TOXEMIA EXPLICATA

INTERPRETAREA CORECTA A CAUZEI BOLII

SA FACEM DIN VINDECARE O SECVENTA CLARA

UN ANTIDOT LA FRICA, FRENEZIA SI NEBUNIA GENERALA CU CARE SE VANEAZA ASA-ZISELE REMEDII

By J. H. TILDEN, M. D.

EDITIE REVAZUTA

DENVER, COLORADO

Copyright 1926, 1927, 1928, 1930, 1935By J. H. Tilden

Denver, Colorado

DEDICAŢIECe altceva isi poate dori orice medic sau laic decât o explicatie a cauzei bolii care sa ofere o perfectă înţelegere a tuturor aşa-numitelor boli?

Cunoasterea cauzei bolii, ajuta chiar si pe un laic cu un bagaj de cunostinte medicale limitat sa evite instalarea bolilor sau sa le vindece. Când oamenii ştiu cum să evite boala, ei deprind imunizarea raţionala.

Salvarea omului vine din cunoasterea adevarata a bolii si a ceea ce o cauzeaza; iar când poate dobandi aceasta cunoastere cu nu cu un effort mai mic decât cel necesar pentru a citi cu atenţie si a intelege Toxemia pe intelesul tuturor, nu există scuză pentru nimeni, laic sau profesionist, de a trăi în ignorarea ei. Cunoaşterea inseamna putere. Cunoasterea modului de a fi sănătos dă cea mai mare putere.

Puţini oameni ştiu cate ceva despre adevarata cauza a bolii. Această carte este dedicata lor, precum şi eliberarii de superstiţiile medicale.

J. H. Tilden.

Cuprins

1. Prefaţă - 2. Introducere la starea de toxemie - 3. Toxemia pe înţelesul tuturor - 4. Epuizarea este generala - 5. Echilibrul -6. Cauzele epuizarii - 7. Retrospectivă - 8. Cateva sugestii - 9. Exercitiile de relaxare ale Dr. Tilden

1

PREFAŢĂ

Din timpuri imemoriale omul a căutat un salvator, iar când nu caută un salvator, este în căutarea unui leac miraculos.

În loc de cumpărarea, cerşitul sau furtul unui tratament, este mai bine sa oprim instalarea bolii. Boala este construita de omul insusi si un lucru mai rău decât prostia de a cumpara un remediu este de a ramane atât de ignorant, încât să crezi în tratamente.

Teoriile false despre salvare si vindecare au transformat mental omul într-un cerşetor, când el ar trebui să fie arbitrul salvarii sale şi desigur propriul său medic si nu un sclav al unei profesii care nu a elaborat nici propria salvare de boala şi nu a descoperit nici macar un singur leac în toată perioada indelungata de existenţa a omului pe pământ.

Auzim de cure dietetice, dieteticieni, raţii echilibrate, diete cu carne, diete cu vegetale şi alte diete precum si tot felul de produse alimentare preparate chimic. Publicul este ametit cu sute de reviste de sanatate si mii de idei despre sănătate. Există mii de indivizi care scriu despre sănătate carora le-ar fi jena sa recunoasca asta daca i-ati întâlni pe stradă. Fanatismul, bigotismul, prostia şi mercantilismul sunt elementele principale ale complexului dietetic ce induce in eroare acum publicul.

Remediile sunt ceea ce oamenii doresc şi totodata sunt ceea ce medicii şi terapeuti sunt interesati să ofere, insa cele mai multe aduc doar o oarecare usurare.

Periodicitatea ce caracterizează toate tulburările funcţionale ale organismului salveaza pretentiile asa-zisilor vindecatori in a susţine ca remediile lor i-au vindecat pe pacienti, adevărul fiind că boala „si-a urmat cursul natural” vindecandu-se de la sine. „Boala” a fost o criză de eliminare a toxinelor, iar daca toxina a fost eliminata pana la un nivel inferior punctului de toleranţă al organismului, aparent boala a trecut si în mod automat „sănătatea” a revenit. Insa obiectiv, boala nu s-a vindecat, deoarece cauza ei (obiceiurile de viata care secatuiesc energia nervoasa) a continuat si toxina se acumulează iar şi dupa o perioada de timp, apare o altă criză de eliminare si tot asa. Cu excepţia cazului în care cauza toxemiei este descoperita şi inlaturata, crizele se vor repeta până cand tulburările funcţionale vor face loc degenerarilor organice cronice.

Intreaga lume medicala este implicata în falsificarea crizei de toxemie – tratand si iar tratand, până cand crizele de toxemie cedeaza locul cronicizarii degenerative a organului care a fost mandatat sa fie sediul crizelor, poarta de evacuare a otravurilor.

NU EXISTĂ REMEDII

Natura revine singură la normal, dar numai când se renuntă la obiceiurile de viaţă care epuizează energia nervoasă necesară evacuarii toxinelor. In sensul propriu al cuvantului, nu exista remedii. Dacă cineva are o inima imbolnavita de tutun, care este “remediul”? Oprirea naravului consumului de tutun, desigur. În cazul în care inima este epuizata de şocuri, aşa cum vedem la jucatori sau la brokerii de la bursa, ce o va vindeca? Medicamentele? Nu! Ci inlaturarea cauzei.

2

Fiecare aşa-numita boală este construita de noi insine, în interiorul minţii şi al corpului, prin obiceiurile noastre de viata care secatuiesc (deturneaza) energia nervoasa necesara detoxifierii. Nebunia alimentara şi dietetica ce constituie capul de afis pe scena medicala actuala determina oamenii sa ceara o dieta care sa ii vindece de bolile lor specifice. Credinta generala este ca o anume dieta-miracol va vindeca reumatismul sau orice altă boală. Insa dieta sau alimentele nu vindeca niciodata nicio boala. Trebuie inlaturate toate deprinderile rele, nu numai cele alimentare, iar apoi natura revine la sanatate.

Postul, repausul la pat şi renuntarea la obiceiurile de viata care epuizeaza mental şi fizic vor permite naturii să elimine toxinele acumulate; apoi, dupa adoptarea unor obiceiuri de viata rationale, sănătatea va reveni si va persista, în cazul în care acest UNIC TRATAMENT va continua. Acest lucru este valabil pentru orice aşa-numita boală. Legea şi ordinea guverneaza universul. Ea este aceeasi de la nebuloasă la piatră, de la piatră la plantă, de la plante la animale, de la animal la om. Toxemia explică modul în care legea universala a ordinii funcţionează în cazul sănătatii şi bolii. Orice boala este la fel ca oricare alta, dupa cum orice om este la fel ca oricare altul; carbonul din pâine, zahăr, cărbune şi diamant sunt aceleasi. Da, orice boala se vindeca la fel ca oricare alta, cu excepţia cazului în care organul afectat de către crizele de eliminare toxemica a fost distrus.

Daca alimentatia greşita persista, fermentaţia acida irita mai intai mucoasa stomacului; iritaţia devine inflamaţie, apoi apare ulceraţia; urmeaza îngroşarea şi rigidizarea care se termină in ultima instanta cu cancer. Lumea medicala se lupta pentru a gasi cauza cancerului. Insa el este ultima faza a unei inflamatii. Finalul consta in degenerarea provocata de lipsa de oxigen şi de hrană, iar în cadrul degenerarii, materialul septic intră în circulaţie, provocand instalarea intoxicaţiei septice cronice, denumita caşexie canceroasa.

Boala este o expresie comună, universala a epuizarii energiei nervoase necesara detoxifierii.

Tratamentele moderne si imunizarea sunt o vanitate şi produc necazuri; ele sunt bazate pe principiul nebunesc al raţionamentului care porneste de la efect, adica de la boala la cauza care o provoaca. Daca este identificat organul care suferă de multe crize de toxemie – ulcer la stomac, atunci ulcerul este operat, sau daca sunt depistati calculi biliari, atunci pietrele sunt scoase, daca este o tumora fibroasa a uterului, atunci tumora sau uterul sunt extirpate. Acelaşi lucru poate fi spus si despre alte efecte – cand arsenalul medical este lasat liber sa actioneze asupra mulţimii de efecte. Acest lucru este acceptat de opinia publică ca fiind un tratament eficient al bolii, când de fapt este o prosteasca eliminare a efectelor. Si asta nu este cea mai rea dintre erori. Chirurgii nu au nici cea mai mică idee cu privire la cauza ale carei efecte le elimina cu atâta pricepere. Boala este un proces al cărui început poate fi orice iritaţie provocata de toxemie.

Aceeaşi lipsă de cunoaştere a cauzei predomină si in cazul altor tulburări. De exemplu, in tratamentul bolilor carentiale, elementul care lipseste este furnizat de laborator pentru a suplimenta deficitul, dar nu se face nimic pentru restabilirea functionarii normale a organului. Daca un vas are o gaura, lipim gaura, nu turnam incontinuu apa in el ca sa-l mentinem plin. I totusi de ce se procedeaza astfel? Pentru că ştiinţa medicală nu a descoperit cauza pentru care organul nu funcţionează în mod corespunzător; şi până cand această descoperire nu este făcută, înşelaciunea ştiinţifica va continua.

ARE LUMEA NEVOIE DE STIINTA CHIRURGIEI?

3

Dacă mutilarea (interventii chirurgicale inutile) este necesara în 999 de cazuri pentru a perfectiona indemanarea necesara pentru al miilea caz, la întrebarea privind necesitatea intervenţiilor chirurgicale de inalta clasa trebuie să răspundă tagma mutilatilor si vandalizatilor.

Este războiul necesar? Care ar fi răspunsul celor 7.485.000 ucişi în primul război mondial, daca întrebarea le-ar fi pusa lor? Estimand la 5.000$ pierderea unui om-putere pentru fiecare om, atunci lumea a pierdut 37.425 miliarde dolari numai în acest eveniment. Pentru chirurgia care vandalizeaza organismele bărbaţilor, femeilor şi copiilor lumea plateste la fel de mult în fiecare an. Merita oare acest pret pentru tot binele real pe care il face? De ce este o interventie chirurgicala atat de mult considerata a fi necesara? Din cauza ignoranţei oamenilor, prostiti de o profesie constand in nebunie ştiinţifica sau egoism. Intr-adevar, e mult mai spectaculos a se face o operatie decât a-i învaţa pe oameni cum să trăiască corect pentru a evita bolile cronice şi operaţiile.

SUNT VREODATA NECESARE PALIATIVELE?

Este foarte îndoielnic dacă paliativele pe care medicii şi terapeutii le ofera, acopera dezavantajele obiceiurilor imbolnavitoare adoptate de pacienţi.

Nocivitatea obiceiului utilizarii medicamentelor recomandat miilor de oameni nu este cu siguranţă acoperita de indiferent ce beneficiu s-ar obtine. Medicamentele care calmeaza durerea nu sunt niciodata necesare. Douăzeci şi cinci de ani, în care am folosit medicamente şi treizeci şi trei în care nu am utilizat medicamente m-au condus la convingerea că medicamentele nu sunt necesare şi ca în cele mai multe cazuri aduc prejudicii; experienta mea indelungata valoareaza mult pentru cei care vor să ştie adevărul.

SI BOLILE VENERICE SE POT VINDECA FĂRĂ MEDICAMENTE

Sifilisul nu face nicio excepţie şi sunt pregătit sa demonstrez în fata oricarei comisii de medici acest adevăr pe care l-am spus oriunde si oricand.

Numai natura vindeca – ea poate elimina sifilisul si orice alt tip de infecţie daca se renunta la toate obiceiurile de viata care epuizeaza energia şi daca este adoptat un mod de viaţă raţional.

STIMULENTELE SUBMINEAZA CU SUBTILITATE

Insidioase în acţiunea lor sunt toate stimulentele fata de care, naivi, suntem surprinşi sa ne descoperim mai mult sau mai puţin sclavii lor, atunci când nu suntem conştienţi de folosirea lor în exces.

Un exemplu este durerea de cap de la cafea. Ea vine când nu se bea ceaşca obisnuita de la micul dejun. O senzaţie de tristeţe sau apatie apare la trei sau patru ore după micul dejun, a carei cauza nu poate fi definita până cand vreun prieten sugerează că probabil aceasta se datorează lipsei cafelei, dar victima nu este convinsa ca este adevărat până când nu are dovada trecand prin încercarea aceasta de mai multe ori. Alteori apare o durere de cap şi încă alte probleme insotite de căscat sau cascat si un sentiment de apasare ca urmare a istovirii inimii indusa prin consumul de cafea.

4

Stimulentele incetinesc eliminarea toxinelor şi dinamizeaza activitatea mintii şi a corpului. Ar trebui să fie evident pentru mintea raţionala ca aceasta activitate împrumutata va fi plătita mai devreme sau mai târziu.

Utilizarea energiei nervoase in exces fata de producerea ei normală duce la epuizarea ei. Oamenii risipesc energia nervoasa în multe feluri. Mancarea noastra a ajuns un stimulent; supraalimentarea este un suprastimulent. Daca se adauga la acest exces inca unul sau două alte stimulente – cafea sau tutun – si inca: sex excesiv, prea multa munca şi griji, atunci cel cu această insumare a risipirii energiei nervoase va deveni cu siguranta secatuit. In acest caz, energia nervoasa necesara eliminarii toxinelor nu mai satisface nici pe departe cerinţele si în consecinţă toxinele se acumulează în sânge. Aceasta adaugă un pronunţat efect de stimulare pe care il au toxinele proprii ale organismului, la cele care provin de la obiceiurile suprastimulante şi completează un cerc vicios. Acest complex reprezintă o toxemie cauzatoare de boală care va avea caracter permanent, cu excepţia crizelor toxemice – aşa-numitele boli acute – cand prin eliminarea de toxine se reduce cantitatea acestora, pentru ca din nou să se acumuleze şi se continua tot asa până cand deprinderile de viata care menţin organismul secatuit de energie sunt inlaturate. Sănătatea perfectă nu poate fi stabilită până când nu au fost eliminate toate aceste obiceiuri vlaguitoare.

DEFINIŢIA TOXEMIEI ŞI A CRIZELOR DE TOXEMIE:

În metabolismul ţesutului viu sanatos există construirea celulara – anabolismul – şi distrugerea celulara – catabolismul. Tesutul distrus (reziduul catabolic) este toxic, otravitor, dar în organismul sănătos – când energia nervoasa este normala, suficienta – el este eliminat din sânge la fel de repede precum s-a format. Dar când energia nervoasa este risipita dintr-o cauza oarecare – tulburari fizice ori mentale sau deprinderi de viata daunatoare – organismul este in deficit de energie, epuizat, caz in care eliminarea toxinelor se incetineste sau se opreste, cauzand o retenţie de otravuri în sânge – Toxemie. Această acumulare de toxine odată instalata, nu va inceta până cand energia nervoasa nu este restabilita prin eliminarea cauzelor pierderii ei. Aşa-numita boală este efortul naturii de a elimina toxinele din sânge. Toate asa-zisele boli sunt crize de toxemie.

Introducere la Toxemie

Lumea medicala a construit o intreaga literatură despre boli, dar fără nicio idee despre cauza bolilor (cu excepţia unora eronate şi şovăielnice). Medicina este bogata în ştiinţă, dar acum, la fel ca în toate timpurile trecute, ea suferă de lipsa ideilor practice. Medicul obisnuit este educat adesea in afara bunului-simţ cu care s-a nascut. Asta nu este vina lui. Este vina sistemului. El este un automat educat. El detine fapte – belsug de fapte ştiinţifice – dar fără idei unificatoare. Ford detine fapte mecanice – poate nu mai mult decât alte mii de mecanici – dar el le-a unit intr-o idee care a facut din el un multimilionar. Milioane de oameni detin fapte, dar nu si idei care sa le insire cauzal. Mii de medici detin toate datele ştiinţifice necesare, dar nu si-au valorificat ştiinţa de a utiliza bunul-simţ şi filosofia cauza-efect.

Or, fără o concepţie clară referitoare la cauza bolii, tratamentul va rămâne aceeasi ghicitoare care este si azi.

Regretatul Sir James Mackenzie – cel mai mare clinician din lume – a declarat: "În cercetarea medicală obiectivul principal este prevenirea şi vindecarea bolilor." Insa dacă nu este

5

cunoscuta cauza bolilor, cum sa fie posibila prevenirea sau vindecarea – oare cumva producand o forma usoara de variola sau a altei boli prin otrăvirea unei persoane sănătoase, introducandu-se în corpul său produse patologice ale bolii insesi? Desigur ca numai o gândire patologică poate ajunge la aceste concluzii. Vaccinurile şi remediile autogene sunt realizate din produsele bolii, iar ideea că boala poate fi făcută să se vindece singura este rezultatul final al unei gândiri patologice. Această afirmaţie nu este atât de nepotrivita daca luăm în considerare că toate lucrările de cercetare şi căutare realizate de medici pentru a găsi cauza au fost facute prin studierea oamenilor morţi şi muribunzi. Oricat de ridicol ar părea, stiinta medicala a apelat şi inca mai apeleaza la morţi şi muribunzi pentru a găsi cauza bolilor.

Dacă prevenirea şi tratamentul înseamnă declansarea de boli, atunci astfel prevenire şi de tratament nu sunt de dorit. Iar dacă adevarata prevenire se poate infaptui, atunci nu va fi necesar niciun tratament.

La momentul mortii sale, Sir Mackenzie lucra pentru a descoperi metode de prevenire. O munca mai valoroasa nu poate fi imaginata. Dar ironia vieţii sale a fost că a murit tocmai de o boala ce putea fi prevenita. El ar fi putut sa vindece boala care l-a ucis în cazul în care concepţia sa despre cauză ar fi fost în conformitate cu adevărul ca otravirea toxemica este principala cauza a tuturor bolilor.

În ciuda ambiţiei sale de a-si pune profesia în slujba adevărului cu privire la prevenire si vindecare, marele medic Mackenzie a murit fără a avea o idee corectă nici macar asupra directiei in care ar fi trebuit sa caute această dezirabila cunoaştere, după cum reiese din declaraţiile sale cum ar fi: "Problemele noastre in prevenirea bolii necesita o cunoaştere completă a bolii în toate aspectele sale înainte de a putea lua măsuri pentru a preveni apariţia acesteia". El credea ca acesta este punctul crucial al întregului subiect. Dar punctul crucial nu este boala, ci cauza bolii "în toate aspectele sale" pe care este necesar sa o să ştim înainte de a putea lua masuri pentru a preveni "boala". Mackenzie a mai declarat si următoarele cu privire la diagnostic:Pare a fi puţin probabil ca în actualul stadiu al medicinei sa existe mari neconcordante între numarul remediilor bolilor diagnosticate şi cel al celor nediagnosticate in multe serii de investigaţii, cum ar fi acelea pe care le-am facut. Proportia nu depinde de competenţele sau modul de formare individual al medicilor, ci de starea nesatisfăcătoare a tuturor cunoştinţelor medicale. Similitudinea dintre înregistrările statistice de la institut şi din practica privata susţine mai departe acest punct de vedere. În ciuda timpului suplimentar acordat la Institut pentru examinarea unor cazuri care sunt nediagnosticabile în practica generală, precum şi a asistenţei acordate de către serviciile speciale – grupurile clinice – in timpul investigatiilor, ele rămân profund obscure, deşi ştim că dintre aceste cazuri vor apărea treptat cazurile de boli organice avansate, care constituie o atât de mare parte dintre cele de care sufera abonatii sectiilor de spital. Iar tragedia este că mulţi dintre ei nu suferă de niciun handicap grav şi s-ar putea, in pofida ignoranţei noastre, să fie controlate în cursul lor descendent.

Aici parca ar fi vorba despre cea mai ascutita critica a ineficienţei medicale făcuta vreodată de Tilden!

Acest lucru imi aduce cu acuitate în minte declaraţia făcuta cu putin timp în urmă de către dr. Cabot din Boston, că el însuşi a greşit în diagnosticele sale, cam in 50%, asa dupa cum au si dovedit studiile post-mortem facute pe cazurile sale. O astfel de declaraţie, venind de la un om de statutul său, înseamnă mult. Pentru mine aceasta înseamnă că diagnosticul este un termen lipsit de sens pentru că, aşa cum este folosit, acesta nu înseamnă decat a descoperi ce efecte patologice – ce modificări organice – au fost provocate de o cauză nedescoperita. Prin diagnostic se înţelege, în câteva cuvinte, descoperirea unor efecte care, atunci când au fost constatate, nu arunca niciun fel de lumină asupra cauzei lor.

6

Din nou il citez pe Sir Mackenzie: "Cunoaşterea bolii este atât de incompletă, incat încă nu ştim ce măsuri ar trebui luate pentru a avansa in aceasta cunoaştere." Cât de mulţi medici de renume au onestitatea lui Sir James Mackenzie?

În ciuda marii şi vrednicei sale ambiţii, Mackenzie nu a putut să scape de gândirea stereotipa, specifica profesiei. Simptomele timpurii ale bolii (tulburările funcţionale), a declarat el, detin secretul cauzei lor şi el a crezut ca un studiu intens al acestor simptome l-ar releva. Dar tulburările funcţionale sunt de aceeaşi natură şi apar din aceeaşi cauza universala care conduce cu timpul la toate aşa-numitele boli organice degenerative. Toate aşa-numitele boli au de la început până la sfârşit acelaşi fel de proces evolutiv.

Studiul patologiei – studiul bolii – a angajat întotdeauna pe cei mai buni din profesie şi cu siguranţă se pare că ultimul cuvânt trebuie să fi fost spus in aceasta privinta; dar marea masa a oamenilor au crezut, asa dupa cum toţi cercetatorii cred, că un studiu mai intens şi minutios al simptomelor timpurii ale bolii va dezvălui cauza. Există insa un mare motiv pentru care nu se poate şi acesta este faptul că toate complexele simptomatice ale bolilor – de la declansarea lor si pana la sfarsit – sunt doar efecte, iar studiul cel mai intens cu privire la orice fază sau etapă a progresului lor nu va arunca nicio lumina cu privire la cauza.

Cauza este constantă, mereu prezentă şi întotdeauna aceeaşi. Numai efectele şi obiectul asupra căruia acţionează ele se schimba, iar schimbarea este cea mai inconstanta. Pentru a ilustra: o afecţiune a stomacului se prezintă mai întâi ca o iritare, apoi o inflamare, o ulceraţie şi în cele din urmă o induraţie şi in final, cancer. Insa nu toate cazurile evolueaza sub aceasta forma, doar un procent mic ajung la ulcer şi încă mai puţine sunt cazurile care ajung la stadiul de cancer. Cele mai multe sfarsesc printr-o indigestie acută sau o intoxicaţie alimentara acută, nu prin boli cronice degenerative tot mai distructive.

În stadiile incipiente ale acestei evoluţii apar tot felul de forme de disconfort: atacuri de indigestie mai mult sau mai putin numeroase, atacuri frecvente de gastrită – boli de stomac şi vărsături. Nu există două cazuri la fel. Oamenii nervosi suferă mai mult şi unii prezinta toate tipurile de simptome nervoase – insomnie, dureri de cap, etc. Femeile au menstruaţii dureroase şi simptome isterice – unele sunt ursuze, iar altele au epilepsie. Cu timpul, apar tot mai multe simptome cronice, fara ca cei cu temperament limfatic sa sufere atât de mult. Pe masura ce boala progreseaza, unii devin palizi şi dezvolta anemie pernicioasa, din cauza ulcerului gastric sau intestinal sau a infecţiilor provocate de putrefactia proteinelor, la altii prima apariţie a ulcerului se manifesta prin hemoragii severe, altii au caşexie şi o reţinere a alimentelor in stomac ce sunt vomitate la fiecare două sau trei zile, cauzat de o închidere parţială a pilorului. Acestea sunt de obicei cazuri maligne.

A considera oricare din aceste complexe simptomatice drept o boală in sine, distinctă, care necesită un tratament distinct, inseamna a cădea în labirintul de diagnostic care bulverseaza si acum profesia medicala şi genereaza tratamente haotice.

Ar trebui ca toţi medicii cu discernamant sa stie că cea mai timpurie etapă a bolii organice este pur funcţională, evanescenta şi niciodată autogenerativa in masura sa afecteze organul respectiv, dar are invariabil drept cauza o iritatie externa (ma rog, stimulare), amplificata de toxemie. În cazul în care iritaţia nu este continuată, iar toxina este eliminata la fel de rapid precum a aparut, până la punctul de toleranţă, atunci funcţionarea normală a organului este reluată între aceste intervale de iritare şi exces de toxine.

7

De exemplu: o simpla raceala (afectand nasul – raceala in zona capului), gastrita sau o inflamatie a colonului. La început, aceste raceli sau inflamatii sunt periodice şi doar funcţionale, dar pe masura ce cauza sau cauzele initiale – iritaţia locala plus toxemia – devin mai intense şi continui, membranele mucoase ale acestor organe sufera modificări organice degenerative tot mai grave, mai distructive, carora li se dau diferite nume, cum ar fi iritaţie, inflamaţie, ulceraţie şi cancer. Patologia (schimbarea celulara la nivel organic) poate fi studiată până la Judecata de Apoi si tot nu se arunca o lumina cu privire la cauza; pentru ca de la prima iritare si până la sfarsitul extrem, caşexia, careia ii poate fi dat numele acoperitor de tuberculoză, sifilis sau cancer, panorama întregii patologii consta intr-o evoluţie continuă a intensificării efectelor.

Germenii şi alte aşa-zise “cauze” se pot descoperi în cursul dezvoltării patologice, dar ele sunt accidentale, coincidente sau cel mult auxiliare – sau, pentru a utiliza un termen din drept, obiter dicta (auxiliare, neesentiale).

Calea fireasca de studiu al bolii este studiul sănătatii şi al fiecarei influenţe favorabile sau potrivnice mentinerii acesteia. Boala este sănătate pervertita. Orice influenţă ce scade energia nervoasa (si implicit glandulara) devine producătoare de boala. Boala nu poate fi propria ei cauză, nici nu se poate auto-vindeca şi cu siguranţă nici nu se poate preveni singura.

După ani de rătăcire în jungla diagnosticelor medicale – constand in obişnuitele presupuneri asupra cauzei şi efectului sau, şi mai rău, in presupuneri asupra tratamentului, devenind din ce in ce mai confuz tot timpul – am hotarat fie sa parasesc profesia medicala, fie sa gasesc cauza bolii. Pentru a face acest lucru, a fost necesar sa ma feresc de medici şi asociatii medicale; asta deoarece nu puteam sa gandesc singur in timp ce ascultam balbaielile acestei babilonii. Am ascultat de sfatul găsit în Mat.6:6 („Intra in odaia ta, incuie usa si roaga-te in singuratate lui Dumnezeu”). Conform opiniei dominante, daca un doctor nu isi petrece mult timp în societăţile medicale şi în societatea altor medici, daca nu isi asuma cercetarea postuniversitara, nu face calatorii, etc, atunci nu poate ţine pasul cu „progresul”.

Faptul ca am descoperit adevarata cauza a bolii nu poate fi contestat. Acest lucru fiind adevărat, seriozitatea mea în prezentarea acestui mare adevăr este justificată.

Când mă gândesc la viaţa mea din trecut şi imi amintesc lupta pe care am avut-o cu mine insumi pentru înlocuirea convingerilor mele vechi cu cele noi, la miile de ori cand m-am indoit chiar si de propria mea sanatate mintala, nu pot fi surprins de opoziţia pe care am întâlnit-o şi o intalnesc si acum.

Descoperirea adevărului că otravirea toxemica este cauza tuturor aşa-numitelor boli am facut-o încet, pas cu pas, cu multe derapaje periculoase.

Initial am crezut că istovirea, carentarea (epuizarea) energiei nervoase trebuie să fie cauza generală a bolii; am decis că simpla carenta de energie nervoasa nu este boala insasi, ci că boala trebuie să fie cauzata de otravirea toxemica si ca otravirea, pentru a fi cauza generală a bolii, trebuie să fie autogenerata de propriul metabolism normal; iar daca bolile sunt cauzate de otravirea toxemica autogenerata, care este cauza autogenerării otravirii toxemice? Am tărăgănat mult timp în încercarea de a urmări traseul bolii înapoi pana la otravirea toxemica a sistemului, cum ar fi cazul cu alimentele consumate in stare putrida, sau cum ar fi otravirea cauzata de dezvoltarea putrefactiei in intestine după ingestie. În timp, m-am decis că otravirea

8

toxemica in sine nu este boala. Caci am observat cazuri în care otravirea toxemica nu a ucis; unele persoane au reacţionat şi au revenit repede la sănătate deplină, în timp ce altele au rămas într-o stare de semi-invaliditate. Am gasit acelasi lucru valabil si in cazul leziunilor şi şocului mental. A fost nevoie de mult timp pentru a dezvolta gândul că un organism otravit sau rănit, atunci când nu este copleşit de toxemie, poate reveni rapid la normal, iar daca acest lucru nu se intampla, inseamna ca exista in prealabil o obişnuinţă rea (care disturba si istovea in vreun fel organismul), o obisnuinta folosita de individ pentru a-l aduce rapid pe linia de plutire (tutun, alcool, cafea, dulciuri, mancaruri grele, pseudoalimente excitante etc.).

Pentru a ilustra: o leziune a unei articulatii este adesea complicată cu reumatism; insa reumatismul exista deja în mod potenţial în sângele intoxicat de relele naravuri, înainte de rană.

Până cand TeoriaToxemiei nu mi-a aratat, nu am putut înţelege tipul exact de schimbare ce se produce în organismul care, sub stresul unei rani sau unui şoc de orice fel, reactioneaza cu febra. După aceea, cauza bolii mi s-a relevat într-un mod simplu şi natural. Iar acum teoria toxemiei este un fapt dovedit cu argumente solide.

Dupa ani de gândire uluita şi de "asteptare vigilenta", am invatat ca toate bolile, indiferent de natura lor, au o dezvoltare lentă; si că, fără o prealabila pregătire sistemică, nici chiar aşa-numitele boli sistemice acute nu s-ar putea manifesta.

În câteva cuvinte: fara otravirea toxemica nu poate exista nicio boala. Ştim că deşeurile produse firesc de metabolismul sanatos sunt toxice, otravitoare şi că singurul motiv pentru care nu suntem otraviti de către acestea este faptul că sunt eliminate din organism pe cat de repede sunt produse. Apoi m-am gandit că aceste reziduuri toxice sunt reţinute în sânge când exista o blocare a eliminarii. Apoi, trebuia să fie stabilită cauza blocării. În timp, am aflat care este cauza. Ştim că atunci când avem o energie nervoasa normală, funcţiile organice sunt normale. M-am gândit că epuizarea energiei nervoase este cauza blocarii eliminarii toxinelor. Evrika! Am gasit! Aceasta este cauza tuturor aşa-numitelor boli! Epuizarea, carenta, lipsa, insuficienta energiei nervoase blocheaza eliminarea produselor reziduale toxice ale metabolismului normal. Retinerea in organism a toxinelor otravitoare metabolice – iata prima si singura cauza a bolii!

Cei care vor sa se elibereze din robia superstiţiilor medicale, chiar ca ar trebui să studieze "Toxemia pe intelesul tuturor".

Toxemia pe înţelesul tuturor

Nimeni dintre cei din afara profesiei medicale nu cunoaste atat de bine ca doctorii insisi imperativa necesitate de a sti ce este de fapt boala. Niciodată în istoria aşa-numitei stiinte medicale nu a existat o atat de intensa muncă de cercetare ca cea desfasurata în ultimii zece ani; dar dupa fiecare nouă descoperire, rasunetul tocurilor puternicei Nemesis reuseste sa aduca frigul in oasele cinstitilor si seriosilor cercetatori printr-un singur cuvant – inevitabilul: esec. De ce inevitabil? Pentru că inca de cand omul a inceput sa mediteze pe teme precum propriile disfunctii, durerile şi bolile lui, a făcut enorma si fatala greşeala sa creada că ceva din afara sa – din afara propriei sale voinţe – i-ar fi cauzat răul, tocmai lui, o fiinta atat de nevinovata!... Fiind o fiinta religioasa, la inceput a crezut ca din greseala ofensat în vreun fel una din multele sale zeităţi care acum este victima inocenta a razbunarii divine. Istoria

9

modului in care omul, pentru a se disculpa, a dezvoltat inconstient ideea bolii ca fiind o entitate externa lui, de sine statatoare, este prea lunga pentru a face mai mult decat a o aminti într-o lucrare de acest fel. Oricare dintre vechile mitologii poate fi menţionata pentru cei suficient de curioşi să studieze aceasta problema. Faptul că omul încă este saturat de secolele de moştenire mitologica s-a evidentiat cu pregnanta când a fost introdusa teoria germenilor a lui Pasteur. Aceasta a dat răspuns in mod instinctiv intrebarii privind cauza externa a „posesiei demonice”! Insfarsit căutarea de catre omul inocent a tapului ispasitor, a demonului – autor al tuturor nenorocirilor sale – a fost recompensata şi constiinta sa e acum la adapost de remuscarile tuturor pacatelor proprii. Cu toate acestea, cei peste şaptezeci de ani de ispăşire a păcatelor omului de către demonul-germen sunt pe terminate. Microbul a fost ultima scuza pe care omul si-a adus-o pentru păcatele sale înaintea tronului propriei ratiuni.

Stiinţa medicala este o disciplina mitologica ce se bazează pe falsa premisă religioasa că boala este cauzată de influenţele externe şi că impotriva acestora, medicamentele sunt ceva care vindecă sau macar amelioreaza betesugurile si suferintele. Insusi termenul de "medical" înseamnă ceva referitor la medicament sau a practica tamaduirea pe baza de leacuri. Orice este utilizat ca remediu poartă ideea de a vindeca, a alina, a corecta sau care oferă ajutor si desigur acest mod de a oferi ingrijire se face integral fără nicio înţelegere veritabila a cauzei bolii tratate.

Cuvintele "medical", "medicament", "boală" “remediu” “tratament” şi "vindecare" au devenit concrete în înţelegerea oamenilor şi dau forma gândurilor şi credinţelor lor. Şi atat de arbitrare si abuzive sunt aceste credinţe, incat noile şcoli şi terapii sunt obligate la aceasta înţelegere mitologica convenţionala. Acestea pot sustine de pilda ca o anumita leziune nervoasa este cauza oricarei patologii ulterioare. Dar nu-si fac probleme in a afla de ce o anumita leziune nervoasa creează o patologie si alta nu.

La randul lui, psihologul nu-si face probleme in a explica de ce la un subiect ingrijorarea genereaza boală, iar la celalalt nu; de ce speranţa într-un caz vindeca şi în altul nu, de ce fictiunea nu vindecă întotdeauna, de ce credinţa nu vindecă întotdeauna; se eludeaza aceasta problema fundamentala sustinandu-se că de pilda nu a existat suficientă credinţă, etc. Niciun prost nu este un prost mai mare decât prostul care se prosteste pe sine insusi.

De ce nu e bine ca şcolile de gândire nouă sa revina la vechea idee-mama? Pentru ca atâta timp cât ideea că boala este o realitate, o individualitate, o entitate, este fixată ferm în minte, chiar şi cei din activitatea de cercetare vor fi controlati şi orientati gresit în munca lor de aceasta înţelegerea convenţionala. Acesta este motivul pentru care fiecare minunată descoperire se dovedeşte în curând a fi fost o idee greşită.

Nu există nicio speranţă că ştiinţa medicală va fi vreodată o ştiinţă adevarata, deoarece intreaga ei structura este construita în jurul ideii religioase că există un obiect – boala – care va putea fi vindecata (exorcizata) atunci când medicamentul-minune adecvat creat de Dumnezeu sau cineva ca El – remediul, tratamentul – va fi descoperit.

Intenţia mea este de a caricaturiza obisnuita conventionala, slăbiciunea zilnica a medicinei ştiinţifice, astfel încât oamenii sa poata vedea absurdităţile cu privire la boala si vindecare in care sunt şi au fost legaţi la ochi să creadă, prin sunetul de trompetă plin de prestigiu si credibilitate al ştiinţei. Apoi am sa descriu singura explicaţie raţională valabila a cauzei aşa-numitei boli, în speranţa că, prin contrastul ridicol dintre vechi şi nou, voi activa putin

10

gandirea independenta si voi construi noi celule in creier, care in timp le-ar putea înlocui pe cele vechi şi convenţionale.

Inainte ca teoria toxemiei sa fi fost descoperita şi dezvoltata de mine într-o filozofie medicala coerenta, nu a existat nicio alta filosofie medicala valida. Cauza şi vindecarea bolilor este şi a fost un potpuri de presupuneri şi speculaţii care a zapacit minţile cele mai bune şi cele mai sârguincioase ale lumii medicale, în fiecare generaţie.

Astăzi, ca niciodată înainte, cele mai strălucite minţi din aceasta profesie patrund in munca de cercetare, încercând să descopere cauza efectiva a bolii. Dar ele sunt sortite dezamăgirii, pentru că inregistreaza un esec inca de la început. De ce? Pentru că toată munca realizata vreodata în căutarea cauzei a fost facuta in linia studiilor critice şi a examinarii efectelor (simptomelor); insa, cu siguranţă ca minţile care sunt obisnuite sa judece corect nu pot sa admita ca un efect poate fi si propria lui cauză. Nimeni nu crede în generaţia spontanee. Rămăşiţa acestei credinţe a fost anihilată de către descoperirea de catre Pasteur a germenilor ca fiind cauza fermentaţiei – o descoperire atât de profundă, încât a creat o frenezie în lumea medicală, insa din nefericire, la fel ca în fiecare epidemie de frenezie, echilibrul mental a fost pierdut. Importanţa germenilor ca fiind cauza primara sau eficientă a bolii a fost acceptata volens-nolens. Toata lumea a fost luata de val. Ca în toate marile schimbari bruste de convingeri, era periculos nu fii de acord cu spiritul multimii in delir; prin urmare, vocile din opozitie sau cele conservatoare au fost suprimate sau ostracizate.

Insa frenezia teoriei germenilor a fost acerbă timp de două sau trei decenii, dar acum este de domeniul trecutului şi va fi în curând, dacă nu deja si este, o literă moartă.

Peste tot se cauta cauza bolii şi nu mai puţin decât un personaj precum regretatul Sir James Mackenzie, în "Rapoarte ale Institutului de Cercetare Clinică St Andrews" Volumul I, a declarat: "Cunoaşterea bolii este atât de incompleta, ca noi încă nu ştim ce măsuri ar trebui să fie luate pentru a avansa cu cunostintele noastre". La un alt moment el scria: "Boala se manifestă in noi doar prin simptomele pe care le produce; primul obiect în examinarea unui pacient este detectarea simptomelor şi, prin urmare, simptomele bolii formeaza unul din obiectele principale ale studiului nostru."

VALOAREA SIMPTOMATOLOGIEI

Sir James Makenzie a fost probabil cel mai mare medic din lumea vorbitoare de limba engleza din vremea lui, insa el nu a renuntat la superstiţia mitologico-medicala că boala este o entitate pozitivă şi că modul de a găsi boala este de a urmări simptomele la sursa lor. Dar ce dacă un simptom este urmarit pana la sursa acestuia? De pilda, o durere este urmarita pana la sursa ei şi vom descoperi că vine de la cap. Capul nu este cauza durerii. Apoi descoperim simptome de hiperemie – prea mult sânge în cap. Presiunea de la prea mult sânge în cap cauzeaza durere. Presiunea sangelui o fi insasi boala? Nu! Prea mult sânge – hiperemia – este boala? Desigur, prea mult sânge în cap a fost o cauza. Ce este ceea ce cauzează congestionarea? Gasim că durerea este un simptom. Presiunea provoaca durere; ea, de asemenea, este un simptom. Prea mult sânge în cap cauzeaza presiune, ceea ce, de asemenea, este un simptom. Durere, presiune, hiperemia, toate cele trei reprezinta simptome. Cu trecerea timpului, peretii vaselor de sange se sclerozeaza şi presiunea rupe unul dintre ele. Hemoragia în creier este cauza de deces in apoplexie. Este ruptura vasului de sânge boala? Nu. Este hemoragia la nivelul creierului boala? Nu, acesta este un simptom. Este moartea din cauza hemoragiei boala?

11

În cazul în care hemoragia nu este suficient de severa pentru a provoca moartea, dar produce o formă de paralizie – şi pot exista mai multe feluri, este paralizia o boala? Nu! Nu am calatorit noi de-a lungul unui lanţ de simptome de la dureri de cap la paralizie? Si totusi, nu am gasit nimic pentru care toate aceste simptome sa indice o boală şi, în conformitate cu cerinţele lui Sir James Mackenzie, boala se manifesta la noi doar prin simptome. Aici avem un lanţ de simptome incepand cu durere si care se termină în hemoragie şi moarte sau paralizie, care nu ne ofera nicio indicaţie asupra cauzei, indiferent de felul in care aceasta este înţeleasă. Orice alt lanţ şi anume simptome ale stomacului, care se termină în cancer piloric, nu va da, în diversele etape, niciun indiciu in plus despre boală, fata de exemplul de mai sus.

Primul simptom pe care il avem cu privire la inceputul oricarui lanţ de simptome este de disconfort sau durere. În orice dereglare functionala de stomac avem dureri, mai mult sau mai puţin agravate de alimente. Catarul le urmează, sau, mai des, le precede, sau ceea ce noi numim inflamaţie sau gastrita. Gastrita continuă cu o ingrosare a membranei mucoase. Apoi vine timpul când apar ulceraţii. Acesteia urmeaza a i se da un nume de boală, in cazul in speta ulcer de stomac, dar aceasta este doar o continuare a simptomului primar de catar şi durere. Ulcerul este eliminat chirurgical, dar simptomul de inflamaţie şi durere continuă şi alte ulcere vor urma. Această stare în cele din urmă fuzionează în induratia sau rigidizarea orificiului piloric al stomacului. Atunci când se dezvoltă acest lucru, există mai mult sau mai puţin o obstrucţie la evacuarea pilorica in duoden, provocand vărsături ocazionale şi ulterior, la o examinare mai aprofundată, este descoperit cancerul.

Dacă analizăm simptomele de la prima durere şi catar la nivelul stomacului, vom identifica lanţul de simptome care se dezvolta. Primul simptom care urmează să fie observat este durerea. În urma unei examinări, găsim o condiţie catarală a stomacului şi această condiţie catarala nu este o boala, este un simptom. Inflamaţia catarală continuă cu îngroşarea mucoasei care are ca rezultat ulceraţii. Ulceraţia nu este o boala, ci este doar o continuare a simptomului inflamator. În cazul în care ulcerul este eliminat, aceasta eliminare nu duce la eliminarea bolii; ci se îndepărtează doar un simptom. Aceste simptome continua până când apare o ingrosare şi induraţie a sfincterului pyloric, care se numeşte cancer. Şi totuşi, nu am descoperit nimic in afara de simptome, de la început până la sfârşit.

Prin îndepărtarea chirurgicala a cancerului, la problema despre ce este aceasta boala nu s-a primit niciun răspuns. Cancerul fiind un simptom final, el nu poate fi cauza ce a determinat primul simptom.

Orice alta aşa-numita boala poate fi analizata în acelaşi mod. Ca regulă, durerea şi catarul sunt primele simptome functionale care atrag atentia medicului sau a pacientului ca ceva nu este in ordine; insa durerea şi catarul nu sunt boala. În cazul în care este găsita cauza durerii, aceasta, de asemenea, va fi tot un simptom si nu o boala. Şi acest lucru va fi valabil până la capăt.

Nu este de mirare că diagnosticienii raman perplecsi în incercarea de a descoperi boala, pentru că ei confunda simptomele cu boala. Esenta problemei este ca este imposibil de a pune degetul pe orice veriga sau capat al unui lant de simptome şi a spune: "Aceasta este boala!" La începutul acestei analize am aratat ca durerile de cap nu constituie o boala; si cand am terminat, am constatat că hemoragia sau apoplexia nu constituie boala, acestea sunt doar o continuare a simptomelor primare.

12

"Boala isi face simtita prezenta doar prin simptomele pe care le produce." Această sustinere conduce la ideea rasuflata ca există pe de o parte boala (“esenta”) si pe de alta parte simptomele prin care ea “se manifesta” concret (“fenomenul” empiric) şi că prin intermediul simptomelor putem găsi boala.

Faptul ca Mackenzie a fost descumpanit de căutarea sa a bolii mergand pe firul simptomelor, reiese din următorul text pe care il citez din rapoartele menţionate anterior:

“Multe boli sunt considerate a avea un caracter periculos şi sunt efectuate multe încercări pentru a combate pericolul, in pofida faptului ca nu exista nicio idee asupra naturii acestuia. Este în special cazul bolilor epidemice, cum ar fi rujeola, gripa, scarlatina şi difteria. În consecinţă, în momente diferite au existat propuneri pentru a trata persoanele care suferă de aceste boli dupa un plan general, fără luarea în considerare a particularităţilor cazurilor individuale şi astfel ajungem sa masuram cu degetul mare in tratamentul care consta în folosirea oarbă a unui ser sau vaccin.În timpul epidemiilor de gripă există întotdeauna o cerere stringenta pentru o metodă universală de tratament şi sunt făcute încercări pentru a satisface aceasta cerere, în forma aşa-numitelor particularitati şi a vaccinurilor.”

Când o atat de mare autoritate medicala declară că bolile periculoase sunt combătute fără nicio percepţie asupra naturii lor şi că, de asemenea, în ciuda acceptarii teoriei germenilor, ar trebui să fie evident pentru mintea cugetatoare că teoria germenilor a fost deja evaluata şi s-a constatat că lasa de dorit. Cu toate acestea, când trebuie făcut ceva concret şi nu dispunem de o descoperire mai buna, atunci "pot sa fie utilizate fără discriminare seruri şi vaccinuri."

Această "regulă a degetului mare" este cea care guvernează in prezent toata gândirea medicala cu privire la simptomele, bolile, cauza si tratarea lor.

Medicina se bazează totusi pe un fundament ştiinţific solid. Anatomia, fiziologia, biologia, chimia şi toate ştiinţele colaterale care au o incidenţă asupra ştiinţei despre om, tind chiar spre perfectiune. Dar pseudo- ştiinţele simptomatologiei, bolii, diagnosticului, etiologiei şi tratarii bolii se bazeaza pe o viziune mitologica, incat pentru a-si gasi sorgintea trebuie sa se întoarca la superstiţie. Vedem aici incongruenţa de a pune la un loc pe de o parte ştiinţa reala pozitiva si pe de cealalta parte amăgirea de sine si a altora şi superstiţiile. Exista doua idei vechi si rasuflate care au generat o colosala literatura caduca: intrucat exista o entitate “diabolica” externa numita “boala”, impotriva ei trebuie luptat eroic pentru a fi exorcizata prin antidoturi, leacuri, chirurgie, foc, descantece si tot taraboiul samanic.

ADEVĂRUL, AŞA CUM IL VAD OAMENII CELEBRI

“Când nu este o ordine logica si cauzala in cunostintele omului, cu cat are mai multe cunostinte, cu atât mai mare va fi confuzia lui. (Herbert Spencer.)”

O confuzie naucitoare este singura caracterizare care poate fi data teoriei şi practicii medicinei. Insa medicina este o profesie straveche si este una dintre profesiile care se învaţa. Daca caracterul aristocratic al medicinei printre alte profesii se justifica cu mai mult decat trufie si diplome de studiu, atunci ce anume i-a făcut celebri cei de pe interminabila lista de medici celebri, morti sau in viaţă?Aceleaşi lucruri care i-au făcut celebri si pe alţii dinauntrul si in dinafara profesiilor şi anume, numele, valoarea personala şi educaţia. Franklin nu a fost medic, dar el a fost la fel de mare ca orice medic şi si-ar fi putut folosi materia cenuşie în consilierea celor care sunt sau nu sunt bolnavi. El a dat dovada ca avea un simt special de percepere a adevărului şi aş spune că

13

discernamantul sau este trasatura directoare a spiritului sau, daca nu si cea distinctiva, care a facut sa se distinga cei intr-adevar mari de majoritatea mediocra. Acestia constituie aluatul care plamadeste întreaga turma a umanitatii – calitatea inalta a caracterului care nu a putut fi găsita în toata Sodoma şi Gomora.

A mai existat si o altă minte cu aceeasi forta de discernaman care s-a distins în secolul XVIII-lea – un alt Benjamin – care a fost, de asemenea semnatar al Declaraţiei de Independenţă – Benjamin Rush, un medic, un astru luminator, care a adus distincţie ştiinţei medicale. El a fost mai mare decât profesia lui. El a semanat seminţe de adevar care, daca ar fi acţionat asupra profesiei medicale, ar fi organizat gândirea medicala şi ar fi împiedicat confuzia de astăzi. El a lasat in istorie pepite de aur cum ar fi:

“Mult rău a fost făcut de către regimul nosologic al bolilor. Boala este unitara, ca si febra. Diferitele locuri sau diferitele sale grade nu ar mai trebui sa fie multiplicate ca fiind diferite boli, dupa cum efectele numeroase şi diferite ale caldurii si luminii asupra globul nostru nu ar trebui să fie multiplicate într-o pluralitate de sori.Intreaga materia medica este infectata cu consecinţele nefaste ale nomenclatorului bolilor; pentru ca fiecare articol din ea este indicat doar în dreptul numelor lor. Respingerea clasificarii artificiale a bolilor ar produce o revoluţie în medicină. Iar prin aceasta, drumul spre cunoaştere va fi scurtat, astfel încât un tânăr va fi capabil să se califice pentru a practica medicina, cu o cheltuială mult mai mica de timp şi cu o muncă egala cu aceea necesara ca un copil să înveţe să citească şi să scrie cu ajutorul de alfabetului roman, în loc sa utilizeze caractere chinezeşti.Ştiinţa este prima care deplânge înmulţirea bolilor. Acest fapt este, în medicină, la fel de respingator pentru adevăr precum este în religie, pentru adevăr, politeismul. Medicul care apreciaza diferite afecţiuni ale diferitelor părţi ale aceluiaşi sistem ca pe boli distincte, când de fapt acestea apar din aceeasi cauză, seamănă cu un sălbatic indian sau african, care consideră apa, roua, gheaţa, îngheţul, zăpada ca fiind esenţe distincte; în timp ce medicul care consideră că afecţiunile morbide ale fiecarei parti a corpului, desi difera, pot fi in forma lor sau in gadul lor de evolutie, rezultatul unei singure cauze, se aseamănă cu filosoful care consideră că roua, gheaţa, îngheţul şi zăpada reprezinta diferite modificări ale apei şi ca rezultă pur şi simplu din absenta căldurii.Omenirea are mult a deplânge acest politeism în medicina. Sabia va fi, probabil, pusa in teaca pentru totdeauna, ca orice instrument al mortii, înainte ca medicii sa înceteze să contribuie la cresterea mortalitatii prin prescrierea in numele bolilor.Există o cauza unica a bolii. Aceste afirmatii au o larga aplicabilitate şi, în mod corespunzător, în masura în care au fost aplicate, ne-au furnizat o masă de eroare care s-a acumulat de veacuri în medicină, mă refer la nomenclatorul bolilor bazata fiecare pe o cauza separata. Este partea cea mai ofensatoare şi aducatoare de prejudicii de gunoi a ştiinţei noastre.Un medic ce poate vindeca o boala prin cunoaşterea principiilor sale poate, prin aceleaşi mijloace, vindeca toate bolile organismului uman; pentru ca toate cauzele lor sunt una si aceeaşi cauza.Este aceeaşi diferenţă între cunoştinţele unui medic ce prescrie pentru boli ca fiind impartite in genuri şi specii şi a unuia care prescrie sub indrumarea unor principii, ca si aceea care există între cunoştinţele pe care le obţine cineva despre natura şi întinderea cerului, prin vizualizarea a cativa centimetri de pe fundul unei fantani şi cineva care priveste din varful unui munte întreaga bolta a cerului.Mai curand as crede că ratafia a fost destinata de către Creator să fie singura băutură a omului în loc de apă, decat sa cred faptul ca cunoaşterea a ceea ce se referă la sănătatea şi viaţa unui oraş întreg, sau a unei naţiuni ar trebui să se limiteze la hotararea unui grup şi acela mic si privilegiat de oameni.Dintr-o scurtă trecere în revistă a acestor fapte, ratiunea şi umanitatea se trezesc din lunga lor adormire în medicină şi se unesc în a proclama că este timpul să scoata tratamentul epidemiilor contagioase din mâinile medicilor şi sa-l plaseze în mâinile oamenilor.Disecţiile ne conving zilnic de ignoranţa noastră in ceea ce priveste boala şi ne fac sa rosim pentru prescripţiile noastre. Ce naiba am făcut, dacă imi este permisă expresia, sub obladuirea convingerii faptelor false şi a falselor teorii! Am sprijinit multiplicarea bolilor. Am făcut mai mult decat atat – am crescut mortalitatea lor.

Oliver W. Holmes, MD, a fost un om care a dat demnitate şi respectabilitate profesiei. El a fost un om de litere şi de la început pana la sfarsit, a fost întotdeauna mai mare decât profesia lui. El a spus odată: "Cred cu fermitate că, în cazul în care toata materia medica ar putea fi

14

scufundata pe fundul mării, ar fi cu atât mai bine pentru omenire şi mai rău pentru toţi peştii."

De-a lungul tuturor veacurilor mintile excelente au simţit adevărul cu privire la cauza bolii, iar acest lucru a contat împotriva dementelor şi stupiditatilor medicinei.

Un tablou foarte pregnant al grosului corpului medical medioctu a fost făcut de "Anonymus", în eseul său numit "Medicina" din revista "Civilizaţia în Statele Unite ale Americii."

„Una dintre principalele cauze ale naturii neştiinţifice a medicinei si a caracterului antistiintific al medicilor constă în credulitatea lor ingamfata şi in incapacitatea lor de a gândi independent. Această afirmaţie este sprijinita de raportul cu privire la inteligenta medicilor publicat recent de Consiliul National de Cercetare. El a descoperit pe baza testelor mai mult sau mai puţin demne de încredere psihologică faptul ca medicii au cel mai scazut grad de inteligenţă dintre toţi profesionistii, cu excepţia doar a stomatologilor şi a doctorilor de cai care sunt cu zece la sută mai puţin inteligenti. Dar din moment ce metodele cantitative utilizate au cu siguranţă o eroare experimentala de zece procente sau chiar mai mare, nu este sigur că membrii celor două profesii mai umile nu au o capacitate intelectuală egala sau chiar mai mare. Este semnificativ faptul că inginerii sunt in capul listei in inteligenta. Aceasta este evaluata ca fiind cu saizeci la sută mai mare decât a medicilor.

Această larga disparitate conduce la tentaţia de a face interesante probe psihologice. Nu este lipsa de inteligenta lamentabilă a medicului cauzata de lipsa necesitatii de a avea o disciplina intelectuală riguroasa? Numeroase condiţii conspira pentru a face din el un intelectual ieftin. Din fericire pentru noi, cele mai multe boli sunt auto-limitate. Dar este natural pentru medic de a transforma această dispensă a naturii în avantajul său şi pentru a afirma ca el l-a vindecat pe John Smith, cand, de fapt, natura a făcut trucul. Dimpotrivă, daca Smith moare, bunul doctor poate sa-si asume o expresie pioasa şi sa sugereze că, în ciuda abilitatii sale incredibile proprii şi extraordinarului efort, a fost voia lui Dumnezeu (sau a naturii) vor ca John să treacă dincolo. Inginerul nu este expus la nicio ispită de acest fel. El construieşte un pod sau reuşeşte să ridice o clădire şi dezastrul cu siguranta urmeaza oricarui pas greşit în calcul sau unui defect în construcţii. În cazul în care o astfel de calamitate apare, el este discreditat şi dispare de la vedere. Astfel, el este ţinut la un nivel de mare rigoare intelectuală şi de disciplină, care este cu totul necunoscut în lumea in care locuieste medicul.”

TESTE STIINTIFICE

"Din multimea suferinţelor îngrozitoare care vin peste noi, doar câteva pot fi vindecate sau ameliorate prin administrarea de remedii." Acest fapt a fost recunoscut cu sinceritate de către medicii inca de acum una sau doua sute de ani.

Numai ca "Suferinţele îngrozitoare" nu "vin peste noi". Caci dacă suntem coplesiti de boală, este vorba despre isprava noastra proprie şi tot ce trebuie sa facem pentru a ne intoarce la starea de bine şi de sănătate este să renunţam la auto-construirea bolii si in continuare propria natura subconstienta se va ocupa de curăţirea casei.

Suferintele sau boala nu pot fi vindecate prin tratamente. Natura („inconstientul” nostru) detine monopolul absolut al puterii de vindecare (vix medicatrix naturae). Insanatosirea fiind monopolul absolut al naturii, nu poate fi delegata catre medici sau catre academiile de medicina.

Vai, in ce calvar trist s-ar afla omenirea, dacă comercialismul medical ar detine monopolul asupra vindecarii sau tratarii celor bolnavi! Cu toate astea, o duce foarte bine, vanzand simulacre de tratamente de toate tipurile. Dar când omenirea se va trezi si va realiza deplin adevărul că in toate epocile din trecut a cumparat o pretenţia falsa de putere de vindecare asupra careia ar fi dispus de un monopol, vechea breasla a incaruntitului Aesculap va fi

15

dezbracata de halate şi aruncata afara din afacere – cu tot cu gasca, şarpe şi restul trusoului imposturii.

„Ameliorat", în limbajul medical înseamnă simptome camuflate temporar, suferinte usurate, gunoi sub covor, cronicizare etc. Acesta este in realitate intregul adevăr în ceea ce priveşte aşa-numitele remedii sau tratamente. Iar când adevărul va fi cunoscut si anume ca de fapt vindecarea sau puterea de a inlatura boala şi a te face bine, este integral puterea propriei naturi inconştiente şi ca este proprietate personala, vom şti că vindecarea şi ameliorarea prin administrarea de remedii – medicamente, seruri, vaccinuri, chirurgie, alimentatie care sa mentina puterea, etc - sunt de prisos, invazive şi de natura a da totul peste cap.

Şi un număr la fel de mic s-au îmbunătăţit sau au fost eliminate prin intervenţii chirurgicale. Dar, în ciuda bolilor relativ puţine pentru care intervenţiile chirurgicale sunt benefice, numărul de chirurgi care a inflorit in tara este enorm. Descoperirile fundamentale ale lui Pasteur şi aplicarea lor strălucita de catre Lister, au fost rapid puse sub sechestru în America. Alternativ, numele Bull, Halstead, Murphy, fratii Mayo, Cushing şi Finney urmează să fie plasate in rand cu ale celor mai buni chirurgi ai oricarei naţiuni. De fapt, s-ar putea spune ca noi dominam lumea la producţia de chirurgi [şi uzine chirurgicale], la fel cum o facem în cel al automobilelor, cărucioarelor pentru copii şi mobilierului antic.

"Cateva boli pot fi tratate sau ameliorate" Iar eu spun: niciodată tratate, iar ameliorarea este o formă de constrirea a bolii.

O femeie delicata a devenit pacientul meu după ce a suferit de durere de cap douăzeci şi doi ani şi a luat mai multe sau mai puţine remedii paliative de la douăzeci si doi de medici diferiti, câtiva foarte cunoscuti, unul fiind un neurolog cu o faima mai mult decat naţionala; majoritatea i-au spus că nu exista niciun leac, si că doar când o sa-si schimbe viata de aici cu cea de dincolo, durerile ei de cap vor înceta. Asta i-a cazut in cap ca un ciocan. Ea mi-a spus că în ultimii doi ani suferinţa ei a fost mai mare decât oricând înainte, de cand menstruatia ei a încetat. Nimeni nu poate spune cât de mult i-a prelungit durerea de cap sugestia psihologica a cincisprezece sau douăzeci de medici că nu se va face bine niciodata. Consumul medicamentelor paliative, calmante este întotdeauna înclinat să carenteze organismul de energie şi sa construiasca starea de toxemie. Durerea acestei femei ajunsese sa fie calmata cu morfină administrata subcutanat – un tratament diabolic. Ar trebui să existe o lege împotriva unui astfel de malpraxis. Dar niciodată majoritatea nu isi ceeaza dezavantaje prin legi prohibitive.

Prescriptia mea medicala a fost: interzicerea fumatului in casa (sotul fiind un fumător inveterat); repaus la pat, post, o baie la cadă şi o clismă în fiecare noapte până va trece paroxismul durerii.

Paroxismele apareau săptămânal, începând de marţi şi lăsându-o ca o leguma până vineri. Am recomandat o baie fierbinte, care să duca la relaxare completa, chiar dacă pentru asta era necesara o oră intreaga. Femeia a avut doar un singur paroxism după ce a devenit pacienta mea şi asta doar dupa trei sferturi de oră de baie fierbinte pentru calmare. Soţul ei a devenit foarte entuziasmat că soţia lui a scapat de durere fără droguri pentru prima dată în ultimii ani 22 de ani. Comentariul meu la izbucnirea lui de bucurie a fost: "Fumatul dv. şi doctoriile medicilor au fost vinovate de suferinţa ei inutila timp de aproape un sfert de secol."

16

Calmarea durerii cu medicamente de orice fel blocheaza eliminarea otravitoarelor toxine metabolice firesti şi împiedică organismul sa-si cureţe casa. În cazul migrenei de mai sus, de fiecare dată când organismul initia o criză de eliminare a toxinelor, medicul trântea si închidea uşile, adica bloca cu morfină eliminarea toxinelor. Prescriptia mea a inversat ordinea: a deschis toate uşile cu rezultatul că după o singura baie fierbinte calmanta, ea nu a mai avut niciodată alte dureri de cap. Desigur, după aceea am reglementat impreuna modul ei de alimentare şi inlaturarea tuturor obiceiurilor daunatoare. Oamenii care nu au obiceiuri rele nu sunt niciodată bolnavi.

Cam în acelaşi timp am sfătuit o altă femeie care a suferit timp de şaisprezece ani de accese săptămânale de dureri de cap. Ca şi primul caz, ea a fost tratata cu medicamente de către mulţi medici şi i s-a spus că nu trebuie să mai caute vindecarea decât după trecerea la viata de apoi. Femeia, de asemenea, a avut un paroxism al durerii după renunţarea la drogurile paliative şi de asemenea facut cateva schimbari in obiceiurile ei de zi cu zi.

Au mai fost doi pacienţi, cu un "necaz îngrozitor", care s-a mentinut "îngrozitor", printr-o medicaţie fără sens şi criminala si asta, de asemenea, de către medici care deţin titluri academice de la colegii clasa A.

Mă refer la aceste două cazuri pentru a ilustra ce înţelegea Anonymus prin expresia: "Putine boli pot fi tratate sau ameliorate." Durerea de cap in sine nu a fost tratata, iar daca dopajul – pentru ca in aceste două cazuri a fost dopaj – amelioreaza durerea, alt nume ar trebui să fie utilizat în desemnarea procedurii.

CRIZELE DE TOXEMIE

Potrivit Filosofiei Toxinelor, fiecare aşa-numita boală este o criză de toxemie; ceea ce înseamnă că toxina s-a acumulat în sânge peste nivelul tolerat de organism şi criza, aşa-numita boală – denumita raceala, "gripa", pneumonie, dureri de cap sau febră tifoidă – este o eliminare de toxine pe o cale indirecta (mandatată). Natura face eforturi pentru a scapa organismul de toxine. Orice tratament care obstrucţionează acest efort de eliminare a toxinelor, impiedica natura în eforturile ei de auto-vindecare.

Medicamentele, modul de hrănire, frica şi grija păstrarii locului de muncă impiedica eliminarea toxinelor. In consecinta, o raceala degeneraza intr-un guturai cronic; o "gripa" poate fi obligata să ajunga la o stare de infectie; o pneumonie se poate încheia în mod fatal dacă secreţiile sunt blocate de medicamente; ştim deja ce devine durerea de cap; febra tifoidă va fi forţata spre o stare septică şi prelungită foarte mult, în cazul în care pacientul nu este ucis.

Cele de mai sus ilustrează modul în care "câteva cazuri, pot fi tratate sau ameliorate." Altfel este daca medicul curant ştie că fiecare aşa-numita boală este un complex de simptome care indica o criză de toxemie – proces natural de curatire a casei. Iar ea – Natura –poate reuşi admirabil dacă nu este impiedicata de vanzatorii de otravă care se străduiesc să distrugă o entitate imaginara ascunsa undeva în sistem, care este cu putere amplificata şi intensificata de tratamentele sau paliativele lor.

Este o adevărată plăcere pentru medicul care e constient că el nu poate vindeca nimic, sa urmareasca cum Natura inlatura singura toate aceste simptome prin eliminarea toxinelor, în cazul în care el este dispus să stea in "expectativa vigilenta" şi sa nu se implice. De cele mai

17

multe ori pacientul va reveni la starea de bine. Pacienţii nu răspund în acest fel daca când sunt drogati şi daca sunt alimentati. Da, când natura nu este împiedicată prin imixtiune profesionala plina de exces de zel, oamenii bolnavi pot spune sincer când depasesc cu bine o criză de curatare a casei: "Am avut o boală usoara."

Natura nu este răzbunătoare. Marea suferinta, maladiile cronice şi fatale sunt construite de către omul insusi care nu-si indreapta viata, precum şi de eforturile bine-intenţionate dar beligerante ale medicilor care lupta fără încetare cu un duşman imaginar. Oamenii sunt atât de saturati cu ideea că trebuie „luptat” cu boala pana la final, incat nu sunt mulţumiţi de un tratament de crutare, conservativ. Ei sunt convinsi ca „trebuie făcut ceva”, chiar dacă plătesc pentru aceasta cu viaţa lor, precum o fac zeci de mii de oameni în fiecare an. Aceasta dorinţa de a muri pe altarul superstiţiei medicale este unul dintre motivele foarte importante pentru care nicio îmbunătăţire reală nu este realizata în medicina fundamentală. Oamenii ar trebui sa ceara educatie – nu medicamente, vaccinare şi imunizare.

Si ce-ar mai ramane de facut de catre medic? Da, desigur, ar ramane destule! El ar trebui să intre in camera bolnavului zâmbind şi cu un cuvânt vesel, liber de mirosuri, îngrijit şi curat, sa fie natural şi fără afectări. El n-ar trebui să se laude la cât de multe nasteri a oficiat cu o noapte inainte sau cate mii a avut în ultimii zece ani. Lobbyul profesional nu este potrivit pentru camera bolnavului. Pacienţii ar trebui să aibă încredere în medicul lor şi dacă el debiteaza o multime de gogorite medico-anecdotice, pacientul se va prinde şi isi va pierde încrederea.

Medicul ar trebui sa recomande o clisma zilnica si o spalatura de stomac, dacă este necesara; ceva cald la picioare, linişte perfecta, fără mâncare (nici lichida nici solida) şi bineinteles fara medicamente, ci doar cu apa oricat doreste, o baie calda pe inainte de culcare, o baie fierbinte când este necesar pentru durere şi de câte ori este necesar pentru a asigura starea de bine. Odihna, căldura, aerul curat şi liniştea sunt curative. Apoi, medicul ar trebui să-si educe pacientul sa adopte obiceiuri de viaţă adecvate, astfel încât să nu se mai ajunga in viitor la alte crize de toxemie.

Când se aplica acest regim, Doctorulului Natura ii este permis controlul integral, declaraţia pesimista potrivit careia "Doar cateva boli pot fi tratate sau ameliorate", poate fi schimbata astfel: „Toate aşa-numitele boli acute pot fi vindecate; şi pacientul va ramane vindecat dacă va practica stapanirea de sine în ce priveşte obiceiurile epuizante care l-au adus la crizele de toxemie. Daca acest lucru se realizează cu fidelitate, aşa-numitele boli cronice nu vor mai fi edificate.

TOATE BOLILE AU FOST CANDVA INOCENTE

Cancerul, tuberculoza, boli renale şi toate bolile cronice degenerative in general au fost initial răceli nevinovate si "ameliorate", care s-au întors, insa au fost "ameliorate" iar si iar; de fiecare dată însoţite de o epuizare constituţională tot mai mare precum şi de o tot mai mare toleranţă constituţionala pentru otravire cu toxine, necesitand o solicitare tot mai mare a membranei mucoase mandatate să elimine indirect toxinele.

Se realizeaza o cercetare substantiala în încercarea de a găsi cauza bolii; concepţia actuala despre boală este că e o entitate individuală. Insa aici este locul unde cercetatorii isi gasesc propriul Waterloo. Caci toate aşa-numitele boli individuale nu sunt decat complexe de simptome în agravare din cauza crizelor repetate de toxemie. Ele nu au o existenţă

18

independentă. Deîndată ce toxemia este tinuta sub control, acestea dispar, cu excepţia cazului în care un organ de eliminare a fost forţat să degenereze datorita a nenumărate crize de eliminare toxica. Insa chiar şi modificarea organică patologica, daca organul nu este distrus, va putea fi depăşită prin corectarea obisnuintelor rele de viata şi implicit debarasarea de cauza – crizele de de toxemie.

Pentru a găsi cauza cancerului, începeţi de la răceală şi guturai şi urmăriţi patologia, asa cum trece de la iritaţie, guturai, inflamaţie, induraţie, ulceraţii, pana la cancer.

Toate simptomele aşa-numitelor boli au o singură origine. Toate bolile sunt una si aceeasi boala.

CREDINTA POPULATIEI

Puţini îşi dau seama ce posibilităţi mari ar avea omul daca ar elimina handicapurile care constau in vechi credinţe şi instincte de turma.

Filozofia Toxemica se întemeiază pe adevărul că nu există vindecare prin tratament. Prin aceasta este diferită de toate aşa-numitele sisteme de tratament. Fiecare pretentie sau promisiune de vindecare prin tratament, în toate liniile de terapie, este falsă. Acest lucru nu poate fi înţeles usor si repede de către toate minţile, decat in timp. Convenţia şi superstiţia sunt dominante şi nu sunt dispuse să se aşeze şi să asculte si cealaltă parte. Mulţi învaţă încet, altii deloc, iar restul nici nu-si bat capul si lasa adevărul sa doarma linistit.

In fiecare generaţie exista minti obtuze. Toată viaţa m-am confruntat cu superstiţiile medicale de toate tipurile şi ştiu că minţile cu gândire clară sunt la fel de rare ca dintii la găina. Mulţi imi complimenteaza raţionamentul clar pe teme medicale, dar cand trec granita spre zonele in care isi cocolosesc conceptiile lor etice, morale şi teologice, ma avertizeaza în termeni foarte clari. Chiar si propria mea profesie este gata sa tulbure apele raţionamentului meu soptindu-mi că ii sunt infidel, un cuvânt care umple de oroare pe cei alesi. Insa cine este un infidel? Cel care respinge o convenţie fără sens. Nu este Isus acela care a repudiat cultul lui Iehova?

Mintea mediocra preferă vechile conceptii in locul definiţiilor "ultramoderne".

Desigur, Dumnezeu l-a făcut pe om. El a făcut totul. Dar de ce să nu aflam exact modul în care l-a făcut? Va exista mai multa "slava a lui Dumnezeu" în descoperirea modulului în care l-a făcut pe om, decat în acceptarea unei interpretari infantile, care până la aceasta data nu ne-a condus nicăieri. Daca ştim cum este facut omul, înţelegem legile fiinţei sale şi nu va mai fi cazul sa moara de apoplexie, de piatra la vezica biliara sau boli renale, de rigidizarea arterelor sau de orice alta aşa-numita boală cauzată de încălcarea legilor corpului şi mintii sale.

Oare ne vom face datoria fata de copii noştri si ii vom învăţa legile fiinţei lor şi cum să le respecte, sau vom merge pe acelaşi drum invechit şi, atunci când acestia se îmbolnăvesc din cauza incalcarii legilor fiinţei lor şi isi ruineaza sănătatea, sa apeleze la un chirurg, care va scoate afara greşelile contra lui Dumnezeu? Gândiţi-vă bine ca daca sunteti fanatici sau bigoti, veti plăti un chirurg pentru a reduce din efectele modului de viaţă greşit, dar totodata veti perpetua si cauza.

19

TOXEMIA ESTE CAUZA PRIMARA A TUTUROR ASA-NUMITELOR BOLI

Mulţi cred că ştiu ce inteleg eu prin "toxemie," bazandu-se pe sensul din dicţionar pentru definirea acesteia. Otravirea cu toxină – Toxină: Oricare dintre clasele de compuşi toxici de origine animala, bacteriana si vegetala – orice otrăvire cu ptomaine*. (Dicţionar Standard.)

Există atât de multe feluri in care sangele devine intoxicat, incat daca ceea ce vreau sa spun prin "toxemie" nu este bine înţeles, înţelegerea va ramane confuza. Această explicaţie este necesară deoarece chiar şi cei de profesie mi-au spus: "Oh, da, cred în otrăvirea rezultata prin excretii retinute (constipatie) si in otravirea cu ptomaine (produse alimentare alterate)".

După cum s-a menţionat anterior, o otravire cu ptomaine care rezultă 1. din ingestia de alimente care au ajuns in stare de putrefactie, sau 2. din putrefactia care are loc în produsele alimentare in intestine, după ce au fost mâncate şi care se numeşte, în general autotoxemie, autootravire, nu este o otravire autogenerata la care ma refer eu. Caci in autotoxemie ambele otrăviri se considera a fi fost generate in afara sistemului corpului şi otravurile trebuie să fie absorbite pentru ca sângele sa poata fi otrăvit. Alimentele stricate sau otrava generata in intestine se considera a fi încă exterioare corpului.

In mod similar, o rana supuranda, ulcerul, şancrul sunt in afara corpului şi dacă aceastea cauzează otravirea septica (a sângelui), va fi deoarece nu este permisa drenarea produselor reziduale - pentru a fi evacuate. Scurgerea fiind obstrucţionata, ea devine septica şi absorbţia ei forţata otrăveşte sângele. Chiar vaccinul nu reuşeşte să producă otravire septica deoarece otrava sa este eliminata la suprafaţa – in afara corpului. Ocazional, produsele reziduale sunt forţate să intre în sânge, din cauza drenarii deficitare; apoi urmează otrăvirea septica, urmata de deces.

GERMENII MORTALI

Nu trebuie uitat că drenajul liber, neobstructionat de la răni, ulcere, canale, conducte, trebuie păstrate aseptice (neotravitoare). Germenii mortali de pe maini, buze, cani, curelele de agăţat din transportul in comun – care de fapt, se gasesc oriunde si peste tot – nu sunt mortali până când nu sunt integrati in obiceiurile rele, murdare fizic şi psihic ale omului. Exista oameni care nu pot fi invatati sa-si mentina o stare de curăţenie; ei fie ca isi scarpina pielea si o neglijeaza peste masura. Este o arta de a purta haine curate şi a menţine o stare de curăţenie care să conducă la sănătate. Bolile venerice şi toate bolile de piele, inclusiv febrele eruptive sunt favorizate de hainele murdare. Există ceva mai mult decât prejudecată, fanatism şi partizanat în aluziile mele reiterate la relaţia congenerica dintre sifilis, vaccinare şi variola. Rudenia ar fi fost stabilita cu mult timp în urmă dacă vaccinul cu virusul de variola nu ar fi fost comercializat. Cei cu milioane investite şi care incaseaza mari dividende, vor fi de bunăvoie convinsi că sunt implicati în sifilizarea in masa a oamenilor?

Germenii mortali trebuie să fie amestecati cu produse reziduale reţinute in organism înainte de a deveni metamorfozati în starea lor toxica mortala. Câinele sau alt animal isi linge ranile. Când "germenul mortal" este introdus în gură şi, de acolo, în stomac, acolo el este digerat. Secretiile normale ale corpului, atat la exterior, cat şi în interior sunt mai mult decât suficiente pentru a scapa de toti "germenii mortali", aferenti fiecarei persoane.

Persoanele normale sunt fatale pentru toţi germenii şi paraziţii specifici habitatului uman.

20

Oamenii normali nu au nevoie de rai sau iad, acestea sunt conjuratii ale ignoranţei şi murdăriei in căutarea imunizarii artificiale. Adevărul imunizeaza impotriva aberaţiei despre germenii mortali.

Tratamentele şi imunizarea sunt produse de o civilizatie care nu civilizeaza.

Auto-controlul şi cunoaşterea limitărilor privilegiilor noastre ne aduc ce este mai bun in viata; apoi, dacă suntem mulţumiţi cum trăim ziua de azi, vom avea cea mai bună pregătire pentru zilele care vor veni. Dacă trăim bine azi pe baza sanatatii mintii si a corpului de azi, nu avem nevoie sa ne facem griji in ceea ce priveste germenii care pot aparea mâine.

Cei care predică teama de germeni astăzi sunt descendentii spirituali ai celor care au predicat frica de Dumnezeu, diavol, iad si rai în trecut. Ei nu ştiu că frica pe care ei o inculca este mai de temut decât obiectul avertizarii lor. Frica dăuneaza de o mie de ori mai mult decat orice alta cauza a toxemiei.

Natura merge pana la niste limite în prevenirea sau absorbţia otrăvurilor. Peretele intarit construit la baza unei ulceratii este o măsură conservativa pentru a preveni absorbţia. În materie de prevenire, natura uneori merge prea departe, şi construieste tumori şi induratii atât de dense, încât să împiedica circulaţia si in consecinta de produce degenerarea cu absorbţia lentă a materiei septice. Această otrăvire are loc foarte insidios (începe fără simptome, mascând gravitatea reală). Acesta se numeşte casexie, insa numele dat acestei patologii este sifilis sau cancer, iar în cazul plămânilor este tuberculoză.

Se poate crede ca acest capitol este o digresiune foarte mare de la subiectul toxemiei, dar cum toate drumurile patologiei duc la Roma – unitatea tuturor bolilor – nu sunt necesare scuzele.

LUMEA MEDICALA ESTE ÎN CĂUTAREA REMEDIILOR

Lumea medicala a fost totdeauna in cautarea unui remediu pentru a trata boala, în ciuda faptului evident că natura nu are nevoie de niciun remediu – ea are nevoie doar de oportunitatea de a-şi exercita prerogativele ei de auto-vindecare.

Acum câţiva ani, un medic bolnav oferea multi bani pentru un remediu impotriva cancerului. Dacă el ar fi cunoscut cauza bolii si nu ar fi fost educat in spiritul ştiinţei medicale, el nu ar fi murit crezând în posibilitatea unui tratament, după ce natura, în cazul său, si-a pus pecetea ei eterna pe propria lui incapacitate.

Cancerul este punctul culminant al anilor de abuz in alimentatie şi al anilor de toxemie sanguina cauzata de metode defectuoase de evacuare intestinala: Forţarea intestinelor pentru a evacua continutul este o metodă veche şi convenţionala de aşa-numita eliminare, prin care se degaja acumularea din intestine cu consecinta ca o mare cantitate de apă sa trebuiasca a fi evacuata de către rinichi şi intestine; dar această măsură forţata adauga o epuizare de energie nervoasa prin caracterul ei suprastimulant, care la randul ei inhiba eliminarea corectă a produselor reziduale metabolice din sânge – sursa tuturor bolilor produse de toxine.

Cea mai puternica metoda de eliminare intestinala este postul. Cu alte cuvinte, oferiti repaus naturii, si ea nu va avea nevoie de aşa-numitele tratamente. Repausul înseamnă urmatoarele: odihna la pat, mentinerea echilibrului minte-corp şi post. Natura apoi funcţionează fără handicapuri, cu excepţia cazului în care este provocata frica de toti vechii speculanti ai fricii,

21

profesionisti şi nespecialisti, trimitand catre pacient avertismentul: "Este periculos să postiti; s-ar putea să muriti din cauza lui." Aceste voci batjocoritoare nu ştiu nici macar că există o mare diferenţă între a posti şi a te infometa.

Iata un pont pentru acei defetisti care se tem a permite pacientilor lor sa posteasca: Stii, sau crezi ca stii ca oamenii care sunt nevoiţi să stea în pat in cazul in care sunt bolnavi nu se fac niciodata bine şi acest lucru este valabil mai ales pentru persoanele în vârstă. De ce? Pentru ca sunt supra-alimentate.

IDEEA CA GERMENII SUNT CAUZA BOLII ESTE MORTALA

Ideea ca microbii sunt cauza bolii este o eroare mortala, un mars lugubru al bacteriologiei si endocrinologiei. Endocrinologie, infecţii focale, remediile autogene şi sintetice, vaccinul şi imunizarea cu ser, sunt unele dintre domeniile de varf in stiinta medicala de astăzi, in care există o crasa lipsă de unitate fundamentală a sistemului;

Teoriile mele au primit puţină atenţie, cu excepţia celei din partea plagiatorilor (Henry Bieler...). Doar câtiva, foarte puţini medici cunosc ceea ce sustin eu. Dar acestia puţini macar sunt entuziaşti si şi-au dovedit spre propria satisfacţie faptul că teoria are o aplicabilitate universală.

Ce i se poate cere mai mult oricarui medic decât o filosofie a cauzei, care oferă o înţelegere perfectă a cauzei tuturor aşa-numitelor boli? Cunoasterea cauzei furnizeaza chiar si laicului un tratament pertinent şi o imunizare care immunizeaza raţional. Salvarea omului rezida in cunoştinţe pe care sa se bazeze; şi când le poate avea cu un efort atat de mic precum cel necesar pentru o înţelegere aprofundată a Filozofiei toxemiei există puţine scuze pentru orice om, nespecialist sau profesionist, de a se hazarda sa o ignore.

Toxina – otrava asa cum este definita de Toxemie – este un produs al metabolismului normal. Este o constantă, fiind generata constant; şi atunci când energia nervoasa este normala, este la fel de constant eliminată pe cât de repede este produsa.

Organismul este mai puternic sau mai slab, după caz, depinzand în întregime de energia nervoasa – daca este puternica sau slaba. Şi ar trebui să fie amintit că funcţiile organismului sunt intretinute bine sau rău în funcţie de cantitatea de energie nervoasa generata.

IMPORTANŢA ENERGIEI NERVOASE

Fără energie nervoasa funcţiile diferitelor organe ale corpului nu pot fi sustinute. Secretiile sunt necesare pentru pregătirea materialului din care sunt refacute tesuturile uzate. Ţesutul uzat trebuie să fie indepartat si eliminat din sânge la fel de rapid precum se formeaza, altfel se acumulează şi, cum acesta este toxic, sistemul va fi otrăvit. Acest lucru devine o sursă de slabire/epuizare a organismului.

Eliminarea produselor reziduale ale construirii tisulare este la fel de necesara ca procesul de construcţie. Deoarece aceste două funcţii importante depind una de alta si cum ambele depind de cantitatea corectă a energiei nervoase pentru a-si face munca bine, se cuvine ca toţi oamenii care vor sa se bucure pe deplin de viata si de sanatate sa înţeleaga în ce mod acestia

22

trebuie sa fie cumpatati în utilizarea energiei nervoase, astfel încât să poată învăţa cum să trăiască conservativ sau prudent, bucurându-se de cea mai mare eficienţă mentală şi fizică şi, de asemenea, de cea mai lungă viaţă. (A se vedea capitolul privind "Deprinderile epuizante.")

Pentru ignorant, nechibzuit şi senzual o asemenea sugestie si sfat va parea inutil, sau, poate, privite ca fiind capriciile sau predicile unei persoane excentrice, sau mustrările unui epicurian satistisit, dar convingerea mea este aceasta: cu cat mai cumpatat si mai grijuliu va aprecia aceste cunoştinţe, cu atat îl vor ajuta să devină stapan pe sine însuşi. Până în prezent, masele si-au incredintat sănătatea şi viaţa unei profesii care a esuat in a face bine. Spun acest lucru în cunostinta de cauza; chiar si in prezent presupusii maestri ai profesiei sunt tot in cautarea cauzelor bolii şi ar trebui să fie evident pentru orice minte rationala că până la gasirea cauzei bolii, cu siguranţă ca ei nu pot da niciun sfat credibil cu privire la modul de a evita boala.

Cincizeci si opt de ani de gândire independentă, neinfluentata de sectarism sau „crezuri” mi-au permis sa descopar adevarata cauza a bolii care este atât de simplu de inteles, încât şi un copil poate invata sa se protejeze împotriva asa-ziselor "boli specifice copilariei."

Energia nervoasa şi banii multi sunt ceea ce se risipeste foarte rapid in aceste vremuri. Există multe modalităţi de a cheltui la limita contului energia nervoasa. Ar trebui să fie aspiratia tuturor de a conserva energia nervoasa pentru cantitatea extraordinara necesară adaptarii accelerate a omenirii la ritmul automobilului.

Oare omul chiar s-a adaptat la schimbarea de la carul cu boi şi la vapoarele cu aburi la automobilele de mare capacitate pentru transportul familiei?

Mulţi vor intra în mormant înainte ca sistemul lor nervos sa se adapteze la automobilele de mare viteza şi la aparatele de zbor.

Fără energie nervoasa functiile corpului nu pot fi indeplinite în mod corespunzător. Gradul de solicitare din ziua de azi cauzeaza o epuizare nervoasa, fapt care opreste eliminarea toxinelor, iar retinerea toxinelor in sange aduce toxemia.

Tot ceea ce acţionează asupra organismului ne solicita energie. De pilda, atat frigul cat şi căldura necesită consum de energie nervoasa pentru a termoregla organismul la modificările externe.

După jumatatea vietii, cei care vor sa fie in forma şi sa trăiască pana la batranete, trebuie să aibă grijă în ce priveşte păstrarea caldurii si evitarea frigului. De asemenea, trebuie să renunte la plăcerile culinare şi sa practice reţinerea în toate imprejurarile.

Deoarece in organism nu e prevăzuta nicio rezerva de energie pentru vreo cerere suplimentara la un moment dat, este necesar, chiar foarte necesar, să ştim cum să conservam ceea ce avem şi sa producem mai mult.

CONSERVAREA ENERGIEI – CEA MAI IMPORTANTA MASURA TERAPEUTICA

Acum, că am constatat că epuizarea energiei nervoase este cauza singurei boli (toxemia) pe care a mostenit-o omenirea, este uşor să vedem că aşa-numita ştiinţă medicala, in felul in care este practicata, este un aliat extraordinar al tuturor cauzelor epuizarii şi devine un constructor de boală în loc sa vindece sau sa amelioreze suferinţele omului. Fiecare aşa-numit tratament

23

este prin însăşi natura lui o cauza a epuizarii. Chiar şi medicamentele utilizate pentru a calma durerea sfarsesc prin a face o durere si mai mare şi uneori chiar ucid. Si medicamentele pentru calmarea tusei în pneumonie ucid uneori pacientul. Scoaterea pietrei din vezica biliara nu vindeca cauza si conduce la formarea altor pietre.

Abtinerea de la obiceiurile rele care epuizeaza este singura cale de a lasa natura sa lucreze in scopul vindecarii. Somnul şi odihna trupului şi a minţii sunt necesare pentru a menţine aprovizionarea cu suficientă energie. Prea putini oameni care duc o viaţa activa se odihnesc destul.

DE CE EPUIZAREA ENERGIEI ESTE CAUZA, NU INSASI BOALA

Epuizarea energiei nervoase nu este boala insasi, ci o carenta, o insuficienta. Slăbiciunea, pierderea puterii, nu este o boală; dar, împiedicând eliminarea deseurilor tisulare care sunt toxice, sângele devine încărcat cu toxine si numim acest lucru toxemie, otravă în sânge – aceasta este boala – şi când toxinele se acumulează peste o limita de toleranta, are loc o criza, ceea ce înseamnă că otrava este eliminată. Aceasta criza de eliminare e ceea ce noi numim in mod obisnuit boală, dar obiectiv nu in aceasta criza consta boala. Singura boală este toxemia si ceea ce numim curent boli sunt doar simptomele produse de eliminarea forţată indirectă de toxina prin membrana mucoasa. A fi bolnav inseamna a fi otravit cu toxine.

In cazul în care eliminarea are loc prin membrana mucoasa a nasului, se numeste receala-guturai al nasului şi în cazul în care aceste crize se repetă de ani de zile, membrana mucoasa se ingroasa si ulcereaza, şi oasele se măresc închizând trecerea, etc În acest stadiu se dezvoltă febra fânului sau astmul. Atunci când gâtul şi amigdalele sau oricare dintre caile respiratorii devin locul unei crize de toxemie, avem anghina, amigdalita, faringită, laringită, bronşită, astm, pneumonie, etc. Ce sunt toate astea? Sunt simptome ale expulzarii toxinei din sange la diferite momente şi au în esenţă acelaşi caracter şi evoluează de la o cauza anume, toxemia, la crize de toxemie.

Această descriere poate fi extinsă la fiecare organ al corpului; pentru orice organ, ce este epuizat ajungand sub nivelul normal din cauza stresului, a muncii sau a grijilor, din cauza unei rani, sau din orice alta cauză, poate deveni un loc al crizei de toxemie. Simptomele prezentate diferă in functie de fiecare organ afectat; şi care dă culoare convingerii că fiecare complex de simptome este o boală distinctă, separată. Dar, datorita noii lumini care se revarsa asupra nomenclaturii (numind prin aceasta boala) de către filosofia toxemiei, fiecare complex de simptome merge înapoi la una şi singura cauza a aşa-numitelor boli şi anume Toxemia.

Simptome cu numele de gastrită (catar al stomacului) par foarte deosebite de simptomele cu numele de cistita (catar al vezicii urinare) da, ambele sunt cauzate de crizele de toxemie – si ambele vor deveni locuri pentru eliminarea indirectă a toxinei din sange.

Ar trebui să fie evident pentru cei cu discernamant cat de extraordinar de ilogic este de a trata un guturai al nasului ca pe o boală locala in sine; sau, atunci când se produce repetarea crizelor până la ulceraţii şi mucoasa devine atât de sensibila, incat praful si polenul provoacă strănut şi lacrimare a ochilor – simptomele numite febra fânului –a trata aceste simptome ca pe o boală distinctă cauzata de polen. Odihna si abtinerea totala de la alimente lichide şi solide şi renuntarea la toate obiceiurile epuizante si vlaguitoare, vor restabili energia nervoasa; se va produce eliminarea toxinei prin intermediul cailor naturale firesti şi starea de sănătate se va

24

reinstaura complet. Această stare va rămâne permanenta daca victima de odinioară a febrei fanului sau a oricarei alte aşa-numite boli, va "sta cuminte.", va evita o noua intoxicare.

Prima eliminare a toxinelor prin nas se numeşte raceala. Atunci când această eliminare este continuă, cu exacerbare – crize toxemice (răceli noi) – se produc ocazional ulceraţii, se formeaza de excrescente osoase şi se dezvoltă febra-fanului. Acestea sunt toate simptome de eliminare a toxinelor. Cauza este aceeasi de la prima raceala pana la febra fanului. Descărcarea catarală care continuă de-a lungul reprizelor de raceli noi (crize de toxemie) este guturai cronic, numit astfel în nomenclatoarele medicale, la nivel local şi tratate ca şi cum ar fi o entitate independentă, diabolica, pe când adevărul este că victima aşa-numitului guturai cronic menţine sistemul său supraaglomerat de tutun, alcool, zahăr şi dulciuri de tot felul, cafea, ceai, consumul excesiv de unt şi de pâine, de gătit mult prea bogat, mancatul excesiv de toate alimentele, excesul de plăceri senzuale etc. (a se vedea capitolul privind "Cauzele epuizarii").

Menţinerea sistemului carent in energie nervoasa, impiedică restabilirea normalitatii prin eliminarea în întregime a toxinelor prin organele excretoare obişnuite. Organismul, pe masura trecerii timpului, devine tot mai tolerant de toxine şi manifesta mai putine crize de toxemie (răceli). Un număr tot mai mare de membrane mucoase sunt rechiziţionate pentru a fi delegate sa efectueze eliminarea. Întregul organism începe să prezinte o deteriorare. Aşa-numitele boli cronice încep să se manifeste. În catarul de stomac, mucoasa se îngroaşa, se întăreste, apar ulceraţii şi cancer – toate descrise în nomenclatorul ştiinţei medicale ca tot atâtea boli distincte. Cancerul a fost initial un complex de simptome al asa-numitei răceli, dar în conformitate cu filosofia toxemiei, acesta este etapa finala a multor crize de toxemie. Deoarece crizele au tot continuat, simptomele s-au tot modificat în conformitate cu degenerarea organica tot mai accentuata ale carei cauze sunt crizele de toxemie.

Fiecare aşa-numita boală are acelaşi început, evoluţie şi maturitate care difera doar prin structura organică ce este implicata. Tratarea diferitelor complexe de simptome ca entităţi distincte este la fel de ştiinţifica precum ungerea cu alifie a varfului cozii unui câine pentru urechea sa inflamata.

Toate bolile sunt in mod fundamental aceleaşi.

Cauza oricarei boli se origineaza in starea de toxemie cauzata de epuizare ce impiedica eliminarea, precum obiceiurile epuizante ale trupului şi minţii sunt cauzele primare ale epuizarii care duce la slabirea rezistenţei.

Fiecare boala cronica începe cu Toxemie şi o criză toxemica. Daca aceste crize se tot repeta, se produc modificări organice degenerative. Lanţul de simptome cuprinde o gama de la raceala sau guturai la boli renale, tuberculoza, cancer, sifilis, ataxie şi alte aşa-numite boli; toate, de la început până la sfârşit, sunt simptome ale efectelor cumulative ale crizelor de toxemie.

CARENTA ENERGIEI NERVOASE ESTE GENERALA

Toată lumea a fost surprinsa de procentul mare de tineri bărbaţi respinsi de comisiile de examinare medicală în timpul Primului Război Mondial. La aceasta surpriză, mai adaugati una pe care filosofia toxemiei o propune, incat oamenii care gandesc ar trebui să fie îngroziti.

25

Comisiile de examinare au declarat apti pe toti bărbaţii tineri care nu au prezentat o patologie dezvoltata; ceea ce a insemnat toţi cei care nu au prezentat o schimbare degenerativa a organelor sau ţesuturilor – adica nicio schimbare structurala.

Când se ştie că tulburările funcţionale preced schimbările structurale patologice degenerative cu luni şi chiar ani, ar trebui să fie destul de evident că au existat mai mulţi bărbaţi tineri declarati apti de către consilii, care erau potenţial bolnavi sau în imposibilitatea de a desfăşura o activitate normala, decat cei respinsi. Timpul a dovedit ca acest lucru, în general necunoscut, este real; pentru ca înainte de război, peste nouăzeci şi cinci la sută din armata americană, care a primit o ingrijire spitalizata pentru boli, altele decât rani, de una pana la cinci ori. Şi băieţii care nu au ajuns in Franţa au murit cu miile de "gripa".

Ce înseamnă acest lucru? Inseamnă că viaţa aşa cum este trăita in prezent, determină în general, epuizarea oamenilor. Şi când energia nervoasa scade sub normal, eliminarea toxinei – un produs natural al metabolismului este oprita şi stationeaza în sânge, provoaca Toxemie – prima, ultima şi singura cauza a tuturor aşa-numitelor boli.

Ar trebui să fie evident pentru mintea cu discernamant că la fiecare individ cantitatea de toxina din sânge trebuie să varieze şi că si gradul de rezistenţă, trebuie să varieze, de asemenea, cu fiecare individ. O anume cantitate care ar putea provoca o criză toxemica la unul, pare a nu avea niciun efect asupra altuia. O cauza a epuizarii energiei nervoase – obişnuita imunizare – care abia daca ar produce o reacţie la un moment dat într-un anumit subiect, ar putea trimite acelaşi subiect la spital la un alt moment, sau chiar să ii fie fatala la un moment dat. Anafilaxia activa este alibiul sau scuza adeptilor vaccinarii, dar aceasta nu schimba faptul ca vaccinurile sunt otrăvuri, chiar dacă acestea nu sunt pure, indiferent de replicile lor iterate şi reiterate că sunt nevinovate şi inofensive.

Cuantumul daunelor provocate armatei de catre vaccinare şi de re-vaccinare nu va fi niciodată cunoscuta. Cuvintele nu pot descrie răul pe care imunizarea cu vaccinuri şi seruri l-a făcut şi il face, asta in afara actelor de vandalism chirurgical in masa.

Medicul obisnuit nu poate gândi şi alţii nu îndrăznesc să gândească cu voce tare, decat conform cliseelor convenţionale. Nu ştiu unde să plasez oamenii care apartin profesiei medicale care sunt capabili de gândire, dar care refuză să permită ratiunii sa le ghideze gândirea în privinta aşa-numitei imunizari. Pot conştiinţa de clasă sau bigotismul de clasa sa reprezinte explicatii? Cu siguranţă că necinstea este o explicatie improprie. Din cauza pozitiei mele faţă de teoria germenilor şi fata de vaccinare mi s-a spus de catre unii ca am "opinii deosebite"; de catre altii ca sunt "un ignorant." Dacă asa sunt, este ciudat că, in mod fundamental, gândurile şi credinţele mele se desfasoara în paralel cu ale unuia dintre cei mai mari gânditori al secolului al XIX-lea, celebrul filozof englez, Herbert Spencer. Uitându-mă în biblioteca mea acum câteva zile şi luand cartea "Fapte şi Comentarii" am deschis-o la capitolul "Vaccinarea" şi în ea am găsit o gândire mai valoroasa si constructivă, într-un scurt eseu de mai puţin de trei pagini, decat poate fi găsita în toata literatura medicală asupra aceluiaşi subiect. M-am decis să citez eseul întreg şi voi fi încântat dacă le va furniza si altora impulsul mental de care m-am bucurat eu:

"Odată ce se intervine in ordinea naturii, nu se va sti cand rezultatele se vor epuiza", a fost remarca făcută în prezenţa mea de către un biolog distins. Caruia i-a lasat sa-i scape o expresie de nemultumire fata de propria lipsa de reticenţă; pentru că si-a dat seama de diversele acceptiuni pe care le-as putea da acestei recunoasteri.”

26

Jenner şi discipolii săi au presupus că, atunci când virusul din vaccin a trecut prin sistemul pacientului, acesta este sigur, sau relativ sigur, impotriva variolei şi că astfel chestiunea se termină. Nu voi spune aici nimic pentru sau împotriva aceastei ipoteze .*

* Cu excepţia, într-adevăr, a citarii declaraţiei unui om binecunoscut, domnul Kegan Paul, editorul, respectând propria sa experienţă. În lucrarea sa "Memorii" (pp. 260-61), spune el, referindu-se la variola de care a suferit, adult fiind: "Am avut variola si când eram copil, în ciuda vaccinarii şi chiar fusesem vaccinat doar cu puţin timp înainte. Eu sunt al treilea din familia mea care a avut de două ori variola şi care fusese in prealabil vaccinat. "

„Eu propun doar să demonstrez că problema nu se încheie. Interferenţa cu ordinea naturala are secvenţe diferite, altele decât cele scontate. Unele au fost făcute cunoscute.”

Un raport parlamentar emis în 1880 (nr 392) arată că, din compararea perioadelor cincinale 1847-1851 şi 1874-1878, reiese ca in perioada din urmă a existat o diminuare a deceselor din toate cauzele la copiii sub vârsta de un an, la 6.600 la un milion de nasteri pe an, în timp ce mortalitatea cauzată de opt boli specificate, fie direct, transmisibile sau exacerbate de efectele de vaccinare, a crescut de la 20.524 la 41.353 la un milion de naşteri pe an – mai mult decât dublu. Este clar ca mult mai multi au fost ucişi de aceste boli, decât au fost salvati de variola.*

* Acest lucru s-a petrecut în perioadele de vaccinare brat-la-braţ, atunci când medicii au fost siguri că alte boli (sifilis, de exemplu) nu au putut fi transmise prin intermediul virusului din vaccin. Oricine se uită la Tranzacţiile Societăţii Epidemiologice de acum circa treizeci de ani în urmă vor fi convinsi brusc de contrariu de către un caz îngrozitor de sifilizare in masa. În aceste zile, cand vaccinarea se face cu limfa de viţel, aceste pericole sunt excluse, dar nu si cel al tuberculozei bovine. Dar mentionez faptul care ilustreaza ce cantitate de credinţă este necesar a fi introdusa în avizul medical.

„La transmiterea bolilor, astfel demonstrata, trebuie să se adauge efectele care le acompaniaza. Se considera că imunitatea produsa de vaccinare implică o anumită schimbare în componentele corpului – o ipoteza necesara. Dar acum, în cazul în care substanţele care compun organismul, solide sau lichide sau ambele, au fost modificate astfel încât acestea să nu mai permită instalarea variolei, oare aceste modificari in rest sunt inoperante? Va îndrăzni cineva să spună că aceastea nu produc in continuare si alte efecte decât faptul că ecraneaza organismul pacientului pentru o anumită boală? Nu poti modifica constituţia organismului în raport cu un singur agent invadator şi sa o lasi neschimbata în raport toti ceilalţi agenţi invadatori. Ce trebuie sa fie aceasta schimbare? Există cazuri de persoane nesănătoase in care o boala grava, ca febra tifoidă, este urmată de o îmbunătăţire a sănătăţii. Dar acestea nu sunt cazuri normale; dacă acestia ar fi fost persoane sanatoase, ar fi devenit si mai sănătoase suferind o succesiune de boli. (Toxemia explică acest fenomen.-nn.) Prin urmare, cand o constituţie a fost modificată prin vaccinare nu este mai capabil să reziste la influenţele perturbatoare, în general, aceasta trebuie să fi fost făcuta mai puţin capabila. Schimbările atmosferice precum căldura, frigul şi umezeala tind mereu să afecteze echilibrul, cum de asemenea, diverse alimente, efortul excesiv, stresul. Nu avem niciun mijloc de măsurare a modificărilor în ceea ce priveste puterea de rezistenta şi, prin urmare, acestea trec de obicei neobservate. Există, totuşi, dovezi a unei debilitati relativ generale. Rujeola este o boală mai grava decat obisnuia sa fie si decesele cauzate de ea sunt foarte numeroase. Randamentul in cazul gripei constituie o dovadă. Cu saizeci de ani în urmă, atunci când, la intervale lungi de timp a avut loc o epidemie, a afectat oameni, dar puţini, nu a fost severă şi nu a lasat sechele grave; acum ea este permanent instalata, afectează mulţimi în forme extreme şi lasă de multe ori constituţiile deteriorate. Boala este aceeaşi, dar există posibilitati mai puţine de a o suporta.Există si alte fapte semnificative. Este un adevăr cunoscut in biologie ca organele de simţ şi dinţii provin din stratul dermic al embrionului. Prin urmare anomaliile le afectează pe toate; pisicile cu ochi albaştri sunt surde si cainii fara par au dinti imperfecti. ("Originea Speciilor", capitolul 1..) Precum sunt si anomaliile constituţionale provocate de boala. Sifilisul în stadiile sale initiale este o boală a pielii. Atunci când este mostenit, efectele sunt malformaţii ale dinţilor şi, mai târziu, irită (inflamaţie a irisului.) Relaţiile Kindred deţin alte boli de piele; de exemplu faptul că scarlatina este deseori însoţită de pierderea dintilor, precum şi faptul că de multe ori rujeola este insotita de tulburări uneori temporare, uneori permanente, la ambii ochi şi urechi. Poate oare sa nu fie la fel

27

cu o altă boală de piele, generata de vaccinare? Dacă da, avem o explicaţie a degenerării infricosatoare a dinţilor în rândul tinerilor, în ultimul timp si nu avem nevoie sa ne miram de prevalenţa ochilor slabi şi cu defecte la acestia. Fie ca aceste sugestii sunt adevărate sau nu, un lucru este cert: presupunerea că vaccinarea schimbă constituţia în ceea ce priveşte variola şi nu schimbă si restul, este nebunie pură.”

"Atunci când intervii in ordinea naturii, nu se stie unde vor conduce rezultatele."

Amestecul in ordinea naturii este un subiect vast – unul fără de sfârşit, dar natura "se reface zambitoare", cu excepţia cazului când este copleşita.Sănătatea – buna sanatate – este o forţă mai mare decât răul – decât orice interferenţe – şi poate corecta orice efect rău care nu este fatal, dacă influenţa este eliminata.

Stimulentele continuate pe o perioadă lungă de timp cauzeaza o deteriorare treptată şi, în final, cu excepţia cazului în care obiceiul daunator este oprit, conduc la un sfarsit fatal. Toxina este un stimulent si totodata un produs natural al metabolismului. Cand organismul este normal, toxina este eliminată pe cât de rapid este generata, dar atunci când orice obicei extenuator este practicat dincolo de puterea de refacere, toxinele se acumulează şi toxemia se instaleaza, ceea ce înseamnă că organismul a pierdut puterea protectoare. Acum, dacă vaccinul sau orice infecţie câştiga accesul în sânge, "nu se poate sti unde efectele se vor termina."

Toxemia aruncă lumină asupra acestui punct uimitor. Atunci când o infecţie are loc într-o persoană cu rezistenţă normală, crearea unei vaceinia (vanataie) - o inflamare cutanata locala - apare o formatiune purulenta, de obicei se termină cu vindecarea abcesului. Dacă inocularea virusului variolei se face în mod Jennerian, prin introducerea virusului subcutanat – crestarea pielii si frecarea ei – violente în infecţii septice au loc, cauzatoare de moarte, în multe cazuri. Legi au fost adoptate în Anglia cu mulţi ani în urmă interzicand aceasta practica.

La subiecţii toxemici, o infecţie locala provocata de virusul sepsis (septicemiei) de la orice sursă de vaccinare, de la o leziune prost îngrijita, o rană care nu e drenata, un dinte infectat, sinus, etc – determină o febră septică de tip malign, care este predispusa să se încheie în moarte sau în invaliditate. Un sistem epuizat şi toxemic are prea putina putere pentru a rezista şi atunci când sângele este foarte toxemic, este foarte vulnerabil la influenţa oricarei infecţii.

În cazul în care infecţia nu este maligna astfel incat să copleşească sistemul, ca urmare a virulenţei agentului care a provocat infectarea, sau a epuizarii, sau a starii toxemice atat de mari încât să-i fi distrus rezistenta, pacientul poate reveni din criză şi se face mai bine în cadrul management adecvat. Dacă, totuşi, managementul este prost, pacientul poate persista într-o stare de semi-invalidism pentru câteva luni sau ani, şi, în final mor.

Boala domnului Roosevelt şi faptul ca a decedat cu cel puţin douăzeci şi cinci de ani prea devreme a fost un exemplu edificator al unei astfel de dereglari. Acest om mare şi puternic era foarte toxemic. El a fost rănit, după cum ştie toată lumea, in una din călătoriile sale în junglă. S-a produs o infecţie, care, probabil, ar fi ucis un om mai puţin robust. S-a întors acasă şi a continuat obiceiurile epuizante, impiedicandu-si minunatul sau organism sa isi faca curatenie in casa.

28

Astfel de cazuri pot fi aduse înapoi la normal, dar niciodată sub tratament conventional.

Atunci când subiecţii toxemici sunt infectati, infecţia nu va fi niciodată eliminata în întregime până cand epuizarea şi toxemia nu sunt remediate. Pana cand pacienţii de acest fel nu sunt pusi la pat şi sa posteasca până cand eliminarea este finalizata, apoi hrăniti în mod corespunzător şi învăţati cum să mănânce în anumite limite şi pana cand acestia nu sunt dispuşi să renunţe la toate obiceiurile epuizante, nu există nici o speranţă pentru ei de a se face bine. Acesti subiecti dezvoltă adesea tuberculoză, boala renala şi alte aşa-numitele boli persistente. Spitalele noastre federale sunt pline de tineri care nu se vor face bine niciodata, pentru ca toxemia se dezvolta mai repede decât este eliminata. Medicina ştiinţifică este neajutorata.

Ordinea Naturii este deranjata de obiceiurile epuizante până la instalarea toxemiei; Apoi, o vaccinare, sau o infectie din orice sursă, acţionează mai devreme sau mai târziu ca un tăciune determinand o schimbare organica la cel mai vulnerabil organ. Dar, cu toate acestea, organul nu are nimic de-a face cu cauza, iar tratamentul direct asupra organului respectiv este o eroare. Tipuri ale unor astfel de prostii sunt transfuzia de sânge pentru anemie pernicioasa, tratamentul de glanda pentru insuficienta glandulara; eliminarea pietrelor la rinichi, ulcer, tumori, etc

Nu există nicio indoiala că una dintre cele mai des utilizate practici la moda este tratarea aşa-numitei boli tot cu boală precum şi imunizarea cu compuşi ai bolii.

Unul dintre primele lucruri care trebuie făcut pentru a scăpa de orice aşa-numita boală este de a scăpa de toxemie, pentru că această stare a sângelui este cea care face posibilă boala. Infecţia, otrăvirea cu medicamente şi produse alimentare – pot ucide, dar dacă nu se intampla asta, acestea vor fi de scurtă durată în cazul unui subiect fara epuizare şi toxemie. Dimpotrivă, otrava va persista în sistem până cand starea de toxemie este depăşită, apoi eliminarea va îndepărta toate urmele de infecţie.

Infecţia sifilitică într-un subiect pronunţat toxemic este aruncat într-o virulenta pronuntata de către tratamentul convenţional. Infecţia este cea mai neimportantă din trio. Adaugă frica şi o alimentaţie necorespunzătoare şi avem un complex de simptome formidabil, care justifică tot ceea ce spun syphilomaniacii profesionali şi tot ce se scrie despre boală. Scoateţi toxemia, drogarea, frica şi consumul incorect de alimente şi mai ramane foarte puţin. Ceea ce mai ramane poate fi cu uşurinţă eliminat de natura.

Noi suntem constructorii zilei de mâine si nu trebuie să plătim o ghicitoare - un doctor, avocat, predicator, bancher - să ne spună ce se va întâmpla cu noi mâine. "Nimic nu se va întâmpla. Inevitabilul va veni. Vom moşteni doar roadele muncii de azi.”

Echilibru (Stabilitate, Calm)

Starea sau calitatea de a fi echilibrat. Figurat, echilibru sufletesc; repaus. Calmul minţii sau al temperamentului; calmul; calm. (Dicţionar Standard.)

Presupun că din punct de vedere tehnic, pentru a fi echilibrati, ar trebui să fim anatomic, fiziologic si chimic echilibrati; dar cum asimetria este regula generala, nu putem spera să fim echilibrati. Putem totuşi să depunem eforturi pentru echilibru – calmul minţii şi temperamentului.

29

Mulţumirea vine cu efortul, nu cu posesia. Se pare că acest lucru nu este întotdeauna adevărat, pentru ca vedem oameni foarte nemulţumiţi şi nefericiti, care sunt ocupati.

Cineva spunea: "Ferice de omul care a găsit de lucru." Acest lucru înseamnă că el este pe deplin ocupat şi mulţumit cu munca sa, si nu cu regimul sau financiar. Nici un om nu este mulţumit cu un loc de muncă, care nu are nimic în el decat dolari. Nimic altceva decat munca creativă nu satisface mintea.

Ce contine ea, de fapt? Progresul, auto-dezvoltarea şi o şansă în viitor de a face bine sunt puţinul care satisface ambiţia.

Pentru a produce mulţumire, munca trebuie să ocupe şi sa satisfaca mintea. Minţile inactive sunt minţi nemulţumite. Dacă sunt intrebat ce da copiilor pentru a asigura fericirea viitoare a acestora, aş spune: Invatati-i sa iubeasca munca! Munca si iar munca! Vechiul proverb: ’Numai munca fara joaca face din Jack un baiat plictisitor’, acum este inversat astfel: ‘Numai joaca fara munca face din Jack un bandit’.

Dacă părinţii nu pot tine copii ocupati, oraşul sau judeţul, sau statul trebuie să le dea de lucru - nu in scoli industriale, ci ocupatia cea mai potrivită pentru fiecare copil in parte. Un copil trebuie să fie ocupat. Hristos a fost ocupat, la varsta de doisprezece ani şi chiar mai devreme. Noi trebuie să fim ocupati.

Aşa dupa cum am spus, mulţumirea vine cu efortul, nu cu detinerea de bunuri. Aceasta este o lege din psihologie valabila precum o lege a fizicii. Ar trebui să fim fericiţi că nu suntem mulţumiţi, pentru ca, dacă am fi, noi nu am mai avea nimic de depăşit – niciun motiv pentru eforturi şi, desigur, nu am reuşi să ne bucuram de muncă şi de munca de a ne atinge telul.

Una dintre cele mai frecvente dintre binecuvântările omenirii este că aproximativ nouăzeci şi nouă la sută din dorintele noastre nu se realizeaza.

Dorinta celor mai mulţi oameni este de a căuta cai scurte si rapide.

Cai rapide spre success; marketingul este tocmai constrângerea şovăielnicilor – cei cu vointa slaba, cei care pot fi convinşi să cumpere prematur, cei care nu stiu ce vor, - a determina oamenii să cumpere ceea ce nu au nevoie şi nu îşi pot permite este numit un marketing bun. Care este problema cu oamenii de astăzi? Indatorarea generala. Vânzătorii au facut mult, in afara de a chetui rational pentru ei insisi – acum ei nu stiu cum sa isi umple propriul vid. Cei care au fost convinsi să ruleze cu turatie mare, atunci când ar fi trebuit sa mentina o turatie mica, sau mai bine ar fi fost sa mearga pe bicicleta, sau, si mai bine, pe jos, sunt în dificultate din cauza epuizarii premature a proviziilor. Extremele conduc la lipsa de echilibru ce construieste nelinişte şi nemulţumire. Automobilul este o necesitate, dar a fost forţat într-un ritm, care depasit de departe necesitatile. Acesta a construit averi mari pe de parte şi a marcat sărăcia pe de alta parte, care creeaza o boală numită panică financiară, cu excepţia cazului în care este remediată foarte repede. Panica este un alt nume pentru un vid, care va fi umplut cu multa nefericire.

Trecerea prin şcoală fără a-si face temele cu constiinciozitate, prin chiul si favoritisme, creeaza vid. Timpul şi munca cinstită sunt necesare pentru construirea caracterului, educaţia capacitatatilor in fiecare si in toate domeniile. În lumea fizică, precum şi în lumea mentală vechea apoftegmă latină se aplică: „Cito maturum, cito putridum - "Coapte repede, putrede

30

repede". Sportivii mor devreme. De ce? Din cauza dezvoltarii forţate. Utilizarea excesivă a sistemului muscular forţeaza o aprovizionare suplimentara cu sânge a muşchilor. Aceasta, la rândul său, forţeaza o aprovizionare suplimentara cu alimente pentru a satisface cererea de deşeuri şi provizii. Hiperstimularea epuizeaza energia nervoasa şi toxina nu reuşeşte să fie eliminata la fel de repede pe cat este formata, prin urmare, se instaleaza toxemia, care, treptat, aduce degenerarea inimii si a vaselor de sange. "Un lanţ nu este mai puternic decât cea mai slabă verigă a sa." În atletism verigile cele mai puternice se uzeaza constant in schimbul puterii pe care o au. Stabilitatea pe care tineretea o da ţesutului îmbătrâneşte rapid, astfel încât atletul moare de senilitate la tinereţe. Fitzsimmons a fost poreclit "marele bunic al ringului", la treizeci şi cinci de ani. În aceasta porecla, care a fost menita să fie un compliment pentru un rege al atletismului, a fost o expresie a cunoştinţelor ştiinţifice dincolo de înţelegerea lumii sportive - subconstient clădind mai bine decât ştiau, căci, în realitate, el s-a autoimbatranit prin suprasolicitarea propriului organism.

Tineretul vrea mai degraba să se mişte mai repede decât mai bine, creşterea substanţială o justifică. Tinerii profesionişti sunt în grabă febrila pentru a-si depasi predecesorii, mereu increzatori ca pot face mai mult decât ii cuprinde plapuma.

Astăzi lipsa de experienţă impinge civilizaţia la o maturizare rapida şi, evident, la un sfârşit prematur. Graba febrila a fost prost pregătită chiar de cei in vârsta, meniti să fie consilieri pentru a asigura condiţiile de siguranţă. Insa cunoaşterea care nu este insotita de timp, experienta şi echilibru nu se maturizează.

Echilibrul si calmul au devenit termeni fara inteles în această epoca. Elementele legate de succes care se potrivesc unei maturitati ideale, nu contribuie la inchegarea acestei maturitati, asa cum o fac timpul şi experienţa. Modul de a gandi de astăzi este precum cel al atletilor, imbatranire prematura în detrimentul timpului necesar pentru atingerea echilibrului. Nu poate fi construite suficient de rapid spitale, penitenciare, azile de nebuni pentru a gazdui pe acesti senili prematuri. Asta este, de fapt boala, un ţesut imbatranit care nu mai poate face fata solicitarilor.

Scurtaturile prea multe incepand de la grădiniţă la liceu şi la facultate lasă goluri care urmează să fie umplute cu minciunile civilizaţiei, iar de boala şi nefericirea aduc falsificarea cunoaşterii şi hotărârile pripite.

Particularităţile personale, afectări şi obiceiurile de guzur de tot felul sunt bumeranguri care se intorc sa otraveasca visele dulci ale vieţii.

Natura zâmbeşte catre lucrurile care sunt naturale, iar celor care persistă în grimase mentale sau fizice, ea subscrie conspiraţiei de a le strica placerea. Putem fi fericiţi şi mulţumiţi, sau putem fi nefericiţi şi nemulţumiţi. Putem face alegerea şi natura va face restul.

Intrasem intr-o farmacie să cumpar un flacon de apa camforata. In timp ce cauta, farmacistul se vaieta că se simtea rău şi zacuse mai toata după-amiaza. El si-a însoţit remarcile cu o grimasă exprimand suferinta si cu o expresie de slăbiciune corporală. Fără îndoială, s-ar fi bucurat sa discute cu mine despre supararea lui, dar l-am ignorat şi am ieşit. Caci el cultivă un obicei rău, care ii strica viaţa şi il face un om plictisitor pentru toţi, cu excepţia celor care i-au frecvent magazinul in cautarea unor medicamente. "Nefericirea isi cauta companie." Oamenii ipohondri au obiceiul de a sta împreună şi nu par niciodată a obosi in a-si descrie si compara betesugurile. Simptomele cele mai nesemnificative sunt tinute minte ani de zile.

31

Autocompătimirea ii face sa exagereze şi, cu timpul ajung sa creada cel mai rau posibil despre ei înşişi. O astfel de viaţă este distrusă, cu excepţia cazului în care este complet reformată. Este limpede ca această stare de spirit prin ea insasi conduce la epuizare nervoasa şi de aici la toxemie. Simptomele constau inr-o nervozitate generală, indigestie, constipaţie, limba incarcata, teama de cancer sau de alta maladie care s-ar putea dovedi fatala. Sistemul muscular este mai mult sau mai puţin tensionat. Constipaţia este însoţită de o contractie anormala a rectului. Întregul corp este anormal de tensionat. Astfel de pacienţi au dificultăţi în a merge la culcare, iar atunci când sunt pe cale de a adormi, sunt treziti de un carcel - o contracţie violentă a tuturor muschilor. Aceşti oameni au un somn superficial şi se plâng de faptul că nu dorm deloc. Câtiva se plâng de dureri de cap şi greaţă. Ei sunt imitatori de simptome şi dezvolta simptome noi de multe ori, după ce citesc despre o boală sau ascultă opiniile altora legate de simptomele lor.

Multe dintre aceste cazuri de nevroza actioneaza asupra a diverse presupuse deranjamente abdominale. De prea de multe ori medicii ofera tratamente unor astfel de oameni pentru problemele pe care ei cred ca acestia le au. Cateodata vedem ca este vorba despre sacrificiul de sine, femei amabile, care nu sunt robuste, dar care trăiesc şi muncesc peste puterile lor, pentru altii. Aceste mame in tinerete aveau ambiţii sa-si faca o carieră insa dezamagirea le-a adus o epuizare profundă, afectându-le permanent nutriţia; pentru ca aceasta mare durere o împiedica sa se insanatoseasca. Din fericire, aceasta piedica nu mai exista ca urmare a faptului ca si-au utilizat timpul trudind pentru altii; si, cu timpul, a face pe alţii fericiţi a devenit, prin mandatare, perfect, astfel incat cei care au fost alinati cu zambetele dulci şi cuvinte laudative, de multe ori au spus: "tanti Maria, tu trebuie să fi trăit o viaţă fermecata in care nicio durere nu a intrat vreodată". Răspunsul ar fi si mai multe zambete şi încurajare.

Cei care isi pun viata in serviciul celorlalti renuntand la ambitii, nu gresesc în a-l alege pe Marele Medic; dar cei care caută tratamente in afara propriei persoane, vâneaza tratamente în Paradisul Nebunilor.

Tratamente! Nu există tratamente. Natura subconştienta ne construieşte sănătosi sau bolnavi în funcţie de ordinele pe care i le dam. Dacă trimitem impulsuri de iritare, nemulţumire, nefericire, plangeri, ură, invidie, egoism, lacomie, pofta etc., natura subconştienta ne re-creează pe sablonul acestor ordine.

Dacă vom trimite catre subconştient diferite impulsuri senzuale, comenzile noastre ne vor fi returnate deformat, sub forma unor ochi urduroşi, cu cearcane, dureri de cap, respiratie urat mirositoare, durere aici, durere acolo, intelect incetosat, neglijenţă în afaceri, in relatiile cu prietenii şi cu sine. Interpretăm aceasta stare a noastră ca pe o boală şi trimitem dupa doctor, care găseşte albumină în urină, reumatism la nivelul articulatiilor, o inimă neetanşa, predispozitie spre apoplexie, hidropizie, et alii. Luam medicamentele acestuia, ne supunem operaţiilor sale, imunizărilor lui, dar vom continua să trimitem impulsuri senzuale - mari mese festive, trabucuri puternice, placeri lascive. Medicul nu ne face bine. Apelam la altul şi la altul, ale caror examinări sunt si mai pricepute. Este găsit sifilisul. Sunt prescrise leacuri sintetice. Alti medici care ne examineaza, găsesc tuberculoză. Şi se apeleaza la un medic cu adevarat calificat, care descopera cancer. Dar tot timpul comenzile noastre merg la natura subconştienta care ne recladeste cu fidelitate conform imaginii poruncite de noi.

Adevărul este că nu avem deloc nevoie de doctor. Avem nevoie de un medic care sa ne reconcilieze pe noi insine cu propria noastra natura subconştienta care ne zideste. Avem nevoie să invatam auto-controlul, echilibrul, calmul, repausul. Şi când aceste impulsuri sunt

32

trimise prin intermediul nervilor simpatici către creatorul nostru subconstient, începem să avem chipul unui om mai uman, până când este atinsă o abordare aproape de perfecţiune.

Auto-controlul si idealul de exact genul de persoana care ne-ar placea sa fim ar trebui să stea înaintea naturii noastre subconştiente tot timpul si ea ni le va oferi asa cum i le-am comandat. Suntem imaginea idealului pe care trasam spre a fi infaptuit de catre ziditorul nostru – natura subconştienta. Dar, totusi, acest ideal trebuie să-l si trăim. Numai faptul ca avem un ideal nu ne va duce nicăieri. Dacă idealul nostru este unul de sobrietate, faptul ca ne imbatam nu va face ca visele noastre sa se adevereasca. Dacă idealul nostru este sa avem o sănătate perfectă, cu siguranta nu ne putem aştepta ca o viata de placeri să-l infaptuiasca.

Am putea avea o imagine ideală, dar dacă nu ne-o trăim, se va produce o denaturare a ei.

Obiceiul de a fi nemulţumit, de a se plânge, va crea acest fel de individ, ii va schimba personalitatea.

Dacă vom refuza să trăim echilibrat şi relaxat, vom deveni tensionati şi ne vom construi propriul disconfort. O frunte incruntata construieşte dureri de cap. O stare de încordare, tensionata a sistemului muscular aduce o oboseală a musculaturii care poate fi trata ca nevralgie, nevrita, sau reumatism. O mica rana uşoară a oricarei parti a corpului, corcolita, menajata şi mentinuta in stare de nemişcare, poate genera o reacţie de anchilozare a muschilor, cauzand dureri musculare mai mari de la oboseală decât de la rana.

De-a lungul veacurilor şarlatani, vindecatori prin magnetism şi culte diferite de vindecare prin puterea spiritului au avut de-a face cu persoane fără judecata dreapta, care asteptau vindecări miraculoase si care nu putea fi făcuti să creadă că acel fel de cura putea fi eliminat fără ca misterioasa proprietate de vindecare sa fie asociata cu mirosul scarbos al medicamentelor.

O tumora insignifianta poate instala o astfel de stare tensionată a întregului sistem muscular incat să facă din subiect un invalid atestat. Un astfel de caz a devenit pacient al meu acum câteva săptămâni. În urma unei examinări, am găsit o contracţie extremă a muşchilor sfincterului. Intregul sau corp era tensionat, şi, desigur, el avea o oboseală musculară, care l-a determinat să creadă că era un om foarte bolnav. L-am culcat si l-am învăţat cum să se relaxeze, apoi am introdus un deget in rectul lui -foarte încet, pentru a evita incordarea de durere cât mai mult posibil. In aproximativ treizeci de minute am reusit sa determin relaxarea muşchilor anali. În timpul acestei operatii l-am consiliat in ce priveste relaxarea corpului. Inainte de a pleca din biroul meu a declarat că se simte mai bine in ultimii doi ani, în pofida faptului că a fost într-un spital şi tratat cu cele mai bune terapii din acea vreme. I-am dat instrucţiuni privind modul de a-si mentine un echilibru si cum sa manipuleze rectul şi anusul. Toate necazurile lui stomacale şi disconfortul în general, au trecut intr-o saptamana.

Am văzut multi invalizi de tip nervos, care au fost trataţi de către mulţi medici pentru multe boli. Tensiunea întregului corp a fost una dintre simptomele pronunţate şi sănătatea nu a putut fi adusa înapoi până ce acest obicei nu a fost depăşit.

Disconfortul marturisit de cei care au tumora a uterului, guşă, cistita, deranjamente ale stomacului şi intestinului, este cauzat în mare măsură de tensiunea nervoasă, care trebuie restabilita înainte de pierderea confortului şi sănătatea deplină va reveni.

33

Statul în picioare, mersul pe jos, pozitia aşezat şi culcat pot fi in masura sa provoace tensiune. Avem boli profesionale şi boli emoţionale, iar lipsa de echilibru complică toate aceste aşa-numitele boli şi aduce tensiune.

Copiii sunt predispusi la a deveni nervosi şi excitati când sunt obositi. Când li se da să mănânce imperativ când sunt emoţionati şi obositi, ei fac indigestie. Cazurile extreme dezvolta convulsii. Frica şi anxietatea sunt două elemente care conduc la coree.

Ar trebui să i se dea atentie echilibrului mintii si al corpului inca de timpuriu, precum şi mai tarziu in viata.

Starea de sănătate pana la varste inaintate indică un bun auto-control, moderaţie în toate lucrurile şi calm - echilibru.

Moderatia nu înseamnă acelaşi lucru pentru toţi oamenii. Unii oameni numesc trei, pana la şase trabucuri un răsfăţ zilnic moderat; alţii cred că de la unul la şase pe lună este acceptabil. Cei care au o inima si stomacul iritabile exagereaza atunci cand fumeaza oricat de putin.

Fiecare persoana trebuie sa isi cunoasca limitele şi sa le respecte. Despre o astfel de persoană se poate spune că este echilibrata.

IMUNIZAREA

Nu ar fi nepotrivit daca în evoluţia omului, un astfel element important ca autoimunizarea ar trebui să fie lăsat pe dinafară? Nici un animal nu a fost uitat în marele plan al creaţiei. Cu înţelepciune au fost prevazute abilitatile de atac şi apărare şi presupunerea că tocmai regele tuturor animalelor – omul - ar trebui să fie lipsit de apărare ar fi dintre cele mai absurde. Nu, omul este prevăzut cu un sistem nervos, coordonat de un creier capabil de gândire, care poate veni în ajutorul unui sistem nervos epuizat şi a-l ajuta sa se reînnoiască.

Când sistemul nervos este normal, atunci când el aste plin de energie nervoasa – omul este normal şi imun la boli. Boala începe să se manifeste numai când mediul şi obiceiurile personale consuma energia mai rapid decât aceasta este reînnoită. O minte educata corespunzător începe pe data sa remedieze aceasta situatie de urgenţă prin eliminarea sau depăşirea tuturor influenţelor epuizante.

Imunizarea omului la boli necesită o viaţă atât de ordonata, incat energia lui nervoasa – sa fie păstrată la, sau aproape de nivelul normal. Când energia lui nervoasa este irosită cu nepasare, el este forţat sa suporte o stare de epuizare; apoi eliminarea produselor reziduale este impiedicata, lăsând reziduurile – toxina – sa intre in sange, cauzand toxemie, auto-otrăvire - prima, ultima şi singura boala adevărata pe care omul a mostenit-o. Toate alte otrăvuri sunt accidentale şi evanescente care şi fără toxemie pot avea acces in sistem. Otrăvurile pot fi înghiţite, injectate sau inoculate în organism şi otravesc sau chiar ucid; dar o astfel de experienţă nu trebuie să fie clasificata drept boală, mai mult decât un picior rupt sau o rană de la un foc de arma.

Toxina este un produs normal, natural al sistemului, întotdeauna prezenta. Fiind o constantă, ea este răspunsul tuturor intrebarilor referitoare la boala, fiind cauza universala a tuturor aşa-

34

numitelor boli. Toate diferitele complexe de simptome, carora le sunt date nume speciale, isi iau numele de la organele implicate în criza toxemica, dar acestea nu sunt boli individuale, ele sunt doar simptome de eliminare prin intermediul acestor organe. De exemplu: amigdalita, gastrită, bronşită, pneumonia, colonita, sunt fiecare in parte şi toate la un loc crize toxemice, diferind doar prin loc şi simptome. Aşa-numitele boli sunt doar numeroase locuri diferite pe unde toxina este eliminata. Toate sunt manifestările diferite ale unei singure boli – Toxemia.

Toxemia este singura explicaţie a cauzei pentru care aşa de mulţi bărbaţi tineri au fost refuzati de către comisiile de examinare în timpul ultimului război. Mulţi au fost trimişi pana in Franţa doar pentru a fi spitalizati, pentru că ei erau aproape de limita rezistentei lor la toxine. Surescitarea le epuizase energia nervoasa. Epuizarea lor a fost repede urmata de toxemie. Bolile lor au primit diferite nume, dar adevărul era că aveau toxemie, iar bolile lor au constat in crize de toxemie, ceea ce înseamnă eliminarea indirecta a toxinei.

După numeroase vaccinări la care băieţii au fost supusi la intrarea in armata, probabil ca teama sau reţinere a fost următoarea, în ordinea influenţarii slabiciunii.

DIAGNOSTICUL - UN DELIR MEDICAL

Diagnosticarea în conformitate cu ştiinţa medicală modernă este o schemă de simptomatologie care nu înseamnă nimic, cu excepţia un ghid in descoperirea modificarii organice – modificare patologica, iar dacă nu se gaseste nicio schimbare sau patologie, cazul este trimis acasa cu sfatul de a reveni în câteva luni, sau poate va fi ţinut sub observaţie o perioada de timp. Chiar si cazurile care prezintă modificări patologice cum ar fi acelea pe care le vedem în artrita reumatică, stiu ca au fost trimise acasă timp de şase luni pentru că nu a fost gasit niciun punct de infecţie. Pacientul ar fost trimis acasa cu declaraţia: "După o examinare amănunţită, nu putem găsi cauza bolii dumneavoastră. Veniti înapoi în aproximativ şase luni şi poate o să apară ceva pana atunci.". Atat de mare influenţa are idea de infecţie in mintea profesionistilor. Să presupunem că a fost gasita o infectie la dinţi. Sau infectie a sinusurilor – si ce daca? Care sunt cauzele pentru care dintii si sinusurile s-au infectat? De ce este reumatismul un simptom de infecţie, iar infecţiile focale nu sunt un simptom de reumatism?

Adevărul este că reumatismul, dintii infectaţi si sinusurile infectate, precum şi orice alta patologie găsita în organism sunt efecte. Simptomele fără leziuni organice sunt doar tulburări funcţionale care nu s-au repetat destul de mult sau destul de des pentru a provoca o modificare la nivel organic. Dacă dupa metodele de diagnosticare cauza ar trebui găsita în boala, în ce stadiu al cautarii ei ne aflam? Suntem la început sau în stadiul unei modificari organice complet dezvoltata, sau în stadiul de om mort?Mackenzie credea că ar trebui să fie cautata cauza inca de la bun început, ceea ce, in acceptiunea lui, însemna la cea mai timpurie modificare. El credea că un studiu intensiv în acest stadiu ar descoperi cauza. A fost o idee greşită, fapt dovedit de accea că pentru reumatism si cancer cauza nu poate fi găsita nici mai devreme si nici mai târziu precum şi de faptul că cei care cred că germenii sunt cauza bolii nu ii pot găsi până ce nu este gasita patologia. Dupa parerea mea, după ce a fost în carti peste cincizeci de ani, un plan caruia i s-a dedicat atat de multa muncă fără rezultate, ar trebui abandonat.

Diagnosticul este atât de încărcat cu elemente de incertitudine incat nu se poate pune baza pe el.

35

Cercetarea ocupă o armată de experţi de laborator vânând atat cauza bolii, cat şi remediile. Demersurile lor sunt sortite eşecului; intr-adevar, cum ar fi posibil să se găsească cauza in efecte?

Specialistul este atât de limitat în cunoştinţele sale de filosofia a sanatatii si a bolii, incat el se iluzioneaza in aceasta privinta; iar această iluzie de multe ori il determina sa vada meningita, apendicita, ovaritis – sau orice boală care se întâmplă să fie obiectul său de specialitate – în fiecare caz care i se infatiseaza. De fapt cele mai multe atacuri de boală de orice fel se vindeca fie ca este tratat sau nu, dacă acestea nu au trecut de la faza de perturbare funcţionala la cea de modificare (degenerare) organica.

Această afirmatie are nevoie de o mica explicatie. Se stie că optzeci la suta dintre cei care se imbolnavesc se fac bine sau s-ar putea face bine fără ajutorul unui medic. Toate aşa-numitele atacuri ale bolii de orice fel sunt crize de toxemie, ceea ce înseamnă eliminarea indirectă de toxina care s-a acumulat peste pragul de saturaţie (de tolerare). Aceste crize pot fi simptome pe care le numim raceli, "gripa", amigdalita, gastrita, dureri de cap sau alte maladii usoare. Acestea vin astazi si dispar in cateva zile. Dacă sunt tratate, spunem că s-au vindecat de la tratament. Dacă nu sunt tratate, spunem ca ne-am facut bine şi fără tratament. Adevărul este că surplusul de toxine acumulat in cantitati mai mari decat pragul sub care poate fi menţinuta starea de bine este eliminat, şi starea de bine se reîntoarce. Aceasta nu este un tratament, ci este unul dintre paliativele naturii. În cazul în care cauza sau cauzele de slabiciune sunt descoperite şi eliminate, energia nervoasa revine la normal. Eliminarea indeparteaza toxina la fel de repede cum aceasta s-a dezvoltat prin metabolizare. Asta inseamna sănătatea – acest lucru este tot ceea ce exista in orice vindecare. În câteva cuvinte: opriţi toate obiceiurile epuizante; opriti-va din mâncat, odihniti-va pana cand energia nervoasa revine la normal. Atunci când acest lucru se realizeaza pacientul se vindeca. Un post mai scurt sau mai lung este benefic pentru majoritatea persoanelor bolnave. Cei care se tem de post nu trebuie să posteasca. Toate celelalte aşa-numitele vindecari sunt o iluzie sau in cel mai bun caz, un paliativ temporar; dar un numar suficient de astfel de false vindecari sunt realizate zi de zi pentru a menţine o armată mare de medici şi terapeuti în pâine, unt şi un grad mare de respectabilitate. Pacienţii astfel „vindecati”, cu toate acestea, precum gheţarii, coboara constant până la râul Styx - mii si mii dintre ei, înainte sa le sune ceasul şi toti menţinandu-si falsa credinta cu privire la ce boala au, precum si o noţiune si mai prosteasca in ceea ce priveste vindecarile.

TOXEMIA SIMPLIFICĂ ÎNŢELEGEREA BOLII

Când un copil prezinta simptome de febră ridicată, dureri şi vărsături, care este boala? Acesta poate fi indigestie de la supraalimentare sau consumul de alimente necorespunzătoare. Acesta poate fi un inceput de gastrita, scarlatina, difterie, meningita, paralizie infantilă si a altor asa-numite boli. Tratamentul care se recomanda potrivit filosofiei toxemiei este pozitiv si trebuie dat cu încredere. Nu trebuie să se aştepte ca acestea sa evolueze, nici ca sa se ghiceasca boala, nici sa se faca greşeli. Ceea ce se face este tratamentul corect pentru orice aşa-numita boală, numita sau nenumita. Scapa de cauzele excitante-epuizante oricare ar fi acestea. In nouăzeci şi nouă de ori dintr-o sută stomacul si intestinele sunt pline de alimente nedigerate. Se spală intestinele şi se scăpa de această sursă de infecţie. Apoi se face o baie fierbinte cu o durată suficientă pentru a furniza usurarea completă fata de orice durere. Când disconfortul revine, se face altă baie. Utilizaţi o clisma in fiecare zi şi chiar de două ori pe zi dacă simptomele o cer.

36

Atât timp cât există febră, fiţi siguri că intestinele nu sunt curăţate. Asigurati mult aer curat şi apă curata şi menţineţi pacientul liniştit. Se urmareste ca nimic altceva decat apa sa nu intre în stomac, până cand febra şi disconfortul sunt depăşite în întregime; atunci se incepe alimente foarte uşor de digerat.

Un copil caruia i se da carne şi ouă şi un exces de lapte, este pe cale să dezvolte boli de putrefactie. Dimpotriva, este îndoielnic (şi eu cred că imposibil), ca un copil a carui dieta consta in fructe, grâu integral, alte cereale si legume, sa poata evolua vreodată spre difterie, scarlatina sau variola, sau sa dezvolte febră tifoidă septica.

Metodele practicii medicale obisnuite permit mentinerea deprinderilor trupesti şi mentale care conduc spre boli maligne, epidemii, etc.

Medicina obisnuita crede în antitoxina, in vaccin şi in remediile autogene; iar aceste remedii se potrivesc cu psihologia unui mod de viaţă care conduce la tipuri vicioase de boala.

Cei mai mulţi oameni prefera tratamente imposibile – tratamente care insa nu înlatura cauza bolii.

Toate aceste aşa-numite tratamente vor fi dovedite intr-o zi ca au fost o iluzie. Aduceti-va aminte că copiii nu devin bolnavi daca nu sunt toxemici. Oricare ar putea fi manifestările locale, cauza de bază este întotdeauna aceeaşi – toxemia la care se adauga infecţia septica; iar dacă aceastei stari nu i se adaugă mancare, cazurile tratate în acest mod vor fi vindecate – suprimate, dacă vreti. Medicii care cunosc numai sistemul de practică obisnuit, vor declara că aceste cazuri care se trateaza in acest mod sunt neobisnuite şi lipsite de gravitate. Desigur ca nu sunt tipice, caci n-au fost complicate cu frică şi cu un tratament care construieste boala.

Medicii procedeaza astfel: "Presupunem ca acesta este un caz de difterie?Atunci trebuie să folosim o antitoxina deoarece acesta este tratamentul ei specific." Dar ce este difteria? Un subiect toxemic cu catar gastro-intestinal se infecteaza prin descompunerea putrida in intestine a alimentelor de origine animală consumate în exces fata de puterile lui digestive. Simptomele sunt cele de amigdalita, arătând un exudat cenuşiu care acoperă amigdalele sau alte părţi ale gâtului, însoţit de o respiraţie neplăcuta, iute, fetida. E intr-o stare de prostratie extrema (PROSTRÁȚIE ~i f. Stare patologică manifestată prin indiferență totală față de cele din jur, provocată de o slăbire fizică sau psihică extremă; lipsă de interes pentru orice activitate; apatie.). Subiecţii care dezvolta aceste simptome au dus un trai la intamplare. Mancarea lor a fost in cea mai mare parte constituita din alimente de origine animala si amidon – in amestecuri culinare convenţionale – si a fost lipsită de legume crude şi fructe. Or, in cazul omului, singura hrană de origine animala este laptele, dar numai cand pacientul este un copil mic. In cazul de mai sus, anterior acestei infectii intestinale s-a manifestat pe o durată mai lungă sau mai scurtă, o iritaţie gastrică, constipaţie, probabil mai multe atacuri gastrice – adica o indigestie acuta.

În unele cazuri, starea fizică devine atât de grava, incat o dezvoltare severa a procesului de putrefacţie gastro-intestinala se poate termina în mod fatal într-una pana la trei zile. Acestea sunt cazurile presupuse a fi copleşite de toxina difterica, ceea ce înseamnă o acută otravire de natura proteica – putrefactie intestinala – într-un subiect deja mult epuizat şi toxemic.

DEFINIREA MALIGNITATII ACUTE

37

Malignitatea apare la subiecţii toxemici la care se perpetueaza continuu o stare de indigestie gastro-intestinala de la excesul de alimente în care au predominat alimentele de natura animala, chiar si numai lapte. Intregul organism este mai mult sau mai putin infectat de descompunerea putrida a proteinelor. Astfel de excese care produc o criză, se fac de sărbători, cand organismul deja secatuit de energie şi toxemic până la punctul de a ceda, este copleşit in plus si de aceasta otrăvire septică. El e otravit de doua ori concomitent

CAZURILE MORTALE ÎN EPIDEMII

Cazurile mortale în toate epidemiile sunt ale celor cuprinsi de betia alimentara, care sunt foarte mult epuizati, toxemici şi infectati de putrescenta din intestine.

Este o crimă să dai de mancare omului bolnav, indiferent ce. Nu trebuie sa i se dea niciun fel de mancare pana cand nu au disparut toate simptomele; apoi se dau sucuri de fructe şi legume (niciun fel de mancare animala timp de săptămâni in sir). Cate o baie fierbinte ar trebui administrată de trei ori pe zi. Se spală intestinele prin clisme la fiecare cateva ore, pana cand toate resturile putrescente sunt total eliminate; iar când este posibil, se face cate o spalatura gastrica in fiecare zi, până cand stomacul si intestinele sunt complet curatate de toata putrescenta. Durata de viaţă a pacientului depinde de debarasarea de alimentatia putrida rămasă în intestine, înainte ca putrescenta absorbita sa devina suficienta pentru a provoca moartea. Toate bolile epidemice sunt otraviri masive cu mancare în rândul persoanelor care deja sunt pronunţat epuizate şi toxemice. Intoxicaţiile cu mancare sunt de acelasi ordin cu otrăvirea cu substanţe chimice. Cei care au o rezistenţă mai mica (adica cei mai epuizati şi toxemici) sufera cel mai mult şi cedeaza cel mai usor, pentru ca otravirea intestinala genereaza o criză de toxemie in sistem, iar cele două influente care distrug energia nervoasa coplesesc rezistenţa redusă şi se încheie cu moartea, poate cu excepţia cazului în care ei sunt trataţi cu înţelepciune. Toate bolile acute sunt infecţii gastro-intestinale care acţionează pe subiecti deja toxemici. Cu cat mai epuizat şi mai toxemic este acest subiect, cu atat este criza mai severa. Desigur, oricine are inteligenta ar trebui să vadă pericolul în a da de mancare unui bolnav când cauza care genereaza boala este intoxicarea cu mancare.

Menţineţi pacientul la caldura, liniştit şi in aer curat. Alt tratament este de prisos. A scăpa de putrefacţia intestinala este cel mai important. Astfel de boli se dezvolta numai la subiectii in stare de epuizare pronunţată şi toxemici, precum şi la cei cu obiceiuri alimentare foarte rele.

REZUMAT

Rezum aici diferenţa dintre metodele Toxemiei şi ale medicinei uzuale: Toxemia este un sistem bazat pe adevarata cauza a bolii – numita Toxemia. Înainte ca toxemia sa se acumuleze, imunitatea naturala protejeaza de germeni, paraziţi şi de toate vicisitudinile fizice.

Toxina este un produs secundar continuu al metabolismului si apare in mod necesar oriunde este viata. Când organismul este sanatos si functioneaza normal, toxina este eliminata la fel de rapid cum este produsa. Din locul de producere la locul de eliminare ea este transportata de către sânge; prin urmare, în niciun moment organismul nu este liber de toxine în sânge, iar intr-o cantitate normala este chiar uşor stimulatoare. Dar când organismul este secatuit de energie nervoasa, eliminarea toxinei nu mai functioneaza. Astfel, cantitatea reţinută in sange devine suprastimulativa – toxica, otravitoare – variind de la un excedent usor la o cantitate atât de mare, încât poate să distruga viaţa.

38

Tratamentul este atât de simplu, încât ii face sa sovaie pe amatorii tratamente, desi tocmai eroicul tratament e cel care construieste boala. Aflati pe ce cai se risipeste energia nervoasa şi opriţi aceasta pierdere – opriti toate scurgerile de energie nervoasa. Apoi, revenirea la normal este o chestiune de timp în care natura se ocupă singura de toate reparatiile. Ea nu are nevoie si respinge ajutorul medical.

Atat in scris, cat si la consultatii, fac adesea greseala de a lua ca de la sine inteles că cel consiliat pricepe ce am eu în minte. De ce cred asta, când nici nu mi-am exprimat oral sau în scris gandul?

În materie de oprire a scurgerilor de energie nervoasa este uşor pentru mine să spun: "Aflaţi în ce mod este irosită energia nervoasa şi opriţi toate aceste scurgeri" etc. Sunt speriat de prostia de a spune unui pacient sa se opreasca din a se epuiza şi astfel să încheie problema, numind unul sau două deprinderi epuizante ca de exemplu: sa nu isi mai faca griji, să renunţe la fumat sau la alte stimulente; sa-si tina in frau firea apriga; sa se opreasca din a mai manca prea repede; sa se opreasca din a-si permite sa devina supraexcitat. Oprirea obiceiurilor epuizante este binefacatoare; sanatatea adevarata nu admite absolut nicio deprindere epuizanta.

Cauzele epuizarii energiei nervoase

PENTRU A INTELEGE boala este necesar să i se stie cauza; şi, cum toxemia este cauza tuturor bolilor şi cum epuizarea energiei nervoase necesara detoxifierii – un corp istovit şi o minte slabita – este cauza toxemiei, se cuvine, pentru cei care sunt bolnavi şi doresc să se faca bine şi pentru cei care doresc să ştie cum să se mentina sanatosi, să se ştie cauza epuizarii energiei.

O persoana normala, sanatoasa, este una echilibrata (cu stapanire de sine) si fara deprinderi care sa ii distruga nervii. Un om stapan pe sine nu este controlat, lovit, încătuşat, sau condus de deprinderi daunatoare.

Omul ori este stăpîn pe sine, ori este stapanit de apetitul său si de plăcerile senzuale. În prima situatie, el se bucură de sănătate până ce se uzează natural şi ar trebui să o duca astfel pana la 90-150 de ani.

Dacă este înclinat spre acestea din urmă, dar isi mentine deprinderile mai mult sau mai puţin sub control – adica este moderat – poate trăi şaizeci-nouăzeci ani. Dar dacă este un senzual – controlat de deprinderi rele şi de pasiuni, stă până după ora de culcare pentru a mai fuma o ultima tigara sau a mai mânca un prânz sau se trezeste noaptea şi fumează (am cunoscut un medic celebru, care folosea tutunul pentru a-si asigura somnul; el a murit la vârsta de cincizeci şi patru ani), sau sa ia o băutură să-si liniştească nervii şi să-i facă somn, sau merge la limita lascivitatii – acesta devine iritabil, morocănos şi moare prematur.

Excesele transforma un om într-o brută dezgustătoare. Cuvântul "bruta" este folosit aici pentru a exprima starea unei fiinte fara stapanire de sine. Cei cu constituţii fragile sunt adesea transformati în nevrotici, lăsand sănătatea şi starea de bine departe în urma. Mulţi cunosc

39

starea de bine doar pe perioade scurte de timp, iar apoi doar prin de droguri sau alte stimulente.

Tinerii de azi au ajuns rapid la o stare de multipla betie – tutun, alcool şi sex; ei au ajuns la o nevroză sexuala care va fi urmata de o generaţie de paralitici, epileptici, nebuni, cretini, idioti şi monstruozităţi, cuprinzându-i pe toti cei care nu mor de boli acute.

Aceasta clasa traieste de la treizeci până la şaizeci de ani. Majoritatea mor inca de timpuriu. Se ajunge cu rapiditate apropie de o vârsta a impotentei.

OBICEIURILE CARE SECATUIESC ENERGIA NERVOASA SI GLANDULARA

COPIII NOU NASCUTI

Bebelusii nu ar trebui cocolositi si tinuti in carucior prea mult; nu ar trebui sa doarma in bratele mamelor lor; nu ar trebui sa fie expusi la o lumina prea puternica, orbitoare, sau vorbitului cu voce pe ton ridicat, zgomotelor puternice, tinuti in prea prea multa caldura sau prea mult frig; nu ar trebui zgaltaiti, zdruncinati in carucioarele lor, plimbati in automobile, trenuri, sau mijloace de transport in comun.

Bebelusii se pot imbolnavi, daca sut supusi unor emotii de orice natura, unor exaltari. Copii foarte mici trebuie sa fie tinuti in suficienta liniste, pentru a favoriza un somn linistit tot timpul, exceptie facand orele de imbaiat, cat si cele de schimbat hainele. Ei nu trebuie luati in brate de fiecare data cand fac galagie. Tot ce este necesar este sa fie uscati si sa li se schimbe pozitia din cand in cand.

Copiii mici nu trebuie sa fie hraniti mai des de patru ore si nici chiar atat de des, daca dorm. Ca sa trezesti un copil pentru a-l hrani, este un lucru lipsit de necesitate si chiar daunator.

O fiinta umana este un dinam celebro-spinal si trebuie tinut atat cat este posibil intr-o pozitie statica, conservandu-i energia nervoasa, pentru utilizarea ei in viitor. Calmul si pastrarea controlului de sine – invatand un copil inca de mic, sa fie multumit cand e singur – trebuie inceput cu aceste metode inca de la nastere.Copii nu au nevoie de distractii. Cand sunt lasati singuri, ei gasesc distractiv faptul ca se descopera si se familiarizeaza, cu ei insisi.

Copiilor carora li se acorda prea multa atentie, parintii dorind sa-i distreze – li se canta prea mult in struna – vor deveni nemultumiti cu timpul, iar asta va duce la o epuizare a energiei nervoase, care favorizeaza aparitia “bolilor specifice copiilor”.

COPII

Copiii de varsta scolara sunt deja secatuiti de prea multe activitati scolare, exercitii si tot felul de exaltari ce sunt de prisos. Joaca ar trebui limitata. Cand incepe isteria si frenezia, incetati joaca.

Prea multe studii solicitante, examinari, exercitii facute fara dorinta, examinari competitive de tot felul, cauzeaza o pofta de mancare inconsecventa. Cand un copil in crestere este fortat

40

pana la limita capacitatii sale nervoase, natura trebuie sa o conserve intr-un fel ;si asa cum nu exista nici un mod de a se eschiva de la corvoada conventionala, dorinta normala de a se alimenta este pierduta. Fortarea de a se hrani peste masura pentru a creste in greutate – Sistemul de alimentatie impus in scoala, este cel prin care se distruge sanatatea, prin moleseala si slabirea vigorii, daca nu omoara deja intre timp copilul.

Guvernul federal ruineaza sanatatea a mii de tineri, invatandu-i cu obiceiuri rele. Guvernul ar trebui sa le dea o pensie din start, ca mai apoi sa-i piarda, sa nu se mai bazeze pe ei, deoarece acestia nu vor fi capabili sa faca fata sarcinilor impuse de conduita sociala. In prezent, tratarea cu prea mare indulgenta, in special in satifacerea poftelor si gusturilor nocive, este daunatoare, nu numai pentru ex-soldati, dar si pentru cei care sunt interesati sa-si pastreze locurile de munca in spitale, fiind in interesul acestora, sa aiba cat mai multi pacienti.

Doctorii trebuie sa fie capabili, chiar instruiti, in detectarea vicleniei si inselatoriei. Obiceiul prost incepe ca o joaca, un experiment – doar sa se vada modul in care cei interesati l-ar putea percepe – si sfarseste tocmai prin inselarea celui care a inselat initial.

Un obicei des intalnit, dar care va duce la un obicei prost si bolnav la final, este auto-compatimirea – a avea pareri de rau fata de sine, a-ti plange de mila. Copii au inclinatia de a se preface bolnavi pentru a atrage atentia asupra lor.

Oferirea pachetului cu mancare la scoala, moleseste copilul, ducand la nemultumire. Acest obicei este considerat deja o faza initiala in aparitia bolii.. Copilului trebuie sa i se initieze prin proces educational, un spirit independent – mandria va salva lumea. Apoi, pentru a adauga la toata aceasta aparitia rutinei in distrugerea energiei nervoase, prin obiceiuri distrugatoare in scolile noastre, dintii trebuie indreptati; ceea ce inseamna o presiune asupra nervilor si o iritare in plus, mai mica sau mai mare. Amigdalele si apendicele trebuie eliminate. Acest obicei medical este daunator. Hraniti copilul corespunzator si nu va exista niciun motiv pentru aceste operatii.

Vaccinul si fortifiantele imunizatoare, perfuziile cu ser, sunt efectuate pentru a imuniza un organism impotriva bolilor, care ajunge sa fie bolnav tocmai prin pierderea energiei nervoase, a vigorii lui, rezultate din cauzele mentionate mai sus. Acesta este un alt moft lipsit de sens, afara de faptul ca acestea conduc catre boala.

Vaccinurile si serumurile trebuie folosite pentru a deveni imuni la boala care a rezultat in urma secatuirii nervoase, din cauzele mentionate mai sus. Acesta este un alt moft lipsit de sens, in plus fata de faptul ca acesta « construieste » boala.

Oamenii sunt bolnavi din cauza unor alegeri gresite in viata. Operatia elimina mandria. Opriti cauza si boala va disparea. Natura vindeca, atunci cand i se permite sa faca acest lucru, prin eliminarea tuturor cauzelor care duc la moleseala si pierderea vigorii, la pierderea energiei nervoase.

41

Copii rasfatati si alintati – Acest lucru duce la deprinderea obiceiurilor proaste si epuizante ale iritabilitatii, incapatanare, mancatul excesiv, alimentatiei necorespunzatoare si temperamentului tumultos, plin de furie. Multi dintre copiii mai mari consuma tutun, cafea si o cantitate excesiva de dulciuri si produse de patiserie. Abuzul de sine incepe devreme in viata in multe privinte si este cauzat de simptome ale stomacului. Adolescenta vine cu dansuri excesive, pierderi ale orelor de somn, fumat, consum de bauturi alcoolice, desfranare, bolile venerice, iar teama izvoraste din contemplarea consecintelor. Copiii iritabili intampina greutati in tot ceea ce fac. Este greu sa ajutam copii iritabili si agitati. Motivul pentru care sunt atat de agitati si nervosi, este pentru ca acestia sunt rasfatati si nu gandesc asa cum trebuie.

Este o crima sa nu iti controlezi copiii. Acestia ar trebui obligati sa se supuna. Dar nu asteptati acest lucru pana cand se vor imbolnavi. Un copil capricios, agitat si nervos, va ajuta boala sa se instaleze si sa se mentina in organismul acestuia.

Frica - Frica este cea mai mare cauza, poate chiar prima cauza a epuizarii energiei nervoase. Copii sunt subiectii multor frici. Ei sunt educati sa se teama de intuneric, de bau bau si pedepsiti. Parintii tin deseori copiii intr-o stare de frica permanenta, prin palmuire si avand aceste abateri la cea mai mica greseala a copilului. Exista multi parinti care se bat, se “lupta” intre ei in fata copiilor lor. Acesta este un lucru ingrozitor.

Problemele in educarea unui copil incep acasa, din primii ani de viata si chiar de la sanul mamei. Un copil care nu isi respecta parintii, nu va respecta nici legile statului si ale natiunii. Niciun parinte nu este respectat, daca nu este ascultat imediat de catre copilul sau, si cu abilitatea de a se impune in fata acestuia. Capitularea neconditionata, este disciplina necesara pentru formarea unui caracter puternic. Dar copii nu se vor supune legilor, daca parintii nici parintii lor nu pun mare pret pe acestea.

In nefericirea domestica se nasc bolile si criminalitatea si nici o intreaga armata de medici, de legi si nici macar credinta nu le poate vindeca; pentru ca nimic din acestea, nu vor elimina cauza. Cei care mor de boli cronice, sunt cei care nu au control de sine.

Este prea multa frica si anxietate in viata unui copil. Niciun copil nu se poate dezvolta normal, daca traieste cu frica acasa, la scoala sau la biserica. Disciplina invatata de parinti respectabili, aduce dragoste si nu teama.

Longevitatea a crescut de cand focul iadului si pucioasa au incetat sa fie vorbe de povesti si sa transmita teama. O moralitate pastrata pe baza de frica, nu este sanatoasa si nu este nicidecum moralitate. Eliminati si alungati frica si astfel va face si restul lumii. Antidotul fricii este dragostea. Omenirea a fost invatata sa se teama de Dumnezeu dar sa-L si iubeasca in acelasi timp. Unde frica este reala, dragostea este o fictiune. Dragostea este baza tuturor eticilor construite, o dragoste construita pe o fundatie de frica, este o sarlatanie morala; iar acesta este fundamentul tuturor minciunilor conventionale ale civilizatiei noastre.

Teama pe toate planurile, in ceea ce priveste copii, incepand chiar de la conceptia acestora, pana la nastere si trecand prin perioada scolara, viata sociala, viata de cuplu, duce la epuizare, la pierderea energiei nervoase. Lipsa de cunostinte utile, viabile, despre cum sa hranesti si sa ingrijesti copiii, ii mentine pe parinti intr-o stare de ingrijorare inutila in ce priveste sanatatea copiilor lor. Cum sa-i inveti pe cei tineri sa evite distrugerea sanatatii lor si handicaparea mintii lor, cu excesele in joaca, un

42

mod de alimentatie gresit, consum de bauturi, controlul temperamentului si emotiilor si masturbarea, este o cunoastere care din pacate lipseste aproape din toate caminele (familiile) Bolile ii urmaresc pe cei tineri, in urma acestor excese. Nu este un obicei mai auto-distructiv, practicat de altfel in mod general, cum este acela al excitarii desfranate, al masturbarii si nu exista niciun alt obicei caruia parintii sa nu-i dea asa putina atentie.

Ataxia (un simptom frecvent al sclerozei) se presupune ca ar fi cauzata de sifilis, dar de fapt ea este cauzata de o epuizare si pierdere a vigorii nervilor cranieni si spinali, provocata de senzualitate in toate formele ei – in special in cele desfranate. Subiectii acestor boli, incep de obicei practicand onania, inca de la cele mai mici varste. Parintii trebuie sa-si invete copii sa evite acest obicei nociv. Am avut cazuri de ataxie-locomotoare, care mi s-au confesat ca au inceput sa se masturbeze, mai devreme de implinirea varstei de 8 ani. Intre 10 ani si 15 ani, este varsta la care incep tinerii sa se masturbeze. Daca un psiholog sau un medic nu este suficient de diplomat, un tanar nu va marturisi acest fapt. Fata de mine, foarte putini baieti au ascuns ca practica aceasta. Aceasta practica nu este prea comuna la sexul opus, fetele nu prea o practica.

In acest domeniu, abuzul fizic nu este chiar atat de epuizant, de vlaguitor pentru trup, cat este pentru minte, tinerii avand in minte prea des subiecte despre sex. Visele lascive corup victima la fel de mult ca destrabalarea excesiva. Practicarea masturbarii la varste mici, urmata de raporturi sexuale excesive, produce o mediocrizare a mintii, care ar putea straluci in intelect si in ocupatii instructive. Exista totusi o diferenta intre vorbitul excesiv, imitarea vorbelor ca un papagal si tinerea unui discurs inteligent. Mintile luminate de la 20 de ani si 25 de ani, deseori degenereaza in mediocritate la varsta de 45 de ani, din cauza pierderii energiei nervoase a creierului, aceasta deficienta aparand din motive de excese sexuale. Adaugand la aceste abuzuri sexuale tutunul, cafeaua, ceaiul, alcoolul si obiceiurile gresite in alimentatie, mancatul excesiv, sa nu ne miram ca la 60 de ani un om nu mai este capabil sa faca nimic decat sa stea in cloroform, asta in cazul in care natura nu a administrat deja eutanasierea.

Enervation = devitalizare, oboseala, epuizare, slabiciune, descurajare

ADULTII

Adultii au si ei o viata plina de temeri. Problema obtinerii de “paine-cu-unt” (trai bogat), sau lapte cu miere, zbaterea permanenta pentru asigurarea celor necesare traiului, uneori prea indestulat, instituie anxietate; dar cand este suficient de mult acumulata, frica ce depaseste aceasta limita, nu este necesara, frica pentru ca ceva s-ar putea intampla, ceva care sa te trimita inapoi la painea goala. De ce? Nu exista incredere in etica afacerilor – nu exista Dumnezeu in afaceri.

Grijile in afaceri – Grijile in afaceri sunt o sursa de istovire nervoasa. Afacerile – orice tip de afaceri – nu reprezinta o cauza de ingrijorare. O munca bine facuta, este o incantare si orice ne incanta este o consolidare a caracterului. O munca neglijenta, este aducatoare de insatisfacii; dar cel ingrijorat, niciodata nu cauta sa gaseasca o cauza. Viata aduce epuizarea energiei nervoase in timp, iar boala vine ca o consecinta; atunci vor fi si mai multe ingrijorari, insa acestea, vor fi pentru cautarea leacurilor necesare vindecarii bolilor create. Afacerea este ceea ce un om face din ea. O intelegere aprofundata a afacerii, cu onestitate si sarguinta, inlatura orice ingrijorari si salveaza energia nervoasa. Ingrijorarea nu aduce eficienta, dar nici ineficienta nu se inlatura prin frica si ingrijorare.

43

Ingrijorarile, lipsa controlului de sine asupra emotiilor, un mod de alimentare nesanatos, prea multi stimuli, toate acestea invita boala sa se instaleze.Cand va faceti griji, apare lipsa controlului de sine, ceea ce duce la o alimentatie nestavilita, stimulanta si aducatoare de boala.

Nimic nu este mai favorabil pentru un om, decat starea de calm, echilibru, pentru o buna intelegere a obiceiurilor personale si a ocupatiei. Cacealmaua si fanfaronadele pot pune o pecete falsa de eficienta peste oameni, un timp; dar adevarul va iesi la lumina asa cum vin gainile catre adapost la culcare. Prin ingrijorare, chiar daca prezinta un exterior aratos, acesta tot se va distruge ; iar muncitorul va cadea – boala si-l va revendica pentru ea.Femeile casnice, care poarta o povara de ingrijorare, vor deveni istovite si isi vor pierde sanatatea. Cauzele ingrijorarilor lor, reprezinta lipsa de control asupra mancarii, lipsa de control asupra emotiilor, lipsa ingrijirii corpului lor si lipsa eficientei vietii lor. In loc sa se hotarasca sa faca ceva pentru a elimina toate aceste defecte, ele se lasa doborate de ele.Un temperament necontrolabil trebuie sa fie invins, daca nu, acesta il va invinge pe cel care il are. Barfa nu este o calitate admirabila, daca nu o puteti lasa, macar sa o invingeti, altfel in timp va indeparta toti prietenii. Invidia si gelozia, sunt cancere care mananca sufletul celor care se lasa dominati de ele. Ce mai ramane pentru iubire, daca sufletul a plecat?

Cand cineva isi distruge sanatatea prin indolenta si obiceiuri rele, isi permite sa graviteze sub cele mai joase standarde, pe care prietenii lui nu le asteapta de la el, incat acesta nu trebuie sa fie surprins cand prietenii respectivi vor fugi de el.

Cine sunt batranii parasiti? Aceia care au trait o viata egoista – cand au cerut distractii atunci cand ar fi trebuit ei insisi sa se distreze. Fericirea si divertismentul trebuie sa vina din interior – din dragostea de servici si munca prestata, din cea pentru carti si lectura. Daca aceasta fantana a tineretii si placerii, nu este descoperita inainte de a veni batranetea peste noi, ne vom trezi singuri. Chiar si in mijlocul unei multimi vom fi singuri, pentru totdeauna singuri. Ce ar fi mai patetic decat aceste lucruri?

Ingaduinta de sine prea mare – Slabiciunea aceasta este in contrast cu etica si aduce condamnarea. Ce are etica cu gurmanzii – care este religia lor? Excesul in toate, urmareste ticalosiile, intr-o egoista si aberanta indulgenta. Venind sub aceasta categorie, sunt mila de sine si dorinta de vindecare. Obiceiurile extravagante, chiar daca exista rezerve inepuizabile, tot pot alcatui un moral auto-distructiv, pe ticalosii care, la fel ca Nemesis, prin razbunarea ei, ruleaza traseul catre o moarte prematura. Cauzele sunt numite boli de inima, apoplexie, paralizie, boli de rinichi, sinucidere, etc.; dar care este numele? Numele acestora sunt inselatoare; pentru cauze – prima, ultima si tot timpul – este un cumul de egoism, al mintii si trupului – auto-indulgenta distructiva.

Un studiu al naturii, releva faptul ca omenirea trebuie sa traiasca pentru a servi; nu sa dea de pomana, ci sa-i ajute pe altii ca sa se poata ajuta pe ei insisi.

Auto-indulgenta in utilizarea de stimulente, chiar si moderat, reprezinta este un flux constant de epuizare al sistemului nervos;si vine timpul cand ajungem la ultima tigara, ultima ceasca de cafea, ultima masa imbelsugata, asa se rupe cordonul vital; si accidentul este intotdeauna neasteptat si apare ca o surpriza. Munca extenuanta fara placere, duce la secatuirea organismului, la pierderea de de energie nervoasa; dar aceasta este de fapt o scuza in spatele careia stau ascunse multe obiceiuri rele, mai mult decat munca. Munca fara placerea muncii,

44

este epuizanta si fauritoare de boala; o minte nesatisfacuta – o dorinta de angajament in orice alta munca inaintea eficientei sale, atunci cand primeaza mai degraba dorinta de a fi platit, decat sa faci o treaba buna; toate duc la epuizare. A fost mai mult dorinta de primi o compensare baneasca, decat cea de a realiza o munca de calitate. O lucrare nu este bine facuta pana cand nu este adaptata personalitatii lucratorului care o presteaza (sa i se potriveasca acestuia). Noi ar trebui sa lucram sub instinctual creativitatii. Munca noastra trebuie sa fie creata avand imaginea creatorului sau – iubirea creatorului – placerea de a muncii nu aceea de a incasa remuneratiile.

Insatisfactia si munca peste masura sunt epuizante, consumatoare de energie nervoasa. Ingrijorarea, frica, mahnirea, mania, pasiunea, temperamental, bucuria exaltata, gelozia, barfa, minciuna, neonestitatea, esecul in fata obligatiilor si a intalnirilor de afaceri, profitul de pe urma neintelegerilor, abuzand de credulitatea prietenilor, abuzul de incredere asupra acelora care au incredere in noi – toate acestea secatuiesc organismul si in timp produc boli incurabile.

Mahnirea – Mahnirea este epuizanta. Aceia care sunt istoviti si toxemici vor fi doborati, culcati practic la pamant de mahnire si daca nu vor sta la pat, in caldura si liniste, si fara hrana, ar putea muri. Hrana ingerata in asemenea circumstante, nu numai ca nu este digerata, dar ea actioneaza ca o otrava. Multi oameni raman invalizi pe viata in urma unei mahniri, a unei mari suferinte.

Socul – socul, zdruncinarea mentala sau fizica, poate epuiza atat de mult, incat se poate muri de atac de cord, sau persoana poate sa fie in permanenta stare de nervozitate. Alimentatia gresita sau supra-alimentatia, nu vor ajuta deloc persoana in cauza sa se insanatoseasca.Shell-shock-ul de care multi soldati au suferit in timpul Razboiului Mondial, a fost mentinut de tutun si alte obiceiuri secatuitoare. Cu siguranta o alimentatie peste masura opreste organismul din a-si reveni la o stare de sanatate.NOTA: (Shell-shock = Combat stress reaction (CSR) = cele mai comune simptome sunt oboseala, reactiile incete in timp, indecizia, deconectarea fata de cele inconjuratoare, inadaptabilitatea fata de prioritati.)

Mania – Mania este foarte epuizanta si istovitoare pentru organism. Un soc provocat zilnic de manie, va produce o epuizare nervoasa profunda. Un temperament care zboara la cea mai mica provocare, distruge digestia si provoaca nervozitate. Fara control, epilepsia poate evolua si cancerul poate prinde viata. Un morocanos cronic, poate sa dezvolte ulcer sau cancer la stomac. Cei care nu isi pot controla temperamentul, starile de nervozitate, dezvolta foarte des artrita reumatoida, artere ingrosate, calculi biliari, mai devreme decat la batranete.

Egocentrism – Datorita iubirii de sine, egoismului, mizantropiei si neincrederii, egoistul vede lipsa prieteniei in toate faptele altora – toata lumea actioneaza impotriva lui. Aceste lucruri cauzeaza epuizarea organismului si Toxemia, care conduc la tulburari nervoase si chiar la nebunie. Un mizantrop se iubeste pe el insusi, mai presus de orice si de oricine. In momentul in care cel mai apropiat prieten al acestuia devine suspect, capul acestuia trebuie retezat. Egoistul uraste pe oricine care nu reuseste sa-i hraneasca vanitatea. Ura si mania sunt intotdeauna in varful suvoiului, pe creasta valului, dar fiind mascate de un zambet batjocoritor, atunci cand este necesar a fi afisate ca o stratgema. Prietenia, Onoarea, Onestitatea si Veridicitatea, trebuie sa functioneze in momentul in care propriul interes, este incalcat pana la neglijare. Acest tip de oameni nu au recunostinta. Ei cer totul si nu dau nimic

45

in schimb, fara a avea un motiv ulterior. Acolo unde egocentrismul este mai bland, el nu poate sa treaca totusi, dincolo de o atitudine egoista dezagrabila si coplesitoare.

Egoism, manifestat de interesul propriu – O personalitate egoista, va aseza intotdeauna propiul interes pe primul plan. Un tip obisnuit, reprezentativ al egoistului este cel care isi iubeste prea mult copiii. Dar cand fiul sau fiica acestuia, se casatoreste impotriva vointei tatalui, urmeaza dezmostenirea acestuia (acesteia). De ce ? Deoarece ambitia face in ciuda. Iubirea este deseori o ambitie egoista, care afecteaza organismul. Egoismul si primarea interesului propriu, conduc la devitalizarea si istovirea organismului la pierderea energiei nervoase si in final la Toxemie.

Ambitia – Ambitia este tipul de egoism, reflectat in pierderea sanatatii; iar atunci cand apare, este insotita de multe dezamagiri. Omul care are succes in viata si reusite, simte ca are nevoie sa se recompenseze, atunci el isi va satisface natura sa senzuala, nefiind constient ca aceste lucruri au ca rezultat asa-nimtele boli, lasand in urma acelei satisfactii o dara de egoism. O ambitie nobila, este aceea de a aduce foloase omenirii si de a ajuta, iar cele doua mari recompense sunt : sanatatea si viata lunga. Ambitia pentru afisarea ostentativa, ofera o gratitudine efervescenta, oricand dispare, precum dispar bulele de aer; dar costa mult mai mult prin irosirea de energie nervoasa, care nu merita.

Mii de femei semi-invalide fac crize de Toxemie, acestea fiind rezulatul faptului ca se premiaza oferirea de cine festive, afisandu-si rochiile elegante, casele lor si mobilierul.

Femeile isi premiaza de fapt prostia, satisfacandu-si ambitiile prostesti si platesc pentru aceste emotii, prin ruinarea sanatatii.

Multe dintre ele isi pierd atat de multa energie la o partida de carti de dupa-amiaza, incat aceasta nu poate fi refacuta intr-o saptamana.

Invidia – Invidia este josnica si producatoare de boli este de natura egoista. Omul cu asemenea caracteristici si care pizmuieste, este un vandal. Va incerca sa-i pacaleasca mereu pe cei pe care-i invidiza. El le va otravi reputatiile, facand tot felu de insinuari.

Cine fura poseta mea, nu va castiga nimic, are ceva, dar nimic.A fost a mea, e a lui si va fi a altor cateva miiDar cel ce va ciupi de la mine, reputatia meaCeea ce fura de la mine, nu-l imbogateste pe elDar ma face pe mine sarac (Shakespeare.)

Atunci cand este sigura, o astfel de persoana, isi va depasi limitele , pana la vatamarea corporala a celor care au merite mai mari decat ale sale. Invidia laudabila, este aceea care doreste sa fie egal in succese cu cel invidiat. Sa se bucure de succesul altora si sa-l egaleze, in cazul in care acest succes a fost obtinut prin merite, astfel incat se construieste o minte si un corp sanatoase.

Iubirea si gelozia – Conform spuselor lui Solomon : «  Iubirea este la fel de puternica, precum moartea ; gelozia este mai cruda decat mormantul. » Solomon stia ce spune.

46

Shakespeare stia deja tot ceea ce ar fi trebuit sa stie un om inca de pe vremea lui. El a spus:

Cat de multi prosti sunt sclavii nebuniei din gelozie!Furia veninul unei femei geloaseEste mai mortala decat de dintii unui caine turbat.

Otravirea sistematica a emotiilor suprasolicitante, a fost un rationament cunoscut inca din vechi timpuri; dar in afara faptului ca este cunoscuta drept « o otrava generata in sistem » de la o mare furie, iubire, gelozie, ura si durere, reprezinta de altfel ce este mai exact : otrava si modus operandi al acestei productii de otrava, nefiind niciodata explicat in mod satisfacator, pana cand nu a fost clarificata de Filosofia Toxemiei. De asemenea, Shakespeare avea cunostinte despre patologia geloziei, avand ca dovezi in acest sens vorbele lui, care pot fi luate drept pilda, pentru unele din personajele create de el.

Emotiile excesive – gelozia de exemplu, sau o mare furie, manie – sedimenteaza in profunzime producerea unei devitalizari si a unei istoviri a organismului, care inhiba eliminarile. Fluidele sangelui pline cu toxine, produc malignitate. Toxemia in forma ei de « betie » toxica, transforma oamenii cu caracter beligerant, in oameni cuprinsi de amoc. Crima, cateva crime, vor fi fapte ce le vor comite acestia. Cei care au mai multa consideratie pentru ceilalti – cei care au mai putina iubire de sine – sinuciderea pune capat furtunilor psihologice.

Gelozia si iubirea neimpartasita, cand nu sunt maligne – dezvolta un subiect vicios si imoral – care in timp, submineaza constitutia unei persoane prin pastrarea permanenta a unei pozitii de istovire si epuizare a corpului si Toxemie ce cresc gradual. Inflamatia si ulceratia catarala, merg cand mai bine cand mai rau, fara nici-o speranta de recuperare, pana cand cauzele producerii epuizarii si pierderii energiei nervoase a organismului, sunt cu alte cuvinte depasite, in special cele care secatuiesc mintea si corpul, din care gelozia este conducatoare.

Mancarea peste masura – este un obicei des intalnit si universal, foarte istovitor, secatuind organismul, mancand prea multe grasimi – frisca (smantana), unt, grasimi din carne, uleiuri, patiserie, dulciuri ; mancand prea des ; mancand intre mese si stranguland digestia cu apa bauta intre mese.

Starea de « ebrietate » survenita in urma mancatului, suprasatisfacerea gusturilor, este mai frecvent intalnita decat cea alcoolica. Subconstientul este la fel de ocupat, ca un stup de albine, substituind, creind antidoturi si facand munca de reparatie; substituind un exces stimulant cu altul – solicitand whiskey, tutun, opium, etc. in loc de a manca lacom ; toate acestea cer emotii palpitante, socuri, excese sexuale, intoxicatii cu produse alimentare. Cererile simturilor nesatisfacute, sunt atenuate de excese alimentare sau de alte stimulente ;si cand natura ezita in cererile sale, victima intra in amoc.

Fiica unui cioban francez, fiind oprita de tatal ei sa se casatoreasca cu iubirea ei, si-a ucis parintele in timp ce acesta dormea in tabara lor. La scurt timp dupa aceasta tragedie, cativa oameni care treceau pe acel camp, au gasit pe fiica acestuia, mancand inima tatalui sau, pe care a scos-o din piept si o prepara la foc. Cand a fost surprinsa in petrecerea sa canibala, ea s-a ridicat cu ceea ce a mai ramas din inima si cu un ras sardonic, declara : « El mi-a frant inima, iar eu acum o mananc pe a lui. »

47

Doar cu putin timp in urma, o fata nebuna, cu nervii extenuati de la jazz si alcool, si-a omorat mama, deoarece aceasta s-a opus sa-i recompenseze cererile ei subconstiente de de a primi si mai multi stimulenti.

Cand istovirea, pierderea vigorii energiei nervoase si Toxemia au atins stadiul de « ebrietate », stadiu observat la cele doua fete despre care am mentionat mai sus, legile morale si civile au abdicat in fata legilor subconstientului, care la fel ca legile si ordinea cosmice sunt imorale, dar devin reale atunci cand organismul crede ca are nevoie de ele.

Din punct de vedere psihologic, ca si fizic, ciclonii desi par in afara ordinii, legilor naturale, totusi se spupun acestora. Ei nu au scrupule in a contrazice si a face tandari, fara mila, diavoleste, regulile universale.

Fiecare fiinta umana ar trebui sa stie ca asemenea fenomene i se pot intampla si ei, si ca drumul catre aceste catastrofe este trasat chiar de aceste obiceiuri epuizante si suprasolicitarea.

Prohibitia este un ideal frumos, dar este o boala sociala extenuanta, in timp ce construieste o alta si mai mare.

Care mama nu ar prefera sa fie adus acasa baiatul ei beat de la carciuma, in loc sa-l vada incatusat in drum spre inchisoare, escortat de un ofiter. (aici cred ca este vorba de alegerea raului cel mai mic, referitor la fraza de mai sus cu prohibitia)

Istovirea, chiar pierderea energiei nervoase si Toxemia concentrate in creier, aduc cu ele caractere nevrotice, cu toate tipurile de simptome complexe. Substitute ale betiilor, pentru jaf armat si alte fapte in afara legii. Atat timp cat se pastreaza prestigiul profesional pentru o stare de « ebrietate » alimentara – prescrisa de catre medici ; bolborosind catre noi duminica si stabilind rezultaul incaierarii lunea – va lua mult pana cand se vor respecta regulamentele de aplicare a legii si ordinii. Cele mai multe din legile noastre sunt emise in timp ce aceia care le fac, sunt in stare de « ebrietate » alimentara si tutun.

Betiile si criminalitatea de orice tip, sunt rezultatul eliminarii de toxine – crizele de Toxemie. A impune cuiva sa fie cumpatat sau sa-si infraneze accesele criminale trebuie eliminat. Obiectivul acestei actiuni este sa determini omul sa fie moderat/cumpatat si sa se supuna legilor, dar nu impunandu-i acest lucru. Motivul este evident pentru cel care studiaza natura umana. Nevoile noastre se bazeaza pe nevoile subconstientului nostru; etica si sentimentele n-au de-a face cu asta. Subconstientul nostru nu este moral sau imoral, el apartine Universului care este sistematic, intr-o ordine perfecta, dar imoral. Orice fel de exces stabileste o nevoie, iar daca aceasta nevoie nu este indeplinita intr-un mod obisnuit, atunci ea va gasi alte cai pentru a fi indeplinita. Chirurgul, legile si calmantele/medicatia pot ameliora efectele, dar vindecarea completa se face doar indepartand cauzele. Legile sunt ca medicii sarlatani. Autocontrolul este leacul. Pentru a putea fi chibzuit, trebuie inteleasa nevoia. Omul lacom isi constrieste putreziciuni in intestine. Energia nervoasa este epuizata incercand sa reziste unei infectii sistematice. Toata cantitatea de sange de la suprafata corpului menita sa mentina caldura corporala, este « chemata » catre membrana mucoasa a tractului gastro-intestinal pentru a neutraliza materialul septic ce sta sa intre in tot sistemul gastro-intestinal, prin absorbtie. Membrana mucoasa se umfla de sange, determinand mucoreea (secretie excesiva de mucus). Asta se numeste catar. Secretia obtureaza mecanic absorbtia de putrefactie si, de asemenea, neutralizeaza otravirea organismului aducand anticorpi din sange.

48

Mancaciosul lacom, dezvolta putrefactie in intestinele sale. Energia nervoasa este folosita pentru a rezista la infectiile somatice. Furnizarea de sange la suprafata corpului avand scopul de a incalzi – a asigura rezistenta organismului la radiatii- la frig sau caldura, este chemata catre mucoasa membrana a canalului gastro-intestinal pentru a neutraliza materiile septice, care sunt pe cale sa intre in sistem prin absorbanti. Mucoasa membrana devine tumefiata cu sange, instituind o satare de mucorrhea (secretie excesiva de mucus). Aceasta este ceea ce noi numim guturai. Acest lucru, impiedica secretia mecanica a absorbtiei materiilor putrezite si de asemenea un antidot pentru otrava, prin producerea de anticorpi din sange.

O lupta regala se afla in permanenta in intestinele mancaciosului lacom. Subconstientul face apel prin toate modurile posibile, iar cand organismul este secatuit de antidoturile autogenerate, victima este trimisa de catre subconstientul sau, sa gaseasca alcool, tutun, cafea, ceai, condimente si cat mai multa mancare. Predicile morale, legile prohibitive au trecut de Solon (Solon a facut reforma economica in Atena, el a proclamat anularea tuturor datoriilor si eliberarea tuturor celor care au fost intemnitati pentru datoriile lor) beat de toxine, putrefactie in intestine si intoxicat cu tutun, ca orice monstruozitate este avortat, toate acestea fiind supuse esecului.

Dorinta nestavilita pentru alimente si stimulente, inseamna o stare epuizanta a energiei nervoase a organismului, adus in aceasta stare de o supra indulgenta de sine si o hiperstimulare O dorinta ce poarta omul catre o alimentare de trei ori pe zi, inseamana o epuizare nervoasa a organismului acestuia ; necazul lui este doar la mica distanta. Inteleptul isi va doza corect apetitul.

Apetitul pervertit se consolideaza prin supra alimentare ;consumand alimente consistente pana la imbuibare, pierdem din vedere pe cel simplu, de baza ; utilizarea in exces a stimulentelor – alcool, tutun, cafea, ceai ; utilizarea excesiva a untului, sarii, piperului, sosuri groase, mancand fara a avea o foame reala (foamea reala ne conduce sa consumam hrana de baza, ca o delicatesa) ; sa mancam atunci cand suntem bolnavi sau nu ne simtim in largul nostru ; sa mancam la orice ora, intre mese ; sa mancam atunci cand nu ne simtim confortabil, sa mancam pana la refuz.

Barfitorii sunt intotdeauna calomniatori si calomniatorii sunt intotdeauna si pentru totdeauna potentialii mincinosi. Daca ei inca nu stiu ca sunt mincinosi de radiodifuziune, ei sunt potentiali criminali neglijenti, deoarece nici macar nu incearca sa afle, daca barfa lor este adevarata sau falsa. Barfa inseamna o scurgere risipitoare a energiei nervoase a organismului barfitorului.

Barfitorii sunt intotdeauna pasibili de pierderea energiei nervoase, deoarece ei traiesc cu frica de a fi descoperiti. Secretiile lor sunt intotdeauna acide. Ei au inclinatia de a dezvolta paradentoza si infectii ale mucoasei membrane. Ei sunt greu de recuperat dupa un guturai provocat de o criza de Toxemie.

Barfitorii sunt grei de cap, sclavii obiceiurilor lor de calomnie si ciuda, sunt paraziti maligni care se hranesc cu hoituri. Ei reprezinta cel mai josnic tip de criminali ; monstrii iadului care ucid cu respiratia lor. Ei mor des de cancer.

49

Linguseala – Lingusitorii par ca niste prieteni, dar sunt lupii ce par caini (Byron). Cel ce ma raneste mai mult, acela cu generozitate ma comanda (Churchill.) Un lingusitor adevarat, ca toti oamenii care nu sunt onesti, traieste o viata prin care se scurge energia nervoasa si pe care natura il condamna devreme, la o moarte timpurie.

Necinstea – Necinstea eventual ingroasa si rigidizeaza arterele si cancerul pune capat unei existente mizerabile.

Cucernicia – Religiozitatea, piosenia morbida, care practica obiceiurile mentionate anterior se va termina cu o moarte prematura.

O religie izbavitoare, Crestina, Iudaica sau Musulmana, este cea care nu impune reguli fizice si morale care suprasolicita, epuizeaza si intoxica persoana respectiva.Daca toxemicul scapa de aceste obiceiuri care epuizeaza, leacuri precum rugaciunile, medicamentele, operatiile, toate, precum si cele oneste sau neoneste nu vor aduce vindecarea.. Scapa de cauza si mentine-te asa, atunci sanatatea se intoarce si va ramane pe acesta pozitie vesnic.

Retrospectie

MULTE ar mai fi de spus si fara indoiala mai bine spus de felul in care noi oamenii, ne batem joc de mintile si trupurile noastre; dar a fost suficient de spus pentru ca oamenii deschisi la minte, sa vada ca pedepsele ce ne urmaresc sunt de fapt obiceiurile noastre. O. W. Holmes, in lucrarea sa “Autocrat al Micului Dejun” a spus aceste cuvinte referitoare la obicei:

“Obiceiurile sunt precum animalele care-si urmeaza instinctele, fara sa analizeze. E ca o marturisire a esecului intregii fiinte care implica o autodeterminare perpetua ca o imagine de ansamblu a tuturor circumstantelor existente.”

Autonomia sau autoguvernarea, a fost intalnita inca de la inceputul vietii prin toate superstitiile conventionale si este dezvoltata educatia printr-o multime de obiceiuri, cum ar fi vindecarea directa, fara indepartarea cauzelor. Aceasta in combinatie cu inclinatia omului catre hedonism (doctrina placerii este singurul bun in viata), conduce catre o viata plina de esecuri, in ciuda dorintei potentiale a omului de a progresa, de a ajunge deasupra fortelor care l-au tinut pe loc. “Explicarea Toxemiei pe intelesul tuturor” va ajuta pe toti aceia care vor studia atent, pentru a intelege ce inseamna boala si cum ajunge ea in organism. Aceste cunostinte il vor ajuta pe cel intelept si pe cel care se autocontroleaza, pentru a evita atat boala, cat si pe caracatita reprezentata de sistemul medical, care vandalizeaza pe cel bolnav.

Profesia este alcatuita dintr-o armata de oameni educati; si eu cred ca majoritatea sunt niste oameni d eonoare si se straduiesc sa serveasca umanitatea. Educatia si etica, atunci cand se stabilesc pe concluzii gresite si ofera o buna consideratie numerelor – oferind o majoritate coplesitoare – pot sa faca in asa fel incat, concluzia gresita sa devina adevarata, intr-atat incat “turma” este nelinistita.(eu cred ca aici este aceeasi poveste ca cea pe care mi-ai spus-o tu despre cercetatorii in SIDA)

Tot ce pretind de la laici sau de la profesie, este in onestitatea de a-mi pune filosofia la testul cu acid. Da, demonstreaza daca este posibil, ca eu ma insel si apoi trateaza-ma in consecinta.

50

Omul isi provoaca singur bolile. Aceasta carte povesteste cum si reuseste. Si el este si cel care isi poate readuce sanatatea. El singur si subconstientul sau pot ajuta la vindecarea completa. Doctorii nu pot vindeca. Doar foarte rare cazuri, acelea de vandalism chirurgical, care ar avea un mijloc de a spune ultimul cuvant, in cazul in care un tratament defectuos, forteaza aplicarea acestei masuri de urgenta atat de putin necesara.

Organismul este puternic sau slab, acestea fiind limitele sale, de la caz la caz, depinzand in intregime de energia nervoasa, care este si ea puternica, sau slaba. Si trebuie sa tinem mereu minte, ca functiile unui organism, sunt pastrate in buna sau proasta stare, in acord cu cantitatea de energie nervoasa generata de acesta.

Cateva sugestii

Urmatoarele sugestii pot fi de ajutor pentru cei care doresc sa-si mentina starea lor buna de sanatate, sau sa-i ajute de a aduce starea actuala de sanatate, intr-o stare de perfecta sanatate. Cei care sunt grav bolnavi, si care doresc informatii mai detaliate, vor trebui sa caute sfaturile asupra particularitatii cazurilor lor, in special prin instructiuni individuale.Primul lucru la trezirea de dimineata, sistemul de exercitii fizice Tilden, trebuie practicat pentru 15 sau 30 de minute, (vedeti aceste exercitii la sfarsitul acestui capitol). Dupa efectuarea acestor exercitii, mergi la baie si in timp ce stai sub apa calda, procedeaza la o rapida frecare cu un burete caldut.Dupa ce ati efectuat aceasta procedura, incepeti o frecare rapida cu un prosop uscat, sa fie ca un fel de frectionare a corpului. Seara, inainte de a va retrage la odihna, oferiti corpului dumneavoastra inca o asemenea frectionare rapida. In cazul in care nu va este convenabila procedura cu buretele dimineata, utilizati pe aceea cu frectionarea uscata dimineata si pe cea cu buretele caldut seara.

Mancati trei mese pe zi si nu mai mult; nu mancati si nu beti nimic intre mese. Utilizati urmatorul regulament, pentru a va ghida in “cand sa mananc, cand sa nu mananc si cum sa mananc”

Rule No. 1. — Nu mancati niciodata, daca nu va simtiti in echilibru intre minte si corp, de la masa anterioara;

Rule No. 2.—Mestecati temeinic si salivati indeajuns la fiecare inghititura, mai ales daca aveti alimente cu amidon la masa si oferiti mesei dumneavoastra o deplina atentie.

Rule No. 3.—Nu mancati fara o buna pofta de mancare. In cazul in care nu ati avut scaun in acea zi, inainte de retragerea la odihna, efectuati o mica clisma, cu jumatate de litru de apa calda. Introduceti lichidul in intestine si apoi timp de 5 pana la 10 minute, faceti usoare miscari. Sa aveti o masticatie corespunzatoare, combinatiile corecte de alimente plus exercitiile de incordare pentru abdomen, vor aduce in stare de buna functionare intestinele dumneavoastra, pentru o actiune de defecare corespunzatoare. Pentru cei care in mod obisnuit, au o stare buna de sanatate, urmatoarele reguli, va pot servi drept ghid de instruire.

Mic dejun cu fructePranz pe baza de amidonMeniu complet (cina)

51

SauMic dejun pe baza de amidonPranz cu fructeMeniu complet (cina)

Puteti schimba meniul intreg (cel de la cina), in loc de pranz, in cazul in care este mai convenabil.

Mic dejun cu fructe.—Orice fel de fructe proaspete sau fructe de padure, impreuna fie cu lapte in proportie de 50%-50% (jumatate de cana apa calda si jumatate de cana lapte fierbinte), sau un ceainic cu ceai (apa fierbinte cu doua sau trei linguri de smantana pentru fiecare cana).Mic dejun pe baza de amidon.—Paine prajita, grau maruntit, biscuiti, chips din secara, briose bine coapte, paine sau biscuiti din porumb, cozonac, napolitane sau foi waffe, cereale preparate (oricare din cele de mai sus), impreuna cu fructe proapete, fara zahar. Aceste produse sau amidon uscat, ar trebui sa fie consumate cu un pic de unt si nu inmuiate in lapte sau smantana. Acest lucru, va asigura o buna masticatie. Cerealele ar trebui consumate impreuna cu putina smantana si sare, fara lapte sau zahar. In tava cu prajituri si waffe, acestea pot fi unse cu miere si unt, insotite de un ceainic cu ceai.

Daca se doreste, la micul dejun se pot consuma fructe proaspete, in loc de bauturi.

Pranz pe baza de amidon.—Aceleasi alimente ca la micul dejun. In mod ocazional, puteti consuma o felie de tort cu fructe sau inghetata.

Pranzul pe baza de fructe.—Aceleasi tipuri de fructe, recomandate la micul dejun. In mod ocazional, puteti consuma o bucata de placinta cu fructe, sau o bucata de branza, sau o alta forma de desert, urmata de fructe proaspete.

Meniu intreg (cina).—No. 1: Carne. Doua legume coapte (fara amidon) si o salata combinata.

No. 2: Un aliment pe baza de amidon, doua legume coapte fara amidon si o salata combinata.

Carne: orice tip de carne proaspata, branza, nuci, oua, sunca, peste sau pasare de curte.

Pe baza de amidon: Cartofi (dulci sau irlandezi), macaroane, orez, fructe, fasole uscata si mazare, tapioca, dovleac, sau oricare din produsele cu amidon, enumerate mai sus.

Legume fara amidon, preparate: sfecla, morcovi, pastarnac, varza, salata, varza de Bruxelles, porumb verde, fasole verde si mazare, sparanghel, ceapa, vinete, barba-caprei, rosii, castraveti, telina, spanac, verdeturi, suc de fructe de vara, etc.

Combinatia salata Tilden: salata verde, rosii si castraveti; salata verde, telina si mere; salata verde, mere si portocala sau alt fruct. Sosul adecvat acestor salate este din sare, ulei si suc de lamaie.

Meniu complet (cina) No. 1—Trebuie consummate in fiecare zi altele.No. 2—Alternati consumul lor pe zile.

Desigur, exista mult mai multe variatii si completari la sugestiile de mai sus, dar detaliile acestea nu pot fi cuprinse in aceasta carte. Cei care doresc sa aibe mai multe sugestii detaliate,

52

ar trebui sa citeasca cotidianul periodic: “Opiniile Dr. Tilden despre sanatate” si “Cartea de Bucate”.

Exercitiile pentru incordare ale DR. Tilden

Incepeti prin contractarea muschilor de la picioare, incepand de la degetele de la picioare pana la intregul corp, dupa cum urmeaza: in primul rand, intindeti degetele de la picioare, cat de mult puteti, apoi tineti-le asa ca pe niste gheare intinse (ca la pisica cand se intinde), fortandu-le ca si cum a-ti fi pe tocuri inalte si in acelasi timp faceti ca muschii picioarelor sa exercite o tensiune puternica pentru corp. Relaxati-va complet. Nu repetati miscarea, pana ce toti muschii nu sunt relaxati; apoi incordati din nou, repetand contractarea si extensia.

Contractati mainile si bratele in acelasi mod. Procedati la extensia degetelor de la maini, pe cat posibil, facand incordarea muschilor intensa, pana la umeri; apoi prindeti degetele si strangeti pumnul, incordand muschii umerilor. Relaxati complet si repetati acest exercitiu de cinci ori; apoi incordeaza muschii picioarelor si mainilor si bratelor, de cinci ori.

Indoiti o perna si puneti-o sub umeri, atunci cand este asezata sub cap, acesta nu va atinge pamantul, sau nimic in spate. Ridicati capul inainte, barbia in piept; lasati capul pe spate din nou cat de mult este posibil; apoi ridicati. Faceti acest lucru de patru sau cinci ori. Apoi, cu perna inca sub umeri, prindeti degetele dupa cap, permitandu-i capului sa se odihneasca in maini. Balanseaza capul dintr-o parte in alta, in sus si in jos si roteste-l, fiecare miscare sa fie facuta cat mai extins posibil.

Apoi mutati perna de sub umeri si duceti-o sub solduri, incepeti sa executati miscari cu picioarele, imitand mersul pe bicicleta. Apoi, cu picioarele in aer, executati miscarea tip “foarfeca” schimband de fiecare data sensul. Intai un picior pornind din dreapta, apoi invers.

Incordati abdomenul, contractand muschii cat de mult posibil si in acelasi timp, framantati muschii cu mainile. Acest exercitiu este necesar pentru eliminarea constipatiei.

La femei, ligamentele uterine vor fi intarite, ridicarea si stoparea coborarii, pozitionarea gresita a uterului. Prin aceste exercitii se vor intarii muschii vezicii urinare si ai rectului. Gramada de probleme care poate aparea prin prolapsul membranei rectale, pot fi depasite. Rezolvarea unei vezici iritate si a unei prostate inflamate, poate fi realizata prin aceste exercitii.

Apoi asezati-va cu fata in sus si rotiti corpul spre dreapta, cat de mult posibil; apoi catre stanga cat de mult posibil; apoi permitei capului sa se roteasca in asa fel incat sa ajungeti cu urechea apropate de umar, apoi executati miscarea in sens invers, pe celalalt umar.

Aceste miscari ale capului si gatului, sunt necesare pentru indepartarea depunerilor intre vertebre, in striurile si deschiderile din oase prin locurile pe unde trec nervi si artere. In cazul in care suferiti de deficiente de auz, aceste miscari va vor ajuta sa le inlaturati. In cazul in care simtul mirosului nu este chiar atat de acut cum ar trebui sa fie, executand aceste exercitii, nervul olfactiv va putea fi “eliberat” si imbunatatita puterea mirosului. Gustul, de asemenea se va imbunatati. Toate simturile vor fi revigorate. Nervul pneumogastric si toti nervii vitali, care controleaza organele vitael, vor fi revigorati. Atunci cand nervii sunt presati de catre depozitele organice, miscarile de mai sus, vor actiona pentru eliminarea acestor depozite,

53

pentru absorbtia lor. Muschii gatului, se vor dezvolta; muschii fetei se vor dezvolta, toate acestea ducand la obtinerea unui aspect mai tanar. Va veti simti mai tineri.

Aceste exercitii trebuie executate mereu, nu numai atunci cand te trezesti dimineata. Ele pot fi executate la fiecare trei sau patru ore, in timpul unei zile. Poti crede ca este destul de greu, dar este pretul pe care trebuie sa-l platesti daca doresti sa te faci bine. Deci, incepe de indata si fi responsabil!

Stai pe marginea patului si balanseaza corpul dintr-o parte in alta pe cat posibil, apoi efectuati o miscare de rasucire, incercand sa te uiti in spate, ca o tentative de a privi peste umar. Stati in pat si balansati-va corpul inainte si inapoi, constrangand coloana vertebrala, sa se aplece (sa faca o curba) din spate pana la cap (in jos si in sus). Aceasta mobilizeaza coloana si revigoreaza nervii care sunt trimisi in cea mai de jos parte a corpului.

Aseazati-va in genunchi si sprijiti-va in coate; apoi impingeti corpul inainte cat mai mult posibil, fara a lasa in jos abdomenul; apoi impinge inainte cat mai mult posibil. Mergeti inainte si inapoi, in aceasta pozitie, pana cand obositi, apoi va lasati pe rand pe fiecare din umeri, pana cand soldurile sunt cat mai inaltate. Aceasta se numeste pozitia genunchi-solduri.Pozitia genunchi-coate, cu miscarile descrise, eu o numesc “miscarea Posta Irlandeza”. Este necesar sa practicati ambele miscari si pozitii, pentru prevenirea constipatiei, prolapsul intestinelor, rectului, uterului.

Plasati degetele aratatoare pe ochii inchisi si frecati usor dintr-o parte in alta. Apoi indepartati degetele si rotiti globii oculari, rotiti si in sens invers pentru a inlatura oboseala.

Plasati degetele aratatoare, pe “aripile” nasului; presati impreuna si apoi miscati dintr-o parte in alta.

Atunci cand vremea este frumoasa, este bine sa va plimbati in aer liber cat mai des posibil.

54