii..
il;;r.;. mai jos, vommenfiona, dupd J. L6aut6, cercetarea flcutE in Franfa, urrpru.ii.inaritiliipe rnsecol, pe perioada 186.5-1965, d6nd 9i reprezentarei grarr.e urrp* fenomenuluipe aceasti perioadl (Fig.8).Ficandu-se raportarea numdrului de condamnali la 100.000locuitori, se constat6:a) in unii ani, numirul-condamnafilor ra 100.b00 ro."itori.rG de 490_610; inunii ani, numirul este.de 500 condamnali; in arli *i, numa*r esie ae 550-600 ra100.000 locuitori, deci o cre$tere pondeiaia dar'continul;
850
650
IIIIIII
III
45A
250
50l86s 1875 18E5 1895 1905 tgts tms It
Fig. 8. MiScarea criminalitdlii pe timp de un secol
b) se mai constati ci, in anii cu evenimente economice, sociale, politice importante,in I 890- 1 989- criz6 economic[, in I 914- I 919 - primul rizboi mondial, in lg3g_1g45- al doilea rdzboi mondial, criminalitatea a crisc-ut mult, pentru ca dup6 aceea, odati cu revenirea la timp de pace, la,;normal", fenomen 'l ,r*uo*. p6nd ra unnivel ceva mai ridicat dec6t.cil anterior gi apoi sr se menlini ta acest nivet;c) criminalitate4 susfinunii autori, evolueazrin *o*itrri,iriL, i96-000 condamnalila 100'000locuitori gi are tendinfa de a fi un fenomen constant, cu manifestiri regulate.Dupi toate cercetdrile fdcute, cursul criminalitdlii r. r"rri-u^i to ti.p, ioni"nlui
de. crize.economice, gi existd unele corela(ii intre fenomerrrt ".orro-ic ai fenomenulcriminal. Anume, criz,h economici, inseamni gomaj, inflafie, crerterea prefurilor
9i privafiuni pentru multe categorii sociale. ioate aceste aatragdupd sine gi cregtereacriminalit5lii3a. Este adeviraicd unii autori, cum este l. piiatei p e bazdde date34 J. Pinatel, La socidtd criminogene, Ed. calman-Levy, paris, 1974.
60 CnrMINoLocIE
statistice susfin cE in societatea contemporan6 criminalitatea este in continud
cregtere, cE aceastl societate este o societate criminogenI. Exist6, bun[oari, o
"or.tu1i. intre gomaj gi cregterea infracfionalit6fii (cercet6rile lui Liiwe, citat de
acelagi autor).
250
200
150
130
\ \
I
I
I
I
I
1
II I iixl\i\ |
tl\l-\-l\ I
\+l
MLri
N/ \
I
I
'l ,/ wiI
i\i __\
/ \ r I
II
I
I
I
I
I
l\i\I
II
I
I
L,.(l)trorrr^
3crGIo
E
'26 '27 '29 '30 '31 ',32 '33 '.34 '35 '36 ',37
Fig. 9. Evolulia comparatd a furtului (condamnali) Si a Somaiului(tn Germania 1925-1937) dupd Ldwe, citat de Ldauti
4.. MiE carea uiminalitd{ii in tinp de revolu(ii
Cercetirile criminologice s-au extins gi asupra influentei evenimentelorpoliticegi sociale, indeosebi a revoluliilor, asupra criminalitdlii. In aceste cercetiri s-au
urmlrit doui aspecte, unul - infracliunile politice, gi, altul, infracfiunile de drept
comun. Este cunoscut cd in timpul revoluliei se confrunti cel pufin dou[ pirfi,doud tabere, revolufionarii, cei care vor o noui aiezarc politicl, 9i conservatorii,cei care vor mentinerea sistemului politic ai social existent. Intre aceste forte
izbucnesc conflicfe gi ciocniri inerente revolufiei. Ciocnirile nu se limiteazdla o
simpl[ combatere de idei, ci se ajunge la ciocniri practice, la_ciocniri frzice reale,
incheindu-se cu victime gi victorioqi. Se comit r[niri, omoruri, incendii, distrugeri
etc. Toate aceste fapte sunt vdztte cafapte politice sdvdrgite de luptitorii 9i adepfiipolitici, care, la diept vorbind, de cele mai multe ori, nu lupt[ pentru interese
personale, ci pentru interese comune, schimblri sociale 9i politice mai bune' Faptele
acestea, siviiqite de asemenea oameni gi in asemenea scopuri, nu imbraci trdsituricriminile. De regul6, asemenea fapte, uneori, se urmlresc Ai se judeci de partida
invingitoare, altEori, de cele mai multe ori, nu se urmdresc 9i nu se judeci; mai
multfmulli revolufionari devin eroi, apreciali cd au luptat pentru intereselepoporului.
Din punct de vedere criminologic, mai importante sunt aspectele priv^ind
criminalitatea de drept comun, criminalitatea ce se siv6rgeqte de persoane fEr[legiturl cu evenimentele politice gi sociale, dar cu ocazia evenimentelor politice.Constatarea general[ consii in aceea cE in timpul crizelor politice gi al revolufiilor,
1001
Y
:
P nonmun P ntrnruo C ntufiv,elrrATEA 6t
cdt mai cy s9apd, dupr revolulie, criminalitatea de drept comun (omoruri, violenli,distrugeri, jafuri, talherii etc.) ia o mare amploare. Aga s-a intdmplat in timpulryyglufiei franceze gi al revolufiilor din celelalte state occidentale, in timpul revo-lufiilor socialiste (l9l7,Rusia) qi in timpul revolufiilor socialiste de dupi cel de-aldoilea rdzboimondial (in anii 1944-1950 in ldrile din Europa de Est 9i in alte,tiri).
5. Criminalitateain timp de rdzboi
in privinla miscdrii criminalitdlii in wemuri mai pufin linigtite,.cum sunt celein timp de rdzboi, crize sociale etc. s-au fEcut unele cercetiri gi s-au emis uneleconstatiri gi opinii interesante. Astfel, s-au f[cut cercetdri cu privire la dinamicacriminalit[1ii in timp de rdzboi. Cercetdrile intreprinse inclin6, in majoritatea lor,si tragi concluzia cr, in timp de r6zboiul, fenomenul criminal oscileazd in modvddit, mai exact, el manifestr tendinla de cregtere, iar dup[ rdzboi, o tendintd destabilizare, dar o stabilizare la un nivel mai ridicat dec6f cel dinainte de r6zboi.Anume, la inceputul rdzboiului, criminalitatea scade, marcdnd o cobordre vIditafa[6 de nivelul de pdnl atunci. Dupd aceea, criminalitatea incepe sI creasci, aceastadur6nd toat[ perioada derdzboi; dupi termin area rdzboidui, iriminalitatea incepe,.1 1.41, f[rd a ajunge, de cele mai multe ori, la nivelul criminalit[gii dinainte ierdzboi, Exemplu, in Anglia, in al doilea rizboi mondial, in I 93 8- I 939 s-au inregistrat280.000 infracfiuni, in 1940 mai puline, pentru cain r94l s6 ajungr la 360.b00 gicontinuflnd a creste p6n[ in 1944.Tot a$a s-a intdmplat in Norvegia, Franta etc.
. Criminologii3s au ilusfiat aceastii scidere gi cregtere a criminalitl,tiiin timp de rdzboi
prin cdteva curbe caracteristice. Astfel, descregterea criminalitliii de la inceputulrrzboiului are forma literei ,,v", deoa.rece criminalitatea descregte, dar apoi urcr *i."rr,in tot'timpul rrzboiului, iar dupi sfhrgitul rizboiului, incepe s[ descreaicd.
Constatdriz faptele statistice aratd, ci, dupi inceperea r6zboiului, criminalitateasgale, geltry ca. apoi s[ creasci, depigind nivelul ajuns in momentul inceperiirizboiului. Sunt interesante, de asemenea, datele privind criminalitatea in Beigia,in ultimul rdzboi mondial, care confirm[ constatdrile de mai sus.
450.000
400.000
350.000
l9l4 '15 '16 '17 '19 'lg 1938 ,39 '40 ,41 ,42 '43
350.000
300.000
250.000
200.000300.000
Fig. 10. MiScarea criminalitdlii tn timp de rdzboi
criminalitatea in timp de fizboi marcheazd gi alte aspecte, anume felurile(sectoarele) criminalit[1ii, care sunt afectate de starea de r6zboi. Dupd cum aratidatele statistice din diferite !Iri, sectorul criminalitifii care cregte in mod pronunlat
35 L6aut6,, op. cit., p. 257.
62CntuINoLoGIE
este cel contra intereselor publice, dar cel contra statului scade, mai cu seam6 dac[
este vorba de un razuoi-il;pt;. Infracliunile contra persoanei se menfin la
acelagi nivel sau chiar mai scdzut'*;;ii""iii" pririra aJr.r.i*r., criminalitfiii in timp de rlzboi: a) o parte din
oersoanele care ar d;;;H;fi.rt.6 infrailiuni est-e mobilizatd in r[zboi' in
ffiHffi ;:."ti;frr{ir r [-iz ;l d1 ;nr*tul de urmirire p enalr ei de j udecats e ste
sl[bit ca rrmare u *ililirerii ii, 6. multe ori, dezorganizat 9i nu mai face fafl
urmlrii penale 9i judecdrii.-- d, p'.irire la explicarea cregterii criminalit{ii i1 fimp de rlzboi, se refin: a)
grrotetif. rertoiului; ii -"f" gi*t6fi pqivrn-d aprovizionarea; c) greut6fi de via[[,
care imping la infraclirine;;d; "*t io ttmpnormal n-ar comite infractiuni; d)
er""6id;?"rrifie si if" "ia{firuptiritut., spitali, decese, plecare in armati a
'etuluifamiliei); e) sc6derea rlri.i.rif"itt"rate; 0 sUUirea educa{iei copiilor 9i a tinerilor;
;F;;;d-. -orU.l .u uilare a bombardamentelor, cauzatoare de instabilitate
emofional6 gi de lnstatititate moralS; h) nerespectry^a myltol legi in timp de r[zboi;
D;ilLilr;.p"ctol,riffia" f.lift ... interzic infrac{iunile;j) sc[derea prefului
ii"lii, rrespectului fa{[ de bunuri, de proprietate etc'
6. tlnele concluzii genetale privind criminalitatea
Dup[ aspectele criminalit[fii examinate mai inainte se impun unele concluzii
g"r"rult cu privire la acest fenomen social''*i;;;;"ir0nd, criminalitatea este un ansamblu, o totalitate de crime s6virqite
de anumite p.rro*., o. .ri-inali. crimele savdrgite sunt prevazute, in prealabil, in
legea penal6. Dar nu toate crimele previzute in legea penala se comit in realitate 9i
ir"*"iuqi numir, ci numai unele, a-ar ain toate tipurile 9i genurile de crime'
in al doilea rdnd, criminalitatea dintr-o tatddat1gi perioadi dat[, are o anumitl
stru-ctur6, alcEtuiti din mai multe grupe de crime, cum sunt: criminalitatea contra
siguranfei statului, criminalitatea contrapersoanei, crimina[tatea confiapropriet[1ii'
criminalitat.u "on
ru *o, activiteli reglementate prin lege, criminalitatea de fals
gi altele. Cele mai *uit" ,ri-, se slv6rgesc contta propriet6fii, contra bunurilor
(circa 60 %).'--in
"t t
"ii.a rdnd, criminalitatea este s[vflrgitd de diverse persoane, care impreun[
alcltuiesc "su-o*itu
p"prr"ti. penald, carese ridic6, av6nd in vedere marimea qi
p"pJ+" diLritelor a;,i; zeci demii si la sute de mii de persoane. criminalitatea
se comite de care Uarbaf 9i femei, de minori 9i majori ui d9 alle categorii de persoane
(dup[ nafionalitate, i.ii'gil ..ietlnie etc)' i:b3'i-T1'-t infracfiuni se comit de
persoane majore, ur"r,""u iiira pi cele maimulte in structura unei populatii date' Se
inregisteazd, a. ur.-"o"u, ..i*i"ai u,.a b6rba!i1or, aceasta fiind cea mai numeroasl
fg0-"907r1 fi'".i*irutitatea femeilor, aceasta irind mult mai redus[ (10-15%) in
compara$e ru tti-iruiitui.ablrbaflor' Lainceput' TlEt"T":omitminorii (14-18
ani), dar 9i tinerii irh; i8-ti lni ori tt-is ani;. Dupi v6rsta de 30-35 ani,
criminatitatea incepe s[ scadl din ce in ce mai mult'
36 J. L6aut6, op, cit., P. 257 qi urm'
T,-i
PnontEME Pntrtxo Cruutx,eLITATEA
in al patglea r6nd, criminalitatea este un fenome,n periculos peirfiu valorile sociale,
antisocial, interzis gi pedepsit de lege. Din ace asti cauzd, crimele se comit pe as anns gi
in locuri ascunse. Din aceste cauze,nuinfieagacriminaliate sepoate cunoaqte, descoperi
gi pedepsi. O mare parte a criminalitifii rdmdne necunoscutl qi cu autori nedescoperifi.
Este aga-numita cifr6 neagri a criminalitifii. Cu titlu de exemplu, amintim c[ I.G.P'
(Inspectoratul General al Poliliei), la o conferinti de presl din luna r,nai1994,*:t"?i
in li luni ale anului 1993, dintotalul infracfiunilorcomise, s-auinregisfiatcirca 70.000
infracfiuni, in cate autorii au rimas nedescoperili
in al cincilea rflnd, criminalitatea este diferitd gi dup[ gradul ei de gravitate. In
teoria gi practicfl criminologicd se face distinctie intre criminalitatea gtavi, de un
$ad inalt de grirvitate, cum sunt unele crime contra siguranfei statului (tr[d5xi,
comploturi), unele crime contra persoanei (omor, lovituri cauzatoare de moarte,
viol), unele crime contra propriet[fii (t6lh[rie, distrugeri grave etc'), crime care se
pedepsesc dupi lege cu detinere pe viafd, inchisoare peste t5-20 ani. Ca numdr
iaportat la totalul criminalitIlii, criminalitatea grav[ este redus6. Existd apoi
criminalitatea de o gravitate mijlocie, pedepsiti cu inchisoare intre 5-10 ani 9i
criminalitatea ugoard pedepsiti cu inchisoare pflni la 2 sau 5 ani, ori amendi'
Criminalitatea ugoari este de o gravitate redus6, dar periculoas[ prin num[ru] ei
ridicat (circa75 %) dntotalul criminalitdlii generale.
in al gaselea r6nd, criminalitatea se comite in locuri gi localitEli de tot felul 9i in
momente (luni, ani) de tot felul. Aici se remarcl, indeosebi, criminalitatea urban6,
care-i intr-un procent mai ridicat decit criminalitatea rural[.
in sfhrgit, crirninalitatea are o desf[gurare in timp, cu forme gi niveluri diferite,
dar continue. Ea este legat[ 9i influenfat[ de alte fenomene sociale, indeosebi de
fenomenul demografic, de fenomenul economic, cultural gi moral dintr-o [arddatdintr-un timp dat. in general, criminalitatea in timp prezint[ unele regularit[1i, dar 9i
unele deviafii, asupra cdrora gtiin{a criminologiei trebuie s[ se aplece cu grd[ 9i cu
gdnd de descoperire a acestor regularitS{i, uneori chiar legitdli.
Secliunea a YII-a
Despre natura, cauzele gi limitele criminalitdgii
Unele regularitdli gi legit@
$tiin,ta s-a striduit intotdeauna si descopere cauzele diferitelor fenomene 9i, pe
baza acestora, de a prinde natura lor - naturI biologicd, social[ etc., precum 9i
intinderea gi frecvenfa acestor fenomene. Mai mult, gtiinfa s-a striduit s[ surprindl
anumite repetdri, cregteri ori descregteri ale acestora gi, in continuare, de a descifra
anumite regrlaritali gi legit61i, dupi care acestea se manifest[. in sfiirgit, gtiinfa
tinde sd gtie, s[ cunoasc[ aceste fenomene, dar si cunoasc[ 9i desfEgurarea lorviitoare, prognoza lor (,,savoir c'est pr6voir").
Realizarea unor asemenea deziderate nu este ugoari gi ea nu se poate indeplini
dintr-o dat[, ci treptat-treptat qi pas cu pas. Cele de mai sus sunt valabile 9i in gtiinta
criminologiei in circetaria fenomenului criminalitilii. ln aceast[ direcfie, in gtiinfa
63
64 CnrMrNoLocIE
criminologiei s-au fEcut eforturi multe, au apirut opinii qi teorii, unele privind
cauzele, natura ori dimensiunile criminalitifii, altele privind unele regularit[1i gi
legitili ale acesteia. in cele ce urmeazd vom menfiona astfel de opinii gi teorii, fErI
a putea s[ le epuizlm. Ele sunt incerciri meritorii, unele mai incepitoare, altele mai
avansate. Pentru dezvoltarea gtiinlei criminologiei, ins[, ele sunt valoroase.
1. Concepfii criminologice belgiene gi ftanceze
Astfel de conceplii asupra criminalit{ii sunt reprezentate de o serie de nume, de
sociologi, la sfrrgitul secolului al XIXJea, cum sunt: Qu6telet, Tarde, Durkheim 9i
al1ii. Acigtia au deschis cli noi de cercetare, cu deosebire cu privire la criminalitate
ca fenomen social gi cu privire la preg6tirea terenului apariliei unei noi ramuri in
criminologie, anume sociologia criminalE.
A. Qudtelet (1796-1874) a fost matematician qi statistician belgian. Intr-o
lucrare3T, bine cunoscuti la timpul s[u, susfine cI fenomenul criminal este un
fenomen social, c[ este inerent oricirei societdti gi c[ are un caracter constant 9i
permanent. El se produce in mod regulat, an de an, asem[nItor natalit[fii ori
mortalitilii. Aqa cum intr-o perioadl dati are loc un anumit numir de naqteri ori
decese, tot aga, in acea societate, se comite un anumit num[r de infracliuni. in plus,
a$a cum na$terile qi decesele se pot prevedea, ca numlr, tot a$a se pot prevedea, ca
numir, gi crimele.Este pentru prima dati c6nd, pe baza cifrelor statistice privind criminalitatea, se
incearc[ formularea unei legi gtiinfifice in criminologie, anume legea constantei
criminalitllii. Pe baza ei, se pot prevedea dimensiunile fenomenului criminal 9i
chiar luarea unor m[suri adecvate. Qudtelet se refer[ gi la cauzele criminalitilii,punflnd accentul pe cauzele sociale - lipsuri materiale, crize economice - ad[ug0nd
ci existl gi cauze individuale, anumite inclinafii personale, dar acestea devin active
numai in anumite condiqii de mediu, in special cele de mediu social nefavorabil'
Constat6rile gi ideile lui Qu6telet au meritul de a se intemeia pe unele date
obiective - date statistice - gi meritul de a examina problema in lumina unor procese
sociale. El vede aspecte sociale reale, aspecte care pdni atunci erau acoperite de
aspectele juridice. Cu privire la natura fenomenului criminal, ea este aseminEtoare
altor fenomene sociale. Experienfa aratE cI intre doi oameni, unul nu comite crim[
fiindc[ igi satisface nevoile sociale pe cale normalI (munci), iar celilalt, datoriti
influenpi mediului social, recurge la satisfacerea acelornevoi pe cale anormali, pe
calea furtului, spargerilor ori ingeldciunii etc.
D. G. Tade3t 1t A+f -teO+), care a condus mu[i ani direclia de statisticd judiciar[
din Ministerul de Justifie al Fran{ei, in cercetlrile sale a avut mereu in vedere
aspectele sociale cantitative (statistice) ale criminalitdfi. El insi in lucrlrile sale a
depigit aceste aspecte, cercettnd gi cauzele fenomenului, dend intiietate cauzelor
sociale, mediului social.
37 Physique socidle,Parrl 1835.3s G. Tarde, philosophie pdnale (Etudes pinales et sociales, Criminaliti comparis), 1886.
Pnonrcur Prurtxo Cntunr,aLrrATEA 6s
Tarde susfine, mai intii, cd in viafa sociald existi o lege, anume legea imitaliei,potrivit c[reia acfiunile sociale ale oamenilor igi au sursa in imitafie (in inv[faren.n.), conform crreia existd anumite activitaf sau acfiuni sociale care se propaglprin imitalie, pe care unii oameni le preiau de la alli oameni. Aceste activitnf saurelafii sociale sunt preexistente indivizilor gi aceqtia le invafi unii imitand pe allii;se observi ci: cei tineri imitd pe cei b[trani, cei mici pe cei mari, cei din clas[sociali modestd imitd pe cei din clasl sociald mai avutl gi mai sus pusd. in materiede criminalitate, susfine Tarde, legeaimitaliei igi produce efectele sale: unul devinehof fiindcI are exemple de furturi gi de holii in societate, altul falsifici fiindci areexemple in societate in acest sens gi aga mai departe cu alte infracliuni. Autorulconchide, susfindnd: criminalitatea este un fenomen de origine sociald.
in aI doilea r6nd, spune acest autor, in multe, in foarte multe caztxr,criminalitatease datoreaz[ condiliilor sociale in care au crescut gi s-au dezvoltat criminalii. Dupicum subliniazd, J.Lilaut63e, cithnd pe Trade, ,,majoritatea asasinilor gi holilor aufost abandonafi, lisafi de capul lor in copildrie. Adevirata gcoali a crimei a fostpentru ei strada, unde, ca gi rdndunelele, au trlit in grup (bande). Acegtia au devenitr[ufEcdturi, nu din motive de degenerescenfi sau atavism, ci pentru ci au ales gipracticat crima ca o meserie". Tarde susfine, in continuare, ci existr un tip decriminal, anume criminalul profesional sau criminalul de profesie, criminalul careface din infracfiune o meserie, o sursi de existenfr gi care nu se confundi cucriminalul de ocazie.
E. E. Durkheim (1858-1907) este un sociolog de seami, mai bine zis unul dinfondalorii sociologiei. in cercet[rile sale s-a ocupat, in afari de problemelefundamentale ale sociologiei (cum sunt, diviziunea muncii, educalia morali giregulile metodei sociologice), gi de criminalitate, considerind-o, in primul r6nd, caun fenomen social gi, in al doilea rdnd, fiind supus5 unor reguli speciale, datoriticonsecinfelor ei asupra viefii sociale. Durkheim susfine, vorbind de fenomenelesociale, inclusiv de criminalitate, ci"acestea sunt: 1) fapte sociale obiective, ci eleexisti ca fapte care se impun congtlinlei societdlii gi membrilor societ6lii cu puterede constrtngerc;2) criminalitatea este un fenomen de natur[ sociald; el spune:,,este crimi orice fapt considerat periculos gi neconvenabil pentru congtiinfa social5gi cireia i se atageazd o pedeaps6"; 3) faptele criminale sunt determinate de cauzesociale obiective, cum este starea de anomie, o sldbire, o cldere a nonnelor deconduiti (de exemplu, in timp de cizegrave, timp de revolulie etc.);4) criminalitateaeste determinati gi de cauze sociale subiective, anume de o rupere psihic[ aindividului de grupul social ciruia ii aparline, de o izolare morali de acel grupsocial. omul care igi omoari prrintele sau fratele, inseamnd ci a ajuns in conflict gis-a rupt de familie, grupul lui social cel mai apropiat; 5) criminalitatea, mai susfineDurkheim, este un fenomen normal, permanent gi general. Acest punct de vedere,crima fenomen,,nonnal", a fost gi este mult discutat; de reguld, norrnal este ceea ce
te Division du trovail social (1893), L'Education morale, Le suicide (1597), Rigles de la mithode sociologique(r 8e5).
66 CnrurNoLoGIE
este pozitiv gi ceea ce face o majoritate a oamenilor dintr-o societate; or, faptele
criminale sunt fapte negative gi ftcute de minoritate, ceva anormal, ceva ce face
excepfie de la normal. Nu-i mai pulin adev[rat c[, dup6 cum susfine Durkheim,
criminalitatea este un fenomen general, c[ se g[segte in orice societate; sub acest
aspect, criminalitatea este ,,normal6". Tot Durkheim mai susfine c[ astfel
criminalitatea este un fenomen pennanent, se produce mereu 9i n-are opriri.
in sfhrgit, Durkheim a mai emis o regularitate, o legitate a criminalit5lii cu privire
la dezvoltarea fenomenuluiao, susfin0nd cd aceasta depinde de evolulia societitii incare se petrece. De exemplu, in societatea antic[ gi feudali predomina criminalitatea
de violen{[, pe c0nd in societatea acttaldpredomin[ criminalitatea de fraud[, furt,ingellciune. $i, a doua legitate, care privegte sancfiunile faptelor criminale, anume
s-a trecut de la sancfiunile privative de viaf[ la sanc[iunile privative de libertate.
2. Contcepfi criminologice italiene @. Ferri gi R Garofalo)
Intre teoriile criminologice trebuie s[ menfion5m, la loc de frunte, pe acelea ale
lui E. Feni gi R. Garofalo. in unele lucriri de criminologie, Ferri gi Garofalo sunt
aSezaliprintre fondatorii antropologiei criminale, iniliati de C. Lombroso, ceea ce,
in anumite privinle, este o evaluare exact5; am6ndoi au fost discipoli ai lui Lombroso,
au colaborat apoi gi sunt considerali reprezentanfi de seam[ ai gcolii pozitive italiene
in criminologie. Cu toate acestea, in privinla orientirii lor teoretice, ei trebuie judecati
dupi opera lor, dupi studiile gi suslinerile lor. in aceast6 privin16, in operele lorpredomin[ concepfiile sociologice in criminologie.
E..Ferri.Opera de baz[ a lui Enrico Ferri este ,,Sociologia criminall'ar, intitulat6
astfel de el insugi, ceea ce ne face si crqdem cI se considera mai mult sociolog
decit antropolog. Dar acesta nu este inc6 argumentul decisiv. Decisive sunt ideile
pe care le-a sustinut gi, dupi cum vom ar6ta, ideile sociologice_f1ind predominante
in opera sa.
inr-adever, aceastli lucrare este, cu prec[dere, o lucrare de sociologie criminali,fiindcl: a) ea cerceteaz[, in primul rdnd, criminalitatea, care este un ansamblu de crime,
deci un fenomen social, un ,,fenomen de masff', cum ar spune E. Seelig; apoi examineazl
criminalitatea cu metode sociologice, indeosebi cu metoda statistic[; b) in al doilea
rdnd, cerceteazdcldeosebire pe criminal, in aspectele lui antopologice, psihologice,
dar mai cu seam[ in aspectele lui sociale; c) Ferri susfine, vorbind de originea gi natura
criminafitnfii, c[ este vorba de un fenomen cu o natur[ complexi (individual6, fizic[ gi
social[). Folosind datele statisticii criminalea2, date privind migcarea generalil a
criminalitifii, atSt in ltalia, cdt qi din alte firi europene (Franfa, Germania, Austria,
Anglia, Spania, hlanda) infie anii 1826-1889, intocmind cartograme $i ha4i statistice
corespunzdtoare, Ferri adesprins constatiri giregularit{i importante. Astfel, el constatS,
in primul rdnd, o cregtere continui a fenomenului criminal (num[r de afaceri denuntate,
afacerijudecate, conda:nnati, delinuti etc.); in al doilea rflnd, cregterea se constati de la
.0 E. Durkheim , Deux lois de I'evolution du cime et de la sanction pinale, in ,,L'Annie sociologique...4r E. Ferri, Sociologie criminelle, Ed. Rousseau, Paris, 1893, p' 34 9i urm.a' Op. cit., p. 104 qi urm.
Pnonmur P ntrtNo Cntuilv,q,LITATEA 67
an la an, dar atinge anumite limite peste care nu fiece; in al neilea r6nd, cregtereaaceasta, cu unele deosebiri de la fat5 lalard, apare ca paralel[ in sensul cd, atunci c&ndinfr-o {aricregtereaeste accentuatieaapare accentuatigiin altifari, cdndeste constantiinn-o Fri este constantii gi in alti tar[; in al patulea rdnd cregterea criminalitif,i secoreleazd cu cregterea gi a altor fenomene din lararespectivi (stare economici, migcareapopulaflei, evenimentele istorice -rdzboaieetc.). ln sfirgit, Ferri a stabilit anumite legiin crimindlogie, anume legea saturafiei gi suprasaturafei criminalitSfii, in infelesul ciaceastil cregtere ajunge la un punct de saturafe, rtit cdt societatea (fara) respectiv[poate permite, mai departe nu creqte, fiindci societatea nu suportii (Ir. 178 gi urm.).
Despre cauzele crimei, E. Ferri susfine ci acestea sunt de trei feluri: cauzeantropologice, legate de persoana criminalului, cauzefrzicelegate de climat gi cauzesociale, legate de condiliile sociale. Toate aceste carlze se impletesc, formdnd ocauzalitate complexd; cauzele antropologice - personale, unele sunt ereditare, altelecdgtigate; autorul subliniazi unele cauze psihologice, care sdl5gluiesc in persoanacriminalului - exemplu, nivelul moral, lipsa de afectivitate, lipsa de prevedere,lipsa de st[pdnire de sine. Cauzele sociale, la rdndul lor, dupl Ferri, sunt complexe:unele economice, altele fin de mediul ambiant, altele de educafie, de familie,instrucfie, moralitate. Cauzele sociale sunt considerate ca fiind cele mai importante,susline Ferri, dovadd cd in piinlaremediilor contracrimei nu pedepsele sunt aritatedrept cele mai importante, ci modificarea condiliilor economice, administrative,educative, juridice, politicd penald gi altele de felul acestoraa3.
E. Feni cerceteazd gi problema tipurilor de criminali, dar depigegte rigiditatealui C.'Lombroso. Mai intiii, nu pune atita accent pe stigmate (probd ci el admite c[multe stigmate de-ale criminalului se intilnesc Ai la oamenii necriminali); in aldoileardnd, Ferri lrrgegte numirul de tipuri, admitand, pe l6ngi criminalul inniscutgi criminalul alienat, criminalul de ocazie, criminalul din obignuinfi, criminalulpasional, ceea ce inseamn[ luarea in considerare - pe lflngi factorii sociali - gi afactorilor personali - psihologici.
Preocuparea lui Ferri de aspectele sociologice ale criminalittrlii se desprinde gidin critica dreptului penal clasic din wemea sa, considerat tehnic, juridic, abstractgi formal. El a propus depigirea ideilor abstracte juridice penale gi innoirea dreptuluipenal cu idei din sociologia criminali, care se inspiri din realitilile sociale qiindividuale, din datele sociale gi psihologice ale gtiinlelor modeme.
R. Garofolo. Opera principallaa a lui Rafaele Garofalo este ,,Criminologia",publicati pentru prima dat[ in anul 1885 (la Torino). Este prima lucrare decriminologie cu acest titlu. Lucrarea cuprinde doui pirli principale: partea intdidespre delict, partea a doua despre delincvent.
Studiul delictului (crimei) nu este un studiu antropologic sau juridic, ci, dupipropria-i expresie, este un studiu sociologic (,,delictul este o nofiune sociologicl").El considerd cd delictul - crima - este de doul feluri: delictul natural gi delictul
43 E. Ferri, op.cit.,p.42l, gi urm.44 R. Garafalo, Criminologie, trad., Paris, 1890.
68 CnTMINoLoGIE
juridic (zis gi convenfional). Dupd Garofalo, delictul natural este mai greu, mai
important at6t prin originea gi semnificalia lui sociald, cdt 9i prin greutatea lui privind
viala social6 Si urmarite sociale, dar mai ales cele antisociale. DupI autor, delictul
nahyal este: a) fapta care in toate timpurile gi in toate locurile a fost 9i este consideratl
criml (infractiune) gi este pedepsit[. De exemplu, omorul, trldarea, furtul, violul,
v[timarea corporali gravd etc. sunt crime [a orice popor gi in orice lari; b) o faptl
este creatl gi calificai[ crim[, nu de legiuitor, ci de societate, de grupul social in
care trdiegte omul; crima a existat inainte de legiuitor, care a gisit-o gata la poporul
respectivj legiuitorul a preluat-o gi a aqezat-o in lege, ca delict qi cu o pedeapsa;
fiecare popor a avut qi are o ,,table de legi", de reguli de conduiti (,,nu omori", ,,nu
fura,,, ,pu trida" etc.); acestea sunt exemple de delicte (crime) naturale; c) faptele
criminale swfi pedepsitelaoicepopor 9i in orice timp; omorul a fost qi este pedepsit
intotdeauna; df faptn criminal[ este aceea care aduce atingere, care lovegte in simful
moral, in sentimintele altruiste, de mil6, de justifie gi probitate ale societifii
respective. Autorul mai precizeazdcii delictul lovegte in simful moral, in sentimentele
de mili, probitate comune unui popor, la nivelul mijlociu de dezvoltare, nu la nivelul
superior. Deoarece prin delict se aduce atingere acestor sentimente, delictul natural
esie respins de congtiin(apoporului 9i, mai mult dec0t atdt, poporul il pedepseqte pe
fdptuitor; iar dac[ autoritatea de stat nuJ pedepseqte, intervine poporul qi iqi face
singur dreptate. Spre deosebire de delictul natural, delictul juridic este delictul
forma ugoari gi esie creat de legiuitor; delictele juridice sunt alc[tuite din delicte
ugoare, care aduc atingere unor interese individuale (exemplu, delictele ugoare din
tegi speciale, contravenfii etc.). Acestea nu au origine social6 profundi 9i se
pedepsesc mai uqor.
Circetarea delincventului, partea a doua a lucr[rii lui Garofalo, o face, indeosebi,
sub raport psihologic, statudnd c6, drept catzdadelictului, a crimei, este anomalia
moral6 a acestuia; existen{a acestei anomalii este condi,tia sine qua roz a s[vdrqirii
unui delict, a unei crime. Anomalia nu este luat[ in sens maladiv, delincventul nu-i
un nebun; dement; el este un om normal, dar sub raport psihologic este un defectuos
moral; nebunia constd in lipsa elementari a simgului moral, a simlului de mil[ 9i
probitate. Aga se explici cruzimea, disprelul fald de victiml gi de alte persoane
apropiate acesteia.- Garofalo a anticipat multe idei care se studiazd de criminologia modemi, precum
sunt: substratul moral gi social al crimei, originea social[ a acesteia, profilul moral
qi psihologic al criminalului, tipul criminalului nemilos ori pervers, rolul educafiei
in indreptarea criminalului gi altele.
3. Conceplii criminologice romdnesti (Traian Pop, AL Rogca)
A. Traian Pop.ltproblemele originii, naturii, cauzelor gi caracterelor crimei 9i
criminalit[1ii, s-au ficut cercetiri 9i s-au exprimat opinii 9i formulat idei 9i in
criminologia romineascil, care meriti a fi evocate. Este vorba, ?n primul rdnd, de
Traian Pop, fostul profesor de drept penal la Universitatea din Cluj (191,9-1949)'
PnostEME P rurtuo CntutN,qLrrATEA 69
Acesta s-a distins gi a strdlucit nu numai prin elaborarea gi publicarea de lucrdri dedrept penala8, ci gi prin lucriri de criminologie, penologie gi gtiinfd penitenciardae.Nu gregim dacd afirmdm ci acesta a fost, in perioada dintre cele doui rizboaiemondiale, singurul profesor din Romdnia care a publicat, in 1928, un adevdrat tratatde criminologie, degi intitulat, modest,,Curs de criminologie" (peste 600 pagini).
in prefafa lucr6rii, el spunea: ,,tnetoda noui de studiu in qtiinla dreptului p"rrut ..t"metodapozitivd. Azi, c6ndse gtiecdcriminalitateanuesteunmiste4 o formul[ abstact6,ci un fapt pozitiv, accesibil simfurilor gi observafiilor noaste, frebuie sd facem studiulacesteia dupi metoda observaliei. Nu putem aplica metoda pur juridici sau metodalogico-absnact5, fiindc[ criminalitatea nu este un fenomen pur juridic, o entitate purjuridicn. inainte de a face studiul juridic al criminalitiilii, ebte necesar a se face studiulcriminologic, deoaxece, pe de o parte, criminalitatea, inainte de a deveni un fenomenjuridic, adici inainte de a primi o consacmre gi o formulare juridici, este un fenomensocial (subl. ns.) , care leznui interesele societigii gi care este etichetat ca atare deconstiinla sociald (subl. ns.) ; pe de alti parte, tebuie observati realitatea, in geneza,condi{iile gi efectele ei" (p. m-IV). ,,,A.cest studiu se face, mai intfli, in lumina sociologieigenerale, dati fiind coincidenfa originii dreptului cu originea societilii qi a corelat'eiinfre societate gi drept; studiul se face apoi in lumina sociologiei criminale, dat fiindfaptul ci criminalitatea, in originea sa, este un fenomen social, iar in consecinlele saleun fenomen antisocial." Iat[, deci, din precizErile metodologice ficute de autor, in,,cursul de criminologie", poziliagi orientarea gtiin{ificr a lui rraian Pop cu privire lacrimd gi criminalitate. in cele ce urmeaz[ vom evoca unele din concep]iil; lui cu privirela unele aspecte ale fenomenului criminal.
Astfel, despre crim6, urm6nd ideile sociologiei criminale, T. Pop susfine caracterulsocial al crimei. Aceasta i;i are cauzele in societate, in condiliile de viafi social[ in careapare, condilii care diferi de la un tip de societate la alt tip de societate. in societateamodemi, condifiile de viafi sunt dificile, iar adaptarea omului gi mai dificilE. De aiciconflictul cu societatea, inadaptarea individului gi crima. Cnt timp in societate existiasemenea stiri de lucruri, crima este inevitabilI. T. Pop subliniazd mai departe desprecriminalitate, ci aceasta este un fenomen social; ,,crima a existat gi va exista totdeauna;vor exista totdeauna criminali, precum existi slraci gi neputinciogi. Aceasti inegalitateeste inerenti in societate. Este o utopie a ne g6ndi la st6rpirea absolutE a criminalitS,tii;tot ce putem face este ca s-o reducem gi s-o imbldnzim. Criminalitatea este un fenomennatural al vielii sociale"s0. Aici se mai invoc6 argumentul cI un fenomen este normalintr-o societate cdt timp este practicat de o majoritate a societ5lii gi, invers, un fenomeneste anormal cdt timp este practicat de o minoritate. Din acest punct de vedere ,,crimapracticati de o minoritate, apare ca un fenomen anormal".
T. Pop a fost un bun cercetitor gi analist al diferitelor curente (,gcoli') in dezvoltareagtiintei criminologiei europene a timpului siu, mai ales a celei italiene, franceze gi
a8 Drept penal,vol. I, cluj, 1921. Drept penal, vol. II, clnj,1923. Drept prucesual penal, vol. I 9i II, cluj, 1935.ae Curs de criminologie, Cluj, 1928 (638 pagini); Penologie Si Stiinla penitenciard, Chtj,1924.so Op. cit.,p.67-68.
70 CnluINoLocIE
geflnane. A examinat gi a cercetat indeaproape concepfiile antopologiei criminale -
Lombroso -, concepliiie sociologiei criminale - Ferri, Tarde - inclusiv concepfiile
sociologice socialiste - colajani, T\[ati, A. Bebel, precum qi Mam gi Engels. Pe acest
dnrm, eI a emis plreri aprobatoare, mai cu seamE, fafi de Feni, Garofalo, dar qi plreri
critice. A criticat, de exemplu, exagerarile lui Lombroso - tipuri de criminali - 9i unele
exager6ri privindcauzele criminalitifii. El a criticat reducerea cauzelor crimeilacauzele
orgiri.. (stigmate, atavism) sau exageririle unor sociologi referitoare la reducerea
.u*.lot crimei la factorii fizici ori cei economici'
lntr-un capitol cuprinz6tor, din lucrarea sa de criminologie, intitulat ,,Geneza
criminalit[1ii; 1p. Sf A gi urm), T. Pop susfine ci ea, criminalitatea, este un fenomen
complex, adictrun f"romen irdividual, un fenomen social 9i unut juridic' Aqa fiind,
si ca;eli acestui fenomen sunt complexe, anume: cauze individuale 9i cauze sociale.
b.rpr. cauzele criminalitIlii afrm[ cd ele se caracteizeazdpnn complexitatea 9i
prin interdependen{a lor. Aceste cauze diferite nu au o preponderent[ anumit6, in
sensul c[ unele sunt mai preponderente decflt celelalte, dar ele sunt toate ptezerfie,
intr-o mlsurd sau alta (P. 539).
Dup6 ce T. pop coitgreaze diferitele combinalii ale factorilor antropologici,
psihologici gi sociaii, care conduc la comiterea diferitelor crime, el se opregte 9i asupra
"omiterii rrnor crime ocazionale, intfimplItoare, care imping anumite persoane, in fond
cinstite, la crimi gi clrora nu li se dI nici un ajutor din partea semenilor lor, fiind l6sate
singure in ciderea lor in crim[. T. Pop spune: 'trneori, sub o impulsiune exterioar[,
neilsemnat5, explodeazl o perversitate profundE, neb[nuiti a individului 9i se descarc6
fipios int-o .ti-e. Alteori, influenfe exterioare grave, in momente fatale, dezlanluie
pasiuni, sentimente gi idei, sub imperiul cirora oameni, cu un tecut foarte onorabil, se
coboar6 la crime'tr.B. Al. RoSca. Un rol important in dezvoltarea criminologiei 9i a psihologiei
criminale l-a avut gi il are Al. Rogca, fost profesor la psihologie la Universitatea din
Cluj. Dup[ cel de-al doilea rizboi mondial, in flrile eurgpene (Franfa, Germania,
angml,-Oup6 consolidarea psihologiei generale ca gtiin!6 exacti 9i cu metode
Eiiilifice aiecvate, s-a dezvoltat, de asemenea, Si psihologia criminald, mai cu
seam[ in materie de criminalitate a minorului. Asemenea lucrlri au apdrut 9i in lara
noastr[, indeosebi la Universitatea din Cluj, la Institutul de Psihologie.
-lr Mai d"p*" TJ"p *.ir ,.societatea, in astfel de cazuri, in loc de a-i intinde infractorului o punte de revenire
onorabil6 la viap onestli anterioarI oimei... li taie drumul.de reincadrare socialE" refuzd a-i intinde min4 pe care
i-o implori el, li refuza, il umilegte, il injoseqte 9i ll arunctr ln brafele contagiunii morale"'
Ia6 cum se petsece aceasta: ,.drryi ao*p"riou crimei, fuI nici o considera{ie fatl de susc€ptibilitatea moral[ a
fiipuritonrlui, rk simlul de nrgine
'i de regreq n dn pe m&ra celei mai largi publici6{i, care prinE-un mod de exprimare
sarzaliona[ prin interp,rctlri €xagerat€, prin stil foarte colorat, fixeazd aten]iunea publicului asupra lui. ii rescolegte tot
*.*iri ra,"'riqrsaceamai intii'a" i sepublicdfotognfiainziarc, e$eadtatcrriogilorlapoli$e, carmzubiectde senza'$e'
Este purtat de agentii pol$ei, irn mod public, pentru a descoperi probe mu a reconstihri crime"' Este depus la aresUl
preventiv, in societatearmor criminali pervergi; se continui cocetirile qi se publicn despre ele ftr ziare. Inculpaurl este purtat
inte baionete, la vederea pgblice.. Se dezbrt" pro.."+ ouzat rt fiind scos la rampi, ca cei crriogi s5-i vadi toate emotiile,
toate frtrmfutiirile. Se dE acestei dezbateri o notii teafali, o not2i de senzatie" @. 539)'
Pnonmuz P ntrrytto Cnruw,tLrrATEA 7t
_ a) vom menfiona,in aceastd privinld, contribulia lui Al. Rogca, care, pe l0ng[lucriri fundamentale de psihologies2, a avut o contri-bu,tie substanfiall gi in Oomenilutcriminologiei, mai exact al psihologiei criminale (prin lucrlrile: "infractorul minor,,,'?sihopatologia deviafilor morali"; 'Motivele acfiunilor rmane,, $i altel6;s2,.
Lucrarea "Infractorul minor" este prima lucrarea de acest fel in litareatura noastrf,de specialitate. Este importantd fiindci este alcituit[ dupi raodele occidentale(germane, americane) avansate; dup5 metode riguros gtii4idce gi, mai ales, pebazaunor cercetiri proprii la doua institute de corecfie din farn. in lucrare se cerceteazdcauzele delincvenfei minorului - cavze f:r:ice, fiziologice, psihologice gi cauzale demediu, aducind precizd", gi constatiri riguros gtiinlifice, pebaziunor metode demare precizie gi obiectivitate. Interesante sunt cercetirile gi concluziile cu privire lacauzele ereditare, cu privire la ce este ereditate in materie de criminaliate; se cerceteazdce se moqtenegte in materie de comportare criminald, actul criminal sau anumitetendinfe 9i impulsuri spre actul criminal. Sunt veridice, de asemenea, precizdrile girolul factorilor emotiv-activi care duc la crimi. in final, autorul menlioneazi ,ot rliipractice privind fatamentul infractorilor minori.
_ De o importanld gi mai mare este lucrarea'Motivele acfiunilorumane,,- lg43 _
l_ucrare de referinti in aceasti privin{d, atdtinacliunile umane normale, permise,dar mai cu seamd in materie de conduitd criminali. Se arati cd motivele (mobilurilejac(iunilor umane sunt de naturi biologici (tendinfe, impusuri sau instincte), c[acestea sunt adevlratele cauze ale activitilii omului, cd acestea sunt factoriideterminan{i ai oricdrei activitiri. se invoci factori cauzali (exemplu, motive,trebuinfi de hrand, addpost, instictul sexuar, tendinfa achizitivi etc.). Din acestease dezvolt6 tendinfele sau motivele derivate, ca dorinple, sentimentele etc. Un rolimportant revine caracterului omului, precum gi inteligenlei gi temperamentului.
De o importanfi deosebiti este suslinerea autorului, ci aceste motirre existd at6t inacf;unile oamenilor normali, f[ri deviagii criminale, cdt gi la oamenii cu tendinfeantisociale, la criminali. Existi, totugi, o deosebire cu privire la aceste motive la celedour categorii de oameni, anume o deosebire de grad, darnu de nafuri, in sensul cE, laoamenii cu conduiti criminall, aceste motive sunt mai putemice gi mai greu de stipf,nit.
4. Alte conceplii (8. Seetig)
E' Seelig se inscrie printre cercetltorii gi teoreticienii de frunte ai criminologieimodeme europene. Lucrarea lui53 constituie o oper6 fundamentald in materie. Elcerceteazd,,mai intdi crima (sivtrgirea crimei, cum sprme el), ca fenomen individual,izolat gi indeosebi catlzele individuale - instincte, mobiluri, stdri, emotive - activespeciale, iar in al doilea rdnd, condiliile sociale sau de mediu, care conduc la fonnarea
52 A._chircev, Ar. Rogca, v. Mare, M. Rogcq I. Radu, B. zorgo, sub redactia lui Ar. Rogca - psihotogiegen.erald, Ed. did. 9i ped., Bucuregti, 1975.
52'A. Chircev, Al. Rogca, V: M1!, V. pavelcu, p. popescu-Neveanu, Gh. Z,agtn, B. Zorgo - Tratat dersllologie expeimentald, Ed. Acad. R. p. Romania, tso:, sut redactarea iui el. no!ca.'s3 Traite de criminologie. p.U.F. paris, 1956, p. 5i.
72 CnrnarNoLocrE
criminalului 9i apoi la s6vdrgirea crimei. Pe de altd parte, Seelig, studiazicriminalitatea ca fenomen social sau ca fenomen de mas6sa, ca un ansamblu, ca ototalitate de crime intr-o [ar[ dati gi intr-o perioadi dat5. Aici, se au in vedereaspectele cantitative, fenomenologice, in cercetarea cirora, sfudiul statistic, este deprim[ importanfS. Se cerceteaz.Lstatistic mirimea sau volumul criminalitElii, felurilecrimelor, populafia penal[ss exprimat6 in date statistice, in cifre absolute sau cifrerelative (procente), precum 9i in diferili indicatori.
Seelig s-a ocupat, in mod insistent de etiologia criminalitdlii56 ca fenomensocial57, c6ut6nd a afla anumite regularit5li, anumite complexe de cauze gi propor,tiide cauze in producerea acestui fenomen. El pleaci de la ideea c[ aflarea cavzelorcriminalitd,tii, ca fenomen social, trebuie slplece delacatzele crimei, ca fenomenindividual debazd al criminalit{ii, ca:uze, care, prin generalizare, devin cauzelecomune ale criminalitffii. Exemplu, in cazul crimelor contra persoanelor (omor,violente etc.) se constati unele cauze persoanle - dorinle, interese - in cazul crimelorconffa proprietifii - furturi, distrugeri de bunuri - se constati alte cauze personale(dorinfa de imboglfire etc.). La aceste cauze individuale se adaugi anumite cauzesociale, influente de mediu (crizd economicfl qi prin irnpletirea acestor doui feluride cauze se produc comit diferite crime. ln privinla cauzelor criminal itif,i, acftoneazdtot cauze individuale (dispozilii constitulionale, ereditare) gi cauze sociale - condiliide mediu social gi imprejur[ri exterioare; cauzele criminalitlfii sunt, pringeneralizare, cat;rze individuale gi cauze sociale, intAlnite in cauzele crimei, careconluc apoi la cauzele criminalit{tii, se constati ci:
Seelig, examinAnd aceste categorii de cauze ale criminalitifli, cauti si surprindlproporfiile sau greutatea lor, precum gi proportiile categoriilor de persoane careparticip[ la criminalitate; proporlii care influenfeazi gi traseazd anumite limiteale fenomenului criminal, anumite regularit5{i sau legit61i. Astfel, seelig susfinec[, examin6nd migcarea fenomenului criminattnfii, se constat[ c[:
a) existi 'trn raport de dependenlI strflns[ intre crimin alitate Sifactorii de mediu,in special cei de mediu social, indeosebi factorii economici"; datele statistice, privindmiqcarea criminalitilii gi migcarea fenomenelor economice (prosperitate, s[rdcie,gomaj etc.), mai cu seami in materie de criminalitate contra bunurilor, confirmi oasemenea legituri 9i dependentl. Pe de alt[ parte, existi b dependenti gi o influenfiale criminalitdfii dictate de dispoziliile psihice, native, "constitufionale", cum lespune Seelig, ale persoanelor, precum gi de dispoziliile personale determinate devdrstd, sex, etnie, profesiune, religie etc. $i in aceastd privinfd, se traseazi anumitelimite gi regularit[1i de care trebuie sd se fini seama. Cu alte cuvinte, factorii debazd, ai criminalit{ii sunt de doui felurisE, factori (cauze) personale sau interne gi
tn Op. cit., p. 195 qi urm.ss Op. cit.sG Op. cit.t' Op. cit., p.236-437.tt Op. cit., p. 236.
v./1r
PnontEME Pntt tt to Cntutt I,I,LITATEA 73
factori (cauze) de mediu, indeosebi mediu social sau factori externi. Aceasta, cu
valoarea unei regularitdli sau legitdfi.
ln aceasti privin{6, Seelig mai sustine ci exist6: a) un numir de persoane cate,
in virtutea dispoziliilor personale, slvirgesc crime chiar dac6 condiliile de mediu
sunt normale, favorabile; aga este cu criminalii recidivigti, criminalii profesionali,
criminali sexuali etc, oameni lipsili de st[pdnire de sine, de simlire morald ori alte
deficienfe personale. Acegtia reprezinti un procent de l-2% din populafia penali;
b) existi apoi, spune seelig, un mare num6r de criminall (circa 30-40Yo), care,
datorit[ dispozi,tiilor lor personale comit crime sub presiunea crescuti a condililor
de mediu (perioade de crizd,economici puternici, crize sociale, st6ri de rizboi sau
perioade de dupi rlzboi); este aga numita a rmatd de rezervd criminald a unor astfel
de perioade social-istorice; c) existi un mic numir de persoane (L%-2%) care, ca
urmare a unor stiri sau influenfe (boli) privind sinitatea, integritatea sistemului
nervos (leziuni ale creierului, encefaliti, traumatisme frzice,psihice), comit crime
chiar gi in condi,tii de mediu gi de viaf6 normale, suportabile; d) existi persoane,
chiar peste 50%o, care in virtutea dispozitiilor lor fizice, psihice, chiar in condilii
rele di mediu, care nu comit crime. Aici este vorba de marea majoritate apopulaliei
care are o structuri psihici gi moralI slndtoas[, care se conformeaz[ normelor
sociale gi juridice gi care se integreazi normal in viafa sociali. Exist[, deci, anumite
limite ale criminalitilii, cu valoare de regularitdsi gi legitdli-
CAPITOLULM
PROBLEME PRTYIND CRIMINALUL
Secliunea IPreliminurii
1. Studii despre crtminal
$coala clasicd in dreptul penal punea pe primul plan fapta infracfionali,infractiunea, ciutflnd s[-i dea, in lumina reglementirilor juridice, un contur gi oexplicafie c0t mai complete - elemente constitutive, felurile infracliunii, concurs deinfracfiuni etc. - in aga fel incit si se rcalizeze c6t mai bine un principiu debazd aldreptului penal, acela al legalitSlii infracfiunii. ln schimb, dispoziliile din codurilepenale despre infractor, despre criminal sunt putine (exemplu, cele ce privesc peinfractorii minori sau cele referitoare la infractorii iresponsabili etc.). S-a mers aga
de departe cu estomparea infractorului in dreptul penal incdt nici atunci c6nd se
face menfiune despre vinovifie, care nu poate fi dec0t o atitudine psihic[ a omului,a infractoului, tot nu se face menfiune despre om, despre infractor, dec0t indirect("fapta este sivdrgitl cu vinov-dfie cdnd este slvflrgit6 cu intenfie sau culp6"), degiintenfia sau culpa nu poate fi decdt a infractorului. Prin aceasta, omul, care a hotlrdtgi a slvdrgit fapta, este trecut in umbr5, el fiind subinteles qi constituind doar unpunct de reper qi un subiect menit a suporta gi a executa pedeapsa. Era o situaliesimilari cu medicina, intr-o anumiti etapl de dezvoltare a acesteia, c6nd se lineaseama numai de boal5 gi nu de bolnav.
in decursul anilor gi deceniilor, urmare a dezvoltlrii sociale, a fluctuatiilor gi,mai ales, a cregterii fenomenului criminal gi urmare a dezvoltirii gtiinlelor despreom gi societate, a cerinlelorpractice privind combaterea gi apirarea impotriva acestuifenomen, privirea jurigtilor gi a cercet[torilor se indreapt[ gi spre om, spre criminal,care a sdvdrqit fapta gi trebuie sd suporte gi sd execute pedeapsa.
Primii cercetdtori asupra infractorului au fost medicii. La ei se apela ori de cflteori unii criminali erau deosebit de periculogi, cum erau criminalii deosebit de cruziori unii definufi in penitenciare, care se dovedeau deosebit de indisciplinati, cuincerciri de evadare, prin omorirea paznicilor etc. Ulterior, o dati cu progresuldisciplinelor gtiinlifice despre om - antropologia, medicina, psihologia etc. -cercetlrile asupra criminalului s-au multiplicat gi l6rgit, ele efectudndu-se acumade psihologi, sociologi, pedagogi etc. in felul acesta, la cercetdrile despre faptainfracfionald, s-au adiugat cercetlrile gi cunogtinfele despre criminal, la cercetirilede drept penal, ad[ugdndu-se cercetiirile de criminologie.
Unmerit deosebit in aceastlprivinli il are "gcoala" antropologiciin criminologie,care, cu mijloacele gtiinfifice de atunci, a deschis drumul cercetlrii asupracriminalului. C. Lombroso, reprezentant de seami al acestui curent in criminologie,
76 CnlMrNoLoGrE
a fEcut cercetiri vaste asupra criminalilor, iar opera lui prim6 gi de seami gi-aintitulat-o "omul delincvent" ("L'uomo delinquente"). De atunci, aceste cercetiris-au intensificat mereu, iar in criminologie s-a deschis un capitol important privindpe criminal (de exemplu, in lucririle lui seelig, pinatel). De asemenea, trebuiemenfionat rolul psihologilor, care gi-au indreptat cercetdrile asupra ftss[turilor moralpsihologice ale criminalilor (cruzimea unora, perversitatea ori iritabilitatea altora,lipsa de voinli gi lipsa de stipdnire de sine etc.). in felul acesta, criminalul a devenitsubiect de cercetare in criminologie, conturdndu-se preocupiri gi cercetlri extinsedespre criminal sau delincvent. in sfErgit, dezyoltarea gi ramificarea sociologiei,mai ales sociologia criminali, au extins cercetlrile asupra criminalului, indeosebiasupra condiliilor sociale ale dezvoltirii acestuia, incdt informafiile asupracriminalului sunt tot mai multe gi mai ample.
Astdzi, persoana criminalului este obiect de cercetdri multiple gi de bazd incriminologie. Argumentul principal al acestei deschideri in cercetarea criminologic6,ca gi in alte discipline umane gi sociale, const[ in aceea c[ omul fiind autorul direct5i imediat alfaptei criminale, in mod obiectiv, tot el este cauza directi qi imediat[ ainfractiunii. in afari de aceasta, fapta lui este determinati, in primul r6nd, de motiveindividuale, inteme, iar atunci cdnd fapta este determin ati de catze sociale gi externe, "acestea aclioneazd tot prin om; cu alte cuvinte, asemenea cauze pot actiona numaida06 hec prin resorturile interne ale omului, numai dacl aceste cauze devin motiveinterne, cauze interne ale criminalului. Dovadd st[ faptul cI in putine caztxio faptieste atribuitd numai imprejurdrilor ori cauzelor externe, exemplu, in caz deconstr6ngere putemic[ (frzicdori moral[), in caz de stare de necesitate etc. in mareamajoritate a cazurilor, fapta se atribuie omului care a sdv6rgit-o, fiindc6 el estecauzapimdgi directi a acesteia. in aceasti lumini, criminalul a devenitun conceptdebazd al criminologiei, care ste aldturi de alt concept debazi al criminologiei,anume crima.
2. Conceptul gi aspectele criminalulaiA. conceptul de criminal. o primd problem[ in cercetarea gi cunoagterea
criminalului este aceea a conceptului insugi de criminal in sens criminologic.Definirea gi conturarea lui este necesari fiindci, pe de o parte, trebuie sd se qtie, dela inceput, despre care persoane este vorba qi, pe de alti parte, trebuie sI se delimitezein mod clar nofiunea de criminal in criminologie de no]iunea de criminal in dreptulpenal.
criminal in sens criminologic este persoana care a sdvdrsit o crimd, o faptrpenali prevdztttd de legea penal[, pentru care persoanei respective i se aplicd opedeaps[. conceptul de criminal este definit de cei mai mulli criminologicontemporani in acest sens, adic[ persoani care a comis o fapti criminaldr. Trdsdturaprincipald care caracterizeazdpe criminal este aceea ci a sivdrgit o crimi; nu estecriminal cel care are numai intenfia de a sivdr;i o crim6, ci numai cel ce a s6v6rgit
t G. Stefani G. Levasseur, R Jambu-Merlin - Criminologie et science pinitenciaire,Dalloz, Paris, 1970.
Pnonmut ParutNo CnMtw,aLUL 77
o crim6; el capdtiaceasti calitate prin sivdrgirea unei crime. ln plus, sdvdrgindu-seo crim[, asta inseamnd o faptd gravi gi opriti de lege. in sfhrgit, sivdrgindu-se ocrim6, criminalul este judecat qi sancfionat cu o pedeapsi criminald. Aceasta este adoua caracteristicd gi anume: criminalul este judecat gi condamnat, ceea ce intdregte,din punct de vedere social gi juridic, statutul s[u de criminal.
in aceastd lumind a conceptului de criminal, cel ce n-a slvdrgit o infracfiune, ocrim6, ci o faptl de devian{I sociald - de indisciplind social6, o fapti penali lipsitide pericol social grav - o fapti de incilcare a unor nonne conffavenfionale (incilcareadminiskativi, disciplinari etc.), o asemenea persoanl nu este un criminal. Totodatd,numai asemenea persoane sunt cercetate de criminologie, mai cu seamd ci primamisiune a qtiinlei criminologiei este de acercetagi dezvilui cauzele slvdrgirii crimeigi mijloacele de combatere. or, aga fiind, criminologia se ocupi de crime qi criminali,fapte qi persoane deosebit de periculoase.
Cu toate acestea nu-i mai pulin adevirat ci, in criminologie sunt plreri ci no(iuneade criminal in sensul de mai sus este o nofiune resfidnsi, cI rdmin pe dinafard uniicriminali de fapt sau mai pufin periculogi. in literatura de specialitate, se puneproblema gi a altor categorii de criminali, care nu sunt avufi in vedere de cercetareacriminologici, degi ar hebui avuli in vedere. Este vorba, mai intbi, de infractoriianormali psihici, de inadaptali sociali, aga-numilii infractori psihopafi ori newoticisau psihotici, care comit, in mod obiectiv, fapte prev[zute de legea penald, cumsunt faptele de distrugere (prin incendii), de omor chiar, gi care, fiind stdptnili detulburiri psihice ori fiind bolnavi, nu li se aplici pedepse, ci mdsuri de siguranli(m6suri medicale). Totugi, criminologia trebuie sd se preocupe gi de acegtia, fiindcrgtiinfa-trebuie sd dezviluie gi cauzele unor astfel de fapte sivdrgite de acestepersoane2.
Existi, in al doilea rdnd un numir de persoane care se abat de la conduita normald,anume devianlii sociali, cum sunt alcoolicii, indisciplina,tii in muncd, persoane cuconduitl rea in familie ori fali de alte persoane etc. Acegtia sunt in conflict cugrupul social in care trdiesc qi prezinti pericol social; mulli dinhe acegti amaitdrzil;,sivdrgesc crime, conduita devianti fiind un fel de predelicvenfI. Din punct de vederegtiintific, aceste persoane, fiindcd nu au sivdrgit crime, nu sunt cercetate decriminologie. Pentru a se cunoagte cauzele speciale ale comiterii faptelor lor, suslinalli criminologi, gi acegtia trebuie cercetaf, de criminologie.
B. Aspectele criminalului. Cercetlrile referitoare la criminal, ca problemlfundamentall a criminologiei, privesc aspectele criminalului care trebuie studiatede criminologie. Acestea sunt proprii gi nu se confundi cu cercetirile juridice privindpe criminal, degi intre acestea existi o strdnsi interdependenlE. in criminologiacontemporani, dupi Seelig, Manheim, Pinatel gi al1ii, aspectele principale caretrebuie sd fie cercetate in criminologie sunt: a) evolulia ideilor Si teoriilor desprecriminal, de la concepliile antropologice (lombrosiene) pdni la cele biologice (ale
2 M. Alexander, Questions de pathologie criminelle, Bruxelles, 1948.
78 CnrMrNoLoGIE
lui Kinberg, de Greef), de la cele psihologicer (J. Pinatel, Seelig) 9i pdn[ la cele
sociologice (cum sunt cele americane, de exemplu ale lui Sutherland 9i alfii;asemenea cercet[ri sunt pline de reveliri gi arat6 complexitatea problemei; b)
caracteristicile generale ale criminalului, cum sunt trlsiturile morfo-fiziologice gi
endocrinologice, trds5turile psihologice gi cele sociale; asemenea aspecte conduc
la cercetdri comparative intre criminali qi necriminali; c) tipurile de criininali, aspect
important gi complex (criminal pervers, criminal caracterial etc.); d) aspectele
diferenliale ale criminalului (dupn vdrst[, sex, etc.).
Secliunea a II-aUnele concepgii despre ciminal
Cercet[rile criminologice privind pe criminal, in ultimele decenii s-au multiplicatmult. Problemele de bazil cu privire la criminal s-au concentrat in jurul chestiuniide a gti care este natura reald apersonalitilii criminalului. R[spunsurile gi soluliileau inceput cu teoria clasic[ a dreptului penal, pofiivit cireia omul, inclusiv criminalul,dispune de liber arbitru, are responsabilitate, capacitate de hotirdre, de alegere gil
de a actiona liber. Daci a comis o infracfiune, el a hotErdt aga, el este cauza faptei gi
el rispqnde penal.O dati cu dezvoltarea gtiinfelor biologice, psihologice gi sociologice, teoria
liberului arbitru privind pe om qi pe criminal a intrat in umbr6, adoptdndu-se teoria
determinismului, potrivit clreia orice fenomen are o cavzd, idee valabil[ 9i incriminologie. $coala antropologicd, gcoala pozitivd' italiani, indeosebi, a pledat 9iargumentat c[ un criminal nu este un om absolut liber, ci este un om determinat inacfiunile gi faptele lui prin diverse cauze (antropologice gi biologice ori sociale).
Teoriile privind pe criminal nu s-au oprit la aceast[ concepfie. Dimpotrivi, ele
s-au multiplicat, ca urmare a progreselor ce s-au fEcut in gtiintele biologice,psihologice gi sociologice. Dupi cum observi unii autori, mai semnificative gi maiprofunde s-au dovedit teoriile psihologice, mai cu seaml dupi ce in aceasti gtiintls-a accentuat concepfia biologic[ a fenomenlor psihice, in general, gi ale fenomenului
criminal in special. Aga au apIrut o seaml de concepfii sau teorii noi despre criminalgi natura sa. Astfel de teorii sunt: teoria criminalului innlscut (Lombroso), teoria
criminalului antisocial (Alexander), teoria criminalului psihomoral (De Greef),
teoria criminalului pervers constituf,onal, teoria constituliei delincvente (Di Tullio),teoria personaliti{ii criminalea @inatel) gi altele. Teoriile menfionate, fiecare inparte, au dezviluit cdte un aspect sau altul al persoanei criminalului gi au emis
ipoteze care, impreuni, au deschis un c6mp larg in cunoagterea criminalului. Vom
expune, pe scurt, unele din aceste teorii gi concluziile ce s-au tras.
3 J. Pinatel, Criminologie, Dalloz, Paris, L963,p. 171 5i urm.n Op. cit., p. 173 qi urn.
':i
t
/
PnoatEME PnnnNo Cntutt t,l,LUL 79
1. C oncep|ia criminalului antropologic
Prinfie precursorii gi fondatorii anfiopologiei criminale se inscrie C. Lombroso(1835-1909). Camedic, acesta aflcut cercetiri ample de anfropologie, antropometriegi psihiatrie la spitale gi penitenciare asupra unui numir de aproape 600 criminali,concentr0ndu-gi atenfia asupra laturilor anatomice gi morfologice ale crimiplitor.I-au r4inut atenqia indeosebi aspectele de malfomia$e apirgilor corpului(membrelor,capului etc.). Primele constatlri gi concluzii s-au concenhat qi expus in lucrarea
lui, deveniti celebr[, ,,L'Uomo delinquente" (1876). in esenEi, el susfine: a)
criminalul se caracterizeazdprin anomalii corporale (corp nedezvoltat, diform),asemlnltor cu sdlbaticii, cu strimogii omului (atavic); b) degenerat, epileptic gi
nebun. Prin toate aceste ffis[turi, criminalul este un om aparte, este o "varietatebiologicl inferioar6", care se deosebegte de omul necriminal. El a formulat ideeac[ unii oameni sunt innlscufi criminali. Pe aceste elemente (stigmate, atavism,degenerescenfI, nebunie), Lombroso susline c[ intre criminal gi necriminal suntdeosebiri, mai mult chiar, sunt deosebiri de natur[. Ld aceste trisdturi specificemorfologice se adaugl gi o seamE de trdsituri psihologice, cum sunt: insensibilitate,psihic[, atrofierea sentimentelor de mili gi simpatie fafE de alfi oameni, iritabilitate;impulsivitate, violenfE etc.
Teoria lui Lombroso a st6mit, la wemea sa, un mare ecou in lumea jurigtilor, darmai ales in lumea medicilor gi psihiatrilors. Este prima datl cind, pe baza unorcercetdri intinse, se trece de la studiul juridico-penal al criminalului, la studiulgtiinfific, pozitiv qi criminologic al criminalului. in cercetarea cauzalitilgiicriminalit[1ii gi a criminalului este o incercare meritorie aceea de a ciuta cauzele
obiective, trecdndu-se de la explicafiile clasico-juridice la explicatiile ,,naturale",obiective ale acestuia. S-a pdrdsit ideea potrivit cireia crima este fapta hotdrdtdnumai de congtiinfa omului, pe baza libert[1ii de congtiinli, a liberului arbitru,trecdndu-se la ideea c[ adev6ratele cauze sillgluiesc in determinismul fizico-psihologic al omului.
Teoria lui Lombroso a fost criticati la wemea sa, indeosebi de adeplii teoriilorsociologice gi psihologice (Lacassagne, Manouwier, Tarde $i altii). Mai aproape de
wemurile noastre, qtiinta antropologiei criminale s-a dezvoltat in continuare. Agaeste cu cercetlrile lui N. Goring6, ale lui E. Hootof, care, acesta din urm6, intr-olucrare bine documentati (1939) gi pe baza cercetirii unui mare num[r de infractori(13.873) 9i pe un grup de control de 3.200 persoane libere, dovedegte cI susfinerilelui Lombroso sunt exagerate, mai cu seam[ ci nu toate cercet[rile acestuia au fostsusfinute de metode gtiinfifice suficient de puse la punct gi nici sprijinite pe concepte
suficient de clare gi qtiinlifice (cauze, corelafie, structurl morfologicd gi structuripsihici a omului etc.). Susfinerile acestora se sprijinl pe urmltoarele argumente: a)
nu existi un criminal innEscut (ucigagi innlscuti, holi ?nndscufi, fraudatori qi falsificatori
5 H. Mannheim, op. cit., p. 221.6 N. Goring, The English Convicf, London, 1913.7 E. Hooton, The American Criminal,Haward University Press, Cambridge, 1939.
f
80 CnrMINoLocIE
inn[scu{i etc.); existl oameni inn6scufi cu anumite predispozilii spre lEcomie, spre
violenf[, spre distrugere etc.; aceste predispozilii in condifii de mediu nefavorabil
pot conduce la crime; b) stigmatele criminale (anomalii, malformafii) nu suntproprii
numai criminalilor, ci gi multor necriminali, celor care nu devin criminali; c)
atavismul nu existiinin{elesul dat de Lombroso; studiile asupra ereditlfii au dovedit
ci existi legi ale transmiterii ereditare de lainaintagii apropiafi (p[rin1i, bunici, chiar la
copii, nepo[i), dar nu de la inaintagii s6lbatici ai omenirii; d) malforma{iile, stigmatele
pot conftibui la comitere de crime numai in mod indirect, anume prin dezvoltarea unor .
complexe de inferioritate in psihicul omului cu stignate, care nu se poate adapta qi
integra ugor in societate din cauza acestor defecte; e) defectele, predispoziliile criminale
inn6scute nu pot acfiona dec6t infi-un mediu social nefavorabil.
2. Conceplia biotipologicd
Cercet6torii in materie uatd cil indaptarea sociald (s[vflrqirea de crime etc.)
depinde gi de constitu,tia anatomici a omului, de tipul de constitufie anatomic[ al
acestuia. Constitulia este o unitate morfologici gi funcfional[ care, in anumite condi{ii
de mediu, contribuie intr-o m[sur[ mare la inadaptarea social6. Din acest punct de -vedere, aplicarea teoriei biotipologice in criminologie a dus la constatiri interesante.
Este vorba de teoriile lui Kretschmer, Pende, Viola 9i alfii, gi de tipurile principale
de criminali delimitate de acegtia.
Dupi Kretschmers, tipurile biotipologice principale sunt:. a) tiptrl picnic,
caracteizat dupi forma corpului ca un tip scurt, larg gi gras; b) tipul atletic, trp
inalt, muscular; c) tipul astenic, cu inf6{i9are de omslab, sublire. Pugi al[turi, dup[
forma curbei lui Gaus, la extrema stdng6 se plaseaz[ tipul picnic, care ca numdr
este mai redus; la mijloc se plaseazi tipul atletic, care intr-o populalie este mai
numeros, iar la urmi vine tipul astenic, care, ca numdr, este, de asemenea, redus. Ca
distribu{iee, tipurile se supun distribuliei unimodale, cu o frecvenlI mare la mijloc
gi cu o frecventi redusl la cele doui extrerne.
Existi o corela{ie intre tipul biotipologic ai trlsiturile psihice (temperamentale),
felul de a fi gi felul de manifestare, precum gi felul de adaptare socialI al fiecdrui
tip. Bun6oar5, tipul picnic este mai deschis, indreptat spre lumea exterioard, sociabil,
ciutlrelafiile soiiale etc.;tipul atletic este tipul omului s[n6tos, echilibrat, adaptabil
etc.; tipul astenic este retras, timid, pufin sociabil. Adaptarea la mediu, integrarea
gi colaborarea cu alfi oameni depinde de aceste constitulii, de structura corpului,
"o1n rprro. Kretschmer. Tipul picnic cauti relafiile cu oamenii $i coopereazilmai
ugor, pe cind tipul astenic, dimpotrivd, este rezervat, reffas qi dificil in relatiile cu
a[1i oameni. Kritschmer susfine gi argumenteazdideea conform clreia constitufia
tipologicd influenfeaz[ gi orienteazi nu numai rela[iile gi adaptarea social6, dar 9i
corelalia intre constitutie 9i bolile psihice. Astfel, tipul picnic se inrboln6veqte inff-o
8 E. Kretschmer, La sttucture du corps et le caracter, trad. Payot, Paris, p.25.e F. $teflinescu-Goangl, Al. Rogca, S. Cupcea - Adaptarea sociald, Cluj, 1936.
Pnoamun Pruwttp CnttttNaL(IL
proporfie mai mare de manie-depresirme (58%),iar astenicul gi, infr-o oarecare m5surl,gi atleticul se imbolnivesc de depresiune psihic[ qi schizofrenie (81%, respectiv 31%o).
in problema de fafi, o corelafie importanti apare inte constitufia bio-tipologicd gi
tipul de criminalitate. Dupd Motr gi Grundlach, citafi int-o lucrare romdneasclro, se
aratti c[ tipul picnic comite anumite infracfluni, iar tipul atletic qi astenic alte tipwi de
infractiuni:
Tip de infracfiuni Biotipul
plcnlc atletic astenic
8l
Furt, t8lhirie
Fals, escrocherie
Crime contra naturii (viol,incest)
Recidivigti
99,5 oA
10,5 oA
84,2 Yo
3,8 o/a
tt%
57,7 Yo
52%
22,7 0h
20%
56,9 yo94,8 0A
Din situalia de mai6us, se desprind urm6toarele: a) astenicii gi atleticii comit cele
mai multe crime conta proprietilsi, confiabrmurilor; b) in comparafie cu acegtia, picniciicomit mai pufine; picnicii comit mai multe infracliuni confra persoanelor; c) picnieiicomit mai multe infracf,uni ocazionale; d) cu privire la recidivigti, se observ[ c[ acegtia
se recruteazi mai mult dintre astenici, dar gi ceilalfi contibuie. in ceea ce priveqte
mobilul comiterii, se pare ci mobilurile personale (ceart5, rdzbunare, gelozie) sunt maifrecve,nte la astenicirr.
3. Criminalul, un inadaptat social
Pe linia concepfilor biologice in criminologie se inscrie O. Kinbergt2, care susline
teoria inadaptirii sociale cu privire la criminal. Potrivit acesteia, orice persoand este
inzestratdprin ereditate cuo serie de dispoziliibiopsihice, care, inprezenlaunor condifiide mediu normale, conduc la adaptarea social[; sau, in cazul unor factori psihici deficitari
9i condifii de mediu slabe, conduc la inadaptarea sociali (la crimd). Factorii biopsihicisunt importanli gi sunt de mai multe feluri qi dati in sfiucturi fizico-psihice deosebite de
la persoan[ la persoandr3. Acegti factori sunt factori bioconstitufionali, factori patologici
9i factori morali.Factorii bioconstitulionali, care fomreazl nucleul personalitifii, sunt alc6tuifi din
componenete ereditare biopsihologice, cum sunt a) diferitele tendinfe gi emolii (foame,
sete etc.); b) tendinle psihice impulsive (fricI, m6nie, combatere, apirare, sexuale etc.);
c) forme temperamentale de reacfii diferite la stimulenli extemi etc.; d) capacitifile de
perceplie gicrmoagtere - memorie, inteligenlSgi altele. Nucleul acestacuprinde o anumiti
r0 FI. $tel?inescuGoangtr, AI. Rogca, S, Cupce\ op. cit.,p.85.rr W. Willemse, Constitution-Types tn Delinquency, London, 1932.12 O. Kinberg, Les problemes fundamentaux de la criminologie, Cujas, Paris, 1966.13 J. Pinatel, op. cit., p. 199-2A2.
82 CnrMrNoLocrE
structur{ o anumiti organtzare. El cuprinde, de asemenea, o anumiti energie nervoasdgi psihici necesari diferitelor acliuni gi activitifi pe care persoana le desfigoarE. Persoanauman[ tiiegte gi acfioneazi infr-un anumit mediu social, cu organizarea gi exigenfelesale, la care omul tebuie si se adapteze. lnte cerinlele, nevoile persoanei gi exigenfelemediului febuie sd existe o anumitl afinitate, o anumiti corespondenli, firi de care nuexistl adaptare social6.
Elementele psihologice componente tebuie sI indeplineasci anumite condilii: a)si existe o anumiti capacitate mintal6, b) si existe o anumitE stabilitate, adicl un antrmitechilibru al acestor elemente psihice componente, c) sI existe o anumiti validitate,adicd o anumiti putere gi energie psihicd gi d) si existe o anumiti soliditate, adici ointegrare, o coeziune a fuhror acestor componente psihice.
La rOndul lor, aceste elemente sau p[rfi componente ale nucleului psiho-fizic suntdate gi dezvoltate in grade diferite, unele bine dezvoltate, altele mediu dezvoltate gi
altele slab dezvoltate. Astfel, capacitatea mintaln poate fi denroltati, bine, medie sauslab dezvoltatS; la fel stabilitatea (stabil, mediu ori slab), la fel gi cu validitatea sausoliditatea. La unele persoane poate fr derroltati capacitatea, stabilitatea, validitatea gi
soliditatea, la altele pot fi dezvoltate unele elemente gi nedezvoltate alte elemente. inaceast5 situalie, susfine autonrl, existE combinafii, "aliaje" diferite, datoriti cdrora unelepersoane au aceste componente dezvoltate gi ajung la adaptare social[, altele au acesteelemente slab dezvoltate qi nu reugesc si se adapteze social, devenind criminale.
Kinberg are in vedere, in procesul inadaptirii sociale qi anumite variante patologice,cum sunt: bolile mintale, debiliatea mintal6, tulbur5ri ale caracterului, stiri psihopatice,precum gi unele leziuni ale sistemului nervos provocate de unele boli organice ori deunele fraumatisme fizice ori psihice. Asdel de elemente hrlburi capacitateapsihicE -gdndirea - persoanei gi o fac incapabil5 de adaptare social[. ln completarea teoriei sale,Kinberg invocl Si analizeazd gi latura morall a persoanei criminalului, care, in fond,rczidd,pe l6ng[ cunoa$terea anumitor idei gi nomre morale, mai ales in existenfa unordeficien{e in dezvoltarea emoliilor gi simfimintelor morale, in situaf;i de mediu in carese cer reacfii gi rispunsuri morale.
4. Criminalul, personalitate psihopaticd
in criminologia actuall, unii autori sustin ci intreaga cercetare trebuie sI seconcenfreze asupra criminalului om-normal. Criminalii "defin{i" (anormali, cu anumitetulburlri psihice), adici criminalii psihopali, newotici, debilii mintali, boliravi (psihotici)si se lase la o parte. Acest punct de vedere ar putea fi valabil in parte numai, sub raportjuridic, unde se pune problema rlspunderii penale, mai cu seami pentru criminaliipsihotici. Acest punct de vedere nu-i valabil pentru newopafi, psihopafi (unii debilimintali), care, inprincipiu, rlspundpenal. ln criminologie, este vorba de o categorie deoameni care, sub raportul sdnltdtii lor psihice, au unele tulburdri psihice u$oare gi careface fecerea inffe oamenii normali gi oamenii bolnavi; ei prezinti grade diferite detulburlri psihice, dar care in principiu, au r[spunderea penal6. A[i autori, cum esteMannheimra, dimpotrivi, consideri - pe drept cuvdnt -, ci acegti criminali sunt inclugiin cercetarea criminologici. Ei alcltuiesc o grupi definiti, anume psihopafii;duplunii
ra Mannheim.' The Compdrative Criminology, p. 258.
Pnoamur Pntrtwo Cntutt{,q,Lul 83
autori, sunt douE grupe, psihopafii gipsihonewoticii. Participarea acestora la criminalitateeste mare. Dup[ Mannheimr5, aceasti participare este:2%o psihotici, 4olo psihotici "demaryine", 1% alcoolici, 25% tulburdri sexuale, 29olo psihonewottci,5%o tulburdri deconduiti, 5% debili mintali, 13% tulburexi psihopatice. in cazut delincvenfilor minori,cifrele sunt mai ridicate.
Criminalii psihopatici sunt de mai multe feluri:flcriminalul paranoid,care are labazd o tendinp psihic[ putemici, tendinfa afirmirii de sine, care, in cazul dezvoltirii einormale, este o tendint[ importanti gi necesar[ in lupta pentu viafi gi adaptare social6.Aceasti tendin!5, ajunsi in stare de dezvolare exageratil, paranoid5, conduce la tensiuni,conflicte cu alti semeni. Ea se caractsiaeazd prin: orgoliu nemdsurat, atitudini egoiste,hipertrofia eului, megal omarue{flcrimnab,i pervers are labazi tendinla combativi,care este un mijloc de apirare-gi adaptare. Dezvoltarea exagerati a acestei tendinfeconduce la constitulia perversi, car:acteriz,ati prin: indisciplin[, neascultare, lipsl de
afecf;une pentru altul, lipsd de mill, ranchiund gi cruzime; c) criminalul hiperemotiv se
ridiclpe o constitulie emotiv[nonnalI, pe triiri emotionale fireqti: frici, mdnie, plicere- neplEcere. in stare de dezvoltare exageratl, se ajunge la o sensibilitate excesivd, lanervozitate pronunfatii. De aici, se ajunge la actiuni conflictuale cu alte persoane, laacgiuni infracfionale.
Criminalii cu constitulii psihice anormale, {ard a fi, constitufi maladiv-psihoticesunt gi criminaliipsihonewotici, pe caxe ii menfion6m in"mod succint, gi anume: a)criminalul neurastenic,caracteraatprin aceea ci suferi cronic de oboseal[, insomnie,dureri de cap, sunnenaj, idei ipohondrice etc., stiri din cauza cirora nu face fafiexigen{elor vielii gi se ajunge la comiterea de infracfiuni, multe infracfiuni ugoare; b)criminalulps ihastenic , e,ancterizat prin ffioieli, obsesii, neincredere, tensiune nervoas[;asemenea stiri impiedic6 viafa sociall normal6, ajungindu-se la infracliuni deimprudenp; c) criminalul isteroid, caractsrizat prin stiri de cizd nevoas[, cum sunt
Constitutia Cota
schizoidd
perversa
paranoid6
isteroid[
psihastenoide
cicloid[
neurastenoid[
hiperemotivl
0,262
4,256
0,256
4,247
0,239
0,200
0,184
0,1 59
Constatdri:
a) constituliile schizoidI,perversd gi paranoidd suntmai grele, in care se gesesc
infractorii mai periculo$i ;
b) constitufiile isteroidd,psihastenoid[ sunt constitutiimijlocii;
c) iar constiturile cicloide,neuroastenoidd lihiperemotivl sunt mai u$oare.
ts lbidem, p. 259.
84 CnrMrNoLoGrE
unele st5ri de tulbur5ri psihice, morale, care pot ajunge p6ni la legin, convulsii, exploziiemolionale, parulinifiecitoare. Unii din acegtia ajung la crime (mai ugoare).
Prin aplicarea chestionarului speciall6 de depistare a constituflilor psihopatice gipsihonewotice, s-a reugit sI se alcdtuiascd" o ierarhiz.are a frecvenfei simptomelor psi-hopatice la un grup de delincvenfi, dupl cum este ilusfiat in tabelul anterior.
Inh-o cercetare, ficuti de J. Thomas gi T. Thomas, citat[ de $tefinescu Goangi giRogcarT, se aratd c[ propor,tia constituliilor psihopatice este ridicatd, gi anume:
- infractori cu I condamnare: 29,7 % psihopali;- infractori cu 2 condamn[ri: 36,4 yo psihopafi;- infractori cu 3 condamnEri: 46,2 % psihopafi;- infractori cu 4 condamnEri: 60,2 % psihopafi.cu alte cuvinte, cu cdt cregte num[rul condamnrrilor cu atdt cregte gi numrrul
constitutiilor anormale psihopate.
5. Concepyia caracterologicd
in ultimele decenii, ramurile criminologiei s-au mdrit cu o ramurd nou[, anumecaracterologia criminal[ sau,,caxacterologia criminalului"r8. Promotorii acestei ramurisunt olandezii Heymans gi wiersma gi francezii R. Le Senne qi R. Resten, caxe, inlucririle lor, scotin evidenfi rofulcaracteruluipsihicinactiunile gi activiti{ile criminale.R. Resten spure in lucrarea lui cE exist[ o convingere ci, in structura psihic[ a omului,este cuprins caracterul, care inseamni insugi ,destinul omului".
Caracterologia criminal[ are ca obiect de studiu aceasti fiisiturl psihic[ debazd acriminalului, anume caracterul. ln medicin[, maiprecaeazi autorul, se disting anumitesimptome premorbide care tndici probabilitatea sau iminenfa unei boli. In criminologie,se infreabd autorul, existl asemenea simptome care si indice probabiliatea unei crime?Care factori psihologicipot anunta comitereaunei crime? Dupi autorul caracterologiei,acest rol ar putea reveni caractemlui.
in primele capitole, autorul precizeazddespre criminalitate cd este cauzatdde doulrdnduri de factori principali, gi anume: elementele constitutive ale predispozilieicriminale, cum sunt: rasi, vdrsti, sex, modificdri lezionale ale creierului, capacitateintelectuali, anomalii, toxicomanii etc. gi de factori mezologici, curn sunt: ambianlafamilialr, condigii economice, sociologice, influenle sociale periculoase etc. Dar, se
intreab[ autorul, dactr existi in aceasti masi de factori un factor unificator, o verigd,dupd care sd se gtie care-i cauza principali de care depind toate celalalte?. Acest factorprincipal, dupd autor, este caxacterul, iar gtiinla care cerceteazd acest factor estecaracterologia criminal[.
caracterul, in sensul caracterologiei criminale, este un concept complex, alcituitdin mai multe p5r,ti constitutive, gi anume: emotivitate, activitate gi reconstituirea sauputerea de refacere a energiei psihice cheltuite in timpul activitifii (,,retentissement")(p. 53 pl urm.).inmdsura in care organismul rebuie si fdiascd, sd se adaptez elaviatfi,,
r6 F. $tefflnescu-Goangi, AI. Rogca, S. Cupcea, Instabilitatea emotivdr7 F. $tefinescu-Goangl, Al. Rogca, S. Cupc ea, Instabilitatea emotivdr8 R. Resten: La caractdrulogie du criminel, P.lJ.F., Paris, 1959.
PnontEME Pruwxo Cruutu,eLuL 8s
el se migc6, tdiegte emo$ (de tea:ni, m6nie); emoliile fac parte din caracter; de aseme,lre4
migcarea, activitatea ce se desfigoard exprimd caracterul; in final, in timpul activitiifi,se cheltuiegte energie psihic5, cerebrall, care ffebuie recuperatd penfiu noi activit[,ti;aceste p6rfi se inrpletesc Ai alcituiesc caracterul, care stil labaza oric6rei comportiri.
La aceste pdrti primare oarecum, se adaugl gi alte elemente psihice, superioare
celor de mai sus, anume: inteligenla, capacitatea mintald, congtiinla (cdmpul gi amploarea
conqtiinlei) gi unele tendinte vitale puternice, precum: egoismul, altruismul gi, in final,aga-numitele dispozilii suplimentare (detagarea, sexualitatea sau frigiditatea),sociabilitatea (seductivitatea, agresivitatea), tandrefe, interese, pasiune intelectuaH. lnsffirgit, caracterului i se atageazi temperamentul, cu cele doui tipuri ale sale, tipulextavertit qi tipul inrovertit. Caracterul se organizeazire gi, dinff-o multitudine de
elemente, se creeazd sisteme de caractere, de tendinfe, cu predominarea uneia sau alteia
(agresivitate, avarilie, pasiune eroticl etc.). PIr[ile constitutive se organizeazi potivitunor principii in complexe omogene, care conduc la formarea a 8 tipuri de caractere
(sanguin, coleric etc.), care condifioneazi mecanisme de firnclionare gi moduri tipicede comportare.
incadrulcaracterologieicriminales-auref,nutdupdResten, (pt.69Siurm)urmitoarele
tipuri de caractere (gi temperamentn.n.):
Tipuri' Caracteristicr Funcf ii psihice-atitudini
Nervos
Sentimental
Coleric
Pasional
Sanguin
Flegmatic
Amorf
Apatic
emotiv, inactiv, primar
emotiv, inactiv, secundar
emotiv, activ, primar
emotiv, activ, secundar
neemotiv, activ, primar
neemotiv, activ, secundar
neemotiv, inactiv, primar
neemotiv, inactiv,secundar
intuif ie, extravertit
intui! ie, extravertit
sentiment, extravertit
sentiment, intravertit
gdndire, extravertit
g6ndire, extravertit
senzat ii, extravertit
senzat ii, intravertit
frl
4:1
fl
*1.
fi:lli
flltrj
#trfi,ffi
#
r,hr
ffi
tr
#H
fl
Dupd cum rezulti din acest tabel, fiecare tip se caracteizeazd prin: a) triireemolional[; b) capacitate de a fi activ 9i c) dupi efort, capacitate de refacere (primar,
secundar). TotodatI, intereseaz[ gi prezenta capacit{ilor de cunoagtere (intuilie,gdndire) qi, in final, atitudinea faf[ de lume (extravertit - spre lumea extern6,
introvertit - spre lumea interioar6). Tipul nervos, de exemplu, este emotiv, pasiv(inactiv), dar cu capacitate de refacere rapidd. Ca proces de cunoagtere , el ,,ltcreazd"mai mult cu intuifia, imaginafia gi ca atitudine faf[ de lume este extravertit. Tipulsanguin se caracterizeazdprin aceea cd este un tip rece, putin emolional, dar activ,
te lbidem, p. 69 qi urm.
86 CnrurNoLoGrE
dinamic ai cu refacere rapidi dupd obosealE. Pe de alti parte, sanguinicul are oghndire activ6 qi indreptat spre lumea exterioari, lumea real[.
Unele date statistice privind tipurile de caractere gi tipurile de crime:
Tipuri Adul! i(in
ral
Minori Adult i (dup[ natura infract iunilor)(in Furturi Violen! e Ultraj Diverse
1. Neryos2. Sentimental
3. Coleric4. Pasional
5. Sanguin
6. Flegmatic
7. Amorf8. Aoatic
3t%0
t6%2%
t2%0
t6%22,Syo
36%
s%5%
0
ts%0
2s%t4%
38,soh
0
t2%0
t%0
t6%27%
30%0
30%0
rc%0
20%'t0%
30%
0
t0%0
15%0
t0%3s%
36%
0
t8%9%
t8%0
t8%9%
Din datele de mai sus se constati cI marea majoritate a infracfiunilor se comitde: tipul nervos (3l%),tipul coleric (16%),tipul sanguin (L2%),tipul amorf (16%)9i tipul apatic (22%).Infrac[iuni mai pufine sau deloc se comit de celelalte tipuri(tipul sentimental, tipul pasional gi tipul flegmatic). Acegtia din urmd sunt maiemotivi, mai pulin dinamici gi mai mult introvertili, ca atitudine fali de lume givia[6. Sunt mai refiagi, cu pu{ine relatii sociale gi cu putine conflicte.
Despre orientarea caracterologicl in criminologie putem face urmltoareleconsideralii: a) este o modalitate de investigare a unor noi aspecte, mai profundeprivind pe criminal. Aspectul caracterial, care privegte laturi dinamice ale psihiculuicriminalului, este unul deosebit de important. Dovadd ci mai nou se fac cercet6ricu privire la criminalii caracteriali gi la cei cu tulburlri caracteriale; b) o dificultatein cercetarea carateriologiei criminale, ca gi in caracterologia psihologic[, const[in aceea c[ nu se fac delimitiri exacte intre tr6sEturi de caracter gi trls6turi detemperament sau, dac6 se fac, nu se fine seama suficient de ele. De exemplu, tipulnervos sau flegmatic cuprinde multe elemente de temperament, care sunt forme demanifestare a proceselor psihice; c) nu-i mai pulin adevdrat, caracterologia criminaldface gi operl de practicd caracterologicd, cd existd laboratoare de caracterologie gicI, prin aceasta, face sd progreseze cunoagterea criminalului.
6. Concepfia personalitdyii crtminalein istoria criminologiei, Lombroso gi allii din vremea aceea, au susfinut teza ct
privire la criminal, potrivit cdreia acesta este un tip aparte gi, in plus, criminaliiconstituie o categorie deosebitd de oameni, care se deosebesc prin natura lor denecriminali. Treptat-treptat, in mdsura in care au avansat cercetdrile antropologice,psihologice gi sociologice, sus{inerile lui Lombroso n-au r6mas in esenfa lor inpicioare. CercetErile lui Goring2o, Hooton2r gi alfii au aritat ci multe din tr6siturile
'o Op. cit., p. 257 Si urm.2t Op. cit.
Pnoamw PruruNo Cruuw,eLUL 87
criminalului se regdsesc Ai la populalia necriminali. in ultimele decenii, cercetirilepsihologiei, cercetdrile criminologiei clinice au descoperit la criminali gi necriminalidoar deosebiri de grad gi cantitative. Cercetirile sociologice apoi, au arltat rolulmare al mediului social in gerreza crimei.
Cu toate acestea, existi o seamd de semne, ,,simptome", probe, pohivit ciroracriminalul prezinti unele trdsdturi specifice. Semnele acestea au provenit din maimulte pIrfi. Mai intdi, ele au provenit din practic[ penitenciari, unde conducerea gipersonalul penitenciarului, venind mult in contact cu detinufii, reu$esc sd-i cunoasclbine pe acegtia. La liberarea din penitenciar, conducerea penitenciarului faceprognosticuri neoficiale, indic0nd liberafii care vor recidiva qi vor veni inapoi lapenitenciar. Prognosticurile acestea, in majoritatea cazurilor, se adeveresc. Ele aulabazd, comportarea zilnicd, a definufilor, in care se exprim[ trls[turi de caracterprincipale (munc[, apuclturi negative, violen{i, acte necinstite etc.).
in al doilea r6nd, semnele respective provin, de data aceasta, gi din cercetaregtiinfific[, indeosebi in cercetlrile de crfminologie clinic[, din examenele ce se facprivind diagnosticul gi prognosticul condamnafilor. ln figele respective, pe bazaexamenului medical, psihologic Ai sociologic, efectuat riguros de specialigti (medici,psihologi, sociologi), se consemneazi qi se refin la criminali o seaml de trisiturinegative (egbism, cruzime, lipsd de afectivitate, lipsi de moralitate, lipsi de voinlietc.), existente in grad ridicat.
in al neilea rdnd, dovezile existenfei unor fiIsIturi specifice criminalilor provin dinistoria criminologiei, anume de la Garofalo, cdre,la data aceea, a susfinut existenfaunei periculoziti$ (,,temibilita') criminale speciale la unii criminali. Aceasta provenea,pe de o parte, de la anumite tdsituri psihice !i morale care inspirau neincredere giteam[ in conduita acestuia (comportiri brutale;,lipsd de mild, indisciplind grav[) gi, pede alti parte, de la felul de via!6 pe care-l ducea dupi liberare (parazitism, lipsl demunc[, conflicte cu al,ti oameni). Dup[ aceste criterii, criminalul este o persoand careprezintd, trisituri criminale, carc aratd o personalitate criminali, deosebiti depersonalitatea necriminal[. Este adevlrat c6, de data aceasta nu mai este o deosebire denatur6, ci o deosebire cantitativ[, o deosebire de grad; de exemplu, existd criminaliegoigti gi existi qi necriminali egoigti, dar egoismul criminalului este foarte accentuatfafi de egoismul necriminalului. Aga s-a ajuns la teoria personalitdlii criminale,reprezentati de criminologul francez J.PnLtEPz gi allii.
Pinatel a finut seama in elaborarea teoriei sale de teoriile biologice, psihologicegi sociologice din criminologia contemporani, mai ales de datele refinute decriminologia clinic[, unde teoria este verificatl de practicl. in acest domeniu,cercetdrile lui Kinberg, De Greef Di Tullio, care au examinat in mod riguros procesulde criminogenezi gi procesul de criminodinamic[, au relevat trisituri debazd alecriminalului, cum sunt: a) egocentrismul, dupl care criminalul se dovedegte extremde individualist qi de egoist; b) labilitatea, dupi care criminalul are o construcfie
22 J. Pinatel, Criminologie, p. 409,432.
88 CnrurNoLocrE
psihici qi moralI slab6, firavi, schimbdtoare; c) lipsa de afectivitate, dup[ carecriminalul este rece, lipsit de mil5, de simpatie fald de semenul siu; d) agresivitatea,tendinta spre violen{d gi duritate; e) lipsa de st5pdnire de sine, de inhibi}ie psihici 9ide alte h[s[turi de felul acesta.
J. Pinatel susfine, cu privire la personalitatea criminal[, cd aceasta existd cu oprimi condilie, anume ci numai prin intrunirea tuturor trdsiturilor de mai sus (egoism,violent[, lipsd de afectivitate etc.) de cIfte o persoan[ aceasta devine o personalitatecriminali gi, cu o a doua condilie, persoana respectiv[ sd prezinte, in cantlexistenfeiacestor frIs5turi, o stare de pericol social, o stare periculoasd. Sunt situalii in careprezenlatrdsiturilor de mai sus nu rcalizeazd starea periculoasl. Pinatel menfioneazicd"in l5%o pentru infractori starea periculoas5 este episodic[, trecdtoare, cd pentru20Yo ea este cronic6, iar pentru 55Yo ea este marginali; din aceastii categorie serecruteazi cei mai mulli infractori recidivigti sau ocazionali.
Teoria, expusd pe larg, sistematic Ai argumentati gtiinf,fic, este una din teoriileinchegate gi complete din criminologia modem[ europeand. Ea are o confiibulie serioas5la progresul gtiinfei criminologiei. Desigur, ea poate fi criticat[ gi este criticati, darconsfrucfia ei esenfialE rimdne. Ea poate fi completat6 cu noi date.
Secliunea a III-aAspectele generale ale criminalului
Un prim pas in cunoagterea criminalului consti in cunoa$terea aspectelor generaleale acestuia, cum sunt aspectele fizice (anatomice gi fiziologice), aspectelepsihologice gi cele sociologice. Prin descrierea gi specificarea acestor aspectegenerale se delimiteazi criminalii ca o categorie social[ proprie gi, totodatl, se potface comparafii 9i delimitiri fa{a de necriminali. Dar dupi cunoa$terea aspectelorgenerale, se pot face paqi mai departe in cunoagterea aprofundatd a diferitelor aspectespeciale, cum sunt tipurile de criminali, factorii care influenfeazl gi imping pecriminal la comiterea de crime (factori ereditari, factori psihologici, sociali ete):
1. Aspecte Jizice Si tiziologiceAceste aspecte, la rdndul lor, sunt de mai multe feluri: aspecte generale, aspecte
anatomice, aspecte fiziologice. in cele ce urmeazdvomrcda, succint, unele cercetlriprivind aceste aspecte gi concluzii relinute de criminologia contemporan[.Menfionim, in treacEt, ci aceste aspecte au fost primele cercetate, iar in etapaantropologiei criminale - Lombroso gi allii - au subliniat mai mult aspectele fizicenegative - malformalii, stigmate de degenerescen{5, atavism etc. In ultimele deceniis-au fEcut cercetiri multiple cu privire la aspecte fizicepozitive (Hooton, Sheldon,Glueck) gi s-au tras concluzii interesante.
in Franla, Heuyer gi Bize, citali de Pinatel, au constatat o robustefe foarte bun6 acriminalilor (25%), robustefe bwd (39%), robustefe mijlocie Qs%), stare generalrmediocrr (g,8%).Bize astudiat, comparativ, 100 minori recidivigti gi 100 minori f*ar6
antecedente penale gi s-a tras concluzia ci: ,,nu exist[ practic nici o diferen]6, pe plan
Pnoatnur PnrytNo Cntu^r.,q,LUL 89
antropometric, inffe infractori primari gi infractori recidivigti"23. Pe aceastii linie decercetiri - Bize - a mai constatat: 4lYofrri nici un stigmat, 30% unele stigmate u$oare,2l% sttgmats clare gi multiple, 5% stigmate de sifilis; agadar, majoritatea delincven$Iorcercetati sunt frri stigmate.
Cercetlrile morfo-caracterologice, adici aspectele privind structura corpului giconsecinlele acesteia asupra caracterului criminalului sunt multiple gi inleresante.Menf;ondm, dupd Pinatel, unele din aceste cercet2iri. Cele mai dezbitute gi importantesunt ale lui Kretschmer, care a stabilit c6, dupi structura morfologicr a omului,existi trei tipuri de caractere: astenic, atletic, picnic.
Cercetiri asemlndtoare, privind stuctura corpului gi tipuri de caractere a ficut giSheldon, care a stabilit tot tei tipuri morfologice (tipul m/ornorf, asemln6tor picnicului;trpti mezomorf, asemfufitor atlehrlui gi tipul utramorf, aseminitor astenicului).
Cercetiri importante s-au ftcut cuprivire la aspectele fiziologice ale criminalului.Aici se studiazl structurile gi sistemele fiziologice; cum sunt: cregterea gi dezvoltareasistemului circulator, respirator, glandular, maturizarea biologici, procesele deinvolufie biologici - imbitr0nirea, procese de menopauzdetc.Unele tipuri de crimesunt influenfate de astfel de structuri gi procese fiziologice. S-au frcrit, de asemenea,tipologii legate de aceste elemente fiziologice, cum este cunoscuta clasificaretemperamentald. - trp sanguinic, tip nervos, limfatic etc. ln ultimele decenii s-austudiat procesele glandulare sau glandele cu secrelii hormonale (endocrinologice)9i tipurile de criminali (Pende, Di Tullio). Astfel: temperamentul hipertiroidianfavonzeazd tipuri de criminali ca: hofi, pasionali; temperamentul hipersuprarenalconduce la tipuri de criminali violenli, impulsivi gi asasini; temperamentulhipergenital gi hiperpituitar este legat de tipul de criminal sexual.
2. Aspecte psihologice
Rostul cercetirii caracteristicilor generale ale criminalului constd in a reliefaunele trisituri specifice, proprii, ale criminalului, deosebite, in unele privinfe, decele ale necriminalului, deosebiri de naturd sau deosebiri de grad. inpazul u.p."t"lotpsihologice exist[ asemenea trlslturi, pe care le vom evoca succint.
in primul rdnd, suqt fiisiturile emotiv-active, cum sunt trebuinfele gi tendinlele,care sunt elemente dinamice, elemente determinante la acfiuni gi activitili; aicitrebuie menfionate diferite mobiluri gi motive psihice. in aceasti privinfi, incriminologia modern6, se afirmi cu putere cd, atdt criminalii, cdt gi necriminalii,sunt impingi la fapte de trebuinfe gi tendinle (foame, afirmare de sine, combativitate,teaml, m0nie, sentimente, pasiuni etc.). Dar, ceea ce caracterizeaz[ pe criminaleste ci la acesta, aceste h[slturi sunt excesive, nestipdnite, datoriti cirora criminalulnu se poate stip6ni. Mai este gi voinla slabi, lipsa de putere de inhibifie. in plus,criminalii sunt caracterizafi qi prin fiEsituri de temperament excesive (impulsivitate,insensibilitate, excitabilitate etc.), tot attfia factori subiectivi care conduc la crimd.Tot aici amintim trlslturile psihopatice gi neurotice , care la criminali sunt mai
23 J. Pinatel, op. cit., p. 210.
90 CnrMINoLocIE
frecvente dec0t la necriminali. O trds[tur5 debazd", caracteristic[ criminalului, este
gi nivelul scilzut de inteligenfd2a. in cercetlrile psihologice privind pe criminal se
subliniazd in mod constant nivelul mintal redus.
Dup[ felul crimelor, se constati c6: cei ce comit furh]ri, 34% sunt debili 9i 26% sunt
inapoiafi mintal, ci aceia ce comit omoruri 47% sunt debili mintali 9i 26% sunt mIrginifl,
cdaceiace comit violuri, 50% sunt debili mintali 9i 50% sunt inapoiafi mintali.
Aspectul psihologic al criminalului, susline J. Pinatel2T, trebuie completat 9i cu
alte elemente. Astfel, nivelul de cunogtinfe, nivelul de instructie al criminalului
este, in general, scdzut. Acest lucru so exprimi in numirul'mare de analfabefi in
rindurile criminalilor, in numdrul mare de absolven{i de numai 1-3 clase gcolare
elementare, in num[ru] mare de delincvenli care au intrerupt sau abandonat gcoala.
De aici, unele consecin{e negative privind nivelul scIzut de cunogtinle referitor la
normele de conduitl social6, nivelul sc[2t de pregitire profesionald 9i altele.
S-au abordat gi alte aspecte privind viafa psihic[ a criminalului. Pinatel
menfioneazi unele forme de evolulie psihic[ gi social6, in sensul ci persoana umanlparcnrge, in dezvoltarea gi maturizarea sa, un proces care conduce la deplind
maturizare. Or, la unii criminali se observd o stare de imaturizare social5, ce se
manifestii prin: neinfelegerea gi nerecunoagterea rdspunderii sale fa
Pnonmun PrurtNo Cntutw.tLUL
cd nu se poate gi cd nu-i drept sE li se impute fapta gi s[ rdspundr penal. Din acestpunct de vedere, criminalii resping reprogul, imputabilitatea, vinovIlia gi rispundereapenali. Cum spune Pinatel, viala interioard a criminalului, a$a cum este trdit6 deacesta, nu coincide cu viata acestuia vinati de allii - autoritifi sau societate. Dinpdcate, in anumite cazwi dramatice, de exemplu, in caz de condamnare pe nedrept,acegtia, uneori, au dreptate.
3. Atitudini sociale
Criminalul, prin faptele sale penale, dovedegte atitudini antisociale. Dar s-auflcut cercetdri pentru a se vedea atitudinile sale sociale2T fafi de diferite valori giinstitulii sociale, de exemplu, fa[I de familie, gcoal6, profesiune etc., cu care seintdlnesc tofi cet[lenii. in aceastd privinfi la criminali s-au descoperit anumiteatitudini proprii, caracteristice.
S-au f6cut cercetdri privind atitudinea criminalului fafi de familie, mai exactfafi de celibat gi cdsitorie. Lombroso a observat, la vremea sa, ci in anul 1880 la1000 de locuitori - in Italia, 48,9 yo erau condamnali celibatari adulli, zg,7 o
condamnati c[s5torili gi 14,3 % condamnali vlduvi 9i viduve. Celibatarii au datunprocent ridicat de condamnafi, cei fErI familie comit mai multe crime gi atitudineacriminalului fafi de familie este una nefavorabili.
In Germania, dupr cum arati Pinatel28, s-a fEcut o asemenea cercetare asupracondamnafilor bdrbafi - la 100.000 locuitori -, privind celibatul gi cdsltoria, avindin vedere gi virsta acestora, gi s-au constatat mulfi celibatari: a) intre I 8-2 1 ani, unnumir de299 celibatari gi un numdr de 641cis6torili; b) intre 2l-25 arri, celibatari311 qi c[sitorifi 357;c) intre 25-30 ani,295 celibatari 9i 251 cisdtorifi; d) intre30-40 ani, 288 celibatari qi 196 cls6torili; e) intre 40-50 ani, 22r celibatari qi 148clsdtorifi; f) intre 50-60 ani, 142 celibatari, 101 cisitorifi; g) peste 60 ani - 50celibatari, 49 cdsitorili.
in Olanda, van Bemmelen a stabilit cdin1929-1930, procentul celibatarilor gi alcrsitorifilor in populafia penal5 gi in cea generald era: celibatari condamnali -28-33 % iar celibatari in populalia generald erau in procent de 44,63Yo; cisltorilicondamna{i 64,86yo,iar cisdtorifi in populafia generald47,96%o.Rezult[: celibatariicomit mai multe crime, eirefazd cls[toria gi familia proprie, care sunt moduri deviafa stabili qi de durat5. Din acest punct de vedere, atitudinea criminalilor fa{[ devaloarea sociald a familiei este pufin pozitivd.
Atitudini similare se exprimd gi in privinfa familiei proprii a criminalilor. ingeneral, in aceste familii se produc divo{uri multe gi destrlmiri de familie, ceea cedovedegte putin atagament fafi de c[minul familial. Galy, citat de J. Pinatel , aratd,cu privire la hofli recidivigti: familie leg inmil 14,56%, familie desfi[matd prin absentd5,82%0, neinfelegere gi abandon 12%o, separare gi recisitorire 6,47%o, uniunitrecdtoare 3l,7yo, via{i solitari 6%. Aceleagi constatiri le-au fEcut alli criminologi(Vemet, Debuyst etc.).
27 A. Chircev, Psihologia atitudinilor sociale, Cluj, 1941.28 Op. cit., p.225.
9l
92 CntuINoLoGIE
O alt6 constatare se refer6 la numlrul copiilor in familiile criminalilor. Datele arati
ci aceEtia au mai pufini copii decdt necriminalii. in general, criminalii au mai putine
familii; iar cflnd au fa:nilii, acestea se destami uqor 9i au, deci, 9i pusni copii.
S-au cercetat in criminologie, de asemenea, relafiile sociale, viala social6 9i grupul
social in care se g[seEte criminalul. $i s-au oblinut date interesante in aceasti privinfi'
Astfel, s-a constatat despre criminal cE de cele mai multe ori, este un om izolat 9i
singur. Nu are relatii sociale trainice. Alteori, cauti o anumiti societate, anume societatea
gi frupurile de criminali. El consider[ cI prinfie astfel de oameni se simte mai acas6. in
pf*, .f adopti gi inva!5 felul de vialn 9i nonnele de comportare ale unor astfel de
L*p"ri. aga sg' explicl tatuajul, pe care il practicd criminalii, fogtii de{inufi din
penitenciare , care relnezint5 o mentalitate plinl de simboluri ciudate, de multe ori cu
ilemente ce amintesc relalii, amintiri din lumea ciudati a ocnagilor, a marinmiloa limbaj
de cele mai multe ori vulgar sau, cum a spus Tiarde, plin de cinism. Tot din astfel de
gfupuri sociale, margnaluate, s-a invifat un anumit cod de comportare, ce inclini spre
legea plsfirii secretelor, legea ticerii, unde delaliune a,pilta, sunt interzise, iar daci nu
se respectii, wmeazdrdzbunarea gi,plata conturilo/''Un aspect important al viefii criminalilor este atitudineafald de qcoal[, fald de
inv[fdtur6. Din cercetirile fEcute s-au constatat multe aspecte negative, multe
atitudini nefavorabile inv6titurii. Astfel, s-a cercetat gradul de inv6!6tur{ al populafiei
penale, comparativ cu gradul de inv6l6tur5 al popula{iei generale, re,tindndu-se, cu
priri.. la condamnalii minori2e, cd,6o/odin minorii condamnafi sunt analfabeli,ZS%o
au un nivel de pregltire normal, 65%o auopregltire gcolard inapoiatl (debilii mintali
avdnd o ptopo4i. de 45%). intr-o altl cercetare, referitoare 1a2.200 condamnali
adulli, s-a constatat cd l3o/o sunt analfab eli,48o/o au o instruc{ie rudimentard,30yo
o instrucfie primar6; 6% o instruclie primar[ superioari 9i2%o o instruc{ie liceal[ qi
universitar5. Cuprivire larecidiviqti s-aconstatat cd 9,9Yo suntanalfabeli,49Yoau
o instruc{ie mediocr5, iu 20% + 16% o instructie primar[ 9i liceal[.
Secliuneo a IV-aD ezv oltore a crimin alului
fapta criminali Ei pe criminal, trebuie cunoscuti ereditatea 9i apoi dezvoltarea omului
respectiv din copilirie pdndlamaturitate qi pdni la bdtrAnele'
Yin problema activit[1ii qi dezvolt[rii omului, inclusiv a criminalului, primul
#!".*up se pune in discuiie este acela al factorilor acestora. in aceastl problemi,
inainte, exista disputa potrivit cireia unii sus,tineau c[ factorul decisiv este ereditatea,
iar allii susfineau c[ eite mediul social; primii suslineau factorii interni (dispoziliile
9i capacitllile innlscute), ceila[i factorii externi (condilii de dezvoltare qi educare).
primii erau de pirere ci omul devine ceea ce natura gi ereditatea l-au inzestrat, iar
2e DupI lleuyer, citat de Pinatel, op.cit., p.230.
Pnonrcur Prurtxo Cnrunv,aluL 93
ceilalti considerau ci acesta devine ceea ce societatea gi educafia i-au dat. Astdzi,majoritatea cercetitorilor subliniazd atit rolul erediti$i, cdt 9i al mediuluillEreditateanu poate crea firi condigii sociale, iar acestea sunt neputincioase f[r[fredispoziliiinndscute, fEr[ ereditate3r. ,,Toate organismele, indeosebi oamenii, strnt rezultatul uneiinteracfiuni complexe ereditate-me diu"32. .*
Problema dezvolt[rii criminalului a fo'st cercetatd de majoritatea gcolilor giconcepf;ilor din criminologie, cu menf;unea ci rezolvarea gtiinfificd a acesteia a fostunilaterald gi simplificati. Astfel, concepflile biologice s-au cantonat pe factorii biologici,concepf;ile sociologice pe factorii sociologici, iar cele psihologice pe factorii psihologici. <cu timpul, s-a ajuns la mai mulf factori, dar redugi, in sensul ci acegti factori s-au Iredus la doi, anume, factorii indMduali gi factorii sociali sau de mediu. ,( I
s-a obiectat mai cu seamr de Seelig33, cd aceasta este o so$e,,sterili), o solufiegenerald gi nefondati pe fapte suficiente gi specifice domeniului criminal. Factoriiindividuali gi cei sociali se glsesc in cauzalitatea oricdrui fenomen, inclusiv in aceeaafenomenelor sociale permise, morale. Seelig susline ci este nevoie sE se recuroasci, pel6ngd factorii individuali (nativi, ereditari), 9i factorii sociali (exogeni).
Dar, in cazul factorilor sociali existi, spune Seelig, doul categorii de factori gianume: factori socialide demoltare, adicd ambianp sociali in care s-a dezvoltat individut(criminalul) 9i factoriisociali dinmomentuldeclanpirii actului criminal, adiciambianlasociali din momentul comiterii crimei. El spune textual c6: ,,mediul joac6, in lanfulcauzal al crimei, un dublu rol, de ambianli in momentul comiterii actului gi rolul deambianfi de dezvoltare unde se formeazi personalitatea criminalului; numai in ultimulcaz existi o interacgiune intre ambianfl 9i constitutia individului, pe c6nd ambianfa dinmomenhrl comiterii actului, se g[seqte in contact, nu cu constitugia (nativi, n.n.), cicupersonalitate a dezvoltatd, deslv0rgitd (a chevie) in momenhrl actului'3a. $i mai d.purt",autorul qpune: ,pretinsaproblemlconstitulie-mediu se reduce la doui chestiuni separate:a) in ce mdsuri personalitatea (actual[) a criminalului sau situafla ambianti lactuaU;sunt importante penfru dezl[nluirea actului criminal (problema dezldnpirii uit rtoi; gib) in ce mlsur[ dispozi,tiile inniscute gi influentele mediutui in cursul existenlei suntele importantepenfuevoluliapersonalit5liicriminalului$roblemadezvolt[rii, evoluliacriminalului)? Aceastl ultime problem5, adicd dezvoltarea criminalului, din copillriepdnl la maturitate, dezvoltare peffecut[ intr-un anumit mediu de familie gi sociai va fiexaminati in cele ce urmeazi35.
Factorii de mediu
ln formarea 9i dezvoltarea criminalului, pe l6ngi factorii ereditari, un rol importantil joaci factorii de mediu, incepdnd cu familia, continudnd cu mediul de munci gitermin6nd cu intre aga ambianfd social[ in care triiegte un om.
r0 Gh. Oancea - l)tsu, Ereditatea_si.mediul_informarca personalitdlii. Ed. Facla, Timigoara, l9g5; M. Lamy,J.- Grouchy, L' hiriditi, Hachette, paris, 1967.I' J. Pinate! op. cit.,p.230.
32 Gh. Oancea - Urst, ibidem..33 E. Seelig, op. ciLp.3a Op. cit., p. 140.3s lbidem.
94 CntuINoLocIE
Persoana criminalului depinde de inzestrarea ereditar[ dar, intr-o m6surd
considerabil[, el depinde 9i de condiliile de formare (cregtere-maturizare) 9i de
dezvoltare social[ (inv{arl gi educare), pe scurt, de condiliile de mediu. In fond,
prin ereditate se transmit anumite predispozilii, un fel de tipare, care trebuie
completate cu un anumit confinut. Omul se nagte cu anumite nevoi gi-tendin{e
(fo;r, sete, sociabilitate, combatere a pericolelor etc.), cu anumite predispozi{ii
de cunoagtere (memorie, gdndire etc.), care pentru ajungerea la-dezvoltarea lor au
nevoie de lumea exterioarI, de anumite condilii social-culturale. Pentru traiul in
societate, cu respectarea anumitor nonne de conduit[, omul trebuie$ in-yeJe aceste
nonne, trebuie i6 creasci in condilii de respectare a unor valori sociale. Toate
acestea se exerciti 9i se inva![ in viafa social6'
Pentru aceste considerente, in criminologia contemporand, pentru cunoagterea
tr[saturilor caracteristice ale criminalului, se cerceteazd, cu atenfie, condiliile de
dezvoltare gi antecedentele de mediu ale acestuia. Aceste condi,tii de dezvoltare
(de mediu) slnt de mai multe feluri36: mediul familiei de naqtere, mediul gcolar,
profesionat Si militar, familia proprie, locuinfi, locul de munc[ 9i mediul judiciar,
loc de definere (in cazul unor infractori).
A. Familia de ffiere.in criminologie, se face distincfie intre familia de naqtere,
familia in care s-a n[scut qi a crescut criminalul qi familia proprie, familia intemeiatl
de acesta. Familia de nagtere3T este ide mare importan![ pentru formarea 9i
dezvoltarea acestuia. Ea se studiazl pe multiple planuri'
Un prim plan privegte nivelul socio.economic sau categoria sociali de
provenienli a criminalului. Din cercetlrile facute in Franta3s ren]Jltd cd:.3Yo dintre
minorii recidivigti qi 4,5Yo dintre recidivigtii adulli provin din familii de mari
industriagi, mari comerciantri, ina[i intelectuali ori firncfionari, profesiuni libere,
2% dntre minorii recidivigii gi L3% din recidivigtii majori provin din familii de
flrani, 22yorccidivigtii minori gi2}%dintre recidivigtii majori provin din familii
de mici funcfionari, 13% recidiviqti minori si 13,59% recidivigti majori provin din
familii de muncitori calificafi, 29Yo minorirecidivigti Si 21,68% recidivigti majori
provin din familii de muncitori specialigti, 27o/o recidivigti minori 9i 18,L2%
recidiviqti majori provin din familii de muncitori necalificati, 3% gi respectiv 0,97Yo
provin ain seraci, gomeri 9i 3% 9i 4,32o/o alfii. Din aceste date rezult[: cei mai
mu4i infractori provin din familii modeste (muncitori de diferite categorii); acest
lucru este valabil atdt pentru minorii primari gi recidivigti, cit 9i pentru recidivigtii
adulli.
35 J. Pinatel, oP. ciL,P.234 9i urm.t7 lbidem,P.242.3r p. pandrea, Criminologia dialecticd, despre sociologia criminald sau incitalia mediului la comiterca crimei,
'p.24.J. Pinatel, op. cit.,P.245.S. and E. Giueclq Ventures in Criminologt, Tavistock, 1964, London, p'13' 3l' 60'
S.andE.Glueck,FanilyEnvirunmentandDeliquency,Routeledge,1966,p.9T'106'll3
Pnoamrus Pntwxo Cntutlr,q,LuL 95
Un al doilea plan este cel ce privegte sffuctura familiei, in sensul cd se cerceteazidacl este vorba de o familie inchegati, bine formati sau este vorba de o familiedezorganizatd gi disociatd. Se consideri ci o familie este organizati, c6nd esteincheiati legal, cdnd sunt copii, sof;i sunt in viafd gi c6nd acegtia impreuni igi cresccopiii. Dimpotrivd, o familie este dezorganizati, slab structuratd, cdnd unul sauambii sofi nu mai sunt in viatd, cdnd sunt divor,tati, c6nd sunt separali etc., iar copiicresc sub grija unui pdrinte sau sunt crescuti de rude ori in alte familii. (
Cercetirile intreprinse in criminologia contemporan[ in aceasti dir6cfie suntimportante. S-a constatat, dupi cum aratil J. Pinatel, c[ un procent de 58% dininfractori provin din familii dezorganizat€ El aratl cd: l3%o sunt copii natwali,4Yoambii plrinfi decedafi, 18% un pirinte decedat, 60/o pdinli divorfafi, 13% ptun,tiseparafi. ln cazul recidivigtilor indeosebi, sunt mult mai multe familii dezorganizatesau chiar dac[ sunt organizate, ele constituie un mediu nefavorabil de cregtere (ex.13% familii imorale, cu multe nein[elegeri, cu copii incredinfafi altora spre cregtere).in multe cazwi,copiii au schimbat de mai multe ori mediul de familii ori de viafi(exemplu, l4%oindotd,medii de via,ti, 13% in familie, apoi internat, l7%o cuplecdisuccesive din familie, 9,730 absen!6 constantd din familie gi altele). 1
Un aspect deosebit de important al familiei privegte climatul afectiv'ji educativ.Cregterea copilului depinde de afectivitatea pdrinfilor fafi de copii, de seriozitatea gimlsura acesteia; cercetarea arati in multe familii: lipsi de afectivitate (32%),antipatie(20%), exces de tandrefe, sl[biciune (l3Y) etc.Educafia este deficient[ cdnd in familie- la pdrinli - existi imoralitate, delincvenp, promiscuitate, betie etc.
S-a cercetat gi pozifia copilului in familie, pozilie care de multe ori estenefavorabili. Astfel, acelaqi autor arat[ c[ nu se poate hece cu vederea situafiacopilului unicin familie (de reguli,leneg, pretenfios, egoist), copilul celmaimic(de reguli, risfElat gi capricios etc). Un element care conteazi este gi dimensiuneafamilie, adic[ o familie cu un copil sau cu l-3 copii ori peste 4 copii. cercetirile auardtat cd,43,75yo din definufi provin din familii cu 1-3 copii, pe cdnd in populaliagenerali procentul este de 73, cd 56,25% din delinufi provin din familii cu 4 pini la10 copii, pe cflnd in populafia generall este de 21,560 .
xB. Opinii privind delincvenla Si familia. in criminologia americand3e s-a studiat
problema relafiei inffe delincVenfi qi familie. RedIm mai jos unele opinii:- ln familiile in care sunt delincvenfi, minorii sau alli membri ai familiei pot
invdfa in familie comportarea infracfi6nald;- pdrintii determin0nd locul geografic gi social al familiei, in mod indirect,
determini gi modelele de comportare ale minorului, modele existente in acel mediu;daci acesta este un mediu delictual, minorul va avea modele delictuale de conduiti,care il vor influenfa;
3e Dupd E. Sutherland $i D. Cressey, op. cit., p. 194-195.
96 CntuINoLoGIE
- familia determinE cercul de persoane fa
P nonmnrc P rutqxo CnturxaLul 97
fEcute rezalticd infractorii se caractenzeazilpinanumite particularitdli privindcomportarea lor in aceste institufii.
Astfel, mulli infractori au slv0rgit abateri, au avut conduiti rea in timpul
Ecolarizdrii - inci din gcoala primar6; acegtia nu au dat dovadi de adaptare gi integrare
in gcoal[, de disciplini gi stlruinli la invifiturl. Mai mult decit at6t, inadaptarea a
inceput deweme, din primele clase gi de la virstd fraged[ (7-9 ani). InadaptareilSi
lipsa de intregrare constau in: absente de la ore, neascultare 9i indisciplini, nu se
pregdtese lecfiile, incflplfdnare gi purtare rea (obraznici) fafa de inv6fitori-profesori.in relafiile cu colegii, se remarci retragere ori conflicte. Cum arat[ J. Pinatel, inafari de gcoal[: ,,bat strada", comit mici furturi, intri in cinematografe f?ir[ s[pliteasc[, fug de acasi, intdruie seara cu venirea acas6, fumeazi, beau etc. Acestea
inseamni c[ infractorii se manifestl din weme prin atitudini ,predelictuale".De la o anumitE vdrsti, penffu orice tfln[r trebuie s[ inceapl pregitirea gi
activitatea profesionald. Majoritatea tinerilor se adapteazdmediului de munc6; dar
infractorii prezintd, gi in aceasti privintE, unele semne qi trdsdturi specifice. Astfel,mulli viitori infractori, in timpul pregitirii profesionale qi apoi in muncl se dovedesc
inadaptabili. Ei manifesti lips[ de interes penffu profesiune; de cele mai multe orilipsesc de la programul de muncE, il intrerup ori il schimbd. Interventiile qi sfaturileindrumitorilor.in munc6, de cele mai multe ori, nu sunt luate in seam[. Mai multdecdt atdt, manifestE abateri de conduiti, ajung ?n conflict cu tovarigii de munci,ba chiar comit infractiuni la locul de munc6. \" Cu titlu de orientare generald, redlm repartizarea delincvenfilor minori dup6
profesiuni, indicati de Al. Rogcaa2:
- profesiuni superioare, bniefl - 2,00yo, fets - 6,890/o;
- profesirmi mijlocii, bdieli'l4%, fete - 13,8%;
- profesiuni inferioare calificate, biiefi - 40,5yo, fete'4lYo;- profesiuni inferioare semicalificate, b6ieli - 26ya, fete - 7,13%o;
- profesiuni necalificate, bdiep, - l7o/o, fete - 24o/o.
E. Trecerea la viald independentd si famitie prd*e Din acest punct de vedere
sunt unele manifestiri $i atitudini care se fac remarcate la infractori, pe care lemenlion[mlf$-au efectuat cercetiri privind ffecerea la viafa independent[ fafS de
familie gi s-a constatat: criminalii (pri*ari sau recidivigti) fac acest pas, mut6ndu-se
de la pirinfi, ori prea devreme ori prea t0rziu, in eomparalie cu neinfractorii de aceeagi
vdrstl. Pinatela3 arati cE unii criminali incep viala independenti inainte de 17 ani (40-
SAYc|, allii?ntre 17-18 Ni (12-l3yo). iar allii in jurul virstei de 20 de ani (19-20%).
S-ar pirea cd, la infractori, tendinta de a iegi de sub tutela pirinfilor este mai putemicE.
f, Formarea de familie proprie a fost cercetati de unii criminologi. $i in aceasti
irrivinla s-au retinut unele tendinte. Astfel, labdrbali delincvenfi crescufi fu 61 familii
42 AI. Rogca, Infroctorul minor, op. cit.,p. 107.43 J. Pinatel, op. cit.,p.259.
98 CnrMrNoLocIE
disociate au format 29 familii nedisociate, restul familii disociate (8); la femei
delincvente , crescute in 21 fa:nilii disociate au format 7 familii nedisociate, restul -
14 familii - disociate. Ceea ce s-arputea refine const6 in aceea ci din familii disociate
se nasc familii disociate.
Cu toate acestea, cercetdndu-se modul de adaptare la familie qi via!6 a
delincven{ilor iegi1i din familii disociateaa, reniltdcd un procent ridicat (circa75%)
se adapteazdnormal gi numai un procent de l0% se dovedesc inadaptabili
Sunt interesante unele observafii gi constat6ri in legdturi cu locuinla infractorilor(sau preinfractorilor))fn general, dupd ce au iegit din familia pirinfilor sau a celor
unde au crescut, dupi ce trec la viala independenti (uneori chiar dqpi cisltorie),foqtii infractori nu se striduiesc sd aibi o locuinf[ proprie, cu mobilier propriu,
menaj, ci preferd (ori nu gtiu, nu pot) sI locuiascl in camere mobilate, iar masa o
iau pe la birturi, cArciumi. $i aceasta denotii o neagezare, un provizorat, o instabilitate
de viat6. 1F. Mediul de muncd, locuinld, timp liber. Munca 9i relaliile de muncla5 sunt
bineftcitoare pentru conduita omului. Munca inseamni disciplini exterioard, dar
gi interioari; ea mai inseamni o bun[ influenl[ a celor buni, a celor ce conduc
munca. Dar, dup[ cum s-a observat, locul de munc6 (t:z;ita, atelierul ori biroul)
,,nu-i o ser[". De multe ori, anumite locuri de munci pot favoriza la oameni atitudinigi comportiri negative. Multi infractoi (1,4%) au declarat cd au invlfat viciul gi
comportarea delictual[ la locul de munc6. De exemplu, munca laband[ (automatd),
munca in mare zgomot (al maginilor) etc. poate tulbura 9i sl6bi psihicul omului.
Munca in anumite localuri de consumalie (baruri) poate conduce la slIbireacaracterului moral al omului; munca brutl, in zgomotul instalaliilor poate conduce
la unii muncitori la dezvoltarea agresivitilii etc. Munca in mediul comercial, inmediul de afaceri, unde domnegte goana dup[ c69tig, unde imbogdfirea rapid[, inurma speculafiilor, influenfeazi negativ congtiinta unor oameni, sldbind respectul
pentru legalitate gi pentru cinste. Astfel de oameni incep a nu mai face distincliaintre delictuos qi nedelictuos, incepdnd a comite infracfiuni (falsuri, delapidiri,ingeldciuni etc.). x
Secliunea a V-a i
Ttpurile de uiminali
1. PreliminariiA. Cunoasterea tipologicd..Este un fapt cert ci, dup[ cum se constati din practici,
criminalii constituie o mas6 de oameni de o mare diversitate. Am putea sufine ci fiecare
criminal este-un cazparticulx, ci fiecare se caracterizeazi print-o seami de fiSsiturifiziologice, psihologice gi atitudini sociale carenu se repetiintocmai laceilal$ criminali.Unul este dominat de anumite tendinle gi interese materiale (licomie, bunuri), alhrl de
44 J. Pinatel, op. cit., p. 260.as lbidem.
:iI
ftzYI
P nonmun P ntrqNo Cruutx,tLuL 99
tendinfe gi interese de afirmare de sine, de combatere sau supunere fa!i, de atU. Inaceasti opticd, cercetarea qtiintificd gi cunoagterea criminalilor este dificild, fiindci,operdndu-se cu o masd informn gi heterogeni de criminali, nu se pot tage concluziigenerale privind cauzele gi remediile criminalitSf;i.
Din aceasti cauzd,, toti sau aproape toli cercetitorii gi criminologii, din diferitelegcoli gi curente criminologice, au incercat qi abordat problematica dificild a tipologieicriminale, a tipurilor de criminalia6. Pe de alti parte, practica gi apoi legea penali au
cerut qi impus si se find seama de existenfa unor tipuri de infractori cum sunt infractoriiminori - infractorii majori, infractorii primari - infractorii recidivigti etc.
in aceasti situalie, criminologia modemi a recurs la gtiinla tipologiei, ,,care se ocupd
cu clasificdrile in tipuri gi criteriile dupi care acestea se fac"47, cu descrierea tipurilor gi
metodelor prin care acegtia pot fi determinali. Aceasti $tiinla preconrzeazd existenla
unor grupe de persoane, a unor categorii de criminali, iar persoanele care alc[tuiesc unasemenea grup prezinti ffisnturi asemlnitoare. Aceste persoane, cu astfel de t[situri,alcituiesc un tip qi aparfin aceluiagi tip gi formeazl un model care le reprezinti. lnaceasti lumind, tipul este un concept, o idee, o schernl care reprezinti pe to,ti cei care
au asemenea trislturi gi fac parte dinn-o asemenea grupi sau categorie. Tipul nureprezintii esenfa persoanelor din grup, dar nu reprezinti nici numai concretul sau cazulsingular. El este undeva la mijloc, la nivel intermediar, insi necesar in procesulcunoagterii.
B. Conceptul de tip. Prin tip, ca nojiune generali, se inplege o totalitate de tislturicaracteristice, distinctive, ale unui grup social, profesional etc. De exemplu, tipulmilitarului (om autoritar, disciplinat, orgmizat, punctual etc.), tipul artistului (om plinde imagrnalie, iubitor de artl - poezie, plastici - mai puf;n organizat, mai pulin ordonatgi punctual etc., etc.); tipul criminalului agresiv (om violent, nestipdnit, nemilos), tipulcriminalului pasional (pasiune penfiu o fiinfi, pentnr politici, penfiu bani etc.). Tipuldeci presupune: a) o totalitate de hds[turi - moral-psihologice; b) tresiturile suntcwactsizante, dind celui ce le intunegte un anumit profil, unfel de a fi; c) fi[siturilesunt comune unui grup de oameni (arti$i, militari, criminali etc.).
Pe aceasti linie de cercetare, in istoria criminologiei s-a incercat gi s-au dat definitiiale nofiunii de tip criminal.Astfel, bunioar5, Topinard (citat de E. Ferri), spune ciprintip criminal se infelege ,,un ansa:nblu de caractere (trEsituri) distinctive", oferindu-se oimpresie ,,sintetic6" asupra criminalului. Broca (citat tot de Ferri) spune ci tipul de
criminal este ,,un ansamblu de fiEsituri..." ale ,,grupului pe care il caracterizeazil'.
,,f[sdturi din cele mai pronunfate gi care se repeti cel mai des".Autoriimai recenfi, incercdnd sidefineascS, relevlo seamdde lahri, care contureazi
mai bine aceasti noliune. Astfel, Seelig sustine ci tipul consti inft-un ,,complex de maimulte caracteristici legateinte ele gi care se gisesc mereuincorelagie'48. Untip criminal
46 l. Mannheim, op. cit., p. 15347 P. Popescu-Neveanu: Dicliondr de psihologie,Ed. Albatros, Bucure$ti, 1978, p.735 gi urm.a8 Seelig, op. cit.
100 CnIuINoLocIE
nu este un individ, ci un grup de indivizi care preztnti un ,,complex de caracteristici
proprii acelui grup gi care devin reprezentanlii tipului".- Autorii ur"i"ti1i gi a$ii mai remafci, de asemenea, in leglturd cu tipul de criminal,
ci: a) tipurile nu reprezinti tipuri pure qi complete, dar au unele tis[turi mai accentuate,
care ii disting de alte tipuri; b) un criminat nu acumuleazd toate tdslturile caracteristice,
dar le are pe cele mai importante, incdt el constituie un tip; c) acceptAndu-se mai multe
tipuri de criminali, unele tipuri sunt mai bine conturate gi mai frecvente; de exemplu,
tip"f oi-i"AU"i din obignuinfa este mai frecve,nt qi mai conturat decdt tipul criminalului
pasional; tiput criminalului agresiv (pervers) este mai conturat decdt tipul criminalului
de ocazie etc. Acelagi lucru despre criminalul profesional'
Existi o tipologie juridicd dupi felul infracfiunilor sivdrgite. Dup[ acest criteriu,
cei ce siv6rqesc infracfluni contra viefli sunt uciga.qi, asasini etc., cei ce sdvfirgesc
infracfuni confabunurilorsunthofi, t6lhari, delapidatori etc., cei ce sdvdrgesc infracfiuni
de fals sunt falsificatori etc. O atare tipologie juridic[ penal[ este utild 9i este folositoare.
Ea insd nu este suficienti, deoarece este alcituiti dupdun criteriu unic, anume obiectul
infracliuni s6vdrgite, criteriu exterior gi nu un criteriu interior, care s[ priveasci pe
rri-i"fl. Or, din punct de vedere criminologic este necesari o caracterizare 9i o tipologie
a criminalilor din interior, dup[ datele gi tdsdturile caracteristice ale criminalilor, datoriti
clrora au slvdrqit anumite infracf;uni gi nu altele. Pentu aceasta, in criminologie s-a
ajuns la anumite feluri de tipuri de infractori (criminali), la o tipologie criminologicd.
in istoria criminologiei s-au inregistrat multe incercdri de tipologie criminali.
Amintimpe unii psihiati - Lauvergne, Maudsely - care au vorbit de criminalul alienat,
criminalul degenerat; pe Lombroso, cure a menfionat tipul criminalului inniscut,
criminalului nebun etc.; pe E. Ferri, care a reflnut criminalul inniscut, criminalul de
ocazieetc.; pe G. Tarde, "*" u refinut mai cu seamd criminalul profesional Si allii. ln
criminologia contemporan[ frebuie amintit E. Seelig, cu mai multe tipuri de criminali
(tipul profesional, tipul sexual, tipul ideologic etc.) 9i pe J. Pinatel, tot cu mai multe
$p.ni Oe cri*inai (tipul pervers, tipul caracterial, tipul ocazional etc.). intrucdt.aceste
?ou6 ultime forme de tipologie sunt mai complete, in cele ce urmeazi vom invoca
aceste scheme de tipuri de criminali.
2. Criminalul agresiv (violent)
Un tip de criminal, despre care in criminologie s-a scris gi se scrie mulg este criminalul
agresi/e, autor de crime violente, brutale gi cu consecinle individuale gi sociale multiple
(de exemplu, omoruri simple ori calificate, lovituri cauzatoare de moarte, vltdmdri
corporale simple sau grave etc.). Aparlin acestei categorii 9i faptele de distrugere de
bunuri, cauzatore de pagube materiale gi morale grave (incendii, inundlri intenfionate
etc.). Se socotesc acte de violenfi gi agresiunile gi unele acte cu caracter moral care,
lovind in demnitatea omului, lovesc Ai in moralul 9i congtiinla profundi a omului (de
exemplu, unele calomnii grave, unele violenle morale continue, care imping victima la
sinucidere).
Pnonmptn P ruwxo CntPttx,nLUL 101
Unii autori vorbesc despre acest tip de criminal, numindu-l criminal pervers (de
exemplu, Pinatel gi al!ii). Nu existl certitudinea ci este vorba de unul qi acelagi tip
de criminal (cu doui denumiri). Criminalul agresiv s-ar defini prin acte criminale
comise prin agresivitate (atacuri violente, acte brutale), pe cind criminalul pervers
s-ar defini prin acte perverse, acte care aulabazdo perversiune, care este, in unele
privinfe, ceva de naturi anorrnali 9i, uneori, patologici. in aceasti ipotezd *t1i,pe de o parte, criminalul agresiv, care-i un tip, in multe privinle (emotiv-activ, mintal),
oarecum un om normal, cu tendinle agresive, violente 9i autor de crime simple,
comune gi, pe de alt[ parte, crimin ahtl pervers,care-i qn tip, in multe privinp (emotiv-
activ), cu tulburlri caracteriale, cu tendinfe perverse (cruzime etc.) 9i autor de crime
grave gi deosebit de grave, cum este omorul prin cruzimi, omor al mai multor
persoane deodat[.Pentru cunoagterea tipului agresiv, trebuie flcut[ leg[tura cu sistemul
instinctelot'o omului, al trebuinlelor gi impulsurilor acestuia. Printre acestea, se
enumerl gi instinctul conservdrii de sine, care intervine in situalii periculoase qi
care impinge la acte de respingere, de combatere qi protec(ie de sine. A[i psihologisl
,rrr.n.rC acest instinct sau impuls, instinctul de combateres2, care intervine cdnd
apare o piedic6, o opozilie in calea satisfacerii ffebuinlelor proprii (foame, sete,
sexual etc.) gi prin acest instinct pericolul este combitut, respins. Acest instinct
este util qi confiibuie la ap[rarea qi conservarea persoanei ajuns[ in asemenea situafie.
incarulcomiterii de infracliuni, instinctul combaterii este folosit in mod exagerat,
in forme ce conduc la acte criminale. Combaterea devine agresivitate, care nu mai
poate fi st[pdnit[ de om.
Criminalul agresiv, dupd Seelig, este criminalul caracterizat prin emotivitate
puternic6, insotiti de descirclri reactive, motrice la fel de putemice, prin acte de
violenll, vitdmiri corporale gi altele de acelaqi fel. Maiprofund, dinpunct de vedere
psihic, criminalul agresiv se caracterizeazdpnn s[rdcie de sentimente de simpatie
iafi de alli oameni, prin stiri de mdnie care nu pot fi stip0nite de voinfa proprie 9i,
in'generai, printr-o comportare de agresivitate gi ostilitate fa{6 de alli oameni. Cdnd
acest tip este gi de o construcfie corporali putemicd, atletici, atunci agresivitatea se
manifest[ gi prin intrebuintarea de mijloace ftzice (arme, bastoane, cufite, topoare
etc.). Cdnd este vorba de un tip de corpolenfd slab[, comite acte de agresivitate
verbal[ (insulte, calomnii, amenin
t02 CnrMrNoLocIE
form[ cronic[, sistematic[ gi frecventd. Acegtia sunt cunoscufi in grupul lor social
(cartier, sat) ca oameni violenfi, cert5refi, bEt6uqi, agresivi.
i. Criminalul achizitiv
tn &epnrl penal, in legltru[ cu comiterea diferitelor tipuri de inftacliuni, un toc
important il define criminalul, mai exact, criminalii care comit crime contra
propriet[1ii, contra bunurilol valorilor binegti etc. Dup[ legea penai6, aici este
vorba de criminalii care comit diferite: a) furturi (furt simplu, furt calificaQ, b)
tdlhirie (simpl[ ori calificatd), c) abuzul de incredere (insugirea, dispunerea orirefuzul de a restitui un bun mobil al altuia), d) ingelSciunea (inducerea in eroare inscopul oblinerii unui folos material), e) tulburarea de posesie arurui imobil (ocuparea,
desfiinlarea ori strimutarea semnelor de hotar) aflat in posesia altuia, f) delapidarea(insugirea, folosirea ori fiaficarea) de cdtre un funcfionar ori salariat de bani, valorisau alte bunuri. Tot aici citim gi g) infractiunile de fals (falsificarea de monede,
titluri de credit, cecuri ori alte valori asem[n5toare etc.), falsificarea de timbre,mdrci, valori strdine), delinerea de instrumente in vederea falsificlrii de valori. Amputea ad6uga aici, de asemenea, crimele (infracfiunile) de fals material in inscrisurioficiale (falsul, contrafacerea scrierii ori a subscrierii ori alterarea lor, falsulintelectual (atestarea unor fapte sau imprejur[ri necorespunzdtoare adevlrului),falsificarea de inscrisuri sub semnlturd privati. Menfionim 9i unele crime(infracfiuni) la regimul stabilit pentru h) anumite activitili economice (specul6,
ingel[ciune la mdsuritoare, ingeldciune la calitata mirfurilor). in sfbrqit, aparrin
aici unele i) infracliuni de serviciu sau in legituri cu serviciul, precum sunt: luarea
de mitd (fapta functionarului care pretinde, primegte bani ori altfel de foloase) inscopul de a indeplini ori a nu indeplini un act de serviciu, darea de miti (promisiune,
oferirea sau darea de bani, foloase, in modurile gi scopurile de mai sus.
in gtiinfa dreptului penal gi in practica judiciari penali, ca qi in criminologie,autorii acestor crime (infracfiuni), criminalii respectivi, au primit denumiri dup6
numele crimei siv6rgite, anume: ho{i (pentru furt), tdlhari (pentru tdlhirie), garlatani
(pentru ingel[ciune), delapiddtori (delapidare), falsificatori (pentru fals), mituitori,traficanfi influenfi, mituit, speculanti etc. (pentru acte de corupfie). in criminologiegi in psihologie criminali53, unii din acegti criminali au gi denumiri gi mai detailate,precum hofi de buzunare, hof de bijuterii, hofi din hoteluri gi altele. Despre unii dinaceste tipuri de criminali, in criminologie, s-au flcut studii interesante gi meritorii,de exemplu, despre tipul hofului.sa
Toti autorii acestor crime au cdteva tris[turi comune, anume: 1) se efectueaziacfiuni ce privesc bunurile, valorile materiale; 2) acfiunile constau in luarea,insugirea, folosirea acestora; 3) in scop de cdgtig, de apropriere, acest lucru este
valabil pentru furhri, delapid[ri, falsificdri, cumpiritori gi aga mai departe. Agafiind, toli criminalii aceqtia trebuie si se caracterizeze nu numai prin obiectul
53 F.Louwagg Psychologie et criminaliti, Ed. Annessens,Nimove, Belgique, 1993, p. 371 Ei urm.sa The Prcfessional Thief (By A Prufessional Thierfl, Annotated and Interpreted by E. Sutherland, Chicago.
PnonrEME P nnrtrrro Cntutx,lLuL 103
infracliunii (bun mobil, valori), ci prin ffEsdturile, prin motivele care stau la baza
acestor crime. Din acest punct de vedere, toli acegti criminali se aseamin[ 9i formeazd
un tip de criminal, caracteizatprin tendinla de luare, de achizigionare de bunuri,
valori. Resortul comun gi principal la acest tip de criminal este tendinla de luare,
adunare, insugire de bunuri de tot felul. Acest trp de criminal se nuinegte tipul
criminalului achizitiv, criminalul care achizilioneazd, care adun[ bunuri in scop
personal, in scop de cflgtig, in scop de intretinere, imbog[lire etc'^ Tendinta de a aduna bunuri (alimente, de a avea ad[post etc.) este o tendinfi biologicl
importanti gi este comunl animalelor (cele ce adunl alimente) 9i oamenilor (provizii,
bani etc.). Ea este o tendinfi comuni oamenilor, cinstili 5i necinstili, criminali 9i
necriminali, cu men$unea c[ la oamenii cinstifi, necriminali, aceasti te,ndin15 are anumite
limite, pe cdnd la criminali ea nu respect[ asemenea limite (in ceea ce este al altuia), cu
metodeneadmise de congtiinla sociald, juridici qi de lege (prin ingeldciune, prin violenfd,
t6lhlrie prin abuz de incredere, prin falsificare etc.). in aceasti situalie putem vorbi de
tipul criminalului ach:zitl, ca tip comun, ca gen, qi de tipuri de t6lhar, ho1, garlatan,
falsificatof mituitor gi alte subtipuri, ca specii de criminal achizitiv.
4. Criminalul caracterial
in criminologia contemporani, alituri de criminalul agresiv, nervos 9i a[ii, se
citeazdgi se menlioneazi ciiminab,il caracterial.lnpsihologie - 9i in criminologie
- prin caracter se infelege o anumitd structur6 a afectivitilii, o anumiti structur[ a
,,iendin1elor de natur[ afectivi, care dirijeazi reacfiile gi activitatea individului in
condiliile mediului"s5. Este vorba deci de organizarca, de aqezarea vielii psihice
afective, a diferitelor tendinle, impulsuri, sentimente. Aceasta inseamni c[ fiecare
om, inclusiv criminalul, are, mai intdi, Un caracterpsihologic, in functie de tendinla
afectivddominantd;de exemplu, caracterul egoist, ava4achizitiv (al celui ce adun6,
achizilioneaz[ bani, bunuri in mod exagerat) caracterul agresiv al celui care dominlgi combate, caracterul erotic la care domin[ tendinla sexuall - erotici etc. Cum
omul se dezvolt[in familie, gcoali, intr-un cuv6nt, in societate, el inva!6 sI cunoascl
valorile morale, sociale gi normele de conduit[ corespunz[toare, ceea ce are influenfd
qi asupra tendinfelor gi pornirilor lui afective, ceea ce conduce la o domolire 9i
indiguire a acestor tendinfe atunci cdnd sunt prea puternice, la o organizare gi
ierarhizare in jurul valorilor gi sentimentelor sociale. Cu alte cuvinte, se ajunge de
la un caracte r psihologic,la un caracter social qi moral,la un caracter modelat dup[
cerin{ele sociale.Aici, cdnd discutim criminalii caractetiali, ne referim, in primul rdnd, la
caracterulps ihologic qiapoi la caracterul moral; in al doilea rdnd, aici ne intereseazl
acei criminali care prezintil structuri gi tulbur6ri ale viefii afective 9i active, pe
scurt, tulbur[ri ale caracterului gi care se numesc criminali caracterialis6.
55 Heuyer, citat de J. Prnatel, op. cit., p.273.to E. ilt""ill", eui sont les dilinquen* caractiriels et comment la sociitd doit-elle se difen&e contre leur
piriculositi (Rewe intemationale de droit penal - 1954).
104 CnrMINoLocIE
Exemple de structuri dificile de caracter (sau instabilitate caructeriali) sunt cele
exprimate in comport[rile omului inc[pi!6nat, ale omului plin de agresivitate, ale
omului stlp0nit de anumite temeri (angoas[) ori de anumite pasiuni, pe care omul
nu le poati stlpdni. In aceste cazrri, o primi caracteristicl const[ in aceea cd o
*.r-iti tendinti sau impulsiune afectiv[ - exemplu, agresivitatea, dorinla sexuall
etc. - se dewoltiin mod pronun{at 9i ,,domin6 intreaga persoanE" a omului57, iar
voinfa gi controlul de sine nu le pot st[pini gi stdvili. A doua caracteristic5 constd in
aceea cileste vorba de o tulburare par\iald a psihicului persoanei (o tendinfE, un
element afectiv) gi nu intreaga fiinf[ psihic6, cum este cazul unei psihoze -
schizofrenie -; a treia caracteristici este aceea c6, din punct de vedere mintal, al
congtiinfei, omul igi di seama de ceea ce face, este lucid gi este responsabil' Prin
u.rrt" trlsituri, infractorul caracterial5s se deosebe;te de criminalul bolnav mintal
(raranoic ori schizofrenic). O altl caracteristic[ constl in aceea c[ tulburarea
Jaracterial[ plaseazdpersoane respectivd in seria de treceri de la omul normal -
sin6tos psihL - h omul anormal, dar nu bolnav psihic. Aici sunt posibile tulburlricaracteriale de trecere de la tulburlri u;oare, abia perceptibile, la tulburiricaracteriale mai grave gi vizibile. Pe cale de consecin!6, tipurile caracteriale ale
criminalilor vor fi gi ele de la forme ugoare la forme mai grave'
Cercetirile fEcute in aceast[ materie aratd cd tulburlrile de caracter au o
contribufie reali in producerea crimelor. J. Pinatelse prezintd date care dovedesc c[prinhe criminali.. g[r.r".ul,ti criminali caracteriali. Astfel, dupi unii60, criminalii
iaracteriali sunt inff-un procent de 37o/o, iar dupi allii (Huyer), procentul este de
41%.Dgpdfelul infracliunilor slvdrqite de acegtia, se arati cd34% sunt infracfiuni
de omor, 9,6% infracfiuni sexuale, 38% infracfiuni de furt califrcat,40o/o infracliuni
de furt simplu, 7,4o/o infracliuni de incendiu.
Tot in aceast[ direcfie, C. Burt6t glsepte cd 60Yo dintre delincvenlii examinafi
prezint6 o dezvoltare excesivd ori deficitari a diferitelor tendinfe afectiv-active,
Liperdezvoltarea fiind mai frecventi decit hipodezvoltarea, iar la l2%o din acegtia
dezvoltarea excesiv[ a acestor tendinfe pare a fi singura catzd a comiterii de
infracliuni.in iiteratura de specialitate62 criminalii caracteriali sunt de mai multe feluri: a)
criminali psihopatici care, la rdndul lor, sunt: tipul orgolfos (paranoic), caracteizatpin
orgoliu, vanitate, trufie, incredere oarbi in sine, desconsiderare a altor oameni,
revendicativ, suspicios gi in conflict cu a$i oameni; comite acte de violenlS etc'; tipul
peryers, nemilos, lipsit de afectivitate qi in conflict cu alte persoane; comite acte-infrac,tionale
de cruzime; tipul nervos (hiperemotiv), caracteizat prin excitabilitate,
t G.H"oy"r, Nlinquence et troubles de caractire chez les adolescents @evue de I'education surveill6e, 1946).
s8 G. Resten, Caractdrologie du criminel...t' Op. cit., p. 274.60 G. $teflnescu Goangfl, Al. Rogca $i S. Cupcea, op. cit., p. 150 gi urm.6r C. Burt, The Young Delinquent,lJniversity of London Press, l93l'62 F. $tefinescu-Goangfl li dllii: Instabilitatea emotivd, p. 108 Si urm.
Y
P nonmun P nnrn ro CntutN,eL{JL 105
iritabilitat€ excesiv6 gi greude adaptat social; comite acte de conflict (certuri, calomnii
etc.); tipul os cilant, agitat gischimb[tor (cicloid), caracterizat prin multi migcare, de la
agitalie ta steri depresive; in societate nu inspir[ incredere 9i comite acte de violenfi ori
nlgtjentl - tpdichizoil (inrovertit), retras 9i pasiv (comite acte de imprudenfa); b)
criminalipsfionaryotici care, la rindul lor, sunt de mai multe feluri 9i anume: tipul
psihastenic,caracterizatprin stiri de ?ndoial5, teaml, inacliune, omisiuni penale; tipul
nanrastenic,.*o**t.u o- sensibil la oboseal5, dureri corporale, insomnie, ipohondru;
t'rpul isteric bolnivicios, crize nervoase etc.
5. Cfiirinatul lipsit de frilne sexuale
Infracfiunile ?n legitur[ cu viata sexuald sunt din cele mai periculoase gi cu
urmiri individuale gi sociale la fel de periculoase. Violul, adicl raport sexual cu o
persoani de sex feminin prin constringerea acesteia ori in imposibilitate de a se
apera sau de a-gi exprima voinfa (art.197 Cod penal), raportul sexual cu o minor[,
incestul ori coruplia sexualaproduc indignare 9i proteste. Astfel de fapte sunt comise
de persoane lipslie de simf moral qi $ljdltalilde victim[, de cdtre persoane brutale
gi lipsite de puterea de stip0nire a impulsului sexual' Ele alc[tuiesc un tip special
de "rimirral,
denumit de seelig63 - criminal lipsit de frdne sexuale. criminalii care
apa4rn acestui tlp sunt numai aceia care comit acte legate de viafa sexuali, de
exemplu, un act de viol, de incest, de sadism etc. Nu aparfine acestei categorii
criminalul care comite un omor din gelozie sau un ulffaj contra bunelor moravuri'
Viafa sexuall este legati de instinctul, de impulsul sexual, catevizeazdo persoand
de sox opus gi care este o necesitate fireascl gi permisi. Dar ea este, intr-o societate
civllizitd, ieglementati in aga fel incdt s[-gi indeplineascl funcliile fireqti
(continuitatea speciei umane). Ea este permis6 intre b6rbat 9i femeie, pe bazd de
liber consimlimdnt. Raportul sexual nu este perrris fa!6 de o minori ori fap de
rude (fra1i-surori, p[rinli-copii). Nu este permis tntre persoane de acelaqi sex sau
acte nlfiregti ori prin mijloace brutale, sadice etc. Cei ce incalc[ asemenea interdic,tii
devin criminali prin lips6 de frdne sexuale.
Criminalii acegtia sunt de mai multe feturi 9i se caracterizeazdpin anumite
trislturi biologice 9i psihologie specifice. in regula general[ exercitarea funcfiei
sexuale este fireasc[, iibere 9i permis6. Ea este insi reglementat[ 9i i se aduc unele
limite, unele opriri, care sunt de dou[ feluri: unele cu privire la anumite persoane
(minori, rude apropiate, persoani de acelagi sex etc.) 9i altele cu privire la mijloacele
de exercitare a actului sexual (de exemplu, nu-i permisi constringerea, brutalitatea,
pervesiunea) sau cu privire la persoane de acelaqi sex'
in acest cadru di permisiuni qi interdiclii de exercitare a trebuinfei sexuale,
persoanele care incalcl un asemenea cadru se delimiteazd, apflrdnd mai multe
categorii de infractori sexuali, qi anume:
-lei ce s[vdrgesc fapta fa[6 de minore (pdnn h t4 ani), unde este vorba de o
nematurizare completi a minorei, intr-o bund misur[ inci de copil; infractorul se
63 Op. cit., p. 101 9i urm.
106 CnrurNoLocrE
caractetizeazd pin violenfl, brutalitate care se datoreazd unor impulsuri oarbe,unei lipse de afectivitate 9i lipsei de mil6 fa[d de minori gi, mai ales, unei lipse defr6ne sexuale, de stlp6nire de sine gi de voinfi. S-arputea ca exercitarea instinctuluisexual fafE de minore sE se datoreze unei tulburdri caracteriale privind preferinlapentru persoane minore, unei strri patologice in persoana violatorului;
- cei ce siv0rgesc faptz fa[d de persoane profitfind de imposibilitatea de a seapdra ori de a-gi exprima voinfa; gi aici este vorba de lips6 de mili, de brutalitate gilipsa de fr6ne sexuale;
- cei ce sivdrqesc faptafa[d de rude apropiate (tat6l fafd de fiici, frate fafi desorl), unde explicafia poate s[ consiste in condilii familiale de cregtere (in condi{iidepromiscuitate, dormitul in acelagi pat, condifii de educafie negativi etc.), carei-au apropiat pe parteneri la actul sexual. $i aici se pot dezvolta unele complexepsihice care si duci la stiri anormale, chiar patologice. in aceste cantinu existdnici fr6ne sexuale, nici acte de vointi qi stipdnire de sine;
- cei ce sdvirgesc faptafa[ddeun partener de acelagi sex (pederastie, lesbianism);aici este vorba de o deviere anormald a instinctului sexual de la un partener de sexopus la un partener.de acelagi sex; cercetdrile psihiatrice in aceasti materie n-auemis o ipotezi ereditard, care ar avea o explicafie clar6, degi a$a ceva nu este exclus;se pare totu$i ci ipoteza dob6ndirii unei astfel de devieri este mai credibila; in totcazul, este vorba de ceva anormal, patologic;
- o ultim6 categorie este format6 din criminalii care sdv6rgesc crime contra viefiisexuale prin procedee qi mijloace cu totul anormale gi patologice6a, gi anume: a)sadicul,pin care se intelege individul care poate satisface impulsul lui sexual numaifEcdnd pe partenerul lui sexual sr sufere (s6 fie b6tut, chinuit etc.); este vorba mai,int0i de suferin,te fizice (brtii, flageldri), dar gi de suferinle morale (umiliri, torturimorale); uneori, sadicul igi poate consuma actul sexual prin omorirea partenerei;b) masochistul, care poate avea raport sexual numai daci el insugi este chinuit,torturat, dacd-i flcut si sufere (sr fie rinit, insdngeiat etc.) sau, la instigarea lui, unaltul aplici unui terf torhri, rdniri.
6. Criminalul profesionalin teoria gi practica dreptului penal se vorbgte despre criminalul profesional,
desemnat astfel prin aceea ci face din infractiune un mijloc de ixistenfd, oindeletricire (de exemplu, escrocul profesional, holul de buzunare, prostituata etc.).Problema a fostpreluat[ de criminologie, iar astdzi,in cadrul tipurilor de criminalis-a cuprins gi criminalul profesional. ln societatea zilelor nourt ., existenfa crimeiorganizate,ca 9i criminalitatea legati de droguri, cuprind mulli criminali proiesionali.
Criminalul profesional este persoana cure este refractari muncii intr-un cadrulegal, care sivdrgegte infracfiuni in mod sistematic in scopul c0gtiglrii resurselor detrai. Seelig numeqte acest tip criminal, criminal refractar muncii. Refuzul munciicinsite gi legale apare ca o trisdtur6 esenliald a acestui tip de criminal. Criminalii
6a Seelig, op. cit., p. 108 gi urm.
i,/t/
i
Pnonmun Pnrtxo Cruutw,aLuL r07
profesionali sunt de dou6 feluri: criminalul profesional pasiv sau panzit social gi
criminalul profesional activ, dinamic ai organizat.
Criminalul profesional pasiv este persoana care nu munce$te gi nu-gi c69tig[
existenta din munci, ci din sivdrgirea de infractiuni, din practicarea unor activitEli
paraziitare,plecum cergetoria, vagabondajul, prostitulia, jocurile de noroc. Ceea ce
iaracterizeaz[ pe acest infractor, sub aspectele de personalitate, sunt: un nivel de
inteligenp sclzut, capacitate redusi de rezolvare a dificultililor zilnice de viaf6;
nivelul de inteligenli se acordeazi cu nivelul de instructie gcolar[, care se rezumi
la gcoala intrerupti ori la c0teva clase elementare.Ptezintd o structurl caracterial5
labil[, pronunlatl fiind gi tendinla spre supunere 9i ascultare fati de alte persoane;
in plus, o voinli slab[ qi stipdnire de sine oscilanti.
Criminalul profesionalac#u 9i organizat,care,de asemenea, igi cdgtigd existenla
din s[vdrgirea de infracfiuni, dar din infrac]iuni de alt[ naturi 9i mai complexe,
cum sunt: infractiunea de frrt de buzunare, traficul de femei, falsificarea de bani
sau de acte,ttzde fals etc.; acegti infractori, de cele mai multe ori comit infracliuni
in mod organizatqi in band[, in care se cer pricepere 9i metode tehnice (ex' furturi
prin spargere de locuinfe, atacuri de camionete de poqt[, de binci, furturi in trenuri,
n rt"i in magazine, furturi prin efracfie, deschideri de lacite la locuinfe, furturi de
autovehicul., d. bi"i"ltte, escroci de cisltorii, ,,goareci" de hoteluri, trigori qi
garlatani, escroci in industrie 9i comerf, confrabandE 9i piafa neagrd, spargeri de
case de bani etc.). Ca trisituri de personalitate, acest tip de criminal este cu un
nivel de inteligenti normal sau chiar ridicat, dar, din punctul de vedere al laturii
afectiv-active, este insensibil gi lipsit de simpatie 9i millpentru al,tii, este egocentric,
neincrezdtor qi chiar pervers, ,,incapabil de renunfare la o satisfactie imediati,
insuficienf6 de control de sine, de judecati, de utilizare a experienfei frecute, impulsiy
etc."65.1n ceea ce privegte abilitatea de a ac{iona, aptitudinile sale tehnice, el le
posed6, le-a inv[fat gi s-a ataqat de astfel de activitifi. Apucarea insi pe drumul
crimei profesionale este ceva ales deliberat 9i in mod liber, dar poate fi 9i ,,o sfidare,
un refugiu, ca unnare a unei dezibtzii, a unei frustrIri, ca o dorinfi de rizbunare"66.personalitatea criminalului profesional activ este gi rezultatul unor date ale
structurii sale biologice - abilitate, aptitudini, indrlznealI, rdceal[ afectivi,desconsiderare fafi de alti oameni - gi ale influenfelor de mediu. De regul6, criminalul
profesional a crescut intr-un mediu infracfional sau antisocial, intr-un mediu de
afaceri gi petreceri. Din imbinarea acestora, spune Pinatel, se nagte acest ,,aliaj"infraclional, care este criminalul profesional.
7. Criminalul ocazional
in cadrul tipurilor de criminali este menfionat, cu insistenti, de majoritatea
criminologilor, criminalul ocazional. El este indicat de reprezentan{ii gcolii
pozitiviste (Lombroso, Garofalo, Ferri), de reprezentan(ii gcolii sociologice
6s F. Pinatel, op. cit., p.299.66 lbidem, p. 298-300.
r08 CnrurNoLoGrE
(Lacassagne, Tarde, Pop) gi este menfionat de criminologii contemporani (J.
Pinatel, Seelig, Sutherland, Di Tullio, De Greef etc.).O prim[ chestiune privind pe criminalul de ocazie este aceea a definirii lui, a
camcteizdii lui. in aceast[ privinti s-au dat defrni,tii gi s-au invocat multe elemente de
cancteizarc. Astfel, E. Ferri spunea cd este criminal ocazional cel cme, 'fEr[
a prezenta
o tendinli inndscut6 spre delict, comite crime sub influenJa tentaliilor provocate de
factori profesionali sau de mediu exteriot'?. Pinatel spune c[ criminalul ocazional este
un om adaptat social, cu o conduitl conformist[, dar care comite o infracgiune ,,ca
unnare a unui concurs particular de circumstanfe'68. Criminalul ocazional comite o
fapti criminali impins fiind de factori exteriori, de ocazii speciale. Este, bunioarE,
criminal ocazional cel care, nimerind int-o ambuscadi, infi-o inc[ierare, loveqte 9i el;
cel care, l5stndu-se antenat de allii, comite un furt, un uz de fals etc.
Tr[slhrile caracteristice ale infractorului ocazional sunl a) conduiti bun[, conformlpdni la comiterea unei crime; b) aceasta se comite ca urmare a unor imprejurlri, factoriexteriori, ocazionali; c) criminalul ocazional nu recidleazd; aceastd ultim6 hlsitur[ ar
fi, de asemenea, un criteriu de deosebire a criminalului ocazional de a[i criminali, cum
este criminalul profesional ori cel din obiqnuint5; d) in sfhrqit, criminalii ocazionali
reprezintl, ins6, un procent ridicat infie criminali, anume 70-80% din totalul criminalilor.
Pe aceast[ bazd unii criminologi - Seelig etc. - susfin cd acegti criminali de ocazie
fomrcazd,,atrrrata de rezervi" a criminalitilii.Ideea ci tipul criminalului ocazional comite fapta datoriti unei ?mprejurlri,
situatii, exterioare, unor ocazii, cuprinde mult adev[r, insd ea nu ftebuie absolutizatl,fiindci nu toli cei care se glsesc intr-o imprejurare criticd comit infracfiuni, ci uniirezisti gi se pot st6pdni. Problema s-a discutat in criminologie, in termenii: ,,dacdocazia face pe hof sau dacd ocazia releveazd pe ho!"6e. Unii au susfinut cI factoriiextenri sunt decisivi (ocaziafacepe ho,t), allii ci factorii interni sunt decisivi (ocazia-
descoperi numai pe ho{). Majoritatea cercetitorilor suslin cdin cam.l criminaluluiocazional poate sd fie gi o contribufie a unor factori interni, personali, de exemplu
presiunea unei nevoi urgente, lips[ de stiptnire de sine etc., dar cE factorii externi
sunt predominanfi. Existi situafii, imprejur6ri exceplionale care pot impinge la crimigi pe un om care, in alte imprejurlri, n-ar comite fapta.
Criminalul ocazional este de multe feluri qi existd o gami intinsd de criminali
ocazionali, dup[ felul ocaziilor, dupi felul crimelor slvirgite qi aqa mai departe.
lncerclrile de a face unele delimitiri 9i subdiviziuni n-au lipsit, deqi ele sunt criticate.
Astfel, J. Pinatel menfoneazd urmitoarele feluri de infractori ocazionali: a) delincventul
de ocazie comun care, zub presiunea unor nevoi imediate qi in prezenla unor circumstanle
defavorabile, comite furturi din magazine, incalci ordinea public[ ori, pentu oblinerea
unor beneficii ilegale, comite acliuni frauduloase; b) delincventul care comite unele
infrac{iuni sub presiunea unor stiri emotive putemice cirora nu le poate rezista (de
67 Definifie citatd de J. Pinatel, op. cit., p.302443.68 lbidem, op. cit., p.302.6e J. Pinatel, op. cit., p. 3A2.
P nontEME P rurrtxo Cntutx,qLuL 109
exemplq m6nie furiq jignire etc.); c) delincventul care, urmare a unor condif,i personale
critice gi defavorabile, de exemplu, o cizA financiari grea, ridic[ o sumd de bani din
casieria institufieiunde lucreazl; d) delincvenhrl care comite un delict dinneprevedere
(de exemplu, automobilistul care incalc[ semnele de circulalie etc.).
8. Criminalul debil mintal
Dupi cum o demonstreazi gtiinlapsihologiei, nivelul de dezvoltare al inteligenlei,
al judecalii, pe scurt, al capacitifii minhle este de rei feluri: nivelul normal, nivelul
subnormal gi nivelul peste normal sau superior. Psihologia experimentald a reugit slm[soare, cu mijloace gtiinlifice - testele psihologice - aceste niveluri qi s[ le exprime,
numeric, prin coeficienli de inteligenlI. in linii mari s-a stabilit ci in populalia general[,
50% sunt cu o inteligenfi norrnali, 25%o ctt o inteligenli slab[, debil[ 9i 25% cu o
inteligenli superioari. Tot gtiinla psihologici gi criminologici au mai stabilit ci procentul
debililor mintali este ridicat in populalia penal6, motiv pentru care aceasta este o cauz[
la producerea criminalitetii $i, totodatii, existenla unui tip special, anume tipulcriminalului debil mintal.
Debilitatea minal[7o este de mai multe feluri sau grade: una, debilitateagravd,wrde
se plaseaz[ debilii mintali cu gradul cel mai de jos de inteligenti (idiolii qi imbecilii),
cu un coeficient de inteligenli p6ni la 50, adici egal cu nivelul de inteligenl[ al unui
copil pdn[ la 10 ani; alta, debilitatea mintalI usoard (mdrginifii 9i submediocrii),
coeficient de inteligenli phnl la 90, in vecinitatea inteligenlei normale, egal cu nivelul
de inteligenli al unui copil pdn6'la 12-13 anlPofivit numeroaselor date statisticeTr, se dovedegte c[ infre criminali este un procent
mai mare de debili mintali decdt intre necriminali. Huyer di un procent de 15,9o/o cu
nivelmintalde 10-11 ani,unprocent de32%ocunivelmintalintre 11-13 ani,pec6nd
infie nedelincvenfi aceste procente sunt de 7,3Yo qi respectiv 29,lYo. Procenhrl m{mare este cite grupa celor normali (32,4%)incdts-a pus intrebarea dac[ este vorba de
,,debilitate mintal[ sau inteligent[ mediocrd sau normal mediocr[". Alte date, privind
pe delincvenlii adu$i, sunt in acelagi sens, adic[ debilul mintal este mai frecvent printre
delincvenf. De exemplu, Coly (Franfa in 1950) susline c[ laun numlr de peste 1.200
delincvenli, unprocent de2|%sunt debilii mintali; Vervaeck @elgia) laun numlr de
1.000 delincvenfi, gdsegte cd3l,TYosunt debili mintali. in S.U.A., procentul este de
25 o/o.TotYervaeck a examinat recidivigtii gi a glsiu 3,3% inteligenl[ superioari, 32,3Yo
inteligenl5 medie, 47,3Yo inteligenli defectuoasd (debil6).
S-au frcut giunele corelaliiintenivelul de intehger$iqinaturainfracliunilorcomise.
Astfel, debilii mintali comitmulte incendii Qg%),delicte sexuale Ql,7%);dimpotriv5infracgiuni de omor mai puf,ne 06"A;h furtul simplu (14,9o/o),la furtul calific at (12,9%) -
Pentru infelegerea infracflonalitifii debililor mintali trebuie sd se !in[ seama 9i
de alte aspecte ale personalidlii lor nu numai de latura mintali. Astfel, intr-o cercetare
mai veche in Belgia (Vermeylen- 1922), se arati cI sunt mai multe feluri de debili
?0 Mariana Ro$ ca, Psihologia deficienlilor mintali, Ed. did. 9i ped. Bucureqti, 1967 , p. 7 -
1t J. Pinatel, op. cit., p. 286-287, p. 290.
110 CnrMrNoLoGIE
mintali, in funcfie de caracter (emotiv, instabil), de stdpdnire de sine (ponderat,
misurat), de felul activitefli @p activ, dinamic) Ei de alte elemente. Tot aga, instabilul,
dinamicul ajunge mai ugor in conflict cu al,tii 9i comite infracliuni.O trlsituri specific[ debilului consti in limitele restrdnse de a line seama de a[i
oameni gi de reacfiile acestora. El nu prevede cE allii pot gdndi mai bine, ci pot
reacfiona mai prompt, motiv pentru care el nu se poate adapta.Infractorul debil,
odati prins asupra infracliunii, neag[ realitatea, neputdndu-qi da seama ci altii gtiu
9i inleleg mai mult. El judecIlumea dupd nivelul lui de infelegere, dupi cum omul
normal o judecl dup[ nivelul lui mai ridicat.O alti caracteristicE este lipsa capacitilli deprevedere a debilului asupra s[vdrgirii
gi urmirilor s[v0rqirii crimei, lipsl ce izvorIgte 9i din lipsa nofiunii de durat[ intimp a faptei, no{iune care la el este resffinsi; cum s-a spus, el are un ,,otizonttemporal"?2 reshdns, el lucrdnd pe durate scurte, pe zile, siptdmflni, nu pe ani. Din
aceast[ cavzd el nu prevede exact consecinfele mai indepirtate ale faptelor sale,
bun[oar5, judecata $i pondamnarea.
V[zut mai de aproape, el are, in bun[ misur[, o gdndire infantil4 concreti; el se
descurc[ greu in activitatea sa gi are nevoie de sprijin; viafa lui afectivl, de asemenea,
este restrensi, limitat[. El este redus ca viaf6 mintall, la el predomini ,,achizigia"de cunogtinfe, dar nu prelucrareapi elaborarea de solu,tii proprii in diferitele situafli
noi gi complicate ale vie,tii. El este egocentric, vede totul prin prisma proprie, drtnu se poate transpune in situalia altuia qi nu poate gdndi in situagia altuia. Apoi, nu
este congtient de sine, nu-gi di seama de limitele restrAnse ale judecllii proprii.Atenfia, memoria, reprezentarea sunt sirace, limitate; nu are control de sine, este
credul gi sugestibil. Pentru toate acestea nu se poate adapta ugor laviala social[. De
regul[, la aceste dificienfe mintale se adaugi deficienfe caracteriale - instabilitateemotiv[ - gi slabi stdp0nire de sine. De aceea, el devine mai ugor un infractor.
9. Criminalul r ecidivist
Criminalul recidivist este caracterizatin general, prin aceea cE acesta comite inmod repetat crime. Dupi comiterea unei crime, descoperit 9i pedepsit, comite din
nou alte crime. El devine un fel de profesionist in criminalitate. Fenomenul
recidivismului, adici existenfa unei criminalitEli s[vArgite de persoane care au mai
s[virgit inainte alte crime, devine o parte importantl a criminalitElii generale.
Recidivismul constituie partea cea mai periculoasd a criminalit5lii, iar recidiviptiireprezintl partea cea mai periculoasl a criminalilor. Recidivigtii constituie, oarecum,
o parte permanent[, un fel de ,,armat5" permanenti a criminalilof3.Dup[ lege, recidivigtii sunt de dou[ feluri: unii, care dup[ ce au fost condamna{i
pentru prime infracfiuni, siv0rgesc din nou alte infracfiuni, recidiviqtipostcondamnatorii gi a[ii, dupi ce au executat pedepse pentru prime infrac{iuni,comit din nou alte infrac{iuni, recidiviqti postexecutorii.
72 J. Pinatel, op. cit., p.297.73 M, Laignel-Lavastine, V. V. Stanciu, Prdcis de criminologie, Payot, Paris, 1956, p. 172 qi urm.
Pnonmun P ntwxo Cntutt t,tLrJL
Cdteva date statistice, cu titlu de exemple, cu privire la recidivigti, sunt necesate.
Astfel, E. Ferri, citat de PinateIa, susfine c[, in Europa, criminalitatea recidivigtilor
in perioadele studiate, ocupd 50% - 60% in cadrul criminalit[1ii generale.
M. van Bemmelen, criminolog olandez din zilele noastre, susfine c[ recidivismulreprezinti 30%-35% din criminalitatea generalE.
Ca gi in cazul celorlalte tipuri de criminali, este necesar s[ indiclm trlslturilecaracteristice ale criminalului recidivist. Prima tisituri, dupd care se poate identifica
recidivistgl, este aceea cI recidivistul este o persoanl care a mai comis infrac{iuni,
care se pot dovedi cu actul de condamnare, cu inscrierea in registrul de cazierjudiciar
sau cu definere la penitenciar. Dar aceastii trEsdturi nu este.suficient[; sunt necesare
a fi cunoscute gi trdslturile de personalitate. gi condifiile de dezvoltare ale
recidivistului, care si explice cauzele persistenfei pe drumul comiterii de crime.
in aceasti ppvinfd, punctul de vedere al criminologiei este cI gi la recidivist
existi, ca gi la infractorul primar, anumite cauze personale, ereditare ori dob0ndite
gi cauze sociale, de mediu, cu menliuneacdla recidivist aceste cauze sunt mai
puternice. in afar[ de acestea, la recidiviqti, la fel ca la infractorii primari, existitipuri diferite de criminali: agresiv, recidivist, recidivist pervers 9i aga mai departe.
Deci se va fine seama, in explicarea etiologicd a recidivistului, de toate aceste aspecte.
in literatrua de specialitate se face corelafia intre recidivi gi crimd din obiqnuin{d
(,,crime d'habitude"), consider0ndu-se cI obignuinla joaci un mare rol in formarea
recidivistului. Laignel-Levastine susline c[,,in recidiv[, obignuin{a este decisivd"7s.
Unii autori vorbesc chiar de un tip special de criminal, anume criminalul din
obignuinld. Nu sunt argumente suficiente penffu existenfa unui tip aparte, criminalul
din obignuinfE; insi, in cazul recidivistului, obignuinfa, chiar dacd nu are rol decisiv,
ea are un mare rol. Ceea ce e specific acestui tip de criminal constl in aceea cI nu-i
vorba de o tendin{6 ereditari spre crimi, ci este vorba de o tendinf[ dobdnditi,indreptat[ inff-o direcfie criminald. Teoria gi practica criminologicl recunoaqte cd
unii oameni ajung sd sivdrgeasc[ infrac,tiuni prin formareaunei asemenea obignuinle.
Existenfa infractorului recidivist confinnd existenla obignuinlei criminale.
ObignuinlaT6 nu se confundd cu deprinderea, deqi au unele elemente comune;
deprinderea este o formi de activitate mai simpli, mai resfttnsd (de exemplu, mersul,
scrisul de mind ori de magind). Obignuinla este o forml de activitate mai complexi,ea cuprinzdnd zone psihofizice mai largi 9i mai profirnde - exemplu, obignuinla de
a munci ori obignuinfa de a nu munci, obignuinla de a fura etc. Ca qi in cazul
deprinderii, in cazul obignuinlei este vorba de o activitate care,la inceput, se
efectueazd in mod constient gi controlat, prin exerciliu, prin practicare, devenind
apoi o activitate ce se desfEgoari de la sine, aproape automat qi flri controlul
congtiinfei; aceasta atat in cazul obignuinfelor utile, sociale, cdt 9i in cazul
obignuinlelor infractionale. in continuare, obignuinta are la bazd gi o necesitate
74 Op. cit.,p. 123.75 Op. cit., p. 174.76 Al. Rogca $i altii: Psihologia generatd,Ed. didacticl gi pedagogicd, Cluj, 1975,p.447 9i urm.
111
l12 CnrMrNoLocrE
interioari, aceea de a satisface prin mijlocirea ei o trebuin,tS, o dorinfl - foame, traietc.; necesitatea reqpectiv6 ia fomra unei motivafii psihice, care este izvor de activitateatit pentru activitate social6, cdt gi pentru activitate infracfionali. Obignuinfa apoise formeazE gi consolideazdprnexercifiu repetat; sivdrqirea repetati a infracliuniiqeeazd o obignuinl[ infracfionali serioas[; in sfhrgit, obignuin{a odat[ formatd,capdtdo anumitd stabilitate gi duratl, ceea cese intimpli gi la recidivigti. ln lumina
celor de mai sus, tipul criminalului recidivist are o existenlila care trebuie si se
fini seama gi de obiqnuinf6.
10. Crtminalul ideologic (polific)
in dreptul penal 9i criminologia lirilor europene s-a admis de mult ideea cd
existi gi tipul criminahilui ideologic Q)olitic\11 caxe nu se confundd cu criminalulde drept comun. Criminalul ideologic este persoana care, av0nd anumite idei gi
convingei politice, Stiinfiftce ori religioase, comite, datofitd acestor idei, fapte care
aduc atingere legilor existente intr-un stat, inclusiv legilor penale gi i se aplicdpedeapsd penal6. De regul[, criminalul politic este un militant care propagl gi luptipentru anumite reforme gi prefaceri sociale, economice, gtiinlifice etc. Asemeneaidei qi acfiuni, de cele mai multe ori, vin in conflict cu unele legi, inclusiv penale,existente in statul respectiv, motiv pentru care el poate fi ori este considerat adversar,criminal gi este sanctionat. Dar, dupi scopurile urmlrite prin acfiunile sale, acesta
nu este un criminal de drept comun, ci un criminal politic.ln codul nostru penal din 1936 (art. 22-24) se cuno$tea existenta criminalului
politic, exprimatd gi in aceea ci nu i se aplicau pedepse de drept comun (temnif[,.inchisoare), ci pedeapsi politic[ (detenfiune). In executarea pedepsei, acesta eradelinut sepaxat de delinufii de drept comun gi supus unui regim mai blAnd.
in codurile penale din firile occidentale se recunoagte criminalul politic (prinideologie) pentru urmitoarele argumente: a) mobilul faptelor slvdrgite de acestaeste un mobil generos, social, cum sunt dorinla qi voinla de schimbare in bine aunui regim politic; el nu este determinat in faptele lui de mobiluri personale(imbogifire etc.), ci de dorinfa de a face bine altora, de a inlItura suferinfe gi
nedreptiti; b) eriminalul politic socote$te c[, luptind pentru o idee politic[,religioas[, gtiinlifici nou6, el igi face o datorie; c) experienfa istoric[ arati c[ mulfilupt6tori, considerali la un moment dat ca dugmani gi criminali, pedepsili chiar,ulterior ideile lor au triumfat, iar acegtia au fost considerafi apoi eroi gi aplaudali depopor; d) existi o excepfle, anurne lupta politici insof;tl de acte de asasinat, catastofeetc., cu victime omenegti nevinovate. Persoanele care s[v6rgesc asemenea fapter[spund penal gi nu se considerl criminali politici. De asemenea, nu se consider5criminali politici, persoanele care se otganizeazil gi comit, inzilele noastre, aete de
terorism.
71 D. Szabo, Criminolagie, Les presses de I'Universit6 de Montreal, 1967, p.372.
Pnogmur Pruwxo Cntutt't,l,LuL 113
11. Criminalul alienat
Dupi cum se gtie, infracfiuni sivdrqesc nu numai oamenii normali din punct de
vedere mintal, ci gi unii oameni anormali sau bolnavi din acest punct de vedere,
oameni alienafi?t sau demenfi. Sunt unele infracfiuni, cum sunt cele de distrugere,
incendiere, omor, vit[m6ri corporale grave etc., care sunt comise de asemenea
persoane. Acestea, din punct de vedere juridic, nu rlspund penal gi nu li se pot
aplica pedepse. Acestora li se aplic[ unele misuri de siguranfi, mai exact, unele
misuri medicale previzute de lege7e.
Din punct de vedere criminologic, criminalul alienatEo nu este llsat in afara
cercetlrii gtiin{ifice criminologice. Unele date privind felurile, categoriile 9itrdsiturile caracteristice alienaliloft sunt necesarc aft cunoscute, dupl cum sunt
necesare gi unele informalii gtiin{ifice privind cauzele care determinl alienarea,
felul infractiunilor pe care aliena{ii le sivirgesc gi cauzele acestora etc. Toate acestea
trebuie cunoscute nu numai de criminologi, dar qi de juriqti.
Criminalul alienat se caracterizeadin general prin tulburEri grave, care cuprind
intreaga lor via15 psihici, incepdnd cu viata lor emotiv-activi, continuflnd cu funcliilede cunoagtere - memorie, g6ndire etc. - gi termindnd cu acfiunile, activiatea gi conduita
socialS. Criminalul alienat este stipfinit de temere ori m0nie pronuntati, de emofi gi
alte stiri afective tulburi gi nestip&rite, de gindire haotic[, stip6niti de idei fixe oriIips[ de g6ndire, de impulsuri Ei acliuni sfidine de realitatea in care t6iegte. Pe scurt,
infractoml alienat nu este stipfur pe dorinlele gi emofiile sale, nu este congtient gi luciddespre starea lui gi despre ceea ce face, nu are confrol de sine qi nici congtiinla st[riisale. Penffu aceasta el este un iresponsabil gi nu rlspunde pena182.
Criminalul alienat (psihotic) se deosebegte de criminalul caracterial (psihopiticori nevropatic) prin aceea cl la ultimul este vorba de o tulburare psihici parfiali,dar el este lucid, congtient de el gi de realitatea in care triieqte. Acesta are
responsabilitate gi rispunde penal.
Criminalul alienat este de mai multe feluri83, in funcfie de cataa, psihoza sau
boala de care sufer[ gi care i-a determinat alienarea. Amintim cele mai importantefeluri de alienafi: criminalulpdranoic,care are labazipsihozaparanoici, criminalulschizofrenic determinat de boala schizofrenici, criminalul n aniaco-depreslv, urmare
a psihozei maniaco-depresive, criminalul epileptic, bolnav de epilepsie, criminalulgrav alcoolic oritoxicoman, determinat de intoxica{ie cu alcool ori substanfe toxice,droguri, criminalul infectatalcSrui sistemflervos este atins de sifilis ori altl infecfiesimilarl, criminalul traumatizat putemic frzic oi psihic, care are atins sistemul
nervos cenfial, criminalul senil, urmare a unei arterioscleroze senile.
?r P. Pope*u-N*emt, Diclionar de psihologie, &1, Albastros, Bucuregti, l/18, p.39'?e I). Hendercon, R. Gillerprie, Mantel de psychiatrie, PIJF, Pais, 1955, p. 17.to G. l,cvasseur, Les ileltnquants anotinaux, Cujas, paris, 1959.8I tr. C. Parhon, Roportul dinfie psihiatrie Ei criminologie, Bucuregti, 1936't2 lbidem, p. 108 9i urm.s3 Nicolre Mlrginernu, Psihologia persoana, Edit. Universit{ii din Cluj la Sibiu, 1944,p.464-539.
tt4 CnrMrNoLocrE
La felurile de criminali alienafi menfionafi mai sus, se adaugd o altl categorie, anumecriminalialienafi dincarneorganice,dincataedeinfecfiiputernice,imboln[virigrave,toate acestea care aduc atingere, inff-un fel sau alfirl, sistemului nervos, indeosebisistemului nervos cenffal. Astfel: a) criminalul alienat in urma unei infecfii putemice(tifos exantematic, encefaliti epidemici); in general, in urma unor astfel de infecfii seajunge laparaliziagenerali, demenli; b) criminalul alienatinurmauneipsihoze alcooliceori toxicomanice; c) criminalul alienat senil, care din cauza vdrstei inainate a ajuns lapsihoza senill; d) criminali alienali din alte cauze (arteriosclerozi cerebrali); e) criminafibolnavi din cauze endocrinologice, legate de glandele endocrine (tiroidd, pituitari etc.),care produc o sldbire gi dereglare a sistemului fiziologic; f) criminali alienafi din cauzaunor fraumatisme putemice, care pot fi fiaumatisme provocate de anumite cauze fizice(accidente etc.) sau cauze psihice (suferinle, inadaptiri), care au urmdri asupra sistemuluinervoi gi asupra conduitei omului.
Deqi fiecare criminal alienat (paranoic, depresiv etc.) prezinti ffisituri caracteristice(simptome) proprii bolii respective, existi gi unele fiisdturi caracteristice (simptome)comunesa. Ele privesc laturile principale ale personalitilii umane, gi anume: anatomic6-fiziologici, psihologici 9i relaliile sociale gi valorile sociale.
Sub aspect cotporal,anatomico-fiziologic, alienatul, in funqie de cauzele aliendriilui (cauze psihogene, cauze ereditare, cauze infecgioase, traumatice etc.), prezintdschimbiri, deterioriri in sistemul nervos, motric etc., datoritd cirora miglarea giactivitatea devin anormale: hiperactivitate (agitafie, succesiuni rapide de ac,tiuni),hipoactivitate (activitate lentr, greoaie, stereotipd, repetdri monotone gi fdri'sens;insabiliate, freceri de la hiperactivitate la hipoactiviate, degi situaliile exterioare suntaceleagi; ac{iuni neadecvate situafiilor, negativiste ori mecanice, automate, rigide; aparqi tendinfe de fugd de acas[, vagabondaj, migciri impulsive, exprozive etc.
Sub raport emotiv-activ se manifestl tendinfe ori dorinfe, emofii ori alte stiriafective care nu concord[ cu cele ale omului hormal, in sensul cd acestea sunt,uneori, puternice, explozive, alteori slabe, stinse; uneori ele sunt schimbdtoare,trecdndu-se de la fricd la m6nie, alteori de la bund dispozilie la rea dispozilie; darceea ce caructeizeazi aceste stiri afective este faptul cI ele nu concordi cu realitatea(frici, mdnie frril cauzd real5) ori care vin in confradicfie cu aceasta.
Sub raportul proceselor gi al funcfiilor de cunoa$tere (al celor de percepere,memorizare, gandire etc.), se observi mai multe schimbiri: in primul rdnd, se produceo ingustare, o srrrcire gi o sl6bire a acestora; incazilpercepfiei seproduc fenomenespecifice - iluzii, adic[ percep,tii false ori halucinafii, adic6 percep[ii lipsite,deexistenta unui obiect la care se referi (se aud voci care nu existd in realitate etc.);memoria slibegte, se produc amnezii - procese de uitare, etc.; in procesttl gdndiriiapare o sldbire, o ingustare gi apoi lipsr de logicd; bolnavul se retrage in sine gipierde contactul gi controlul realitElii; in congtiinfa gi gdndirea bolnavului seinstaureaz[ imagini, idei care devin dominatoare, obsesionale; sunt aga-numiteleidei delirante, idei cu totul subiective, care nu corespund realiti,tii gi la care bolnavul
Y
PnontEME PntrrtNo CntutxnLuL 115
nu renunfi gi de care nu se poate desprinde (de exemplu, ideea ci cineva il urm[regte,
c[ cineva ii wea rdul etc.). Apoi bolnavul, de cele mai multe ori, pierde constiinlade sine gi nu este congtient de boala lui.
Sub raport social, bolnavul pierde legitura cu societatea, nu mai caut[ relafiisociale (cu familia, prietenii, profesiunea etc.), producindu-se un pronun at proces
de instrlinare gi de insingurare. in aceste stiri morale gi psihosociale, comportarea
bolnavului devine curioasd, dificil[ gi asociald. Sim{irea lui este deplasat[, dorinlelelui sunt conffare relafiilor sociale gi, in cazuri exceplionale, omul se dedl la acte
antisociale, chiar la infracfiuni. Comiterea de crime apare deodatd, prin surprindere,pe neagteptate, din ,,senin"; multe crime sunt deosebit de brutale, crude gi fEricatze; sunt frecvente crimele de incendiu, dar gi crimele de omor. Cea mai frapantltr[slturi a criminalului alienat const[ in aceea cd acesta comite crime care, celemai multe, sunt absurde qi de neinfeles.
CAPITOLULry
PROBLEME PRIVIND CRIMA
Secliunea IPreliminarii
1. Crima tn dreptul penal
Spre deosebire de problema criminalului, care n-a fost studiatE in mod deosebit deqtiinla dreptului penal, problema crirnei, mai bine zis a infracflunii, a fost cea maicercetati de aceasti $tiinp. Impulsul cercetirii a pomit de la nevoile legislaliei penale,ale practicii judiciare gi, la urmI, ale gtiinlei penale. Combaterea crimelor, care se
slv6rqesc in realitate qi care suntoprite de congtiinla social[ gi congtiinlajuridic[, fiebuiecuprinslin acte nomrative (condici, legi, coduri), deoarece cetlfenii trebuia si cunoascice fapte sunt oprite gi pedepsite, penftu ca, in felul acesta, ei si nu le siv6rgeasci gi sd
nu fie pedepsili. La inceput, incrimindrile erau cuprinse in fadilii qi ?n acte simple,lapidare ("omorul" se pedepsegte, "filrtul" se pedepsegte etc.). inscrierea crimelor inlegi cerea legiuitorului, indiferent cine era acesta, ca faptele oprite, crimele, s[ fie binecuacteizate gi delimitate inne eleincdt oricare cetilean sE le inteleagi gi sd le cunoasc[gi, in felul acesta, sd nu le siv6rgeasci. Primii, deci, care au meditat gi cercetat faptelecare erau considerate crime au fost legiuitorii.
Dar crimele trebuiau bine cunoscute nu numai de cetdleni, care le puteau comite,ci gi de organele chemate s[ aplice legea, judecitorii, de orice fei ar fi ei, caretrebuia si pedepseasc[ numai pe aceia care au s[vflrqit cu adevlrat fapte oprite delege gi nu pe al1ii. Sub presiunea unor astfel de nevoi, sociale gi legislative, crimeles-au cercetat cu toat[ atentia, elaborindu-se legi penale tot mai perfeclionate gi
mai ssmplete cu privire la faptele considerate crime. Codurile penale contemporane- unele vechi, de exemplu codul penal francez sau altele - cuprind dispozilii cuprivire la crime din cele mai complete gi detaliate. Astfel, in codurile penale, careau doud pdrfi, partea generald gi partea speciali, sunt inscrise, in partea generalE,intr-un titlu general (titlul II, in codul nostru penal), dispozi,tii cu privire la trdsiturilegenerale ale infracfiunii - art. 17 - clprivire la pericolul social al unei infracliuni -art. 18 - cu privire la vinovdfie - art. 19. - etc. De asemenea, tot in aceasti parte suntcuprinse dispozif;i despre o formd a infracfiunii, anume despre tentativi (incercare,inceput de infracfiune), deosebitd de forma infracfiunii consumate (art. 20), desprepluralitatea de infracliuni sau concurs de infracfiuni (art. 32), despre recidivd(art.37), despre caazele care inl[turi caracterul penal al unei fapte (art. 44 gi urm.)- cum este legitima apdrare, starea de necesitate, constr6ngere frzicdori morali etc.
Legisla,tia penali nu se opregte aici cu inscrierea de dispozi,tii generale desprecrime. Ea cuprinde gi partea a doua, partea speciali - existenti in toate codurilepenale - in care se arat6, pe de o parte, grupurile de infracfiuni, dupi valoarea
118 CnrMrNoLoGIE
sociald periclitati de infracfiuni (de exemplu, infracfiuni contra statului - tridiri,comploturi -, infractiuni contra persoanei - omor, vit[mare corporalI, calomnie
etc. -, infractiuni contra proprietifii - furturi, distrugeri -, infracfiuni de fals,infrac{iuni contra activitdtii organelor statului etc. etc.). Pe de alt6 parte, in partea
speciali se cuprind gi se definesc toate infracliunile inscrise in codul penal -art. 155-360 - din fiecare grup de infrac{iuni (de exemplu, infracfiunile contrapersoanei - omor, calomnie -, infracliunile contra statului - tr4dare, spionaj, atentat
etc.). Mai trebuie adiugat cE fiecare infractiune este definiti prin continutul ei, prinelemente obiective - acfiune, urmiri, mijloace de comitere,loc, timp giprin elemente
subiective - intentie, culp[, uneori scop, mobil etc.
Cercetarea infracliunii gi a infracfiunilor nu se epuizeazd o datd cu inscrierea
acestor dispozilii in legea penali; ele se cerceteaz[ gi se analizeazd i4 procesul de
aplicare a legii, in practica judiciari, care este de o deosebit[ importanti in existenlalegii penale. Au ap[rut colecfii de decizii ale instanfelor de judecatd, in care se
analizeazd"gi se arati explicarea, inlelegerea gi aplicarea corect[ a acestor dispoziliicu privire la crime gi pedepse, venindu-se cu propuneri creatoare de lege ferenda,care au o mare contribulie la dezvoltarea, cunoaqterea gi aplicarea legii penale.
2. Crimain crtminologie
Dup[ cele de mai sus cu privire la crime in dreptul penal, s-ar pirea c[ n-au mairlmas alte aspecte care sI fie preluate gi cercetate de criminologie, fiindcd: a) faptele
incriminate gi pedepsite prin legea penalI rdmdn crime gi pentru criminologie qi
pentru cercetdtorii criminologi; faptele sunt aceleagi, iar criminologia, din acest
punct de vedere, rimdne tributari dreptului penal gi legilor penale; b) criminologiacerceteaz i criminali care sunt ardtafi c a atarc de legea penal[; criminolo gia cerceteazil
crime, fapte considerate ca atare de dreptul penal; c) dacd unele fapte penale nu maisunt crime dupd legea penald - au fost dezincriminate gi abrogate de legea penald,
ele nu mai sunt crime nici pentru criminologie. in lumina acestor considerafii, incriminologie o fapti este considerati crimE aga cum este considerat[ de legea penald,
adici aqa cum spune legea penal[ (art. l7), crima este o fapti care este previzut[ de
legea penall, care prezinti pericol social qi este siv6rgitl cu vinovilie - intenfie sau
culpE. O asemenea caracterizare cuprinde tr[situri obiective - pericol social,prevdzutil de lege - qi tr[s6turi subiectiv[ - sdv0rqitd cu vinovlfie. $tiinfacriminologiei nu poate defini gi caracteriza crima mai bine gi mai complet. Dar, inafari de acestea, o atare definifie este juridicd, adicd este obligatorie gi nimeni nu o
poate ocoli.Totugi, crima este studiati gi de criminologie, chiar gi de psihologie, sociologie,
chiar gi de patologie, de gtiin{a psihiatricd gi altele. Aceasta inseamnl cd exist[aspecte qi laturi care nu sunt studiate de legea penali, de dreptul penal. Astfel de
laturi sunt studiate de criminologie.Crima, in sensul criminologiei, nu se reduce la prevederea legii. De prevederile
legii penale se ocupl jurigtii cu prilejul constatirii, urmlririi 9i judecirii acestor
fapte. Criminologia nu se ocupE de prevederile legii penale cu privire la crime; ea
it ,z3/
{I
P non tzun P nttrtvo Cntu.n 119
se ocup[ de crimele sdvdrSite,ca fapte materiale 9i apoi ca fapte juridice' in lege,
depild[, suntprevizute 100 de feluri de infracfiuni: furfiui, calomnii, falsuri, omoruri
etc; din acestea au fost s6vdrgite 50 feluri (omoruri, calomnii, furtr'ui pfln[ la 50);
restul de 50 feluri, prevbante de lege nu s-au comis in realitate; criminologia se va
ocupa de cele 50 feluri de crime s[vdrgite 9i nu se va ocupa de restul de 50 feluri de
crime nesdvdrgite, degi prevlzute in lege. Dar din cele 50 feluri s[vdrgite (furturi,
omoruri - pene la 50), din fiecare s-au comis nu cflte o crim6, ci cite 100 (adicl 100
ombruri, 100 furturi, 100 tr[diri etc.), ceea ce are ca rezultdt o masi mare de fapte
s[virgite qi de care se va ocupa criminologia.
3. Aspectele crimei
Un prim aspect care revine criminologiei este problema cauzelor crimei. De ce
se slvdrgesc crime? Aceasti problemi a fost studiati de criminologie inci de la
inceputurile existenlei ei ca qtiinf[. Lombroso, unul din fondatorii criminologiei,gi-a intitulat una din c6{ile lui de baz[ "Le crime, causes et remddes" (Alcan, Paris,
1907). $i ceea ce e surprinzEtor, este faptul ci, de-a lungul celor 570 pagini,
Lombroso nu s-a limitat, cum era de aqteptat, dupl aparilia primei lui lucrdri(.,L'Uomo criminale"), la caulzele anatomice, antropologice, biologice etc., ci acercetat toate cauzele fenomenului (incepdnd cu cele climaterice, geografice,
demografice, economice gi termin6nd cu cele instructive, educative, culturale,
biologice, psihologice etc). in criminologia modem6, problema cauzelor crimei
(cavi individuale, cauze sociale etc.) este problema principal[. Trebuie subliniat
c[ in criminologia contemporand, cauzele acestui fenomen sunt studiate pe dou[
planuri: unul, cauzele crimei ca fenomen izolat, ca fenomen individual (ceea ce
vom face in acest capitol), gi altul, ca'tzele criminalitilii, ca fenomen social sau ca
fenomen de mas[, ceea ce am menlionat in capitolul precedent (despre criminalitate).
Un al doilea aspect al crimei va fi cercetareaformelor crimelor, mai intdi duplobiectul lor social, valoarea sociall lezatdprrncrim[ (crime contra statului, contra
familiei, proprietIlii, persoanei etc.) qi apoi dup[ latura obiectivi (ac(iune, urmare
gi raport cguzal)gi dup[ latura subiectivl (mobiluri, motive gi scopuri). Un al treilea
aspect priveqte felurile crimei dup[ felurile flptuitorilor (crime individuale, crime
organizate, crime in participafie, crimele mullimii etc.). Un al patrulea aspect
important este cel care privegte sdvdrgirea propriu-zisi a unei crime sau, cum i se
spune in teoria criminologici mai noui, problema "trecerii la act", a trecerii la
slvdrqirea faptei criminale" in criminologia mai veche, crima s-a studiat sub aspect
static, sub aspectul de criminogenezd (fapte, cauze); in criminologia nou[,contemporani, se studiazi gi aspectul de migcare a crimei, aspectul de comitere
sau, cum i se spune, sub aspectul de criminodinamicd.
r20 CnrurNoLocIE
Secliunea a II-aFormele crimei
In criminologie se incearci sI se disting[, in multiplicitatea de crime (infractiuni),
anumite forme sau gnrpe de crime, incit cunoagterea acestora sd fie mai cuprinzitoaregi mai ugoar6. Cum crimele sunt desemnate prin lege, unele grupe de crime din
criminologie vor fi apropiate sau identice cu grupele din dreptul penal, dar'altele
vor fi deosebite, deoarece vor intra injoc Ai alte criterii.Formele principale ce vor apirea sunt: formele crimei dapd obiectul lor - (crime
contrapersoanei, crime contraproprietifii etc.) - ; formele dup[elementele obiective
ale acesteia, cum sunt acfiunea, inactiunea, urmirile etc. (crime de acfiune, crime
de inacliune sau omisiune). De asemenea, se disting crime diferite dup[ rezultatul
crimei, dupi urmirile acesteia. Formele crimei vor fi specifice qi dupE criteriulelementelor subiective ale crimei, anume dup[ formele vinovdfiei (intenlia, culpa),
dupi mobilurile crimei (l[comia, r[zbunarea), precum gi dupl stirile emofionale incare se gisegte criminalul (mdnie, fric[ etc.). De asemenea, intereseazE, la anumite
crime, scopul urmirit prin comiterea crimei (insugirea unor sume de bani etc.).
I. Formele crimei dupd obiectul social periclitat
O primd grupare a crimelor se face dupi obiectul social ciruia i se aduce atingere.
Este gruparea f[cut[ de legiuitor, inscris[in legeapenal[, cum sunt: 1) crime contra
persoanei, crime contra statului 5i altele.
in cadrul crimelor contrapersoanei, se disting cdteva subgrupe, precum: crime
contra vietii - omoruri, v[tdmiri corporale - crime contra libertdfii, crime contra
demnitilii, crime contra vielii sexuale etc. Crimele contra vietii omului - omorurile- sunt cele mai grave. Criminologia se ocupi cu crimele de omor slvdrgite, analizdnd
cauzele acestora.
Crimele contra proprietdlii, care sunt cele mai frecvente gi mai numeroase -
furturi, distrugeri, ingeliciuni, telhdrii, mai cu seamiinperioade istorice fr6mdntate.
Aceste crime sunt legate de mijloacele materiale de existenfi ale oamenilor, de
starea economici a !6rii. intr-o perioadi de crizdde bunuri materiale, valul acestor
crime cregte mult.'Crimele contra activitdlii organelor statului, cum sunt crimele de serviciu - (abuzul
de serviciu, neglijenfa in serviciu, traficul de influen1i, luarea de mit6, darea de miti),crimele care impiedici infEptuirea justiliei (denunfarea calomnioasi, mirturiamincinoas[). Mai amintiminfracliunile de fals, infrac,tiunileeconomice qi, nuinultimulrdnd, infracfiunile contra regulilor de convieluire sociali (infracfiuni confa ordiniisociale - ultraj, infracfiuni de parazitism social).
2. Formele crimei dupd latura obiectivd
a) Cum o buni parte a normelor de conduiti fald de diferitele valori sociale (-
patrie, familie, persoani) - sunt norme de interzicere - (nu fura, nu ucide) - faptele
prin care se incalcl aceste norne sunt fapte de acfiune, prin care se face ceva - (se
fur6, se ucide). Acestea sunt crime de acliune. Alte norme sunt onerative,
Pnonmun PntrtNo Cntu,t t2t
ordonatoare, norme prin care se cere si se fac6 ceva - (apiri patria, ajutl familia) -;
faptele de incilcare a acestor ordine se fac prin inacliuni (omisiuni) (de exemplu,
cetifeanul {irii nu se supune serviciului militar etc.).
b) Intereseazi, la fel, urfnared sau rezultatul acfiunii sau inactiunii, fiindc[, de
reguld, criminalul urmiregte un anumit reztltat (de exemplu, moartea victimei, in
caz de omor etc.). Or, acest renitatface parte din crim[, este produs de crimi gi el
dI nota de fapt[ criminal[, dup[ cum tot el di gradul de pericol social al crimei
respective. De aici, forme deosebite de crime, anume: crime de rezaltatqi crime de
pericol (adici acfiuni care confin pericolul de a se produce un rezultat, de exemplu,
delinerea de substanfe explozive). in sfhrqit, intre ac]iune-inac{iune 9i rezultat este
un raport cauzal, in infelesul cE acfiunea-inacfiunea respectivd este cauza rezultatului
respectiv (de exemplu, acfiunea de impupcare gi rezulatul produs - moafiea victimei)
constituie baza vinovlfiei gi rispunderii penale a flptuitorului.
3. Formele crimei dupd latura subiectivd
in criminologie s-au relevat forme ale crimei dupi o serie de elemente subiective,
precgm sunt: vinovlfia gi felurile acesteia, mobilurile (motivele) care au determinat
pe criminal s[ comiti fapta, scopul urmirit de acesta. Unii criminologi, cum este
Seeligr ori J. Pinatel2, au vorbit gi cercetat crima exploziv[, crima utilitar[ 9i altele.
in dreptul penal se face, din punct de vedere subiectiv, distincfie intre crima
intenlionati gi crima din culp[. Astfel de forme ale crimei se relin qi se analizeazi
Ei in criminologie, care iqi au importanla lor.
A. Crima cu intenlie. Este forma cea mai gtavd a crimei, deoarece infractorul
prevede rezultatul faptei sale gi urmdreSte producerea lui prin sivdrqirea acetrei fapte.
Aceastl forml de crimi este gravd, fiindcI forma vinovIfiei lui este grav[, deoarece,
pe de o parte, prevede rezultatul, dar, pe de alti parte, il doregte, il vrea gi urmlreqte
producerea lui. in cazul omorului prin impuqcare, infractorul hdgdnd cu anna nu
numai cI prevede rezultatul - moartea - dar 9i doreqte, 9i urmdreqte acest rezultat'
Aceasti form[ de intenlie este intenlie directd,undo exrs\Satbtprotedoto, s6tE\ro\n1p
9i dorinla morfii.Este tot crim[ inten{ionatl qi in cazul in care infractorul prevede rezultatul faptei
sale, dar, degi nu umriregte acest rezultat, el acceptd producerea lui' Este cazul
crimei de omor, in care autqrul trage intr-o prim6 persoani, dar, fiindci in spatele
acesteiasemaigise;teopersoani,glonlulorineqtegravgipeaceasta.Estecrimacu intenlie fndfiecti fa
122 CnrMrNoLoGIE
B. Crima din culpd. Este o form[ de crimi mai pu{in grav[, fiindci vinovdfia este
mai ugoari. Astfel, existi crimd din culpl cdnd infractorul prevede rezultatul faptei
sale, dar nu-l acceptd, socotind f[ri temei ci el nu se va produce. Este cazul omorului
din culp[ produs de un conducitor auto care circuli cuvitezdmare intr-un orag, care
prevede c[ ar putea lovi o persoani, nu accept[ un astfel de rezultat, socotind f[ri temei
c[ acesta nu se va produce, cont6nd pe abilitatea lui de conduc6tor 9i pe siguranla
tehnic[ a maginii sale gi totugi rezultatul se produce. Aceasti forml de vinovllie se
bazeazdpeprevederea rezultatului faptei sale gi pe ugurinfa calculului lui ci rezultatul
nu se va produce. Acestei forme de vinov,itie i se mai sptrre culpd cu prevedere, la care
existi ugurinli gi temeritate (indrlzneall oarbi) sau culpd cu usurinld.
in sf6rgit, existi crimi din culpi simpld satimprudenld in cazul in care nu existii
prevedere a producerii unui rezultat, dar acesta trebuia gi putea si fie prevdzut. Este
cazul unui omor la o vdnitoare, cdnd, in loc si se impuSte un animal se impugc[ un om
(un alt v6ndtor). Infractorul n-a prevlzut ci int-un tufiq se afl[ un om (alt vdnitor), dar
tebuia si prevad[ gi putea s[ prevadd ci, in directiaaaeea,in acel loc, se poate afla un
vdnitor. Aceasti form[ de vinov[f,e se caracterize azilpitn aceea cI nu exist[ prevederea
rezultatului gi, neexistEnd acesta, nici nu se poate dori sauurm5riun asemenea criminal.
Totuqi vinovitia exist[, fiindc[ existd un fel de neplsare, neatentie vinovati, existinepreocupare penfiu ivirea unui rczultatnegativ, criminal.
C. Crima cu premeditare. Este o form[ mai grav[ de crimi, la care existi pe
ldng5 inten{ie, adicd prevedere gi urmdrirea producerii rezultatului, gi o premeditare,
adici o pregltire material[ (arme, pazd) sau morali (complici pentru ascunderea
ori distrugerea cadavmlui - in caz de omor -, distrugerea urmelor crimei etc.). Aicicrima este deosebit de gravi at6t prin vinovltie, cdt 9i printr-un grad de pericol
social sporit. Pornirea spre crim[, insolitS de pregitire, expriml un pericol social
ridicat din partea criminalului, lipsa de orice scrupul in slvdrgirea crimei, precum
gi probabilitatea, aproape certitudinea reugitei comiterii crimei.
D. Crima cu scopuri speciale. Este o formi care exprim6 un grad de pericol
social gi mai mare. La aceastd formd de crim6, peste intentia directi se suprapune 9i
un scop special. Aga este in cana,l crimei prin care se urmdregte scopul unui cdgtig
material (bani, documente, valori cultural-artistice etc.). Existenla unui astfel de
scop, care oienteazd gi strdbate toate fazele de desf[gurare a crimei, ca un firconduc[tor, determind pregltire, stdruin]d in comiterea crimei qi inchiderea oricdrei
cii de renun are la comitere. Aici este mai mare gradul de vinov[lie, gradul de
persisten{I in comitere qi probabilitatea mai mare de consumare a crimei. in lege se
prevede crim[ "in scop de c6gtig", crimi "iri scop de specul[".
E. Crima din mobiluri sau motive speciale. Este tot o formi de crimi mai gravi.in lege se prevede "crimi din motive josnice", crim6 "in scopul rizbun[rii", crimdinsogiti de cruzime deosebiti, crimi in scopul distrugerii unei comunitili umane(genocid), crimi din interes material. Existenfa unor astfel de resorturi psihice la
rt$
r
Pnonmur Pntrtxo Cntu,q t23
comiterea unei crime mdregte gansele ducerii crimei p6nE la sfhrgit gi a pericoluluisocial grav al faptei.
4. Formele crimei dupd unele stdri psihice speciale
A. Crima de reac|ie primitivd (explozivd). Acest tip de crimi se caracterizeazd.prin aceea c6: a) este o manifestare a unei "reacfii de mdnie"3, a unei reacfii deexplozie emofionald; b) ea apare intr-o situalie de conflict (de exemplu, dugm6niemai veche, o ceart[), gi c) crima reprezinld,o reacfie de desc[rcare nervoasd. Reacfiaaceasta explozivd poate si apar[ in mod subit, ca unnare a apariliei unei stdri depericol, de exemplu, cineva ameninli o persoan[ cu anna indreptati spre acesta, lacare se rlspunde in mod rapid; aceasti reacfie poate si aparl gi ca urmare a unei"acumuliri" (incirc[ri) nervoase gi emotive lente, dupi care se produce descircareaexplozivl emotionalE sub formfl de crimI.
Crima aceasta poate sd aparl qi ca o reac]ie in formd unui "scurtcircuit nervos",adic[ o reacfle pe care persoana respectivi nu o poate am6na, nu o poate stipini. Deexemplu, la urcarea intr-un ten, se produce o busculadi, cu impingeri gi conflict, c6ndo persoan[ lovegte, iar persoana loviti gi jigniti rispunde gi mai violent. Este vorba,dupd cum au ardtat Di rullio, De Greef, de persoane la care "pragul infracfional" estefoarte cobordt sau "cdmpul de toleranf[" la o anumiti frusffare este foarte ingust.
Cel care a cercetat gi a dezvoltat mai mult aceast[ formd de crimi este Seeliga,evidenliind gi alte feluri de criml explozivE: l) crima din rlzbunare comisd intr-unmoment de furie puternic[, exemplul cu birbatul, intors de pe front, gi sofia, atagatrde alt birbat, nu l-a mai primit, iar soful a omorit-o pe loc; sau soful care suprindesolia cu un amant gi o omoard "pe loc"; 2) crima de omor a intregii familii, caunnare a acumul5rii de urd qi ostilitate puternici intre so!i; neinlelegerile s-audezvoltat treptat, conflictele s-au intensificat, iar soful, cuprins de uri mare, a datfoc casei, omordndu-gi sofia gi copiii. Dupi cum spune Seelig, intr-un astfel de caz,dugminia a fost de neinvins; mai mult, s-a pierdut gi responsabilitatea, stareadevenind vecind cu demenfa; 3) face parte din aceast6 categorie gi fapta de infanticid,comisi de mama singur[, intr-un moment de disperare; 4) de asemenea, faptapiromanului, cu nevoie irezistibil5 de a "vedea focul".
B. Crima comisd sub imperiul unei crize. Acest tip de crimi este legat de oanumitl situalie critici in care ajunge o persoani, situalie din care aceasta nu poateiegi decdt prin comiterea unei crime. Aceastd situalie criticfl presupune, pe de oparte, o situalie obiectivd de cizd, iar pe de altdparte, situa,tia s[ fie triiti gi simfitlcu adevrrat grea. Aceasta inseamni ci elementul subiectiv trage greu in cumpini.O astfel de situa{ie de crizdpoate exista in cantlin care o so{ie este mereu b[tut[ $itorturatd de soful ei, iar aceasta, nemaiputind suporta situatia, ii aplici soEului loviturigrave, producdndu-i o vitimare corporali gravd sau chiar moartea. Tot astfel ar fi
3 E. Seelig, op. cit., p.329.4 E. Seelig, op. cit., p. 123 Si urm.
t24 CntuINoLoGIE
situalia in care o femeie, afldndu-se intr-o stare puternicl de disperare, i$i omoar6
copilul din flori. In toate aceste situalii, fapta se produce pentru ca persoana respectivi
s[ iasd din situalia de crizdpsihici insuportabila in care se afl6' Pinatel numeqte
aceast6 formd de crimi, crim-i utilitar65 (sau neces ardn.n.),iar Seelig ii spune crimi
comis[ sub imperiul wei crize|. Se pare mai potrivitd denumirea-lui Seelig'
De regul[, comiterea unei asemenea fapte este precedatd de o perioad[ de
frimantarl, de conflicte intre cei incavzl,de amenin{dri, momente dificile in care
apare ideea omorului, care devine persistentl qi de neinlaturat, iar comiterea faptei
inevitabild.crima aceasta se poate comite qi ?n cazuri legate de crime contra bunurilor,
contra proprietllii. Astfel, bun6oai[, cazul celui care se afl[ intr-o mate ctizd
financiara (nu-qi poate pl[ti anumite datorii) qi, ca s[ rezolve ciza,.comite anumite
falsuri in documente financiar" sau cazul celui care joac6 c[r[i 9i fur6 bani de la
pirinli ori de la prieteni sau cazul celui care, tot pentrujoc de c6rfi, sustrage bani
din casieria instituliei unde este angajat'
Seelig menfioneazl mai multe situafi in care se produce o stare de cizd 1egat6,
pe de o furt., d" un anumit stadiu de dezvoltare biologic[, care implici o stare de
cizd, cum ar fr crizade dezvoltare post-puberali pentru b6i e[i, ciza menstrual[ la
femei, o dezvoltare exagerati a tettairf"i achizitive (instinctul de conservare de
sine), care impinge la stiri de cizdgi dorinla oarb6 de cdqtig, inclusiv prin crim6,
criza femeii nemlritate rlmasi inslrcinati, care duce la disperare 9i avort ilegal'
criza "amorului nenorocif', care duce la omor pasional, criza toxicomanului care
nu mai are droguri qi care comite furhri, falsuri pentru a obline banii pentru
procurarea drogului.
c. crima pseudoiustiliard.Estecrima prin care autorul ei crede ori doreqte a-$i
face dreptate sau "iestabileqte" justi,tia. Dupa cum spune PinatelT, dacl in cazul
crimei utilitare se apdrS un inter.s petsonal, autorul vrea si scape de persoane care-l
torfiireazd,in cazul crimei justifiare se caut[ sau se vrea s6 se apere un interes al
altuia sau s6 se fac6 dreptie attuia. Pinatel ilustreaz[ acest tip de crim[ cu crima
furiooute, crima ideologici, crima profilactic[, delictul revendicativ' delictul
iib;;;. incanilcrimei p'asionale este vorba de o relalie pasional6, erotic6, sexuali,
intre dou6 persoane, care ajunge intr-un moment de crizd (ingelare sau abandonare
Jio parteu p"rsoanei iubitei iaicel inqelat comite fapta de omor a persoanei care l-a
ingeiat sauabandonat. P6risirea, ingelarea este perceputi ca o fapt6 de nedreptate,
frustrare; comiterea faptei de omor este vdnfid 9i simlifi de autor ca o fapt[ de
justilie, ie fac.re de dreptate. Aceasti crimd este denumita 9i crimapseudojustiliara'
hinA"e numai in aparenfi este act de justilie, in realitate este un act de rdzbunare'.
Crima prin idiologi'e se caracterizeazd prin aceea ci autorul are convingeri
politice, economice, ltgiour., dupd pirerea lui, in favoarea altora' spre binele
s J. Pinatel, op. cit., P. 331.6 E. Seelig, oP. cit., P. ll4.7 J. Pinatel, op. cit., P. 333.
7t
Pnonmun Pnrutxo Cruu.t L2s
altora, cd el luptd pentru dreptate sociali, politicd, ci el iqi indeplinegte o datorie,iar, dacd comite o crimi, aceasta este f[cuti in scopul ajutoririi altora, pentrudreptatea altora.
Cnma profilacticd const[ in aceea ci autorul ei socotegte cd eviti un rIu maimare - o boal6 periculoasd -, ci face bine. Aici se incadreazd, eutanasia, fapta princare medicul ori alti persoanl comite un omor asupra unei persoane care suferd deo boald incurabili, care igi aqteaptl moartea; medicul crede cd el curmi suferinfemari, cI face un bine, ridicdnd viafa bolnavului.
Se mai indicd crima pseudojustitiari in cantl aga-zisei ct'lme liberatoare (sau deaventur[), cum sunt unele infracfiuni de distrugere, scandal public, furtgl de magini(care, dupi folosire, sunt abandonate). crima de aventuri, dupd cum remarcd pinatel,este legatd de "insatisfacfiile vielii cotidiene", de "indispozitiile provocate demonotonia viefii". Ea este s[vdrgitd indeosebi de tineri in grup, de tineri proveninddin familii avute ori dezorgaruzate; ea este unitl cu scandaluri, consum di beuturi,peheceri "noctume", excese de tot felul etc.
Secliunea a III-aFormele crimei dupd felul Jfrptuitorilor
1. Crima individuald Si crima in participalieForma frecventd de criml dupi f6ptuitor este crima individuali, adicl o fapti gi
un fiptuitor. Motivul pentru care.aceastl formd este cea obignuit[ este acela cd ocrimi este o faptl oprit[ de lege gi moral6, ci e o fapti care aduce oprobiu gi pedeapsr.Aqa fiind, crima se sivdrgegte pe ascuns, in locuri ferite qi in timp potrivit gi de osingur[ persoani. Executarea ei in pre zen\a a doudsau mai multe persoane comport6riscul de a se descoperi mai repede gi mai ugor. in plus, autorul singur se ioateapropia mai ugor de locul executlrii gi cu mai multe precaulii. |n afarn de aceasta,unele crime nici nu pot fi executate, prin natura lor, dec6t de o singuri persoanfl (deexemplu, avortul comis de femeia insigi). Verificarea qi confirmarea acestui lucruse face, in primul rdnd, la organele de cercetare penali sau de urm6rire penali, undela majoritatea cauzelor de cercetare existd o singuri persoani implicatE. $i, in sfirqit,inregisfiirile 9i datele statistice aratd, cd numirul de dosare (cauze) cu un singurfrptuitor este cel mai frecvent.
in multe cauze,alituri de flptuitorul direct al crimei, participd gi alte persoanela srvdrgirea acesteia, vorbindu-se in aceste cannide sivdrgire a-pinparticipalie aunei crime. Aceastr formd este reglementati gi de legea penali 1art. zi-zl c. penal),refindndu-se aspectele juridice care interese azd, pe legiuitor, adicd determirareu iifelurile participanlilor, felul contributiei fieciruia la comiterea crimei 9i felul depedepsire a fiecdruia, in raport cu contribufia fiecdruia la sivdrgire. Dup6 lege,aceqti participanli sunt: autorul, cel care sivdrgegte nemijlocit o crimr, instigatoiul,cel care determind cu intenlie o altr persoanE sd srv6rgeasc6 o crim[, iar cimplice,,cel care cu intenfie inlesnegte sau ajuti la s6v6rgirea unei crime. Este compiice gi
t26 CnIMINoLoGIE
cel care, inainte sau in timpul comiterii crimei, promite cd va tdinui bunurile
provenite din aceasta sau cI vafavorizape fdptuitor, chiar daci, dup[ sdv6rgirea
faptei promisiunea nu este indeplinit6 (att.24-26 Cod penal).
Din punct de vedere criminologic, problema participafiei cuprinde aspectele ce
dep[gesc aspectele juridice de mai sus, care sunt bine delimitate 9i care sunt
obligatorii pentru organele de cercetare, judecare 9i sancfionare. Sub raport
criminologic se pun uflnitoarele probleme: a) in ce cazuri gi la ce crime participalia
este mai frecvent[? DupE unele opinii, participatia apare la infracliunile mai grave
gi mai greu de realizat, de aici gi pericolul social al acestei forme de s[vdrqire de
crime. in care canxigi la ce crime existi toli participanfii de mai sus? Se pare c[ in
multe cazuri existi instigator gi autor gi in alte numeroase caanti exist6 autor qi
complici. Asemenea constelalii sunt mai ugor de realizat decdt cu tofi participanlii.
Din punct de vedere criminologic se mai pune problema profilului psihic ai
moral al instigatorului, care ocup[ un rol principal in acfiunile criminale. El oferi
ideea crimei, el indeamni 5i folosegte mijloace diferite pentru a impinge pe allii la
crimd, el este figura cea mai periculoas[ qi perfid[ intr-un proces de criminogenezil.
Pe de alti parte, complicii sunt oamenii secundari, ei nu comit direct crima, dar
ajuti la comitere. Asta inseamn[ contribufie mai mic[; dar asta poate insemna 9i
retragere pe un plan secundar in comitere gi lisarea rlspunderii principale pe al1ii.
2. Crimatn doi
Este invocati destul de frecvent in practica penalI gi const5 in aceea c[ o persoan[
comite o crimd la indemnul special al altei persoane. Dar aici este vorba mai mult
decdt de un autor gi un complice, este vorba de un "cuplu criminal"s, de conlucrarea
intre doui persoane in comiterea unei crime, caructerizatiprin aceea ci o persoan[
instig[ la comiterea crimei, iar persoana instigati executi crima la care a fost
instigati. Una din persoanele cuplului este autor moral (indeamnd la crim[), iar
cealalta este autor material (executi in mod direct 9i material crima).
De forma aceasta de crim[ s-au ocupat indeosebi Lombroso, dar mai ales S.
Sighelee, dezvfluind caracteristici gi aspecte specifice. Astfel, s-a aritat cd acela
care indeamnd, instig[ la infractiune este nu numai autor initial 9i moral al
infracfiunii, dar este autor principal. De reguli, el igi impune voinfa qi intenfia de
crim5 in congtiinla celui instigat, acesta devenind un simplu instrument in mdna
instigatorului. Acesta are, de multe ori, o mare putere de sugestie asupra instigatului,
ba mai mult, este vorba de un cuplu asemindtor cu cuplul stipdn-sclav, cuplul
persoan6 dominanti - persoan6 dominatE. Dependenfa care se creeazd,inacest cuplu
conduce la o contribu$e deosebit[ a unuia 9i a celuilalt la slvdrqirea crimei.
in literatura de specialitate se mentioneazl mai multe forme de cupluri criminale,
gi anume: a) cuplul mandant-mandatarlo, in care dependenla gi apropierea
psihologici nujoac[ un rol deosebit; este vorba, dup[ cum observi Pinatel, de un
8 J. Pinatel, op. cit., p. 358-359.e S. Sighele, La crime d deux, trad. Paris, 1910.ro S. Sighele, op. cit., p. 51-81.
Pnoamun Pntrnto Cntu,q 127
tirg, in care fiecare partener aduce o contribufie la crimi: unul ideea, planul gi,
poate plata in bani, iar celdlalt forla gi executarea materiald gi calitatea de "ucigagtocmit"rl. Nu rareori, dupl comiterea crimei, "mandatarul" trezindu-se in calitateade criminal impins la criml de citre mandant, se intoarce gi omord pe mandant, inideea de a-gi face dreptate (crim5 justifiar[). b) Cuplul de arnanli, cuplu care are labazd.rela[ii de dragoste gi relafii sexuale, cuplu in care existd o mare apropiere gi
identificare; din aceasti cauzd, exist[ gi o mare dependenli intre unul gi celilalt; inanumite cantri, acest cuplu poate deveni un cuplu criminal; bunioarE, in situafia incare unul din amanfi este cisdtorit gi amanfii se hot[risc s[ suprime pe soful amanteisau amantului. Aici, supunereaunuiafa[dde celilalt gi puterea de sugestie pot avea
un mare rol. Se poate c[ femeia este aceea care a impins pe birbat la crimd sau
invers. c) Cuplul pirinte-copil, unde este vorba de tat6-fiicd, mamd-fiu. Aceste relaf,isunt normale c6nd existi dragoste, dar gi autoritate, respect pentru plrinter2. Acesterelafii pot deveni anormale, uneori patologice, cdnd tatil este infractor, alcoolic sau
cflnd mama este imoral5, lipsitl de autoritate, cu slibiciuni fa{[ de copil. Nu rareori,copilul iadrumul crimei, urmdnd exemplul tatllui saual mamei (in caz deprostitufie).Uneori apar complexe afective erotice intre mami gi fiu sau intre tat[ gi fiicE(complexul oedipian sau complexul Electra).
3. Crima tn grup gi crima organizatd
Acestea apar, indeosebi, indomeniul crimelorconfiabunurilor giin cazulinfractorilorprofesionali, dupd cum remarcd Pinate|3. in astfel de cazuri, este nevoie de cooperareamai multor persoane, unde este nevoie de plan de acflune, de recunoagterea situaliilorpropice de comitere, de tlinuitori gi de complici, de organizarea slvirgirii crimelor, de
ascunderea bunurilor produse prin crim[, de ascunderea fiptuitorilor etc.
in fiecut, h S.U.A., crima organizati se manifesta sub forma gangsterismului, adicijefuire, cu m6na armatE, cu violenfE, a antrepozitelor, camioanelor de marE, a tenurilor,a spargerilor de case de bani etc. Asemenea criminalitate presupunea un grup organizat(gangsteri), cu conducere cenfrali gi locali, cu grupe de informatori, cu grupe de oameniinarmafi etc. Treptat-heptat crima organizati in felul acesta, gi, mai ales, cu intebuinlareaviolenfei s-a lichidat, locul acesteia fiind luat, orgarizaflile criminale din zilele noasfie,
bazate pe fraudarea inreprinderilor, a institujiilor de stat, crima bazati pe ingeliciune gi
viclenie. S-a extins, indeosebi, crima mare orgatizatd, mai intii, la scard nafionald gi
apoi la scar[ intemalionall, cum este terorismul, comerful cu droguri, cu arme etc. Este
aqa-numita criminalitate exercitati de organiza\ii criminale, mafiote, cum sunt cunoscutein zilele noaste. in cele ce urmeazd, ne vom ocupa, pe scurt, de aga-numita crimdorganizatd mic[.
A. Furturi de buzunare, a ciror activitate se caracterizeazdprin aceea c[ estepracticatd de infractori profesionali, ci se comite prin tdrguri, trenuri, locuri
rr J. Pinatel, op. cit., p. 359-460.12 S. Sighele, op. cit., p. 5l-54.13 J. Pinatel, op. cit., p.336-337.
t28 CntuINoLocIE
aglomerate; de regu16, ea presupune cel pu{in doui-trei persoane, mijloace tehnice
1lame, cufite, brice), mod de executare special (tdierea buzunarelor, sustragerea
din buzunare, trecerea din minl in m6ni a lucrului sustras, folosirea imbulzelii, a
for,tei, a imobilizirii "intdmplitoate" avictimei, a abilititii manuale etc.)'
B. Furturi prin efraclie, chei false ("cambriolaje"ra). Ele presupun existenla
unei organiz[ri, exisienlaunei bande. De regul[, conducltorul este cel cu mai multd
experienp. El d6 indicalii qi el dirijeazi totul. El dispune de executanli 9i ajutoare
(informaiori, paznici, transportori, tlinuitori). Furtul prin efraclie se executd cu
violen
Pnonmuz Pnn tNo Cntu.q 129
Crima mullimii consti in "acf,uni in comun gi in mas6, comise sub impulsulunor antrendri la care participi cei prezenli gi unde se degajd fo4e, virtualitdfi, carein stare de izolare, arrlmdne nemigcate". Este definilia dati de G. Tarde, reluatl deJ. Pinatelt6. Potrivit acestei defini1ii, crimele mullimii se caracterizeazd, prin: a)fapte comise impreuni, tn comun, de oameni in mas6; b) sub antrenarea giimpulsionarea colectivi gi c) expriml o eliberare de tendinfe, de stlri tensionaterl
Prima caracteristici a infracfiunii mullimii constd in aceea cd e comisd in comun,in mas6, cu alte cuvinte este comisd de o mullime (a celor prezenli, a celor adunafiintr-o masd de oameni). Mullimea, trebuie precizat de la inceput, este o aglomerarede persoane, aglomerare realizatd, de cele mai multe ori, in mod intdmplitor, deregul6, cu ocazia unui eveniment oarecare din viafa sociali. Mullimea se deosebegtedetxr grup, care const[ in adunarea unui numlr mai mic de persoane (de exemplu,5-10 persoane); grupul este omogen, congtient gi urmiregte de la inceput anumitescopuri. Mullimea presupune, dimpofiivE, un numlr mare de persoane, incepdndcu 25-50 gi mergflnd p6nd la sute ori mii de persoane. Apoi, mullimea este o grupareeterogend de persoane (de toate vdrstele, de sex diferit, de orice profesiune qicategorie sociali etc.). Mullimea, la inceput, nu are o organizare, dar treptat ajungela un fel de organizare, dar la o organizare spontan6 gi intdmplitoare.
A doua caracteristici a mullimii const[ in aceea ci, treptat-treptat, mulflmeaajunge sd aib[ gi o congtiinld comund, adici preocupdri qi revendiciri comune, carese canalizeazd, apoi spre impulsuri, tendinle gi acliuni comune. Congtiinla comuni,adicl preocuplrile, stirile emolionale gi tendinfele comune sunt puternice qiinvadeazdcongtiinfele individuale, acestea devenind stipdnite de ideile gi tendinfelecomune, pebazd. de sugestie comunl, contagiune comuni, imita,tie. Este destul slse lanseze o chemare sau o migcare a unora din mullime pentru ca apoi tofi si fieantrenafi in aceeagi direcfie, spre acfiuni colective. Controlul de sine al individuluislIbegte gi dispare. Acfiunile mullimii sunt asemindtoare cu cele ale infractoruluipasional, care tinde si-gi facd dreptate. $i mullimea aclioneazd, de cele mai multeori cu sentimentul ci face dreptate. Aga se explicl atrocitilile gi lingajele comise deo mulgime, mai ales in timpuri de riscoale, revolufii, dar qi in legrturi cu evenimentemai pulin importante.
in sfbrgit, ateiacaracteristicl a cdmelor mul{imii consti in aceea cd eareprezintdo descdrcare nervoas[, o eliberare de o mare tensiune psihicfl in cazurile de mai susale crimelor sivirqite de o mu{ime, in general, mullimea se agitr gi acfioneazi incomun impotriva unui "dugman", grupe de persoane, organizalii ori institulii din afaramul,timii. Aceste acfiuni sau fapte se pot pehece 9i inlIuntrul unei mullimi, intremembrii mu{imii, intreparticipanfii lamulfime, aga-numiteleincrierEri (Nt.322codpenal). ConqtiinJa, revendiclrile gi acfiunile mullimii sunt supuse aceloragi reguli intoate cauzele multimii.
16 J. Pinatel, op. cit., p. 364.t't J. Pinatel, op. cit., p. 364-376.
130 CnrurNoLocrE
Secliunea a IY-aCauzele crimei
1. PreliminariiFmcfa principaln a gtiinlei este funcfa explicativ5, aceea de analtzrrrc gi cunoagtere a
fenomenului care se cerceteazA.Im explicarea gi cunoagterea acelui fenomen inseamnl, inprimul rdnd, cunoagterea cauzelor care ii determin[ existenfa gi ii orienteazn manifesfirile. incazul criminologiei, aceastr funcfie inseaurni cunoa$erea cauzelor crimei.
Prin cauz[ se inlelege "ansamblul factorilorcare fac caun anumit efect siurmeze inmod necesar din acei factori'{8. Mai mulg aceleagi cauze produc aceleagi efecte. Relagiacauzald, relalia de la catzd,la efec! consti in succesiunea temporali imediati infiecauzd gi efect gi in necesitatea acesteiare. Penfiu aceste motive, rafluni, dac1 o cauzdeste cunoscuti, prevederea efectului este posibil620. Penffu aceleaqi motive qi reciprocaeste adevdrati, adici in absenfa unui efect agteptat, se conchide asupra unei diferenfe,asupra absenfei unei cauze din complexul cauzal dat. Accept6nd asemenea explicaliigtiinfifice despre cauze se accepti in mod implicit, concepfia deterministd in gandiriacercetitorului 9i a criminologului modem, condifie prealabild a oricirei cercetirigtiinfifice. Universalitateadeteminismului, menfloneazd Seeligll, asigur5, epistemologic,aplicarea in realitate a principiului logic al rafiunii suficiente gi, a posteriori, prinexperienfa zilnicd, evenimentele prevlzute se intAmpll gi in actiunile umane conformregulilor privind cauzele gi efectele acestora.
2. Noliune Eifeluri de cauze
A. Nofiune. in gtiinl[, prin cauzd se infelege un fenomen care, in mod obiectiv ginecesar, precede qi genereazl un alt fenomen. Fenomenul care precede gi genereaz6sau determind un alt fenomen este fenomenttl-caazd,,iar fenomenul care urmeazi qieste determinat este fenomenul-efect, sau fenomenul-urmare, sau fenomenul-rezultat.De exemplu, boala, caxe provoaci moartea unei persoane; fenomenul boali estefenomenul cauzd,, iar fenomenul moarte este fenomenul efect.
Trebuie refinut c[ vorbind de cauzd gi efect, este vorba totdeauna de un raport,de o relafie - temporal gi spalial - intre doud fenomene, fenomenul cauz[ gi fenomenulefect' De aici gi expresia de raport de cat;zd gi efect sau raport de cauzalitate sau,simplu, catzalitate,in care sunt implicate cele doud fenomene. Mai trebuie p recizatcd raportul cauzal nu se reduce totdeauna la doud fenomene; in unele cazuri suntnumai doui fenomene - exemplul de mai sus -, darin multe cazuri intri in joc maimulte cauze gi se produc mai multe efecte. Relafia cauzal[ este apoi o relafie obiectiv6gi necesard, in sensul cd o catzd sau mai multe genereazdanefect sau mai multe giaceasta se petrece in realitate gi peste congtiinla celui care constatr.
l: E. Seelig, Traite de Criminologie, P.U.F., paris, 1956, p. 142.re E. Seelig, op. cit., p, 145.2o E. Seelig, op. cit., p. 146.2t E. Seelig, op. cit., p. 139.
Y:
Pnonmur Pnruntn Cntu,q 131
$tiinta infelegepincauzi un fenomen caxe genereul un alt fenomen. Cauza,inacest sens, se deosebegte de condilie) care inseamnl un fenomen care ajut[, carefavoizeazd,producerea unui alt fenomen. Procurarea unei arme, cu care criminalulcomite fapta de omor, este o acfiune condilie sau acfiunea de imobilizare a victimeieste tot o acfiune condilie. Specificul condiliei deci consti in aceea ci este unfenomen care nu determind un alt fenomen, ci numai ajutd la producerea lui. Uniiautori adaugd cd acea condilie consti intr-un fel de gans6, de ocazie, care contribuiela producerea unui fenomen. Acfiunea condiliei ajuti actiunea catzd. Cauzele qi
condiliile aclioneazd impreunl, dar au contributii diferite.in literatura de specialitate, ca gi in practica penalE gi criminologic[, se folosegte
gi termenul defactor (de exemplu "factorii criminalitilii"). ln general, prin factorse intelege o cauzd, adici factorul ar fi similar cu o cauzi. Ar fi tot una a vorbi de
cauzele criminalitdlii sau de factorii criminalitdlii. Existi gi o alti interpretare gi
anume: prin factor se infelege ceva mai mult decdt prin catzd, c[ el are un sens mailarg, care ar include atdt o ca'tzd, cdt qi o condilie. Vorbindu-se de factoriicriminalit[1ii, de exemplu, se inleleg atdtcauzele, cflt qi condiliile acestui fenomen.Factorii unui fenomen au un sens mai general, infeleg0ndu-se atdt cauzele cdt gi
condiliile, ba chiar gi alte elemente contributive la aparilia unui fenomen.
B. Feluri de cauze. in materie de catze ale fenomenelor sociale, indeosebi acatzelor crimei, se face distincfia intre mai multe feluri de cauze gi anume: a) catzegenerale, care se referd la cauzele mai multor feluri de crime, cauze legate depersoana criminalului gi cauze referitoare la mediu;b) cauze speciale,care se referila un singur sector; c) cauze parliale, care privesc un segment dintr-un lanf deca;urze; d) cauze obiective,legat de aspecte materiale (sdrlcia familiei), cauzesubiective care privesc aspecte psihice ale crimei; e) cauze principale, cele care auun rol mai mare in comiterea unei crime; f) catze secundare, care au un rol mairedus in comiterea unei crime; g) catze determinante, care joacE un rol primordialin comiterea unei crime (de exemplu, dorinfa de rdzbunare); h) cauze declanSatoare,cele care provoacd trecerea la crimd (de exemplu, o ceart6, un conflict ivit subitcare duce la comiterea crimei); i) cauze ereditare gi cauze de dezvoltare: primele,dupd cum arat[ numele, apar,tin ereditllii (de exemplu, debilitatea mintald sau opredispozilie psihoticd), secundele sunt cauze care apar,tin condifiilor de dezvoltarea criminalului, cauze datorate mediului gi educafiei (de exemplu, influenle criminaledatorit[ unor persoane cu care criminalul este in contact, persoane certate cu legea).
In cercetarea cauzelor (sau factorilor) crimei, se urmeazd o anumiti schemi,anume: catze fizice, prin care se inteleg catzele anatomice-morfologice (saucorporale) Si cauzelefiziologice, precum gi cauzele endocrine (endocrinologice),cauzele psihice cttot sistemul acestora (aspecte emotiv-active - tendinfe, mobiluri),aspecte cognitive sau de cunoagtere (memorie, inteligentS, gdndire) Si aspecte socialesau condilii sociale.
s
132 CnrMrNoLoGIE
Seelig22 di o mare atenfie acestui ultim aspect al catzelor crimei. El critic[sistemul introdus in criminologie, potrivit cdruia factorii sau cauzele crimei sunt
numai de dou[ feluri: cauze individuale (ereditare) qi cauze de mediu. El susfine c[aceste cauze sunt in numlr de trei, qi anume: cauze ereditare, ca.uze de dezvoltare Si
cauze de mediu. El mai susfine cd schema cauzelor crimei este: "pe de o parte,
ambianla dinmomentul comiterii crirnei (o multitudine de circumstan{e existente),
de alti parte, personalitatea criminalului aqa cum a devenitpornind de ladispoziliiletnndscute sub influenla constantd a ambianlei de dezvoltare,care acuma reac\ioneazd
la ambianfa din momentul de slvirqire a faptei. in sf[rqit, ast[zi in criminologie totmai mult se susfine ideea unui complex de calze, a unei constelafii de cattze,
pdrdsindu-se ideea unei singure ca:uze. in acest complex de cauze intrd cauze
ereditare, cauze de dezvoltare gi cauze din momentul comiterii crimei etc."
3. Nivelurile Si momentele cercetdrii cauzelor
A. Nivelurile cercetdrii cauzelor. in criminologie se face distinctie intre crim6ca fenomen individual gi criminalitate ca fenomen social sau de m4s6, cum spune
Seelig23. in cercetarea cauzelor,se line seama de aceste doul aspecte, efectudndu-se
cercetlri la doui niveluri, unele la nivelul crimei, fenomen individual gi, altele, lanivelul criminalitdlii ca fenomen social.
La primul nivel, la nivelul crimei, mai bine zis la nivelul diferitelor infracliunidin cuprinsul subgrupelor de infracfiuni, cum sunt crimele contra vielii (omor, omorcalificat, pruncucidere etc.), se vor analiza, individual, catzele omorului, catzeleomorului calificat gi se vor re(ine cauzele comune qi cauzele specifice ale acestor
infrac{iuni. Se va proceda la fel cu infractiunile din subgrupele de infracliuni contra
libertdfii, gi cele contra demnitilii, qi se vor reline cauzele comune gi specifice ale
acestora. Se va proceda la fel cu infracfiunile privind avortul (rrovocarea ilegali a
avortului etc.). in final, se vor calculacauzele tuturor infracfiunilor contra persoanei
(art.174-207.), oblindndu-se un tablou al cauzelor acestui grup de infracfiuni. Dupiaceasta va urma, dupl aceeagi metodd, cercetarea infracfiunilor contra patrimoniului,a infracliunilor de fals etc.
La nivelul al doilea, la nivelul criminalitdfil, fenomen social (o mas[ mare de
crime), cauzele vor rezulta din totalizarea catzelor de la diferitele grupe de crime.
Dup[ cum s-a afirmat in criminologie, cauzele criminalitilii nu pot fi altele decdt
cauzele diferitelor grupe de crime. Este drept c[, intr-o anumiti perioadd de crizdsociald, economic[, politicS, revolulionard, nivelul criminalit[1ii cregte. Dar aceastd
cre$tere rezultil din cregterea crimelor ca fapte individuale qi creqterea cauzelor
care au generat cregterea crimelor individuale. DupE cum precizeazd Seelig,analizdndu-se cauzele fiec[rei crime, ca act individual, prin generalizare, se ajunge
la cunoagterea cauzelor criminalitilii, adici a intregului fenomen criminal. "Este
ca in medicini, unde, cunoscdndu-se cauzele unei boli, la diferili indivizi, se poate
22 E. Seelig, op. cit., p. 49.23 E. Seelig, op. cit., p. 5l .
Pnonmuz Pntrtuo Cntue 133
ajunge, prin generalizare,la cunoaqterea cauzelor acelei bori". Mai mult,cunoscdndu-se cauzele fenomenului individual, ulterior se poate ajunge lacunoagterea cauzelor fenomenului general, ale criminalitilii, ca fenomen social.
B. Momentele cercetdrii cauzelor.in criminologia moderni, cercetarea cauzelorcrimei se face in doui momente importante: o datd, c6nd se analizeazdcrima suh ununghi de vedere static,concret gi cdnd, pe baza crimelor individuale sivdrgite anterior,se relin cauzele gi condiliile care au contribuit la comiterea acelor fapte. Acesteianalize a relinerii cauzelor constatate i se supune criminogeneza faptei sivfirgite.Este o cercetare individuali gi repetati, re{indndu-se cd, in general, ca.tzele crimeisunt de douE feluri: unele sunt cartzele legate de persoana flptuitorului (cauzepsihice, fizice etc.) gi altele sunt cauze de mediu. Cercetdtorul conchide ci acestecauze se regisesc, in general, la toate crimele. Este un examen util, el ofer[ o imaginegeneral[ asupra etiologiei crimei. Aceast[ imagine-schemd devine o explicalie gi ocunoagtere, in general, a cauzelor crimei.
Un al doilea moment este acela al trecerii la sdvdrSirea crimei, cdnd fapta seexamineazi diri unghiul de vedere al migcErii; acum se examineazd cauzelepersonale9i de sitnalie existente care duc la slvdrgirea faptei; este aqa-numita criminodinamicafaptei sivdrgite; pescurt, i se mai spune acestei etape "Eecerea la act, sau trecerea laslvdrgirea fapteiza. in acest moment intri in joc factorii personali qi concreli legali depersoana fdptuitorului Ei apoi factorii concreli legali de situalia existenti, cdnd seconfrunt[factori careimping la comitere gi factori care impiedicicomiterea (stip6nireade sine, teama etc.). In acest moment se hotirigte reuqita sau egecul comiterii fapteicriminale. Cercetirile criminologiei clinice din momentul comiterii crimei (Di Tuiio,Kinberg etc.) sunt foarte bogate gi avansate in aceasti privinld
Secliunea a V-a
Cauze individuale
l. Cauze ereditare
A. Concept. Despre rolul qi contribu,tia eredit5lii la catzarea crimei s-au ficutmenfiuni gi suslineri inci de la inceputurile antropologiei gi criminologiei2s.Lombroso a scris despre caracterul atavic al stigmatelor care caracterizeazd pecriminal, iar intre tipurile de criminali, stabilite de el, primul loc il ocup[ tipulcriminalului inniscut. Antropologii gi psihiatrii au susfinut, de asemenea, ci existio contribu{ie a eredit6lii la slvdrgirea crimelor.
Ereditatea inseamni transmiterea insugirilor sau caracterelor frzice, psihice de lap5xinfr la copii prin mijlocirea plasmei germinative. Purtitorii eredit[,tii sunt celulelegerminative, mai exact cromozomii gi genele, care, prin fecundare dau naqtere qi sedezvolti, o nou6 fiinfI, cdreia i se fansmit caracterele plrinfllor. Aceste caractere
24 E. Seelig, " L'occomplissement du crime " , p. 5l .
2s Mina Minovict, Ereditatea in criminologie, Bucure$ti.
t34 CnruINoLoGIE
fansmise de la pdrinfi la copii constitui e zestrea ereditard . Ceea ce este ereditar nu este
totuna cu ceea ce este congenital (inniscut); ereditar este numai ceea ce se tansmite
prin ovulul fecundat. Se poate intdmpla ca in timpul viefii intrauterine s[ se adauge alte
caractere ovulului (de exemplu, in urma unei infeclii) gi sE se transmitil gi acestea la
unnag; acestea din urm[ sunt congenitale, dar nu ereditard6.
in legitur[ cu transmiterea ereditari2T, se pun unele probleme 9i anume: ce se
transmite, de la cine qi cai se transmite Si cum se transmite, prin ce mecanisme qi
dupi ce reguli. Se transmit de la pirinli - uneori de la bunici - la urmagi, caracterele
gi insugirile corporale (inil1ime, forma capului etc.) gi caracterele 5i insugirilepsiftrce
(sistem senzitiv, emotiv, nivel mintal etc.). Din experienlI se gtie cI din pdrin{i
inalli se nasc copii ina[i, din plrrn{i normali ca inteligent[ se transmit insuqiri
mintale normale. Caracterele gi insugiurile amintite se hansmit delapdrinli la copii,
de la tati gi de la mam6, deoarece ovulul fecundat cuprinde cromozomi 9i gene de
latatdgi de la mamd qi se vor transmite insuqiri de la am6ndoi p6rinfii.
Mendel qi alli geneticieni au descoperit regulile qi mecanismele de transmitere
ereditari, gi anume, ll2 din caracterele tatllui 9i li2 din caracterele mamei (din
plrinli inalti - tati-mami - se nasc copii inafi; din tatn inalt 9i mamd mic[ se nasc ll4copii inal,ti, 1/4 copii scunzi Si 214 copii hibrizi (amestec de caractere). Unele
caractere de la tatd sau de la mami sunt dominante gi evidente qi alte caractere de la
tat6 sau de la mami sunt recesive, ascunse. Acestea din urm[ dacd nu apar in prima
generalie, ele pot si apari in generatia a doua sau a treia (de exemplu, culoarea
ochilor, inteligenf[ de la bunici).Penfiu ilusfiarea metodei tansmiterii genealogice gi a mecanismului de aparilie la
urmaqi a unui caracter fizic sau psihic, invocim tansmiterea ereditard a daltonismului
(necunoagterea culorii de rogu sau alta) in unele familii, cum este cazul lui J. Scott, care
suferea de aceasti deficienli gi care declara c[ este un defect de familie gi arati: "tatilmeu afe exact acela$i impediment ca mine; mama mea 9i una din surorile mele erau
perfecte in privinta vederii tuturor culorilor; dar gi eu gi cealalti sor[ a mea suntem
deopofivi de defectuogi. Fratele mamei mele a avut acelaqi impediment ca 9i mine,
deqi mama mea... cunogtea foarte bine toate culorile"28.
B. Metode. Cercetarea rolului eredit5lii asupra criminalitilii s-a fbcut prin doulmetode mai importante, qi anume: metoda genealogic[ 9i metoda gemenalogicl
(gemeni) sau gemelarl.a) Metod i genealogicd in criminologie constd in cercetarea familiilor de
criminali, pornindu-se de la constatarea cd in multe familii de criminali se constatl
cI gi pirinfii au fost criminali, ceea ce ar fi o dovad6 cd dispozilia spre crimi se
moqteneqte. In criminologie s-au refinut multe exemple de familii criminale cu mullicriminali. Astfel, familia Hill Folk, familie american[, studiati de Davenport; s-au
26 H. Mannheim , Comparative Criminologt, p. 229 Si urm.27 Ashley Montagu, L'hAriditb,Marabout Universit6, Belgique, 1967, p. 53, 1542s Gh. Oancea - Ursu - Ereditate gi mediu tnformarea personalitd|ii umane,Timisoxa, 1985, p. 38.
Pnonmut PruwNo Cruu,e 13s
cercetat 700 de membri, in care s-au descopeit 24yo copii neregitimi, l0 %prostituate gi la care s-a mai descoperit alcoolismul, debilitat^ea mintali, epilepsieetc. In familia Jukes, studiatd de Dugdale, la un total de 540 membrii studia{i, s_agrsit o cincime nisculi ilegitimi, 37 sifilitici, 53 intemali in rpiiur" ca psihotici, 76condamnafi penal, 128 prostituate etc. ' -r---
sunt interesante cercetirile.rui Healy2e efectuate asupra unui num5r de r.000delincvenli_recidivigti privind criminalii in famitii. ur a gEsit'ce, lo ,r111u *o, exameneriguroase (fiziologice, psihologice, sociare), 332 au fosiJ*aiu il""6t n-a avut dateinformative suficiente, 271n-auavut crinrinali in familie si"i"i-,*airp criminale, la245 caztxi s-a constatat debflitatea mintard si epilepsie, ii th*i*rrriin famlie auexistat delincvenfi. in multe din aceste .-*i r-uri"linuiai.e,.u*" ale recidiveiinfluen{e nefaste de mediu, debiliate mintalr, epilepsie erc., .u*J.*. "onduc
la crim5,chiar gi frrd o influenfd deosebiti a ereditilii; autorut mra, ,r...rroe rolul eredit6fli,dar nu frebuie nici exageratMetoda genealogicd, in esenfa ei este utila, prin folosirea ei s-au llmurit multeaspecte privind cauzele crimei gi s-a cunoscut -ui bir" rou amitiei $i d
";"Atdti; i,etiologia crimei. Existi unele.dificuftnfi 9i neajunsuri in fobrt;;;-"rr.i metode. Astfel:a) s.ypla_ existenfi de.criminali ta lnaintagi gi la urmagi nu este ;;;.,]J;;"rri;;
ereditate Ia crim5, fiindc5.s-ar putea ca drept cauze si fie condilii de mediu social at6tla un criminal, c6t gi la celilalq cum s-a dai ca exemplu cazul in care at6t mama c6t gitatil si fie victime ale con{Frto1$g viag; b) este greu de deosebit 9i de precizat cazxilein care atdt ereditatea c6t qi mediul uuto"iiu"itir.ri-d, fiiJ;iri, ," poate precizaexact contibufia ereditilii gi contibulia mediului social. Bste posiiil.i,lrt_i" "a,,ereditatea sr aibi o mare contibuf;e (gi Lxistl asemenea cazuri), dar este greu de precizatfo .r*., ve1rti a lanfului cauzalereditatea a fost mai puternicn.h legituri cu rorul.eydiu{i asupra criminaritilii ,-o a*t qi arte cercetEri giexperienfe, din care rezula ce roful ereditefli este puternic. Sunt incercrrile menfionate
de Lund gi J<irger3o, in care copiii-au fost ruafi ae n amimt" ,,r-"ri-iruli gi prasafi infamilii snndtoase dinpunct de vedere moral ji.edu"rdr, d*il;t;urmd, acegti copiiau tugit din aceste familii gi s-au dovedit a fi d;fincvenf . T; "d;;;;perien!a descrisd
de Kankeleit, care menf,one aza expenen\a,unui filantrop di" ii;;rrg, care s-a hotir6tsd salveze copiii din pirinli criminali'gi i-a plasat iotr-o .ure uri"*e construitd,incredintandu-i unor educatoare serioase gi de incredere. Rezultatul a fost negativ fiindcd,dupd 4-5 ani, copiii acegtia au pdrrsit .a,nirrt oferit. de m*t"p s, s-au apucat dedelincvenli' Se tage concluzia ci ereditatea ajucat rolul de seame iri aceastii experienfi.b) Metoda cercetiii gemenilorinmaterie de ereditate ru..i*iruri s-a aplicat multin ultimele decenii, mai cuseam[ la gemenii monozigo,ti gi u corausia cercetiiri ample,sub.to_ate-aspectele, ajungdndu-se Iiconstatdri gi .o"r.Gi*J;til in cunoagtereaereditdlii in acest domeniu- s-a spus ci metoda gemenitor, nn ao;eri.rl $tiinlelor omului,
este prin ea lnsEqi un fel de "experiment al naturii,,. In ce constr aceastr metodd?
2e The Individual Delinquent, p.l5g gi urm.30 Al. Rogca, op. cit.,p.25-26.
t36 CnTMINoLoGIE
Mai int6i, gemenii sunt frali care s-au nlscut deodati qi sunt foarte asemdnltori.
Unii gemeni piovin dint-un ring* ovul fecundat gi in acest caz este vorba de gemeni
univi\efinisaimonozigofi qi suntidentici. Algi gemeniprovindin doui ovule fecundate
deodati gi in acest caz estivorba de gemeni bivitelini sau dizigofi gi nu sunt identici.
Gemenii univitelini sau monozigofi sunt foarte asemdnitori intre ei din punct d9 v9{e1e
nrir li psihic, incdt, de multe ori, nu pot fi deosebili 9i recunoscufi, uneori nici de
propria iamitii. Gemenii dizigoli nu seamdn[ infie ei in mod deosebit, aqa cum seamdn6
lemenii monozigoli qi nu se Jonfundd unul cu altul. Ei se mai numesc, din acest motiv,
f,ad n[scuti deodatn gi imp6rti.gesc, oarecum, soarta celorla$i fra,ti nnsculi pe r6nd.'i, probl.-u ereaitelii criminalilor gemeni s-au ficut multe cercetlri gtiinlifice
interesante. Astfel, Lange, in studiul unui grup de 30 de perechi de gemeni (13 Mz
(monozigotici) 9i 17 Dz\drzigotici)), a gisit ci in cazurile in care unul din perechile de
g"*"ri riorozigoli fusese inihis coreclional, fiindc[ sivirqise infracfiuni, s-a cercetat,
in continuare, soarta celuitalt cogemen monozigot gi s-a constatat ci 9i acesta a fost
condamnat pentru fapte penale ri*ilur.. in cazul celor 17 perechi de gemeni dizigoli,
cogemenul nu 6ptuise fapte penale. Acelagi lucru l-a constatat qi Sieme'ns, care a cercetat
geiteni monozigoli gi dizigoji, gi a constatat cI tipurile de conduiti ale monozigo,tilor
Iunt foarte aprofiate gi constituie totdeauna acelagi caracter sau o singur[ fiin15 in dou[
exemplare, i""u c" nu se putea spune despre gemenii dizigo,ti'
Lange a mai f[cut cercetiri cu privire la unele fiIs6turi ale gemenilor criminali 9i a
constata't cdlabazacomportamentului criminal stau unele tresituri specifice, precum
sunt inafectivitatea, caricteristici psihopafilor pervergi, 9i lipsa stip6nirii de sine' La
a[i gemeni s-a constatat o trisdturi caracteriali importanti, anume influenlabilitatea,
carJconduce la inadaptare social[ gi crim[3r. Concluzia tras[ consti in aceea ci intre
ereditate qi crim[ existi o stdns[ corelafie.
Despre ereditate gi crimi se ocupi gi G. Vold32. El examineazl aseminarea intre
perinfi qi copii in materie de crime, reproducflnd o tabel6 dupi Goring, 9i anume:
Tip de crimd Asemdnarea Asemdnarea Constatiri:
p[rinfi-copii intre frati
- corelalii mariinfre crimelecomise de pirinfigi copii
- corelafii mai miciintre crimelecomise de frafi,dar totuqiexistente.
c. ce se mogteneste tn cazul crimei? in criminologie, mult timp crima qi
comportamentul .ri.iort s-au explicat, in primul r6nd, ca insuqiri morale qi sociale 9i,
3t lbidem, p. 226.32 Tboretical CriminologY, P. 92.
- Crim[ in general
- Crime contraproprietitii
- Crime sexuale
- Crime de furt
- Crim[ de violentd
- Crim6 de fraud[
45
60
s0
15
45
46
23
46
t7
.:
I
Y^1./{
Pnonmun PnttrtNo Cntu,n t37
in al doilea rdnd, ca nigte insugiri sau calitifi native ale psihicului33. Cu alte cuvinte,
omul este inzesfiat de la naturd cu sim{ moral, potivit c[ruia el poate sd distingi moralul
de imoral, binele de ceea ce este rdu (sau criminal), dupi cum poate distinge, datoritiochiului, nuan{ele de luminl gi de culoare. Unii oameni au inndscut simlul moral, iar
a[ii n-au inndscut simful moral, ci pe cel imoral sau criminal. Lombroso a sustinut:
criminalul este innlscut gi caracterizat prin lipsa de orice simf moral. Dupi aceqti autori,
conduita morald (necriminal[ n.n.) este o insugire biologicd gi care poate fi mogteniti.
De asemenea, conduita criminali gi lipsa simlului moral se mogtenesc de criminal de la
perinfi sdi.' O., insugiri psihice native morale sunt greu de acceptat. Psihologii3a precizsazi cd
existi conduitd morald sau imorald, dar nu er,rsti tnsuSiri gi calitnfi psihice morale 9i
imorale. Omul este inzeshat cu nebuinfe gi tendinle necesare activitIlii qi viefii, dar insocietate exist[ norme de conduitd, pe care individul fiebuie si le respecte. Cei ce
respecti aceste norme au o conduit[ social[ gi moral6, iar cei ce nu le respecti qi vin inconflict cu aceste norne, au conduit[ imorald gi criminal[. Dar, ceea ce este imoral qi
criminal este conduita, nu tendinfele care determini conduita. Ceea ce este moqtenit
swfi trebuinlele cue pot fi egoiste sau putin alfiuiste, care determini o conduiti bund
sau rea, moral[ sau criminal[. Trebuinfele qi tendinfele sunt comune at6t actelor permise,
cdt gi actelor nepermise. Impulsul sexual sau achizitiv poate fi exercitat pe cale permislori pe cale nepermis[. Ultima cale, conduita criminali, nu e nativi, ci native sunt
trebuin ele care conduc la asemenea acte. In felul acesta nu putem suEine ereditatea
actelor criminale, a criminalitifii, ci ereditatea sfiucturii psihice, a impulsurilor spre
acfluni sociale ori criminale. Crima nu este nativl. Este nativd structura psihici ce
impinge la astfel de acte; criminaliAtea nu se mogtenegte; se mogtenegte constitufla
psihici care determini criminalitatea - dupi cum aceeagi constitulie psihici determinlgi conduita socialE normall.
Un pas important f[cut inainte in cunoagterea ereditilii criminalilor, il constituie
folosirea netodei comparativeinaceasti materie, in sensul cunoagterii antecedentelor
penale ale criminalilor in comparafie cu antecedentele penale ale necriminalilor. De
aici se poate vedea in ce mlsuri la criminali sunt sau nu sunt frecvente astfel de
antecedente gi factorii catnalicare i-au deterrninat. Pentru ilustrare, redlm o cercetare
fdcuti de Al. Roqca35 privind pe delincvenfii minori in comparalie cu nedelincvenlri
minori.
Delincventi Alcoolici Anormali sau bolnavi
Delin- Nedelin- Delin- Nedelin- Delin- Nedelin-
cventi cvenli cventi cventi cventi cventi
Tatdl sau 3,03Y, 1% 12,12% 4% 24,240h 3,500
sihici
33 Al. Rogca, op. cit., p.28 si urm.34 B. Hollander,The Psychology of Misconduct, Vice and Crime35 A. Rogca, op. cit., p.32.
138 CnrMINoLocrE
Dupi cum se poate observa, 3,03yo dinre minorii delincvenli gi l% dintre minoriinedelincvenli au avut un plrinte delincvent; 4,25yo minori delincvenfl 5i0,5%o minorinedelincvenli au avut un frate delincvent; lz,lzyo dintre minorii delincvenfi gi 4%dinte minorii nedelincvenfi au avutunplrinte alcoolic; 24,24yogi 3,50% dinhe minoriinedelincvenfi au avut un plrinte delincvent; 9,66Yo dinne minorii delincvenli Si3,50Yodinte minorii nedelincvenli au avut un frate delincvent. De notat, ponderea mai mdre a
antecedentelor penale la delincvenfi, pe de o parte, gi ponderea mai mare a alcoolicilorgi a anormalilor sau bolnavilor psihici la delincvenfi in raport cu nedelincventii.
in criminologie, indeosebi in criminologia clinicl, se fac cercetdri asupracriminalitllii plrinfilor, fralilor, chiar gi a bunicilor pentru cunoagtere, nu a crimelorin sine comise de acegtia (de acestea s-a ocupat dreptul penal c6nd le-a pedepsit), cipentru cunoaqterea resorturilor psihice, a tendinfelor gi impulsurilor, a bolilor psihiceori a alcoolismului care le-a determinat gi, in felul acesta, putem cunoagte pecriminalul actual gi putem explica crima acestuia. Este necesar apoi sd cunoa$tem,pe l6ng[ antecedentele penale ale inaintaqilor, gi condifiile de mediu social in carea crescut criminalul, pentru a nu le confunda cu factorii ereditari gi pentru a refineexact ceea ce este datorat ereditIlii gi cee4 ce este datorat mediului.
2. Cauze lizice Ei cauze JiziologiceA. Cauze fizice. Printre cauzele crimei, cercetate de criminologie, primele au
fost cele frzice, care se refereau la aspectele corporale propriu-zise, cum sunt:infEligarea corpului (cap, trunchi, membre) ale criminalului. Au izbit, indeosebi,dimensiunile corpului (inilfimea, grosimea) gi sdnitatea acestuia. De asemenea,s-au refinut malformaliile corporale gi starea simfurilor gi a s[nIt[1ii acestuia. Estemeritul lui C. Lombroso gi a qcolii pozitive italiene in criminologie de a se fi indreptatgi de a fi cercetat pe criminal pentru descoperirea cauzelor crimei. Lombroso astabilit qi susfinut: crima se datoreazd, criminalului, iar cauzele ei silSqluiesc inexistenfa tipului criminalului inn[scut, caracterizatprin trisituri corporale distinctegi anume: a) malformafii ale capului (maxilare puternice, frunte ingustd, deformdriale trunchiului, membrelor, un fel de stigmate specifice criminalului gi altele); b)tipul criminal se mai caracteizaprin tendinfe epileptice, prin degenerescenfI, lips[de sim! moral etc.; c) toate aceste simptome erau mogtenite, unele din acesteamoqtenite de la generafiile indeplrtate (atavice).
Meritul lui Lombroso consti in acela ci este primul criminolog care a ficut o cercetaregtiinf,ficI, de a fi cercetat mii de criminali gi a fias concluzii pe baza cercetiii. Totugi,concluziile gi sustinerile lui sunt greu de acceptat, fiindci, in lumina cercetdrilorcriminologice actuale, se constati: a) malformaliile corporale prin ele insele nu potdetermina la crimi; b) nu existiun tip criminal special, tipul criminal inniscut, care armogteni inclinalii criminale, curl ar mogteni inllfimea corpului sau culoarea ochilor; c)malformaliile susfinute n-au fost verificate gi confrolate gi la populalia necriminald; d)cercetlrile ulterioare36 in criminologie (Th. Wood, Healy qi Bronner, Hooton qi al,tii) auardtat cd malformaflile gi stigmatele sunt aproape la fel de rEspdndite gi in populalia
36 Al. Rogca, Infractorul minor, Cluj, 1932, p. 31-40.
139PnontEME PntvtNo Cruue
generala.Woodaconstatatacdlilo/odinqooulatiaS.U.A.prezintidefectefizice(tubercuroqi,derecteoJ1{''''i1"';;yg'fSyfr:'X*tt"T:ffi}::aminanditlTH"*ffi ;H;,rfil;J*.[[,.i2e,85o/oerau'Irrsderecterruc'
Cutoate aces,.u, "*ii*rlp'**CIfecqnziyeiacriminalinupotfiftecute
cuvederea
din punctul de vedere ;"ffiffi;;#rqi"*.La mul$ criminali, defectele fizice
(defecte de atzde v6z, defecte a. t rnpuum"rri - incetineala in mi$cari, sensibilitate
slabi) pot contribui rniirect la inadaptare ,o"iura 9i la conduiti^criminali' Asfel de
defectefacdificile*r,uir".*ialecua{epersoane;Imomapoicuvedereslab6-estevorba de intactori mino*i-- ," Js"a *"i d"", n" po"," t"a p-," la jocuri cu alli tineri'
poate fi apreciat ca incapabil minal gtc '.ceea ce poate duce la vagabondaj etc'
Factorii fizici aminti$,, ins5, au qi pot avea o Lntribulie asupra conduitei omului'
inclusiv asupra "ot'a"ii"i "'imi"uL' in mod indirect' anurne aceqti factori pot si
influenleze mai int6i #,"*|r*, .i 9ryr*a .*" sunt detemrinanfi penfiu conduiti'
in sensul de a inno"rtu Julu "ilotiu-*tirne,
o.ioint t" ui impulsurile psihice ale omului'
Anumite defeo. *"":;fr;, ;G, *i ai ttuoim etc' - iot influenla viala psihici at
,",J"eimpiedicr;;H;;;il:.',r-:f i*ffi##:l#"#iltrJ:*fr :rX:inferioritate, ceeace se varepercuta $l asupm.
vagabondaj ,uo,.**1"'J r"ti* ui i'Jtei**a*l de la viala sociald normal6'
Multtimp s-acrezutc[sistemulr*o, ""rroJ este determinantasupravieliipsihice'
inclusiv asupra "ooaoi*i*"iale.
o dat6 cu r"rr"urit" asupra sistemului de glande cu
secr4ie intema gi urffi lor.gului sistem chimic al omului, s-a dovedit ci acestea
influenleaz5pr"..r.r]"#JrJg]lJ*ir"Jusuii"o*po?i{"jTg.M,presiuneaarterialE'te,nsiunea 9i altete, iarpri, ucJstea influenle-i"i"1rptini"e, T.py"d
t*d emotivitatea
$i, prin aceasta, ut ""IJJtii"ii"*;;d't #Site ae fice sau minie iei au aici
origine fiziologic[ u,;;,;;;;.sile emotive in diferitele situalii sociale'
B.Cauzefiziologice.ExplicafilecauzelorcriminalitEliiprinfactoriifizicinuepuizeazdr.riu "u*.1"*""r*i."i.'in
ultimele decenii, cercet[rile fiziologice s-au
extins mereu gi uo "upriiN
ooiroo". s-au f6c-ut gi.L ru.',".t.et6riintense in domeniul
endocrinologieirr, in dileffiianauhr si, indeosebi, asupra influenlelor exercitate
de secreliile gf*arfri uloi""rirt"-"fui foiologic, asupra sistemului nervos $1 a
celui cerebral. rffiurerile in dezvoltarcu ri.i.ri"rui glandular sau tulburirile in
tunclionarea u"",toiu pio^Oit "'oOin"e'i
a" *;;;n"t; h unii indivizi' Tulbur[rile
aparute in tuncfionar";ffi;;i;*iJ., u ghd"i suprarenale ori a celei pituitare au
consecin[e asupra n'"'fi"a'ii intregului organism' De cele mai multe ori acestea
au produs .oain.#1"#il;Hriig*"r"r De asemenea, unele tulburari ale
glandelor genitale u"ona*iu schimbareacomportamentului ^
Schimb'ri a" **p""ifi"", * pi"a* gi in urma unor hrmori, atrofii sau procese
inflamatoriialesistemuluilimfatic.a".,t.u,"uuat,namrrltirrcazulsistemuluiendocrin.S-au f[cut upoi """t#f,''t**
tfl"t"ryiepilepsiei; t:1-!9'ltPlut cE si aceasta poate
conribui la modifrca#;;p;n*r.rdhi -C.-r'lJa*ii
Hill 9i Poud au descoperit' in
cazul infracfiunii dt ;;';;i06 condamnatr' un procent de 18 % epileptici'
qfive CriminologY' P' 235'
140 CnrMrNoLocrE
Cercetlrile genetice contemporane au fEcut mari progrese38. Acuma se cunoa$te
bine structura genetic[ a omului, re(inindu-se cE celula umani are 46 de cromozomi,care formeazd23 de perechi gi in fiecare pereche existi un cromozom matern gi
unul patern, realizdndu-se formula geneticd de 46 XY pentru sexul masculin qi 46XX pentru sexul feminin3e. in dezvoltarea acestor procese genetice se produc gi
abateri,ivindu-se situalii anormalea0. De exemplu, s-a descoperit ci, launii indivizi,numdrul de cromozomi sd fie nu cel normal, ci cu un cromozom in minus sau un
cromozom in plus. O atare anomalie, mai cu seam[ in cazul unor cromozomi inplus, pot sI produci dezechilibrare in aceste procese genetice, dezechilibrare care
influenleaz[ qi comportamentul omului 9i astfel s[ se ajungl la sdvirgirea de
infracfiuni. S-au emis gi pireri cd ar exista o corelafie intre structura genetici gi
criminalitate, ceea ce gtiin{a nu a confirmat incI.
3. CauTe psihologice
in criminologia contemporan6ar, factorii psihici gi morali au o mare greutate inetiologia crimei. Ei se inscriu alituri de factorii biologici qi factorii sociali.Mannheim a elaborat o schemi, o diagramd, cu privire la relaliile gi configuraliacelor trei feluri de factori, gi anume:
Factorifrzici
Factorisociali
Aceste trei categorii de factori sunt inseparabili in orice crimi, binein{eles, cu o
pondere specific[ a fiec[rei categorii. O dati, intr-o crimi s[virgiti, factorii fizicigi fiziologici pot fi mai importanfi, in alti crimd sdvdrqiti pot fi mai importanfifactorii sociali, iar in alt caz factorii psihici. Mai mult, autorul amintit susline ci,de cele mai multe ori, factorii psihici sunt mai importanfi decdt ceilalli, fiindc[ atitfactorii frzici, cdtgi cei sociali pot acfiona numai dacd, mai intdi, ei trec prin factoriipsihici, numai dacd factorii sociali qi cei fizici sunt interiorizafi gi insugili de cltrefactorii psihici, numai dacd, in al doilea rdnd, primii trezesc nevoi, dorinle gi planurimintale, care apoi se pun in aplicare.
in toati problema etiologiei crimei, factorii psihici care determini pe infractori lacrimi, ocupd un loc important. De altfel, in ultimele decenii, in lucrlrile de
criminologie, acestor factori li se acord[ o tot mai mare atenfie, ba, uneori, aceEtia
38 G. Oancea-Ursu, op. cit., p. 29 Si urm.3e Gh. Oancea-Ursu, op. cit., p. 29 Si urm.40 R.M. StInoiu, Intruducerea in criminologie, p. 58.4r H. Mannheim, op. cit., p. 202.
YIil
g
PnontEME PnrutNo Cntu,a L4t
ocup[ primul loc (de exemplu, in criminologia psihologic[, in criminologia clinicl,in concepfia personalitilii criminale, in caracterologia criminali etc.).
Cu privire la factorii psihici, qtiinla criminologiei trebuie sd {ind seama de datelefumizate de gtiinla psihologiei, unde se aratd cd acegti factori sunt de trei feluri, gi
anume: a) factori motivalionali (trebuinle, mobiluri, tendinle, emolii, dorin(e etc.);acegtia sunt factori propulsivi, determinanli la acfiune, inclusiv la crim5; b) factoricognitivi, factorii de cunoagtere (perceptivi, reprezentativi, imaginativi, intelectivi);acegtia sunt factori orientativi, de cunoaqtere a situa,tiei gi a mijloacelor de comitereetc.; c) factori conativi sau de migcare, de punere in aplicare a dorinlei gi a ideii de
comitere a crimei, in aceastd ipotezd. Aceste categorii de factori psihici existd qi au
un rol important atdt in cazul sivdrqirii unor fapte permise, c6t gi in caanl sdvdrgiriiunor fapte interzise sau criminale. $i intr-un caz gi in celdlalt, se manifesti tendinle,dorinfe de arealiza gi de a insugi ceva gi hotlrdrea de comitere a unei fapte, urmatdde migcarea, aplicarea hotirdrii respective.
in cadrul factorilorpsihici, un loc aparte il ocupd de asemenea caracterul (caracteragresiv, caracter achizitiv), temperamentul (impulsivitate, insensibilitate) gi freaomului (om sociabil, om retras etc.). Pe planul psihic al abaterilor spre anormal,trebuie menlionate trdsiturile psihopatice gi nevrotice, care contribuie la crimi,precum gi abaterile spre patologia psihic[ (paranoia, schizofrenia) in cazurile unorcrime iegite din comun - de exemplu, crime deosebit de crude sau chiar absurde.
A. Mobiluri, motive. Printre criminologii contemporani, care s-au ocupat de
factorii psihici ai crimei este E. Seeliga2. ln leglturl cu cauzele psihice, care determin[crima, el citeazd, in primul rdnd, instinctele (trebuinle, impulsuri), care sunt surse
biologice de acfiuni. Dup[ acest autor, instinctele sunt de mai multe feluri: a) instinctecare se refer[ la individ (instincul de conseryare de sine, instinctul de hrinire etc.);b) instincte in leglturd cu mediul social (instinctul familial, instinctul social); c)instinctul de reproducere gi altele.
in psihologia modernd, mai cu seami in psihologia american[ qi englez[a3,
cercetlrile in aceastlproblem[ sunt mai avansate gi mai exacte. Mai intdi, conceptulde instinct a fost extins, trecdndu-se de la instinct cu un inleles de element inndscutqi limitat la o reaclie rapid[ gi stereotipd, la inlelesul cI instinctul este legat totdeauna
de o anumiti trebuin
r42 CnrMrNoLoGIE
romAneasclas problema motivafiei, ca o catzd subiectivI, este cercetati pe larg gi
s-a ajuns la precizdri gi concluzii clare. Mai intdi, conceptul de mobil sau motiveste mai bine delimitat, susfin6ndu-se ci prin mobil sau motiv se infelege tot ce
"dezl5nfuie, susfine gi orienteazi o activitate"46. Ameninfarea cu un atac provoaclfrici, iar frica devine mobil sau motiv de dezlinfuire a unei acfiuni de apdrare.
Foamea sau dorinla de r[zbunare intr-o anumitd situalie devin motive de sustinere
sau orientare a unor acfiuni necesare. Autorul - Roqca - face distincfie intre motiv gi
stimulent. Prin stimulent se inlelege un obiect care incit[ sau precipitd o anumit[acfiune. Stimulentul insi nu dezl[nfuie, nu determin[ o acfiune. Acesta este ceva
din afar[ gi exercit6 o anumiti ac{iune in mlsura in care trezegte o hebuinfE, onevoie oarecare (de exemplu, apa este un stimulent care este cerut de organism,cdnd existi deja trebuinfa sau nevoia, setea).
in psihologie se susfine existenfa a doul feluri de motive (mobiluri) ale ac{iunilorumane, anume motive primare (sau de b azd) (de exemplu, foamea, ura etc.) gi motivederivate. Cele derivate sunt motive ad6ugate peste cele primare sau dezvoltate dincele primare (de exemplu, dorinfa, sentimentul, interesul etc.).
Mobiluri (motive)primarestrfi: a) trebuinla, tendinlaconservSrii de sine (foamea,
setea) care impinge la ciutarea hranei, apei, odihnei; acestea sunt procese gi
dezechilibre organice gi se pot satisface prin luarea alimentelor, apei, prin odihn6;b) trebuinla-tendinfa sexuald, carc consti in clutarea sexului opus; este o trebuinliprin care se asiguri continuitatea speciei, este o tendinfi importanti, dovaddreglementirile, interdictiile (de vdrsti, de rudenie) gi tulbrrrdrile nervoase ce se
produc daci aceasti trebuinfi nu se satisface. Acest instinct este gi mobilul multorinfracliuni in acest domeniu; c) trebuinfa-tendinfa combativd, care consti inmobilizarea energiilor proprii in situaliile cdnd apar piedici, obstruc{ii in caleasatisfacerii trebuintelor proprii (de exemplu, sustragerea de bunuri, aparilia de
concurenfi faf[ de femeia iubiti, provocarea de pagube, aducerea de insulte etc.).Trezirea acestei tendinfe este insofit[ de emofia de mdnie, care - prin ea insdgi -inseamni mobilizare de energii gi combatere. Aceasti trebuinli poate lua o formdbrutal[, primitivi gi devine mobil pentru o serie de infracfiuni, cum sunt cele de
violenfd ugoar[ sau violenll grav[ pdni la omor; d) alte trebuinfe sau tendinfe care
pot fi gi sunt surse de infracliuni sunt: tendinfa sau frebuinf aparentald (forma matem[sau paternd) care consti in ingrijirea gipaza copilului propriu, in special in cazuri
de pericol pentru copil, tratamente rele aplicate copilului de citre persoane sffiine,cdnd pirintele intervine cu prelul comiterii chiar gi a unei infracfiuni; e) este, de
asemenea, surs[ de acliuni trebuinla (tendinfa) de afirmare de sine, de aserfiune de
sine (de a se impune in fafa altor persoane, de a conduce pe allii gi de a domina pe
al!ii); de regul[, asemenea acliuni sunt datorate qi unor stlri emotive specifice,cum este invidia, vanitatea, ambilia, furia, de la care se ajunge la conflicte qi chiarla infracfiuni; 0 o trebuinti, o tendinli putemici este trebuinla achizitivd, care
4s Al. Rogca, Motivele acliunilor umane, Ed. Univ., Cluj, 1943.a6 lbidem.
PnontEME PntwNo Cntu,t t43
constl in ciutarea gi adunarea de bunuri, valori, bani etc. Pini la un punct, aceastdtendinf[ este pozitivi gi produce efecte reale. Dar aceast6 tendinfi, in anumiteimprejurdri, poate lua o formi gravd,, aceea de ldcomie, avari,tie, egoism. Mai existdgi alte mobiluri sau motive (tendinla defensiv[ etc.).
Motivele derivate, denroltate din motivele primare, sunt: emolii complexe, dorinfe,sentimente, interese, atitudini, caracter gi voin16a7. Este vorba aici de structuri psihicecomplexe, care devin motive gi mobiluri psihice in cauzatea de acfiuni pennise, dar gi
de acliuni nepermise, criminale. Din emofii simple, in urma experienfei, se dezvoltiemolii complexe qi sentimente. Aqa se int6mpll cu emof;a complexl numiti mdnie,care - inurma dezvoltirii gi experienfei - devine o stare emofionalipersistenE, ajung6ndla sentimentul de ur6; in misura in care o persoand se opune alteia pe nedrept, inaceeagi misur6 m6niq ura cresc Ai pot deveni motiv de comitere de infracgiuni.
Din emofiile primare, care sunt mai trecltoare, se formeazd alte stlri emofionalepersistente, anume dorinlele.Dorrnla este o stare emoflonalila care obiectul emolieinu este prezent, de exemplu, dorinta de iubiti (eroticl) - care este departe -, darstarea emolionali fafd de acea persoani existi. Asemenea dorinfe sunt generatoarede acfiuni, bune (de ajutor) sau rele (de rizbunare).
Tot din emofii, prin experienli, prin triiri afective, se dezvolti alte stiri emolionalede durati, anume sentimentele sau resentimentele. De exemplu, din emofia de fric[ se
dezvolti sentimentul de fricd, din emofia de tandrele eroticl se ajunge la sentimentul deiubire eroticl; tot aga cu sentimentele sociale, de prietenie, de solidariate etc. in urmaunor experienle personale, se poate ajunge la sentimente negative, resentimente,bun[oar[: duqminie, uri, gelozie etc. in materie de crime, astfel de resentimente devinmotive, mobiluri gi surse de acfiuni qi activitigi negative, criminale.
Pe tulpina trebuintelor, tendinlelor se dezvolti alte mobiluri psihice, anumeinteresele. Astfel, in leg[turi cu tendinla organici de foame se dezvolti interesulpentru bunuri alimentare, de la tendinfa afirmirii de sine se ajunge la dezvoltareainteresului pentru anumite preocuplri prin care un om se poate face cunoscut gi aprobatde alli oameni. Cel stipdnit de tendinla achizitivd, aceea de a aduna bani, valori, etc.dezvoltd,interese inh-o asemenea direcfie. in felul acesta interesul gi interesele devinmotive, mobiluri care declangeazi acfiuni, iar cdnd interesul este egoist giatotstdpdnitor, el poate deveni cavi, de infrac,tiune.
B. Caracterul. in psihologia contemporanl se acordi atenfie tot mai mare roluluimotivalional gi tipologic al caracterulzi. in jurul caracterului s-a format gi o ramur[noui a psihologiei, anume caracterologia4. Dupi cum subliniazl adeplii psihologieibiologice - McDougall, Al. Shandae, Al. Rogca - caracterul se inscrie cauna din fdseturilegenerale gi de bazd ale omului, trIsdturl care igi are sursa in complexul de trisdturiprivind trebuinlele, tendinfele, emoliile gi sentimentele care alcituiesc elementele
4't AL Rogca, op. cit., p. 86 Si urm.4E J. Toulemonde, La caractirologie, Payot, Paris, 196l.4e Al. Shand, The Foundation of Character, McMillan, London, 1926.
144 CnrMrNoLocIE
componente psihice dinamice ale omului. Pe linia aceasta, caracterul inseamnl o
organizare gi ierarhizare a tuturor acestor tendinte, emofii qi sentimente. Caracterul nu
aduce alte tisituri psihice peste cele de mai sus, ci o organizare gi sfratificare a acestora.
Orice om are trebuinfe, tendinle, emolii, sentimente, privind apirarea de sine, frebuinla
sexual6, afirmarea de sine, achizilia gi adunarea de bunuri, viala social5, viafa familialI,
supunerea, curiozitatea etc. Toate aceste elemente sunt de duratd 9i ele se manifesti
oricdnd este nevoie. Sub influenla insfiucfiei, a mediului social qi a educafiei, acestea
se sfiuctureaz[, se ageazl gi se organizeazd inff-un tot, anume caracterul.
Aceste multiple ffebuinfe, sentimente, emolii nu constituie o ingrlmldire haotic6,
ci o organizare mai reuEit[ sau mai pu{in reugitd. Alinierea, coexisten}a acestora se
efecfircazd,in primul rdnd, prin aceea cd unele din aceste tendinfe sunt mai puternice
(de exemplu, tendinla achizitivdori tendinla afirmirii de sine) Ei altele sunt mai slabe
(d" .*"-plu, tendin{a sumisivd, de subordonare). ln al doilea rind, tendinfele mai
puternice la fiecare om subordoneazd tendinfele mai slabe, iar tendinla puternici
"conduce", orienteazi intreaga viali psihicl gi ii dI o anumiti caracteristic[, un anumit
caracter. De exemplu, la omul cu tendinla achizitivl puternic[, toat[ structura psihicl
va cdpdta amprenta de om achizitiv, ba chiar lacom gi despre un astfel de om vom
spune cI are un caracter achizitiv,lacom. La omul cu tendinf5 sociali (gregard)
puternici, cu viaf[ social[ intensi, cu multe relalii sociale, toate manifestirile lui vor
ft caracterizate ca sociabile, iar despre un astfel de om vom spune c[ are un caracter
sociabil. Un altul poate avea, ca tendinld dominantl, tendinfa sexuall (eroticd) 9i
comportarea lui va fi punctat[ cu acfiuni multiple in acest sens. Despre un asemenea
om vom susfine ci are un caracter erotic sau erotic pasional.
in aceasti lumind, caracterul unui om semnificd o organizare gi o ierarhizare a
viefii psihice, o anumiti structuri, anume dominarea unei anumite tendinte, a unui
anumit sentiment gi a unor anumite acfiuni, ddndu-i o caracteristic[ specifici, un
anumit caracter, dupl felul tendinlei dominante. Cdnd tendinta dominant[ este o
tendin!6 sdnltos dezvoltatd qi echilibrat[, caracterul omului respectiv va fi un caracter
sdndtos gi echilibrat. Cdnd tendinfa dominanti este una negativd (de exemplu,
l6comia) qi caracterul va fi, la fel, un caracter negativ. Iar caracterul negativ, in
anumite condilii personale sau sociale, poate conduce la infrac{iune.
Trebuie menfionat c[, pe l6ngi aceste mobiluri (motive), aclioneazil qi factorii
psihici de cunoagtere - percepfii, memorie, gdndire, inc6t viata psihici emotiv-activd
nu este oarb[, ci dimpotriv6, ea este luminat[ mai pufin sau mai mult, de judecati 9i
inteligenf[ - mai ridicat[ sau mai cobordti. In comiterea de infracfiuni conteaz[ nu
numai mobilurile (trebuinlele, sentimentele) care, este adevirat, sunt hotirdtoare,
dar gi luminile gdndirii, prevederii mintale. Dovad[ c[, in cazul infractorilor debili
mintali, aceast[ debilitate influenfeazd qi reduce prevederea urmirilor diunltoare
ale propriilor fapte.
C. Inteligenla.lJn factor important in etiologia crimei este capacitatea de
judecatl gi nivelul mintal al criminalului. Este, apoi, un adevlr comun cd
inteligenfa este un factor psihic care joaci un mare rol in procesul de munci,
V
Pnontnuz Prurtvo Cruu,l 145
de comportare gi de adaptare social[. Conduita criminald, de asemenea, depinde
de impiejurdrile de via!6, de dificultdlile ce sunt de intdmpinat la tot pasul, dar
ea depinde in mare mdsur6 de capacitatea de gindire, de prevederea
.orr..irr1"lor de tot felul ce apar in cazul sdvdrgirii unei infracliuni. incriminologie, s-a subliniat cd, de multe ori, criminalul este lipsit de spiritul de
prevedere, cd - in primul rdnd - nu se gdndeqte la pedeapsa ce urmeazd comiterii
infracliunii gi la alte consecinfe. Or, toate acestea depind mai cu seaml de
"upu"itut"u de judecat[, de gdndire, 9i de nivelul de inteligen![. $tiinta
psihologiei 9i gtiinfa criminologiei au dovedit ci din acest punct de vedere
criminalii, in marea lor majoritate, sunt deficitari. Ei n-au prevedere, n-au
g6ndire, fiindc[ n-au nivelul de inteligenfd necesar cuprinderii mintale a faptei
ce o sivdrgesc.in psihologia modern650, cercetlrile asupra inteligenfei sunt avansate, cele
mai multe aspecte sunt rezolvate gtiinlific. in primul rdnd, inteligenfa este
definitl ca o capacitate mintali special5 de a gisi, in situafii noi, in care este
omul, solu[ii t oi, cu astfel omul si se poat6 adapta in asemenea situalii noi. inal doilea rind, gtiinfa a descoperit mijloacele 9i metodele de a mdsura inteligenfa
qi de a exprima aceasta numeric, in coeficienli de inteligenfi. Acest lucru a
fost posibil dupd ce, in prealabil, s-a constatat qi verificat adevdrul c[ oamenii
nu snnt egali intre ei in privinfa nivelului de inteligenf[, cE unii, o minoritate (25%)
sunt slab dezvoltali, allii - majoritatea(50%) au o inteligenfi normali mijlocie 9i
cd allii - o alti minoitate Q5%) au o inteligenld dezvoltat[. Nivelurile acestea sunt
exprimate in cifre (coeficienfi de inteligen{6) de la 0 p6ni la200. Reddm, mai jos,
tabelul urmdtor (dupn Fl. $tef6nescu-Goangi 5i Al. Rogcast).
Coeficient Procent Categoria
0-2223-49
0,12
0,3 8
debili mintah:
- idiofi- imbecili
50-69 1,50 - moronl
7o:1; "" '1',oo m#dffiii
...*-b-T-e.gig.si....normali
80-89 16,00
90-1 09 50
110-119 16
120-129 7
deqtep{i
foarte deqtepfi"]5Gi'ffi6""""";',00 ilp;;6;i;;iiltil;i;&;;iiffi;il '
S-au fdcut cercet[ri privind nivelulcomparativ cu nivelul de inteligenf[ al
snnt cele ce urneazdi
50 N. Mirgineanu, Psihologid persoanei,lJniversitatea din Cluj, 1944.5r Fl. $teflnescu-Goangi, Al. Rogca: Instabilitatea emotivd, p. 149.
de inteligentd al delincvenlilor (minori)nedelincvenfilor (de aceeagi v6rst6), cum
146 CnrMrNoLoGrE
Coeficientinteligen{5
Categoria mintald Delincventi Nedelin-cventi
c
re
a
rtr
e
f,
n
p
n
d
1l
o
p
n
e
0-r9
70-79
80-89
90 gi peste
debili mintali
mlrginifi
submediocri
normali gi supranormali
31,13%
24,g0yo
2l,g7yo
ll,g70h
2,77yo
7,ggoh
17,7goh
70,92o
Din tabel reanlti:a) c[ procentul debililor mintali este mult mai ridicat printre delincvenfi (31%)
decdt printre nedelincven[i (2,77%); b) de asemenea, procentul mdrginililor estemai ridicat printre delincvenli e4,go%) dec6t pentru nedelincveny 1i,st;/o1; c1 cenormalii 9i peste normali se grsesc prinhe delincvenfi abia in procent de lt,9|yo,pe cdnd printre nedelincvenli acegtia frgweazd, w 70,92%o; a; aeci cdderea incriminalitate se produce mult mai mult printre cei cu nivel de inieligenlr scdzut.
Este interesant[, de asemenea, qi corelalia dinre nivelul de inteligenl[ gi naturainfracliunilor siv6rgite, indicat in tabelul de mai jos:
Categoria mintald Purtare rea Furt, tilhdrie Omucidere
debili mintali
mlrginifi
pro$ti
normali gi peste normali
22,50 yo
26,66 yo
23,33 0h
27,50 yo
34,40 yo
20,43 yo
2r,50 yo
23,65 0
47,36 yo
26,41 %
20,75 yo
5,66 yo
II
S'
ob
$
nnQr
nd
fiSI
fisl
Din tabel se poate constata: a) cu c6t infracfiunea este m ai gravd,cu at6t procentuldebililor mintali este mai ridicat (purtare rea - 22yo,furt, talhdrie - zq%,omucidere-.47,30Yo;b) mdrgini,tii gi progtii au o participare aproape egali la diferitele infracliuni(prrrtare rea - 26%o rcspectiv 23%o, firrt - zl%respectiv 2 I
-yo, omor - 26 yo,respectiv
20"A; c) normalii gi peste normali particip[ invers, de la infrac]iuni ugoare (purtarerea, furt - 27yo,23%) cuprocente ceva mai ridicate ra infrac{iuni grave (omor) cuprocent mult sc[zut (5,66%).
D. Temperamentul. cimele sunt, cu precddere, fapte umane, mai exact, activitrriumane, care iau inflligarea unor reac{ii in anumite situalii sau condilii de mediu.Activit6{ile acestea sunt determinate de anumite mobiluri gi nevoi, orientate deanumite idei 9i scopuri. Toate acestea alcituiesc conlinutul psihic al faptelor giactivitefilor criminale. Mobilurile catzeazdfaptele criminale qi ur.erit" acestora,iar acliunile criminale sunt consecinlele cauzelor.
a) Dar existr, pe l6ngd confinutul psihic al acestor acfiuni, qi un al doilea aspect,anxteforma psihicd sau modul psihic de desfigurare al acestor acfluni sau activititi
irla
ei
I
.:
,,
tJ
F,/Vll
Pnoamun PrurtNo Cntpt,t t47
criminale, aga-numitul aspect temperamental.Faptasau acliunea de sdvdrgire a crimeipoate lua forma unei acfiuni energice, viguroase sau molatece, forma impulsiv[,explozivd sau stip0niti ori confiolatl. Toate aceste fonne, care sunt de durati, alcituiescaspecte delormdalevief:npsrhice,detemperamenf2,ntmlfestatinorice crim[. Migclrilerapide, explozive ori lente, controlate, stip0nite ori nestdpAnite sunt insuqiri detemperament ale fieclrui criminal. Astfel de insuqiri strnt importante, fiindc[, mai intii,ele sunt de dtrati qi constante gi caracterizeazl modul de manifestare gi, in al doileardnd, ele contibuie, aldturi de mobiluri, la comiterea crimei, bineinfeles intr-o m[sur6mai mic[, dar au o contribufie. Despre natura insugirilor de temperament, gtiinfapsihologieiaraticdele sunt, inceamaimaremdsurE, deorigine ereditarn. Temperamentul
nervos, exploziv ori temperamenhrl energic sau lent etc. sunt innlscute gi mai pu$ndobdndite. De aici gi caracterul lor constant gi caracteristic fieclrui criminal, manifestatin modul de siv6rgire a unei crime.
in temperament se manifesti cel mai evident unitatea fizicd gi psihicd aorganismului. Emo,tiile putemice, cu deosebire emofia de fricI gi mdnie (elementepsihice) se exprimi prin ridicarea tensiunii, circula,tia rapid[ a sflngelui, bitiileinimii etc. gi invers, o boa15, o indispozilie flr;icil are repercusiuni asupra stiriloremotive ori sentimentale (tristefea, teatrra, speranta).
b) lnsugirile de temperament, cele mai cunoscute gi studiate, sunt: impulsivitatea,iritabilitatea, sensibilitatea, inhibifia sau puterea de stipdnire de sine gi altele. Elesunt legate qi determinate de metabolismul qi sistemul glandelor endocrine gi, ingeneral, de chimismul organismului, precum gi legiturile cu sistemul nervos vegetativgi sistemul nervos central (creierul).
Rapiditatea qiincetineala reacfiei const[ in felul de a reacfiona, de a se miqca,modul obignuit de activitates3, care poate fi un mod mai gribit gi rapid ori un modmai lent gi misurat. S-au efectuat misuriri, prin utilizarea de chestionare gi s-aconstatat ci delincvenlii au reaclii incete, se migc[ mai greu in comparafie cunedelincvenfii. Aceasta poate sd fie in corelafie gi cu nivelul de inteligenfl, cudebilitatea mintale gi tpsa de prevedere.
Impulsivitatea este o tris[turi de temperament care se cxacteizeazd printr-unmod excesiv de reacfii spontane, primitive gi necontrolate de conqtiinfIs4. Unii oamenisunt mai impulsivi, al,tii mai pufin impulsivi. Criminalii se caracteizeazd printr-omare impulsivitate, mai ales criminalii agresivi qi printr-o putere de inhibilie maislab[. Impulsivii sunt mai mu{i printre delincvenfi dec6t prinhe nedelincvenfi.
Puterea de inhibilie sau stlp6nire de sine este o insugire de temperamentimportant[. Ea ac[ioneazl mai ales in legdturd cu momentele de acfiune, de trecerela slvdrgirea unei crime. Aceste tendinfe, susfine R. Ellis, citat de Al. Rogca, suntegoiste qi antisociale, cu pomire spre executare, pentru satisfacerea unor trebuinfe
52 D. Todoranu, Psihologia temperamentului, Cluj, 1932.53 Al. Rogca, op. cit.,p.70.54 P. Popescu-Neveanu, op. cit., p.341.
148 CnrMrNoLoGrE
egoiste. Astfel de porniri sunt posibile a fi duse pdnl la cap[t datoriti faptului cdfEptuitorul nu are puterea de inhibilie necesarS, de strpdnire de sine, nu are putereade a se refine gi st[p6ni. in felul acesta, lipsa puterii de inhibilie devine un factorcare u$ureazi comiterea unei crime. in criminologie, se aratd cd multe persoanesunt ispitite si comiti crime, mai cu seamd in momente de crizd,dar, datoriti puterifde stipinire de sine, p6nI la urmi, nu trec la slvdrgire. Este posibil c[ aceast[ lipsdde inhibilie s[ fie legatd qi de lipsa de afectivitate pentru altul, pentru durerilevictimei. Cercetlrile infreprinse in materie aratd cd puterea de stlpdnire de sine,puterea de inhibilie este de doul ori mai redus[ la delincven{i fafE de nedelincvenli.
O altl insugire de temperament importantdeste sensibilitatea. Aceastd insuqire,care se mai numegte Si impresionabilitate sau iritabilitate, const[ in rezistenla la"stimulente supir[toare", la zgomof mare gi supiritor. Este gi o chestiune derezistenfl nervoasi, pe care unii o au, allii nu o au. in momente gi in condifii caresup6r[, delincven]ii nu sunt deranjati. Este constatarea multor criminologi (Garofalo,Ferri), c[ tofi criminalii se caracterizeazil prin insensibilitate, prin lips[ deimpresionabilitate. Cercetlrile fdcute dovedesc ci sensibilitatea delincvenlilor estemai redusl decdt a nedelincventilor.
in literatura de specialitate se mai relin gi alte cdteva trisituri de temperament,cum sunt: persistenfa (consecven]a) intr-o hot[rdre sau acf,une inceputi, flexibilitateasau puterea de schimbare a unei hot[rdri ori ac{iuni gi altele.
c) in sfhrgit, fa
Ii
:$
&Iil
i'
irtii,]
i{;ljjlil
.,1jrit,n
,$l
il
A
Paoamus PntwNo Cntu.t t49
4. Conceplia personalitdyii criminaleA. Preliminarir. Din multiple cercetdri asupra criminalului, atdt cele de criminologie
generald, cdt gi cele de criminologie specialr (psihologie criminal[) ori, mai ales,cele de criminologie clinic555 reniltic[ inffe criminal gi necriminal nu sunt deosebiride naturd, ci deosebiri de grad. Potrivit acesteia, qi unul gi altul sunt impingi la acfiunigi activiti,ti de anumite nevoi, mobiluri, Ei unul gi altul sunt ajutati sau neajutali deanumite capacita,ti - inteligenli etc. - de anumite acte de voinlI etc. Aceste elementepsihice, fizice gi altele la criminali sunt uneori mai puternice, de exemplu, impulsurile,mobilurile - agresivitatea, sexualitate - gi altele mai slabe - de exemplu, voinfa,st6ptnirea de sine gi altele.
Pe aceast[ linie de gdndire s-a mai observat ci nu toate aceste elemente psihicestau toate pe acelagi plan qi nu trebuie observate in mod izolat, ci pe ansamblu gi,indeosebi, in felul cum se grupeazd, ci mai importanti este "constelalia" lor, spreexemplu, impulsuri puternice gi voinfl slabi; asemenea constelalii gi structurdri auun anumit accent de duratl gi stabilitate, de exemplu, la recidivigti, aceste elementesunt mai vidite. Se mai constati cI unii recidivigti comit uneori aceleaqi crime - deexemplu, omor-omor, furt-furt, gi ci dovedesc precocitate in manifestirile criminale.Asemenea persoane, recidivigtii, manifesti un fel de inclinafie spre crimd gi, maiales, spre anumite crime; totodat[, acegtia arati persistenfd pe calea criminalit{ii giocolirea muncii, neincadrare in rdndul oamenilor cinstiti. ln plus, aga fiind, eidovedesc periculozitate socialr, fiindci au o inclinafie gi pornire spre crimr.Asemenea trdsituri gi manifestiri, astfel dezvoltate gi grupate, constituie tr[situricare caracterizeazd pe criminali gi prin care ei se deosebesc de necriminali. Dardeosebirea nu este de naturi, criminalii nu sunt o altl spe]i de oameni, ci o deosebirede grad sau de prag, care caracterizeazr pe criminali. "crima este un act omenesc,iar criminalii sunt oameni ca gi necriminalii, dar ei se disting de allii deoarececomiterea crimei este expresia unei diferen{e de grad, deci cantitativi gi nu calitativd;existi o diferenfi de grad, intre psihismul criminalilor gi acela al necriminalilor"56.Cercetarea criminologicl trebuie si scoatd in evidenfi tocmai aceste deosebiri degrad, care caracterizeazi pe criminal. in felul acesta, criminalul este o persoan[care se deosebeqte tofugi de necriminal, este o personalitate inclinatd spre crimd,adicd o personalitate criminal[.
Aceasti problemd a trisdturilor de bazd gi specifice criminalilor a fost sesizati demult timp in criminologie, indeosebi de criminologia clinicd 9i in special in problemaetiologiei crimei. Autori ca Pinatel, Di Tullio, Kinberg, De Greeffqi allii au cercetat qi auformulat, pe baza acestor t5sIturi, teoria personalitifii criminale. S-au mentionat tisdturipsihologice caracteristice la criminali, cum sunt: agresivitatea, egocenfismul, indiferenlaafectiv[, lipsa de inhibitie qi altele. in cete ce unneazi, vom aminti, pe scurt, in luminaconcepliei lui Pinatel, aceste fidsituri care stau labaz.apersonalitifii criminale.
5s J. Pinatel, op. cit.,p.473 Si urm.56 J. Pinatel, op. cit., p. 391.
1s0 CnrurNoLoGrE
La problema hdsEturilor personalit5lii criminale s-a ajuns in criminologie duplce s-a parcurs un drum lung gi ocolit. in gtiinla criminologiei s-a pus mereu infiebareade ce infractorul nu se opregte de la comiterea crimei nici de teamaoprobriuluisocial, care inconjoar5 pe criminal, nici de teama pedepsei ce urmeazd dupi comitereafaptei. S-a rispuns, criminalul este lipsit de prevedere, criminalul nu are stdp6nirede sine, nu are putere de inhibilie a pornirilor sale antisociale etc. S-a dovedit cdaceste hdsituri sau caqacit5ti qsihice uu suut su(tcleR(e. c$s(q$\sxxs,,(\s\s(\\rcriminal[. Criminologia modem6, indeosebi criminologia clinic[, au scos in eviden{dtrdslfuri ale ciminalului carc suntmai puternice decdi lipsa de prevedere, inhibi{iaetc. gi datoritE cdrora criminalul nu se opre$te de la comiterea faptei criminaie,trisdturi cum sunt: agresivitatea, egoismul sau altele de natura acestora din urm6,care - impreuni - fac ca un criminal sX prezinte o stare de pericol social in sensul c6acesta este inclinat sd comitE crime.
B. Starea de pericol. Criminologia moderni, indeosebi criminologia clinicdsT,cu privire la caracterizarea criminalului, a creat un concept nou, anume conceptul
le {are de pericol pe care acesta il prezinti. Acest concept exista cu mult timpinainte in gtiinfa gi practica psihiatriei. Persoana care "prezinti o stare mintali, deexemplu, sernne de nebunie, care ar putea compromite ordinea publicr gi siguranfapersoanelor" ar putea fi, la ordinul autoritetii publice, intematd intr-o iristituliepsihiatricd pentru o duratd nedeterrninatn (p6nn h insindtogire),,. starea de pericolprovine de la constatarea unor tulburlri mintale (psihotice, newotice etc.), datoriticirora ar putea srvdrgi fapte necugetate - de exemplu sd dea foc unei case. o atarestare de pericol poate prezenta gi criminalul gi, pentru aceasta, tebuie si se ia anumitemlsuri de siguranld ori sancfiuni penale.
In ce constd aceasti stare de pericol? Potrivit primului autor in aceastd chestiune,anume Garofalo, starea de pericol a criminalului constd intr-o stare de "temibilita,:,(ameninfare, pericol), staxe care inspird team6 pentru alte persoane gi pentru ordineapublic6, anume pericolul de a cornite crime. Dup6 curnspune Garofalo, citat dePinatel5s,"temibilitatea" este o stare de "perversitate" constantd gi activr (.,agissante',)a delincventului, o stare de ameninfare cu o crimi, pe care o poate provoca acesta;in alli termeni, starea de pericol provine din existenta unei capacitili criminale,adicd o capacitate de a comite crime.
C. Incapacitate de adaptarc sociald. Dar concephrl de stare de pericol nu se reducenumai la capacitatea criminali, ci el a fost completat, initial tot di Garofalo, cu un aldoilea aspect, acela de capacitate de adaptare sociald, mai bine zis de incapacitateadelincventului de a se adapta viefii sociale. Conceptul de stare de pericol are deci douilaturi, dupd cum accentueazd,Pinatel, una, gradul de periculozitate, de capacitatecriminald, capacitate de a comite crime gi, alta, incapacitatea de a se adapta social, de apune frdn[ pornirilor sale criminale gi, in func]ie de acestea, necesitatea de a aplica o
s'7 J. Pinatel, Criminologie,Dalloz,paris, 1963,p.40g si urm.sB lbidem, p. 410.
PnontEME PntwNo Cntu,n 151
mlsurd (represivd, preve,lrtivi, educativi etc.). Cu alte cuvinte, criminalul are capacitate
de a comite crime, dar nu are capacitate de a se integra social gi de a avea o conduiti
bun6; de exemplu, el este un vagabond, un recidivist 9i nu muncegte regulat. De aici,
sarcina gtiinlei criminologiei clinice de a determina, mai intiii, un diagnostic asupra
stiirii de pericol sau asupra capacitlfii criminale, aperversitilii sale gi, in al doilear6nd,
de a determina prognosticul criminalului, comportarea lui in viitor gi a capacitdfi de
adaptare sociald, deindreptare,prescriindu-se mijloacele de tatamer4 confonne datelor
asupra capaciti$i criminale.Starea de pericol sub aspectul capacitlfii criminale poate avea forma cronicl
sau pennanenti gi forma iminentd. Forma cronicd exprimi o stare psihologicd 9i
morali cu caracter antisocial de durati 9i stabill, ca un fel de "stare civild". Ea
poate fi de o intensitate mai mare, de durat6, cum este la criminalii de profesie; ea
poate fi orientat[ intr-o singur6 direcfie, cazul cdnd se comit infrac{iuni de aceeagi
naturd (omor-omor). Forma iminentd a stirii de pericol, a capacitllii criminale
exist[ in etapa in care se pregitegte comiterea crimei, c6nd aceast6 comitere este
gata s[ se produci, similard cu o stare de "febrd"se.
Sarea de pericol sub aspechrl capacitifii criminale poate fi mare, iar sub aspectul
adaptlrii sociale a delincventului aceasta poate si fie mic6. Cele doul laturi ale stlrii de
pericol nu se dezvolti paralel. De aici grija unui diagnostic exact, conform cu realitatea
Si gnja unui prognostic, de asemenea, exact, conforin cu realitatea stlrii criminalului.
5. Trdsduri psihologice caracteristice criminaluluia0
A. Egocentrismul.Egocenfrsmul, ca o tisitur[ a persoanei, se caracterizeazApin
tendinla de a raporta totul la propria persoani, atdt din punct de vedere afectiv, cdt qi
cognitiv. in anumite limite, egocenfiismul priveqte conservaxea de sine, afirmarea de
sine. Sub raport mintal, persoana igi face o imagine pozitivi despre sine, ea consider6nd
c[ propria persoani este punctul de reper penfru toate sentimentele, emoiiile, totul
raportindu-se la sine qi pentru sine. Dar, proceddnd astfel, omul se rupe de realitatea
imediati qi cade in subiectivism, nerecunoscdnd importanla lumii inconjur[toare,
indeosebi lumea social6, ceildli oameni. Sub raport afectiv, se dezvoltl exagerat
sentimentul de afirmare proprie, iar c6nd acesta nu reuqeqte, se dezvoltl invidia 9i
m6nia pentru ceila$ oameni. Se ajunge la sentimentul de frustare, disperare, orgoliu,
vanitate, tot atdtea stiri afective, care imping pe om la izolare sau conflict cu oamenii6r.
Aceste stiri pot evolua infi-o direcjie psihotici, spre manie, paranoia etc. De multe ori,
egocentrismul se poate asocia cu egoismul, care inseamn[ punerea intereselor proprii
mai presus de interesele altora, ale celorla[i oameni, ale societIlii. Egoismul inseamn[
lipsa sentimentului de simpatie gi de generozitate pentru a[i oameni. Egocentricul,
marcat gi de egoism, ajunge ugor la conflict cu a$ oameni gi la comiterea de infracfiuni,
fie infracfluni confapersoanei - ameninlare, vitimiri corporale orimorale, fie infrac$iuni
contra avutului - inqelIciuni, falsuri etc.
5e J. Pinatel, op. cit., p. 411.60 J. Pinatel, Le sociitd criminelle, El. Calaman-Levy, Paris, 1974, p. 100 Si urm.6r J. Pinatel, op. cit., p.480.
ls2 CnrMrNoLocrE
Egocenfiismul,bazat pe tendinta de afirmare de sine gi a intereselor proprii, sepoate asocia gi cu diferite trlsdturi de la alte tipuri de infractori, cum este infractorulagresiv, infractorul lacom, doritor de inavu,tire etc., iar tendinfele spre comitere deinfracliuni devin mai putemice, indeosebi infracliunile contra persoanei. Chiar gi latipurile de infractori sexuali, infractori profesionali - recidivigti - etc., egocentrismuljoacd un rol stimulator gi declangator de infrac$uni.
in ceea ce privegte rolul egocentrismului (gi egoismului) in stimularea, declangarea
9i tecerea la comiterea crimei, este evident cd tendinfa egocentristi (gi egoisti) estemai puternic[ gi invinge orice tendinfi de opunere la crim[, orice tendinll de reflnerede teama oprobriului social sau de teama ameninfirii cu pedeapsa. Teama de oprobriuori de pedeapsi este mai micl in comparafle cu orgoliul, vanitatea, tendinp de dominare,intoleranli ori aroganfa, alimentate de egocentrismul criminalului.
B. Labilitatea. Trecerea la comiterea unei crime este favorizati gi stimulatl de oalt[ trlsituri debazd a criminalului, anume labilitatea. Denumirea acestei hisdturiprovine de la cuvdntul latin labilis, care inseamni ceva ce se tine "intr-un fir depfu", & fi gata si cad[, a se rupe, a aluneca62. Este vorba de o structurr psihicI gimoral6, care este opusl structurii solide, structurii stabile. Structura labili este osffucturl slabi, schimbitoare, cu voinfd slabr, cu putere de stlptnire de sine slabigi nestatornicl. o asemenea structuri poate sd cuprind[ mai multe planuri, cum arfi: a) afectivitatea, supusi unor fluctua{ii; b) prevederea redusd gi nesiguri; c)inifiativa, insoliE de renunfare; d) puterea de voinfd, govlitoare gi schimbitoare; e)influenfabilitatea gi sugestibilitate pronunfate; fl luarea de hot[rdri pripite gi apoiplrisite; g) rela{ii de prietenie cu algi oameni, trec[toare gi schimbitoare; h) labiluleste ca un lichid fdrl forme gi care ia forma vasului in care se toam663.
Labilitatea este influenfati gi de tipurile de criminali. La criminalul normal, neafectatde tulburiri psihice deosebite, labilitatea se manifesti in anumite limite acceptabile,dar la criminalii cu tulbur[ri emolionale qi la care nici nivelul de inteligenli nu esteridicat, labilitatea este mai slabd gi fiecerea la comiterea unei crime este mai ugoar6. Eaeste pronuntatr gi la tipul de criminal impulsiv; de asemenea se constati gi o lipsd decontrol al stirilor emofionale. in cazurile de stiri psihopatice, newotice, de asemenea,labilitatea este slabi, iar trecerea la comiterea unei crime este mai ugoar6.
C. Agresivitatea.inprocesul de fiecere la comiterea infractiunii (crimei) frSsituraagresivitdlii infractorului joacl un rol important. De reguld, cele mai multe infrac,tiuniconstau intr-o fapti pozitivd - se face ceva -, intr-o acfiune comisivl (se lovegte, sesustrage etc.), care presupune efort, atac, adic[ un act agresiv. Cum procesul de trecerela sdvdrgirea crimeipresupunetei etape (uareahotir6rii, inliturareatemerii de oprobriulopiniei publice gi al pedepsei previzute de lege), agresivitatea intervine in etapa a fieia,etapa ultimi, adicd la trecerea la sdv6rlirea concreti a faptei (c6nd se love$te, se susfrageun bun, se falsifici o monedi etc.). Atare acliuni presupun for,ti gi acte de agresiune.
62 J. Pinatel, op. cit., p. 493.63 J. Pinatel, op. cit., p. 494.
Pnonmur Pnrutxo Cntu.l 153
Agresivitatea este o form6 de manifestare a unei tendin{e, a unui instinct existentin lumea animall gi cea umani, anume tendinfa sau instinctul de combatere(combativ), care consti in acte de inldturare a unor obstacole ce intervin in momentelede impiedicare a animalului sau a omului de a-gi consuma hrana, apa etc. pentrusatisfacerea unei nevoi (foame, sete, apirare de un pericol etc.). in atare situalii,agresivitatea este utili in limite necesare. in cazul comiterii de crime, agresivitatease folosegte in limite depEgite 9i in scopuri antisociale. Agresivitatea devine unfactor catzator de pericol social.
Agresivitatea este, dup[ teoria criminologicd, de mai multe feluri:autoagresivitate, in caz de automutildri, in timp de rdzboi, pentru a scipa de front(ori in caz de sinucidere), agresivitate fiziologicd,(adicdfortfiftzicd,forlafiziologicia omului), care este influenfatd de emofii mari, pasiuni, de factori sociali (conflictesociale etc.), agresivitatea patologici, in cazul persoanelor psihopate ori psihotice(epilepsie, befie, toxicomanie, in cazul unor maladii mintale). Se mai vorbegte deagresivitate ocazionald, care este spontan[ (in caz de crimi pasionali etc.).Agresivitatea se dezvolti in cazul impiedicdrii satisfacerii unor trebuinle, dorinte(c6nd nu se poate ajunge la obiectul care ar satisface acea dorinfi). O asemeneaobstruclionare provoaci emo{ii vii, tulburare, minie gi, prin aceasta, agresivitateacregte. Nu sunt lipsite de importanfi cazurile de frustrlri, de lipsire violentd de unobiect care ar satisface unele nevoi (materiale ori morale), care conduc apoi latulburdri morale mai intense. Agresivitatea, ca structurd psiho-fizic[, devine unmotiv qi o mijlocire de comitere de infracfiuni.
in criminologie s-au studiat qi mecanismele fiziologice gi emofionale aleagresivitilii, constatdndu-se cdi de intensificare gi agravare a faptei ce se comiteprin ajutorul agresiviti,tii incdt, uneori, ea devine greu de stlpdnit. Astfel, s-a ardtatcd in caz de minie se ridicd presiunea arteriald, se produce accelerarea pulsului,accelerarea respiraliei etc.
D. Indiferenla afectivd.Indiferenfa afectivd este o stare fizico-psihici ce devine ofris[tur6 caracteristicl a unor criminali, stare care favoizeazd, fiecerea la s[vdrgireaunei crime. Ea consti in absenfa unor emolii gi sentimente de omenie ce privesc relaliiledinfie oameni. Este vorba de emofli gi sentimente de simpatie, prietenie infie oameni,datorit[ cirora oamenii nu-gi fac rIu unul altuia sau unii altora. Acestea ueeazd osensibilitate a omului fald de semenul siu, emolii gi sentimente de participare la bucuriaqi durerea altuia, dar mai ales o sensibilitate morald, adici o sensibilitate la ceea ce estebine gi rdu penfiu altul. Aceste stiri afective sunt mijloace de solidaritate primari intreoameni gi mijloace de neftecere la slvirgirea de infracfiuni.
Criminologia moderni, mai ales criminologia clinici, au dezviluit ci o tr[sihriimportanti a criminalului este lipsa acestor stiri afective, este aga-numitaindiferenldafectivd, inclusiv indiferenfa morali a criminalului, trlslturi care genereazil sa:u
favoizeazil sivdrgirea de infracliuni. Adici in cazul in care infractorul a invinsoprobriul public fa16 de comiterea unei infracfiuni, dacd a invins gi teama de pedeapsl
t54 CnrMrNoLoGrE
ce il ameninld, el arputea si se refind de la comitere, datoriti ssntimentului de mil6fald de victim5, datoriti rezistenlei sale afective (durerea, suferinla victimei). Dar,
in cazul criminalului stdp6nit de indiferenli afectivd, st[pdnit de lipsd de mili, el
nu mai intilnegte nici o piedici emotiv-moral[ 9i trece la sEvirqirqa infrac{iunii.Indiferenla afectivd relevi ideea cd infractorul este lipsit de inhibiliaiEctsari penru
a se opri de la comiterea crimei, inhibitie pe cilre o aduce suferinla altuia. Cercetirilepsihiatrice arutil cd la tipurile de criminali perverqi existi o rdutate, o ina&ctivitatereal6. Autori ca O. Kinberg, Di Tullio arati cd infractonrl este rece sub aspect afectiv
fala de aproapele sdu, cI sensibilitatea afectivd la oamenii inclinafi spre crimi este slab
dewoltati. De Greef de asemenea, observ[ ci la recidivigti lipsa sentimentului de
injustifie pe cilre crima o aduce victimei se datoreaz[ gi incapacitlfii de angajament
afectiv. Indiferenfa afectivd este o liasituri a omului care se comporti flrd a incerca
emolii 9i inclina$i alfruiste susceptibile de aJ re$ne de la crima ce o comite.
Originile indiferen{ei afective pot fi un deficit bio-constitulional moqtenit.Perversiunea criminalului izvorigte din plicerea morbidi ce i-o provoac[ suferinla
altuia. Dar aeeste origini pot fi qi de ordin educativ gi de mediu social. in Amimte incare p5rinfi au atitudini gi comportiri dure, cu acte de violenfi frecvente, copiii seamdnd
cu p5rin$i. De Greef a cercetat cazuri patologice, unde fiind vorba de crime grave
(pasionale), criminalul iqi impune un proces de inhibi$e afectivl, un proces care inibuglmanifestarea emoflilor qi sentimentelor de simpatie qi mil6 penfru alfii, ca apoi si poatislvdrSi fapta mai ugor. Este un proces care se poate desfrgura gi firn gtirea autonrlui;
este un proces de stingere a emof;ilor gi sentimentelor de bine pentru oameni, un proces
de "sdlbiticire" afectivd@.
E. Indiferenla morald. Un aspect important, strdns legat de indiferenfa afectiv[,este indiferen{a sau insensibilitatea morald a criminalului. La inceput, aceastichestiune s-a discutat sub aspectul lipsei de prevedere, al lipsei dejudecat[ gi apoi
al lipsei de judecatd morald.Iar in criminologia moderni s-a discutat sub forma de
indiferenla morald qi insensibilitate morali.in istoria criminologiei s-a discutat mult faptul cI un criminal nu se poate opri de la
comiterea crimei de tea:na pedepsei prevdzute de lege. Lombroso a explicat acest lucruprin: a) grijapredominanti penftitprezenf, penfiu comiterea crimei gi satisfactiile aduse
de comitere; b) prin intensitatea mobilurilor qi a dorinlelor prezente, cele legate de
infrac{iune qineglijmeainsatisfacfiilor demaitirziu (aplicare depedeapsd gi alteurmirinegative aduse de comiterea crimei). Criminalul daci ar prevedea avantajele legate de
necomiterea crimei, dacl ar acorda atenfie evitirii pedepsei care il aqteaptd, in cazul
comiterii infracliunii, el s-ar opri de la crim[, dar aceste elemente sunt slab dezvoltate
la criminal. in ceea ce privegte puterea de prevedere a criminalului, Tarde gi a$ sociologiqi criminologi au conchis c6, totugi, criminalul are putere de prevedere, chiar cu unele
lipsuri, prob[ cI ei iau misuri in privinfa ascunderii unor bunuri obfinute prin comiterea
crimei ori a valorificlrii lor, precum qi mlsuri penfiu evitarea prinderii gi arestirii lor.
64 J. Pinatel, op. cit.,p.5l2.
PnontEME Pntrtxo Cntu,e 15s
S-a discutat Sidesprejudecatamorulda criminalului, despre capacitatea lui de a
distinge binele de riu, sustindndu-se cd el, criminalul, neglijeazi aceste aspecte,mai cu seami ci este este preocupat mai mult de aspectele concrete ale comiteriiinfracfiunii gi a gtergerii urmelor acesteia. De aici s-a trecut apoi la cercetareasensibilitdfii morale, a afectivitilii morale, a sentimentelor morale. Atmci s-a discutatmult, mai ales in psihiatrie (Prichard, Maudsly) despre nebunia morald,care constiin tulburarea sau absenla emofiilor gi sentimentelor morale, care lipsesc la criminal.
Un punct de vedere important in aceastii materie l-a avut Garofolo,care subliniazlrolul mare al afectivitilii in comiterea unei crime. El face distincfia intre nebunulmoral Si insensibilul moral. Primul se distinge prin aceea c[ triieqte o pldcereanormali in comiterea unei crime, pe cdnd insensibilul moral se caractenzeazilprinaceea c[ el este lipsit de: a) dureri simpatetice pentru a[ii qi durerile lor; b) estelipsit de repugnanta interioari fireasci care refine de la crim6, existentd la oameniionegti gi la oamenii cu simt (afecte) moral.
in criminologia modemE, problemele prevederii gi judecilii morale sunt legate deafectivitatea Si sensibilitatea morald a omului. Existen{a ideilor morale depinde deexistenfa emo,tiilor gi sentimentelor de mild gi prietenie pentru a$i gi de durerile altora.Spre ajudeca gi a avea prevederi morale este necesar s[ existe inlelegere pentru durerilealtuia, indeosebi ale victimei infrac,tiunii. La criminalii plini de resentimente gi rdutatenu poate exista nici mil6 gi durere penfiu victimi qi nici idei de bine, idei morale.
Pe aceasti linie, O. Kinberg observ[ ci infractorul este rece din punct de vedereafectiv fafd de aproapele sdu, iar Di Tullio sublinia slaba sensibilitate 9isentimentalitate a criminalului; Glueck spunea cd sensibilitatea moral6, la oameniipredispuqi spre criml este slab dezvoltatd, iar inclinarea spre distrugere la criminalieste caracteristicd. La recidiviqti se relevd sentimentul qi ideile de injustitie pe carele practicl, acestea fiind expresia egocentrismului gi egoismului, dar gi a incapacitlliide angajament afectiv.
Secliunea a VI-aCauze sociale
1. Preliminariiin lanEul cauzelor crimei, pe l6ng[ cauzele individuale, indeosebi cele psihologice,
un rol important il joaci factorii, cauzele socialeds. Despre unele cauze sociale,aga-numitele cauze primare, cum sunt rolul familiei, rolul vecinit[1ii, al gcolii, allocului de munci etc., am vorbit la capitolul III, (secfia "dezvoltdrii criminalului").Dar, pe ldngi aceste cauze sociale, care sunt generale gi comune tuturor crimelor,mai existi unele cauze sociale, care influenfeazdwrcle forme de crime, cum suntrecidivismul, crimele organizate gi altele, la care unele cauze sociale sunt maiputemice qi mai grele in comiterea de crime. Astfel, in cazul recidivismului, contactultimpuriu cu viafa infrac{ional[, contactul cu mediul judiciar gi penitenciar lasi urme
65 H. Mannheim, Comparative Criminology, vol II (The Sociology of Crime), p. 414
1s6 CnrMrNoLocIE
puternice in apucarea pe drumul recidivismului. Aqa este gi cu existenfa, in anumite
orage, a unor grupuri, mai mult sau mai pufin organizate in comiterea de crime, care
determinl unele persoane si cadi in criminalitate. Astfel de factori sa:u cauze sociale
ale crimei au fost gi sunt cercetate de criminologie mai persistent gi mai profund.
Aqa este cu teoria "asociafiei diferen{iale" din criminologia americani, care merit6
o atenfie specialI in explicarea fenomenului criminal.
2. Conceplia asocierii drferenliale
in dezvoltarea concepfiilor sociologice despre crim[, criminalitate qi, in general,
despre cauzele sociale ale acestora, un loc important il ocup[ concepfia asocieriidiferenliale alui E. Sutherland66. Problema principali, cdreia i-a dat atenlie in aceasti
teorie, este aceea a cauzelor sociale ale crimei.Cu privire la cauzele acesteia6T, autorul precizeazd de la inceput urmltoarele: intti,
sunt cauze acele situalii, condi,tii care *tntprezenteintotdeauna, la orice infracfiune.
in al doilea rtnd, trebuie si se ia drept cauze acele imprejurlri, condilii care sunt
specifice criminatitI,tii gi comportamentului criminal gi nu gi acelea care sunt comune
gi comportamentului necriminal. in al treilea rtnd, hebuie sd se descopere gi sE se
re[ind catuele esen;iale, cele ce getereazd fenomenul criminal, nu cele secundare,
..1. .ut. influen{eazi doar acest fenomen. in sfirqit, in descoperirea cauzelor
criminalitilii, trebuie s[ se [in[ seama de cauzele prezente producerii fenomenului,
catnelegakde situafia gi persoana fdptuitorului, dar gi de cele anteriodre,indeosebi
de experienla gi trecutul socio-educativ al delincventului. Dupi cum remarci 9i M'
Ancei (in introducerea la versiuneafrancezd a lucrlrii lui Sutherland, p. VI), nu este
vorba de o cavzdunicl a crimei, ci de o concepfie multicauzald, "multifactoiald*,
dar de origine social[, autorul introducerii fiind de p[rere ci factorii ca:uzali ai
fenomenului criminal sunt cei socia li' - factori cuprinqi in te oia asocierii diferenliale.
Potrivit acestei teorii68, existi un pro ces p:nn care o persoani devine infractor,
un proces de invdlare a comportamentului criminal. Aceasta inseamnl c[ acest
comportament nu este ereditar. Mai intai, el se inva!6 de la alte persoane 9i in contact
.o uit. persoane; de regul[, acest comportament se invatd in interiorul unui grup
social ristrdns, grup inclinat spre comiterea de crime. in al doilea rdnd, invdlarea se
face fie printr-un proces de cornunicare (informare), care poate fi verbali sau din
mijloacele de informare mass-media, fie prin exemple v[zute la allii - exemplu, in
contact direct cu infractorii. in al treilea r0nd, invilarea cuprinde informa{ii tehnice
despre comiterea unei crime, dar ea mai cuprinde 9i stimularea unor mobiluri Si
*oiiu" care conduc la infhptuirea infracfiunii, precum gi o orientare a gdndurilor, a
concepfiilor, a atitudinilor gi a deprinderilor favorabile comiterii de crime'
in societate existl persoane, grupuri restr6nse sau mai pufin restrflnse (familii,
vecinit6fi, organizafii etc.) de doud feluri: unelerespectuoase 9i favorabile respectirii
66 Edwin H. Sutherland, Principies of Criminology, 1934. Alte lucrlri: The prcfessional Thief, White Collar
Crime, New York.67 E.H. Sutherland and M. Cressey, Principes de criminologie, p. 85 Si urm.
68 lbidem, p. 88-89.
PnontEME Pnrutxo CnM,q 157
legilor gi moralei, altelenerespectuoase gi defavorabile respectErii legilor gi moraleisociale. Individul, cetileanul, vine in contact cu persoane gi grupuri favorabilerespectdrii legilor pi moralei, dar gi cu persoane pi grupuri favorabiie nerespectilriilegilor gi moralei. Dupd un timp, cetifeanul opteazd li adere fie la persoanele gigrupurile favorabile respect[rii legilor gi moralei - ceea ce face majoritatea oameniloafie Ia persoanele gi grupurile defavorabile respectirii legilor ji moralei,
"r"u ."
face, de reguld, o minoritate. Acesta din urmi cade sub influenla tot mai puternicia persoanelor gi grupurilor infracfionale gi astfel devin infractori. De aici denumireade asociere diferenyiald, adic[ asociere diferiti, unii cu cei buni, altii cu cei rii, casi spunem mai lapidar. o persoan[ devine criminal cdnd ,,influenfa grupurilor giinterpretlrile defavorabile respectdrii legilor precumpinesc asupra grupurilor giinterpretirilor favorabile respectlrii legii"or.
Trebuie addugat ci asocierea (aderarea) la un grup pozitiv sau la un grup negativdepinde gi de frecvenla sau durata asocierii, de intensitatea qi vechimea asocierii.De aici gi constatarea ci unele grupuri, cu anumite modele de comportare,influenleazi mai mult, iar altele mai pufin. Familia, spre exemplu, are o innuenlimai de durat[, mai intensi gi cu ecou emo{ional mai mare. Asocierea vremelnicd -prieteni, tovar5gi de joc etc. - are o influenfi-mai mic6.
Cdnd se pune problema nivelului de criminalitate intr-o societate datd - indicatoriridicafi ori cobor6]i - aceasta se explici prin faptul ci, intr-o societate sunt gi multealte condilii favorabile comiterii infractiunilor. in alti societate sunt, dimpotrivi,pufine condilii favorabile comiterii infractionalitifii. Iil aceste condi,tii depind defelul organizdrii sociale, de sistemul de organizare social[7o. Ceea ce conteazd"mult este apariEia societifii cr organizare sociald diferenfialr, evoluat6 gicontradictorie, cum este societatea industrializatil, cuo via{i uibanl dezvoltati iicu control social greu derealizat.
Ceea ce este insi mai important este naturarela{iilor sociale. Astfel, Sutherland,vorbind de societatea industriali - occidentalr gi americand - remarci, pe de o parte,faptul c[ aceasta e stribetut6 de individualism economic gi politic, de concururli?r,dorinfi de profit, dupd morala "celui mai tare", de lipsi de control social gi, p. a.altiparte, de cregterea infraclionalitilii. intr-o asemenea societate, idealul este riugitagi cigtigul, cu mijloace legitime ori ilegitime, deci gi cele criminale. Asemeneatlsituri se transmit in societatea respectivi pdni jos, pdni in ultimele grupuri sociale.intr-o asemenea societate, mai cu seamd daci se lini seama gi de marea mobilitatea oamenilor gi de continua nevoie de adaptare Ia situa,tii gi medii noi, criminalitateaareridicini sociale, iar rata cregterii ei este tot mai mare.
in sfdrqit, un factor important ar mediurui, care influenleaz d genezainfracfionalitetii, este conflictul de culturd|z dintr-o societate dati. Este vorba de
6e lbidem, p. 89.7o lbidem, p. 93-94.7t lbidem, p. 96-97 .
72 lbidem, p. 101 g, urm.
1s8 CnrMINoLocIE
persoane care au crescut intr-un grup, intr-o societate, cu un anumit tip 9i nivel de
cultgri, cu anumite valori culturale gi norme de conduitl gi apoi tebuie sd se integreze
sau sunt in contact cu alte grupe, cu alt tip de societate, cu alte valori culturale 9i
nonne de conduit[. in atare situalii, apar conflicte de cultur6, de morald, de conduiti.
Este cazul unor peisoane care, dupi ce au petrecut o parte din via(d intr-o localitate
izolatdde munte, se mutl la ora;, cazul unor persoane de o anumiti nafionalitate,
grup etnic, cu anumite obiceiuri, moravuri privind familia, cdsltoria 9i apoi se aqazd
in alti (ari 9i vin in contact cu alte grupe, cu alte obiceiuri, tradifii privind familia,
cisitoria. Este, de asemenea, cazul cu emigranfiiT3 dint-o !ar[ mai inapoiat6 spre o
!ar[ mai dewoltati,exemplu, spre S.U.A. Datele statistice arati ci in prima genera{ie,
noii venili trdiesc intens conflictul de culturi 9i moral[ 9i se adapteazi greu in
cond(iite noi de via[[, la noile norme de conduitI.. Sutherland a examinat nu numai criminalitatea oamenilor "de jos", ci qi
criminalitatea oamenilor "de sus", a mediilor politice, a oamenilor de afaceri, a
ciaselor mijlocii gi superioare. El a elaborat teoria "criminalitdlii gulerelor albe",
adicd-a oamenilor conducdtori in economie, in servicii de stat etc., a unei "clase
privilegiate", cu puteri in economie qi in stat, a oamenilor cu "relafii" in societate,
a celor ce poartd "gulere albe". Este vorba de delicte de abuz de incredere, de abuz
in serviciu in paguba persoanelor frri putere, in stare de inferioritate. Teoria crimelor
gulerelor albe este o extindere in aplicare a teoriei asocierii diferenliale.
Cercetirile gi concepfiile lui Sutherland au marcat un progres gi o originalitate
in criminologie. Degi s-au emis multe critici, relevarea cauzelor sociale ale
infrac{ionalit[1ii, mai cu seami pentru societatea amerciand, este o incercare
meritorie a autorului ei. Totu$i, unele critici sunt importante qi trebuie mentionateTa.
in primul rflnd, Sutherland a inldturat sau, cel pufin, a minimalizat, rolul individului
gi al cauzelor personale qicomiterea infracfiunilor. Dupi cum remarci-un alt criminolog,
O. KinbergTs, criminologUl american consideri cI omul, de la nagtere, este un fel de
"tabula rasa", pe care se pot inscrie orice influente ale mediului social 9i cd persoana
infractorului este o creafie exclusivi a mediului. Or, eficacitatea influenfelor de mediu
depinde gi de "predispoziliile" individului @.28D; dou[ persoane sufer[ influenfele
mediului in mod diferit, fiindci gi dispozif,ile ereditare sunt diferite. Experienfa aratd
cd oamenii sunt diferili; unii sunt inclinafl la acte violente, nestlpdni,ti, nemiloqi. Alliisunt temitori, caxe nu lovesc, nu pot omori, nu iau bunul altuia; deci exist[ anumite
tisituri personale de care trebuie si se lind seama.
in al doilea rdnd, recunoscdnd influenfele de mediu, trebuie menlionat cd acestea
nu se inscriu mecanic in organismul psiho-fizic al omului. Se petrece o "alegere", o
acceptare a acestor influenfe in funclie de inclinafiile omului, de plasticitatea
organismului uman. Dupi cum exist[ talent penffu o anumit[ activitate, asupra
clreia aclioneazdmediul, tot aqa existd deficiente, trlsdturi mintale gi de caracter
psihic pe care htcreazdmediul vicios, defavorabil, conducAnd la crim6.
73 Thorsten Sellin, Culture Conflic and Cime,New York, 1934.7a R Stinoiu, Inooducere in Criminologie, p.76 si urm.75 O. Kinberg, Criminologie, capitolul Xl,*ReJlecfii critice la ipoteza asocia|iei diferenliale",p.283-290.
Pnonmur Pntrtxo Cntu,q 1s9
in al treilea r6nd, existi situalii rele de mediu, dar ele au influenle asupra gnorpersoane, pe c6nd pe altele nu le ating. Experienla gi cercetarea au arltat cd uniimembri din familii de infractori nu sunt influenfafi de aceasta gi au o conduitlireprogabild. Func{ia morali, ca gi cea imoral6, depind de mediu, dar gi de individ,de datele lui psihologice.
3. Contactul cu mediul judiciar gi penitenciarin criminologieT6, cdnd este vorba de factorii care conduc la criminalitate, se fac
cercetlri speciale cu privire la infractorii pedepsili gi care executl sau au executato pedeaps[ 9i, in general, cu privire la recidivigti. in cazul acestora, cercetareacriminologici caut[ si identifice influenfele negative pe care recidivigtii le exercit[45rrpr8 altorpersoane, influenle care, cumulate cu altele, devin factori criminogeni.
inci din momentul cercetirii penale gi al arestdrii prwentive se produce un p.i-efect asupra criminalului, anume gocul psihologic al contactului cu polilia, cu organelede urmrrire penald, care este un moment de emofie specifici gi, in acelagi timp, un primmoment de frezire, de congtientizare asupra conduitei sale negative. in momenteleurm[toare, al cercetirii propriu-zise, al ascultirii, al confruntirii cu martori, victim[, alinterogatoriului etc., criminalul se gisegte sub o presiune moralr, agitalie, luptn. cumcei mai mulli blnuifl nu au recunoscut imediat fapta, organele de cercetare gi urmdrirepenali intensific[ cercetarea, adunarea de probe, manifesti severiate gi, uneori, duritate.
,in timpul delinerii preventive, p6ni hjudecati, el intrd in contact cu a[i definuli, iarinfluenfa negativl a acestora este inevitabil[. Se nagte qi se intiregte congtiinla cI eleste considerat un infractor. in acelagi timp, incep s[ se sl[beasc[ gi s6 se destamelegiturile cu familia, cu locul de munci. El tlieqte momente de frimdntare, de deprimare.Infractorul pentru a se apira recurge la acte de nesinceritate, la minciuni qi la simulare.
in timpul judecdlii, infractorul trdiegte o qi mai mare tensiune sufleteascd. I sepune gi igi pune problema vinovE{iei, dar o vede in mod subiectiv, iar despre judecdtor,procuror, avocat etc. iEi face idei false, mai cu seamd in privinla obiectivitifii qi arespect[rii adevirului de cdtre acegtia. El socotegte cd judecarea gi hotirdrea suntdate, nu dupl lege gi dreptate, ci dup[ voia judecdtorului.
in timpul executirii pedepsei, pi lenge *ele efecte morale pozitive, se produc9i ofecte fizice gi morale negative, care rimdn, uneori, ca adevdrate sechele in viafacondamnatului. Izolarea celulard sau in camere comune in penitenciar forfeazd gisiluiegte congtiinta, psihicul condamnatului, impingdndu-l spre izolaregi instriinaremoral6. viala in comun produce alte efecte, anume supunerea fat6 unii condamnaliasupritori, la automatismul disciplinei, neincredere, iritabilitate, tensiune psihicl,cu dorinla putemic[ de evadare. Se formeaz[ rela{ii cu condamnafi inriifi, recidiviqticare, dupd eliberare, se pot reinnoda gi reface. Din punct de vedere sexual, mai cuseamd, daci inchisoarea este de mai lungr durat6, cei din regim celular, poate, gicei din regim comun, ajung la dereglarea vielii sexuale (homosexualitate,masturbafie etc.).
76 J. Pinatel, op. cit., p.262.
160CnrMINoLocIE
Din punct de vedere social, efectele negative se intind asupra condamnatului, el
fiind stigmat izat cainfractor, semn de care nu scapd ugor. in timput execuliei, el
".i" *piO" familie, de locui de-munci etc. Uneori, se inva!6 cu inchisoarea 9i se
rupe de lumea oamenilor liberil Familia, la rindul ei, trdiegte o situa[ie jenant6,
griu suportat[ de so{ie gi copii. De multe ori, sofia div ot}eazd,iar familia se destram6'
4. ConcePgia stigmatizdrii
Prin anii '60 qi dupS aceea, in criminologia anglo-american[ au apirut noi cercetiri
Ei teorii pri.rirra crimrnalitatea 9i cauzele acesteia. cum in aceast5 !ar6 criminologia s-a
dezvoltat cu prec6dere in cadrul sociologiei qi mai pulin in cadnrl sau vecin[tatea
ar"pt roi penal, noile teorii sunt de factur[ sociologici. una din aceste teorii este
teoria stigmati zdii, carepriveqte etiologia fenomenului criminal, cauzele crimei'
Teoria stigmatiziriiafostformulatlqi dezvohade cercetatori americanilT qi englezils
care au atalizatcriminalitatea sub un aspect nou, in tendinla de a depista noi cauze ale
producerii fenomenului criminal. Teoria aceasta a fost studiati de criminologii americani
ii.*op*i qi a fost dezbituti Ei launele Conferinfe 9i simpozioane-intema,tionaleTq 80'
' oupa cum se gtie, aga-nurnitr,rl control social al criminalit5fii, adic[reglementarea
gi lupta de combatere a faptelor antisociale - criminale - se face la mai multe nivele
sau momente gi anume: intr-un prim moment sau nivel - este cel alincrimindrii' al
considerlrii unor fapte antisociale gtave cafiind crime qi al inscrierii lor in legea
penali; al doilea moment este cel il sdvdrSirii crimei 9i al treilea este momentul
sanc1findrif, al aplic6rii pedepsei qi apoi al exe,cutdrii acesteia' .
Autorii teoriei stigmatirerii nulsi ie,,treazd cercetarea pe primul sau al doilea
moment, ci pe mom-entul al treilea, pe momentul cercetirii qi judecarii penale'
momentin care se aplicapedeapsa. Instanfa condamnape autorul faptei infracfionale'
iar aceasti condamnare constituie o imputare, o dezaprobare a faptei gi a
f[ptuitorului, aceasta echivaland cu o stigmatizare, condamnatul devenind, oarecum,
o persoanl insemnatd cu fierul rogu'
K. Erikson8l , unul din autorii teoriei, pr ecizeazd cil delincven{a nu este o tr6situr['
o ,,proprietate,, a unor acte de comportament, a unor acte de incalcare a legilor, a
unor norne de drept, ci este "proprietatea" afiibuiti de c6tre cei care direct sau
indirect au fost cercetletori penaii sitiudecdtori, careau aplicat legea gi au pedepsit
f" mptoito, gi, prin oc.a.tu, direct sau indirect, au stigmatizatfaptagi pe f6ptuitor.
Este adev[rat c[ urm[rirea penal6, judecarea 9i condamnarea persoanei care a
s[virgit o criml aruncd un oprobriu, o dezaprobare moralB 9i o desconsiderate aSuDIa
autorului crimei, pe scurt, o stigmatizare. Persoana condamnati gi stigmatizat[ este
evitatS, ocoliti de grupui social din care face parte, este priviti cu neincredere de
ffin"manDeviance,SocialProblemS,andSocialControl,PrenticeHa1l,|967.7t H. Becker, Outsiders, Swdies in Sociolog of Deviance, 1977 ', n Gassin,'.[a confrontation de la thdorii de la stigmatisation et de la rialitd criminologique,tt "Rev. de la
science criminologique et de dmit pinal", nr. l, 1980, p' 5't0 R Stlnoiu, iniroduc"n in criminologie, Ed. Acad' R'S'R', Bucureqti' 1989'
sr K. Erikson, Notes on the sociologt ofdeviance, citat de Gassin, p' 7'
Y
Pnoamw Pntrtxo Cntu,q 161
concetilenii sli. Aceasta poate conduce la conflict cu familia sau alte persoane.
Mai mult, acesta poate fi aruncat si comitd o noud infracfiune. in acest caz s-ar
putea sus{ine (aparent sau cu adevirat) cd societatea l-a aruncat pe condamnat la
neintegrare sociall gi delincvenfd.Autorii teoriei, in loc si pund in discufie comiterea infracfiunii, ei pun in discufie
condamnarea,caree efectul comiterii infracfiunii. Dup[ cum spune Gassin, in esenp,
teoria stigmatizirii sus$ne ci "principalul in devianfi gi delincvenfd nu este actul
criminal gi autorul lui, cum vede criminologia nadilional[, ci procesul prin care
societatea aplic[ eticheta de condamnat, de deviant sau delincvent unor indivizi 9i
maniera prin care aceqti indivizi reaclioneazdla aceastd stigmatizare" (p.6).
Calificativul de infractor gi condamnat, este adevdrat, este un act de dezaprobare,
mai mult, este gi un act de stigmatizare social[. Prin aceasta, autorii actelor de
delincvenfd primesc un nou statut social, acela de delincvenfi. Acegtia sunt obligafi
sE-qi revadi noua lor situalie, sd se considere un "outsider", un om pus in afard de
grupul s[u social. in viitor, acesta se va comporta in consecinf[, adicd se izoleazd
de societate sau este izolat de societate. in urma reacliei sociale, unii rimdndelincvenli in continuare, nemaiputdnd si se incadreze in societate. in fond, spune
Lemert, unul din susfinitorii principali ai acestei teorii, nu devianfa (crima n.n.) ori
delincvenfa conduce la control social (adic[ la judecatl qi la condamnare), ci
controlul social (udecata Ei condamnarea) conduce la devian!5 gi delincvenfi. Este,
dupi cum se vede, o rdstumare a poziliilor criminologiei 9i dreptului penal, adicise trece de la criminologia actului criminal la criminologia reacfiei sociale, la actul
sancfionator, ceea ce este greu de admis.
Teoria stigmatizdrii, privit[ in ansamblul ei, cuprinde qi pdrti pozitive, dar gi
unele negative gi nesatisf6cltoare. Mai intdi, este un fapt cert cI reaclia sociali gi
aplicarea de pedepse produce efecte defavorabile, stigmatizatoare asupra celor ce
comit infracfiuni. Condamnarea contribuie la izolarea gi neincadrarea sociali a celor
vinovafi. Prin aceasta, condamnarea devine un factor criminogen, devine o catzd
de recidivd. Acest lucru trebuie refinut gi cercetat. Dar cauza recidivei nu se datoreaz6
numai condamnirii gi stigmatizdrii, ci gi altor cauze individuale gi sociale.
Stigmatizarea este o cauzi addugati gi sti alituri de alte cauze individuale 9i sociale.
Apoi, aceastd stigmatizare este inevitabili, fiindci este urmarea comiterii crimei,
dupl cum inevitabile este, tot din cauza comiterii crimei, gi judecata gi condamnarea
f[ptuitorului. Aceastd reacfie sociald nu se poate ocoli, fiindc6, in prealabil, s-a
sivdrqit o crimi, punctul de plecare al intregii stigmatizdri.
in al doilea rdn4 teoria stigmatizlrii nu combate, nu observl gi nu re,tine sti gma{uatea
din primul moment de luptl impofriva criminalitifii, anume din momentul incriminlriiprin lege a faptelor considerate crime. IncriminAndu-se prin lege faptele careprezrnti
un pericol social grav, se stigmatizeazi in primul rdnd aceste fapte antisociale 9i se
interzic cu ameninlarea de pedepse severe. in mod inevitabil se stigmatizeazd gi viitoriiinfractori, viitorii fiptuitori de infracfiuni. Or, despre aceasti stigmatizare, aceast5teorie
nu se preocupd in mod deosebit, degi aceasti stigmatizare este primordial[ gi necesard,
t62 CnrurNoLoGrE
fiindci firi incriminarea unor fapte grave nu este posibild gi nu se poate ajunge la
stigmatizarea a doua, aceeaacondamnlrii gi aplic5rii de pedepse. SIvAqirea simpli a
unei infracfiuni este o stigmatizare, iar autorul ei devine un stigmatizat gi un "outsider".Dar o asemenea stigmatizare, adusd de incriminare, este necesar{ gi inevitabild. Laincriminare nu se poate renunfa, deqi devine qi criminogeni.
in al treilea rdnd, teoria stigmatizdrii reduce etiologia criminalitnlii, pe de oparte, numai la catze sociale, iar pe de altd parte, la o singuri cauzl sociali, anume
stigmatizarea, etichetarea autorului faptei aduse de condamnare. Despre alte catzesociale, teoria aceasta se ocup6 pu{in, dar mai ales nu se ocupi de cauzele individuale,carucle psihologice etc.
5. Propo(ia cauzelor individuale gi a celor socialein comiterea crimei
Dupd arltarea cauzelor individuale gi a cauzelor sociale, in qtiinla criminologiei,indeosebi in psihologia criminali, s-a pus mereu problema proporfiei, a geuti,tii $i a
rolului cauzelor individuale gi a rolului cavzelor sociale in producerea crimei. Alteori,s-a vorbit de rolul cauzelor inteme, dependente de om gi de rolul cauzelor exteme,
dependente de mediul social in siv6rgirea crimei. Penfru a rlspunde la aceast[ problem[importanti, in cercetarea gtiinlific[, s-au enumerat gi analizat diferitele cauze intemefzice gi psihice, care intri injoc la siv6rqirea unei crime qi apoi diferitele cauze exteme,
economice, educative gi altele. Bineinleles, se relin cauzele inteme gi exteme cele maiimportante, fird de care crima nu ar fi avut loc. De exemplu, se refin cauzele psihice,
diferitele mobiluri, interese, nivelul mintal, putere de voinli etc., iar pe de alti parte,
cauzele exteme familiale, condilii de munc[, de adaptare sociali etc.
La noi in !ari, cercetdri in aceasti problemd a fEcut Al. Rogcas2 in lucrarea citatdmai inainte, despre infractorul minor.
inainte de Rogca, problema a fost cercetati de H. Gruhle, citat de Rogca83. Acestaa cercetat 105 elevi ai unui institut de educafie corectivi, arltdnd c[:
a) la 10 cazrui,9,52oh s-au gisit numai condilii de mediu;b)la9 caz:urrJ',8,57yos-aus-audepistatindeosebicondiliidernediu,dargicondilii
interne;c) la 43 cazrri, 40,95yo at6t condifii de mediu, cdt gi dispozifii interne;d) la 2l cazruri,20 % in parte condilii de mediu, dar, in special, in dispozi,tiile
interne;e)1a22 cazxi,20,99yo, in dispozilii interne.Al. Rogca a cercetat 98 canxi gi a g[sit:- \a36,73 %o ca'uze interne,- la 47 ,97 %o car;z;e interne gi cauze externe;- la l5,30Yo cauze externe.
82 Op. cit.83 Op.7it.
{/
PnontEME Prurtxo Cntu,q 163
Asemenea cercetiri au fost 9i sunt importante, fiindci au deschis drumul unor
cercetdri Etiinfifice, au folosit metode moderne de cercetare (metode psihologice,
metode sociologice gi metode statistice exacte) qi pe baza acestor cercetiri s-a putut
ajunge la unele concluzii privind contribufia diferitelor cauze in etiologia crimei.
Sec;iunea a VII-aSdvhrgirea crimei
DupI aspectele privind catzele crimei, este necesar si se cerceteze problemele
privind sdvdrSirea crimei. in criminologia modemi @inatel, Di Tullio), aceste
aspecte sunt cunoscute sub denumirea de "trecerea la acf'(le passage i l'acte),
denumire ce pare restrdns[ fap de conlinutul problemelor ce se cuprind aici. Maipotrivitd ni se pare denumirea de slvdrgirea crimei sau trecerea la s[vdrgirea crimei
(ca s[ fie prins[ gi ideea de "trecere" folosit[ de unii autori). Seeligsa, care a cercetat
indeaproape aceasti problem6, folosegte denumirea de s[vflrqirea crimei("1' accomplissement du crime").
in criminologia actualI s-a ffecut, de la cercetarea qi expunerea staticd a cauzelor 9i
factorilor crimei gi la cercetare a dinamicd a factorilor gi a proceselor slv6rqirii reale 9i
concrete a unei crime. Aceste aspecte sunt aspecte de migcare, de tealizarc a unei
crime, aga-numitele aspecte de criminodinamici. S-a pomit de la ideea cd sivdrgirea
unei crime nu se reduce la un simplu act spontan qi mecanic, ci dimpotrivI, acesta este
un act complex. Mai mult decdt atdt, slvdrqirea crimei este un adevirat proces
psiho-social care, daci pentu crimele u$oare este rapid 9i mai pulin complex, pentru
crimele grave (omoruri, comploturi, t6lhdrii, incendii etc.) este un act dificil, care prezinti
o durati, ce trece prin mai multe etape, incheindu-se cu dezrodimantul inevitabil,
sivfirgirea crimei. Criminologii vorbesc, invocind argumente temeinice, de slvdrqirea
crimei, la unele din acestea, prin parcurgerea mai multor etape (etap[ de pregdtire,
etapi de s[vflrgire etc.). De Greef, de pildi, analaeazdprocesele psiho-morale care au
loc in congtiinla criminalului inainte de a comite concret crima. in sfhrgit, cercetarea
slv6rgirii crimei este importanti, mai ales in aspectele ei cauzale privind confiibulia
persoanei qi apoi contribu,tia situaliei concrete in care se produce comiterea crimei.+.in general, s[virgirea faptei criminale este, in esenta sa, o confruntare a'wrui om cu
o situa,tie din care acesta nu poate ieqi decdt prin comiterea acelei fapte. Aqa fiind,
s[v6qirea faptei criminale presupune dou[ condilii85 sau doui premize: una, o persoand,
o individualitate, cu o anumiti structuri psihic[ qi moral6, gi alta, o anumiti sila alie, in
care se aflil aceapersoand (situalie de conflict sau situalie de crizd etc.).
Pinatel86 precizeazd cI, in legdturl cu siv0rgirea practici a unei crime sunt
prezente doud feluri de factori (catze, condilii), 9i anume: factori situalionali(imprejuriri, conflicte, victim[ etc.) gi factori reaclionali, adici factorii legali de
84 Op. cit., p. 51 .
85 G. Stefani gi dllii: Criminologie et science pinitenciaire,Dalloz, 1970,p.221.86 J. Pinatel, op. cit., p. 343 Si urm.
t64 CnrurNoLoGrE
persoana aflatd in acea situalie qi care comite fapta criminald. Dupi cum se spune,sdvdrgirea crimei nu este altceva dec6t un rispuns al unui om intr-o situafie dificild.Rdspunsul acesta, crima, este un rlspuns la un conflict, la o inadaptare sociald, cuurmdri grele pentru omul respectiv. in criminologie se cerceteazd starea specificisitualiei respective gi specificul persoanei care comite crima. Situafia, de reguli,preexisti sau se creeazd gi persoana se gisegte sau ajunge intr-o astfel de situalie gi
apoi aceasta reaclioneazd, infruntand sau supundndu-se situaliei qi comildnd crima.
1. Factorii situagionali
Acegti factori au fost ardtali de Seelig87, care spunea ci acegtia pot stimula saupot impiedica comiterea crimei, bineinleles dac[ intilnesc persoana cu anumitepredispozilii adecvate. Dar, uneori, apare gi "destinul sau hazardul, carejoaci unrol decisiv in aceasti intdlnire intre om gi instigarea mediului"88.
A. Factorii principali. Factorii situalionali mentionafi de Seelig8e sunt de douifeluri, anume: factori principali gi factori secundari. Primii privesc:
a) factorii economici,bunioari o cizdeconomici, inflalie, mizerie, lipsuri in carepoate ajunge o persoani sau o familie. Criza economic5 poate fi insogiti de gomaj, delipsl de locuri de munci etc. De regul6, in atare situaf,i cresc crimele contra proprietdfii(furturi, delapiddri, incendii etc.). Autorii unor astfel de fapte pot fi 9i oameni pdnlatunci cinstili, care, ajungdnd in crizd, recurg larezolvarcanevoilor lor materiale princomiterea de crime. in aceste cazui, factorii economici joaci un rol stimulator lacomitereacrimei. Aici, inaceste situafii, estemaipuf,nvorbade criminaliiprofesionali,care ocolesc munca gi care fac din crimd o profesie gi mai mult de criminali ocazionali.
b) alcoolul, folosit in cantitili mai mari decdt in mod normal, poate deveni unfactor declangator la crimd. Efectul alcoolului se concentreaz[ asupra sistemuluinervos, contribuind la sldbirea controlului congtiin{ei asupra conduitei. El areinfluenfE asupra persoanelor agresive, asupra persoanelor cu reactivitate primitivl;rolul stimulator al alcoolului se vede, de reguli, asupra cregterii criminalitilii inzilele de slrbitoare ori in zilele de plat[ a salariului, cdnd consumul de alcoolcregte. Aici nu e vorba de alcoolicii cronici ori de alcoolicii patologici, la carecomiterea de crime este determinati mai mult de cauze inteme;
c) atitudini qi acte ale adversarilor ori ale autoritlfii potjuca rolul unor factorideclanqatori la crimi; existenla unor conflicte mocnite, urmate de unele expresiiofensatoare, intervenlia brutali a unui organ de polilie pot avea reacfii infracfionale,mai ales dacd este vorba de anumite tipuri de infractori (iritabili, impulsivi); asemeneaacliuni se interpreteazd ca provociri gi conduc la declangarea unor acte criminale;
d) tulburdri ale vielii erotice ori tentalii sexuale ivite pe neprevizute pot declanqaacliuni criminale; aga, de exemplu, cum mengioneazl Seelig, infidelitatea parteneruluiin viafa erotic6, "amorul nenorocit'', urmat de tulburdri psihice putemice ce pot conduce
87 E. Seelig, op. cit., p. 186.88 E. Seelig, op. cit., p. 186.8e E. Seelig, op. cit.
r/
Pnoamun PruwNo Cntu,t 16s
la izbucniri criminale; de asemenea, un tatti bef,v care tortureazi un copil din flori al
soliei qi comite o crim6. Acestea sunt tulbwlri provocate de situalii exteme care devin
declangatoare de crimd. Sunt, de asemenea, factori de mediu declanqatori de acte
criminale, unele pasiuni politice, inte{inute de certuri inte grupdri politice adverse
care,inmomente de emotiiputemice, conduc lacrimepolitice. Lafel,mlrfurileexpuse
in magazine, la oameni fIr[ confiol de sine, provoacd impulsuri spre furt; tentaliile
m[rfurilor expuse'tntuneci mintea'' 9i imping la crim6;
e) anfrenarea la crimi prin exemplul unor criminali poate deveni factor stimulator
la crimd. Atragerea la crim6, sub forma de complici ori ajutoare, anhenarea la crimd a
celor tineri de c6fre criminali experimentafi constituie factori de crim6. Unii se lasd
atraqi spre crimi de persoane care au influen15 morald, al1ii vnd gi cunosc exemplul
unor criminali qi, pin6 la urmd, ii urmeazd;
f) tot influenli a mediului se consideri gi experienla de a fi martor ori complice
indeplrtat la comiterea unor crime; de asemenea, influenla mass-mediei (pres[, radio,
telwiziune) legatl de articole ori filme despre comiterea de crime, citirea unor cirfi(romane polifiste etc.) constituie stimulenti ai mediului spre comiterea de crime'
B. Factori secundari. Seeligeo considerd ci mai exist[ o serie de factori, le spunem
secundari, care joacd un rol real in slvdrqirea crimei. Acegtia constituie cele "gapte
chestiuni", care se pun constant in cercetdrile criminalistice gi care se referi lagapte factori legafi de situalie qi anume: l) cine (cine este victima crimei); 2) ce (ce
obiect - bun, valoar e - vizeazdcrima); 3) unde (unde, in ce loc se petrece crima); 4)
cu ce (at ce mijloace, instrumente gi metode se comite crima); 5) de ce (din ce
motive se comite crima); 6) cum (cum se execut6, prin ce modalitl,ti 9i metode se
executl crima); 7) cdnd (in ce moment se comite crima).
Cine, adicd cine e victima, este un factor important in sivdrqirea unei crime; de
cele mai multe ori, crima pomeqte de la relafia obiectivi qi subiectivd dintre criminal
gi victim6; nu rareori, victima devine ea insi;i criminal.
Ce obiect se "disput6" prin criml; la crimele contra propriet[{ii, bunurile,
drepturile asupra bunurilor constituie punct de pornire al crimei; valoarea acestora,
tentalia acestora asupra criminalului declanqeazd crima; de asemenea, mlrimea
bunurilor, valoarea, modul de ascundere, expunerea lor in magazine, concentrarea
in magazine (antrepozite), utile alimentirii ori profitului etc. sunt tot atdtea tentafii
pentru apropriere gi sustragere'
Undise referi la locul unde se peffece fapta, adic[ loc favorabil, cu posibilitilide a nu fivdnttde alli oameni, ugurinfa de acces la bunuri, posibilitI;i se retragere
in cazde pericol, posibitit{i ca fEptaqul si nu fie prins, locuri publice, aglomeriri
de oameni, cu posibilitlli de disparilie in multime etc., sunt tot atdlia factori ce
stimuleaz[ la comiterea crimei.Cu ce mijloace, instrumente se poate comite crima; crimele contra persoanei,
crimele de agresiune sunt favorizate cdnd f6ptuitorul posed[ instrument de comitere
eo E. Seelig, op. cit.
t66 CnrrraINoLocIE
(arm6, otravi) sau poate procura ugor asemenea mijloace; de asemenea, existenlaaptitudinii tehnice de a folosi anumite instrumente (chei, dispozitive etc.).
De ce, din ce motive se comite fapta; aici conteazd existen{a unor mobiluri care
imping la crim[ (gelozie, rlzbunare, dorin{6 de imbog[fire), dorinll de reugitl incaz de criml politici etc.
Cum,modtilde executare, care poate fi, la unele crime, mai greu ("specific"), ce
lasl urme care se pot descoperi ugor etc., iar la alte crime modul de executare maiugor ("nespecific") conteazd in privinfa declangdrii unei crime. Aga, in exempluldat de Seelig, cu fiul care, la moartea tatilui, descoper[ un testament in favoareaunei alte persoane (gi in defavoarea fiului); acesta din urmd distruge testamentul,fapta criminald displrdnd; este un mod de comitere ugor, fdri urme ("pas vu, pas
pris"). Un astfel de mod de executare este stimulator la crimd.
Cdnd, in ce moment, este un factor care poate influenta comiterea unei crime;aga, de exemplu, lipsa paznicului la un depozit stimuleazd la comiterea unei crime.
C. Wctima. Mult timp victima a fost luat[ in considerare doar din punctul de
vedere al dreptului penal, ca persoand care sufer[ - material gi moral - de pe urmacrimei (pagube materiale, s[nitate lezatd,pagube morale etc.) gi caxe are dreptul ladezdiunare (restituirea lucrurilor sustrase), desplgubiri pentru lucrurile dispirute9i altele). in dreptul nostru penal (codul penal din 1936) se prevedeau pi desplgubirimorale prin plata unor sume echitabile. Dar victima nu era cercetatd pentru vreocontribufie, sub o formi sau alta, la comiterea unei crime.
in criminologiamodern6, victimanu amai r[mas in afaraprocesului criminogen;mai mult decflt atdt, preocupirile privind victima s-au dezvoltat mult, inc0t s-a formato noud disciplind gtiin{ifici, anume victimologia, care studiazi diferitele laturi ale
rolului gi contribufiei victimei in procesul de producere a crimei. Aici au ap[rutcercetiri fEcute de Kinberg, E. de Greeff, Cornil gi alfii. Cea mai importanticontribu{ie in aceastd probleml a avut H. von Hentig intr-o lucrare importantier, incare examineazl raporturile dintre criminal gi victim6. El a evaluat raporturi noiintre criminal gi victim6, precum gi concepte noi gi iuteresante.
intre criminal qi victim[ sunt posibile urmitoarele relafiie2:
a) rclalli schimbdtoareinfre criminal qi victim6, potrivit cirora victima poate deveni
criminal qi criminalul poate deveni victimd, de exemplu inh-o incdierare in mul,time(rix) sau la infracfiunile de circulalie pe drumurile publice;
b) victima latentd, cazul cdnd o persoani, datoriti unor predispozilii oarecare
este "destinatil' parcd a juca rolul de victim[ intr-o crim[, un fel de persoani care
"attage criminalul cum oaia atrage lupul"e3. O asemenea persoan[ afrgeazd o
dispozilie fatalisti, este indiferenti la ce se intimpli cu ea, nu gtie si se apere gi
cedeazdugor criminalului (sindromul gi rolul lui Abel);
et H. yon Hentig, The Criminal and his Wctime,Yale University, New York, 1948.ez J. Pinatel, op. cit.,p.345 Si urm.e3 J. Pinatel, op. cit., p. 346.
Y
PnontEME Pntrtxo Cntu,t 167
c) intre criminal 9i victiml existi o relalie speciJicd, cum este canflinrelafiadintre o prostituat[ qi susfin[torul acesteia, unde exist[ o legdturi de exploatarespecifici; este tot o relafie specificE intre criminal gi victimi in cazul relafiei intresof qi sofie, unde solul chinuiegte, tor:tareazd sofia sau tatdl tortureazd.pe fiu; estevorba de aga-numitul chinuitor sau torturator de familie gi unde sofia, ca sd scapede torturl 9i de tiran, otrlvegte pe sol ori fiul omoard pe tati (paricid);
d) este interesanti qi sifualia in care victima "colaboreazl" la crimi; de exemplu,in cazul victimi-provocator, victimi prin imprudenfi, victimd voluntari (in caz deeutanasie), victimi prin consens (de exemplu, sinucidere in doi); de asemenea,cazul c6nd conduita victimeiprovoacd crima (cazul in care femeia este surprinsi inflagrant delict de adulter de solul ei gi acesta o omoari).
2. Factorii personali sau reaclionaliA. Mobiluri, motive. in momentul sdvdrgirii crimei, un rol important, hot6r6tor,
il au factorii personali sau reacfionali, cum sunt denumili de criminologi ca Pinatelqi alfii sau factorii legali de persoana celui ce s[vdrgegte crima. Pe l6ng[ factoriisitua,tionali, care joaci un rol declangator al crimei, factorii personali joaci un rolmai mare, deoarece acegtia sivdrgesc crima, ca'uzeazd crima. in momentul treceriila sdvdrgirea crimei se pune, mai intdi, problema cauzelor concrete ale faptei concrete,problema motivelor reale ale sEvirgirii, precum qi problema mecanismelor sau aproceselor ori mijloacelor psihice trdite de fEptuitor.
Cu privire la cauzele personale ale comiterii crimei se invocS, in primul rdnd,mobilurile, motivele determinante ale faptei. Acestea - cauze inteme - sunt tendinlelepsihice alepersoanei, catendinlisexualE, tendinlSachizitiv5, tendinfa combativ-agresivdde care e stipdniti persoana respectivd. Mobilurile acestea pot lua o forml congtientd,dar ele pot fi qi mai pulin conEtiente (subcongtiente sau chiar incongtiente - tendinlerefulate), dar reale, ele st6nd in spatele acfiunilor criminale.
Mobilurile acesteapot lua forma unor motive, adici s[primeasci o infifigare rafional5- intelectuali - dar esenfa lor fiind aceeagi cu a unor mobiluri. in general, crimele contraproprietif,i, confia bunurilor sunt determinate de mobilul tendinfei achizitive, tenlinlade a aduna bunuri, bani etc., chiar gi cdnd este vorba de crime legate de fals, escrocherieetc.; crimele de viol gi altele confia vielii sexuale sunt legate de tendinfa sexuald, chiargi in cazurile exteme ori derivate - patologice; tendinla combativ-agresivi determinlcrimele de violent[, vltimarea ugoari sau gravi etc.
Motivdrile acestea, avdndlabazi tendinfele biologice aritate, conduc la comitereade crime dupi categorii de crime. Mai mult, astfel de motivdri sunt valabile qi inactivitlfile sociale permise. Unele profesiuni individuale aulabazd agresivitatea,violen{a, cum ar fi profesiunea de medic-chirurg, profesiunea de mrcelar gi altelede felul acesta. Aceasta inseamnd ci mobilurile acfiunilor umane, sociale sauantisociale, sebazeazd pe aceleagi mobiluri, dar cu deosebiri de grad, deosebiricantitative gi nu pe deosebiri de natur5.
168 CnrMrNoLoGrE
La comiterea de crime contribuie gi factori personali secundariea, uneoriint6mpldtori ori accidentali. Aga, bunioard, procesul de maturizare fiziologic[ oricel de imb[trdnire, cu crizele inerente - oboseal[, momente de epuizare moral[,proastd dispozilie psihic[ -, intoxicatie alcoolici etc. pot slibi stipdnirea de sine,
ajungdndu-se la comiterea de crime (de exemplu, crimi din neglijen!6). Factoriipsihici din momentul comiterii crimei pot fi incitanfi la crimd sau, dimpotrivd,rezistenfi la crimi, exemplu, stipAnirea de sine.
B. Situalii de crizd si de unele procese psihice specifice. in criminologia nou[, maicu seami cea francezd qi belgiand, se insisti asupra unor mecanismees sau procese
psihice care fav oizeazd sau explici tecerea la sEvdrgirea crimei. Astfel, in multe cazttri,victima se afl[ in situalii periculoase, de exemplu ?n familiile unde soful tortureaz[so1ia, iar aceasta, ca s[ scape de tortur6, igi ofiSvegte sotul. Crima este urmare a unorfrusfdri, suferinfe indelungate qi crima exprimi o iegire din acea situafie. in alte cazuri,se intAlnesc procese psihice ca: a) refiagerea, evadarea din situalii grele prin recurgereala crimd, de exemplu, vagabondaj (unii minori zupugi unor fiatamente sau frustrdri infamilie); b) proiectarea asupra altora a egecurilor proprii, de exemplu, situagia celuiajuns in stare de gelozie putemic[, care arunci vina pe partener gi comite o crim5; c) de
asemenea, in caz de dependenti sexual6, cdnd se ivesc momente de cizd, dispute qi
comitere de crimE, vina se arunci asupra celui acuzat, presupus vinovate6. Poate
exista, de asemenea, d) un proces psihic de sublimare, adicd de deviere, a uneidorinle nesatisfdcute, spre alte obiecte, spre actiuni - criminale; e) un mijloc de
compensare, de pildd, in cazul tdnirului refuzat in dragoste de o fatd, care apoi acomis un furt spectaculos, care l-ar "valoriftca", l-ar ridica in ochii fetei. Un altproces psihic in aceasti materie este procesul de identificare, ca urmare a unorsitualii de cr:izd (a unor egecuri) care constl in preluarea, asimilarea unor aspiraliigi modele de existen![ de la alte persoane, burIoari, apropierea de un infractorrecidivist gi alunecare a p e panta infractorului profesional.
Existd, de asemenea, procesul sau mecanismul psihic de iegire din criz[ prinurnarea modelului asocierii criminaleeT, atagarea de un grup criminal organizat gi
comiterea de crime sub influenla acestuia. De asemenea, existi momente in starea
sociali cdnd se dezvolti adevlrate epidemii criminale; este vorba de faze de qizdeconomicd sau de alt[ naturi, c0nd criminalitatea se dezvoltd mult, devenind un felde boal[, de epidemie - furh]ri, spargeri, jafiri etc. - in care cad sau sunt atrase
elemente declasate, certate cu murca cinstiti gi care urmeazi drumul crimei.
C. Trecerea la sdvdrsirca crimei. Dupd enumerarea gi examinarea cauzelor legate
de mediu, de situalie qi de factorii personali, care reprezint[ o etapi statici, decriminogenezd, txmeazd. o noud etapd, care reprezint[ o etapi de miqcare, de
e4 J. Pinatel, op. cit., p. 352.e5 J. Pinatel, op. cit., p. 352.e6 lbidem, p. 352.e7 lbidem, p. 355-356.
Y
PnontEME Pnntnto Cruu,n 169
criminodinamicd, pe parcursul cireia se face trecerea la sdvdrgirea crimei, urmatide sdvdrgirea propriu-zisi a crimei. Este un prim moment, de trecere la sivdrgire gi
apoi un al doilea moment, sdv6rgirea propriu-zisI gi consumarea crimei proiectate.Pentu ajungerea aici, penfrutecerea la siv6rgirea faptei criminale, ftebuie si existe
o seami de condigii, de elemente care privesc, mai intii, percoana care va comite faptagi apoi condif,i, elemente care privesc situalia care inciti gi in care se comit fapte.
Cu privire la persoand, este necesar ca aceasta si fie int-o stare fizici qi psihicicare, in general, are probleme in ceea ce privegte adaptarea sociali, conlucrarea cu
alli oameni, in familie ori in afari de familie, in profesiune ori in relatia cu al,ti oameni.
Este vorba de persoane, in general, violente, certirete, vanitoase ori ranchiunoase, de
persoane lacome, hrdp[refe, achizitive sau, pe plan sexual, cu tendinfe lipsite destlpdnire de sine, de mil6 ori simpatie pentru victime. Astfel de persoane, inainte de
comiterea de infracfiuni, au purtlri rele, predelincvente. Poate si fie vorba de persoane
cu trdsdturi temperamentale dificile, persoane impulsive, cu reacfii nestip6nite,primitive, cum spune Seelig. De asemenea,poate si fie vorba de persoane cu defectecaracteriale, cu tr[sEturi psihopatice - paranoizi, cu tulburiri emolionale - care, ingeneral, nu se pot adapta social. Tot aga poate si fie vorba de persoane, pe l6ngidefectele de mai sus, gi cu nivel de inteligenfdmai scdant - debilii mintali -, care insitua,tii sociale mai complexe nu gtiu s[ se orienteze, nu glsesc solutii de conviefuirecu al,ti oameni gi, din aceste cauze, cad in comiterea de crime - furt, violen{e etc.
Poate s[ fie vorba de persoane care sunt intr-o anumitd cizd - financiarl, familial[ -,
conflicte, etc. datoritl cdrora existl porniri spre fapte delictuale.Dar, in condiliile de mai sus, pentru trecerea la crimi trebuie sd existe gi condilii
legate de o situalie exterioarl, in cadrul cdreia se petrece o fapti criminali. Este
vorba de cele gapte reguli, menlionate de Seelig (loc, timp, victimd, mijloc decomitere etc.). Acestea au darul de a favoriza, declanga ori opri comiterea crimei.Aga, de exemplu, existenla unui anumit obiect al crimei (bani, mirfuri), in cazulunei crime de furt, delapidare - de exemplu, magazine de mlrfuri ori bani la oanumit[ persoani, care pot fi sustragi; o anumiti victimi, potenfial[ sau existent[,impotriva c[reia se poate comite crima, un anumit mijloc de comitere - de exempluarmE, otravl, un anumit loc de comitere - depozit, un anumit moment favorabil, de
exemplu cdnd victima nu-i acasd gi aga mai departe.
Deci, inainte de trecerea la sivdrqirea crimei ffebuie sd fie prezente: o anumitdsitualie in care ajunge o anumiti persoani gi cd aceast[ persoani se gdsegte intr-oanumitd stare - enervati, stare de crizd, crt o anumiti structurl psihici gi morall(violenti). Aceasta nu poate face fald situaliei, ajunge in conflict cu alte persoane gi
trece la comiterea crimei. De regul6, inainte de trecere la act existi o anumitipregdtire morald gi materiald (hotlrdre de comitere a faptei, adunare, procurareamijloacelor de comitere) qi apoi trecerea la comiterea acelei crime. Cauzele internepot fi unele ereditare - alcoolic, paranoic -, altele datorate condiliilor de dezvoltareale persoanei - familie dezorganizatl, crizd economic[ (gomaj etc.).
170 CnrMrNoLoGrE
Trecerea la comiterea crimei poate avea urmltorul curs: a) nu se poate trecela comitere, degi totul este preg[tit, fiindcd f5ptuitorului i s-a fEcut r[u - o crizinervoasi ivit[ subit, a apirut polilia, a apisat pe trdgaciul armei (in cazulcomiterii unui omor) dar arma n-a luat foc (s-a blocat); b) in ultima clip[,fEptuitorul s-ardzgdndit gi n-a mai continuat acfiunea; c) s-a trecut la sivdrgireacrimei (n-a intervenit nici o piedici interni sau extern[), victima a fost lovitisau, in cazul furtului, obiectul rdvnit a fost luat sau incendiul plinuit a izbucnitgi aga mai departe cu s[virgirea diferitelor crime. Conchidem de aici cI trecereala sivdrgirea crimei gi ducerea ei pdni lacapdtnu este totdeauna cert[ gi urmat[de reugiti, cd existl un risc in slv0rgirea unei crime, cI pot fi factori momentanicare pot duce la succes, dar qi la insucces.
in criminologie s-a discutat gi se mai discutl, av6nd in vedere naturaantisociald a crimei gi consecinfele nefaste pentru fEptag (proces, judecati,condamnare) de ce acesta nu se opregte de la comiterea faptei (mdcar in ceasulal l2-lea)? Problema a fost pusi inci de Lombroso, Garofalo gi alli criminologip6ni in zilele noastre (Di Tullio, De Greef gi alfii). S-a rdspuns: criminalul estelipsit de spiritul de prevedere, c[ este atflt de stipinit de dorinla reugitei crimei,de "plicerile" reugitei (c6gtig material, satisfaclie sexuald - in caz de crim[ deviol) incdt nu se poate gdndi la nepldcerile ulterioare pe care le aduce comitereacrimei (pedeaps5, definere in penitenciar etc.).
Dar alfi cercet[tori au sustinut c[ o comitere de crimi este o problemi greagi complex[, ci exist[ un adevdrat proces psihic Ai moral, o crizd prin caretrece criminalul, mai ales in cazul crimelor grele (omor, tridare, incendiere),uneori, asemdn[toare cu fr[mdntdrile sinucigagului. Pentru aceasta vommenliona succint analizele criminologului belgian De Greef.
3. Criminalul, personalitate psiho-morald deftcientda.In criminologie s-a dezbitut, mai demult, latura morald a criminalului gi a
rolului acesteia la trecerea la comiterea unei crime. S-a remarcat: criminalulnu gtie ce este bine gi ce este r6u, ce este moral gi ce este imoral. Garofalo a
vorbit de anomalia morald a criminalului, iar inaintea acestuia, Lombroso a
menlionat tipul criminalului nebun moral. S-a mai spus: criminalul este lipsitde prevedere, cd nu se gindegte gi nu prevede urm[rile faptei sale gi de aceeacomite crima. S-a pus intrebarea de ce criminalul nu prevede urmlrile fapteisale?
O dati cu dezvoltarea modernE a criminologiei, indeosebi a psihologieicriminale, aceastl problemi a fost cercetat[ mai profund, ajungdndu-se la uneleexplicalii mai cuprinzitoare. Amintim, in primul r6nd, pe O. Kinberges, careconsider[ elementul moral in comiterea crimei ca important, ca o componentda caracterului criminalului. El examineazi doud idei: prima, ideea de moral6,ca expresie a unor idei despre bine gi riu; a doua, emofia morali care e deosebit
nr Op. cit., p. 204-205.
{1
PnontEME PnrutNo Cruu,t L7 I
de important[. Autorul spune cd existd oameni care au idei gi norne de conduitd
morall, dar sunt lipsifi de emofii morale, de afectivitate gi dragoste fafd de allioameni qi, din aceasti catzd, nu se opresc de la comiterea crimei 9i dintre
acegtia se recruteazl mulli criminali.Un rol deosebit in aceastd problemE l-a avut criminologul De Greef, care a
analizat aspectul moral la unele categorii de criminali. Astfel, el a analizat
acest aspect la criminalul debil mintal, despre care s-a observat cd nu are simf
moral. De Greef explici aceast[ deficienfi, pe de o parte, prin aceea cd debilulnu are capacitatea de gdndire ca si poatd prevedea, iar pe de alti parte, el este
debil, nu numai pe plan mintal, adic6 nivel de inteligenfd, ci gi pe plan moral,pe planul ideilor morale. Iar explicafia acestei ultime deficienfe constd intr-odeficienfd afectivi, in lipsa de simlire a ceea ce este bine gi ceea ce este r[u.
De Greefe a dus cercetarea gi la recidivist, care este normal din punct de
vedere mintal, dar este deficitar din punct de vedere moral. Iar explicafia acestei
deficien{e, a celei morale, se explici tot prin deficienfd afectivi, emofional[,anume lipsa emo(iei de simpatie pentru semenul sIu gi lipsa emoliei de apdrare,
de ocrotire elementari pentru altul. La acestea se adaug[ anumite tulburdri de
caracter, anumite tulburdri emofionale, de naturi psihopatic[ sau psihonevrotici,prin care simlul moral al recidivistului este deficitar gi din care cauzd el
recidiveazd.De Greef analizeazd gi cazurile de slvdrqire a unor crime grave, la care
procesele psihice, in special cele morale, sunt mai complexe. Este vorba de
fapte grave, cum sunt: omorul, distrugeri grave, delapid6ri grave etc. Aici, de
regull, este vorba de instincte de apirare gi de simpatie, care in urma unordezvoltlri psihice dificile, aceste instincte se tulburi gi se produc structurlricaracteriale - emolionale deformate, caracterizate prin lips[ de afectivitate,lips6 de stipdnire de sine gi alterare psihico-moral[rm. Apoi este vorba de un
proces special, un proces criminogen, care prin deslEgurarea lui conduce la
sdvdrgirea crimei.Procesul parcurge mai multe etape: prima etapl este aceea in care ia nagtere
ideea de crimd, ca urlnare a unei descurajiri gi a unor experienle personale
dureroase gi negative (frustrare, umilire, izolarc etc.) 9i de mediu social
dugminos, ostil. A doua fazd este faza "asentimenfului" eventual, temperat
(.,mitig6,,) la ideea crimei. in a treia faz6, individul igi insugegte in mod mai
sigur ideea comiterii crimei, este faza "asentimentului" formulat, hotdrdt, fazd
in care mai caut[ argumente, justificlri pentru comiterea crimei. Faza urmitoare
este faza cea mai grea, anume faza de crizd, in care, dup[ luarea hotirdrii, se
trece la sdvdrgirea crimei, la lichidarea (impuqcarea) victimei, distrugerea unor
bunuri etc. Este etapa in care congtiinfa omului nu numai ci a acceptat ideea
ss E. de Greef, Introduction d la criminologie, Bruxelles, Van den Plans, 1946.100 R.M. Stinoiu , Intruducere in criminologie, p. 64-65.
172 CnrMrNoLocrE
crimei, dar face eforturi pentru trecerea la sdvdrgirea crimei. se produce o starepericuloasd, care precedd actul criminal. in cantlunor crime grave, precum ocriml pasionali sau o crim6 de omor, individul face totul ca si treaci la comitere,ajungdnd la o stare psihico-moral[ de lipsi a oricirei afectivit6{i, a oriclruisentiment de mil[ pentru victim[. Din punct de vedere psihic, se ajunge la unfel de sllbiticire de sine, similard cu starea sinucigagului, care ii asigurdexecutarea. lntr-o asemenea stare morald, nu mai este loc pentru mil6;compltimire gi oprire de la crimd. in plus, de cele mai multe ori, afectivitateacriminalului lipsegte, mai cu seamd cdnd a crescut intr-o familie fErd dragoste,cdnd a fost frustrat, umilit, uneori urdt de familie. Aga stdnd lucrurile, criminalul,care prin crim6 se rizbund parcd pe destinul lui, se socotegte nevinovat, ba,
dimpotrivl, allii sunt vinovali de soarta lui. Ajuns aici, cum sd mai aib[ mitdde altul gi sE mai aib[ resorturi de ordin moral care si-l opreasc[ de la executarea
crimei?
,/
CAPITOLUL V
PROBLEME PRI\TII\D PEDDATSA
*;i;x;;;,1,l. Pericolul social al crimei
Trdsltura debazila crimei consti in caracterul ei periculos pentru individ gi penfiusocietate. Crima cauzeazd urmiri grave, in primul r6nd, pentru victiml. O fapti de
omor inseamn[ ridicarea vielii unui om, o fapti de tdlhdrie inseamn[ insugirea, luareaprin violenli a bunurilor altui om. Penffu urmirile privind victima, crima produce urmirigrave asuprafamiliei acesteia- pierdereauneipersoane, pierdereaunui sprijin al familiei,frdm6nt5ri morale gi suferinte. in al doilea r6nd, crima are urmlri grave asupra grupuluisocial in care se petrece fapta - orag, cartier origenesc, sat etc. - produc0nd team[,indignare, protest gi cereri de pedepsire a fEptagului crimei.
Dar fenomenul criminal nu se manifesti numai ca un fenomen izolat qi individualci, in al treilea rind, el se manifesti ca un fenomen de mas6, ca un fenomen social,el fiind o totalitate de crime intr-o {ar[ dat[ 9i intr-un timp dat. Criminalitatea cafenomensocialinseamndzecide mii de crime qi zecide mii de criminali, totatdteafapte gi persoane tulburltoare ale conviefuirii sociale, r[spdndite in toate regiunile
9i localitilile unei tIri. Victimele 9i pagubele acestui fenomen inseamni alte zeci demii de persoane, alte dureri gi alte pagube. Aga fiind, este evident: criminalitateaconstituie un fenomen social care prezinti un grad de pericol social real. Cercetirilecriminologice modeme - in special cele americane- evidenliazi gi "costul social" alcriminalitilii, alcltuit din valoarea pagubelor produse, din costul organelor de
urm[rire penal6 9i judec[toregti, din costul aparatului polilienesc, judiciar etc.
ins[rcinat cu combaterea gi aplrareaimpotriva crimei, criminalitilii ;i criminalilor,inclusiv a celor ce executd pedepsele gi se aflI in diferite penitenciare. Pe scurt,criminalitatea,prezentdnd un asemenea pericol social gi un asemenea cost social,provoacdreaclii sociale de combatere, exprimate in acfiuni de pedepsire gi prevenire.Apirarea qi lupta contra criminalit[1ii sunt activit[fi gi consecinfe reale gi necesare,
ca urnare a existenlei pericolului social real al criminalitdlii.
2. Contribuyia Etiinlelor penale la combaterea cfimeiA. $tiinya drcptului penal.Un rol important l-a avut gi il are gtiinla dreptului penal in
lupta de combatere gi aplrare impotriva crimei, care cuprinde idei, concepfii privindmijloacele de combatere a crimei, in special mijloacele represive, pedepsele. $tiinladreptului penal este totalitatea ideilor, concefiiilor despre pedeapsd gi despre aplicareagi executarea ei. Aici este vorba de teoria dreptului penal , de aSa-zisadoctrind a drepntluipenal, care a avut gi are un rol deosebit de important in problematica combaterii crimei.
t74 CnTMINoLoGIE- )/
$tiinla penali preced[ dreptul, in sensul ci, mai int6i, existi plreri, idei despre pedeapsa,
iespie felurile gi efectele ei in combaterea crimei, care apoi, unele din acestea, iau
forma juridicS, devin nofme juridice inscrise in legi penale'
Dreptul penal, la rdndul iui, stabileqte pedepse qi sistemul pedepselor, pedepsele
pentru n.rur. infracfiune in parte, precum 9i aplicarea pedepselor. Dreptul penal^irrscri",
in legea penuie, ditpoiilii juridice, dipozi,tii obligatorii cu privire la pedepse,
dispozilii care irebuie respectate de toatb lumea. Dacd legea prevede anumite
p"d.p.., un anumit sistem, acesta este obligatoriu; dac[ legea, de exemplu, nu
pr"rn"ae peaeapsa cu moartea, aceasta nu se poate.aplica; sau' dacd legea prevede'
n** o^*,rlnite infractiune, pedeapsa inchisorii pe uri anumit termen, instanfa
t .b,rl. sE aplice acea pedeaps[ pe acel termen qi nu pe alt termen'
B. Criminologiastadiazlcrima 9i criminalitatea ca fapte slvargite, ca fenomene
naturale gi reale,"preocupdndu-se s[-i cunoasci starea qi inf[1i;area existent[, volum,
componente, dezvoltarea gi cursul ei in timp 9i spaliu. Criminologia studiazi, mai
ales, cauzele acestui fenomen - caulze personale, cauze sociale etc' Totodat[,
criminologia se preocupi Ei de apdrarea Ei combaterea acestui fenomen' Prin
cunoaqtere-a "uor.lo,
p.odo""rii crimei, criminologia studiaz[ qi propune mijloacele
de combatere a cauzelor fenomenului. Criminologia, cate nu este o gtiin
-/
Pnonmun P ntrtxo P nor.qPSA 17s
ultima dorinp exprimati, cer sd verifice cutitul ghilotinei sau alte manifestiri caredenoti cI nu-i impresione azdmoartea. Sau, unii nu sunt nici speriali nici impresionalide pedeapsa cu inchisoare de lungd durati.
D. Politica penald. Un rol important in aceasti problemd il are gtiin{a politicdpenald (uneori politic[ criminald), qtiin{[ nejuridici 9i care se ocup[ ct arnlizareadatelor gi ideilor despre criminalitate furnizate de criminologie, penologie, dreptpenal, sociologice criminal[, psihologie criminali etc. in posesia acestor idei gi
cunogtinte, politica penali propune moduri gi solulii de organizare gi indrumare aactivitdlii de combatere a crimei qi criminalitElii. Problemele de politici penallsunt cercetate de oamenii de gtiinf[ din ramurile de mai sus gi de organele statuluicare lucreazi in aceste domenii (procuraturi, polilie, magistraturi, Ministerul deInterne, Ministerul de Justi,tie), care impreund conduc politica penald a statului.
Un stat poate duce o politici penali autoritard, represivi, cu incrimindri severe,cu pedepse severe sau o politici penali liberali, moderat[, cu pufine incriminiri gi
cu pu{ine pedepse gi limitate, bldnde etc., in funcfie de mersul cresc0nd saudescrescdnd al criminalitdlii2.
Politica penal[ represivd a fost dominant[ in Europa Occidentali pdni la inceputulsecolului al XXJea. Ea a fost influenlatd de doctrina dreptului penal - gcoala clasicl- Fran!a3, Anglia, Italia, Germania - care punea accentul pe sancfiunile penale severe,considerdnd cd omul are libertatea de gdndire qi acliune gi cine a ales liber caleacrimei trebuie si rlspundd penal. Cine a comis o infracliune Si a catzat r6u altui omfebuie pedepsit. Pedeapsa este menitd sd trezeasc[ congtiinla criminalului gi sI previnlcomiterea de noi crime. Cu cdtpedeapsa este mai asprl - se sus{inea - cu atdt infractorulva invlfa mai sigur sI respecte legea. Or, experienfa a dovedit ci functia de prevenirea pedepsei, speciali sau generald, de intimidare gi oprire a criminalului ori a altorpersoane de la crimd, depinde nu de asprimea gi duritatea pedepsei, ci de certitudineagi inevitabilitatea pedepsei. Neaplicarea pedepsei, intdrzierea ori ocolirea aplic5rii qiexecutirii pedepsei conduc la pierderea autoritlfii Ei eficacitl,tii pedepsei.
Politicii penale represive i s-au adus obiecfii gi a fost combitutd de penaligti 9idoctrinari ai dreptului penal, cum a fost C. Beccaria care, la wemea sa, inff-o lucrarecelebrda, sutinea ci pedeapsa nu se poate justifica prin asprime, prin intimidare giexpiafiune, ci prin utilitatea ei. Pedeapsrse aplicd nu pentru a ispigi un riu flcut -crima - ci pentru a impiedica alte rele, alte crime, in viitor.
Problemele luptei impotriva criminalitilii, in politica penal6 de dupd al doileardzboi mondial, au cdpdtat o formd nou[ gi mai completd in concepfia lui M. Ancel,cuprinsd intr-o lucrare importanti gi rlspdnditi in lumea gtiin{ificI occidentalis. Spredeosebire de Ferri, care subevalua dreptul penal gi sanctiunile penale, ridicdnd peprimul plan criminologia gi mdsurile de apdrare extrajuridice, Ancel susfinea cI dreptul
2 R.M. Stlnoiu,Introducere fn criminologie; Ed. Academiei, Bucuregti, 1989, p. 154.3 M. Dalmas-Marty, Moddles et Mouvement de politique criminelle, Paris, 1983.a Dei deliti et delle pene.5 M. Ancel, La defense sociale nouvelle.
t76 CnrMrNoLocIE
penal, inclusiv dreptul penal clasic, prezintdunele constante care rIm0n gi care sunt
necesare existentei sociale gi de ap[rare impotriva crimei. Incrimindrile gi sancfiunilepenale nu se pot inlltura.
Mijloacele de lupti impotriva crimei sunt atdt juridice, cdt gi nejuridice. PoliticapenalE a lui M. Ancel cuprinde at6t sancfiuni penale, cdt gi m[suri de indreptare a
criminalului, misuri de prevenire sociall gi individual[. Politica penalI trebuie sIapere societatea impotriva crimei, s[ aplice pedepse, dar hebuie totodatl sI apere
gi pe victiml qi, in acelagi timp, sI ajute pe criminal sI se incadrezein societate.
Accentul il pune pe cunoagterea criminalului 9i apoi pe tratamentul lui, in scopul
recuperdrii gi al reintegririi lui sociale. Conceplia de politici penald a lui M. Anceleste o conceplie eclecticl, dar una echilibrati, gtiin{ificd gi apreciatd.
3. Mijloacele de luptd impotriva uhninalitd|ii fu crtminologiamodernd
in criminologia moderni se cerceteazd ciile qi mijloacele de lupti contra crimei qi
criminalitifii in mod insistent. Astfel, autori ca Seelig, Sutherland, Pinatel qi al1ii, inlucririle lor, cuprind un spa{iu intins acordat acestor probleme. in general, tofi acegtia
sunt, oarecum, de aceeaqi plrere, ci lupta conffa crimei febuie dusi pe dou[ cii: una
preventivd, de impiedicare a comiterii de crime (ante delictum) gi alta, represivd, de
pedepsire a celor ce comit crime (post delictum). in acelagi sens gi acelaqi lucru a fost
susfinut in dreptul penal romdnesc (I. Tanoviceanu, V Dongoroz gi a[ii) 9i in criminologia
romdneascd, cu decenii in urmi, cu multe argumente, de Traian Pop6 gi a[ii. intre autorii
de mai sus sunt diferenfe, mai cu seam[ privitor la rolul gi contribufia acestor mijloace,
d0ndu-se prioritate mijloacelor represive gi juridice.
Astfel, Seelig, in lucrarea sa7, partea a doua, intitulat[ "Lupta contra crimei",inscrie doud solulii: una, luptarepresivi contra crimei (p.247487) 9i alta, prevenirea
crimei (p. 389-399). Dininsuginumirul mare depagini rezervatrepresiunii (sancfiuni
penale - p. 146) gi numirului mic rezervat prevenirii (10) rezulti, formal, cel pulin,rolul mai mare al represiunii gi rolul mai redus al prevenirii in lupta contra crimei.
Seelig cuprinde, cu privire la combaterea criminalitdlii urmitoarele teme juridice
penale: a) constatarea dreptului statului de a pedepsi; b) tactica criminalisticE; c)
metode privind probele materiale; d) elaborarea sentinlei judiciare; e) fixareapedepsei. Se cuprind, de asemenea, probleme privind executarea pedepsei,
suspendarea condilionatl a executirii pedepsei. Dupd cum se poate observa,
domeniul combaterii crimei prin aplicarea de pedepse este intins.in problema complexl a mijloacelor de luptd impotriva crimei, un drum asemlnitor
rrmeazd gi unii criminologi americani reputafi, cum sutrt: Sutherland Ei Cressey8,
Taft gi al1ii. Capitolele respective din lucrlrile lor sunt intitulate "controlulcriminalitifii" gi cuprind probleme privind: poli{ia, detentia preventiv[, tribunalul
6 Curs de criminologie, Cluj, p. 618 Si urm.
' Op. cit., p. 241.8 Op. cit.
PnontEME Pntrtxo P goa,q,PSA 177
penal, nibunalul pentru minori, probafiunea, metode de tratament in inchisorileamericane, lumea inchisorii, munca gi educafia in inchisoare, liberarea etc. Rezultidin aceastfl ingiruire de teme ci majoritatea acestora privesc sancfiunile penale, cImulte teme privesc probleme care par a nu avea legituri cu mijloacele de lupti gi
combatere a criminaliti,tii, de exemplu, elaborarea sentinlei judiciare. Nu-i mai putinadevdrat c[ activitatea gi cercetarea poliliei privesc Ai aspecte carevizeazdprevenireacriminalitilii prin conffolul qi supravegherea poliliei ca organ al ordinii publice.Refinem, de asemenea, cI rolul sancfiunilor penale se intinde de la urmdrirea penal[,judecare, condamnare pdni la executarea pedepselor in penitenciare, inclusiv rolulmuncii gi educafiei desflgurate in penitenciare etc.
Secliunea a II-aPrevenirea crilnei
1. Conceptul gi felurile preveniriiDupd cum anticipam in paginile anterioare, prin prevenire se infelege luarea
unormisuri de impiedicare gi oprire a comiterii de fapte criminale. in criminologie,prevenire inseamni luarea unor misuri care sI conduc[ la impiedicarea comiteriide crimee,,?revenirea aceasta este similard, ca sens, cu prevenirea unei maladii indomeniul medical, prevenire care se poate realizapin aplicarea unor misuri medicaledatoriti c[rora o boali nu se produce sau nu se rispindegte. Existd gi un adaos inaceast[ materie, aplicabil gi in prevenirea crimei, anume "mai ugor opregti (o boald)decdt s-o vindeci" ("mieux vaut pr6venir que gu6rir"). in cazul prevenirii unei crimeaceasta este o misur[ de preferat, deoarece, daci s-ar comite crima, aceasta inseamniconsecinte grave (victim6, pagube) greu de inlSturat dup[ comitere.
a.In criminologia romdneascI, T. Pop10, se vorbegte de doui forme de prevenire a
criminalit[1ii: una, prevenirea generali, adici prevenirea apariliei sau existen{eiunor cauze sociale ori individuale care pot conduce la crim[, cum sunt sdricia,criza economicS, lipsa instruc{iei, gcolarizarea, educafia proast6, conflictele intreoameni, criza indivi&tald (criza psihici, inadaptafii sociali). In prezenfa unorasemenea situalii dificile, situalii sociale ori familiale grele, unele persoane potc[dea in criminalitate. Solu{ia recomandabili in aceste cazuri este luarea de m[suride inliturare a acestor situalii dificile, situalii care se ridic[ la valoarea unor cauzece duc la criminalitate. Sunt necesare mlsuri de inl5turare a acestor calze, misuripe care le ia societatea, organele de stat (organele economice, administrative,executive etc.). Misurile ce se iau sunt mdsuri sociale, individuale, prin care inmod direct se insdndtogegte situalia sociali dar, in acelagi timp, se inldturi, in modindirect, gi nigte caluze carc pot genera crime.
A doua formi de prevenire a criminalit[1ii este prevenirea directi a crimei, careeste o prevenire special[ ce vizeazd, in mod direct, oprirea comiterii de crime.
e G. Antoniu , Conceptul de prevenire a infracliunilor, in "studii Si cercetdri juridice", 1931
" Op. cit.,p.621.
t78 CnrurNoLocrE
Spre pildi, existenta unui grup de recidivigti, care comit mereu crime. impotrivaacestuia pot interveni organele de polilie, care supravegheazd acest grup gi-limpiedici si comitl crime.
2. Prevenirea generald
Aceast[ formd de prevenire are un cdmp larg de activitate, ea cuprinzind sectoareintregi din viala social6, incepdnd cu cele economice, administrative, culturale gi
altele. in toate aceste sectoare de via!5 pot fi gi sunt aspecte in care se pot manifestadeficienfe ce pot fi gi cauze de criminalitate.
in politica penald s-a subliniat rolul important al prevenirii in lupta confa crimei.Ferri, criticdnd libertatea de voinli gi de acfiune a criminalului, recunogtea drept cauze
ale crimei, pe l6ngi ca:uzele individuale, gi cauzele sociale, cum sunt condiliile de
via{6 materiali gi altele. Ca urmare, Ferri a sus{inut cd folosirea numai a pedepselornu este suficientl in lupta impotriva crimei, cI este necesari lupta cu catzele socialeale acesteia, cu mijloace care duc la ameliorarea mediului, imbunltllirea condi,tiiloreconomice, perfecfionarea ddministrafiei, cregterearolului educa,tiei gi agamai departe.
Ferri a fost acela carc a pledat pentru aga-numitele substitutive penale, mljloace deinslnitogire materiali gi moral[ a omului gi a mediului social. Aceasta era lupta prinmijloace sociale, era - cum spunea T. Pop - prevenirea sociali a criminalit[fii. Se
combdteau, in mod direct, relele sociale Ei se cerea ameliorarea condijiilor de viafi Ei,indirect, se comblteau gi cauzele crimei.
in direclia folosirii mijloacelor preventive, in literatura de specialitate se evoclrolul mediului in producerea criminalitilii, reprezentat[ de gcoala criminologicide la Chicago, potrivit cdreia condiliile proaste din anumite cartiere ale orageloretc., constituie catzeprincipale ale criminalitnfii. in astfel de cartiere - mirginage,sdrace - populafia este ingrdmlditi, locuinlele sunt insalubre gi condiliile de viatdsunt grele. in plus, aici au apdrut baruri, localuri unde se consumi bduturi alcoolice,cu o populafie pestrilI, cu mulli vagabonzi, cu foqti condamnafi penal etc., totatifia factori care inciti la crimI. in astfel de orage trebuie acliuni concentrate deprevenire a crimei prin mijloace sociale, mijloace de inslnitogire a mediului, a
cartierelor. S-au luat misuri dezvoltdndu-se adevlrate companii de schimbare a
mediului prin care indirect se lupti qi impotriva crimei. Experienla a fost interesantdgi a avut un ecou social qi unele rezultate bune.
Lupta impotiva crimei se poate face, in primul rdnd, numai pe baze qtiinlifice,combit6nd cauzele care determin[ gi condilioneazi acest fenomen. int-un fel, crima gi
criminalitatea sunt ca o maladie, care se poate combate numai anihildnd cauzele careproduc o asemenea boali. Combaterea crimei, in aceast[ lumin[, lnseamnd operi deprofilaxie criminaldr I
, operi de tiiere ori reducere a cauzelor majore ori micar de slibirea fenomenului. in al doilea rdnd, combaterea cauzelor se poate face in mod diferenfiat,gi anume: cauzele fenomenului fiind diferite (carze economice, morale - psihice - cauzeindividuale, cauze sociale etc.), combaterea se poate face folosind mijloace diferite
rr T. Pop., Criminologie, p. 619
11
Pnoarnun P nrutttto P ror,q,PSA 179
(mijloace sociale, economice, individuale etc). Folosind asemenea mijloace se poate
ajunge, intr-o anumiti mdsur[, si se reduc[ comiterea de infacfiuni, eventual in anumite
sectoare. in mdsura in care se irnbunitilesc condifile materiale de viafi ale oamenilor,
condiliile instructiv-morale, criminalitatea se poate reduce. Astfel de mijloace sunt
mrjloace preventive, mijloace ce se folosesc ca sd nu se comiti crime. Acestea sunt
nrjloace preventive,pe de o parte, dar sunt qimijloace extraiuridice,pe de alti parte,
folosite de societate (de organe statale economice, administative, disciplinare, culturale
etc.). Ele se folosesc inainte de a se comite crime gi privesc aga-numita criminalitate
posibili sau potential[.Lupta anticriminall preventivS, prin comb aterea cauzelor acesteia, este necesari,
gtiinfific[ gi este aplicat[ in societatea modern6. Dar ea nu este totdeauna suficientd,
fiindc[: a) lupta cu cauzele sociale gi individuale este o luptd ce se duce cu nigte
cauze gi condilii maidifuze, mai pufin conturate (de exemplu, cu slrlcia materiali,lipsa de instrucfie, lipsa de morald etc.) 9i mai putin cunoscute 9i identificate; b)
criminalitatea potenfiali, de asemenea, este mai mult bInuitI, mai greu de identificatqi apreciat; nu se poate cunoagte in cdte cazari ea a fost anihilat[ gi in cdte cazti ea
n-a fost anihilati; c) lupta cu cauzele se desfigoari inainte de comitere gi ea se duce
un timp mai indelungat, treptat qi incet qi nu se poate gti exact cdt este de eficientd.
3. Prevenirea speciald
Pe ldng[ prevenirea generali, in criminologia modern[, se cerceteazl gi se
precorizeazdo seami de mlsuri prin care se previne in mod direct comiterea de crime.
Este tot o prevenire ante delictum dar, de data aceasta, nu este vorba de combaterea
unor cauze generale care constituie un teren favorabil pentru crimi, ci de combaterea
unor situalii gi persoane care duc la comiterea de crime. Prevenirii acesteia i se spune
prevenire specialdl2,fiindcdizeazlimpiedicarea directi a comiterii de crime. Este un
fel de lupti prin care se impiedic[ producerea iminenti a crimei. A$a, bun6oar5, inmarile magazine, mlrfurile expuse, mai cu seami daci este vorba de bijuterii, ceasuri
etc., constituie tot at6tea tentafii la furB este necesar sE se ia mlsuri de supraveghere 9i
pazil; satse formeazi un grup de recidivigti care pun la cale qi organizeazd atacuri gi
sustageri de mdrfuri ori se organizeazfinvederea falsificlrii de bani etc. in atare
situalii, dac[ lucrurile au ajuns la cunogtinta polifiei, aceasta trebuie s[ ia mdzuri de
impiedicare a comiterii unor asfel de crime. Dupi cum se poate observa, in cazul
prevenirii speciale a crimei este vorba de fapte concrete, de fapte criminale gata a se
comite gi care pot fi impiedicate gi prevenite. Prevenirea aceasta intereseaz[ pe
proprietarii oriposesorii de astfel debunuri. Aici se apliciideeacdmdsr.rile deprevenire
le iau cei interesali, fiindc6 apdrareaaceasta este mai sigur[ decdt aplrareape care o
dau a$i (de ex. polilia). Aceastiprevenire intereseaz[ gi organele speciale ale statului,
anume pollf,a, care are un mare rol in prevenirea speciall'
Dupi Seelig, misuri care impiedicl comiterea unor crime sunt: a) protejarea
localurilor cu valori deosebite, de exemplu, localul unei b5nci, umri magazin; protejarea
12 Tr. Pop., Criminologie, p. 621 Si urm.
180 CnrMrNoLoGrE
se face prin incuietori greu de desfEcut, gnlaje la feresfe, dispozitive de alarmd; b)protejarea autovehiculelor, motocicletelor prin incuietori, instalafii de alarm6; c)inarmarea tansportorilor de bani, efecte de valoare prin arme defensive (pistoalespeciale); d) avertizarea publicului despre un cartiet ftecventat de hotlds bunrnere,supravegherea localurilor comerc-iale (bijuterii) prin agenli speciali (particulari),supravegherea b5ncilor cu personal special angajat,supravegherea marilir magazinede un personal special, instalarea de semnale de alarmd in caz de atacuri din partea unuigqp de rduficdtori, supravegherea cartierelor mirginage sau izolate ale oragelor deagenf, ai polifiei, care fac ronduri speciale (de zi ori de noapte). in multe locuri, cartiereexisti populalie fdri ocupagie - gomeri, oameni certafi cu munca, fogti condamnafi -unde se cere supravegherea Si intervenlia organelor de polilie.
O prevenire contra crimei constd in intlrirea respectului legii, al moralei giorganelor de justilie. Este un adevir rezultat din experientd ci majoritatea cetilenilornu comit crime, datoritl refuzului de a face riu semenilor lor, datorit[ respectuluibunurilor altuia, din respect pentru lege gi pentru autoritatea statului. Dar o categoriede oameni, cum sunt cei cu tendinfe egoiste gi antisociale, cei lipsili de puteie destipdnire de sine, sunt slabi gi cad in comitere de crime. Acegtia se pot opri de lacrim6? Seelig susfine ci, cel pufin o parte din acegtia, pot sE se relineJ:&ume, launii se pot dezvolta tendinfe spre bine, fiindcd mulli au invifat in familie moralaelementard gi cerinfele de respect minim fafi de interesele altora. Pentru al1ii, dacdvdd cd in jurul lor cei rri sunt pedepsili, daci vid cd in localitatea lor legea seaplic[ gi cei vinovafi de crime se pedepsesc, vor prinde gi ei incredere in fo4elejustiliei gi ale binelui. La acegtia se poate dezvolta sentimentul de dreptate gi, prinaceasta, se dezvolti st[pdnirea de sine qi rezistenld la tentafiile spre crim[. Seetigmai invoci pe A. Feuerbach, suslinitor al dreptului penal clasic, care crede ciexistd o team[ de pedeapsi, c[ mulli trdiesc aceastl team6 ca o stare psihologic[ gicd mulli cetdleni se ablin de la crim[ datoritd acestei stdri emofionale, dar, maiadaugd Feuerbach, ci nu felul gi importan{a pedepsei reline de la crimi, ciprobabilitatea mai mare a condamnirii gi inevitabilitatea pedepsei. Prevenirea crimeimai depinde 9i de tipul de criminal, cdci anumite tipuri, cum sunt tipul profesional,tipul cu reactii primitive, cel fEri frdne sexuale, acegtia nu ralioneazi gi nu-sinfluenlali nici de pedeapsi gi comit crime.
tPrevenirea speciall gi indirecti a criminalitElii de citre organele de polilie are oarie mult mai intinsr. Anume, ea trebuie s6 exercite paza si supravegherea, maiintai, a locurilor publice, a locurilor tle mare circulalie gi d. agtomerdri umane, cumsunt oragele, drumurile publice, piefele, arterele de circulalie rutieri, cii ferate,fluviale, fruntariile fIrii, trecerile vamale 9i altele. in aceste locuri populatia qicirculafia oamenilor sunt mari gi, in acelaqi timp, contactele gi conflictele umanesunt intense gi numeroase. Prob6 cd este aga, sti faptul ci in aceste locuricriminalitatea este intotdeauna mai ridicatl. ln al doilea r6nd, este necesari paza gisupravegherea instituliilor de tot felul (politice, economice, administratiu., .r1torul"gi altele). Este evident cd interesul gi nevoile publice sunt prioritare. Aici, polilia 9i
itz;,/{
PnontEME Pnrutxo P non,EPSA 181
organele sale fac operi sigurd de prevenire a crimelor. Prezen{a acestor organe se
d&edegte salutari gi, este sigur ci fdri aceastl prevenire, criminalitatea in aceste
arii ar fi mult mai mare. Tot un exemplu in acest sens este circulafia pe ciile ferate,
pe c[ile rutiere, in special cea automobilisticI, care deqi e bine supravegheati, tot
se int6mpld accidente gi infrac,tiuni; dar ce-ar fi flri aceasti supraveghere preventivi?
intre^mijloacele de lupti contra criminalitilii, in criminologie se menfioneaz[
misuri eugenice. Eugenia este o $tiint[ biologicl caro se ocupi de ameliorarea
oamenilor prin misuri genetice. Aga, bundoard,in cantl debilitnfii mintale grave
(imbecilitaie), in cazul unor boli psihotice grave, se propun mlsuri ca la aceqtia sI
se interzicd piocreaf;a (de exemplu, sterilizarea). S-a mers mai departe, sus{indndu-se,
in mod negtlinlifrc, cd, dacddin pirinli criminali se nasc copii criminali, inseamnl
cd se mogtenegte criminalitatea, gi s[ se intervini pentru interzicerea procreirii
unor astfel de copii. Or, nu se mo$tene$te actul criminal (sau actul moral), ci
inclina{ia, dispozi{ia spre crim6, care se completeazd cu influenta mediului negativ'
Apoi, experienfa arati cI in multe familii de criminali se nasc qi copii sinltoqi, care
nu devin criminali qi, invers, din pirinli sinitogi apare qi cdte un copil criminal
(.oaia neagr6" a familiei). Aga fiind, sterilizarea ar fi o atingere adusd integritdfii
fizice gi psihice a omului qi care este interzisi prin lege'
Secliunea a III-aRepresiunea crimei
1. Insuftcienya prevenirii Si necesitatea represiunii
Dar al6turi de criminalitatea potenfiali, posibilS a se comite qi care, in parte, cel
pufin, poate fi combdtuti prin misuri preventive, existl o criminalitate siv6rqiti
-criminalitatea care are loc gi care este criminalitatea reali, care produce victime
reale, pagube reale gi care agitl qi tulburd in practici viafa social[ dintr-o localitate,
dintr-o familie etc. Existi apoi victime reale, exist[ criminali reali - in carne 9i oase
- care sunt cunoscufi sau clutafi qi care atrag mdnie 9i cereri reale de pedepsire'
in cazul criminalitdlii reale este nevoie de misuri care privesc pe criminal (9i pe
victiml etc.) gi care sunt mdsuri de alt ordin, anume mlsuri de pedepsire, misuri
represive,impotriva celui sau a celor care au comis fapta sau au ajutat la comitere'
Este nevoie apoi de misuri de ajutorare a victimei crimei. tn cazul acestei
criminalitili .. .oror., de asemenea, mai bine 9i in mod real, 9i cauzele crimei
comise, cum sunt ca:uzele sociale, dar mai ales cauzele individuale. Sunt cunoscute
fapta gi omul care le-a comis gi acum se pot combate catzele legate de om qi sunt
mdsuri necesare ce privesc pe omul respectiv, pentru ca acesta s[ nu comitd din
nou alt[ crim6. Aceasti lupti cu criminalitatea s6vdrgit6 este lupta post delictum,
de obicei prompt[, imediati 9i inevitabilS. Ea este dus6 mai intfli de victimd 9i de
familia acisteia, apoi de organele statului special insdrcinate cu aceasti lupti, care
se duce impotriva infractorului, autorul crimei gi legati de cauzele ce slllgluiesc
in infractor sau in mediul imediat al acestuia. Dar aceastl luptd, pentru a nu lua
t82 CnrMrNoLoGrE
forma rdzbun[rii oarbe gi comiterea altor crime (omor, vitdmlri corporale grave)
este reglementati prin lege (nescris5, la inceput, scris[ apoi) sub forma unor legispeciale, legi penale, coduri penale. Aceasti lupt[ exprimi o politicl penalirepresivd, politicd necesari, insi reglementatd prin legi penale.
Mijloacele de represiune se folosesc dupl comiterea crimei (post delictum),cind trebuie sE se ia misuri imediate gi eficiente (descoperirea, refinerea, judecarea,
condamnarea autorilor). Aceste misuri sunt mdsuri represive, sancfionatoare gi
reglementate juridic. in aceastd privin16, criminologia moderni cerceteazi un cimpmare de probleme, de la cercetarea penald gi trimiterea in judecatl p6n[ la executarea
pedepsei. in lupta contra crimei, metodele qi mijloacele represive, aplicarea de
sanctiuni penale, joacd rolul principal gi este necesar sd fie aga. Numai asemenea
mijloace devin eficiente gi mai cu seami ci aceste mijloace de lupti sunt cuprinsein legi gi sunt obligatorii. Aceasti armi - represiunea - este imediati, siguri gi
eficace; dar aceste mijloace represive trebuie si fie bine qi just aplicate, incit slcorespundd unor cerinle morale, juridice qi umane. Represiunea trebuie s[ fie unact dejustilie, de dreptate.
2. Corelafia uimd Si pedeapsd
in materie de ap6rare impotriva crimei, crima este legat[, in mod constant, de
pedeaps[. Acest lucru rentltd, in primul rdnd, din practica vielii de zi de zi. Defapta unui Ltac, a unui act de violen!6, este legati o fapti de aplrare, o fapti de
respingere a atacului, o fapti, intr-un fel, de pedepsire. Este vorba de doui fapte,una de s[vdrgire a unei violenle gi alta, de apirare contra violenfei. Una, atacul, este
o acliune periculoas[ gi reprezintl o fapti de cauzare a unui r[u, alta, fapta care
urmeazi reprezinti o fapt[ de apirare qi de inliturare a unui riu. Tot aga este, in aldoilea rdnd, gi in materie de fapte criminale, in care crima este urmati de pedeapsi.
Crima afrage pedeapsa, iar pedeapsa nu poate exista f[rl crim6. De aici corelafiaconstantd, crimi gi pedeapsi.
Fapta de atac ori crima gi fapta de apirare ori pedeapsa, in astfel de cazuri, nurlmdn ca simple fapte individuale gi izolate, ci ele devinnigte fapte interindividuale,fapte sociale, fiindcd, pe de-o parte, ele se petrec intr-un anumit grup social, la care,
intr-o misur[ sau alta, participl gi grupul respectiv qi, pe de altdparte, intr-un felsau altul, astfel de fapte stArnesc indignare gi protest in acel grup social; in felulacesta, grupul respectiv participd la astfel de conflicte, in sensul cI respinge faptarea , crima, qi aprobi reaclia respectivi, pedeapsa. Cu alte cuvinte, astfel de faptedevin intr-o mdsuri sau alta, fapte sociale, fapte petrecute intr-o societate, mairestrdns[ sau mai extinsi.
Legeapenall rlenline gi consacrd, de asemenea, aceeagi corelafie intre crimi gi
pedeapsi, bineinle6s cu alte mijloace gi cu alti structur5, anume ca dispozilii juridiceexprese despre crime gi pedepse. intr-adevlr, cercetdndu-se un cod penal, din orice
[ar6, se constati ci acesta cuprinde, in parte speciali, o Jistd de fapte consideratecrime gi pentru fiecare faptd, consideratl crimi, se prevede pedeapsa
{
Y
Pnonmur PntwNo Pron,qPSA 183
corespunzitoare. De exemplu, in codul penal romdn, se prevede cd, omorul, adicd
"uciderea unei persoane se pedepseqte cu inchisoare la de 10 la 20 de ani" (art.174
Cod penal), ci pruncuciderea, adic['tciderea copilului nou-n[scut, s[v0rgiti imediat
dup[ naqtere, de citre mama sa... se pedepsegte cu inchisoare de la 2la7 anl" (art.
177), sau cilfurtul, adic6 "luarea unui bun imobil din posesia sau detenlia altuia,
f[rd consiml[mflntul acestuia, in scopul de a gi-l insugi pe nedrept, se pedepsegte cu
inchisoare de 1a... (art. 208); tot aga cu toate celelalte fapte criminale din intregul
cod penal partea special[ gi din legile penale speciale, in care, pe ling[ fapta
incriminat[ de lege se prevede gi pedeapsa corespunzitoare. Acelaqi sistem, acelaqi
lucru cu toate infracfiunile din Codul penal, in num6r de aproximativ 200; pentru
fiecare infracfiune se prevede pedeapsa corespunzitoare' Acelaqi lucru cu
infracfiunile din legile speciale, pentru fiecare infractiune se prevede pedeapsa
corespunzdtoare (la un numir de circa 100 de infracfiuni).
Invocim aceasti relafie intre crimi qi pedeapsi, ca un argument solid in sprijinul
existenfei acesteia gi ca un argument cd pedeapsa este mijlocul principal 9i imediat
de lupti impotriva crimei13. A.oest argument este solid, fiindc[ dac6 legea penali
face o asemenea relafie, acest lucru este deosebit de important, deoarece este vorba
de dispozilii juridice,.de dispozilii obligatorii, ca orice dispozilii juridice, 9i cd ori
de cflte ori se siv6rqesc infracliuni trebuie s[ se aplice pedepsele prev[zute de lege.
Pedeapsa este legati de crim[ gi este mijlocul important gi obligatoriu de combatere
gi apirare impotriva crimei gi a criminalitdfii. Pentru acest motiv problemele din
acest capitol le punem sub semnulp edepsei Sinu ca o simpl[ "reacfie" ori "control"a crimei qi criminalitIlii.
3. Funqtiile Si scopul pedepsei
inca ae h inscrierea pedepsei in legea penald pe ldngi fiecare crimd (infractiune) se
infrevede ci pedeapsa, prin natura ei, este o represiune, este o suferinti. Prin suferinli
infractoml igi d[ seama c[ societatea, grupul social respectiv, il dezaprobl penfru fapta
comis6.Dar, totodati, pedeapsa fiebuie s5 produc[ anumite efectera, si indeplineasci
anumite func1ii sau rosturi firE de care, de asemenea, pedeapsa nu ar fi folositoare.
Aceste efecte sau func{ii sunt: prevenirea sau ablinerea criminalului sau a altor persoane
de la comiterea de crime15. inci de la inscrierea pedepsei in lege, se produce efectul
prevenirii generale sau sociale. inscrierea pedepsei pe l6ng[ fiecare crim[ inseamnd cIacea fapti este interzisd, cI aceasti fapti nu trebuie comis[. Cetlfenii infeleg acest
lucru gi marea majoritate a acestora nu comit acele fapte. Este un efect, o prevenire
generali produs[ prin inscrierea pedepsei in lege'
dDar efectul acesta se produce gi intr-un al doilea moment, anume cdnd instanfa
de judecati, observdnd ci unii cetileni, o minoritate, nu respectl legea 9i comit
infracfiuni, ea aplicl pedeapsa. De data aceasta, se produc dou[ efecte, unul fati de
13 G. Kellens, op. cit., p. l9 gi urm.14 T. Pop, Penologie Si St. penitenciard, p.36 Si urm.t5 G. Kellens, op. cit., p. 273 Si urm.
1
-t
184 CnrMrNoLocrE
infractorul pedepsit, anume cd acesta igi di seama cI a comis o faptil interzisd delege gi acum invati ci in viitor nu trebuie sI mai comit[ infrac[iuni. Este o prevenirespecial[, individual[, fal6 de infractdfuar totodatE, se produce un al doilea efect,anume o prevenire generali, colectiv6, fali de alli cetSleni care, observdnd cd acelacare-a comis infracfiuni este pedepsit, aceqti alli cet5leni care ar fi tenta{i sI comitigi ei crime, vor p6!i la fel. Pedeapsa aplicat[ produce atit o prevenire special[, c6tgi una general[, adicd atdt fa!6 de infractor, cit qi fa!6 de alli cetdfeni. S-a susfinutc5, cu c6t pedeapsa infractorului este mai aspr5, cu atdt alfi cetdfeni vor fi maiatentionali gi impresionali de pedeapsi gi vor fi mai atenfi in oprirea de la comitereade crime. S-a rdspuns ci n-ar fi just ca, pentru a impresiona pe a[i cetifeni, infractorulpedepsit s[ fie mai aspru pedepsit. intre cele dou[ forme de prevenire (specialE gi
generali) trebuie s[ se "pistreze un echilibru"r6.,lin sfhrgit, pedeapsa trebuie si serveasci un scop, anume scopul ca prin mijlocirea ei
si se apere oamenii, grupurile sociale, societateaimpofiva crimelor. Pedeapsanu-i unscop in sine - rlzbunare, suferinfS, expiafiune - ori un scop moral - binele, ra{iunea -fiindci a$a ceva este greu de susfinut. Este mult mai clar gi realist sd acceptim cdscopul pedepsei este ap[rarea valorilor sociale - familia, proprietatea, patria etc. -impotriva crimelor. in acest sens, pedeapsa igi caplti justificarea gi legitimarea ei.
Secliunea a IV-aPedepsele
l. PreliminafiiDin paginile anterioare reniltd ci in privinla mijloacelor de lupti contra crimei
gi a criminalitilii prioritate o au mijloacele sancfionatoare, represive. Aceasta rezultddin pericolul social pe care il prezint[ crima gi din necesitatea de a reacfiona deindatlce s-acomis o crim6. Neintervenliaimpotrivacrimei sivdrgite arinsemnaneasistenfa,in primul rdnd, a victimei, ceea ce ar incuraja comiterea altor crime gi, in al doileardnd, o incllcare a legii care prevede ci sdvdrgirea unei crime se pedepsegte. Legeamai menfioneazi gi organele care, in virtutea legii, sunt obligate s[ intervini - organede cercetare, urmlrire penald etc. Aceste organe intervin pentru a identifica fapta gi
pe fdptuitor, in vedereajudeclrii gi aplic[rii pedepsei legale.Pentru ca pedeapsa gi pedepsele, in general, sI fie eficiente, sd influenleze gi sI
corijeze pe criminal, ele trebuie si intruneascd anumite cerinle, unele privind naturalor, altele indicate de lege qi fixate prin reglementarea legal[. In acest scop, legiuitorulse orienteazi dupi cerinlele gtiinfelor care concur[ la fxarea pedepselor - gtiinfadreptului penal, criminologia, penologia, gtiinla politicii penale, gtiinla dreptuluiexecufional penal, gtiin{a dreptului procesual penal gi altele (de exemplu, sociologiacriminal[, psihologia criminal[ etc). Legiuitorul mai este ajutat in aceast[ problem[9i de principiile dreptului penal, principiile dreptului procesual penal, de orientirile
16 T. Prp, op. cit.
P nostEME P ntrtxo P non,qPSA 185
tti/
iI
.
i
ri
I
It
l
Yl
t
politicii penale a statului gi altele. Vom evoca pe scurt aceste cerin{e 9i principiiprivind pedepsele, dupl care vom ar[ta sistemul pedepselor in legea noastri -categoriile de pedepse, structura lor etc.
2. Cerin(ele Si principiile reglementdrii pedepsei
a) Ca noliune generalfl, pedeapsa este o misurl de constrdngere, de corijare qi
reeducare, prevdzutide legeapenali, misuri ce se apliciinfractorului, de c[fie o instanp
de judecati in scopul prevenirii sdv6rgirii de noi infracfiuni (art. 52 Cod penal). Trisiturile
caracteristice ale pedepsei sunt: a) este o mdsurd de constrdngere aplicatdin mod silit,
mdsurl care conqine o suferinli, o privare de un drep - libertatea - sau un bun material
- (bani, bunuri); b) pedeapsa este instituiti de lege anterior sivdrgirii unei crime, av0nd
roshrl de a afrage atenlia asupra faptelor proclamate crime, fapte care sunt interzise sub
ameninlarea pedepsei in caz de comitere; c) pedeapsa se aplicd persoanei cate a comis
o crimi, criminalului; aplicarea de pedeaps6 unei persoane care n-a comis o crimi ar filipsiti de temei gi de dreptate; d) pedeapsa se aplici de o instanld deiudecatd, in urma
unui proces penal, in care se cerceteazd gi se judec[ sivdrgirea unei crime gi vinovIt'afiptuitorului; aplicarea de pedeapsd fErI judecat[ ar fi un act arbitrar 9i nedrept; e)
pedeapsa se aplicl nu in sine gi pentru sine, ci inff-un anume scop, acela de a nu se
comite in viitor alte crime; pedeapsa are un scop preventiv special, acela de a opri pe
criminal de la noi crime qi, in acelagi timp, de a influenla alte persoane de a nu comite
gi ele crime, rm scop preventiv general.
b) fedepsele instituite prin lege pot deveni eficiente in lupta contra crimei inmdsura in care corespund unor cerinleprivind nr:tura lor gi unor principii prevlzutein reglementirile lor legale. Reglementirile legale in aceast[ materie depind de
anumite criterii qtiinlifice, de recomandlrile doctrinei dreptului penal, ale practiciijudiciare penale, ale criminologiei, penologiei 9i altor gtiinle in aceasti materie
(politica penald 9i altele).Aceste cerinle gi principii ale pedepsei in dreptul nostru sunt: a) principiul
legalitElii pedepselor, potrivit cIruia pedepsele, care reprezint[ sancliuni deosebit
de grave - privative de libertate, de avere - trebuie si fie stabilite, aplicate gi executate
numai dupi lege, deoarece numai legiuitorul are capacitatea gi puterea de a instituipedepse drepte qi juste; in legea noastri penali, art.2 codpenal, se prevede expres
c[ "legea prevede care fapte constituie infracliuni, pedepsele ce se apliclinfractorilor...";b) principiul adoptEriiunorpedepse compatibile cu conqtiinfa morallgijuridici a societIlii noastre, adicl pedepse care s[ nu aduci atingere demnit[1ii gi
respectului omului, chiar dacd acesta a comis o crim6; conqtiinla morald 9i juridiclnu admite pedepse umilitoare, ca legarea la stdlpul infamiei ori expunerea la batjocura
publicului; c) principiul stabilirii 9i aplic[rii de pedepse adaptabile Si revocabile,
adicl de pedepse care prin natura lor se pot grada, diviza gi care, la nevoie, se pot
retrage, de exemplu, in caz de eroare judiciar[; pedeapsa inchisorii ori amenzii
corespunde acestor cerinle; d) principiul stabilirii qi aplicirii de pedepse determinate
prin durata (inchisoare) ori cuantumul lor (amenda), indicate printr-un minim qi un
maxim (inchisoare de la 2la 5 ani), adicd prin limita minim[ qi limita maximd;
186 CnTMINoLoGIE
pedepsele nedeterminate nu sunt recomandabile, putdndu-se ajunge la arbitrar qi
nedreptate; e) principiul individualizdrii pedepselor, potrivit c[ruia legiuitorul,judecltorul stabileqte gi aplici pedeapsa corespvnzdtor gradului de pericol social al
faptei gi f[ptuitorului;in caz de crimi grav[ se stabilegte 9i se aplici pedeapsa
sever6, in caz de crimd gi frptuitor mai pufin periculos se stabileqte pedeapsa mai
bl0nd6; de regul[, in lege se prev[d limite generale (minime 9i maxime) 9i limite
speciale (minime gi maxime), in cadrul cdrora se aplicd o pedeapsd adecvat[ 9i
dreapt[; f) principiul personalitdlii pedepselor, potrivit ciruia rispunderea penalE
este personalb, in sensul c6 fiecare persoan[ rispunde penal pentru fapta proprie gi
nu pentru fapta altuia. Pedeapsa vizeazL o persoan[ care a comis crima gi nu se
poate rIsfr0nge asupra altor persoane, nici micar asupra membrilor familiei; in caz
de deces al condamnatului, pedeapsaaplicatd se stinge o datd cu moartea acestuia,
ea neputdndu-se transmite succesorilor. Instituirea qi respectarea unor asemenea
cerin(e gi principii privind pedepsele in dreptul nostru pot conduce la realizareajustifiei qi dreptIfii in domeniul folosirii pedepselor ca mijloace necesare de
combatere gi aplrare a valorilor sociale impotriva criminalitdlii.
3. Sistemul Si categoriile de pedepse
in codurile penale, pedepsele sunt inscrise in doud locuri, anume in partea
generald, in care se aratd cadrul general (tabloul general), adicd felurile pedepselor
dupi natura lor (privative de libertate etc.), dupi rolul lor (principale,complementare), dupi durata ori cuantumul lor (inchisoare de lungl durat[, de
scurtd durat[), precum gi scara sau ierarhia lor.Pedepsele sunt apoi inscrise in partea speciald a Codului penal, unde, pentru
fiecare crimi, se prevede pedeapsa corespunzitoare (de exemplu, omorul se
pedepsegte cu inchisoare de la I0la20 ani). O asemenea structurd a sistemului este
necesari gi funcfionali, fiindci intre cele doui pIrfi este o unitate; de exemplu, inpartea speciali nu se poate inscrie pentru vreo infracliune o pedeapsi care nufigureaz[ in partea generalI (exemplu, pedeapsa cu moartea), deoarece aceasta,daci nu existl in partea general[, ea nu se inscrie nici in partea speciali.
Categorii de pedepse, gi anume: in legea noastri penall - Codul penal, art. 53 -s-au inscris urmltoarele pedepse: principale: (detenfiunea pe viaf[, inchisoare,amendd), pedepse complementare (interzicerea rmor drepturi), mdsuri de siguranld(obligarea la tratamentmedical, confiscarea special[ etc.) gi mdsuri educativepentraminori (trimiterea intr-un centru de reeducare).
a) Dupi natura lor, dup6 valoarea sociald atinsi prin pedeapsi avem: inchisoare- pedeapsi privativd de libertate, amenda - pedeapsd privativd de bani, interdicliaunor drepturi - pedeapsi privativd de drepturi;
b) Dup[ rolul gi importanla lor, s-au inscris: pedepse principale, adicdpedepse mai severe gi care joacd rolul principal in combaterea infracfiunilor(detenfiune, inchisoare, amendi); pedepsele principale se mai caracterizeazdgi prin aceea ci pentru o infracfiune se aplic[ o singurd pedeapsd principali
(
Pnoamun Pnnrmo P roz,qPSA 187
(deten{iune, inchisoarea sau amenda); ea se poate aplica Si singurd (spre
deosebire de pedeapsa complementard care se poate aplica numai pe l6ngi o
pedeapsd principald); excep{ional, se previd gi pedepse alternative, de obiceidou[ (inchisoare ori amendi), dar de aplicat se aplici numai una;
c) Dupd rolul lor secundar, existi pedepsele complementdre, care sunt pedepse
completatoare pe ldngi pedeapsa principali, cum sunt: interdicfia unor drepturi,degradarea militar5. Fiecare din aceste pedepse se aplicd numai pe l6ng[ o pedeapsd
principald;d) O laturn important[ a sistemului de pedepse constiin aceea c[ se ndicdqilimitele
pedepselor, adici durata (pentru inchisoare) qi cuantumul (pentru amendl). ExistIlimitele generale (minim gi maxim general, exemplu inchisoare de la5 zilelaZl de ani)
qi la amendd minim qi maxim special (de la 500 la 5.000) gi limitele speciale (un maximspecial gi un minim special inscrise in partea special[ a Codului penal);
e) intre pedepsele din sistem existi qi o anumiti ierarhie sau scar[, in sensul cE
una, de exemplu inchisoare, ocupl un loc mai sus in ierarhie, alta - amenda - un locmai jos. in prezenla anumitor circumstanle atenuante sau agravante, se poate trece
de la pedeapsa cu inchisoare la amendi qi, invers, de la amendi la inchisoare, dupdcum prevede legea gi numai in mdsura prevdnttd de lege.
Sistemul acesta de pedepse este un sistem simph,restrdns, cu numai trei pedepse
principale, detenfiune pe viafi, inchisoare gi amend[; qi doud pedepse complementare- interzicerea unor drepturi gi degradarea militar[. in alte sisteme de pedepse, ale
altor !Iri, acestea sunt mai bogate. Aga a fost gi la noi, in Codul penal din 1936 (cu
multe pedepse principale, de exemplu: munc[ silnic6, temnifl grea, inchisoare etc.).in criminologia modem[ se critici sistemul restrdns al pedepselor, considerdndu-se
cd este un sistem cu puline "arrne" penale de lupti cu criminalitatea. Se preconueazd
ldrgirea sistemelor de pedepse, incluzdndu-se, indeosebi, mai multe pedepse principale;
bun6oar6, numai dou[ pedepse privative de libertate nu sunt recomandabile, deoarece
aplicarea de inchisoare, chiar dacl durata este lungi, pentru crimi grav[ - exemplu,pentru omor deosebit de grav gi aplicarea tot de inchisoare pentru vitimare corporali,pe un termen scurt nu are o rezonanli speciali corespunzltoare pericolului social algravitllii crimei intr-un caz gi in celllalt. De asemenea, se sugereaz5, in criminologie,
ca sistemul pedepselor principale s[ fie ldrgit gi cu pedepse privative de drepturi(exemplu, confiscarea averii sau altele); ar rezulta un sistem de pedepse principale mai
bogat gi adaptabil diferitelor tipuri de infractori.
Secliunea a V-a
Executarea pedepsei privative de lihertate
I. PreliminariiA. Executarea pedepsei. Problemele luptei contra crimei se pun in trei etape: prima
in momentul in care se incrimineazd anumite fapte, prilej cu care pentru acele fapte se
stabilesc gi pedepsele corespunzltoare; este etapastabiliriipedepsei prin lege. Acestea
sunt pedepsele legale. in cazul in care crimele inscrise in lege se s[vdrgesc in realitate,
188 CnrMrNoLoGrE
urmeazd etapa a doua, aceeain care instanla dejudecatd,aplicdpersoanei care a slvdrqitacea fapt[ pedeapsa prev5zuti de lege. Este etapa aplicdrii pedepsei. in sfhrgit, dupd ce
pedeapsa aplicati a rimas definitiv[, pedeapsa trebuie s[ fie executati; cel condamnatla inchisoare trebuie si fieaci la executaxe, concret, el inhl in penitenciar. Aceasta este
etapaafieia, etapa executdriipedepsei. Acest lucru este valabil nu numai cu pedeapsa
principali, ci gi cu celelalte sanctiuni penale (mlsuri de siguranli etc.).
B. Rolul executdrii.Dacdstabilirea qi aplicarea pedepsei sunt momente importantein lupta cu crima, trecerea la executare este, poate, mai importantd, deoarece confi-nutul pedepsei (constrdngerea, suferinfa) devin mai vii acum, iar funclia preventivd,prevenirea speciali qi apoi gi prevenirea generall, se rcalizeazd, mai mult in timpulexecutdriirT. Condamnatul simte constrdngerea gi igi d[ seama mai mult acum de
fapta nepermisd sdvdrgitd. Penitenciarul este, cum se spune, loc de refleclie gi de
tras inv6!6minte qi cu privire la conduita viitoare. Cum s-a mai spus, intrareacondamnatului pe poarta penitenciarului gi luarea lui in primire de cltre "temniceri"trezeqte gi pe un condamnat mai inriit. $i mai este un argument in producerea acestuiefect psihic Ai moral al executirii pedepsei, anume: intrarea, dar mai ales, rdmdnereain penitenciar, in vederea executlrii pedepsei, se fac nu pentru cdteva zile, cipentruluni gi ani, uneori pentru mulli ani. Mai bine zis, executarea pedepsei implic[ o
duratd mare, nu numai momente qi zile, cain caztl stabilirii gi aplicirii pedepsei.
C. Dificultdlile executdrii acesteia. in executarea pedepselor, un rol preponderentil are executarea pedepse i privative de libertate (a detenfiei pe viali gi a inchisorii),fiindc6: a) sunt pedepsele prevdzute gi aplicate pentru multe tipuri de infracfiuni gi,
deci, qi executarea lor revine pentru mulli infractori; ele sunt aplicate pentruinfracfiunile de mare gravitate, aga-zisele crime - omor, tridare, viol, delapidare,tdlhlrie etc. - qi pentru infracliunile de gravitate mijlocie - 3,5,7 ani; mai mult, elesunt aplicate gi pentru multe infracfiuni mai ugoare; b) executarea acestor pedepse
implic[ multe probleme Si dificult51i, cum sunt: localurile, penitenciarele gi
categoriile de penitenciare, personalul numeros gi diferit al penitenciarelor - personalde pazd, administrativ, de specialitate etc.; c) diversitatea mare a condamnalilor -
birbafi, femei, majori, minori, primari - recidivigti, sinitogi - bolnavi gi diversitateamare a condamnalilor dupd felul infracliunilor sivirgite: infracfiuni contra persoanei- omor, viol -, infracliuni contra statului, contra activiteli organelor statului, de
serviciu etc., infracfiuni militare etc.; d) diversitatea caracterelor, nivelului mintal,instructiv-educativ al condamnafilor; e) diversitatea acestor pedepse &tpd duratalor - inchisoare de lungi durat[, de duratl mijlocie, dar, mai ales, de scurt[ duratd -1,2,3 ani.
D. Executarea pedepsei tnchisorii. in cele ce urmeazl vom cerceta gi analiza pe
scurt cu precddere problematica executirii pedepselor privative de libertate (detentie,
inchisoare), deoarece sunt pedeapse principale in sistemul pedepselor gi cu cele mai j1i
t-
Y
PnoptEME Pntrtxo P nozepsA 189
multe probleme. Este suficient sd amintim cr populalia penal[ a unei 1dri, de mIrimea![rii noastre, anual trec qi stafioneaz6 in penitenciare zeci de mii de condamnafi. Pentrurezolvarea problemelor executirii acestor pedepse de cdtre acegtia este necesari, inprimul rdnd, o reglementare prin lege, fbcutd dupd cdteva principii modeme qi umanein interesul aplrdrii valorilor sociale gi a reclasdrii sociale a acestor oameni. Reuqitaacestei operalii depinde de recomanddrile mai multor gtiinfe, in primul rdnd gtiinladreptului penal, penologie, qtiinfa penitenciard qi criminologie. Este necesar, indeosebi,aportul criminologiei, fiindc6: ea vine cu cunogtinfe privind cauzele crimei, cauzeindividuale psiho-sociale, cu privire la cunoaqterea criminalilor - feluri de criminali,cu privire la posibilit[1ile de influenlare giindreptare, mijloacele de corijare, regimuldin inchisori, munca in penitenciar, educatia in penitenciar etc.
2. Prin cip iile reglementdrii execufirti p e deps eiO executare eficace a pedepselor cere respectarea wror principil moderne de
executare, firi de care executarea n-ar fi sigurd in desfiqurarea gi rezultatele ei. Prinprincipiile ei, executarea pedepselor este orientati spre anumite scopuri gi efecte, caresd fie inlelese de condamnali, sd-i ajute sI respecte regimul penitenciar, s[ in]eleag[ ciexecutarea corecti a pedepsei ii conduce la liberare qi apoi la integrare in viala sociald.
Primul principiu este cel al legalitdlil executirii pedepsei, potrivit ciruiaobligaliile gi drepturile condamnalilor sunt cele previzute de lege. Legiuitorul ainscris in lege principiile pe care le preconizeazd dreplul nostru, dreptul intemalionalgi dreptatea. Executarea pedepselor nu se face dupd bunul plac al unui organadministrativ. in lara noastrd, executarea pedepselor este reglementatd, in liniile eigenerale, de Codul penal gi de Codul de procedurd penald, iar in aspectele ei specificede Legea nr. 23 qi, mai nou, de un proiect de lege (in 1992).
Executarea pedepselor de drept penal, prin conlinutul lor, inseamni ridicareaunor drepturi - libertate, bunuri - gi in condilii de contrdngere (nu se cereconsimflmdntul condamnatului); acestea nu pot fi asigurate dec6t prin lege. inpenitenciar, condamnatul trebuie si rimdnr zi qi noapte, el trebuie s6 munceascr intimpul zilei; toate acestea se cer de citre conducerea penitenciarului gi se efectueazide condamnat fiindci sunt prevdzute de lege.
Un alt principiu important este principiul individualizdnl executirii pedepsei, potrivitclruia executarea ffebuie efectuati dup[ capacitdlile, posibilitiflle gi condiliile persoaneicondamnate. Din acest punct de vedere, b[rbafli executd pedeapsa in anumite condilii,femeile in alte condi,tii, minorii in condilii deosebite de ale majorilor, recidiviqtii incondifli mai aspre decdt condamnalii primari gi aga mai departe cu diferitele categoriide condamnali. Aici, unrol qi o contibulie deosebiti le are criminologia, care studiazitrislturile diferitelor categorii 9i tipuri de criminali. De asemenea, penologia qi gtiinlapenitenciari au propunerile lor de pe urma studiilor proprii, propuneri care sunt insugitede legislalia executlrii pedepselor.
O importan
190CnTMINoLoGIE
privativedelibertate,detenlieliinclisoale,careseefecircazdinpenitenciaregipotrivit clruia
"*".rrrri.u pedepsei fa![ de condamnat trebuie sd fie sever6' dar
i."rp,e gi cu toat6 grija, chiar dac6 acesta este un condamnat. Deqi acesta a s[v6rgit
o crim6, autoritatea d.';;;, administralia 9i personalul penitenciarului trebuie s[-l
fiatezecu seriozitate qi severitate, dar nu cu cruzime, b5taie sau batjocurl'--
Uo principiu privind orientarea gi scopul pedepsei este principiul realizirii
indrepidrii,"ori3arii si ieeOucarii condamnatului incdt el, dup6 executare, si poat[ lua
loc inffe oamenii cinstiii din societate, care respecti normele de conduitl sociala 9i
legalS. Realizareu*.*ipri*ipiu(spuncriminologia, penologia) este dificil, darposibil'
Clndiliile din penitenciar, unde esie o atnosferi inclrcat6, cu relalii tensionate intre
condamnafigip.r.onnlolpenitenciarului,intreoameni'carecomandlgicondamnalicare trebuie sd se supun6, cu astfel de relafii procesul reeducirii nu este ugor' Dar' cu
toate acestea, indreptareaqi reeducarea trebuie incercate 9i duse p6n6 la cap[t.
3. Categorii de condarunagi gi feluri de penitenciare
A. Categorii de condamnali.inexecutarea pedepselor trgbui_e s[ se !in[ seama
de diferitele categoriide coniamnafi, mai cu seamd in cazul pedepsei privative de
libertate.PopulaSapenauuunei6'icare,deregulS'ajungelazecidemiideoameni'dupd mdrimea lirii,gi care este delinuta in penitenciare, este o populalie eterogeni,
p.roiF, compusI din multe categorii de condamnali. in gtiinla dreptului penal, in
criminologie etc., s-au alcituit anumite categorii incdt totalul acesteia si fie mai
ugor de cuPrins 9i cunoscut.
Aceste categorii,*,, u; condamna|i 6ryil felul crimelor s[vdrgite (condamnafi
pentru crime contra persoanei, condamnali-pentru crime contra activit[fii statului
etc.); b) condamnali d,,pd durata pedepsei inchisorii aplicate (condamnafi la
inchisoare de lungl durat6, condamnali la inchisoare de scurt[ durat[); c) condamnali
d'pd numdrut iit uclirrrriior comise (condamnali primari, condamna{i recidivigti);
d) condamnafi d,lpdv6tstd(minori, majori); e) condamna,ti dupisex (b[rba!i, femei);
f) condamnafi vflrstnici, bolnavi, etc.-se mai menlioneazi condamnali dup6 felul
comportirii ii ut utitoOinilor, din care se poate deduce dac[ sunt sau nu receptivi 1a
reeducare etc.
Cunoaqterea categoriilor de condamnafi, inclusiv tipurile de condamnali (asasini'
ho1i, t6lhari etc.)] este necesar[ in vederea repartiz[rii in penitenciare
corespunz5toare, in vederea regimului penitenciar (regim sever, regim de corijare,
tfatament etc.). Tot de aceste cat-egorii depinde individualizarea executlrii pedepselor
gi prognosticarea conduitei posfieniteniiare a celor ce au trecut prin penitenciare'
B. Penitenciare.Executarea pedepsei privative de libertate presupune existenfa
unor penitenciare, aunor locuri in care condamnalii sunt intemafi 9i unde trebuie
s6 execute pedeapsa. De felul penitenciarelor, de num[ru] 9i capacitatea acestora
depinde dac6 executarea se face in condi,tii acceptabile 9i bune, dac[ se poate asigura
ordine internd Ei o siguran!6 externl .ii"r... Este lucru comun, condamnalii nu
sunt oameni ugor de .lona"r gi stipdnit, cd existi tendinla de fugd, de evadarc, de
\
\
PnontEME P ruwtro P ron,qPSA 191
indisciplin[ qi altele. Condamnalii reprezinti o populafie eterogeni. Ei trebuie grupati
dupi criterii obiective gi subiective gtiinlifice (vdrsti, sex, felul infracfiunii slvdrgite,
durata pedepsei etc.). Condamnafii trebuie cazali 9i supravegheali zi gi noapte, ei
trebuie sd munceascE, si se odihneasci, s[ fie instruili gi educafi. Existi, aqadar, o
sumedenie de acfiuni gi activit[1i (programe de muncd gi altele). Condamna{ii trebuie
sd execute pedeapsa inchisorii in penitenciar, unde trebuie si existe locuri gi spafiipentru administralia penitenciarului, trebuie sd existe spalii pentru ateliere, pentru
serviciile penitenciarului. Un element care influenfeazi structura, mirimeapenitenciarului este sistemul de cazare a condamnafilor, adic6 in camere, celule
individuale sau camere comune (camere pentru mai mulli condamnat'). Toate acestea
sunt posibile dac[ exist[ localuri potrivite pentru toate aceste cerinle. in afard de
toate acestea, in orice fard existi, pe l6ngi conducerea locald a unui penitenciar gi o
conducere centrald, pe [ard, anume Ministerul de Justilie, in care existi o direcliespecial5, Direclia generali a penitenciarelor. Se mai cere ca penitenciarele si existegi si fie plasate in toate regiunile (udefele) lirii qi, in felul acesta, si se evite
transporturile lungi qi condamnalii sd fie mai aproape de familiile lor.in organizarea penitenciarelor trebuie si se !in[ seama de numdrul condamnalilor
dupd felul infracliunilor comise: infracliuni grave (aproximativ 8%), infracfiunimijlocii (aproximativ 20%) qi infracliuni ugoare (aproximativ 60%).
ln urma celor de mai sus, sistemul penitenciarelor intr-o larI trebuie sd cuprindi: a)
penitenciare speciale pentu condamnali la inchisoare de lungd durat6; b) penitenciare
pentru condamn ali recidivisti; acestea ar putea fi penitenciare regionale; c) penitenciare
speciale pentru femei (tot regionale); d) penitenciare penfru condamnali la inchisoare
de durati mijlocie gi de scurtd durati (care sunt cei mai numerogi) 9i care trebuie sd fiepenitenciare judefene. Tot penitenciare speciale trebuie si existe pentru cei arestali
preventiv (in vederea urmdririi penale gi a judecdrii, care sunt gi mai mulli). in sfhrgit,
trebuie sd existe penitenciare ori case de reeducare penffu minori (regionale), dupicum trebuie sd existe penitenciare - case speciale penffu condamnalii bolnavi, betranigi allii in situa,tii asemlndtoare.
4. Regimul penitenciar; obligaliile si drepturtle condamnagilor
Regimul penitenciar este modul de organizare a viefii condamnalilor inpenitenciare. Acesta cuprinde modul de definere propriu-zis, modul de cazare, de
alimentare, program de activitate zllnicd, disciplina in penitenciar. Toate acestea
trebuie s[ corespundi scopului de a asigura o indrumare gi corijare a condamnafilorpentru ca, dup[ executarea pedepsei, ei sI se poatd integra in munca gi rosturilevielii sociale, cu respectarea normelor de conduitl gi de conviefuire social5.
Executarea pedepsei trebuie si contribuie la prevenirea de noi infracliuni. Or, pentru
atingerea unui asemenea scop este necesar un regim penitenciar pebaze gtiintificeqi reglementat prin norme de drept. in lara noastrl este Legea w.23 din 1969.
II
I
t92 CnrMrNoLocrE
A. Modurile de delinere. Problema modului de delinere in penitenciar a
condamnafilor a fost dezb[tut[ in teoria dreptului penal, in penologie, dreptpenitenciar gi criminologie. Era gi este consideratl o problem[ debazd.
in decursul istoriei, formele de definere a condamnafilor erau: a) definere incomun,adic[ mai mulli condamnali intr-o inclpere, intr-o sal[, unde stlteau ziua qi
dormeau noaptea; era un sistem mai pufin costisitor gi pdstra urme de via!6 social6,
viafa impreuni cu alli oameni qi in regim mai suportabil. A fost gi este criticatfiindcd era gi este un sistem contaminatoriu intru cele criminale, in sensul ciinfractorii primari sunt influenfati in rlu de infractorii recidivigti. Uneori, in acelagi
pat dormeau 2-3 condamnali, ceea ce, sub raportul moralitilii, este inadmisibil;b) ulterior, s-a recurs la delinerea fiecdrui condamnat intr-o camer[ individuali
(celul6), adicd in sistem celular (in Italia, Franfa, S.U.A.); este un sistem costisitor(deoarece intr-un penitenciar pentru 1.000 condamnafi erau necesare 1.000 celule);acesta avea avantajul ci elimina dezavantajul sistemului in comun (ingrdm[direa gi
promiscuitatea condamnafilor), dar era greu din punct de vedere psihic, moral:condamnatul este singur, izolat; se considera c[ singurltatea indemna pe condamnat
la meditalie despre sine, la regretul pentru crima comis6; ori acest lucru nu se
intdmpla, nu apar automat nici regretele, nici moralizarea; apare singur[tatea, care
conduce, in multe cazuri,la alienare gi insingurare 9i, uneori, la sinucidere;
c) sistemul urmltor era sistemul mixt, adicd ziua condamnalii stau in comun (lamunc6, la mas[, in recreafie), iar noaptea singuri in celule; este criticat qi acest
sistem, fiindc[ are un caracter static, care nu stimuleaz[ buna conduiti gi corijarea;
d) sistemulprogresiv,potrivit cIruia se trece, dupi 3-6 luni, de la sistemul celularla sistemul in comun, iar apoi, dup[ alte luni sau ani la eliberarea condilionate $iapoi eliberarea definitivl; se trecea de la celuli la viafa in comun gi la urmi laeliberarea definitivl. in multe fIri, sistemele de mai sus se aplici concomitent, dar
in multe alte 1dri, sistemul progresiv este dominant.
B. Regimul de ordine Si disciplind. O componentd importantd a regimuluipenitenciar o reprezinti ordinea qi disciplina. Conducerea penitenciarului, potrivitlegii nr. 2311969, este obligat[ s[ instaureze in penitenciar ordinea 9i disciplina,adic6 o viafi ordonatd, programati (ora scullrii, ora de mas6, ore de munc[ inateliere sau la cdmp, ore de odihni, ore de dormit, ore de asistenli medicald etc.). incaz de incdlcare a ordinii, se aplicd sancfiuni disciplinare, in caz de bun[ conduitise acordi recompense etc.
C. Obligalia de a munci Si de a se califica profesional. Executarea pedepsei
implicd munca condamnalilor, cu o parte din venit folositi pentru intrelinerea lor inpenitenciar, cu alti parte din venit pentru stat. Obligalia de a munci are rolul de a
obignui pe condamnat cu munca, mai cu seaml c[unii condamnafi "sunt certafi" cumunca, indeosebi infractorii din obignuinld gi infractorii recidivigti. Munca faceparte din constrdngerea pedepsei gi condamnalii trebuie sd se supuni. in general,
to{i condamna(ii sunt obligali la munc[, cu exceplia celor f[rd capacitate de munci
Pnonmun Pruwxo P noz,nPsA193
gi a celor bolnavi. Munca se depune la 1uc16ri agricole, industriale, meserii etc' Ea
iste reglement atdat1tcu privire la timpul de munc6, locuri de munc6, disciplin[ in
muncd etc. Mai mult, -r-r" condamnalilor se plitegte dup6 un tarif fixat de lege gi
cu dreptul ca o parte a venitului muncii si revini condamna[ilor'-- inaepUnirea numai a obligafiei de a munci in executarea pedepsei nu este
suficienta, fiindc6 o bunl partJacondamnalilor sunt fdrd o calificare pt"PlTit3gi fdrl cunoa$terea unei meserii. or, incadrarea in munc[ dup[ eliberare definitivd
din perriterrciar depinde de cunoagterea, de inv[{area unei meserii, de calificarea
profesionalS. Pentru aceste motive, tn legea pentru executarea pedepselor, se prevede
obligalia condamnatului de a se califica profesional. Acest lucru se poate realiza
sub forma uceniciei in atelierele penitenciarului, sub forma urmarii unor cursuri
profesionale organizate de conduierea penitenciarului sau de intreprinderea unde
condamnalii lucreazd,conform unor inplegeri intre acegtia. cei ce termi@ asemgnga
forme de invdlare profesionald, conformlegii, au dreptul de apbtirie certificatele
sau adeverinl"i. "u..
atesti calificarea profesional[' ,D. $colarizarea, reeducarea si culturalizarea. o bunl parte a condamnalilor
sunt cuqcoala elementar[ neterminata, cu nivel de educatie 9i cultural scizut' Aceste
aspecte negative sunt, in parte, factori criminogeni. A$a fiind, pentru inlEturarea
ori reducerea unor astfel de cartze,executarea pedepsei trebuie si fie astfel organizati
incit terminarea Scolarizdrii, ridicarea reeduclrii 9i a nivelului de cultur[ s[
contribuie la evitarea reciderii in criminalitate'
Pentru aceasta, in penitenciar se de'schid cursuri de gcolarizare, dupi modelul
din gcolile statului, ctiaterial didactic gi cadre calificate. Se teduc orele de mwcd
profesionall gi se extind orele de inv6{dmdnt.
Tot ugu ..1. cu nivelul educalional al condamnafilor, care este un nivel scdzut.
Mul1i condamnati se dovedesc fIr[ nivel de educafie, mai bine zis cu o educafie
negativi, cu tendinle 9i deprinderi antisociale. in criminologie se susfine c[ in astfel
de cazuri este nevoie de o rieducure a condamna{ilor, problem[ dificilEli care trebuie
precedat[ de inldturarea educafiei vechi 9i insuqirea uneia noi' Un astfel de proces
este posibil datorit[ existenlei in penitenciar, in primul rdnd, a unor specialiEti 9i
anume: educatorii penitenciarului, medicul, un asistent social 9i alte cadre de
specialitate. in al doilea rflnd, la acest proces trebuie antrenat tot personalul
penitenciarului, de la director pdni la paznici qi este necesar si se creeze in unitate o
atmosferi de moralitate 9i sprijin reciproc'
E. Drepturile condamnalilor. PflnI aici, in paginile anterioare, am cercetat
obligaliile condamnafilor (obligafia de a respecta ordinea intem[, obliga{ia la munc6,
la cllifr"are profesionald etc.). in concepliile criminologice moderne, ca 9i in
legislalia p"rrrl6, penitenciarl 9i cea a dreptului executional penal, condamnafii au
ariumite diepturi, intre penitenciar pi condamnafi luind na$tere adevdrate raporturi
juridice, iaipn4ile in aceste raporturi av6nd obligafii, dar 9i drepturi. in legea
nr. zlrgag' dar'mai cu seam6 in proiectul noii legi a executirii pedepselor, sunt
194 CnrMrNoLoGrE
inscrise aceste drepturi inc6t ele au sau vor avea autoritate de lege. in legislalia dedrept internafional se vorbegte de ,,drepturile omului in inchisoare"rs, ceea ce exprimdo viziune cu totul noul gi moderni in problema drepturilor condamnafilor.
Aceste drepturi sunt: a) dreptul lacazare gi hranI, odihni qi plimbare, drept carenagte o dat[ cu pigirea condamnatului in penitenciar; acest drept inseamnd: drept laadlpost, la o camer[, drept la loc de dormit, drept la hrand zilnici, care imprzundasiguri existenfa frzicd a condamnatului; b) dreptul la asistenfd medicald, asiguratprin existenta in penitenciar de servicii medicale gi medici specialigti; condamnatulpoate apela la consultaliile medicului, iar acesta are obligalia sd le acorde; deasemenea, condamnatul are dreptul la medicamente gi eventuale interniri in spital;tot aqa este cu dreptul la odihnd gi plimbare; c) dreptul la retribuirea muncii, care,spre deosebire de trecut, este inscris in lege gi nu depinde de bunlvoinfapenitenciarului; legea prevede gi cuantumul retribuliei gi cuantumul care poate fifolosit de condamnat in penitenciar; d) dreptul lavizite din partea familiei, la anumiteintervale de timp, dreptul la corespondent5, la pachete, bani gi cI(i; in sfhrgit, incaz de incdlcare a acestbr drepturi condamnatul are drept de petifionare la organelesuperioare, inclusiv Ministerul Justifiei.
E incdlcdri disciplinare Si sancliuni disciplinare. Executarea pedepsei inchisorii,care se petrece inh-un penitenciar, devine o comunitate de oameni, cu caracteristicileei, dar o comunitate, in care rela{iile sociale dintre membrii ei sunt reglementate prinnoflne de drept, prin acordare de obligafii gi drepturi. Mai mult, daci obligafiile se
incalc[, daci drepturile nu se acord[, acele incllclri devin incilciri disciplinare gi cuconsecinlejuridice, cu aplicarea de sancfiuni disciplinare, numitemlsuri disciplinare.incilcarea ordinii interne, sdvdrgirea de fapte de incllcare a regulamentului -indisciplini, abuzuri, spargeri, furhri, plecarea din penitenciar etc., acestea devinincllciri disciplinare gi se pedepsesc. Sancfiunile previzute in regulament sunt:mustrare, retragerea unuia sau mai multor drepturi, izolarea severl, transferareatemporarl in alt penitenciar. Existd reguli cu privire la organul indreptitit si apliceaceste mlsuri disciplinare gi consecinfele imediate. Mai mult, in lege se prevdd gi
canrr de fapte bune slvdrgite de condamnati (fapte de merit, de exemplu, salvareaunor condamnali ori bunuri de la incendii) qi pentru care se acordd recompense.
Secliurtea a VI-aMdsurile de siguronld
Criminologia a avut gi are o contribu{ie importantd Ia ldrgirea mijloacelor decombatere a criminalit6fii prin suslinerea gi introducerea in legislalia penald amlsurilor de siguranfi. Sublinierea de cltre criminologie a cauzelor individuale inproducerea crimei, cum sunt unele deviafii gi tulburiri emotiv-active, caracteriale(alcoolici, agresivi) - sau unele influenfe de mediu (locuri criminogene), a condus
II
i
^
tB Les druits de l'homme dans le prison.
PnontEME Pruryxo P aon,q,PSA 195
la propunerea ca, in anumite caztxi, in locul pedepsei sau insofind pedeapsa
condamnahrlui, si se aplice mdsuri de siguran
196 CntuINoLocIE
a) Interzicere a unei funclii, meserii se aplici in cazul in care o persoan[: 1) a
fost condamnatil;2\ p""t; o infracfiune slvdrqiti din cauza incapacit[1ii ori
nepregitirii sale - de exemplu, $ofer, electrician, medic etc. - 9i, din aceast[ calzil,
3)'prJzint[ pericolul ca in viitor sE comitl noi infracfiuni. Mdsura constd in
interzicerea de a exercit a Lcea funclie pe durata cflt exist[ pericolul incapacitalii
sau nepregltirii; prevederea se completeazl cu dispozifia c6 misura poate fi revocati
dup[ un an $i dace se dovedeqte ci pericolul a incetat (condamnatul, eventual, s-a
recalificat); daci cererea se respingi, ea poate fi repetat[ dup6 trecerea unui alt an'
b) Inteizicerea de o ," ollo in anumite localitili se aplicl in cazul in care
condamnat'lui i se interzice i. u t" afla in localitatea in care a s[vdrgit infracfiunea
sau in alte anumite localitali; aflarea in aceste localitdli constituie un pericol pentru
s[vargirea de noi infracfiuni datoriti relafiilor (complici, familia victimei etc.) sau
alte locattnf inlesnitoare de comitere de infracliuni (locuri publice, locuri aglomerate
- pi"1., tirguri), localitili frecventate de recidivigti etc. Masura se aplic[ in cazul in
."r"'..t. io.uu de un recidivist 9i, c6nd, pentru ultima infracfiune, s-a aplicat
pedeapsa cu inchisoare de cel pufin un an sau, daci e un infractor primar, i s-a
aptlcat inchisoare de peste s ani. Durata m[surii se pronun!6 pan[ la 5 ani,
considerand ci dup[ f ani situalia se schimb[ (complicii, rudele victimei s-au
schimbat etc.). Confinutul m[surii consti in obligafia condamnatului de a nu se afla
in respectiva localitate.
c. Ake mdsuri de siguranld. o alt[ misur[ de siguranfd menit[ s[ inl[ture
pericolul comiterii de nolcrime de c[ffe criminal este misura confiscdrii speciale'
Aici este vorba de bunuri legate de s[virqirea unei infracfiuni, cum sunt bunurile
produse prin infracfiune (dJexemplu, banii falsificafi prin infracfiune), bunurile
care au servit la comiteiea infracliunii (de exemplu, anne, obiecte), bunurile
dobandite prin infiacfiune (banii furafi, obiecte furate) 9i n-au fost restituite persoanei
vlt[mate gi alte lucruri.
Secliunea a YII-a
Mdsuri educative
Combaterea criminalitIlii minorilor, in care par a fi antrenate tot mai multe
persoane in majoritatea l6riior din lume, a devenit o preocupare major6. Dupi cum
aratl qtiin{a criminologiei, cauzele acestei criminalit5li sunt complexe, unele de
naturi individualS, bio-logic[ qi psihologic[, altele de naturi sociald; nivelul de
dezvoltare complex[ a aclstoi i.t o*.tt in lumea minorilor, trebuie si se rlspund[
cu m[suri de combatere variate gi diferenfiate, anume ca m[suri educative 9i, la
nevoie, cu misuri represive, cu pedepse. in legislafia noastr[ penal[ exist[ un
asemenea sistem de combatere, mai intdi aplicarea de mEsuri educative 9i apoi
aplicarea de pedePse.
M5surile educative Ptevdzute de
supravegheatfl, internarea intr-un centruCodul penal sunt: mustr area, libertatea
de reeducare gi internarea intr-un institut
P nontEME P nrutNo P zon,tPsAr97
medical-educativ. Primele dou[ sunt masuri care se executi in libertate' celelalte
doui sunt privative sau restrictive de libertate'
Mdsurile educative sunt sancliuni penale, care se aplic[ minorilor pentru
sevargireadeinfracliunigisuntaplicatedeoinstanfidejudegatngeanumitetermene,de regull, mai scurte; termenele 9i executarea lor se face dup6 nonne de drept. In
plus,caracterulacestormdsuriestesanclionator,darpreponderentpreventiv,av6ndr"op"t de a indrepta 9i reeduca pe minor'
7. Mustrarea gi libertatea supravegheatd
A. Mustrarea. Este o m[sur6 preponderent morali care consti intr-o dojana pe
care o face judecdtorul minoniiui infractor pentru sivdrqirea unei infracfiuni'
ar[tdndu-i caracterul p.ii.rf". al faptei 9i avertizanduJ c[, dac[ va mai s[vdrSi]din
nou o infracfiune, o ,i i ." aplice o misur[ mai sever6 sau o pedeaps[. Pentru mulfi
infractori minori, o "r"*.niu
m[sur[ se dovedegte util6'
B. Libertatea supravegheatd. Aceastaeste o m6sur5 mai sever[, fiindc5 ea implic[
o limitare a libert[fii, o slupraveghere, care, la nevoie, se poate inlocui cu o misurl
care atrage ridicarea fiU.riagi. 5" upii.e de instanf[, minorul fiind dat in grija' tn
supravegher"a unoi p6rinte, a rmei ruie ori a unei institufii pentru ocrotirea minorului'
Acesta este obligat sd aibi o conduiti buni, si asculte de supraveghetor qi s[ [in[
seama de indrum[rite acestuia. Supraveghetorul, la rflndul lui, trebuie s[ observe
conduita minorului qi, la nevoie, sd informeze pe judecitor, despre-conduita conform[
sau neconform[ cu regulile de bun6 conduiti, in special in cazul in care s6v0r9e9te
o noul infracfiune.Libertatea supravegheatd poate fi insofit5 de unele obligalii speciale impuse de
instanla de judecata, ."* ut i'' s6 ou aibi legituri * u"yfo Plsoane' bunaoari'
cu persoane cu antecedente penale, cu persoane.t*ot"lt:-l-tl1,p**t rea' si nu
frecventeze uru*it. io"*i Oitt "il sau oiliga,tiu de prestare lune-i
anumite activit[ti
(f6r[ plat[) intr_o instituli.)" irrt"r., public, cu o durat[ de 50 p6n[ la 200 ore, c6te
i or" p. ziinzilelenelucrltoare, in vacantd 9i dupdprogramul de gcoal['
Dac[ in timpul fiU.rt6tii supiavegheate minorul sivirqeqte o noul infracfiune'
instan{a revocl libertatea supravegheat[ 9i aplic[ internarea intr-un cenffu de
reeducare (art. 103, CodPenal)'
2. Internarea tntr-un centru de reeducare si internarea tntr-un sistem
nedical-educativ
|n ipoteza in care misurile educative de mai inainte - mustrarea qi libertatea
supravegheat d - aparca neindestulltoare sau ineficiente, instan[a de judecat[ poate
aplicamdsura interndrii inff-un centrude reeducare. AceastS masuri este mai sever6'
frindc[ implici privare de libertate. Ea se pronunF de instanta de judecati' Se
aplic[ minorului r+-ig ani gi se executi intr-un centru de rtieducare (art' 104 Cod
pi""U Durata aplicirii m[surii este nedeterminat6, urmind ca centrul de reeducare
sE individua lizeze dtxataacesteia. Acest lucru se poate face prin acordarea libertifii
CntuINoLoGIE198
inaintede18ani,incazdepurtarebun6,sau,dac6-inecesar,easepoateprelungigidup6 1g ani (in rrop,rlierminerii gcolarizarii ori al pregltirii profesionale), dar
numai cu doi uni. Ou.a in ii.prf ibert[1ii, minorul are purtare rea, libertatea se
p*i. t"r".a inlocuindu-se cu aplicarea pedepsei inchisoril .
in centrul d. ,..au.u,"exist[ un regimde disciplinS, pregitire gcolarS 9i preg[tire
profesionalE' Se depune qi munc6, dai se rezerve ti-p mai cu seaml pentru 9coal6
gi pregitirea profesionala. conducerea centrului de rieducare este o conducere de
cadre didactice, educJt'Jri qi ^irt.oti
sociali. centrul se grsegte in subordinea
Ministerului de Justifie.
Intemarea intr_* ii.tit t -edical-educativ este g 1e,sur1ce.se aplic[ mingrului
care a comis o irau"E""";i;;; sufer6 de o stare fizic6 ori psihic[ ce necesit6 un
tratament adecvat. rrrr[r*" r" i, pe timp nedeterminat, dar numai pe timpul pdni la
implinirea vflrstei de iA *i. pace starea shdt6fii se imb,n[t[[eS1e in mod evident'
se poate dispune ,ioicu,ea ei qi lisarea minorului in libertate. Dimpotriv[, dac[
starea s6n6tifii ,. i*ffi.qte ori minoru! T. o conduit[ rea, instanla poate dispune
internarea intr-un ."o* de 'e"dt'ca'e'
Nu este exclus[' in anumite cazuri' nici
;i;., pedepsei inchisorii - in ipoteza comiterii de noi infrac{iuni'
Secliunea a IY-a: Formele criminalitifii dupi gravitate ........................47l. Preliminarii, 47; 2. Criminalitatea gravd, 49;3. Criminalitatea de gravita{e
mijlocie, 50; 4. Criminalitatea usoard, 50
Secliunea a V-a: lntinderea in spafiu a criminaliti,tii .................. .......... 5ll. Criminalitatea urband, 5l; 2. Ciminalitatea rurald, 53; 3. Locurile concrete de
sdvdrSire a crimei, 54
Secsiunea a W-a: Dinamica criminaliti{ii in timp ............. 55l. Preliminarii, 55; 2. Miscarea sdptdmilnab, sezonierd Si anuald, 56; 3. Miqcarea pe
perioade mai lungi, 59; 4. MiScarea ciminalitdyii tn timp de revolufii, 60;5. Ciminalitatea tn timp de rdzboi, 6t; 6. Unele conclizii generale privindcrirninalitatea, 62
Secliunea a VII-a: Despre natura, cauzele qi limitete criminalit[,1i.Unele regularitifi 9i legitifi ......................... 63l. ConcepSii criminologice belgiene Sifranceze, 64;2. ConcepSii criminologice italiene
(E. Ferri Si R. Garofalo), 66; 3. Conceplii criminologice romAneSti (Traian pop,Al. Rosca), 68; 4. Alte conceplii (8. Seelig), 7I
CAPITOLUL IIIPROBLEME PRIVIND CRIMINALUL ..........75
Secliunea I: Preliminarii .............75l. Studii despre ciminal, 75; 2. Conceptul Si aspectele crininalului, 76
Secliunea a II-a: Unele concepfii despre criminal ............. 7gl. Conceplia criminalului antropologic, 79; 2. Conceplia biotipologicd, 80;
3. Qtiruinalul, un inadaptat social, 81; 4. Criminalul, personalitate psihopaticd, g2;5. Conceplia caracterologicd, 84; 6. Conceplia personalitdyii criminale, g6
Sec|iuneaaIII-a:Aspectelegeneralealecriminalului.'.............l. Aspectefizice sifaiologice, 88; 2. Aspecte psihologice, 89; 3. atitudini sociale, 9l
S,ecliunea a IY-a: Dezvoltarea criminalului;fiFactorii individuali, 92; 2. Factorii de mediu, 93
Secliunea a Z-a: Trrogh_de criUqigali ............ 9gl. Preliminarii, 98; 2. criminalul agresiv (violent), j,00;3. criminalul achizitiv 102;
4. Criminalul caracterial, 103; 5. Criminalul lipsit defrdne sexuale, 105;6. criminalul profesional, 106; 7. criminalul ocazional, 107; 8. criminalul debirmintal, 109; 9. criminalul recidivist, 110; 10. criminalul ideologic (poritic), lI2;ll. Criminalul alienat, ll3
Y
i
l
CAPITOLUL IVPROBLEME PRIVIND CRIMA ......117
Secfiunea l:Preliminarii ........... ll7r. crima in dreptut penat, tI7; 2. crima tu ";;i;;i;;;, il';,;;.;rp*tete crimei, ile
Secfiunea a II-a: Formele crimei ................... l2OL. Formele cimei dupd obiectul social periclitat, 120; 2- Formele crimei dupd latura
obiectivd, 120; 3. Formele crimei dupd latura subiectivd, l2l; 4. Formele crimeidupd unele stdri psihice speciale, I 23
Secliunea a III-a: Formele crimei dupi fetul f?iptuitorilor ........,.......... 125l. crima individuald gi crima tn participafie, 125; 2. crima in doi, 126; 3. crima tn grup
Si crima organizatd, 127; 4. Crimele mulfimii, l2g
Secliunea a IV-a: Cutzele crimei.......... ......... 130l. Preliminarii, 130; 2. Noliune sifeluri de cauze, 130; 3. Nivelurile si momentele
cercetdrii cauzelori I 3 2
Secliunea a Y-a: Cntze individuale.. ............. 133L. Cauze ereditare, I 3 3; 2. Cauze fizice Si cauze Jiziologice, t ig; 3. Cauze
psihologice, 140; 4. Conceplia personatitdlii criminale, 149; 5. Trdsdturipsiholo gice c aracteristice criminalului, t 5 I
Secliunea a YI-a: Cutze sociale ..................... 155l. Preliminarii, 155; 2. conceplia asocierii diferenfiale, ]156; 3. contactal cu mediul
judiciar si penitenciari 159; 4. concepfia stigmatizdrii, 160; 5. proporfia cauzelorindividuale Si a celor sociale tn comiterea crimei , 162
Secfiunea a VII-a: SlvArgirea crimei.......... ........................ 163l. Factorii situalionali, 164; 2. Factorii personali sau reaclionali, 167; 3. criminalul,
personalitate psiho-morald deficientd, t Z0
CAPITOLULVPROBLEME PRIVIND PEDEAPSA ................ r73
Secfiunea I: Preliminarii ........... 173l. Pericolul social al crimei, 173; 2. Contribulia stiinlelor penale la combaterea crimei,
173; 3. Mijloacele de luptd impotriva criminaritdyii tn criminologia modernd, 176
Secfiunea a II-a: Prevenirea crimei ............... 177l. concepnl sifelurile prevenini, 177; 2. prevenirea generald, IZg; 3. prevenirea
ipeciald, 179
SecfiuneaalT-a: Pedepsele """;""""""""""' 184
l.Preliminarii,184;2.Cerin\eteSiprincipiilereglementdriipedepsei,ls5;3'Sistemulsicategoriile de PedePse, 186
Sec[iunea a YI-a: IVtrdsurile de siguranfi 194
Secliunea a WI-a: Misuri educative """"""' 196
!. M^t or"o si libertatea supravegheatd, 197; 2. Internarea tntr-un centru de reeducare
Si internarea tntr-un sistem medical-educativ, 197