criminologie - cursuri

8/18/2019 Criminologie - Cursuri

1/49

CURS 1

OBIECTUL CERCETARII CRIMINOLOGICE

In sens etimologic cuvantul criminologie este compus din 2 cuvinte grecesti:

crimen, care inseamna acuzatie, infractiune si logos, care inseamna discurs, stiinta. Astfel

putem defini criminologia ca stiinta crimei sau ca studiul stiintific asupra fenomenului

criminal.

Obiectul principal de studio il constituie fenomenul criminal care are 3

componente: crima, criminalul si criminalitatea. In alte doctrine fenomenul criminal

cuprinde in locul elementului criminalitatii, victima, astfel fenomenul criminal fiind

compus din crima, criminal si victima. S-a constat acest interes pentru victima incepand

cu sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial. Astfel si in dreptul penal a inceput sa se

acorde un interes deosebit victimei, iar cu timpul, datorita interesului deosebit acordat

acestui element, a luat nastere o noua stiinta, victimologia(la inceput considerata fi parted

din stiinta criminologica.

!rima conceptie doctrinara in cadrul careia fenomenul criminal este compus din

crima, criminal si criminalitate mai are ca obiect de cercetare si practica anticriminala.

!entru primul element al ambelor conceptii si anume, crima, se folosesc mai multitermeni: delict, comportament deviant, infractiune, notiunea de comportament deviant

fiind mai larga ca cea de delict pentru ca ar cuprinde si diferite manifestari care

favorizeaza criminalitatea (alcoolismul, prostitutia, consumatorii de droguri etc.. Astfel

un cercetator american a alcatuit catalogul de la San "rancisco, in cadrul caruia, erau

enumerate faptele incluse in notiunea de comportament deviant. #u toate delictele sunt

comportamente deviante si nu toate comportamentele deviante sunt si delicte conform

unui cercetator american. $onceptul de crima nu ec%ivaleaza intotdeauna cu cel de omor,

el reprezinta in sens ne&uridic o infractiune cu intentie contra vietii(omor insa prin

aceasta nu trebuie intelese neaparat cele trei notiuni de omor. 'e asemenea, tot in sens

ne&uridic elementul de crima mai reprezinta si faptele care au avut ca efect moartea

victimei insa fara a se urmari cu intentie acest rezultat. In sens penal este bine cunoscut

faptul ca, in actualul cod penal, nu eista notiunea de crima, ea fiind intr-adevar inclusa

)


2/49

in codurile penale anterioare. 'in punct de vedere criminologic, crima, dupa cum am

mentionat si mai sus, se regaseste in notiunile de delict , fenomen deviant, infractiune. #u

eista insa o ec%ivalenta perfecta intre notiunea de crima si cea de fenomen deviant,

delict sau infractiune.

$%iar daca nu tote faptele care prezinta un anumit pericol social nu sunt

incriminate de dreptul penal, criminologia nu adopta aceeasi atitudine fata de acest gen de

fapte. Astfel dreptul penal nu va incrimina faptele care, in prezent, nu reprezinta

infractiuni, dar care pot deveni in viitor si nici faptele care au reprezentat infractiuni in

trecut. Astfel pentru ca o fapta sa fie considerata infractiune in dreptul penal trebuie

indeplinite cele trei conditii( sa fie inclusa in normele penale, sa fie savarsita cu vinovatie

si sa prezinte pericol social.

CURS 2

CRIMINALITATEA

In general, pin criminalitate intelegem ansamblul faptelor penale comise intr-o

anumita perioada de timp, pe un anumit teritoriu.

Sens mai restrans: diferite categorii de criminalitate - le putem obtine regrupand

faptele penale in fct de diverse criterii:

I $asificarea subiectiva se refera la acele categorii de criminalitate obtinute prin

raportare la un element ales in mod arbitrar in functie de interesul cercetarii

criminologice. (e: teritoriu * criminalitatea nationala.

II $lasificarea obiectiva se refera la categoriile de criminalitate obtinute prin raportare

la un element constant, obiectiv, gradul de cunoastere a faptelor penale de catre organele

de &ustitie penala. + categorii:

• crim. eala

• cifra neagra a criminalitatii

• crim. Aparenta

2


3/49

• crim. egala

Crim. Reala ansamblul faptelor penale comise in realitate, indiferent daca au a&uns

sau nu la cunostinta org. de &ustitie penala

Cifra neagra ansamblul faptelor penale comise, dar care nu a&ung la cun. org. de

urmarire penale (crim. ascunsa. "actori care o genereaza:

a abilitatea infractorilor

b ineficienta organelor de cercetare penala

c pasivitatea victimelor

a acele ipoteze in care infractorul opereaza intr-un asemenea fel incat urmele

materiale ale infractiunii si rezultatele socialmente periculoase sunt imposibil de

depistat de catre org. de cercetare penala/

b 201 $. !roc. !enala * inef org de cercetare ale politiei

20 * - -inef. org. de cercetare penala

204 * - -inef. org parc%etului

5emple de manifestare: lipsa de organizare, incompetenta profesionala, incorectitudine

c * persoanele vatamate direct sau indirec in urma unei infractiuni nu reclama

aceste fapte organelor de &ustitie penala si acestea nici nu pot lua la cunostinta inalt mod despre comiterea acestor fapte

!osibilitati de evaluare a criminalitatii- 2 te%nici:

). Anc%etele de auto-confesiune

2. Anc%etele de victimizare

Criminalitatea aparenta fapte care a&ung la cun organelor de urm. penala (denunt,

plangere, sesizare din oficiu. $auzele crim. aparente:

• $auze care impiedica punerea in miscare a actiunii penale sau eercitarea acesteia

• 'osarele cu autor necunoscut

Crim. legala faptele pt. care s-a pron. o %ot. &udecatoreasca de condamnare ramasa

definitive.

$riminalitatea, inteleasa ca ans. de fapte penale sau cu &ustificata aparenta penala

repr. un fragment final al fenomenului criminal ca obiect de cercetare a criminologiei.

3


4/49

"enomenul criminal perceput ca realitate umana si sociala, iar nu ca simpla abstractie

&uridica include o realitate individuala, crima, si agentul acesteia, criminalul, precum si o

realitate colectiva, sociala, criminalitatea.

CURS 3

RACTICA ANTICRIMINALA

'ublul caracter al cercetarii criminologice

• $ercetare fundamentala

• $ercetare aplicativa

Acest caracter duce la dublarea obiectului de studiu al criminologiei, pe langa studiul

criminal si studiul practicii anticriminale. !reocuparile practice legate de fenomenul

criminal sunt directionate in 3 categorii:

). prevenirea si combaterea fenomenului criminal

2. reactia sociala impotriva crimei

3. mi&loacele de lupta impotriva criminalitatii:

a. mi&l. &uridice- totalitatea normelor de drept care contribuie direct sau

indirect la combaterea fenomenului criminal

b. mi&l. 5mpirice- sunt practicile institutionale ( !olitia, !arc%etul, Instantele

de &udecata, !enitenciare care vizeaza combaterea fenomenului criminal.

-din a si b rezulta 3 domenii principale in care se dezvolta practica

anticriminala: A: domeniul dr. penal si al aplicarii lui

6: domeniul tratamentului delincventilor

$: domeniul prevenirii criminalitatii

!ractica anticriminala reprezinta sistemul mi&loacelor apicate de stat in scopul stapanirii

fenomenului criminal.

CAITOLUL II

MO!ALITATI !E CUNOASTERE" ROCE!EE SI

SCOUL LOR IN CERCETAREA CRIMINOLOGICA

I. 7O'AI8A8I '5 $9#OAS855 I# $5$58A5A ,

+


5/49

II. 758O'55 98IIA85

III. S$O!9 $5$58AII $I7I#OO;I$5

I. 5ista diverse criterii privind persoanele care intocmesc studiile privind

cercetarea criminological. 'in punct de vedere cronologic putem identifica + tipuri de

cunoastere:

• c#n$a%terea &e%cripti'a- primele cercetari au fost de natura descriptiva si au avut ca

obiect cercetarea criminalitatii * aprecieri cantitative, motiv pt care in domeniul

acestui tip de cunoastere utilizam notiuni precum: volum, structura si dinamica

fenomenului criminal (volum-delimitare strict cantitativa/ structura-delimitare in

functie de diferite categorii de fapte penale/ dinamica-evolutie in timp si spatiu a

fen. criminal. O evolutie in timp si spatiu a fenomenului criminal comporta 3 tipuri

de descriere:

- tendinta pe termen lung- trendul criminalitatii

- variatiile sezoniere- oscilatie a criminalitatii in functie de anotimpuri

- miscarile occidentale- criminalitatea in timpul unui razboi,

calamitate, etc.

In ceea ce priveste evolutia in spatiu pot fi utilizate criterii geografice sau statale.

'inamica implica nu doar o cunoastere cantitativa ci si una calitativa- cand se facaprecieri asupra trendului nu este suficient sa se aiba in vedere doar indicii cantitativi

ci si alti factori si in functie de care sa fie cori&ate statisticile.

• c#n$a%terea ca#(ala (etiologia criminala * se incearca aflarea cauzelor, conditiilor

si factorilor ce determina sau favorizeaza fenomenul criminal.Aceasta cunoastere s-a

nascut odata cu Scoala !ozitivista Italiana. Spre deosebire de cunoasterea

descriptiva, in cunoasterea cauzala avem de a face cu o cunoastere calitativa iar

procesele utilizate sunt cele de cauze, conditii, fapte. !oate fi divizata fie in functie

de obiectul de studiu, etiologia crimei ca fenomen individual si etiologia crimei ca

fenomen colectiv sau in functie de directia de cercetare: biologica, psi%ologica,

sociologica.


6/49

• c#n$a%terea &inamica- se urmareste intelegerea proceselor ce insotesc trecerea la

act=. 5ste vorba despre o cunoastere calitativa ce urmeaza eplicarea conduitei

criminale printr-o succesiune de etape:

• este interesata de conduita criminala ca actiune izolata, ca

realitate bine individualizata in viata autorului.

• este interesata de cunoasterea conduitei criminale ca o

eplicatie in sine diferita de trecutul infractorului, factorii

eogeni sau endogeni.

• c#n$a%terea a)i$l$gica- este propriu celui de-al doilea obiect al cunoasterii

criminologice si anume evaluarii practicii anticriminale. Se urmareste stabilirea

gradului de eficacitate, a mi&loacelor legale utilizate in practica anticriminala.

In utilizarea mi&loacelor de combatere a fenomenului anticriminal trebuie analizata

nu doar eficienta anumitor metode ci si legalitatea lor.

II. ROCE!EE UTILI*ATE IN CERCETAREA CRIMINOLOGICA.

METO!E SI TE+NICI.

$uvantul metoda= provine din grec. meta=spre si odos=cale, reprezentand calea ce

trebuie urmata=. 7etoda stiintifica reprezinta ansamblul procedeelor ce conduc gandirea

spre cunoastere.

). metoda inductiva reprezinta ansamblul procedeelor prin care gandirea trece de la

particular la general, o metoda mai putin riguroasa, dar care a stat la baza marilor

descoperiri.

2. metoda deductiva reprezinta ansamblul procedeelor prin care un principiu general

este aplicat la cazuri speciale ( particulare.

3. metoda empirica este bazata pe observarea realitatii sip e eperiment. A fost

elaborata de >o%n Stuard 7ill, primul care a abordat problema epistemologiei care

reprezenta studierea metodelor cercetarii stiintifice.!utem distinge 3 etape:

?


7/49

• observarea faptelor- in ceea ce priveste studierea faptelor, in studiul

criminal nu avem de a face cu fapte obiective, intrucat delincventa se

caracterizeaza prin subiectivitate, istoricitate.Observatorul filtreaza

subiectiv ceea ce observa.

• inductia ipotezei

• verificarea eperimentala- nu se pot produce crime in laborator

7etode:

). cantitative - folosesc masura ca si mi&loc de cunoastere (statisticile si prelucrarea

lor.

2. $alitative - folosesc ca metode de cercetare in caracterizarea obiectului de studiu.

8e%nicile reprezinta felul practice in care se utilizeaza o metoda. 8e%nica presupune o

colectare a datelor, pe cand metoda permite o cunoastere de ansamblu. 8e%nici:

). macrocriminologice- permit obtinerea de date in vederea studierii criminalitatii:

a. statisticile criminale- procedee prin care se eprima numeric diferite categorii

de criminalitate- procedee cantitative

b. statistici:

- de masa- reflecta totalitatea fenomenului criminal intr-o perioada

- de serie- se raporteaza la anumite fapte penale

Statisticile pot fi viciate si putem avea factori obiectivi care viciaza: modificari

intervenite in sistemul de inregistrare, modificari legislative, fluctuatii in activitatea

represiva a organelor &udiciare/ si factori subiectivi: prezentarea trunc%iata a unor date,

falsificarea datelor, distorsionarile care au loc in urma unor campanii impotriva unor

fapte (e $ampania anticoruptie

c. te%nicile de evaluare a cifrei negre

d. estimarile privind costul crimei- evaluarea pre&udiciilor materiale cauzate prin

savarsirea diferitelor fapte penale precum si evaluarea c%eltuielilor necesare

pentru intretinerea aparatului represiv al statului.

2. microcriminologice- permit obtinerea unor date privind crima ca fenomen

individual:

1


8/49

a. eamenul clinic- asemanator te%nicilor medicale si consta intr-un eamen

general patologic, psi%iatric si psi%analitic. !oate fi precedat de un studiu

de personalitate si succedat de o analiza sociala completa.Autorul este

5ttiene de ;rec.

b. 6iografiile criminale- reprezinta procedee de investigare a trecutului

delincventului. Se realizeaza prin interviuri cu acesta sau prin eploatarea

unor surse cu caracter biologic ( cazierul &udiciar, &urnalele tinute de

delincventi, actele civile.6iografiile trebuie folosite cu anumite limitari

deoarece delincventii au tendinta sa eagereze.

c. Studiile de urmarire ( follo@-up- se eamineaza evolutia individului pe

parcursul unei perioade, reprezinta metode, dinamice si evolutive si la

origine prin intermediul lor se urmarea reintegrarea sociala a

delincventilor. 5laborate de sotii 6lue, care au intocmit tabele de

predictie si de sotii ;laser care au evidentiat importanta locului de munca

in recidiva.

d. Studiile prin co%orte- au fost inspirate de studiile de urmarire insa prin

intermediul acestora se are in vedere evolutia sau devenirea unui ansamblu

de subiecti intitulat co%orta.Acestia au trecut impreuna un eveniment

essential al eistentei lor.

"inalitatea cercetarii presupune stabilirea scopului si functiilor.Scopul poate fi imediat

( cunoasterea fenomenului criminal in toata compleitatea lui si unul mediat ( stabilirea

celor mai eficiente mi&loace pentru combaterea fenomenului criminal. "unctiile :

descriptiva ( se realizeaza stabilirea caracteristicilor fenomenului criminal, eplicativa

( cunoasterea cauzala si conditiile ce determina fenomenul criminal, predictiva

(anticipeaza evolutia fenomenului criminal, profilactica ( presupune celor mai adecvate

metode in combaterea fenomenului criminal.

CAITOLUL III

!E,INIREA CRIMINOLOGIEI


9/49

!entru definirea criminologiei trebuie mai intai sa o distingem de alte stiinte criminale si

sa descoperim particularitatile prin care se poate individualiza.'istinctia de penal si

politica anticriminala.n$ercetarea criminological are o:

• latura teoretica (criminologie teoretica- aata pe fenomenul criminal, eclusive,

culegand si prelucrand date.

• latura practica (criminologie aplicativa- se aeaza asupra practicii anticriminale

pentru a o evalua dar indirect se aeaza sip e fenomenul criminal pentru a analiza

impactul pe care practica anticriminala o are asupra fenomenului criminal.

CURS -

C$mparatie intre &rept penal %i crimin$l$gie

'r. penal o ramura a sistemului de drept ce se raporteaza la normele si

institutiile dr penal ca drept pozitiv.

'octrina dr penal conceptiile si teoriile privind dr penal

$riminologia este intr-un raport de interdependenta atat cu dr penal cat si cu doctrina dr

penal.

'iferente intre criminologie si dr penal apar intrucat dr penal este o stiinta

normativa in care utilizam cu precadere rationamente deductive.

$riminologia o stiinta empirica in care utilizam rationamente inductive.

$riminologie * politica anticriminala

!olitica penala (anticriminala in sens strict *actiune represiva a statului.

Astazi se opteaza pt o abordare manageriala fiind considerata o gestiune a

fenomenului criminal.

!olitica anticriminala are dublul ob. de studiu %tiinta p$litica anticriminala- o

zona teoretica de analiza a fen. criminal si practica anticriminala * zona aplicativa de

punere in miscare a strategiilor de raspuns.

4


10/49

Intre zona teoretica si cea practica a politicii anticriminale apare &eci(ia &e

p$litica anticriminala * vointa politica si care are caracter statal . 5a este parte

integranta a strategiilor de raspuns contra fenomenului criminal.

!olitica anticriminala * ansamblul teoriilor si strategiilor concepute in scopul

stapanirii fen. criminal si sistemul mi&loacelor aplicate efectiv de stat in acelasi scop.

$ontrolul fen. $riminal - In zona controlului fen. criminal intra atat cunoasterea

cat si stapanirea fen. criminal. aporturile stranse intre criminologie, dr penal si politica

anticriminala duc la crearea unui sistem de control.

Crimin$l$gie anasamblul cercetarilor cu caracter stiintific ce se ocupa pe de-e

parte de studiul fenomenului criminal urmarind cunoasterea acestuia , iar pe de alta parte

de evaluarea practicii anticriminale in scopul optimizarii ei.

Studiul criminologiei etiologice

$riminologia ca stiinta trebuie separata de eplicatiile etrastiintifice legate de

conceptiile magiceB religioase etc.

'esi criminologia se contureaza ca stiinta la mi&locul sec CIC odata cu aparitia

scolii pozitiviste, trebuie remarcat si aportul cercetarilor empirice cu privire la

dezvoltarea acestei ramuri . !utem discuta de t%. etrastiintifice, prestiintifice si stiintifice

. dintotdeauna a eistat un interes cu privire la crima insa cercetari efective eista

incepand cu sec. CD odata cu aparitia perioadei renascentiste privind cautarea adevarului

material care a stimulat cercetarea criminologiei.

a nasterea criminologiei ca stiinta , gandirea utopica din perioada renascentista

( utopia soc. * 8%omas 7oss, noua filozofie politica a lui 6eccaria , ideile reformiste

privind sistemul penitenciar si colectiile de cazuri practice din &urisprudenta, studiile in

fenomenul psi%iatriei , fenologiei.

!rimele eplicatii cu privire la fenomenul criminal

Beccaria prec#r%$r al gan&irii crimin$l$gice

$. 6eccaria a fost considerat parintele dr penal modern. Opera sa in domeniul dr penal

consta intr-o lucrare de mici proportii 'espre delicte si pedepse= ()1?+.

)0


11/49

$artea a avut un mare succes si de aceea a fost tradusa in mai multe limbi. 'iscipol al lui

7ontesEuieu * 6eccaria isi fundamenteaza ideile referitoare la transformarile care trebuie

sa aiba loc in sistemul penal * t% . c. social.

Ideile eprimate au stat la baza 'eclaratiei dr omului si cetateanului ()14 care au

demarat un sistem &uridic penal anacronic si au fiat bazele unui sistem penal modern,

multe din principiile afirmate atunci fiind valabile si astazi.

!rincipalele idei din opera lui 6eccaria

• 2 idei principale * demolarea inst. anacronice, din gandirea &ur. penala si stabilirea

unor noi principii de baza in dr penal

1. Codificarea riguroasa a delictelor si pedepselor .

#ecesitatea elaborarii unui cod de legi scrise , clare si accesibile.

6eccaria pune accentul pe principiul nullum crime sine legem, nulla poena sine legem -

art $ . penal .

6eccaria * nu poate fi limitat cetateanul in dr. sale decat prin vointa legii=. 5i trebuie

prote&ati impotriva abuzului de puteri. $etatenii trebuie sa cunoasca ceea ce este permis,ceea ce este interzis , de aceea trebuie elaborate legi scrise clare si accesibile care sa

stopeze abuzurile magistratilor.

2. Justificarea pedepselor prin caracterul lor retributiv, descurajant si util pentru

pastrarea ordinii sociale .

!edeapsa se intemeia pe liberul arbitru a.i. sa constituie o &usta rasplata pt delict si sa fie

proportionala cu acesta.

3. Necesitatea aplicarii unor pedepse moderate dar certe si prompte .

))


12/49

Se aplicau atunci pedepse barbare . 6eccaria * violenta pedepselor e contagioasa si

determina cresterea violentei in comportamentul cetatenilor. Salbaticia pedepselor e

inumana, inutila intrucat un rol preventiv il cere nu cruzimea pedepsei ci siguranta si

promptitudinea aplicarii ei.

4. Desfiintarea pedepsei cu moartea .

6eccaria este primul care pune sub semnul intrebarii dr. de a recurge la pedeapsa cu

moartea si este primul care propune abolirea ei.

!ropunerea sa se intemeia pe t%. c. social. in sensul ca atunci cand a intrat in societate

omul a cedat mici parti din libertatea sa, insa e de neconceput ca a fost de acord sa cedeze

c%iar dr la viata sa.

6eccaria admite ca sunt 2 eceptii :

- in perioadele de anar%ie , cand o pers. ar putea reprezenta un pericol pentru

siguranta statului c%iar cand ar fi lipsita de libertatea sa.

- impiedicarea savarsirii unor noi crime nu ar fi posibila decat prin eliminarea

faptuitorului.

5. ntroducerea sistemului acu!atorial si proc. penala

!rocedura penala se baza pe un sistem inc%izitorial ( probele erau secrete.

6eccaria * necesitatea ca &udecata si probele sa fie publice=

#u e de acord cu procedurile secrete si e impotriva delatiunii , impotriva procedurii prin

care inculpatul era obligat sa depuna un &uramant.

". Desfiintarea torturii ca mijloc de anc#eta

6eccaria * tortura este un mi&loc de a-i condamna pe cei slabi si de a-i ac%ita pe sceleratii

robusti.

$. Necesitatea prevenirii delictelor.

Accentul pe care il pune pe preventie e mai usor sa previi decat sa pedepsesti

)2


13/49

Actualitatea ideilor lui 6eccaria

7ulte din idei sunt de actualitate .

!rincipiul legalitatii * in ma&oritatea codurilor penale uneori si in constitutii.

#u ne referim neaparat la lipsa unor tete normative sau la tete scrise in latina , ci la

faptul ca si astazi cunoasterea legislatiei reprezinta o prioritate .

#e confruntam cu o inflatie legislativa care nu permite o cunoastere temeinica a

legislatiei penale.

8e%nicizarea ecesiva a tetului legal ( tet clar si accesibil .

In practica &udiciara a $urtii de la Strasbourg * normele &ur *clare si previzibile .

In ist. dr. penal principiul 2 formulat de Sc. clasica a reprezentat un moment important

(s-a facut o corelatie intre norma penala si fapta penala . 'upa esecul Sc. clasice s-a pus

mare accent pe delincvent si reeducarea acestuia .

7a&oritatea legislatiilor europene au revenit la principiul sc. clasice (pedeaspa o

rasplata pt fapta savarsita . 'elincventul are liber arbitru si pedeapsa este o bariera in

calea manifestarilor lui .

Ineficienta aplicarii unor pedepse inumane a fost confirmata de studii recente.

Oamenii vor fi mai intimidati de o probabilitate de )0F de a primi un an de inc%isoare ,

decat de o probabilitate de


14/49

Se incearca o desecretizare si a acestei faza la nivel european .

8ortura, desi declarata ca ilegala de multa vreme ( $onventia europeana impotriva torturii

, pedepselor inumane sau degradante * )41 se constata ca in cadrul proceselor penale

inca se folosesc metode care ne amintesc de tortura.

!revenirea criminalitatii este o componenta a politicii anticriminale si se elaboreaza

practici si strategii pentru prevenirea criminalitatii.

$oncluzii

'esi aceasta lucrare s-a bazat mai mult pe intentie are o incontestabila dimensiune

stiintifica , ideile sale au fost preluate de alti cercetatori care le-au dezvoltat si care au

creat scoli de gandire.

7eritele ei deosebite * rolul certitudinii pedepsei in combaterea fenomenului criminal

-- rolul criminogen al unor institutii &uridice si al unor practici, idee

preluata si dezvoltata de criminologGa reactiei sociale.

CURS /

RINCIALELE SCOLI CRIMINOLOGICE

SCOALA CARTOGRA,ICA %a# GEOGRA,ICA

Aceasta scoala este cunoscuta sub diferite denumiri si anume:

• Statistica 7orala=

• Scoala $artografica=

•

Aritmetica politica=

• aritmetica sociala=

• "izica sau 7ecanica Sociala=

)+


15/49

In cadrul scolii crima este conceputa ca un fenomen de masa, fapt social, de aceea

metodele utilizate sunt cele cantitative. #u se vorbeste de criminal, ci se vorbeste de

crima/ subiectul de studio nu este un criminal concret ci unul mediu.

Studiile nu sunt interesate de etiologia crimei ci de formele ei de aparitie,

distributie, structura, volum, ca atare de cuantificarea criminologiei.

9nii autori considera ca aceste teorii au reprezentat inceputul criminologiei ca

stiinta si Huetelet si nu $ompte ar fi adevaratul parinte al sociologiei.

Sociologia criminala a luat nastere in sec.CIC, in 5uropa, si la inceput nu eistau

preocupari pt. ecesele din sistemele penale, ci eistau preocupari doar in raport cu

cresterea criminalitatii si legate de conditiile sociale din acea epoca. !e fondul tuturor

transformarilor sociale are loc o inflorire a stiintelor sociale. !rimele studii sociale sunt

preponderant empirice si interpretarile sunt simpliste, in general.

'ezvoltarea studiilor sociale a fost determinate de interesul manifestat de

matematicieni celebri aplace, dar nu in mod direct ci prin aceea ca s-a elaborate teoria

analitica a probabilitatilor care conduce la consolidarea stiintei statisticii pe baza

calculului probabilitatilor.

6elgianul Adolp% >aEues Huetelet si francezul ;uerr sunt cei doi criminologi

care au pus bazele Scolii $artografice.

0#etelet-()14?-)1+-fondatorul Statisticii 7orale=. $ele mai valoroase opere

ale sale sunt : 'espre om si dezvoltarea facultatilor sale= sau 5seu de fizica sociala=

()3


16/49

+. Singura metoda de a investiga criminalitatea este cea statistica. Autorul are o

pozitie determinista, in sensul ca apreciaza ca fenomenul criminal poate fi redus

prin imbunatatirea conditiilor de viata. "acultatile umane sunt distribuite pe o

curba asemanatoare cu cea din legea lui ;aus, astfel incat in centru se situeaza cea

mai mare parte a indivizilor iar la capete cazurile eceptionale. 5ista o corelatie

statistica intre determinarile pe care le au delincventii si factorii eterogeni :

analfabetismul, mizeria, situarea geografica, si din corelarea lor elaboreaza legea

te%nica formata din 3 principii: iarna se comit mai multe delicte decat vara/

delictele contra persoanelor se comit vara si cele seuale primavara/ iarna se

comit cele patrimoniale.

G#err &urist de formatie, a publicat in )33 5seu asupra statisticii morale din

"ranta=. 9n studiu despre geografia delictelor din "ranta in care o particularitate o

constituie metoda cartilografica constanta. A constatat regularitatea fenomenului criminal,

opera este mai mult descriptiva decat valorativa, nu face multe comentarii pe marginea

statisticilor prezentate. 5ste de parere cu Huetelet si anume ca nici saracia si nici

instructia scolara nu au o mare influenta asupra acestei criminalitati.

$onstata ca in # "rantei criminalitatea este constituita dominant din delicate

contra patrimoniului, in timp ce in partea 7eridionala predomina cele contra persoanei,

in sensul ca cele din S sunt &umatate din cele inregistrate in #, pe cand nr delictelor

contra persoanei este dublu.

epartizarea delictelor pe anotimpuri intocmita de Huetelet este valabila/ aceste

studii ale Scolii $artografice au fost uitate dupa aparitia Scolii !ozitiviste. Studiile au fost

utilizate de Scoala $riminologica de la $%icago care concepea delictul ca pe un fenomen

social si colectiv.

SCOALA LONE*A

7ai pot fi amintiti ca reprezentanti 7artin si oc%art.

Laca%%agne , principalul autor ()+3-)42+, a fost profesor de medicina legala la

9niversitatea din ion/ teoria lui se bazeaza pe distinctia intre 2 tipuri de factori si anume

)?


17/49

individuali si sociali. !rimii factori sunt insignifianti si pot indica o predispozitie spre

delict.

'eterminanti pentru fenomenul criminal sunt factorii sociali care fac sa germineze

tendintele si inclinatiile individuale. Autorul recunoaste ca omul criminal prezinta mai

multe anomalii fizice si psi%ice decat omul normal, insa si pe acestea le pune pe seama

mediului social. In aparitia acestor anomalii un rol important il &oaca mizeria si conditiile

de educatie, saracia. 'e aceea Scoala oneza a mai fost cunoscuta si sub denumirea de

Scoala 7ediului Social=.

acassagne s-a facut cunoscut la primul congres de criminologie de la oma

()


18/49

reprezinta un fenomen antropologic ci unul social guvernat de imitatie. 8eoria sa este

guvernata de 3 concepte: inventie, imitatie si opozitie.

Inventiile sunt creatii ale indivizilor geniali ce se raspandesc prin intermediul

fenomenului social in baza sistemului de imitatie pana ce intalnesc un obstacol. Acest

obstacol poate fi depasit c%iar daca nu va lua nastere un alt proces. 'aca nu vor fi

depasite obstacole, va lua nastere un nou proces. Inventia este germenul progresului si are

o stransa relatie cu stratificarea sociala si cu diferentele nationale.

Imitatia, ca si fenomen, este inerenta vietii sociale, societatea reprezinta un grup

de persoane care imita si de aceea crima nu este departe de a fi o moda si o imitatie.

5l rezuma cele 3 legi ale imitatiei in urmatoarele principii:

• Omul imita pe celalalt in proportie directa cu gradul de proimitate sau intimidate.

• $el superior este imitat de cel inferior

• 'iferite mode criminale concura si se eclude reciproc in timp

8eoria sa cu privire la imitatie a fost ulterior preluata si dezvoltata de Sut%erland.

!rin analiza facuta criminalitatii a observat ca la sf. sec. CIC a crescut nr delictelor si a

scazut cel al crimelor pe fundalul general de crestere al fenomenului criminal. Autorul

arata ca aceasta scadere este aparenta pentru ca in realitate nr crimelor a crescut. 5ra o

deformare in statisticile criminale cauzata de o trecere a faptelor din categoria crimelor in

cea a delictelor pentru evitarea curtilor cu &uri.

In opera sa 8arde identifica < factori care contribuie la cresterea criminalitatii:

). destramarea moralei traditionale bazata pe un sstem etic crestin

2. dezvoltarea in clasele medii si &oase a dorintei de bunastare si progress

3. cresterea mobilitatii sociale si geografice dublata de o slabire a pozitiilor claselor

dominante traditionale

+. eodul catre orase care a destabilizat piata muncii


19/49

optiuni personale desi recunoaste eistenta liberului arbitru. $u toate aceste critici

intemeiate teoria lui a fost preluata in teoriile psi%ologice moderne.

SCOALA SOCIOLOGICA

Emile !#r45eim ()


20/49

unor legi, tratate, eistentei unei administratii in penitenciare, profesii ( avocat,

aparat administrative al &ustitiei, etc.

CURS 6

O*ITI7ISMUL ITALIAN

Se spune ca inceputurile crim sunt legate de aparitia Scolii pozitiviste italiene.

!57IS55 A!AI8I5I !O I8AIA#:

• semiesecul Scolii clasice a dr penal, care nu a putut propune solutii viabile pentru

limitarea fenomenului criminal/

• dezvoltarea cercetarii stiintifice in general si in particular aplicarea metodei inductiei

pozitiviste,caracteristica pentru sec al-CIC-lea

• o influenta a avut-o si teoria evolutionista,in special studiile stiintifice ale lui 'ar@in-

in opera 'espre originile speciilorpe calea selectiei naturale=

• studiile efectuate in frenologie si psi%ologie din prima &umatate a sec al-CIC-lea-cele

intocmite de ;all si 7orel/

"renologia este o precursoare a stiintelor moderne: neurofiziologie si neuropsi%iatrie,

care s-a dezvoltat in sec al *CIC-lea fara a depasi insa stadiul de prestiinta.

$onform acestor studii fiecare functie animica isi are reprezentarea org in creier,din

punct de vedere etiologic ,cauza crimei rezida in malformatiile si disfunctiile cerebrale.

"ranz >osef ;all ()1


21/49

2 zona situata deasupra canalului auditiv * corespunde tendintei de omor/

3 zona din partea de mi&loc a arcului frontal,la nivelul arcadei spancenoase-

$orespunde instictului de proprietate si tendintei spre furt.

Admitand ca oasele boltei craniene se muleaza peste corte,asa incat acolo unde eista o

dezvoltare a corteului trebuie sa costatam o preeminenta osoasa,iar unde este atrofiat- o

adancitura. Ar rezulta ca la o simpla palpare eterioara se poate observa in ce grad una

din aceste tendinte e dezvoltata. ;all considera ca prin aceste constatari craneoscopice s-

ar aduce servicii &ustitiei penale fara a o inlocui.

6enedict Auguste 7orel ()04-)13

-de profesie medic psi%iatru

-a efectuat numeroase cercetari pe care le-a publicat in lucrarea 8ratat privind

degenerescentele fizice,intelectuale si morale ale speciei umane=

-concepe degenerescentele ca pe o maladie ereditara ce are ca efect o deviere a

individului de la tipul normal/

-trateaza problema nebuniei morale si propune includerea acesteia in sfera

nebuniilor ereditare

- face o clasificare a maladiilor mentale ,aratand care sunt predispuse catre crima.

$esare ombroso()3


22/49

- )?2-)13 se ocupa cu studiul bolnavilor mintali

- )1? 8orino- licreaza ca medic legist si preda medicina legala

- )+ medic la inc%isoarea din 8orino,ocazie cu care a facut studii asupra

detinutilor de acolo.

In aceeasi perioada il cunoaste pe "erri si pun pun bazele revistei: Ar%ivele psi%iatriei si

antropologiei criminale=. A castigat recunoastere internationala la primul $ongres de

antropologie criminala de la oma-)


23/49

criminal de omul salbatic. S-a ocupat de unele aspecte socio-culturale: studii despre

tatua&e,&argon ,alcoolism,credinte religioase,literatura scrisa de detinuti etc.

2 etapa in care studiaza malformatiile morfo-functionale de natura degenerativa:

Studiile s-au fiat aasupra componentei de ordin psi%ic si reia ideea lui 7orel,privind

nebunia moralape care o considera o maladie ereditara degenerativa. "ace o paralela intre

nebunul moral si criminalul nascut. I n aceasta etapa considera stigmatele omului

criminal ca fiind degenerescente.

3 a treia etapa este dedicata epilepsiei care alaturi de atavism este un factor

principal in etiologia crimei.

5l vede in epilepsie o punte de leggatura intre omul criminal,criminalul nebun si nebunul

moral. Afirma ca epilepsia este una dintre psi%ozele cele mai atavice si nucleul tuturor

degenerescentelor.

8N lombrosiana parcurge 3 etape:

) etapa atavismului-sustinuta de eistenta fosetei occipitale si a altor stigmate/

2 raportul dintre degenerescente si criminalitate *demonstreaza prin maladiile

morfologice si functionale de natura degenerativa/

3 perceperea crimei ca forma a epilepsiei,fiind de parere ca in cazul unor persoane

convulsiile determinate de epilepsie sunt inlocuite de pornirile catre crima.

"enomenul criminal este determinat de anomalitatea biologica bazata pe atavism

organicsi psi%ic si pe o patologie epileptica.

9nii critici afirma ca ombroso a luat in calcul doar elemente antopo-biologice,in

realitate a facut referire si la o alti factori care au relevanta in fenomenul criminal (factori

sociali ,ambientali etc. A marcat o interactiune intre acestia , afirmand ca natura e o

materie prima si circumstantele opereaza in structura biologica( a analizat relevanta unor

factori socio-ec: saracia,alcoolul.

Importanta operei sale:

23


24/49

8% lansata de acesta nu trebuie privita ca unica eplicatie a fenomenului criminal,iar

factorul biologic nu trebuie considerat unicul care contribuie la formarea personalitatii

criminale. Importanta sa nu trebuie negata deoarece t%eoriile actuale in special studiile

genetice au confirmat cele afirmate de . 8eoria sa este importanta in acea epoca si

pentru faptul ca starneste reactii adverse, a potentat studii le in paguba celor care

ssutineau importanta factorilor sociali in etiologia crimei.Atunci cand este criticata opera

sa se porneste de la ideea ca . este creatorul omului criminal=- ideea falsa, a dorit sa

creeza criminalul om, ca eista un anumit determinism ,anumite tendintecu care unii se

nasc si ca eforturile de a le invinge sunt mai mari decat ale uniu om normal.

CURS 8

Caracteri%ticile Sc$lii $(iti'i%te

) studiul complet al fenomenului criminal ca realitate umana si sociala si in mod

corelativ, contestarea viziunii abstracte asupra criminalitatii

2 formularea unor concluzii bazate pe observarea fenomenului criminal pe metoda

inductiei pozitiviste si renuntarea la deductia apriorica speculativa

3 negarea liberului arbitru si inlocuirea lui cu determinismul bio-psi%o-social

+ inlocuirea ideii de raspundere morala cu cea de raspundere sociala


25/49

unele din aceste teorii abordeaza cauzalitatea fenomenului criminal desi nu se considera

etiologice, multe din ele concep criminalitatea pornind de la cauzalitate.

$aracteristiciile teoriilor etiologice moderne:

) admit ca delincventa este un fenomen multifactorial. 'iverse categorii de teorii s-

au aat pe analiza anumitor factori considerati preponderenti: factorii biologici, morali

sau sociali fara a nega multifactorialitatea.

2 8oate aceste teorii au un factor comun, si anume, cel psi%ologic, plecand de la

premisa ca aceasta componenta se gaseste in comportamentul criminal, ca de altfel in

orice tip de comportament

In functie de cei 3 factori mentionati si de preeminenta factorului psi%ic vom imparti

aceste teori in 3 categorii:

) teoriile psi%o-biologice

2 teoriile psi%o-sociale

3 teoriile psi%o-morale

) 8eoriile psi%o-biologice

Ideea centrala este aceea ca fenomenul criminalBcrima sunt determinate de factorii

biologici.

a 8eoria bio-tipologica

$uprinde mai multe variante ce au in comun sustinerea ideii conform careia eista o

relationare intre activitatea criminala si biotip. $orelarea se stabileste in functie :

- de structura corpului si vorbeste de teoriile morfo-

caracteriologice

- de somatotip * tipul corpului plecand de la embrion

- de tipul endocranian.

Structura corpului * 8eoria lui 5rnest res%mer

"ace parte din scoala criminologica germana, a elaborat o dubla clasificare

tipologica realizand pe de o parte o distinctie intre tipurile constitutionale lecto-somatic,

atletic, picnic si displastic, iar pe de alta parte a facut o distinctie intre tipurile

psi%ologice: sc%izomatic, ciclomatic etc.

2


26/49

In functie de structura corpului, res%man stabileste < categorii de tipuri

constitutionale:

- tipul lepto-somaticBleptomorf * in aceasta categorie intra indivizi

care au de obicei un corp prelungit, capul mic si nasul mic. !ot fi

reprezentati grafic printr-o linie verticala.

- 8ipul atletic * intra in aceasta categorie indivizii ce se

evidentiaza printr-un sistem osteo-muscular bine dezvoltat. $a

reprezentare grafica * un trapez cu baza mare sus

- 8ipul pignic * este alcatuit din indivizi ale caror cavitati viscerale

sunt foarte dezvoltate, au un abdomen proeminent si un cap

mare. !rezinta etremitati scurte si tendinte spre obezitate.

eprezentarea grafica * un cerc.

- 8ipul displastic * format din indivizi ce prezinta caracteristici

duse la etrema

- $aracteristiciile celorlalte 3 tipuri: indivizii care sufera de

gigantism, obezitate, infantilism. #u are o reprezentaregrafica

- 8ipul mit * cel mai frecvent. Intalnim caracteristici ale

celorlalte tipuri mentionate anterior combinate pe cale ereditara.

elationand aceste tipuri constitionale cu tipurile psi%ologice se a&unge la

urmatoarele concluzii:

- tipul picnic inregistreaza rata cea mai scazut de delincventa si

rareori intalnim in aceasta categorie criminali de obicei

- tipul leptomorf * sunt predispusi la recidiva, iar resocializarea nu

are mare influenta asupra lor, de regula intalnim in randul lor %oti

si escroci

- tipul atleto-morf * intalnim in aceasta categorie indivizi violenti,

numarul cel mai mare de indivizi care comit fapte penale provin

din aceasta categorie. $ei din acest tip comit cu predilectie

infractiuni contra persoanei

2?


27/49

- tipul displastic e alcatuit din indivizi inapoiati de regula in plan

psi%ic si morfologic/ comit de regula delicte seuale incep

cariera criminala dupa ) ani insa sunt predispusi la recidiva.

res%mer e considerat parintele teoriilor somato-tipice. 5 recunoscut pentru ca a

respins ipotza unui tip somatic de delinvent. I s-a reprosat in constructia teoriei sale un

deficit empiric: desi a cercetat ++)+ cazuri nu a alcatuit o statistica si de aceea nu eista

informatii cu privire la distributia acestor tipuri in randul populatiei.

b 8eoria inadaptarii bio-psi%ice elaborate de criminologul suedez Olof inberg in

lucrarea !roblemele fundamentale ale $riminologiei=.

In aceasta lucrare inberg reia iedile lui ombroso incercand sa fundamenteze

caracteristiciile principale ale delincventului printr-un comple bio-psi%ic. Autorul pleaca

de la ideea ca omul e o fiinta nu doar biologica, ci si psi%ologica ce se caracterizeaza

prin plasticitate, adica isi modifica reactiile si in functie de factorii psi%ologici si sociali.

'aca aceasta plasticitate nu se coreleaza cu influenta mediului, se creeaza o stare de

inadaptare intre organism si mediu. O parte a acestor forme pot sa conduca la o

inadaptare sociala. 7anifestarea inadaptarii sub forma unei incalcari a legii reprezinta un

raspuns al individului la diversii stimuli din mediu.

!entru a stabili cauzele criminalitatii ar trebui sa facem un studiu al psi%ologiei

individului si aici trebuie sa avem in vedere 2 caracteristici: nucleul constitutional si

functia morala.

#ucleul constitutional reprezinta totalitatea tendintelor reactionare ale

individului . 5ista + trasaturi:

- capacitate * nivelul maim pe care il poate atinge inteligenta sub

influenta unor conditii de mediu optime

- validitatea * cantitatea de energie de care dispune un individ

- stabilitatea * capacitateaBfacultatea individului de a dobandi

comportamente ferme fiate pe obiceiuri durabile astfel incat sa

poata face acelasi lucru economisind forta

- soliditatea * coeziunea interna a persoanei

21


28/49

Aceste trasaturi sunt intalnite la toti indivizii, dar in cantitatea variabila astfel

incat putem crea perec%i opuse: supercapacitatea * subcapacitate/ supervaliditate

*subvaliditate etc

"unctia morala reprezinta modalitatea si profunzimea asimilarii valorilor morale.

5 compusa din elemente emotionale si elemente cognitive. In functie de variatia acestei

componente avem:

)indivizi a caror functii morale se reduce la unele cunostiinte dar carora le lipsesc

elementele emotionale. Integram in aceasta categorie debilii mintali.

2 indivizii care nu mai poseda functii morale dar care reactioneaza emotional *

categoria asa-zisilor oameni normali

3 indivzii a caror functii morale a suferit modificariin urma unor leziuni patologice

ale tesutului cerebral: traumatisme cerebrale si care au afectate elementele

emotionale. 5i savarsesc fapte antisociale.

+ Indivizii care cunosc regulile morale, raspund emotional dar au o imaginatie

deformata a sensului realitatii.

In urma combinarii nucleului constitutiv cu functiile morale obtinem indivzi

neadaptati care vor reactiona contrar legii penale.

inberg observa ca nu putem clasifica oamenii in 2 grupuri: buni si rai si ca in

fiecare individ se gasesc lucruri bune si rele, difera masura acestor elemente.

Te$ria c$n%tit#tiei crimiale ela$rate &e Benign$ &i T#ll$

Aceasta teorie a fost elaborata si prezentata in lucrarea 8ratat de antropolgie

criminala= unde autorul defineste constitutia criminala ca o stare de predispozitie

specifica spre cimra, o capacitate ce eista la anumiti indivizi de a comite acte criminale

in urma unor instigari eterioare care raman sub pragul ce opereaza asupra celorlalti

indivizi.

Studiul cimei nu poate fi unul eclusiv biologic ori eclusiv sociologic ci

totdeauna va trebui sa fie bio-sociologic. Autorul inceasca sa determine factorii care

conduc la formarea personalitatii criminale:

2


29/49

- ereditatea * dar aceasta este o posibilitate sporita ca cineva sa urmeze cariera

criminala daca poseda date ereditare in acest sens, insa nu trebuie privita ca o determinare

absoluta/

- disfunctionalitatatile cerebrale si %ormonale

- varsta si crizele biologice pe care le determina varsta: pubertatea, cu

modificarile pe care le implica si procesele involutive de imbatranire

!redispozitia catre crima reprezinta un ansamblu de conditii organice si psi%ice

ereditare, congenitale dobandite care diminuand rezistenta individului la stimulii eterni

ii permite acestuia sa devina criminal.

Autorul nu neaga importanta factorilor sociali si a celor fizici, insa acestia capata

importanta in moemntul in care intalnesc o constitutie criminala.

Te$ria genetica

Odata cu dezvoltarea te%niciilor de investigare a metodelor moderne de cercetare

s-a incercat o fundamentare a ideilor lansate de ombroso prin corelarea

comportamentului criminal cu disfunctiile genetice.

In anii P10 s-au intensificat studiile in acest domeniu si teoriile elaborate sunt

cunoscute sub numele de teoriile genetice sau teoriile privind aberatiile cromozomiale.

Aceste teorii pleaca de la observarea ca fiecare celula cuprinde 23 de perec%i de

cromozomi din care 22 de perec%i reprezinta soma sau partea nereproductiva si o perec%e

de cromozomi permite gamaBgermenul.

a femei, ambii cromozomi sunt similari ca masura si forma, de aceea se

utilizeaza pentru acestia formula CC/ la barbati, unul dintre ei e mai mic, formula e CQ.

"emei +? CC/ barbati +? CQ.

Odata cu descrierea cariotipului in )4


30/49

2 5cesul de cromozomi: distinctie intre malformatiile observate unde

putem intalni formulele de tipul CCC, CCCC sau CCCC, la barabti

intalnim sindromul I#5"585 unde intalnim un C in plus * CCQ,

CCCQ, CCCQ.

3 8risomia CQQ sau CQQQ. * sindromul 89#5

a femei afecteaza cam ) din


31/49

CURS 9

TEORIILE SI+OSOCIALE

I. 8eoria asociatiilor diferentiate * 5d@in Sut%erland

II. 8eoria conflictelor de culturi * 8%orsten Sellin

III. 8eoria anomiei * obert 7erton

ID. 8eoria anga&amentului * No@ard 6ecer

I. Te$ria a%$ciatiil$r &iferentiate E&:in S#t5erlan&

A fost construita &e E&:in S#t5erlan&, criminolog american, in lucrarea

publicata in )43+ * R$riminologie=, editata ulterior ca R!rincipii de $riminologie=.Sut%erland credea ca in plan metodologic nu se poate vorbi de caracterul stiintific

al unei teorii criminologice daca aceasta nu raspunde eigentelor la care este supusa orice

teorie stiintifica. 'e aceea eista 2 tipuri de teorii stiintificecriminale:- fie in functie de elementele care intra in &oc in momentul in care

infractiunea este comisa si atunci este vorba de teorii mecaniciste,

situationale sau dinamice/

- fie este vb de teorii construite de elementele care si-au eercitat influenta

anterior si atunci este vorba de teorii istorice sau genetice.

8eoria lui face parte din aceasta a doua categorie.

Autorul arata ca eplicatiile activitatii criminale presupun mai multi pasi. Astfel,

in investigatiile sale cu privire la criminalitatea gulerelor albe B economica *(cei dintr-o

clasa sociala bine pozitionata: infractiuni comise de S$, coruptie, a a&uns la concluzia ca

nu se poate referi la comportamentul deviant, la disfuntiile sau la neadaptarile indivizilor

din clasa &oasa, ci la invatarea efectiva a valorilor criminale, invatare care poate interveni

in orice cultura si in orice clasa sociala.

3)


32/49

!resupunerea de la care pleaca in aceasta teorie a invatarii este aceea de organizare a

societatii diferentiata care la randul sau este conectata la ideea de conflict social.Organizarea sociala diferentiata presupune ca in comunitate eista diverse asociatii

structurale in &urul unor interese si scopuri diverse, legatura ce integreaza indivizii in

aceste grupuri si subgrupuri constand in substratul psi%ologic de a-si atinge anumite

interese care sunt comune membrilor gruparii. 'in cauza divergentei ce eista in

organizarea sociala este inevitabil ca unele din aceste grupuri sa spri&ine modele de

comportament deviant, ca altele adopta o pozitie neutra, iar altii infrunta valorile

criminale si adopta valorile ma&oritare.$apacitatea si motivarea necesare pentru comiterea delictului se invata de individ

prin contactul cu valori, atitudini, modele de comportament criminal.

$rima nu se mosteneste si nu se inventeaza, nu este ceva irational, crima se invata.

Aceasta teoria a fost rezumata in 9 p$%t#late:) $omportamentul criminal se invata asa cum invata omul in orice activitate, prin

mecanisme identice/

2 $omportamentu criminal se invata prin interactiunea cu alte persoane prin

intermediul unui proces de comunicare. 5ste necesara o invatare activa din partea

individului. #u este nevoie ca acesta sa traiasca intr-un mediu criminogen, ci este

nevoie de un proces de invatare a modelelor criminale la care sa participe si

ceilalti din grup.

3 !artea decisiva a procesului de invatare are loc prin intermediul relatiilor

apropiate. Astfel invatarea are loc mai ales in cadrul unui grup restrans, iar

influenta criminogena este proportionala cu gradul de intimitate al contactului

interpersonal. 'e eemplu este inferioara influenta pe care o eercita mediile de

comunicare in masa in comparatie cu cea eercitata de familie sau de grupul de

prieteni pentru ca acestia din urma favorizeaza interpretarea eperientelor zilnice

si contribuie in mod eficace ca individul sa depaseasca bariere controlului social

si sa isi asume valorile criminale.

+ Invatarea comportamentului criminal include te%nici de comitere a delictului

foarte simple unori, alteori sofisticate, presupune asimilarea modului de orientare

a mobilurilor, a rationamentelor si a atitudinilor. Se invata asadar nu doar

comportamentul criminal, ci si modus operandi, argoul si celelalte simboluri si

intrumente de comunicare din lumea criminala.

32


33/49


34/49

'e cele mai multe ori, conflictul normativ intre cele doua sisteme de referinta este

receptat la nivel ps%i%ic, iar alteori acest conflict nu afecteaza psi%icul persoanei.

5ista 3 sisteme generatoate de conflict:

). conflictul poate sa apara intre 2 atitudini perfect morale, dar bazate pe valori

diferite. 5ste cazul colonizarii, cand asimilarea legislativa este prea rapida/

2. conflictul poate fi determinat de legi arbitrare (ca in cazul starii de ocupatie sau

daca legislatia favorizeaza coruptia, iar indivizii se supun unor conceptii morale

sanatoase. 5.: $orsica/

3. conflictul intre legi conforme cu valori socialmente acceptate si indivizi ce au

coduri de morala particulara. 5.: imigranti.

Aceasta teorie este mai degraba valabila pentru sociologie americana, care reprezenta

la acea data un model multucultural, insa observatiile lui Sellin incep sa fie valabile

pentru tot mai multe state.

III. Te$ria an$miei ; elaborata de sociologul american R$ert Mert$n

8eoria a fost publicata in lucrarea R8eoria sociala si structura sociala= aparuta in )4+4.

Anomia este definita ca starea sociala de absenta sau slabire a normei, ceea ce duce la o

lipsa de coeziune intre membrii societatii.

$ultura reprezinta ansamblul de norme si institutii care guverneaza conduita indivizilor in

societate si desemneaza scopurile spre care acestia trebuie sa tinda.

Organizarea sociala reprezinta ansamblul de norme ce reglementeaza accesul la cultura si

care indica mi&loacele autorizate pentru atingerea scopurilor.

%tarea de anomie se instaleaza atunci cand eista un decala& prea mare intre scopurile

propuse si mi&loacele legitime accesibile unor categorii sociale. 5ste o teorie valabila maidegraba societatii americane.

I7. Te$ria anga


35/49

8eoria apartine curentului interactionist, ce se inscrie in zona mai larga a criminologiei

reactiei sociale, care considera ca delincventul este o creatie a structurii sociale, structuri

etic%eteaza individul ca deviant.

6ecer inverseaza intrebarile Rde ce anumti indivizi comit crime= si spune atentiei

intrebarea Rde ce anumiti indivizi respecta legea=. Astfel, in 8eoria anga&amentului se

sustine ca indivizii nu comit crime pentru a nu pierde avanta&ele pe care le presupune

viata sociala in care este anga&at. 'aca un individ comite o infractiune, este pentru ca nu

este suficient de anga&at in viata sociala si nu are ce pierde.

!e langa aceasta cale spre delincventa, autorul mai gaseste una - aceea a te%nicilor de

neutralizare ce reprezinta &ustificarile pe care le utilizeaza un individ pentru a &ustifica

propriile actiuni.

) O prima &ustificare: delincventii se considera in general descarcati de responsabilitatea

savarsirii faptei, intrucat asociaza imaginea lor cu cea a unei mingi de biliard care este

aruncata dintr-o situatie in alta, fara a se putea impotrivi.

2 O a doua situatie: cand faptuitorul motiveaza ca pre&udiciul e ineistent, de eemplu

afirma despre un furt ca ar fi un simplu imprumut.

3 O treia situatie: cand incearca sa convinga pe altii ca vatamarea e &usta. 'e e.: in

cazul agresiunilor comise impotriva %omoseualilor, atacurilor impotriva minoritatilor,

vandalismul conceput ca o razbunare impotriva profesorului ori a reprezentantului

administratiei scolare care nu a fost Rcorect=.

+ O a patra te%nica implica o condamnare a celor ce condamna/ acestia pot fi considerati

de catre infractor ipocriti, delincventi deg%izati ori indivizi impinsi de ura personala.

Si acesta teorie are o aplicabilitate restransa, indepartarea de norme se face prin acordarea

prioritatii respectului altei norme considerata mai presanta sau care cere o loialitate de tip

superior. 'e aceea nu poate fi considerata o eplicatia general valabila a crimei.

CURS 1=

TEORIILE SI+OMORALE

3


36/49

Isi propun studierea mentalitatii criminale, modul in care aceasta se formeaza si se

structureaza si trasaturile care o disting de mentalitatea non-criminala.

Se impart in 2 categorii: A. 8eoriile psi%o-morale de factura psi%analitica

6. 8eoriile psi%o-morale autonome=

A. 8eoriile psi%o-morale de factura psi%analitica

Au la baza rationamente intalnite in psi%analiza. 5le fructifa in special rezultatele

cercetarilor si opera freudiana.

$ontributia lui "reud la dezvoltarea gandirii criminologice:

). 5plicatiile privind structura si functionarea aparatului psi%ic

2. 5plicatiile privind etiologia si tratamentul nevrozelor

3. eferirile la fenomenul criminal

). "reud considera initial ca aparatul psi%ic e compus din 3 instrumente si anume

inconstient, constient si preconstient. In functie de aceasta impartire, "reud eplica visele,

actele ratate si aparitia nevrozelor. 9lterior "reud spune ca aparatul psi%ic e format din sine, eu(raportarea la present,

presupune componenta constienta si inconstienta si supraeu(super-instanta intre sine si

eu.

2. 5tiologia nevrozelor are la baza 3 elemente(3 factori:- "actorul ereditar

- enuntarea reala * frustrarile fata de bariera sociala

- Influenta unor evenimente din prima copilarie

!rima copilarie se imparte in 2 etape:

a 5tapa autoerotismului * instinctual seual e canalizat asupra propiei personae

b Apare un obiect seual eterior/ instinctual seual se transfera asupra unei alte personae (%eteroerotism

a Instinctual seual parcurge 3 faze in functie de cele 3 zone erogene la care se

fieaza libidoul:- Orala

- Anala

3?


37/49

- ;enital

In aceasta perioada, instinctual seual poate sa prezinte unele fiatii care vor

genera ulterior tendinte perverseBnevrotice.

b Apare, se dezvolta $ompleul Oedipian atunci cand individual isi stabileste un

obiect seual eterior si inevitabil, e unul dintre parinti, cel de se opus.

In esenta compleul Oedipiantendinta copilului de a poseda parintele de se

opus combinata combinata cu tendinta de suprimare a parintelui de acelasi se.Orice individ trece prin aceasta perioada. Acest conflict se rezolva diferit de la o

perosana la alta. 'aca acest conflict se rezolva prin sublimare(isi gaseste alt obiect

seual, va avea o personalitate normal, iar daca se rezolva prin refulare(alungarea in

subconstient va avea o personalitate nevrotica.

$onvingerea ca $ompleul Oedipiannucleul tuturor nevrozelor: teoriile privind

fiatiile libidoul si cele privind $ompleul Oedipian sunt preluate de teoriile

personalitatii antisociale. Intregul mecanism al antinevrozelor e preluat de teoriile

criminalului nevrotic.

7etoda de tratament este cea a terapiei prin transfer:prluare din criminologia

clinica in tratamentul delincventului.

3. eferintele la fenomenul criminal

• 8otem si tabu * "reud eamineaza anumite tabu-uri cu relevant

criminological: uciderea si incestul. $onsidera ca orice transgresare a tabu-ului e epresia

unei dorinte refulate.

$um dorintele sunt o epresie a instinctului rezulta ca orice transgresare a tabu-

ului are o origine instinctual."reud aprecia ca singurul instinct uman care merita a fi analizat este instinctual

seual (a fost acuzat de panseualism

'e asemenea considera ca prin compleul lui Oedip poate fi eplicate toata istoria

umanitatii, inceputurile religiei, ale morale, ale relatiilor sociale.

$ompleul Oedipian in viziunea lui "reud * pacatul orginar, uciderea lui pater

familias si posedarea femeii ce genereaza o constienta a vinovatiei(culpabilitatela stare

general umana. 'e asemenea individualizeaza ca si comportamentul criminal se eplica

printr-un instinct seual gresit canalizat.

31


38/49

• 2 studii de maturitate: 'incolo de maturitate=, 5ul si sinele= * o alta

viziune asupra instinctelor: eista si altele decat instinctual seual sunt demne de luat in

seama: dualitatea eros-t%anatos.

5ros * instinctele vietii, unde instinctul seual &oaca rolul principal/ vizeaza spre

prelungirea si compleificarea vietii.8%anatos-readucerea organismului la starea anorganica/ sunt representative

:sadismul, masoc%ismul.Sunt o noua posibilitate de eplicare a fenomenului criminal, de unde reiese ca

instinctul morbid are un rol important in aparitia comportamentului criminal.

• $rima are la baza drept cauza un sentiment de culpabilitate tipic

nevrozelor (inconstient, anterior trecerii la fapte. Individual decide sa lege sentimental

de culpabilitate de un act concret, real, care sa antreneze pedeapsa ce e resimtita ca o

izbavire/ creeaza premizele recidivei.5plicarea criminologiei pe baza sentimentului de vinovatie nu sc%imba originea

instinctuala si doar o intermediaza de sentimentul de vinovatie. 5 consecutiv unor instinct

condamnabileBtendinte in dezacord cu morala sociala.

). 8eoria criminalului nevrotic ($riminalul si &udecatorii sai= - Staub

- $riminalitatea imaginara(apare in vise, fantezii, acte ratate- $riminalitatea ocazionala(din cauza unor amenintari, agresiuni

asupra eu-ului, supraeul isi suspenda vocatia morala

- $riminalitatea obisnuita, genereaza 3 tipuri de criminali:

• $riminalii organici(cazuri patologice

• $riminalii normali(personae psi%ic sanatoase, anormale din

punct de vedere social/ nu eista un conflict intre eu si

supraeu/ sunt personae care traiesc in colectivitati criminale

si se copmporta conform moralei

• $riminalii nevrotici(actioneaza in baza unor mobiluri

incontrolabile/ intervine culpabilitatea, nevoia de pedeapsa/

supraeul e invins de sine2. 8eoria personalitatii antisociale

Individual e vazut de la nastere ca fiinta eminamente instinctive, g%idat de

principiul placerii.Adaptarea la principiul realitatii(care guverneaza relatiile sociale se face intr-un

proces lent, comple, ce cuprinde in mare 3 etape:

- !rimele relatii intre parinte si copil- "aza formarii supra-eului

- "aza relatiilor de grup iin cadrul familiei

3


39/49

!ersonalitatea viitoare a individului e influentata de orice carente aparute in aceste

etape.

6. 8eoriile autonome=

• 8eoria instinctelor

• 8eoria personalitatii criminale

CURS 11

CRIMINOLOGIE !INAMICA

5plicatiile non-cauzale cu privire la fenomenul crminologic au aparut in a doua

&umatate a sec.CC si in ultima vreme tind sa se constituie ca o subramura a criminologiei.

$riminologia dinamica reprezinta acea ramura a criminalitatii teoretice care se

ocupa de studierea fenomenului criminal din punctual de vedere al mecanismelor si al

proceselor care insotesc trecerea la act.

Originea acestor eplicatii non-cauzale o regasim in conceptia utilitarista a scolii

clasice. 'e aceea, teoriile dinamice sunt considerate ca fiind o intoarcere la 6eccaria si o

respingere a lui ombroso.

Trecerea la act ca prel#ngire a e)plicatiil$r eti$l$gice

In literature de specialitate eplicatiile privind trecerea la act sunt cunoscute ca

teorii dinamice complementare. Avem modele generale de trecere la act si modele

particulare. $ele din urma sunt impartite in trei categorii:

).modele in care rolul determinant este atribuit personalitatii/

2.modele in care rolul determinant este atribuit situatiei/

3.modele de analiza privind trecerea la act.

&odele particulare

'elincventul parcurge trei etape pana la savarsirea infractiunii:

34


40/49

).etapa asentimentului ineficace reprezentand perioada inconstienta cand trairile

subterane ce tind spre crima apar spontan in zona constientului. In acest moment apare

idea disparitiei eventuale a victimei. !oate aparea la oricine, dar sub influenta factorilor

morali,afectivi poate fi indepartata ideea criminala.

2.etapa asentimentului formulat , etapa in care procesele subconstiente nu au disparut, insa

lucrurile se petrec in mare parte in mod constient. Subiectul oscileaza intre dorinta ca

victima sa dispara si ideea ca ar putea a&uta la aceasta disparitie. 5o etapa contradictorie,

de ezitari si e posibil ca un eveniment accidental(ep: betia sa declanseze actul criminal,

avand drept consecinta o pregatire deficitara si lipsita de precautii privind imunitatea.

3.etapa cri!ei, etapa care presupune ca decizia disparitiei sa fie luata . $riminalul se

gaseste intr-o stare morala si fizica acuta, iar eplozia e iminenta.

'rumul spre crima poate fi oprit in oricare din cele trei etape, trecerea la act se

poate face inainte de a se a&unge la fapta si atunci crima are sanse sa esueze.

8recerea la act reprezinta rezultatul luptei unor tendinte opuse ce pot aparea sau

nu in zona constientului. 5ista si situatii in care pot aparea factori con&ucturali care sa

faciliteze sau nu trecerea la act.

5ista si acte care nu parcurg nici o etapa din aceasta sc%ema si in aceasta situatie

subiectul releva o mare usurinta in savarsirea faptelor penale.

M$&el pr$p#% &e >.inatel

!inatel descrie actul criminal ca un observator care analizeaza dinamica

personalitatii agentului=. Acest model se deosebeste de modelul lui 5. de ;reef care

analizeaza trecerea la act ca si cum ar fi traita de subiect.

!entru ca subiectul sa treaca la actul criminal este nevoie sa nu fie retinut de

oprobiul social asociat raufactorilor insemnand o auto-legitimare subiectiva care e

subliniata de egocentrism. "aptul ca subiectul nu e tinut de amenintarea publica

eercitata prin pedeapsa este aplicat prin labilitate. Obstacolele materiale ce ar putea

impiedica eecutarea crimei sunt inlaturate prin agresivitate. $and se a&unge in situatia de

+0


41/49

a comite crima subiectul nu trebuie sa fie retinut de sentimentul ca produce un rau

aproapelui. Indiferenta afectiva asigura aceasta ultima etapa a trecerii la act.

M$&el#l l#i +.Bec4er

$onsta in succesiunea secventelor care conduc persoana actorului in interactiune

cu situatia precriminala pana la consumarea actului. 6ecer considera ca greseala

modelului anterior de trecere la act este ca toti factorii ce contribuie la producerea

fenomenului actioneaza simultan. 5l numeste aceste modele sincronice. 5l considera ca

fiecare fraza necesita o eplicatie si reunirea acestor eplicatii contribuie la eplicarea

comportamentului de ansamblu.

!une accent doar pe contributia factorilor constienti si rationali in trecerea la act.

(e: o persoana consumatoare de droguri, in prima faza persoana se gaseste in situatia de

a procura droguri, in a doua faza se manifesta dorinta de a face eperimental drogului,iar

in a treia faza se pune problema de ce o persoana devine fumator constant de mari&uana..

$aracterul rational al acestei fapte nu trebuie absolutizat. 'e regula cand o fapta e

comisa pentru prima oara eista intentie, dar forta motivatoare poate fi intr-un plan

indepartat. Autorul afirma insa ca actele nonconforme sunt comise de indivizi care nu au

intentia de a actiona in acest sens si de aceea pentru astfel de comportamente e nevoie de

o eplicatie speciala.

M$&el#l general al ar$rel#i ela$rate &e A.C$5en

5l foloseste termenul de devianta in sens larg. !une accentual pe influenta

factorilor sociali asupra deviantei si formuleaza o teorie a subculturilor care se apropie de

cea a lui Sellin.$onsidera ca modelele anterioare accentuau situatia sau infractorul.

$onsidera ca devianta nu e o simpla interactiune actor-situatie, ci rezulta in urma unor

procese de interactiune. Individul poate alege o directie,dar aceasta nu reprezinta o

determinare, el poate alege ulterior intre doua sau trei posibilitati si ca atare alegerea va

depinde atat de autor cat si de situatie.

+)


42/49

Te$riile &inamice

5plica actul criminal in sine in afara oricarei referinte la trecutul infractorului

care e diferit de modelele privind trecerea la act ca prelungire a eplicatiilor etiologoce,

reprezentand teorii generale ale actului criminal.

'eoria retinerii- vezi in manual(nu a predat

'eoria strategica elaborata de 7aurice $usson

S-a inspirit in elaborarea teoriei din doua surse principale: autobiografiile

criminale si gandirea unor sociologi care folosesc un discurs fara ocrespodenta in

criminolog. 'in formularea acestor surse,autorul creeaza o analiza strategica a

delincventei prin care arata ca activitatea delictuala aduce mai multe avanta&e decat cele

imaginate. 'e regula apare ca un mi&loc pentru realizarea scopurilor pe care le urmareste

ma&oritatea oamenilor,scopuri cum ar fi ecitatia,posesiunea,apararea propriilor

interese,dominatia etc. 7ulti adolescenti se lasa tentati de crima,dar putini a&uns sa se

anga&eze profound in ea. 'e obicei fac acest lucru pentru ca intampina greutati la scoala,

munca si pentru faptul ca frecventeaza prieteni care ii lanseaza in te%nicile criminale.

Analiza strategica concepe delictul ca pe un comportament orientat spre rezultat, avand

rationalitatea sa proprie si tinand cont de comportamentul adversarilor si de

oportunitatile desc%ise pentru subiect.

!atru elemente trebuie luate in calcul: rezultatul,comportamentul,rationalitatea si

conflictul

$omportamentul este definit ca o succesiune de acte,analiza strategica fiind mai

interesata de ce anume fac oamenii decat de ce sunt ei,e mai interesata de actiune decat

de personalitatea subiectului.

Strategiile reprezinta actiuni ale omului asupra mediului sau si asupra celorlalti.

$onstau din miscari de atac si aparare.

+2


43/49

ezultatele trebuie distinse de scopuri si pentru a face distinctie trebuie pusa

intrebarea ce aduce crima autorului ei, pentru ca delinceventul isi face un calcul in acest

sens.

In legatura cu rationalitatea ,analiza strategica prezuma capacitatea delincventului

de a lua decizii rationale, va opta pentru solutii eficace tinand seama de interesele sale si

de constrangeri.

5ista trei situatii in care ratiunea e limitata:

).atunci cand autorul nu are obiective clare/

2.situatiile limiteaza actiunea/

3.informatia ii lipseste.

In privinta conflictelor,analiza strategic ail consider ape delincvent actor ce decide

tinand cont de atitudinea adversarilor sai. 'e accea delincventul &oaca pe doua

fronturi:are o strategie pentru victima si una pentru autor.

8eoria strategica pune accentul pe actul criminal si nu e interesata de actor si lasa

un loc redus factorului afectiv.

CURS 12

ELEMENTE MACRO SI MICROCRIMINOLOGIE

!utem defini criminologia ca partea criminalitatii care studiaza fenomenul

criminal ca realitate criminala.

Dom analiza:

- studiul crimei

- studiul criminalului (tipologia de criminal

+3


44/49

5ista 3 clasificari care au relevanta din punct de vedere criminologic, dar si din

punct de vedere penal. !utem vorbi de:

) delincventi adulti si tineri delincventi

2 delincventi de ocazie si delincventi de obicei

3 delincventi normali si delincv. anormali din punct de vedere mental sau

bolnavi mental

6olnavi mental T < categorii:

). alienatii

2. debilii mental

3. caracterialii

+. perversii


45/49

'ementii * ii intalnim mai des ca autori ai faptelor penale, pt. ca arieratii sunt

cunoscuti ca oameni cu deficit de intelect T ca atare sunt prote&ati.

'ementa a aparut mai tarziu. ocalizarea ei ca boala se face in practica ( dupa

ce se comite o infractiune. Specifice pt. dementi sunt: infractiunea de furt, violenta,

delictele seuale.

7aladiile evolutive: psi%oza si nevroza.

!si%ozele reprezinta alterari ale functiilor psi%ice esentiale. $ontrolul de sine si

&udecata in capul lor sunt afectate. $el care sufera de o astfel de boala nu are constiinta

propriei boli. !ot fi date ca eemple sc%izofrenia, paranoia, fobia maniaco-depresiva,

epilepsia.

#evrozele au de-a face cu tulburarile psi%ice pe care bolnavii le resping. Acestia

au constiinta propriei boli, dar domina aceste boli. 5emple: isteria, neurastenia, nevroza

de angoasa, nevroza obsesionala, fobiile si cleptomania.

!si%ozele se afla de multe ori la originea unor acte criminale, cum ar fi omorul,

infractiunile contra bunelor moravuri, violentele. #evroticii a&ung rar sa comita

infractiuni, comitandu-le doar in cazuri etreme. (piromani, cleptomani

2. !eilii mintal prezinta o stare de insuficienta mintala, situata intre arieratia

mintala a imbecililor si dezvoltarea normala. 5ista diferite grade, in functie de

coeficientul de inteligenta. 5ista debilitatea profunda, debilitatea le&era si o stare de

subnormalitate. Starea de subnormalitate se poate depista doar in urma unui control

psi%ologic. 'ebilitatea profunda si cea le&era pot fi sesizate direct.

elatia debil mintal * criminalitate este o dimensiune foarte discutata si

discutabila, in sensul ca eista putini cercetatori care au un grad de certitudine din acest

punct de vedere si 2 constatari pot fi retinute. Statisticile arata ca procentul debililor in

populatia penitenciara este mai mare decat procentul debililor mintal in populatia totala.

In general sunt infractori primari * debilii in randul recidivistilor se regasesc rar T

concluzia ca este suficienta o singura eperienta.

+


46/49

$riminalitatea spec: comit fapte de natura patrimoniala (e. "urturi, delicte

seuale, infr. de violenta, vatamare corporala, loviri cauzabile de moarte. 7ai rar

infractiuni contra vietii.

3. Caracterialii

Acestia au tulburari de caracter sau comportament. !rin caracter se intelege

aceleasi tendinte de natura afective care diri&eaza reactia individului la conditiile de

mediu eterior. Oamenii isi pot stapani aceste tendinte, dar eista o categorie de persoane

la care unele tendinte sunt in asa fel incat le domina intreaga personalitate.

eprezinta o categorie psi%opatologica in care pot fi incluse persoane care

prezinta un dezec%ilibru datorita unor tendinte afective eagerate ce le domina

personalitatea. !rincipalele tulburari de caracter sunt definitive si ele pornesc de la

maladiile evolutive (psi%oza si nevroza, fiind considerate ca variante atenuate ale

psi%ozelor si nevrozelor, iar caracterial pot fi considerati psi%opati si nevropati.

'in punct de vedere criminologic, caracterialii (mai ales subcategoria

psi%opatilor se intalnesc des in randurile delincventilor. #umarul psi%opatilor in

populatia delincventa trebuie interpretat prudent. 5ista psi%ologi care contesta eistenta

acestor categorii si care sustin ca orice individ care comite o fapta devianta poate fi cu

usurinta calificat drept psi%opat.

-. er'er%itatea

5ste o anomalie afectiva. !ersoana este lipsita de activitate, prodund egocentrica

si agresiva. "ace rau din placere si este deseori intalnita in randul delincventilor.

!erversii sunt recidivisti incorigibili si fac parte din lumea interlopa. (

/. Alc$$licii %i t$)ic$manii

+?


47/49

Alcoolicii T ingestia de alcool provoaca 2 tipuri de tulburari mintale:

- alcoolizarea (betia pasagera

- alcoolismul (betia cronica

Alcoolizarea are 2 faze: ) sub-betia * diminuarea atentiei, cresterea timpului de

reactie, diminuarea refleelor etc.

2 betia propriu-zisa * o stare de agresivitate, o dorinta

seuala/ de obicei in aceasta stare se provoaca delirul T la multe infractiuni de violenta.

Alcoolismul actioneaza asupra sistemului nervos in 2 modalitati:

) modifica fondul mental al individului, care devine agresiv, impulsiv si isi pierde

simtul moral. Infractiuni savarsite: furtul, abandonarea de familie, infractiuni

contra vietii seuale, ale importantei vietii.

2 5istenta unor episoade delirante acute: delirum tremens, unde subiectul isi

imagineaza pericole iminente pe care le resimte ca fiind reale si pt. a scapa de sub

presiunea lor poate savarsi infractiuni de violenta sau infr. impotriva vietii

8oicomanii T presupun absorbtia de substante naturaleBsintetice ce provoaca o

perturbare a personalitatii si poate duce la dependenta.

egea )+3B2000

Dorbim de toicoman doar in cazul ingestiei repetate de substante, ceea ce

conditioneaza la o dependenta fizicaBpsi%ica si nu si atunci cand vorbim de consum

ocazional de astfel de substante T doar persoanele dependente.

5ista substante care au influente definitive asupra organismului:

) drogurile usoare * produc o ecitatie psi%ica atunci cand sunt consumate

impreuna cu alcoolul. Se poate a&unge la savarsirea unor infractiuni de

violenta (e: %asis, mari&uana

+1


48/49

2 drogurile puternice * cu ele se obtine o diminuare a functiilor intelectuale

si se provoaca o stare de indiferenta (e: morfina, %eroina, S', ecstas

Spre deosebire de drogurile usoare, drogurile grele duc la pasivitate ceea ce

inseamna ca nu eista o criminalitate determinata in mod direct de consumul lor. 5ista

insa o criminalitate legata de consumul lor de droguri sau mai bine zis determinata de

imposibilitatea ca la un moment dat consumatorul sa isi asigure pe cai ilicite drogul T

pt. a face rost de bani, consumatorul comite infractiuni contra patrimoniului si uneori

infractiuni contra vietii seuale, prostitutie, incest, perversiuni seuale.

Anormalii mintal

eprezinta o categorie dificil de tratat. $anepa spunea ca fie acestia auBnu au

discernamant, inc%isoarea reprezinta o in&ustitie, iar libertatea un pericol. !roblema e cu

atat de mult mai dificila cu cat in ultima vreme pretinsa stare stare de anormalitate

psi%ologica incepe sa devina o stare de normalitate.

MACROCRIMINOLOGIA

eprezinta studiul criminalitatii ca un aspect de masa, colectiv, al fenomenului

criminal. 'e la ;oet%e la 7erton s-a rulat ideea ca frecvent societatii ii este specific un

anumit tip de criminalitate.

In societatea contemporana criminalitatea poate fi impartita in 1 categorii:

) criminalitatea banala

2 delincventa &uvenila

3 criminalitatea din imprudenta

+ criminalitatea de afaceri


49/49

) T a avut un curs ascendent in ultima suta de ani. !ersoanele care comit asemenea

fapte intra in categ. criminalilor de drept comun si putem include aici tot ce nu

intra celelalte ? categorii care urmeaza.

2 T aria faptelor comise de catre adolescenti este in continua epansiune, iar pe de

alta parte coboara varsta la care sunt comise fapte foarte grave

3 T in aceasta categorie intra infractiuni produse din culpa (e: accidentele de

circulatie, de muzica

Se constata o crestere a acestor fapte pt. ca dezvoltarea te%nicii introduce noi riscuri in

societate T posibilitatea producerii unor astfel infractiuni este mult mai mare (e: culpa

medicala

+ T spre deosebire de criminalitatea organizata (crim. gulerelor albe, nu vorbim

aici de autori care isi procura principalele mi&loace de subzistenta din savarsirea

de infractiuni. In aceasta categorie intra actiuni comise in eercitarea profesiei, de

cei care activeaza in domeniul afacerii, comertului.

criminologie - cursuri

Documents