"Ion" este un punct de referinta in istoria romanului romanesc, este o fresca a vietii in curgerea ei nesfarsita in care destine si individualitati se perinda intr-o continua rotire a timpului.

Incipitul se inscrie in definitia romanului de tip balzacian, ca "oglinda purtata de-a lungul unui drum", prezentand, cu semnificatii profunde drumul care duce catre locul actiunii, satul Pripas; Prin descrierea acestuia cititorul este introdus in spatiul fictiv al actiunii.

Finalul reia simetric imaginea drumului in sens invers de asta data, prin plecarea de la locul evenimentelor; finalul este inchis, destinul personajelor implicate in conflictul principal fiind hotarat definitiv. relatiile de simetrie dau textului circularitate exprimand caracterul ciclic al evenimentelor prezentate; simetria textului se releva pe mai multe planuri: intre incipit si final prin imaginea drumului; intre "glasul pamantului" si "glasul iubirii", care, dincolo de sensul metaforic si simbolic al celor doua sintagme structureaza romanul in 2 parti aproximativ egale, marginite de capitole simetrice, "Inceputul" si "Sfarsitul; simetrice sunt si cele 2 scene ale intalnirii lui ion cu pamantul, cele doua nunti; in relatiii de simetri se afla cele 4 personaje angajate in "glasul pamantului" si "glasul iubirii" un adevarat patrulater cu puncte interschimbabile Ion, Ana, George si Florica.

"Inceputul" si "Sfarsitul" sugernad bucla de timp in care se inscrie actiunea si mai ales destinul personajului principal. Aceasta organizare epica justifica si formula balzaciana de roman obiectiv, oglinda purtata de-a lungul unui drum dar deschide acest solid roman in mod neasteptat catre parabola. O parabola a vietii si a mortii ca expresie a scufundarii sale in lumea de jos a patimilor.

Oglinda textului ne conduce asadar intr-o lume in care se aduna suferintele nazuintele o lume parasita deposedata cum se desprinde din conflictul principal al romanului, si de pamant si iubire.

In ultimul capitol iesirea din spatiul fictional se face pe acelasi drum, iar satul " a ramas innapoi acelasi, parca nimic nu s-ar fi schimbat".

In concluzie “Ion” de L.Rebreanu este un roman realist de tip obiectiv deoarece are ca trasaturi:specificul relatiei narator-personaj,obiectivitatea naratorului omniscient care intretine “iluzia realitatii”(viziune realista),utilizarea naratiunii la pers a3a si atitudinea detasata in descriere si verosimilul intamplarilor.