SCRIITORII ROMANI CONTIMPORANI

PAGINI ALESE

ION DRAGOSI,meammuim

NUVELE

BUCURE*TI

Editura literara a Casei .coalelor"

1 9 2 1

$1 SCHITE

_

.

,=111111111M

: .

SCRIITORII ROMANI CONTIMPORANIPA GINI ALESE

I. DRAGOSLAV

NUVELE 51 SCHITE

BUCUREMTipografla Romania Nona" Th. Voinea, Ca lea Grivitei, 41

1921

NUVELE Sl SCHITE

Mil

1NSEMNARI DESPRE MINE INSMI

De nimic nu mi i ciudd sa rdspund, deca't atunci candAna intreabd cineva de varstd. Eu zic ca am doudzeci§i gap ani, unii ca am 34-35, iar altii in glumd, Ifnispun ca am 40.

Dupd fata pbti da omului, §1 ani multi, §i putini. Totule vorba de traiul ce l-ai dus §i de lucrurile §i necazurilece le-ai avut. Eu am Intalnit viata mea tineri, pe

lasasem la plecarea mea de-acasa ni§te bdeta§iprin clasele primare §i, dupd anii petrecuti pe ici pecolo, i-am gasit ImbatrAniti. Asa ca n'are insemnatate-varsta decat pentru ofiterul stArii civile §i pentru oaste.

Dar de ma va intreba cineva unde sunt nascut, potsd-i spun ca m'am trezit intr'o casd din ulita Boianuluidin Falticeni, iar parintii mei, oameni bdtrani §i mamamea, mi-au spus ca m'am ndscut intr'o casa din grAdinad-lui Mdcarescu, astazi averea d-lui Gr. Vasiliu, avocatclin Bucure§ti.

Tatalui meu ii zice Vasile Sumanariu Ivaciuc, din satul

DJ_

1101113:1=111.711.--

incarii -i

6

Liteni din Bucovina, si marnei, Domnica Ciuca din Ili§e§ti,.tot din acea tara.

Tot gustul pentru poveste §i vers si darul lor, cat 11am, 1-all mo§tenit dela ace§ti doi oameni ; si s'a Impro-spAtat in sufletul meu, de tata §i de un nepot at lui,unul badita Ilie. Acest Ilie a stat multi ani la not cunevasta-sa, lelita Maria, §i iafna -vara, de cum se inserapand dupa miezul noptii, el, impreund cu tata, nu steteaudecat de brapave, iar dacd mai venea §i unul strain,11 Inhata §i pe acela sa spue ceva. De unde le §tiau,de unde le scorniau nu §tiu, ca traista for cu pove§ti§i nasdravdnii era ve§niz

Cat prive§te de mama, ea avea un suflet bun §1iubia cantecele si florile. Eram acum mari§or, 0 ea 10canta durerile §i bucuriile ei de mama, 0 era simtitoare§i mlAdioasa atat la cel mai mic bine, cat §i la toatesupArdrile de nimic.

Casa noastra, cat a trait ea, a fost un color de raiupentru mine. De cum se desprimAvAra pand la Ziva Crucii,parmaclacul era verde de bunadimineata ce se ridica Cuvremea !Ana la stre§ini, iar pe la Duminica -Mare, Wandsi prin legume, gradina era un covor insufletit de totfelul de flori cari de cari mai alese §i mai mandre.

Si nu pot sa uit pe ace§ti doi fAuritori ai fiintei mete,nu numai din pricina pove§tilor 0 a gusturilor lor ; tatacare era nepot si stranepot de preoti, m'a incarcat cutot felul de povete de a trai in lumea asta, iar mamamai cu seama era ahtiatA de a-§i vedea copila§ii, ceimai buni, cei mai cuminti §i mai silitori din toti copiii

Prin strA§nicia cu care ma cre§teau, ei m'au fdcutsa vAd luinea attfel de cum simteau alti copii.

plina.milos,.

lurnii.

7

Din pricina asta, mai tarziu, incetul cu incetul, -am,prins a nu mai lua seama la toate faptele, ce le scor--neau sufletele tinere ale prietenilor cu cari copilarisem,§i ramasei ganditor §i retras.

Tata, care dorea sa ma vada preot, imi vorbea desprepamant, despre cer §i despre soare, despre bunatatile§1 rautatile oamenilor, despre ispitele iumii Si ale spiri-telor rele, §i astea se inchiegar& in sufletul meu, §i malaceau sä le pun pe fiecare in cate un culcu§ tainic aimintii, §i din cand in cand sa scot cate una una, sale gandesc, sa le lustruiesc §i apoi sä le pun tot acolo,ca pe ni§te lucruri sfinte ce nu pot §edea decat in anu-mite locuri ale bisericei.

Deocamdata O. va spun ca, cu cat pa§eam cu §coala,cu atat gustul de a citi se marea in mine ; cand ajunseiin clasa III-a primara, dadit D-zeu §i Mali cuno§tintacu o fetica de seama mea, Maria Vasilescu, a unui per-ceptor din fundul gradinii noastre §i cu care am copi-Wit cativa ani. Aceasta fats era tare frumu§ica §1 tarecuminte, §1 avea tot soiul de aril : fel de fel de romane,poezii, novele §1 istorioare, Si ve§nic citea, iar cand itivorbea, credeai ca e crescuta in cine §tie ce case mari§i §coli. Cartile fetei a§tia ma ispitira tare mult §1, intr'ozi ii cerui sa-mi dee. §1 mie una sa i-o citesc mamei,iar ea imi impruinuta Ombra". Si atata intiparire du-ioasa mi-a facut cartea asta, incat fiecare foaie amscaldat-o in lacrimi. Si tot dela ea am citit ni§te romane:Ingropata de vie", In fata e§afodului" Si allele, Si atatapatima de citit bagara in mine agile astea, incat toatavremea mi-o pierdeam dupa carp straine §i dupa Uni-versul literar".

8

Dar s'ar intreba cineva, cum invatam carte? Binemai mutt citeam brarave decat lectii; la §coala faceamce faceam. Si, mancand destule bete dela d nul Irimia,.tot trecui clasa cu media 6,72. lar cand ajunsei in clasa1V-a nu §tiu de unde imi aduse un frate al meu o carteAutorii romani" cu chipurile iui Alexandri, Aron Flo-rian, Ion Heliade Radulescu §i altii, multi din ei cuparul mare.

A ! zis, ace§tia cu parul mare sunt cei maide seams 1" §i, pe langa chipurile lor, gasii bucati delectura, preeum §i vietile lor. Si atata m'a umplut desuflet cartea ceea, incat nu §tiu pentru a catea oars ocitli §i iar o recitii; far in sufletul meu, ca ni§te samantaasvarlita intr'un pamant prielnic, prinse sa rasara o do-rinta. proaspata §i dulce, §i ni§te ganduri, de a fi §i euca unul din chipurile din carte, de nu tocmai a§a cunume mare, macar cat de cat, §i prinsei sa-mi las §ieu parul lung. bar cand ajunsei sa invat la Istorie despredomnia Fanariotilor, scrisa cu atata amanunt de d-nulTocilescu, ass imi umplit sufletul de durere pentru vre-murile de restri§te at neamului, incat 'lute° sears facuiun poem, Domnia strainilor" §i a doua zi 1-am citit la§coala la baieti, §i top s'au straits roata in jurul meu §im'au fericit unii, iar altii, impreuna cu prietenul meuChitarca, se uilara la mine eu jini §i zisera cu ochiicalzi de parere de rau: Pared not nu putem face de-astea !

Si vestea ca-s poet se lati de a ajuns, §i la urechiledascalilor, §1 i'ntr'o zi ma scoase dascalul meu, d-nuLVoinea, la o lectie, §i n'am §tiut-o.

mi -am

r

9

Dar sA -mi faci poezii, §tii ? ii dd el ; is tine,palma!

lar prietenii §i neprietenii" sarira. :Si mai 'nainte 1-am vAzut, domnule, in band, scria

-poezii ! Si In ochii for se vd.zurd, licAriri de izbanda §iacorire sufleteaseA.

Aha, imi zise dascAlul, de aceea porti Si pArul-mare ! Si dupd ce tmi dadh o scarmaneald bund sivre-o patru linii la palmd, ma opri Si la post.

A§a-, ml-am zis : In loc voi sA mA lAudati, ma parati ;in ciuda voastrA §i a dascAlului, am sA fac cantece, darnu aicea, acasA". Dar de atunci mi-am §1 tuns pArul.

Si, iata-md ca. In toamna anului 1897, luna Noembrie,cu un caiet de versuri §1 cu cateva pove§ti, dupd cecdpataiu un ajutor §i ni§te scrisori din partea d-lor ArturGorovei din Falticeni §1 Nicolae Apostol, azi profesorla Roman, Si bogat iar in ni§te plete galbene ca matasapopu§oiului, pardsesc Moldova ,Si viu in Bucure§ti, pm§unde gase§ti oamenl de toatd. mana Si de toata isprava

Am batut la multe u§i : la unele numai de a §t1 ini-mete oamenilor, la altele de a gas' un sprijin in visurilemele, cari ardeau de dorinta de a se implini.

Despre colindul meu §i despre pArdsirea pletelor, vAvoiu spune altadatA. DeocamdatA sA va spun cA am fosti pe la d-nli Vlahurd Si Radu D. Rosetti, i mai apoi

la d-1 Al. Macedonski.Poetii sunt oameni buni §i milo§i, to ajutA cu ce pot

§i unde cred. Si de aceea m'am dus la ace§tia, cAci

..afard de Eminescu, pe ace§ti trei ii citisem, §i din poeziile3or imi zugrAvisem §i sufletul lor.

Toti m'au incArcat de sfaturi care cum s'a priceput

10

si a suit dar din toate nu pot uita cuvintele ce mispus d-nii VIalzutd §i Alexandra Macedonski.

,Ce cauti in ora§ul dsta, imi zise cel dintaiu, unde osfujI5d e ca o bucAtica de paine asvarlita intr'o harma-laie de caini ? Dar scrie,-m'a Indemnat d-lui, scrie Inaintesi, de mai staff pe aice, mai vino pe la mine" !

Nu §tiu de ce nu m'am mai dus pe la d-sa, cand oimprejurare ma facu sä cunosc pe d-I Macedonski.

Dupd ce i-am dat caietul- meu de versuri, rya poftisa viu intr'o dimineata la dumnealui. §i nu uit, ca erao dimineata nouroasa §i promorogita, dar seaca de omdt

inaintea Craciunului §i cand intraiu, gasii casaplina de ucenici, multi din ei lato§i de puteai face dinparul for o salteasi toti cu tigari §i cu ceaiuri dinainte.

Dupd ce maiestrul ma facu cunoscut lor, imi Wit §iceaiu si tabacherea sa. iau o tigara.

Nu fumez, ii raspunsei abia pe varful buzelor.Cum se poate ? ziserd §colarii, d-ta poet, §i nu

fumezi ?Eu am facut din cap :

Da daca n'am invatat ?Si inima in mine era stransa, stransa ca a unei gdini,

ce sta pitita sä n'o is uliul. Si tare ma temeam sa n'audpe maiestru ca am scris cine §tie ce prapastii,

Si el, luand caietul, prinse sa citeascd.Dar cu cat citea, cu atat ochii ucenicilor se uitau

mirati la mine, intrebatori intre ei, §i cercetatori la

maiestru, care din ce in ce se lumina la fata §i -Ikeacate un da" din cap la cei de MO, iar cand mantui,zise :

Foarte frumoase §1 originale versuri! §i imi

le-a_

11

spuse ni§te cuvinte marl, dandu-mi sfatul sa nu ma in-gamf trial tarziu.

Si poate cele rostite cu adevarat m'ar fi ingamfat,Baca chiar acest sfat sa nu to ingamfi r nu s'ar fi pusinaintea de§ertaciunii inimei tinere, ca un pAzitor la u§aunei inchisori sa nu iasa facatorul de rele.

Si poate cu poeziile cele as fi ramas, dar laudele cenu fac? Sa brodeascA cineva prostia cea mai mare,de o fi laudat, altele §i mai Si o urmeaza. Si inima mise lini§ti ca o vreme dupa furtuna §i se insufleti denadejde §1 prinsei curaj, iar versurile §1 pove§tile caristatuserd mute in mintea mea, Bata de a-§i lua Minasbun dela lumea asta, prinserd, la o hotarare a maiestrului,iara§i sa se certe in capul meu, dar mult mai vii §i mailuminate.

Atunci, mi-am zis : Daca zice el a§a, atunci tot eceva de capul meu ".

Dar n'am publicat nimic deocamdata. De ce, sa vdspun :

Maiestrul ma laudase, dar mie nu-mi placeau versurilemele. Era ceva in mine, care imi spunea ca pe lumesunt lucruri mai bune ca ale mele, §1 ca ar trebui safac ceva mai de seams.

Si cu toate ca in lumea asta am avut atata de luptatpentru o paine, §i am mancat mai mult rabdari prajite,ma a§ternui pe scris inainte, §1 ce faceam azi nu-miplacea maine ; taiam Si §tergeam §1 iar scriam ; rupeam,puneam pe foc §1 luam altd hartie ; §1 am tot adunat lafile scrise, cari nu mi-au adus alt folos, decat ca incercul meu strans de prieteni §1 cuno§tinte ma §tiau cA-spoet, §1 ma rugau sa le spun cate o poezie §i sa lecitese cate o poveste, ca sa ma raza.

12

Cu toate astea, poate n'a§i fi publicat nici azi, daclo intamplare nu m'ar fi fAcut sä intru in cercul scrii-torilor.

Dar numai in cercul for intrasem, cAci !Jana m'amfacut cunoscut §i eu o lead, mi-a trecut parul primcAciulA.

Dintru'ntaiu, inteadevAr, mi s'au primit cu drag catev&poezii, dar cea din urma poezie .,Vine vantur tiparitain SAmanAtorula, in 1904, par'c-a fost ,,un lacat greula o poartA de fier, ca n'am mai putut publica

Si am rAmas afarA, tremurand vre-o doua ierni lapoarta literaturii, gol §1 mai mult flamand dedt sAtul.§1 priveam cu jind cum ospAteazd cei din lAuntru.de Cate on bateam, se fAcea o larma mare, Si strigauunii catre alp; N'are nici un talent, dap-1 incolo .".

Nu se pot publica bucatile d-voastre, imi rAspun-deau unii, de peste zid. Ori: Manuscrisele date s'apierdut".

$i amarnic ma mai rodeau la mime rAspunsurile asteaDar am allele" ! le-am vorbit ; Si Intr'o zi, lasand

versurile, indreptaiu cateva pove§ti facute dinainte. lataVacanta", Volintirii", Pa§tele copilariei", Inghetata".Ascultati macar prin broasca portii. El, ce ziceti, be

spuneam dupa ce mantuiam ?lar drept rAspuns, In launtru, se auzeau sforaituri in-

frico§ate.$i poate dadeam ortul popei acolo, la poartA , dacA

intr'o zi nu a§ fi auzit un sgomot mare In cetquie Sr.n'a§ fi vazut vreo patru in§i ie§ind furio§i §i trantind itturma-le u§ile cu sgomot.

le§itii nu mai puteau nici ei sa trAiascA cu unii dirt

nimic-

$4.

:

13

cei mai cu vazA din lAuntru, §i cel mai cu inima din eiimi spuse :

Eu totdeauna le-am strigat: Urgisitul de-afarkare talent!" §1 ei nici nu voiau sl auza. Acura, hai cunot !"

i numai la revista Fat-Frumos" a prietenului Gar-Leann din Barlad, putui tipari cea dintaiu prozA a meaFata Popei" §1 Volintirii".

lar intr'o zi tot prietenul Gdrleanu imi zise :Noi ridicAm alts cetate ; hai Si pune §i to o plata t,

Si In scurt timp, imprejurul nostru pe o largime mare,se InAlta un zid puternic pe care puserAm falfAitor unsteag pe care era scris Convorbiri", azi ConvorbiriCritice", §i in care cetate azi sunt osta0 de tot soiulde literature, §1 unde am §i eu loc§orul meu.

NOAPTEA SFANTULUI ANDREI

Multe spaime am Eras in copildria mea §i multe groazeam avut, dar ca de noaptea Slantu lui Andrei nu mi-afost frica de nimic.

MA temeam de strigoi §i pace, §i parch vedeam °datacu inserarea, cum sA ridica cu sicriile in cap si cu ochisticlo§i, Wand hord pe camp cu babe incAlecate Pemelitoi, iar in jur de ei, puite de lupi cu dinti ca ragiiasi clampanind la lurid §i vorbind cu slantul Andrei pecine sa manance Vaud la Boboteazd. Si ma uitam la

fereastrd, nu cumva prive§te vreun lup in Iduntrui , §j cu

inima Wand de grija §1 fricos cum eram, facearn lamatanii de-mi juleam muchile manilor §i genunchii, §i marugam :

Doamne, Doamne, sd nu trimiti vreun lup sd oldmanance §1 sA rani:die mama fail mine. Iar, de fricastrigoilor, mancam Cate cloud cdciuli de usturoi si cu altecloud ungeam u§a §i cercevelele dela ferestre §i cu una

16

hornul pe din launtru, ca a§a §tiam dintr'o poveste castrigolul fuge de usturoiu ca dracul de tamale, prapastiice le auzisem Inca de cand eram la Soldane§ti §i dinni§te pove§ti ce mi le spusese de cu vara baietii matu§iiloanei din ulita Pietrari.

Se §tie ca noptile de lama sunt ca ni§te posturi de]ungi §i oamenii stau de vorba pans tarziu.

Nu §tiu la altii, dar la not era §ezatoare in lege. Eu,daca mantuiam braravele din Cartea de citire, citeamVisul Maicii Domnului on Epistolia; iar daca mantuiam§1 pe acelea, incepeau cei din casa cu pove§tile §i In-tamplarile din viata Ion.

Si multi sfinti Andrei am dus la bordeiul parintilormei §1 multe ierni cu §ezatori ; dar pove§tile ce le-amauzit intr'o lama Si groaza ce am tras-o la un slantAndrei nu voiu uita-o nici mort.

Inca de cand eram bucher se aciuise la n i o baba,Scarlatoaia cu feciorul sau Ghita ; un taietor de lemne,unul Gheorghe Ginju din Lama§eni, §i unul GheorgheLaza din Sasca.

Toti erau aim erau, dar Gheorghe Laza ista era deo ciudatenie rara; de cand ii descantase unul de speriat§1 tata ii lecuise baba de plescaita, credea in vraji cain tatal nostru, §i era fricos, nevoie mare. $i pe toll Iidomnea, chiar de ar fi fost §i un tigan, el tot domnule"ii zicea; dar §i lui trebuia sa-i spui: domnule Laza",altminteri se uita chiora§ §1 nu-ti mai vorbea. Asta eraEnda totdeauna iti amintea ca e riam de dascal debiserica. De toate se minuna §1 pe toate le credea. Sa-ifi zis :

D-nu! Laza, am vorbit azi cu Voda. El ar fi cascatochii plin de mirare §1 ar fi zis :

17

Unde, zau, untie . . . is spune! Brava!Ori sA-i fi zis :

Eu am fost in iad.El ar fi raspuns :

Ara! si cum ?Si sd-i fi indrugat ceva. El ar fi zis :

Ce spui ! MAi, mAi, mai. Bre, bre, bre! Mare om,esti !

Apoi bAdita Ilie, nepotul tatei, care sedea chiar sub.acelas acoperi§ cu noi, fl baga in rAcori cu pove§tilelui, de avea ce istorisi acasa la Irina lui. Cat era varA,deli ne erau cunoscuti, nu prea dadeau pe la noi, ca§1 cainelui nu-i trebuie cask in vremea asta. Dar cumprindeau lanurile a-si inlal coastele ro§ii de sfar§it devarA cu laicere de bruma, numai ca-i vedeai unul cateunul, a§a pe innoptate, morti de frig §1 flAmanzi, ca neda : BunA seara".

Si mama faced o mamaliga cat roata carulut §i ooalA de ciurba, direasd cu ranta§, sau ce da D-zeu, §1ii ospAta. $i, °data cu pantecele plin, tine-te panza sa-nu to rupi : curgeau pove§tile ca ciocanele pe nicovalA.

$i dacA nu-i culca pe unul pe vatra calda, on pecuptor, apoi tot le asternea pe laita on pe jos.

Si nu numai A§tia trAgeau la noi, ci §1 strainii.Cateodata, pe vremea cand noaptea aruncl cu funin-

gine in zi, numai auzeai la poarta :Acasl-s gospodarii IAcas' acas' ! rAspundeau ai no§tri.

Si indata sarea unul sA vadA cine-i.MA rog, se auzeh glasul strein, nu cumva va veti

face pomanA sA ma primiti de mas, ca sunt din cutare.loc si n'am utile dormi. 2

18

Si numai vedeai un om plin de omat si infrigurat,imbracat cu un sumaie§ ros pe la coate si cu saradulrupt §i cu opincile toaca de inghetate, intrand incasa.

Bund vremea, ii da el, dandu-si promoroaca delagura §i luandu-§i caciula de pe ochi.

Multumim d-tale ; da ce \rant?Ma rog, aice §ade Vasiie Sumanariu ?Aice! ii raspunde cineva din casd.Apoi Ina am venit si eu ; §i omul prindea sa

spuie ca e venit in ora§, on pentru vreo judecatd, orpentru lucru, on ca vine din cutare loc §i trece in cu-tare, §i ca, ne-avand a5a lovele, a cdutat §i el un .loede mas, dar ca nu I-a primit nimeni, decat I-a indreptatcineva la noi.

Si omul, de venea la vremea mesei, era §1 ospatat ;-de nu, culcat ca ceilalti.

Din pricina asta, ni se dusese vestea, ca de fatd cuzestre, iar cei ce aratau, cautatorilor de mas,' hodinanoastra, erau chiar vecinii no§tri, §i parintii mei nu sesuparau ; dinpotriva, zicea tata :

Lasa, CA avem §i noi copii, §1 D-zeu §tie ce zileor _mai ajunge.

Si, cum o spun, fiincica prinsei a istorisi ceva deSfantul Andrei, tin minte ca in anul in care am trasfrica aceea, se brodise sa fie la noi, spre ziva acestuisfant, toti povestitorii in par, §i niste baietani dela munte.

Dupd masa, Scarlatoaii i-a a§ternut mama, pe vatrd.Laza, care picase dela toaca cu niste ra§covi, s'a culcatpe laita. Ginju, care venire tocmai pe vremea mesei,

19

era de a picioarele cu Laza, §i cu gluga in cap, §1

Chita cu frate-meu Tanase, pe cuptor; iar eu, dulia ceavui grija sa ung u§ile §i ferestrele cu usturoiu, ma a-§ezaiu pe muchia cuptorului gata sa citesc, dupa dorintatatei, pistolia. In alte seri mi-o fi fost, nu mi-q fi fostde citit, insa ca in seara ceea n'o citisem decat doar inalti ani, cu atata gand la D-zeu §i rugs sa nu mamanance strigoii.

Tata IV faces rugaciunea inaintea icoanelor. In casaera adult dulce §i vorbitoare.

Grivei al nostru, care altadata nu lass nimic nehamait,par'ca §1 el avea frica de strigoi, ca se oploVse Incadela mancare sub vatra §i numai pufnea adanc. CineVie ce gandea §i el! Pe cand mama V cu sord-meatorceau niVe fuior pe pat.

La noi, cand se ?nchina unul, toti taceau, ass ca atuncinu se auzea decal boscoroditul tatei la icoane §i sfarai-turile de fus a mamei V a sorei, ca ni§te tors de pisica,§1 icnitul lui Grivei ; iar cand ma uitaiu pe fereastra,luna la rasArit, prin ramurile uscate ale pomilor dingradina lui Ieremie, IV arata obrazul ca o beVca desticla umpluta cu apA roVe. Insa deodata numai se auziun huhurez : Huhuuu! salbatic §i ragu§it venit dingrAdina dela Ploita, care ma bAga in racori §1 ma facasa ma uit pe fereastra ingrdat.

De strigoi nu-mi era frica, caci §tiatn ca toate suntunse cu usturoiu, §i eu mirose4m a§a ceva ca un jidovdin ulita Butnariei, insd cantecul huhurezului imi stranseinima de singuratatea firii pustii, in care credeam caumbla strigoii ca uratorii la Sfantul Vasile, §i din nou

20

chipul lot plasmuit imi rasari in minte §i ma fad' sa-mtscutur capul sä uit.

Dar nu mult, se auzi un urlet salbatec de lup, venitde departe ; poate dela coada huciului dela Buciumeni.

in clipa asta, up se deschise §i badia Die, din ceeaodaie, cu antireul intre umeri, cu capul buhos ca sculatdin somn, infra la noi.

Da ce va culcati ? intreba el.A nu ; vorbi tata, da §tii cum e habarul meu, sa-mi

fac intaiu ocina§iile.Da n'ati auzit cat de tare a urlat, intreba iar

dansul.Apoi, vorbi tata, facand o cruce Si inturnandu-se

dela icoane, de acum Si pan. la Bobotcaza nu se maiastampara.

In noaptea asta, ci-ca se deschid glasul dobitoa-celor, tatuca, ii da sora-mea.

Ce-i ? . . . Hai? vorbi Laza, ridicand capul §i

dandu-§i pletele peste cap ca popii.Ha I mai ! Ita na-na-na ! se auzi prin somn, bai-

guind Ginju.Aice toti Yaseram.

Da ce-i mo§ Ginju, intreba sora- mea, traie§ti dor-mind ?

Apoi, zise Ginju, ridicand o leaca gluga de pe cap,visam nu §tiu ce, bat. -1 scarba . . . mi se para. cagoneam o haita de lupi dela o stand.

Ma, ii da Laza, nurnai spune ! Bre ! bre ! bre !Mai, mai, mai !

Apoi se zice, vorbi tata, ca chiar li se deschidglasurile in noaptea asta, §i vorbesc cu Sfantul Andrei

21

ce au sa faca peste an i a numai cei ce vad certif.deschis in noaptea de Pa§ti au darul a §t1 ce vorbesc ei.

Apoi, prinse a zice un baietan de cei de jos, notcari am fost la stand, §tim multe de a lupehilor. Ci-caun cioban, anal, trecea, spre ziva de Sfantul Andrei,prin o padure spre tarla, §i de groaza for s'a suit intr'uncopaciu, §i a venit o puita de lupchi §i dupa ce s'aa§ezat roata, unul din ei mai cu bostan a ie§it in mijlocutfor §i, dupa ce a stat nu §tiu cat cu ochii la cer clampanind, a prins a-i orandul pe fiecare ce au sä facapeste an. Unuia : Tu sa to duci sa mend porctil cutaruia din cutare loc. Tu atatea oi, cutarui, §i a§a la totrle-a dat cate o ispravd. Amii, mai ramasese unul schiop.§i aistuia ii vorbi:

Tu sa manci pe ciobanul ista din copaciu.Cand s'au dus hiarele, ciobanul, infrico§at, a tulit-o-

§1 el la tai la, §i a povestit tovara§ilor cele auzite. De-atunci, il culcau numai intre dan§ii. Da, vezi, dacd i-afost scris dela sfant, musai trebuia sa o patd, el vezilupchii au ,alma lor. Si cum se face, aum se drege, caintr'o sears vine la ciobani §tima ca un somn, §i ceiauita u§a deschisa, §i peste noapte vent lupul cel schiop,flamand, §1 infa§cand pe cioban de beregata, II traseafara §1 ducandu-1 in padure, it ospata ca pe un miel.A doua zi, chin 1 vai ! unde ni-i tovard§ul ? Nu-i gasir&decat caputele picioarelor In opinci.

Ei, nu mai spune ! glasuI Laza cu glas tare, §1 fackochii marl, mirati. Oare ass sa fi fost? Fie, ca mareminune, ma ! Apoi, vezi, zici sa nu crezi ca ce-i scr'omului ! . . .

E-hei, ii da mo§ Ginju, de cateori n'am dat bundsseara cu cumatrur §i nu mi- a facut nimic.

22

Ara! zise Laza, plesnind din palme, si nu te-am an cat ?

Precum ma vezi.Bre ! bre, bre! Mai, mai, mai ! Mare om esti !Apoi asa nu te manancd, de nu ti-o fi scris, vorbi

-tata, ca sd vezi si tata, indatd ce se sui pe pat sise asezd pe saunas la lucru cu fata spre lampd incepn:

Intr'o sears, era tuna ca acum, chiar spre ziva demaine, veneam din RAdd§eni. Cand sd ies din sat, pela podul cel de lemn, vAd doua mogaldete, asa ca prinsits. MAi, Imi zic : divizorli dela rohatcd sd fie . . .?"§i inaintez, inaintez, ca In usd. Da stii, ai dracului, asastateau, ca nu le vedeam ochii. Cand le vazui facliile,am Inghietat, si tot sangele parca mi se grAmddi lainimd, si parca imi fugI toatd viata din mine de 'desnd-dejde. Da, vorba d-tale, bade Gheorghe, dacd nu ti-iscris, sd fii si de miere nu te mAnancd. Ca ce le veni,ca repede se Inturnard ; si iacA asa cum s'ar feri nisteoameni sd facd drum altuia, asa si dansii s'au dat inmarginea santului ; de acolo, tarns, tails, au dat-o pe§ant la vale; iar eu am tulit-o 6diete la fugd, si nu m'amoprit deck la crasmd la Bordeiu".

Aracu'n de mine si de mine, domnule Vasile, idcitLaza. Bre, bre, bre, mai, mai, mai, ce-ai sd mai auzi !

Pe cand tata urmd :A doua zi de dimineatA,. mai in afard de sat, mi-au

spus nlste oameni tot din RAddseni, ca s'au gasit oaseleunui cal si opincile unui om mancati de lupi.

Piii ! . . . si Laza prinse sd fluere.Eu, am auzit, glasui mos Ginju. ca lupul de aceea

e ticAlos, ca are pe dracul in el.

23

0-0. astea dela Sfantul Die se trage, vorbi mama.Nu mai spune, vorbi Laza mai, mai, mai, bre,

bre, bre !Apoi, sa v'o istorisesc incaltea, Ii lua vorba badita

Ilie, ca §tiu §i eu polojenia asta cu Sfantul Ilie.Spune zau, ii da Laza, ca stra§nica e !Ci-ca pe vremea cand lupii pa§teau la un loc cu

ile, Sfantul Hie n'a avut de lucru Si fntr'o zi §i-a cerutv le dela D-zeu sa mai vie pe pamant °data. Da, Dum-nezeu nu Ita lasat ; insa, vazAndu-1 a§a staruitor, i-a zis :

Bine, du-te . . ."i tot Dumnezeu, zambind in gandul lui, §i-a vorbit

Lasa-1, ca nu are sa se mai ceara cat lumea!"Si Sfantul, dupa ce trase o raita prin Imparatia ce-

rurilor cu o camp cu bolohani, §i dupa ce a mai golitcu biciul de foc lumea de necuratenii, §i-a lasat bri§cala portile cerului §i, pe o scars de noun', a coborat pepamant. Si a prins a se plimba prin lume, ca Voda prinloboda, cu mainile la spate. Da un drac mic, care-1vazii, ce-i vine §i se bags Intr'un hip Si cat ici, cat colea,pe langa Slant.

Cand sa se urce iar la cer, hap §1 dihania de picior,§tii de unde e scobitura talp-ei. Ca pe atunci, ci-ca talpanu avea scobitura, §i Sfantul, furat de nouri, o lua cucumatrul spre cer.

Cand la polite imparatiei lui Dumnezeu, mai mai sacads Sfantul. Noroc de Dumnezeu Sfantul, ca demonul,cum II zarl, se ru§ina de privirea blanda a lui. bar totca sa faca pricina Sfantului, ii trase o bucata de camedin picior Si se prabu§1 dea-tumba jos.

Ai !" tips sfantul Hie.

24

Ai, zise D-zeu zambind §i Intinzandu-1 un deget ;aiul sa -fie roan Si leac pe pamant, §i mirosul Iii and1-or simtl strigoii §i duhuiile rele, sa fuga salt scoatchii". Si din sangele cazut, a crescut pe pamant ustu-

roiu, nume venit dela usturatul lui Sfantul Me, §i deaceea e bun pentru toate, §i cu el se gonesc cornoratii§i strigoii dela case.

Apoi sa va spun, vorbl Si Scarlatoaia din vatrafozului, de nu avea o fata usturoiu °data, o vedea sfantul.

Bre, bre, bre, mai, mai, mai, stra§nic lucru o fi §iaista!

Si sa nu credefi ca prujesc, urmti Scarlatoaia ; fatade care va spuiu era chiar dela not din Paltinoasa, a§azau !

Ei faci I zise Laza.and cu bataia cu Praisu §i cu Nemtii cu coada,

ci-ca fetei celeia, a§a spunea mama i s'a dus §ibovnicul ei in foc §i a murit acolo. Ageapta azi,

a§teapta maine, nu vine. Dela o vreme §i-a luat nadejdeaca 1-o mai vedea.

Cand iata-I In spre un Sfantul Andrei ca vine calare.Boc ! Boc! In fereastra. Scoala Maranda, sau cum i-ofi spus, ca-s eu". Care eu ?" Ma rog, cum se Intreabacand cineva Iti bate in geam. Eu, ibovnicul tau, scoala

hai sa mergem 1" Fata, ne§tiind ce face de bucurie,-Tepede s'a MOIR cu ce a avut mai bun, s'a dus cudansul, dar n'a uitat is §i un ghiem de urzealade canepa. Da, el §i calul lui, morti, red ca ghiata ; doar.ochii le straluceau ca sticla. Doamne, ce sa vada ? se-treze§te cu el la o margine de mormant.

Asta-I casa mea, i se parit fetei ca zice dansul ;

.§i

sail

25

lams, ce, de and nu to -am vazut, mi-e strimt, §i lutulde pe el, e greu Hai, draga mea, sa dormim amandoi,§1 la anul vom nunti la un loc cu fratii mei de soarta"

Fetei i se oprl rasuflarea de frica §i o treat sudor'de ghiata; dar IV tine fires §i glasul:

Drags, intra tu intai §1 pregateVe aVernutul, §i casä nu crezi ca am sa fug, tine capatul ista de sfoarlce iese din sanul meu".

El, pans sa mantuie de aVernut, ea o Verse la sa-natoasa, §1 fugl, §1 fugi, pana a dat de o casa de mortrla un tintirim. Impinge in u§a, u§a deschisa; repede-intra In launtru §i pune zavorul §i cu frica fuge dupahorn ; iar strigoiul, vazandu-se pacalit, a luat-o dupl.dansa §1 la casa de morti! Bate in geam, bate. Eatremura din toate madularile. Da, Doamne sfinte, inmijlocul casei, am uitat sa spun, ca erau doi morti inraclele lor.

Necuratul de-afara striga:Frate din dreapta, deschide-mi u§a!"Mortul, care fusese un sgarcit. raspunse:Nu pot ca ma tern sa nu-mi scap banul ce mi I-a

pus In mans pe crucea de cearaa.Deschide-mi tu, frate din stanga !"Da e un obiceiu, ca unii leaga la morti picioarele

Asta se zice ca e din pricina ca daca mortuf o fi stri-goiu, sa nu se poata urns din racla. $i tocmai mortutcela era ass. $i el raspunse :

Nu pot ca mi-s legate picioarele ".Fata mai sa moara de frica V ar fi murit, ca strigoiul

desch'sese fereastra §1 paVse cu un picior in launtruda noroc ca ea, controbaind dupa cahla, gag un fir

26

de usturoiu cine I-0 fi pus acolo §1 Incepit sAmanance.

J.Jiu ! ca tare urat ma miroase ! glasui necuratul ;ma duc IndArat !" s,i dA sA pAseasca inapoi.

MI ! cA tare-i nesuferit !" zic mortii §1 se grAbirAsa se scoale.

De atunci cantarA coco§ii, si strigoii ramaserA inte-peniti, care cum s'a miscat : cel de afarA cu un piciorpeste fereastra §i cei doi suciti cu mainele prinse delaturile sicriului, cum s'au necAjit sa se scoale.

Aici §1 mie mi s'a sburlit parul, §1 poate cine §tie ceiele mA apucau daca nu as fi §tiut ca toate-s unse cuusturoiu. lar Laza de pe Nita :

SAraca! Saraca! Bine cA a scapat-o Mncizeu! Eu,de eram in locul ei, muream, na! Auzi, sA vez! atatea§1 sa nu-ti ie§i din balamale. Mai, mAi, mai, bre, bre,bre, strasnica fumeie!

E, e ! fAcit Gheorghe Ginju in saga, da sA vezito ce fricA stra§nicA am avut odata, si numai ascultatice mi s'a intamplat.

Era tot spre ziva de -Sfant Andrei, §i era §i o lunyca un galben nemtesc si un cer aburit de ger, de o ve-deai ca prin sitA. $i, de Inghetat ce eram, imi veneasA bag degetele in mine. MA Intorceam acasa dela targ,cu capra de Mat lemne in spate. Si era tarziu, de cre-deam ca numai strigoii §i lupii nu dormeau. $i scarf,scarf ! prin omatul presArat de mii de stele de ghiata,inaintam pe marginea pAdurii dela LAmaseni. Cand colo,un manz inaintea mea. Eu ii dau de colo :- Uite unmanz ratAcit cine §tie de unde." Si strig la el: Hiii !"Dar atunci, mogaldeata se IntoarnA ca un lemn, si douA

27

scantei se pironird asupra mea ; era cumAtrul. Eu caream fost Ia Wane cand cu Turcii, nu m'am sinchisit §1am prins a striga : Lupul madd ! Ita-na-na-na !" lar ela rupt-o de fuga §i s'a tot dus pand nu I-am mai vazut-

Dar in mine sl sald§luise frica ca un sloiu de ghiataSi am prins a fugi, §1 apoi da Doamne bine, sd ai spaimade ceva, ca to sperii §i de umbra ta, §i n'am dat-o pesub padure pe nude veneam, ci pe camp : noroc CA eraomatul tare. Dar vorba ceea, dupd nunta §i cal de gf-nere : o ceata de strigoi in peile goale jucau, apropiin-du-se de mine, cu ni§te babe cu cozile despletite §i in-calecate pe limbi de melitoae, §1 dracii le cantau dinscripcd §1 tot se apropiau. Eu atunci o luaiu rasna Ina-poi, da nu mult, auzii chiuituri §i pocnituri. Am inlein-nit ; picioarele mi se ingreuiard ; cazuiu ; gura imi amuti,volt sl-mi fac o truce cu limba, pace !

Stai, had ! Mai omule, scoald !" auzli ni§te glasuride femei, §i cAzuiu mototol in mat. Un om cazut",strigard altele de bArbat. Ce ai ? Te-ai speriat !" zise-o femee smuncindu-ma de gulerul sumanului. Si toatele auzeam ca prin vis, ca de fried pierise Si viata dinmine. De abed, de abed, imi venhi in fire, ca nu muttsimtli ca unul imi bagd mana in san §i ma freacd curachiu, altul pe Ia tample, altul ca imi toarnd rachiu Ingurd, §i ce sd vad ? o nunta : venea -din Rotopane§ti §itrecea la Fantana-Mare. Apoi ce am Mut la holercd, §ice au ras nevestele cand le-am spus ce rni s'a pdrut..La ziud, am ajuns acasd cu chef, si atunci am tras Saftei mele cea dintai palmd in casnicia noastra, ca mi se.paruse- mancarea nesdratd.

Aice toti din casa fAcurd haz. Dar Laza de coloca-i

28

Da, eu cum vedeam Input §1 muream. Stra§nic omirebue sd fii 'mneata d-le, bre, bre, bre, mAi, mai, mAi !Da, da, asta am s'o spun §i acasa la Irina mea.

'Mneata, bade Gheorghe, ii dd badita Ilie, ai pa-tit-o cum am patii-o eu intr'o iarna. *i spuse pentru anu §tiu catea oars povestea cum s'a dus °data sd is peun doftor dela tArg pentru stApAnul lui la care slujea §1,pe drum, auzind ni§te cantece de scripcd §i crezAnd ca -inecuratul, a apucat-o la goand §1 nu s'a oprit decat lamoara dela otrittz de langd tarp! nostru. La care po-vestire, de§1 Laza rase §1 el, totu§i nu se opri de a-§iimpreuna mainile dupd genunchi, a privi la icoand §i a.nice : Bre, bre, bre, mai, mai, mAi, stra§nici oamenisAnteti !" Apoi, dupd Mind gandire, urma cu glas tit-ganat §i rar :

Da sd nu fie cu banat, doamnelor, §i lu do mnu'Vasile §i domnilor de pre jos §i 'mnetale doamnd dinvatrA. Unchie§u-meu, fratele mamei, Dumnezeu sA-1 ierte,a tras odatA una §i bund :

Unchie§u-meu era stra§nic om, dar n'a putat atunceasa nu se sminteascd.

Intr'o sears de iarna, se intorcea din targ acasa ; a§aspunea el pe patul de moarte. i and sd dee in drep-tul bisericei dela noi, numai ce-i iese in drum un ied.alb.

Meee ! meee !" cum e habarul iedului §i prinse a-isari pe langd el, ca un manzd

Uite, bre, ce tap frnmos !" i§i (Wit unchie§u cu min--tea,§i dA sd puie maim pe dansul.

Da, iedu', hat, hai, sare ici, sare colea, 11 duce pe omale nici el nu §tia unde era, apoi se lasd prins, §1 hai

cu jigania sub subtioard iar spre casd. Dar mill mer-ged ce merged, §i to in dreptul bisericei dd. I se pAred

dd la hodind §1, cand se trezed, iar era in afard desat. Vezi, ass mi-1 orbise Ucigd-1 toaca. Dar tapul semaddrea ca o fnatd, se freca de mo§u-meu, cand cu oparte a capului. 'cand cu alta. Intr'un rand, unchie§u-meu ii dd :

Sdracul tap, teleacul, oare a cui o fi ?"Da dobitocul, prinse pe un glas grosSdracul tApu§or, teleacul oare a cui o fi ?"Da, mo§u-meu nu MO de seams, §1 glasul iar :Catu-1 de ink, ho, h000 !"Atunci mo§ul, spaimantat, unde nu mi-1 trante§te de

pdmant de au skit numai scantei, §i tapul niclieri.In ziud, a fost gAsit de ni§te oameni pe §oseaua ce

duce la Cornul-Luncii, cale de o po§ta de satul lui, de-gerat §i amut!t, ca de abia acasa a prins a vorbi.

a zacut o luni§oard intreagd §i o murit din dege-raturd §i de spaima, sdracul.

Da, stra§nic om a lost unchie§ul 'mnetale, d-leLaza, ii da mo§ Ginju zambind.

Hei, hei, ii dd Laza, ca de eram in locul lui, mu-ream, na, de vedeam iedul ca piere, a§a. netam-nesam.

Sdracu, pdcatul lui, zise tata. Iata ce va sd zicasd se pomeneasca cineva la /drum, fara visul MaiciiDomnului la el. Eu 11 am in cu§md, §1 nu ma despart deel nici in ruptul capului.

Da mo§ Ginju nu §tiu ce ganded, ca de odatd 1§1scoase capul bubos de sub glugd §1 vorbi in §aga :

Da, Ind sa fi vazut tricolici, domnule Laza, §1mo§ Ginju i §i ascunse iar capul inapoi chihdind de ras.

29'

GA

:

Si

30

Ptiu, ptiu! zise Laza repede §i-§i scuipd in san,cruce de our in casa ! Ce-o fi §i aceea ?

Ti rail tare, ii da mama.Taci, ii da Laza speriat ; nu spune zau, CA mor.La not in Ili§e§ti, imi spunea bunica, ca o femee

a avut chiar un barbat tricolie.Ara, sari Laza, mai, mai, mai l Bre, bre, bre, mare

lucru §i aista!Apoi, urma mama, ci-ca se trag din cei ce-§i bat

parintii §1 jura stramb on sunt copii ce se zamislescspre zile imparate§ti §i zile de posturi marl.

Nu mai spune ! zise Laza cu glas de uimire.Bree ! bre ! bre ! Maai, mai, mai. mare minune.

51 cum \TA spun, ii da mama, femeia nu §tia caparbatu-sau e tricolici.

$i, ci-ca s'a dus cu el, inteo zi, la adunat fan si, cei-a venit lui, ca-i zise femeii ca el dupa moarte are safie strigoiu ; iar ca acum numai poate de atatea rani, .§ii-a venit vremea sä moara.

lar femeei, ce i-a venit, ca §i-a intrebat omul, dupace se cunosc tricolicii, §i el i-a -aspuns, ca le cre§tecoada ca la purcei.

Ei aveau o copilita ca de cinci ani, §i ce s'a ganditnevasta, ca a cautat-o, §i a gasit §i la dansa o coditaca un varf de fus.

i i- a spus femeia : Mai omule, §i fata noastra /e catine":

i el a povatuit-o s'o lege in fiecare zi, cate o leaca,cu picioarele la grinda casei, in pi lea goals, §i s'o batscu un maturoiu aprins timp de noun zile §i s'o afumecu tamaie, §i coada sa i-o lege dela radacina, strans,

-

31

-cu un fir de mAtase, chiar on cat s'ar boci, CA, nu mull,.are A cada uscata ; coada dui:4 asta s'o arunce in foc ;LA coada de tricolici vrajitoarele o prAjesc in vatra fo-cului panA se face scrum si cu ea fac unfel de un-soar e, cu care i§i ung nevestele urate sprincenele, sapard frumoase barbatilor lor. Si ci-ca omul in curand,1§i dete sfar§itul.

Dar pe vremea fanatului §1 la Stanfill Andrei, nevastanu mai avea odihnA ; boscorodea prin pod, fluera dese ingrozise biata femeiej Si prinse a se jelui la lume.PanA cand o baba ca toate babele, ce Via §i de scaunullui Scaraoschi, vine §i, pentru un calls de Mind, ii spunesA-1 desgroape ca tricoliciul nu-i putrezit §i sa -i bataun Fru§ in piept ; Si cand colo, it Wird intreg in-tregut cum ii spusese baba ; doar straiele de pe el erauputrezite.

Atunci s'au adunat preoti §i norod la rugAciune, iarcand i-a bAtut tAru§ul prin piept, a§a a tipat de li s'asbarlit parul de pe cap la toti, si de atunci, mai ba saiasA tricoliciul din loca§ul lui.

La star§itul povestei i§tia, pe cand eu ma uitam peferestre ascultand daca nu cumva vreun tricolici nu co-trobaie§te prin pod, Laza sari ca ars plesnind din palme§i, uitandu-se speriat, zise :

Ara, Doamne 1 Bre, bre, bre ! Mai, mai, mg, ceai sa mai auzi ! Si zi, cand i-a bAtut tarqui, a tipat?

Tipat, ii dA mama, ca trAia necuratul in el.MA-Ai ca stra§nic lucru! §i Laza prinse sA fluere

§1 sA dee din cap ca un magar.Apoi in noaptea asta, domnule Laza, e prapAd,

vorbi iar Ginju in §agd ca sa-1 mai sperie, §tii umbla

32

necuratii Si pe sub laita, Si ibovnicii pe prdjini, cacocostarcii. Vorbe la cari Laza se uita pe sub laity spe-riat, ceea ce ma face sd rad, de§I numai de ras nu-mivenea, la cate auzisem.

Domnule Laza, ce-i §agA, Saga, II dA WO Hie ;da eu am vazut una cum ma vezi Si te vdd.

Ara, hd, Doamne 1.., if dd Laza, facand ochii marl,.ai vAzut Si 'mneata ?

i badita lie, dupd ce Ma o litrd cu apd, se a§ezdca de obiceiu, cu spatele la soba, Si incepa :

Eram surugiu, pe vremea aceea, e hei ! se macinkalts fd'nd la moara. Atunci cunoscusem pe Maria, Sidragostea ei ma imbarbdta Si ma Infierbanta la zeceposte Si nu ma temeam de §eapte, Si nu mutt opt caiinaintaci ii tineam in mainile mele.

era spre ziva de Slant Andrei, Si un cer aburit,§i-un ger Si luny ca acum : unde te uitai panzA alba deomAt sclipitor ca o pulbere de argent; Si venea n euci Costache Dorobantul cu po§talionul gol dela Maliniadecd nu gol, cd de cateori losub Hopa n'avea mu§terii,eu veneam, cu cate o putind de branza Si o tatarca culapte dulce.

Satele pared se invarteau I nprejurul nostru, Si doarscartditurile zapezii sub roate Si pocnetul potc avelor lacai se auzea pe §osea, de Crziu ce era. Din cand incand numai ce se auzea cate un poac ! cate un stalp detelegraf, amestecat cu cate un urlet flArnand de lup, oncate un hAmdit de vulpe. Cali Si not pAream imbracat.in strae lai, iar promoroaca §edea pe sarma de telegraf,ca tartamuele de hartie la stea. Cand sa ddin pe §esulBAH, ce sa-mi dee auzul, ca un glas de cocoard pribeaga,

ySi

33

un strigat pe sus: Aapa! aapa Cand ma uit, un omvcnea calare pe bat, da §tii, nu era mai sus ca un plopde pe oseaua Cornul-LunCii.

Repede ii spun lui Costache care era pe cei dintai cai,sa opreasca.

Ce-i ?" ii da el.Ce, to n'auzi ?"Nu ; parca dormeam".la, uita-te In sus !"Ii ! bre, stai !" zise el, §i repede se dete jos.Si repede ma dadui §i eu jos de pe capra.

la vezi, ce face focul cela Reveica, zise mama. S'ofi stins ?

Si sora-mea repede se dada jos, trase jarul §1 maipuse vreo doua bucati de lemn pe el.

Badita Ilie vrit sa inceapa ; dar sora-mea ii vorbi ;Stai nu incepe, badita Ilie, ca-i pierd §irul; stai sa,

ma suiu iar Ia tors.Si el, dupa ce vAzit ca toti s'au lini§tit, incepu:

$i doar atata am Infipt cutitul in pamant, §i aminceput sa descant. Cand a ajuns in dreptul cutitului,numai a zis : Apa r §1 Incet, ca o pasare impu§cata dinsbor, se invarti §1 se lass Ia pamant ca mort.

La acepia, atata le trebue, in loc de apa 8A be dailapte, ca, un pic de apa de ar sorbl, le plesne§te fierea.

Of ! of !" zise el, lungindu-se la pamant §igura de omat.

Repede aduc tatarca §i o day.Bogdaproste !" zise el, sorbinduli buzele §1 imi cladk

tatarca de doua chile indarat, goala.Ma duc, de-acum, ma duc, ma duc ; dati-mi drumul

Ca crap." 3

lipinduli

34

Da de unde vii, Mete ?"Si era un flAcau de nu se poate mai frumos, cu par 1

lung §i cret §1 cu fata netedd, dar stinsd ca fata lunei,§i ochii 11 Linea tot aplecati, de truditi ce erau.

De unde yin, de unde nu yin, dati-mi drumul ca mor.tJn glas ms chiamd sa ma due departe, §i dorul de ducAa§a-i de mare In mine, ca nu-mi gAsesc astampar niciin varful degetelor §1 ma arde aicea!" ; §1 t OM. cumana sub crucea pieptului.

Mi-a fost mill de el, §1 am scos cutitul din omAt. SiDoamne, minune, s'a ridicat dela painant ca un fulg §i,Meet, [met, acum de un cot, acum de un stat de om,acum de o prajina §i, puinduli bAtul ciobAnesc intrepicioare, ca un smeu inAltat de MeV, s'a cam dat dus,indepartandu-se spre partea Bucovinei.

L-am zdrit ca un smeu, ca tin uliu, pe urmd ca unsemn negru, §i deodatA a pierit in abur §i doar am auzit :,,apA I" IndepArtat tare.

Aici mi s'a sbarlit pArul de fricA, §i mai m'a§ fi dussd ma culc intre Ghita §i frate meu, dar imi luai seama.Copil, copil eram, dar mi se pArea cd claca fug pe ne-a§teptate de unde eram, a§ fi dat de bAnuit cuiva. §i nuvoiam ca sora-mea, cu care ml ciondAneam cateodatd,sl zica:

,,Aha ! ai mancat usturoiu, §i tot ti-e fried!"Si toti ai casei rdmaserdm pe ganduri. In sobA, focul

duduia §i lemnele pocneau de parcA singure erau pefume, ceeace fAcii sd mi se strangd mai mult inima degroazd, a§a cd ma zapacii §i ml trezii spunand Epis-tolia : Aceastd carte s'a gdsit in muntele Maslinilor..,"

Da ce-i, mai Ionics? vorbi mama. Toti ai caseirasera ; iar eu ml ru§inaiu.

35

A adormit §i viseaza numai muntii Maslinilor, ii

da soil- mea.Ha, ha, ha! faca frate-meu §i cu Ghita, §1 dupa

ei toti.Ham ! mare minune, zise tata ; §i eu am auzit multe

istorii de astea ; bunaoara, bunica-mea, imi spanea Ca avorbit §i cu solomonarii ; dar a§a de stra§nica nu.

E hei, striga din vatra focului Scarlatoaia. Eu credpe d-nul Hie, ca §i eu am patimit una odata, §tii, ca §iazi parca nu-mi vine a crede ca a fost aevea. Nu §tiusa mai spun, nu de alta, dar sa nu se sperie Maul.

Cu toata teama ce a avem de strigoi, sarii :Spune, matu§a Maranda, zau spune-o !Ascultati.

Eram cu Gheorghe al meu, Dumnezeu sa-1 ierte. Stambine ; aveam trasura, cai §i is a§a trageau saracii la noi,cum trag eu la dumneavoastra.

Intr'o iarna, a A inaintea Sfantului Andrei, ne furlcineva un cal, cine sa fi fost, D-zeu §tie. Daram vinape unul pe altul, dar parca e§ti duh sfant sa §tii careanume ? Vorba celuia : Hotul e cu un pacat, §i paau-ba§ul cu doue In sfar§it, ce-mi dau cu gandul, sa mergemla un vrajitor sa dam cu bobii.

Pe atunci erau vestiti Tataru§enii §i Bosancenii in vra-jitorii.

Cand o cumatra a mea, ii aa: N'ar fi bine, cumetrita,sa incerci §i la una Grigoroaia din Tataru§i, care lassca da cu bobii §) cu cartile, nevoie mare ; da, hot, ibov-nic, ce-i avea, ti-1 aduce de peste noun tad §i noua marlpe prajina.

Cand sa ne ducem, cumatra-mea imi spuse ca, de

36

vreau sa ma tolosesc, sa ma duc spre ziva SfantuluiAndrei, ca atunci umbla toate nazbatitle, §i doar maie:au trei zile pand atunci.

Cum nu? i-am zis : sa-1 vaz si eu, si sa-i trag obajocurd 1

Pune Gheorghe roaiba la sanie, si pe un ger de poc-neau copacii. ,hai, haipe la aprinsul luminilor ajungem

Baba tocmai facea focul la vatra ; semana ca douapicAturi de apA cu bunica lui Toader al Grecii ; asa cunasul adus mai sa-i pice In barbd, cu fats creald caciubotele mele de Tuft §i cu ochii marl sticlitori, semnca baba fusese si dansa una in viafa ei si cand to pri--yea, par'cd ameteai.

DarAin build seara", ea ne multdmi §1, ridicandu-seIn sus, ne zise : sedeti !" In Casa nimeni.

ezurdm not ce sezuram ; ea Mil foc in vatra, apoine cercetd ce avem! Noi i-am spas, si ea ne intrebdde suntem trudifi.

Nu prea ii rdspunseram : decal ne e cam frig".Femeia ne vorbi ca dincolo, in ceea casa, are oameni

culcati ; da not de ni-i cu voia, sa ne suim pe cuptorca -i cald, iar cand ne-a trezi, sa ne sculam.

Barbatu-meu s'a dus de-a deshamat iapa si a bAgat-oacolo, intr'o surd ; si, dupd ce ne rsuiram pe cuptor,baba la un pahar si se duse cu el la fereastrd, si dupdce isi puse urechea la cercevea, boscorodi nu stiu cein pahar, si vorbi:

Ha, it BineLa Intrebarea babei, ma cuprinse o frica ascunsd, si

un gand par'cd ma many sa ne lipsim de lucrurile astea§i sa ne intoarcem acasd ; osebit ma mustra si gandul

I

§tii?... !..."

37

cd noi, ca oameni cu copii §1 in toatA firea, am ajunssA umblAm dupA astfel de mongoase, oprite de biserica.Dar innoptase, §i acum dupl ce ne-am dat vanduti in-traria babei, trebuia sl ramanem, chiar de nu ne-ar fi%kit nimica. i doar atata, ne-am fAcut cruce, tar babadupa vorbele spuse se intoarse §i puse o ulcicA nu §tiueu ce la foc §i pieri pe u§A. Sa fi vrut sl Inchid ochii§i nu puteam de cele auzite. Dar Gheorghe, mai chilos,-trase un somn.

Trece un ceas, trece dota, se fAcuse acum noaptebine, focul se stinsese, Si in casa nu se vedea decat al-beata omatului de afara.

DeodatA vAd ca femela intrA cu o limbs de melitoi §icu o lumanare de seu in mans §i o lipe§te de prichi-ciul hornului ; dupa care aprinse focul §i impinse iar ul-cica in el. Apoi desbracandu-se de fusty §1 came§a, sesul in horn §1 prinse a boscorodi.

Aici sculaiu pe Gheorghe, §i ascultaram ; pe urinA se.cobori Inapoi cu un fiarb ; §1 nu §tiu ce avea negru inel, din care prinse a se unge pe la sprincene §i pe lasubsuori.

0 fi fost coada de tricolici prAjitA in vatrA, li daun baietan de cei de jos.

La cuvintele astea, numai ca auzim o bufniturA §i unstrigAt : Au-leu l Au-leu! cazuse Laza jos de pehip. Valeu! Valeu! §i, pe cand se ridica de jos spe--riat, pe fata lui se vedea o sudoare u§oara. i, privindratAcit zise :

Cand ati vorbit de coadA de tricolici, par'ca amsimtit-o drept pe la §ira spinarii.

Ha! ha! ha! zise Ginju ridicandu-se in sus, dar

38

ciudat mai e§tir domnule Laza ; apoi, n'ai simtit ca te-.am gadilat eu cu piciorul ?

Apoi lass, ce ras a fost ! Si numai dupa ce s'a potolit tofi, mAtu§a Maranda incepu :

...Si s'o fi vazut atunci ; ce era Inainte ca naiba,acum sprincenata, cred ca nici talpa iadului nu era maiuratA. Si daca ar fi fost numai asta ; da se despletise§1 de putinul ciuf de par alb ce-I mai avea §1-1 lAsasepe spate §1, cum era cu ochii scantietori, pares necuratul pe uscat, cand are de fAcut dna §tie ce cabazIa-curi. Ne-am uitat bine la dansa ; dupA ce a mai pus unlemn pe foc, s'a inturnat cu spatele la stalpul hornuluf§i, petrecanduli manile, ca ni§te curele de slabe, dupael, boscorodi iar nu §tiu ce §i, incAlecand pe limba demelifoi, strigA: Hi cal !" Si se fAcit nevazutA, unde nu§tiu. Auziram doar pocnituri prin casA ca de trAsnet §iscantei. Nu mult, numai CA auzirAm ca Si cand ai stropicu apa In geamuri.

Ulcica prinse a fierbe. de credeai ca-i cu fasole, §iipar'd o auzli ca zice rar : To-di-ri-ca! To-di-ri-ca !To-di-ri-ca !" Apoi mai des, §i iar mai des, §1 tot maides, de nu mai intelegeam decat ica! icA ! rid !"

Ptiu bats -te crucea!" §i prinseram a ne inching in-groziti §1 Inghiemuindu-ne unul in altul; §i In strigAtuloalei par'ca auzii un glas ca de copil, de afara :

Ca doru on ca sboru,Ca gandul on ca vantul!"

Bo ca vantul", par'ca se auzi un glas din launtru,WA sa vedem pe cineva.

Dar lumanarea de pe policioarA se stinse. Si nu mult,

39

oala incepa §i mai tare : Todirica ! Todirica! Todirica !Todirica !"Todirica ! mi-am zis eu ; ce Todirica, o fi§i aista ? Eu aveam un fin Todirica, §i in ajunul peiriicalului fusese la noi. Si deodata asa a strigat de repede§i de tare pe Todirica, ca a sarit capacul de pe ulcica§i a dat in foc §i 1-a stans. La rasarit luna se arata cao jumatate de talger de fier scos din foc §i arunca ca-teva geamuri de lumina in mijlocul casei, in care vreme,par'ca auziram mai intai ceva ca vantul pe afara, §tiica §i cum ar veni o vijelie cu framantari de frunze §iflueraturi de porn, §i zup ! pica ceva inaintea casei, §1un om cu capul gol §i calare pe un maturoiu infra inlauntru.

Dupa el iata §1 baba, imbracata ca la inceput, §i cuo lumanare aprinsa in mana pe care 0 lipi de policioara.Dar, ce-mi vazura ochii, ca irilemnii: chiar finul Todi-/rick in cap na! Todirica §i pace ! Doara ne-am uitatla el, cum ma vezi §i to vad ; §i iaca a§a se a§eza pehip §i vorbl rugator :

Apa !"Gavriloaia repede fugi afar% §i se intoarse cu un sip

cu lapte, pe care baietanul it bau tot §i doar vorbl :D-zeu sail da sanatate, da mare'blestem v'ati facut

cu mine. Pacatul ista II trag poste unde am luat calulnana§ei, iata banii de pe el". Si, bagand mana in san,puse pe lavita o §umultoaca. Si, la vorba din urma, o-trosnitura se auzi, u§a se deschise ca luata din tatani,§i flacaul pieri afara calare pe matura.

Apoi, de ce o fi venit Ware tocmai pe matura,intrebaiu eu.

De ce ? zise Scarlatoaia, fiindca cu matura 1-a gasitin mana a tunci cand 1-a luat uciga-1 toaca.

40

Si sA nu-mi uit vorba : Vrdjitoarea, luand §umultoaca.cu banii, mi-o intinse. Am primito, era tare grea, candym'am uitat in lduntru era numai our argint. Bucuria_mea nu a fost proasta ; nu i-am numArat. Gheorghe imispuse cA sunt bani de put.m cumpara zece cai ca acela

Halal de vrAjitoare 1" mi-am zis. Dar tot un gandparca mA mustra ; de ce not oameni a§ezati §i cu cre-dinta In Dumnezeu sa alergdm la vrajitori, §i parcA cineva_imi §optea sA arunc banii ceia, veniti prin ajutorul ne-curatului. Si i-am spus 1W Gheorghe ce gandesc, iar eluimi rdspunse :

Tad, fa, nu fii proastd, cA tot cu §tirea lui D-zeu se-fac §i astea ; om plati §i not ni§te leturghii la bisericL,§1 pace" ; §i poate am fi mai zis ceva, dacd nu am fiauzit ni§te hordituri: cand mA uitai, baba dormea pe pat.cu gura deschisA §1 cu ochii In podele.

De cele vAzute, n'am mai putut dormi. Ce sA dormiAm pus banii sub cap §i am prins sA gandesc.

Nu mult, auzii §1 coco§ii. Atunci am multumit lui D-zetacA §tiam cA dela strigAtul lor, dracii se cam card de pe-pdmant. Si, In gandurile mele, numai simtii cA mA scuturA cineva de umeri. AO de tare mA spariesem, cA armsArit §i fAcu -i un Ham". Taci nu-i nimic". Era Gheorghe_Hai ! la drum, imi spuse el, pad la ziuA suntem acasAsA nu ne vadd lumea cA ie§im dela vrAjitoare ".

Si, luand tdmoa§ca cu bani, Meet ne-am dat in varfuldegetelor jos §1 am dat in ogradA. Gheorghe repede aInhAmat iapa. Cand am ie§it din ograda, mi s'a parutcA an scApat dintr'o casA de draci.

Ham, mare minune, fAcurA totrai cas.:i. Pe camlLaza de colo, ii da :

ti

41

Mai, mai, mai! Bre, bre, bre ! Eu muream pe loc,.de vedeam flacaul.

Stai, vorbi Scarlatoaia, Inca n'am sfar§it. le§isemAlin sat. Gheorghe Imi vorbi :

la, hai, sa ne uitam cam cati bani or fi in Wake.Bag mana In fan §i numai ce aud: zurrr!

Ii ! stai, ii zic eu, ca nu i-am legat bine, Si au curs-toti jos". Da, cum picase, o frica ciudata intrase in noi.In sfar§it ne daram jos : nimic. Cautaram In fan, II ras-,coliratn; la urtna, cand II luaram jos, iar zurrr ! Salta-_ram far fanul, iar nimic! Da pe unde calcam, suna numaia bani, undeva sub pamant.

,SA §tii ca-i necuratul cu noi, vorbi barbatu-meu, haisa fugima. Ce crezi ? Am lasat §i fan §1 tot In drum,-§i am plecat inchinandu-ne, de aveau de ce se minutiacei ce ne Intalneau.

Mai, mai, mai I Bre, bre, bre! se auzl glasul lui'Laza de sub suman.

Si am ajuns acasa ; cumatra-mea a §i venit la noi..§i i-am spus minunea.

Ce vorbe§ti ? glasul ea : Todirica toata noaptea aMost In §ezatoare la noi.

Nu mai spune 1 li dau eu. Si mi-am vazut §1 eulinul, §i am vorbit cu el; Insa nu §tiu cum, cum i-ampomenit de cal, a ras §i a plecat ochii in jos, luand altsvorba.

0 fi fost n'o fi fost el vinovat, da ceeace am vazutin spre noaptea acea de Sfant Andrei, nu multor oameniIli s'a dat sa vada.

Si de unde o fi avant spiridupl, Doamne, graLaza ridicandu-se In sus.

42

Ei, de undc ? ii raspunse tata. Se zice ca dnaporti un ou parasit noun zile subsuoara, cloce§te, §1 lanoun zile scoate un puiu, §i aista e spiridu§. Apoi vor-be§ti cu el ca si cu omul sa-1 trimiti peste noun tati §imaxi §i vine §i ti-aduce ce nu gande5ti ; numai bani nuti-aduce !

Ba ti-aduce §i bani, ii da Ginju de pe Mita.Ba sa §i-i tie awl°, sä nu trebuiasca nimarui, vorbl

Laza gafaind de frica §1 facandu-§i cruce.Da ce Die ai adormit ? ii da tata.

In adevar, el clipocea Tanga sobs §i, la Intrebaredeschise ochii marl §i obositi, §i zise :

A nu, auzeam . . . Oare a fi tarziu ? Intreba el.Atunci din nou se auzi un urlet stra§nic.

Auzitu-l-ati ? Intreba tata.Dar nea Gheorghe adormise cu gandul poate la stri-

goii lul.In vremea asta, lampa prinse a hul parca ar fi sunat

nicte clopote undeva departe tare §i incepii sa-i scan.lumina, aruncand In sus §iruri de scantei repezi; ceeacearata ca nu mai e gaz.

Na, ca ne lass lumina. ii da tata ... Ce voi n'atipus gaz in lampa ?

Ba da, dar de aseara e vreme.In adevar, era tarziu, Ca §1 la mine prinsese sa mi se

spanzure Enache de gene §;, in bob Dtele until somn In-calzit de caldura din casa, parca vedEam §i eu pe finulScarlatoaii cum merges pe sus calare pe o matura §i cutpunga in mans, ceeace nu tine mult, caci un cantec decuco§ se auzi, la care raspunzand at nostru, alte glasurhcuco§e§ti de departe il urmara, §i ma trezii §i ma frecaithla ochi.

43

Baba nici nu sufla, dormea tun : mo§ Ginju horaia decredeai ca -§i trage sufletul.

Numai pe Gheorghe Laza 1-am auzit inturnandu-se §ibolborosind :

MAi, mai, mAi ! Bre, bre, bre, mare om e§ti dum-neata ! lar eu, care tremurasem de frica strigoilor, auzindcantarea cocoplui, parca mi se luA o piatra de pe inima,ca doar §tiam ca toll dracii §i tricolicii, °data cu can-Itarea lor, pier. ml culcaiu linistit langa mama, §i nicinu §tiu dud adormii.

= Ciii=4CICLINIMI:C11

:1-4CACCIIIMMZEI 11c411 1[011

SUFLETELUL

11 botezase §i Ii pusese numele Ion. Dar era slab caun pisic nemancat Si mic cat o papule, capul cat unmar domnesc, §i manele Ma unghii. Nu avea cleat §apteluni UM o zi. Jar la doua ceasuri de cum 11 botezase§i mud, dupa care sufletelul lui cat un pui de porumbelalb, insotit de un ingera§, 1§i §i lua sborul spre portilede zori de zi ale imparatiei lui Dumnezeu, unde ajunseca §1 gandul.

Aid bate. Nu mult un zavor se auzi, §i un capalb, mai alb decat noun de zapada §i cu o barbs la felSi lunga pans la brau, §1 imbracat cu o haina mai albadeck crinul Si Incunjurat de un nimb de lumina asemeneasticlei la soare, se arata: era sfantul Petre, portarul ce-rului, §i II Intreba :

Cine e§ti ?"Dar ingerul, care venise cu bietul sufletel vol sa-i dee

lamuriri.

46

Opreste ! ii glasul man dreapta a lui Dumnezeu,ridicand palma. Apoi, indreptandu-se spre sufletel, it maiintrebd: Cine e§ti ?"

Eu, sunt sufletul cel fara pacate, rAspunse sufle-.telul ingAimand cu grije neKceputa, si ma chiamd Ion.Intr'o zi maica-mea m'a nascut, intr'o zi m'am botezat,in aceini zi am .si murit si am venit sd ma 1)rimesti Inlumea dreptilor.

Ingaduie putin, ii zise sfantul. Si poarta de aurales, a raiului, se inchise iar, cu un crascait de cheie.Si portarul cerului se duse la Dumnezeu.

Pdrintele ceresc cu barba albs ca omAtul sticlitor innAmezii zilei, imbracat In strai de raze, §edea sus peun scaun de noun, tinut de patru lei de fata strAveziea zorilor zilei iar aldturea de el, Domnu Hristos, tartarcu parul §i barba de aur, si imbrdcat la fel cu tataltines cu batranul imparat al lumei, o cruce mare rosie,si insangeratA. In jurul lor, Serafim si Heruvim, WAtrup, cu ochii de prunci, fAceau o coroand ca un curcu-beu, deasupra capetelor prea maretflor no§tri stapanitoridin necunoscut, pe caul Sf.-Spirit in chip de porumbelinvdluia crestetele Dumnezeilor ca doud aripi albe.

Inaintea lor, statea in genuchi Arhanghelul Mihail, cuaripi de argint si imbrAcat cu haind neagrd, lungd ca §idiaconii din bisericile noastre, dar care da intipArireadurerei §i a jalei.

Ingerul, tocmai, adusese steeta de cate suflete s'aundscut in doulzeci §1 patru de ceasuri §i cate au murit,si.incA o veste mahnitoare si neganditd, cd. crestinii, aceice se inchina in numele aceluia care a murit pe cruce,se gatesc de Wait., imbolditi de mandrie §i lacomie, si

47

ca unii vor a sdrobi chiar pe fratii for mai mid.Veste, care a facut pe Domnu Hristos sa piece capul injos, mahnit adanc.

,,Ce este Petre ?a 1-a intrebat Sfantul-Spirit, in vremece Domnu Hristos ili lua o tinuta agera, §i se scuturadin umeri de s'a cutremurat pamantul.

Doamne, a raspuns sfantul ; a venit un biet sufletelmic cat o musca. Sa-I primesc in rai ?

11 §tiu, i-a luat vorba sfantul Arhanghel; intr'o zis'a botezat §i in aceia§i zi a §i murit.

Si a venit Doamne, a urmat sfantul Petru, sa-Iprime§ti.

SA to duci, sa-i spui, i-a grait glasul din necu-noscut al Sfantului-Duh, sa se duca sa stele un an inhoga§ul carului.

A'a, s'a auzit glasul, iar sfantul Petre mahnit de celeauzite s'a §i dus §i i-a spus lui Ion :

Uite ce e, sufletele Inane, Si ii spuse toata po-run ca.

Si ingerul lui Ion a plans cum a auzit, dar inainteavointei celui de sus, al puterei, §i al legilor firei, cineputea sa zica nu".

Si bietul sufletel, mai mahnit decat maica-sa care IIplangea, pleca §i se lass in un targ mare, §i s'a a§ezatla o raspantie pe urmele facute de trasuri §i cara. Si

ramase acolo in bataia copitelor §i in rotile carutelor.ll durea saracul. Ce crezi, sa treacd peste tine atatea§iruri de cara §i incarcate §1 goale .. . De abur e su-fletul, da tot se simte. lar bietul sufletel numai icnea §imereu se tanguia : Vai de mine §i de mine §1 de celce m'a facut pe mine" I Dar oamenii cu carale cart tre-

48

c eau, geaba se tanguia bietul sufletel ca, nu-1 'lute-legeau, ca pe vremea ceea oamenii nu ungeau cardle,-iar de pacurd §i unsori nici pomeneald §i a§a de tarescartieau ca glasul sufletelului nici nu se auzea.

De atunci, a rAmas sa se unga cardle nu carecumvasa mai fie vreun suflet in hoga§ul lor. Si ziceca e tare pacat cand nu unge omul carul.

Si, a stat sufletelul un an in hoga§ul carului, bAtut deToti §1 de copite. In vreme build amestecat cu colb, §I

In vreme rea cu toate gunoaiele §1 lapovifele.Si iard§i veni ingerapl, §i sufletelul ca o muscd se

a§ezd pe maim lui §1 sburard 'la cer §1 bAtil iara§i lapoarta marirei lui Dumnezeu.

,,Cine-i ?" se auzi acela glas, care-1 intrebase cu unan Inainte.

Eu sunt, raspunse sufletelul mai umilit.Si nu mult, o cheie cra§ni in broascd §i sfantul Petre

se arata: Tu e§ti?"Eu, rAspunse sufletelul miorlaitor ; sufletul WA pa-

cate" . ..La asta sfantul Petre, Mei' din mani ca §i cum ar fi

zis : $tiu !" ...$i doar Impinse poarta u§or, ca i cum n'ar fi vrut

sa-i deie a 1ntelege sufletului ca n'o Inchide pentru el,§1 tacut §i dand cu neincredere din umeri, se duse ina-intea scaunului celui prea Malt. .

Aice, gasl tot pe Arhanghelul Mihail, care adusesevestea ca pe pdmant, demonul a biruit sufletele oame-nilor §i ca a inceput bataie mare, a se bat cu milioa-nele de o§teni, §1-i mare sange §i ,prApad. lar totul eca s'au inmultit oamenii ; ogi s'au adunat destule §i numai au ce mai face cu ele.

49

La vestea asta uu nour se lasA de acoperl tronul cuchipul Dumnezeilor, §i glasul Duhului-Sfant, se auzl :

PanA acum, oamenii se bateau pentru un imbold, pen-tru un gand malt; pentru o patrie §i credinta, acum,pentru de§ertaciuni inchipuite. Atunci, eram cu cei maiputini sau drepji, acum cand de§ertaciunile tin locul cre-dintei, eu nu mai pot fi cu dan§ii. Eu mi-am Intors fatadela dan§ii. RAzboiul ista e WA voia mea."

La vorba asta, nourul se ridica, iar pe fata sfinfilorstapanitori, se citi o adancA mahnire §i din ochii forcurgeau lacrimi de margaritar, pe cand crucea era in-valuitA in un val negru.

Ce este Petre ?" se auzi glasul din necunoscut.Doamne. a venit sufletul cu numele Ion. Inteo zi

s'a nascut in aceeia§i zi s'a botezat §i tot In ziva ceea-a merit. Venise acum un an, sa'-I prime§ti In lumeadreptilor §1 tu, Doamne, mi-ai raspuns sa-i spun, sa se-duca sa stea un an in hoga§ul carului, §1 acum, a venitvAitandu-se Vai de mine §i de mine §1 de cel ce m'alacut pe mine". SA-I primim ?"

La asta, fata Dumnezeilor se posomori, §i se pleca Injos ganditoare, Si nu mult glasul din necunoscut dar maiincet §i mai taraganat se auzi :

.

SA se duca sa mai stele un an In crangul morel."La care vorba §i sfantului Petru i se facia jale §i mai

cu jumatate de pas o pornl.Uite, ce a poruncit parintele lumei, sufletele : ii zise

-el, cand ajunse, §I oftand ii In§ira porunca.Bietul sufletel cum auzl, doar stramba buzele ca un

copila§ cand ii tragi o palms §i pleca capul pe piept,cu mahnire negraitd. Apoi, o porni cainandu-se §i Intre-

4

50

bandu-se ce a gre§it el pe lume, Si a§a s'a dus s'aa§ezat in crangul unei mori unde se invarte§te scripetulcare la randu-i invarte fusul pietrelor. Si, acolo, se lAsasd fie vecinic turtit de coltii scripetului doar vAitandu-se :Vai de mine §i de mine §i de cel ce m'a facut pe mine.Ce am gre§it eu sd stau in chinul asta ?"

i bietul sufletel care se nascuse Si se botezase intr'azi Si murise tot atunci, se gandea cand a avut vreme-sa pacAtuiasca.

i nimene nu-i intelegea vaerul de oarece rotile Meansgomot mare.

i a§a a stat un an de zileLa anul, iar veni Ingera§ul §1, a§ezandu-se pe maim

Iui, o pornird la cer : boc ! boc !" bath iara§i la poartaCine-i ?" se auzi acela§ glas ce-1 intrebase cu un an

fnainte.Eu, ii raspunse mai umilit bietul sufletel.

i, iar o cheie se auzi In broasca, §i sfantul Petre cubarba colilie, ki Mat vederea.

Ai venit ? it intrebd sfantu. Ei, cum ?Venit, ofta antic sufletelul and din cap cu sfar-

§anie.$i Sfantul Petre, ca §i cum ar ji vrut sä nu §tie a

se duce la Dumnezeu, doar impinse poarta IntorcAndcheia de nici nu se banui §1, tiptil, se duse inaintea sfin-fei,,puteri a neinchipuitei fdpturi.

Insd, aice, plangea in genunchi Maica-Preacarata In-velita in zabranec negru, §i povestea cu durere, ca pepamant e numai cenu§A §i dardmaturi de crancenele rdz-boaie ; ca s'au taiat copii nevinovati §i, pldng mamelecu parul despletit, §i s'au taiat femei §i aarbati in floare,

§i

51

§i-i pamantul plin de pustiire §i desnadejde. Dar ca ne-bunia rAzboiului se urmeaza cu mai mare Indarjire §iacum s'au amestecat §i noroadele care stAtusera pacinice.

MA aice, fetele Dumnezeilor stAtuserA ca de mar-murA, insA, de data asta, tresArirA, §i glasul Duhului-Sfant se auzi:

Voi trimete ingerul Pacei sA le desvAlue de§ctaciu-nea §i sA le puie stavila vrajmA§lei. Apoi, voi pedepsicu tunete §1 fulgere pe demonul vicleniei §1 cu cutre-mure pre oameni, cu molimA, ca sA se §tie ca farA delegile nu se iarta. Puterea mea ii va apAsa suflete§te".

Apoi, acela§1 glas intreabA : Ce este Petre ?"Doamne, a venit sufletul farA pacate.

Stiu, a raspuns Duhul-Sfant. Inteo zi s'a nascut,lute() zi s'a botezat, §i in aceea§i zi a murit... SA teduci sA-i spui sä mai steie Inca un an In crascliul co-pacilor."

In vremea asta, sufletelul Ion, i§i fAcea tot felul deinchipuiri ; cum o sA stea el, qi are sA se bucure in rai§1 are M. se joace cu copii de seama lui. Cand, numairce auzi cheia, §i In poarta se ivi barba alba a sfantuluiPetru.

...Apoi, vorbt el IngAimat, uite ce e sufletele Ione...Si puind mana stangl la obraz §i bAgand degetul celmic In gull, i*i crantani, ganditor, unghia de vre-o douaori, apoi dupa putinA gandire, grai silit §i ca §i cu guraaltuia : a zis Imparatul ceresc fsA te duci sl mai st4iun an in cra§cAtul copacilor... §i apoi..."

$i poarta se inchise par'cA §i ea cu mahnire, ramaindbietul sufletel plangand §i gandindu-se ce a facut el sa.traga a§a osanda, §i mahnit a pornit-o inapoi §1 s'a co-

52

borat peste o padure. Apoi, cercetand pe ici pe colo,se opri, atras de un sgomot : Craac ! craac !"

Ce era : un copac, avea in varf doua ramuri incruci-§ate §i de cate on batea vantul, ele se frecau intre elescotand cra§catul ; auzind el, se aseza tocmai intre celedoua ramuri, care era crescatul copacului. Aice, a In-durat ce n'a patimit suflet pe lume : Lasa ca-I framan-tau cele doua ramuri, dar ploaia, piatra, furtuna, traz-netele toate erau pe capul lui.

Acum, numai era de ,saga Si, gandi : Numai ca suntun mare pacatos, sau ca rasplatesc cine §ti pacaterinte§ti, de trag a§a blesteme".

Dela o vreme a§a it ajunse chinul de mare, ca se In-credinta de-abinelea ca e pacatos, §i mereu se cainaIntr'o zi mama m'a nascut. Intr'o zi m'am botezat. In-

tr'o zi am murit... Vai de mine §i de mine Si de cel cem'a facut pe mine, ca pacatos mai sunt!"

A§a, s'a vaicarit bietul suflefel, pans intro zi ; vento furtuna mare ; copacii sä se rupa in clod, unii matla marginea padurei chiar si e§isera din pamant ; cren-giie se rupeau ca smulse de o mans vrajrna§a ; copaciifluerau §1 cra§catele se auzeau pline de durere. In sfar-§it, vantul invartea ploaea, o rasucea ca niste calepe,,apoi le alunga nebune§te peste campi, peste sate, instropi marunti, fumurii, vuind ca o navalire de oardevrajma§e. Acum, suflefelul inebunise, cu ochii inchi§i,gura, cu parul mototol, suferea in gettete inabu§ite gro-zavul chin al framantarelor firei.

Dar, iata ca, vreo douazeci §i cinci de hoti cu capi-tanul Ion, nu-si gaseau loc de furtuna §i deocamdata seadapostira sub unul din cei mai stufo§i stejari din apro-piere.

pa-

§i

5

Putin, cute putin, furtuna se ddmoll, noun trecurd de-parte, bolocAno§i §i luminati de fulgere, de nu rdmasedeck soarele pe cer ca un trandafir de our pe o pa-ji§te linsa. Dar copacii se legAnau, scuturandu- se deploaie, §i cra§cdtele copacilor se tanguiau, dar din toate-se auzia glasul sufletelului ;

Intr'o zi mama m'a ndscut, intr'o zi m'am botezat,intr'o zi am murit. M'am dus la rai §i nu m'a primit."Si, saracutul de el, i§i cants toatd jetiea lui, de sulletnecajit, de auzird §i talharii, incheind- o cu vorbele :-..Vai de mine, §i de cel to m'a fAcut pe mine, el pa-catos mai sunt !..."

Toti ciulird urechile, ascultAnd, §i uitandu-se in sus,§i privindu-se intrebdtor : Ce-i ?" De unde ?"De unde ?" Un tAlhar 11 vazii, §i vru sd deie cu sageatacrezand a e vreo cursd. Dar cdpitanul it prinse de man&§i intrebd sughitand cu spairnd :

Fratilor, ascultati ?"Da ! rdspunserd ceilalti.

Insd tocmai atunci sufletelul f§i §i incepuse iar plangerea.

la ! la ! fAca Cdpitanul. Ascultati !"Si top ascultard cu groazd §1 se inficu ard Intreban-

du-se Ce-i asta ?"II vedeti ? li intrebd Cdpitanul.Uite-l-ai ! Uite-l-ai ! el ardta hotul care voise sd-k

sageteze.Unde-i ? Unde-i ? intrebard fiecare.Colo ! Colo !

Si care cum it vedea, §i it ardta §i altuia.Si third ca, In varful copacului intre cloud ramuri,

54

ce se framantau la bAtaia vantului, era un copila§ maimic ca un popu§oi, §i par'ca era, §i nu cra, a§a erade strAveziu.

Totu§i, hotilor nu le venea a crede §i se apropiarasa vadA mai bine, pe cand copila§ul i§i rostea acum anu §tiu cate-a oars plangerea sfar§ind-o cu : ,,Vai demine §i de mine... §i de cel ce m'a facut pe mine, capacAtos mai sunt".

Ei, Mil CApitanul infiorat, §i cu mainile una in alta,si dand din cap, ce ziceti ? Ati auzit ?

Auzit, rAspunserA hotii ru§inati de meseria lor.Ei, mai hotiti ? ii intrebA el.De, capitane, Ilse un hot, apoi sa ne Wm dupa

-ceeace ni se nazare.Apoi, eu unul nu mai hotesc, le raspunse dansul.

Si scotandu-§i caciula a ingenunchiat cu fata -spre co-pila§ §i a grAit : Daca tu, sufletele, care to -ai nascutintr'o zi, §i to -ai botezat intr'o zi, §1 tot atunci ai murit,nu e§ti primit in ceruri §i e§ti un pacatos, apoi, ce sun-tern not ni§te ticAlo§i, negrii iadului. Putea-vom vreo-data sA arim fata sfantA a lui Dumnezeu ? 0, ticAlosulde mine !..." Si capitanul i§i infundA capul in norol, §iplanse cu desnadeide mare, pacatele grozave.

Apol, se ridicA §i gill, cu neastampAr §i mai u§urat:Fratilor, de acum sa ne despartim. DacA sufletul ista

care s'a nAscut §i s'a botezat intr'o zi, nu-I prime§tecerul, apoi ce-a fi de not ?... Fratilor, sA impArlim ceahem §1 sA vA legati §1 voi ca nu mai hotiti.

SA ne despartim, raspunserA hotii, inspaimantatisi mi§sati de cele ce le spusese capitanul,

Asa, zise mai marele hotilor, sa ne juram CA n'ommai hoti.

55

SA juram, raspunsera ei.Si toti, infiorati, jurarA cA n'ar mai hop §i s'or duce

f'ecare sA-§i ispa§easca pacatele care cum s'or pricepeSi, pe data au §i impartit prazile, au svarlit cutitele

§' ce-au avut ca arme, s'au sarutat apoi frate§te, §i auapucat fiecare cate un drum printre copaci, pe cani su-fletelul se tanguia : Vai de mine §i de mine §1 de celce m'a facut pe mine, CA A:Infos mai suet..."

II

Inteo zi de iarna, pe cand din cef se vedea o partede pamant acoperit cu pete albe ca un cal tarcat cu alb§i negru. Pe petele cele albe de pAmant era ger §i viscol. Sfantul Petru, portarul sfintei cetAti din necunos-cut, sta acum, nu §tiu pe ce, la poarta raiului Si i§i fa-cet ni§te socoteli. Crancenele razboaie i-a a lus o mul-time de suflete ale acelor ce au murit acolo. $i cumavea porunca dela Dumnezeu cA toti care mor pentrutarn, sA se bucure §i de hodina cea §fantA, el pe toatele-a primit, §i, cum nu §tiea carte, le-a insemnat doarpe un raboj §1 acum le uitase rostul. Cand deodatA auzla poarta: ,,boc I boc ! boc !"

Gine-i ? intreha sfantul.Nu se auzi nimic. Si sfantul dupa ce asculta putin

i§i vaza iar de treabA. Dar, nu mult, iar auzi : boc !boc ! boc ! Cine-i? intrebA sfantul. Eu, se auzun glas tanguitor §1 slab.

Sfantul, fntoarse cheia, §1 ce sA-i dee vAzul : ingera-

56

lul sufletelului, care venise cu cid ani de-a randul, eracu un baeat, pe care abea sfantul it mai prepuia ; In-varful capului nu avea decal un ciuf de par ; hAinutelepe el erau sdreanta de sdreantA, ochii nu i se mai ye-

.ideau §i fata Ii era ca pAmantul §1 plinA de zloata Silab ca scandura.

Cine e§ti?" it IntrebA sfantul Petru, sucindu-se sAll-aducA aminte unde I-a mai vAzut.

Eu sufletelul Ion. Intr'o zi m'am nAscut, intr'o zi-m'am botezat §i Intr'o zi am murit, am venit la rai Sium m'a primit §i am fost trimes un an in hoga§ul ca--rului, §i bAiatul spusese toatA povestea sufletelului, in-.cheind cu : Vai de mine §i de mine §i de cel ce m'a-fAcut pe mine cA pacatos mai sunt 1 Si acum am venit-sa ma primiti..."

Starea sufletelului ii rupse inima sfantului de mall-mire, cA uitA §i poarta deschisa, §i se duse la Dumne-zeu, §i cu mult1 osardie cazit in genuchi In fata nebi-_ruitei puteri,

lug, aice, era ingerul PAcii, arhanghelul Gavril, im-"brAcat in haina alba, ca zorile ; pAru-i de aur, poleit deraze, lncins pe la frunte cu un cerc de stele, it span-

ura In valuri pe umere. La §oldul lui purta trambitapace' §I sabia de foc pentru protivnicii ei. Aciusese toc-

-mai vestea ca a fAcut pace Iu lame, cA a deschis ochiitApAnitorilor, sa vadA de§ertAciunea dorintei lor. CA pe

protivnicii pAcii i-a fulgerat In scaunele lor, dar cA pa-<ea tot nu se incheia §i, atunci, a sguduit pArnantul,.s'au deschis vulcanii §i s'au ingropat sate §1 orate; fur -tunile au Inecat corabille, §i totu§i pacea nu s'ar fi in-cheiat, dar a inceput sa umble foametea cu dinti deOup §i boalele, §1 numai a§a s'au lini§tit.

57'

Pace sa fie, Si dragoste intre popoare, a graft glasul sfant din necunoscut. Vremea proorocirilor minci-noase a trecut Si ,vremea turmei §i un pastor a sosit.Arhangheli peste putin vor suna moartea balaurului carera purtat lumea cu viclenie §i sfar§itul e aproape !..."

Apoi glasul din necunoscut intreba :Cc veste, Petre ?"

A venit sufletul Ion...Stiu, a raspuns Duhul-Sfant, §i se caina...Da, Doamne, raspunse sfantul : z!ce Ca e tare pa--

catos.Sa intre ! Dar sa- mi spue cine sunt cei douazeci

§1 cinci ae In§i, care vin dupA dansul.In adevar, cand se uita sfantul din poarta raiului,

zari inaintand doulzeci Si cinci de suflete, Insotite dedouazeci §i cinci de Inger!, de care se tineau domazeci§i cinci de mii de draci, care se certau, urlau, morlaiau§i trageau sufletele de haine, de maini §i fiecare dracavea Late-o inima de om insangerata §i cate un cutitinfipt in ele : erau inimile celor uci§i de hoti, §i faceato harmalaie, de Doamne fere§te.

Ioane, intreba sfantul, cine sunt oamenii ceia ceyin incoace ?"

Se uita sufletelul Si ii recunoscir §i i-a raspuns :Ai§tia sunt douazeci §i cinci de hoti, care pe cand

eram in cre§catul copacilor venisera pe o furtuna sa se-adaposteasca sub un copac. Auzind tanguirea mea, §i-am.zis : ca daca eu, care is nascut, botezat §i mort in a-ceea§1 zi, sunt pacatos §i n'am fost primit in rai, apoi,.ce-o fi de dan§ii, Si atunci s'au lasat de hotie, lasanduse sa moart de foame ".

58

In adevAr, hotii despArtindu-se, care cum au intalnitcat un sArac sau om nevoie§, au dat tot panA .au ramascu peile goale, Apoi au intrat in cate o scorburA decopac §i au faurit acolo, toti de foame, pana la unul.

Sfantul la asta, ofta, i§i §terse lacrimile, §i a §i gra-bit la Dumnezeu, §1 ii spuse : Uite Doamne a§a §ia§a. Stieam, i-a raspuns glasul sfintei treimi. DA-ledrumul la toti §i sa-i spui sufleteIului, ca nu- i niuscasa nu se nasca farA pAcat. CA omul de cum a venit pelume e cu pecetea pAcatelor ce avea sA le facA, iar celmai mare pAcat e ca s'a nAscut in lume §i a pricinuitdureri maica-sei".

Si, a§A, s'a dus sfantul. Dar, acum, cele douazeci §icinci de suflete ale hotilor erau §1 sosite §i a§teptau ;iar demonii steteau In departare fiecare cu inima de omin mans, sa dovada de invinovatire inaintea judecAteicelei mail, §1 a§teptau cu pofta mare ca sfantul sa letrimitA prada.

Ce vreti ?" ii intreba pe suflete portarul cerului.SA ne prime§ti, graira ele cu spaima mare, §1 tot

uitandu-se mereu la draci, .sA ne prime§ti, on de nu,sA ni se deie cea mai mare osandA ce nu s'a dat pelume. Numai negrilor celora sA nu ne !Asap. CA am pA-catuit, dar ne-am ispa§it prin cea mai neagrA osandA.

Dumnezeu a§a a vrut, grAi sfantul, sA vA deiepildA pe sufletul asta. CA Dumnezeu a vAzut ticaireavoastrA §i s'a bucurat ca §i parintele la aflarea fiuluipierdut. ca §i pAstorul is aflarea oaei rAtacite. Intrafi iniini§tea de veci."

La asta, ingera§ul sufletclului incepii O. rada §i saBata in palme de bucurie. Iar cele douazeci §i cinci de

59,,

suflete §1 cu sufletelul inainte, intrarA pe poarta stramtAa cerului, pe cand demonirrama§i departe de rai, mior-Watt ca Matele Si vanturau inimele Insangerate in mani,mu§cand din ele, cu multa ciuda.

Apoi, poarta se inchise, pentru a 'Asa loc §i aitora,truditi de valurile lumei pAmante§ti, sA vie sA bocAneascain ea ca St Petru sä-1 primeascA.

FIRIMITURILE LUI DAUB

Da lib era un tatar sarac, muncitor cu palmele, singuralui avere erau doua martoage. S'a muncit el mult saalba o c6 ruta, dar nu a putut sa §i-o inchipue, a§a cade cate on voia sa faca §i el pe caruta§ul, trebuia sase roage cand de unul, cand de altul sa-i facd bilWecu caruta. Dar nu asta ii era grija lui cea mare, ci, a-ceea ce-I manca cu scarba era ca odata n'a fost in staresa se duca §1 el la Meca, cum se duc altii de neamuldui, sa se inchine la mormantul Profetului, §i cateodatase simfia tare nenorocit a nu-1 Muse D-zeu §i pedansul mai bogat. Ca : de bland cu toti era, de bise-ricos, era bisericos, §i se ruga lui Dumnezeu cum putinimusulmani mai §tiu :A se roage ; iar tipicul legei §1 atobiceiului II pazia pans inteatala, incat §i firimiturile depaine le ingropa in pamant, unde socotia ca e locul maicurat, oricat de pufine ar fi rams. Din pricina astaavea mare dun pe cre§tini, ca dupa ce se scoala dela

62

masa, lasA pe jos o sumedenie de firimituri, Si pe urmale dau la gunoi. Mai cu seams pe un vecin at lui, IonUngureanu, un mocan din Ardeal, mai procopsit ca el,care on de cateori manca, dansul arunca firimiturile lagunoi, Si mereu it Linea de rAu, §i-i da a intelege ca epant mare, ca painea e fata lui Alah, §i Alah tine derail pe cel ce riu-i cinstelte fata.

Si ve§nic se ruga : Alah 1 Alah, ajuta-mi sa ma ducSi eu la Meca, ca tare is pacafos, Si a§ vrea sa vad §ieu mormantul Profetalui Tau".

lar dud se duceau pelerinii Inteacolo, i se scurgeauochii dupa §irurile ce se Indepartau cu carutele sprecel mai apropiat port at Marei §i par'ca inima din pieptfugia cu dan§ii §i of ta adanc, nadajduind ca poate antitviitor i-o aduce mai mutt noroc ; dar In zadar, noroculse Linea dupa dansul ca pulberea dupa caini. Ce n'aincercat el sa faca : bulgarie, salahorie, pietrarie Si dincele doua martoage n'a putut e§1. Si doar copii nu avea.Si dorul de Meca it mans a§a de departe ca a inceputsa se jelue dela o vreme la lume, nadajduind ca poates'o lndura sa-1 ajute, sau sa-1 ieie §i pe dansul la onoun serbare a Bairamului.

°data un turc bogat, care-1 chemase sa lucreze ingradina lui, auzindu-1 tanguindu-se, i-a spus : Mai,Dalibe, eu to -a§ lua la Meca, dar, e§ti prea prost imbracata- Vorba asta '1 trezi pe Dalib ca chi somn, §i,

inifadevar, i§i arunca ochii pe el §1 vazandu-se tot In§alvarii Iui alba§tri ro§i de munca sau vechime, §i sin-gurii ce-i mai avea, clan din cap cu desnadejde §i

gandi : Da, da, n'am macar o haina acatara pe mine.Cum sa ma duc a§a Inaintea Iui Alah ?"

63

Si-au trecut zile de atunci. Da lib mantul de lucru ingradina Turcului §1 gasi altceva de lucru : sä dud unuijidov, la targ, la Medjidia, ni§te sari cu fasole altui ne-gustor de acolo, dar nu avea camp. Pentru asta sesuci, se invarti, cerit caruta dela unul, dela altul; unulii spuse cA e data in alt.A parte, altul, cA la a lui estricata o roatA ; altul, ca-i trebue §i lui, §i, ajunsese-tot la Ungureanu, vecinul iui. Aista, tocmai statuse lamasa §i acum se pregatia sA mearga la targ sA cumperenige sare pentru turma, pe cand nevasta mocanuluitocmai maturd ca de obicei o mulfime de firimituri lagunoi. Si nu S'ar fi dus Ungureanu, dar nu avea pecine trimite. La vederea firimiturilor care se amestecaucu gunoiul, Dalib se Incrunta, se mahni §i zise nu §tiupentru a catea oars :

Bre, de ce dai tu la gunoi firimituri? Tare pAcat ;*fata lui Alah ! . ..

lar Ungureanu se uita la el, §i i se pArii mai jerpelit,ca oricand, §1 de data asta ti rAspunse inciudat :

la lasa-mA Dalibe, ca tu ingropi firimiturile, §1 tota§a de pricopsit e§ti.

Bre ii zise Dalib nu-i a§a : Alah e mare 1...Si cu asta, el incheie vorba, §i o dete pe altele, de

7teamd ca nu cumva sA supere pe mocan §i sa tau -i maidea caruta. Si din intrebari : nce mai facia, ce mai facvitele", cum merge" ... Ungureanu Ii spuse cA se ducela targ* sA cumpere ni§te sare pentru oi. Dalib, la asta,dadi, din cap amarat, Si se jelui ca umbld tot satul §inu-i da nimeni caruta sa ca§tige §i el un ban.

La asta, gospodarul sari cu vorba : Uite ma, Dalibe,ti imprumut eu caruta, dar tu sa-mi cumperi sare la oi.

64

CumpAr bre a raspuns tAtarut, gata de a-1 In-.datora. Si Ungureanu dandu-i bani, Dalib §i pleacd.

Era senin, pe aproape de amiAzd, doar cateva peticede nouri ca ni§te fiinte nentelese se plimbau pe al-bastrul praftwitt al cerului de yard al Dobrogei, la ori-zontul cdruia dealurile se vedeau ca ni§te conuri sprecer. $i iatd-1 pe Dalib pe un drum pietros, lung, defata unei nesfar§ite panze de America, ce pleca din sat§i se tot ducea departe, §erpuind §1 ridicandu-se pedamburi §i ldsandu-se pe vAi §i se tot Intindea departe,.departe, pe §esurile pline de miri§ti secerate ca o tun -soare de copil Wan, Wand la marginea targului Medjidia,cdtre care mergea Dalib cu caruta lai Ungureanu, plindcu saci cu fasole, §i trasd de cele doud martoage carepdreau cloud pastrame Insufletite, §1 pe cari stdpanulfor suit pe saci, le §fichiva cu mild, cand in una, candIn alta. Deodatd, ii veni foame, se uita la soare, lasdmartoagele in voia lor §i scoase dintr'o traista dela§old o pia §i un §ervet. A§ternit §ervetul pe genuchi,scoase cutitul ce-1 purta ve§nic cu el, tale si mama.Apoi, sAturandu-se, multuml lui Alah, §i opri caii. Puserestul de pita in desagd §i strangand §ervetul cu firi-mituri, pungd, se dAdit jos. La marginea §oselei se facea§antul, apoi, un povarni§ pietros, care, spdlat mereu deape, lasase pietrele goale, acoperite doar cu putine ier-burl. Se gandl : In §ant nu e curat ca yin ape §i apeledin §anturi aduc murddrii. Pe malul §antului a§i§dereacd trece ba unul, ba altul. 0 sd le 'ngrop dincolo depat, Intre pietre." $i scoase cutitul §1 Incepa sd facd.o gaurd Intre cloud pietre. Scoase o TATna de tArand, ise Ora ca gaura nu e tocmai adancd, iar ca sA fie el

65

1ncredintat ca a facut pe placul lui Alah, mai scociortcu briceagul §i and bags mans, tArana se duse afund,iar mana i se ImpiedicA de un fier sublire. Mai scocio-ra§te cu cutitul, vede cA fierul e mai mare, dar nu poateie§i de pietre. Cu putere smulge o piatrA §1 o dA deo-parte, smulge alta, §i vazit, spre ciudAtenia lui, ca etoartA de caldare. Atunci, ii veni In minte o povesteveche §i o bucurie §1 nerabdare 11 cuprinse sufletul, §P

mai repede ca o pisicA cand sgreaptanA, dAda §i altepietre deoparte, scoase pamant, scoase, §i dada de umcapac. Aice, fu lamurit §i ii veni sA inebuneasca, 11 a-puca sudorile §i se uitA Imptejur nu cumva vine cineva,§i incepe a scociori jur-imprejurul capacului §i a-1 curAtIde pAmant Si de rugina verde, §i, de§1 cu greutate, 11

deslipe§te. A inebunit : 1i venea sA strige, sA urle canebunii, sa chiue §i totodatA sa planga §1 sA cheme petoatA lumea : Veniti, sa vedeti cum Alah a rasplatit peDalib pentrucA a. Ingropat firimiturile, pentrucA a cinstitfats lui. . ." Totu§i un moment de de§teptare ii veni §1se frecA la ochi; nu cumva viseazA. Insa trezirea ceamai mare fit, cand auzi un huruit de trasura din partea"ncotro merges §i, nu mult, de dupA un damb al §oseleise aratA o trAsurA trasa de doi telegari. 0 cunoscu, eraa subprefectului. Dalib la asta se Infioara §1 o frica iisgarci toate simturile repede tranti pAmAntul la loc,§1 se culca pe groapa, iar and sosl trasura In dreptullui, se ridicA pe dAmb §i facu boierilor cateva inchina-ciuni ; era chiar subprefectul Inca cu un targovet. II

cuno§teau pe Dalib, §i cum 11 vazil subprefectul, se in-toarse la tovarA §1 ii grAl: Uite pe nepricopsitul deDalib cu mArtoagele lui". BSI trecura Inainte razand. CAnd

5

§I

¢i

66

s'au indepartat bine, Da lib se intoarse inapoi §i cu graba.§1 stSionator, impra§tie pamantul dinprejurul vasului,smuci °data, nu e§i, smuci a doua oars, §i scoase ocaldarup de amnia §i repede ridica capacul. $i, Doamnenu s'a in§elat : plina numai cu lire vechi turce§ti deaur. Repede §1 cu grija o sul in camp, o ascunse subsaci §i o porni inapoi spre casa. Ungureanu 11 intrebace are, iar el ii spuse, ca a uitat banii de pe sare acasa.Dar acum era noapte. Si, a§a, tocmai a doua zi o porniiar cu sacii la targ.

La o saptamana, dupa ce Da lib umblase acum pe laTulcea, pe la Constanta de mai schimbase din aur §i-§iscoase papportul, se duse la mocan §i-i gill :

A, bre Ungureanu, sa ma duci la port la Con-stanta.

De ce, to nu to poti duce ?A, ma bre, ma duc la Turchia.Da de ce, bre Dalib ? ii zise romanul §i it

privi cu parere de rail.A, bre, ma du^ la un rudd bogatu cu banana,

da vino tnapoi.Da casa, caii, cui ii la§i ?Eu platesc la tine sa ingrije§ti.

Si in adevar, Ungureanu punand caii lui Dalib la carutalui, 11 duse la Constanta. Pe vapor I-a luat §1 pe Ungu-reanu §i i-a zis :

A, bre, Ungureanu, eu plec la Meca # nu mai vino.Las fie caile mete, casa a me, loc # carte". Si scotandde sub bran o hartie impatrita, spre uimirea romanului,

6T

vazu ca-i dA o hi rtie autentificata de tribunal prin careDa lib ii lass toatA starea lui, ca danie, §i adauga :

A, ma, Ungureanu, sd nu mai dai farmaturi lagunoi, sd le Ingropi. A ma, Alah la mine vazut $i datavere". spuse lui Ungureanu, Meet, toatA jetia, carea Minas zapacit, prostit, ca dandu-se jos de pe vapor,mai era sa cadA in apa. nu §tiu cum par'ca omul deatunci, §i-a writ din minte, ca ci -cA Ungureanu §i acunaingroapa firimiturile, nadajduind sA dea §i el pestecomoarA ca Dalib.

r; capCM)g .3,

.1* C=2 CM, 0

ii

$i

o

---- 7 ----% 0 1:1----=--

POYES TEA SCAN TEUTILOR

Adesea ori, In noptlle MA luna, In timpul verei, sevede prin iarba, ceva licArind ca §i chibriturile de pu-cioasA, cand pui mana jilAvita pe ele ; pe Intuneric, cevaca ni§te scantei, ni§te candele mid, mocnite. Acestelumini sau scantei sau Hearin nu e alta de cat licuricirsau scanteutii", un fel de viermulefi ce traiesc priniarba, imbracafi cu un fel de piele care noaptea are da-rul de a luci, cum v'am spus. 41

Pe mine, unul, ma minunau mutt, Inca de cand eramcopil. Si numai Inteo seara de vara, aflai di suet ni§teviermulefi, §1 Inca cum, ca au §1 poveste, ca §i ei delaInceputul inceputului, nu au fost tot viermi, licurici caazi, ci Ingeri, §i Inca din cei cAzuti, de can I cu alun-garea for din rai. Si lucrul Asta it aflai tot dela tata.El era dupa mine filozoful cel mai mare, §i care §tiacate pove§ti pe lume §i talcuri.

lad a§a : In seara pomenita, era senin : stelele pe cer

A11°I

la

pareau niste licurici, dar ceva mai mari, iar Ca lea IncTroian, ce tlia campiile cerului chiar pgrea milioane delicurici mari §1 mid stran§i la un loc. Si era cald, ca pela- Sanziene, un fel de nabu§eala, ca unii oameni dor-meau si pe afara. Si, eu tocmai eram culcat cu tata ingrading, pe un pat de scanduri ce-1 facuse dansul subniste cire§i inalti Si stufo§i, ca, chipurile, venind vr'oploita, a§a pe nesimfite, sa nu ne prea ude cu u§orul,

Grozav ii era drag lul, §i grozav mie sa dormim vara_alara,r§i mai cu seams pe patul de sub cire§i. CI ce-imai placut decat sa dormi, la Cara, afara, pe vremeacoasei, §i sail vie miros de fan proaspat de pe melea-guri. $i mai cu seams in grading cum eram eu, sa-tivie §i miros de flori §1 de frunza de cire§ §1 vi§in, e osanatate. Si mai cu seama sa fii cu satul si spre partea_muntelai, unde aierul e tare ca spirtul, e o fericire. Sisatul meu tocmai a e chiar in preajma Carpatilor, Ikeunde ma batea o adiere ca o vraja ademenitoare §i piing.de intinerire.

Si stam culcati afara. Cerul era, cum am spus, iarlicuricii licgreau prin iarba ca niste candelute in o lame,pe, care not nu o putem pricepe. Tata da sa doarma,eu sgulit langa dansul, masuram adancimea cerului, §ice bine 1mi era Tanga el, iar in lumea de stele par'cavedeam pe Dumnezeu, §111 simteam in mine traind. Ina_nu cetisem prin carp, parascoveniile despre lima §i stele,ci insemnatatea for o §tiam dela tata, precum §i el o§tia dela cei adormiti in poveAle cerului. Cate o stease desprindea dela locul ei §i, poc, ca §1 cum s'ar ras-turna o lumanare de pe o masa, cgdea in vazduh, facile,undeva departe, Maud o darn luminoasa ca o sabie defoc.

71

Eu §tieam iot dela tata, ca de cade o stea, a inurit,un om ; ca fiecare om iii are steaua lui, ca stelele is.dupa cum sant §i oameni : cele mari Is a imparatilor §idomnilor, iar cele mici a muritorilor de rand. Si-mi zisei :

,,Inc4 unul a mnrit". Oare, care o fiApoi, ma gandii : oare care o fi steaua mea §i o

cautam printre milioanele de stele qi o vedeam aci mica,aci mare. Si par'ca o vedeam cazand, §i pe mine mort.Dar cand avea sa fie ? Si totu§i clipa ceea imi pareaca nu are sa fie niciodata. Si nici tata nu are sa moan;,-nici mama, §1 eu aveam sa fiu,'vecinic, a§a, langl clan§iiun bliat. Si aveam sa traim aka cat lumea. De un lu-cru ma ingrozeam numai, de vremea de apoi, cand aresa ploua cu foc §i la asta ma gandii atuncea §i par'cavedeam ca ploua cu foc §i atuncea mi se intuneca su-fletul §i ma zgulii §i mai molt lane parintele meu. Cane'el ma intreba :

Da tu nu dormi ?"Nu, Ai raspunsei. ma gandeam cand are sa ploua

Dumnezeu cu foc, ce avem sa ne facem not atuncea?De-om teal pans atuncea, §i-om fi buni la Dum-

nezeu, are sa ne inalte la cer. De nu, avem sa papmai rau ca scanteutii. Da' tu cuno§ti care is scanteutii?"

Cum nu, ii raspunsei eu, uite-i cum stralucesc priniarba. Si gandul mi se duse iar la vremea de apoi, §ipar'ca eu §i cu parintii §i fratii mei, §i cu toate neamu-rile noastre ne vedeam buni la Dumnezeu, §i suifi laceruri, pe cand tata urma :

Ei is facuti din ingeri, din cei goniti de D-zeu dinrai, odata cu Scaraotchi, cand demonul a vrut sä se ri-dice cu scaunul mai sus decat D-zeu.

72

Eu §tiam povestea cAderei Ingerilor : lasA cA o ceti-sem §i in o carte tAlmAcita de o rudA a tatei, dar in-su§i tata mi-o spusese, ba mai frumoasA deck cea scrisA,.§1 par'cA vedeam ingerii pe and D-zeu nu era acasA,suind scaunul lui Scaraotchi mai sus dedt al lui D-zeu,dupA care Cel de sus venind §i vAzand de§ertaciunea,dada poruncA Arhanghelilor sA sune de rAzboi, cerurile-sA se deschidA §I ingerii sA cadA, cu nemiluita. Darcum s'au prefAcut unii in licurici, nu §tiam §i imbolditde a §t1 §i trebu§oara asta repede II intrebai :

$i de ce i-a fAcut D-zeu pe ingeri licurici ?Apoi, cA ei a§a au cerut, rAspunse dansul.Si de ce ?Apoi, n'ai sA adormi ?Nu.Apoi iaca a§a, incepii tata ; par'cA ti-am mai spus

cA la facere demonul era cu D-zeu, in rai, ca un fel defester, de cApitenie peste o§tile cere§ti, peste cetele in-gere§ti.

Stiu, §tiu asta, ii spusei ; §1 demonul a vrut sA fiemai mare ca D-zeu §1 a pus pe ingeri sA-i suie scau-nul mai sus, §1 D-zeu s'a supArat §i I-a gonit cu tot cuingeri din rai.

A§a, urmA tata, §1 au cAzut trei zile §i trei noptinumai ingeri,

PanA cand, ii tAei vorba, au venit sfintii Arhan-gheli Mihail Si Gavril §i i-a spus : Opre§te Doamne,cA rAmAi fArA ingeri".

Da, zise tata, §i D- zeu la asta s'a milostivit §i aspus : Destul" §1 numai atunci s'au inchis cerurile. Eiacum urmA, sA -ti spun ce-a fost cu scanteutii.

73

Da' nu dormi ?Nu dorm.Ei; da vezi, ca nu erau tots ingerii vinovati, sa-

racii, da Dumnezeu sfantul in mania lui n'a mai ales, cii-a trantit pe toti dale peste gramada, far cand a zisD-zeu destul" a§a au ramas .care cum s'au gasit: uniiclintean§ii cu Scaraotchi au cazut sub pamant §1 s'auprefacut In draci, altii pe pamant §1 altii In vazduh, §iearl sunt sburatorii" de tehuesc pe baiefi §i pe fetedin dragoste : unii inebunesc, altii IV fac seama, Doamnefere§te ! Da, vezi, cum am spus, nu erau tot' vinovati§i unele duhuri erau blajine, nu faceau rau la oameni,ba erau In du§manie cu cele rele. Da vezi, Scaraotchi,de§1 era in lad, da el tot la rau gandea, §i impreunacu duhurile rele din lume s'au apucat de §otii marl:A§a, bunaoarA a Mut pe Adam §i pe Eva sA manance.din pomul oprit, apoi pe Cain sa-§i omoare fratele. Simulte §1 multe, pans Cel de sus Ingrozit, a trimes pesfantul Ilie cu mainile cerului sa mai mantuie lumea dedan§ii. Da, se vede ca tot voinfa Celui de sus a fost,ca nu i-a pomenit, sa-i crufe pe cei nevinovati.Dormi ?

Nu dorm, ii raspunsei.. , .§i, urma tata, sfantul Ilie a prins a lovi in toll de-a-

valma. Atunci, ingerii nevinovati au Mut sobor, §i auzis : Doamne, de ce ne omori, ca noi vinovati fefei talenu suntem, ca dad am stat gramada, asta, nu e sazici, ca am lua toti parte la pacat, ci, iacA-ta fulgerelesale yin Si ne omoarA §i pe noi, nenorocitii.

La asta Dumnezeu sfantul a chemat pe sfantul Ilie §ia graft : Vezi, Ilie, ca au pleat cu duhurile rale §1de cele nevinovate. Si bietii cei nevinovati se plang ca

74

dai §i intein§ii". Doamne, a rAspuns Ilie, eu nu-icunosc. $1 apoi, credeam ca vrei sa to scapi §i dedan§ii.'" Tocmai, i-a zis Dumnezeu, sfantului Ilie,

sA iei aminte, ca cele necurate, am sA le fac negre §1cele curate, nevinovate, albe. CA eu nu-i pot primi ina-poi, pand nu s'o slobozi Adam din lad, §i Domnul Hristosnu s'o sui la Cer.

$i pe data, a fAcut D-zeu a§a, cA duhurile rale s'auprefAcut negre ca smoala, iar cele nevinovate, albe. $ide-atunci zice cA is dracii negri. $i la asta tata ma intreba iar: Dormi 7".

Nu dorm, ii raspunsei.$i, urmA el, D-zeu, dui:4 asta, a §i trimes un Inger

sA vesteascA soborul ca s'a luat mAsuri sA nu-i maitrAzneascA. $i cat ai vorbi, s'au §1 vAzut toti albiti ca_omatul.

Da vezi, cA ei nici de asta n'au rAmas multAmiti, cace §1-au fAcut socoteala : Bine, bine, ziva, ne-a vedeasfantul Hie, da noaptea, pe timp de nour, pe ploaie, pece are sl ne cunoascA 7" Ei nu stricau, sAracii, ca.D-zeu sfantul avusese grija, ca sfantul Ilie sA-i cunoascA§i noaptea. $i iar pe sfat, §1 nelini§te pans s'a &itunul mai batran, care era §1 §chiop din pricinA ca a.plecat din cer, intr'un picior, §1 acela §i-a luat o carjA.§i a§a cum a putut, a pornit la D-zeu.

Cand, iata, se §i intalne§te cu PArintele ceresc, care-nu §tiu ce treaba avea in lume. Ce-i pe tine?" ci-cA l'a Intrebat D-zeu sfantul. Doamne, a graft Duhul,cum i-o,fri spus, cum a cazut el in genunchi; sfautA §imare e puterea ta, cA Mil §tirea ta nici firul de iarbanu se mi§ca. 'MA, de ce veneam: Porunca ai dat lul.

75

sfAntu Hie sA nu ne trazneascA §1 semn ai pus pe not,Aar noaptea ce ne facem ?" $i la asta tata ml in-trebA : Da, tu dormi ?

Nu dorm, nu ; spune cA ascult....Si, zice-cA D-zeu sfantul, s'a scarbit tare §1 nu

s'a putut opri §i i-a spus Duhului : Voi tot neincreza-tori sunteti in mine. DacA eu i-am poruncit Iui the sanu vA trAzneasca, pentru ce vA indolti? lacl-tA, cat decredincio§i ati fost ... De nu v'ati fi indoit de putereamea, nu ati fi fost aici. lacA-ta, am sA fac §1 asta, dasa §titi cA drept osancla pentru necredinta voastra, dela pAmant nu aveti sA vA mai ridicati. SA suferiti culumea, iar ca sA fiti impAcati, cA are sA va deosebeascAHie, vA voi da trup §i va voi lumina noaptea.

Si D-zeu sfAntul, doar a 0:Ida §i t oti ingera§ii s'au§1 schimbat in ni§te goangAmuleti, §1 cari, precum iivezi, cum da noaptea, lumineaza ca scanteile prin livezi,prin pa§uni, §1 lumea le zice pe la noi §i ScAnteuti".

Eu am citit in carte, ii rAspunsei, a le zice §1licurici.

Asa am auzit §1 eu, a raspuns dAnsul §1 urmA :Amu, a fi, nu a fi a§a, D-zeu sfAntul §tie, da eu, a§aam auzit-o dela bunicA-mea, "- D-zeu s'o ierte, a§ati-o spun.

Amu, spune-o §i tu la altii, poate s'o §tie mai bine.§i poate culegi ceva.

t .dormimSi-amu, grAl dansul cascand, sa cA amu# e

ziuA.

$i, tata, care adormea, a§a de u§or, doar it auzii sfo-raind ; intrase in somn. lar eu, rAmAsei cu mintea imbo-gatita incA de o poveste, care pentru mine intra §i asta

76

In lAmurirea tainelor lumei, §i pe care le credeam cA nu,le cunosc decat inarii filozofi, §1 Solomonarii, intre careera §1 tata. $i minunat de povestea Scanteutilor" saua licuricilor, cu ochii In puzderia cerului, gandul iar mise duse la cAderea ingerilor §i toate le inchipuiam inmintea mea, §1 le vedeam ca aievea §1 par'cA vedeampe draci apucandu-se de §otii §i pe llie trAznind in ei,insfar§it, soborul Duhurilor, blestemul lui D-zeu §i pre-facerea for in licurici, din care mi-am fAcut atatea On-duri, cA ostenit de ele Si de inchipuiri, sgulit langA tatacare poate §i el era in lumea duhurilor, nici nu §tiu candm'a furat somnul.

Si, cum nimic nu se tine minte ca povestea, iatA c&apucai sA vA mai spun §1 pe asta.

or KM' KA- ICI: IIwwwwwiI "arW:ma 'illuiOE [01:ICEK11:1

RIRI

rit NI Eti NI rollMoll

IL.91 1141 RI WI 11.91

VOLINTIRII

EV

Era pe vremea RAzmiritei, pe vremea cand nu erafcu nAdejde cA ce ai muncit e al tAu. Da sunt multi an:de-atunci dragii mo§ului : a§a de multi cl le-am uitat§i numArul.

Or fi, sA zic, vreo §eptezeci, optzeci de ani de-atunci.Si and imi amintesc de-acele vremuri, mA cuprinde

cutremurul. Doamne fere§te §i pe copiii du§manilor nortri de a§a cumpene 1

Eram bAet rAsArit, sA fi tot avut zece ani. Stiu caazi, cA umblam Incins peste o cAme§uicA lungA pans inpAmant cu un barnet de land ; eram In durligi ; cu opAlArioarA tuguetA pe varful capului §i pA§team vitelesatului deasupra CopAcenilor, cu unul Hie, care s'a fA-cut mai pe urma Volintir. Par'd 11 vAd pe ]lie ista :un mAtau, nalt, de§irat, cu ochi ca de gascA. Si atataplatA ne dAdea satul : douA dimerlii de fAinA, o putinicA

78

cu branzA, tain §i doi galbeni la pAscut vitele oameni-lor pe vara.

Ce erau pe atunci doi galbeni, ce nu luai Re ei ?..Toata vara o dusei cu llie, numai Intr'o poveste §i

intr'un cantec. El canta din fluer §i eu jucam, cA mi-aplAcut al naibei jocul 1 $1 a§i fi jucat §i in alte veri, den'ar fi dat resmerifa In Ora.

Petrecusem cum am spus, vara ceia bine, dar vantulde toamna Incepu sl bats tot mai taricel prin codru.raimpiile prinsera sA naparleascd ; cAme§ea pApu§oiuluiplesnea de coaptA ce era §i oamenii zoreau cu stran-sul de pe mo§ia boerului : un 'grec, jupanu Panaiot :carat §i sgarcit al dracului, care nu ne slAbea o clipspaid nu-i faceam campul palms §i nu-i umpleam ham -lbarele. Iar noi, din pricina asta, rAmaneam de ne de-gera popu§oie§u pe strujan, de bruma. $i ass pe la ZivaCrucei pe cand unii oameni, cari gAtise claca bole-rului, zoreau sä-§i umple §1 ei podurile, iatA cA so-se§te o scrisoare, nu §tiu de unde, boidrului, ca sA vievolintirii §1 sA pregateascA pe primavara cativa boi siceva bani, cA ei au sl ne scape de Turd.

Vestea, ass era ; dar oamenii,*tii... cum is oamenii:dinteatata, face atata : dintr'un lantar face un harma-sar. $i au luat-o Inainte cu Volintirir. Ba, cA vinlpesteo tuna, ba, CA Volintirii n'ar fi oameni ca top oamenii,ci tricolici, de cei cari numai dandu-se peste cap, seprefac in fel de fel de chipuri §1 cate bazaconii toate.Multi, mai cu seams cei bogati,din pricina asta §i-auiasat sAmAnAturile pe camp §i odihna §1 au apucat-opeste hotar. Altii §i-au facut hrube adanci In plmant,ca la vreme de nevoe sl se ascunda cu avutul lot.

79

Hei, hei ! cate comori nu-s ingropate in dambu-rile RAda§enilor sd am eu pAr pe cap §1 fire in barbA ;de acolo s'au pricopsit ei ; §i cate incA nu-s ; dar §Ad§1 and pe sama lui Aghiutd.

Cum v'o spun, tremura inima in oameni de volintiri.Mamele nu-§i mai amdgeau copii, sd tacd cu vin Turcii"ci yin Volintirii" §1 copilul cel mai Mu §i indaratnictacea ca pdmantul.

Dar n'au venit atunci volintirii ; ci tocmai primdvaraa inceput zvon, ca yin sA omoare pe Turd Si jidani.

Am trecut iarna ceia, cum a dat D-zeu §i lumea par'clmai uitase de volintiri. Si oamenii prinserd a se maiurni pe ici pe colo, mai in voe. bar multi din cei fugiti,venird inapoi. De pe la Mucenici, numai ne pomenirdmcu Hie : BAdicd, ii dd cAtre tata, deamu ma duc latarg.

Da, ce mai, ii dd tatuca, nu mai staff la vite cuIon al nostru?

Nu, nu badicd, ma duc la targ la un negustor, Sidin ziva ceea dus a fost.

InsA a§a, prin primavard, cand mai era o saptamandpand in Paste, iatA ca ma is tAtuca cu cam la targ sAcumpardm cate ceva de sArbatori.

Targul Folticeni nu era ca acum, ci tocmai de vale,unde ii zice nazi, Folticenii-Vechi ; far dughenile erauni§te maghernite de lemn le aprindeai pe toate cu unchibrit. Cand colo, ce sA vezi ? targul inchis §i piciorde jidan Au se vedea ; iar pe locul unde era ulita Su-cevei, era hord §i barbuncd de volintiri.

BArbunca era un joc in jurul unei prAjini lungi, tn-fipta in pdmant §i cu steag la varf ; iar la hord, ce

80

sA-mi deie vAzu : printre alti juch §1 Ilie cu care pds-cusem vitele rsatului.

Un volintir, cants cu arcup dintr'o cobz1 mititica cugatu lung §1 MO mai departe, vre-o patru-cinci, strigausi bAteau din palme In tactul cantecului :

Cine joacA la barbuncaManama came de junta.

Jar mai Incolo, co§goge junc, infipt pe o frigare, sepajolea la un jar mare Imprejurul cdruia stAteau vreoireizeci de volintiri cu cAciuli nalte si strae impestritatecu gaitane : Mau din junc, mancau §f beau yin cu co-Jele, adus din hruba spartA a unui negustor.

TAtuca §1 eu cand am vAzut ca mAnand, in postulmare, came, ne-am facut cruce de ace§ti oameni farade lege ; iar eu fara sa stiu ce fac, m'am ascuns sublolul ce-I aveam in car,. §1 ml uitam numai prin o bor-ticica a tolului §1 I-am vazut pe Ilie, cum dupd ce aa mantuit de jucat, s'a dus §i el la ceilalti de _a inghitito halcd de carne §1 a bAut o ulcea de yin.

TAtuca mi- a spus ca cine voia sA fie volintir, trebuiasA tacd §1 nici sA zambeasca macar, ci atata doar sd seprindA in holt §1 sl InceapA a juca dupd cum Ii cantsceilalti. Apoi era pus la cercare §1 jurdmant.

Si cum v'o spun, targul inchis §1 ulitele pustii ; dartata, par'cd nu avea de lucru, tot inainte printre du-ghene. Cand deodatA, numai ce auzim clopotele delabiserici §1 lumea §1 volintirii isvorand din toate pArtilestrigand : Turcii ! Vin Turcii !

Era o clips de groazA, de ti se suia pArul in varfulcapului.

Femeile despletite alergau tipand cu pruncii la san ;

81

copila§ii mai marl tipau §I alergau tinandu-se de catrin--tele §1 fustele mamelor lor. Vitele alergau ragand, ma-nate spre camp.

Eu m'am Mut In car cat un purice de fricA, tata In-spaimantat i§i face cruce §i intoarse carul.

Dar dinspre §oseaua mare, se ridica un nour de fe-rmi ro§ii cu sclipiri de fulger : veneau pe cai iutica vantul,

Tata a inceput a da goana la boi, cari fugeau §1geau ca gonite de moarte.

Volintirii cum au vAzut au inceput a asvarli cu suli-pie §umuege de pae aprinse peste dranita veche §i us-cata a maghernitelor. $i unde a inceput un foc §i-aarde I Para §i acum vad cum sburau dranitele aprinse§i limbi de pars Inconjurate de furn se inaltau mladioasei naprasnice deasupra acoperiprilor care paraiau.

Volintirii, dela foc §1 alti vreo cincizeci ce isvoraseradin ora§, apucara pu§file §1 se a§ezara pe marginea§anlului care facea hotarul targului §i pandira ; vre-o.cativa tarara, nu §tiu de unde un tun, §i-1 a§ezara cugura spre partea de unde veneau turcii

Noi, cand am vazut ao, am apucat cu caru nebune§tepe camp, dar cand sa dam cu caru In valea Tampe§-tilor. de °data auzim o paraitura de pu§ti §i alta maitare venita de departe. Glasul tunului se perdu in aerca o descarcatura de trasnet §i un amestec salbatic de'vaete §i strigate li fa urma.

La zgomotul tunului, a§a ne-a cuprins o spaima clmi s'a sburlit §1 parul pe cap. Boii rAgeau §i dadeau ingenuuchi fugind.

'6

'turcii

ra-

...

82

Tatei, nu ctiu cum i-a fost la inima ; dar eu, m'am,facut de frica, cat un ghem sub tol. nu mult, tot prinborticica tolului, vazui fugind pe dealuri volintirii ; unitcalari, pe jos Si turcii dupa dan§ii. Care se impo-trivea cioparti era facut, care nu, legat, ca turd erattmulti, multi, cate patru erau dupa unul.

Dar, nu §tiu cum se facii ca pe cand zorearnsa trecem dealul SpatareVilor, iata ca ne es in cale doiturd.

Tatucai i s'a taiat picioarele de frica §i a inceputtremura ; iar eur nici nu suflam.

Aha, ii da unu care pe semne §tia Moldovi-neste ; stall pe loc I Tu volintir ?

Fereasca D-zeu, Maria Voastra ! balbal tatuca gal-ben ca ceara §1 tremurand ca varga.

Da, aice ce ai ? ii cid unul din ei ridicand tolul.Un Met al meu, Maria Voastra, s'o ghemuit ci et

de frica.Hai napoi I

Tata Intoarse caru ci o luaram inapoi spre targ.Cand colo, campul unde mancasera §i chefui-

sera volintirii, presarat cu le§uri de turd §i volintirilagar de soldati ; iar In mijloc, pe un covor ro§iu sta.capetenia, eel mai glare, Paca §i alti vreo cativaturd barbo§i; toti cu cafele §i ciubuce langa dan§ii ; iarmai deoparte, ca la judecata, intre santinele, vreo zecevolintiri prin§i, legati unul de altul, cot la cot ; printreei §i Ilie. Par'ca c1 acum ii vad, cum sta cu ochii per-duti in gol §i ofta, sa i se rupa pieptul.

Turcii, care ne-au adus, dupa ce-au vorbit, nu Vitt

§i

alp

a

§

83

ce cu Pap, unul din ei, repede se intoarna spre noi §ne zise rAstit ;

De unde veniti ?TAtuca, abia tinAndu-§i firea cu caciula tot mototo-

lind-o in maul, ii spuse tot.Turcu, iar vorbi, nu stiu ce cu mai marele for §1 iari

se inturna spre noi.El, dacA sunteti cinstiti, dati garantie. Aice tata o

sfecli §i rAmase pe ganduri, ca plouat.El cuno§tea multi negustori din tArg. Cuno§tea, mai

bine, pe Itic Noia, care cumpAra branzA dela Canta,putred de bogat bine §1 cu dracu. D'apoi Via dad.I-o gasi pe undeva ? ... N'o fi fugit ? ... Nu-i vorba,casa lui era tocmai pe deal, intro livezi §i nu oajunsese focul.

In sfar§it, intr'o &ail, tata ii spune turcului, ca-I cu-noa§te pe el, CA de multe on i-a vandut popu§oiu §1 i- acarat branza dela stand.

Hai la el ! zise turcul. Si insotiti de altii amplecat.

Jidanul tocmai se pregAtea sA vie cu plocon la Pap,care cum auzi, ce se gandi, ce se socotl, cA-i spusetatei sa-i lese un bou zalog, cA el nu Vie ce s'o maiintamplat de atata amar de vreme de cand nu I-o vazut.

Apoi cum, sa rAman cu un bou, jupane? PentruD-zeu, gande§te-te §1 d-ta, sa poate car cu un bou ...

Bine ; daca-ti place ; dacA nu, ce sa-ti fac ?

zise jidanul oarecum nepAsAtor ; dacA nu-1 fi om cinstit,'cu ce sA plAtesc pielea mea. Lasa boul §1 du-te de undeai venit !

Tatuca ce sA faca, s'a invoit.

84

Jidanul a dat in scris a ne cunoa§te a suntem cin-stiti Si n'avem nici un amestec cu volintirii.

Hai inapoi ! zise turcul.Tatuca a lasat bout §i s'a pus el la tras langa ce-

Walt §1 ne Intoarcem la Pa§a. Si a mers, §i jidovutcu noi.

Aicea turcul, dupa ce mai vorbi, nu §tiu ce cu Pa§a,.chema §i pe ovrei §i ce au vorbit cu toti nu §tiu, caturcul iar se Inturna spre noi.

Veniti incoace ! §i ne duse inaintea celor prin§LVezi to ? ii zise tatii : dad te- of prinde ca e§ti vo-lintir, ca aktia, ai sa fi ospatat, §i porunci ceva pe tur-ce§te la alti doi soldati.

Unul din ei 11 deslega pe tile.Saracul, poate nici prin minte nu-i trasnea ce au sa-f

f a c.a.

Turcul 11 legs la ocht §1 11 puse in fata celorlalti vo-lintiri. Unul scoase iataganul §i cat ai clipi, 1i sbura.capul. Capul sari ca o minge In sus bolborosind, iartrupul, par'ca §i acum 11 vad cum se zbatea WA decap, aruncand sang,e in sus ca de-o prajina.

Hai, zice turcul; la drum §i sa nu va prind ca-ivai de steaua voastra.

i am polecat.-De frica sa nu mai dam peste cine §tie ce, am ocolit

mutt, pans s dam acasa.La poarta tarinei, ne a§tepta mamuca sbuciumata cu

copiii de mans.Dar satu! pustiu.La curtea boiereasca, jur lmprejurul ei %cute §anturi

85

§1 movili marl de pamant, jar ograda §1 clopotnita bise-ricei mi§una de volintiri §i arnAuti.

Oamenil din sat, unii au fugit la curie; aliii eauascuns pe unde au putut ; iar altii, au dat bir cu fu-giiii.

Repede tAtuca se duce acasa §i ce se vorbl, ce sesocoti cu mAmAca, cA injugA vaca langl celalalt bou §1land calabalacu1, ne sul pe toti, dale peste grAmadA litcar §1 peste hotar.

* 0

iNGERUL MORTII

Pamantul din cer, ziva, se vedea ca un bob negru,.asemenea unei pasari tare departe ; iar noaptea, primmilioanele de stele, pares ca un graunte de aur. Si pecand lumea asta cu tot ce se vede, noun ni se parestra§nic de mare, lui Dumnezeu ii era a§a de mica, incat, cu un ochi numai, cuprindea totul ca pe o §perlade cenu§a ; iar Ingerul mortii, cand 41 intindea aripilepeste lumi, fiintele slabe se /nnabu§eau de lipsa de viata§i, cand §i-o ridica, se lia§teau vietati noi. Si numaiSfantul Arhanghel Mihail, ce sta osta§ de-astanga scau-nului lui Dumnezeu, era impovorat cu trebuwara astade viata §i de moarte.

Spre o noapte de CrAciun, Dumnezeu luA pamantulpe un deget §i se uita, cu mare bagare de seams, lamultimea lui de flint; fax% insa a se minuna cum nemiram noi de un furnicar in care forfotesc puzderii demici vietati, ci ca era pe el lumina multa §i clopotele-

sunau cu o tragAneala auzitA tare departe ; Si, dupA ceDumnezeu se uita la toate noroadele cre§tine, cum sax--bAtoresc ziva na§terii lui cea de a doua, zambi ; darand it lntoarse ca pe o mArgea, repede ridicA fruntdasus §I se IncruntA, cheml pe Arhanghel-Mihail ii aratao casa §i-i spuse :

SA te dud §i sA-mi aduci sufletul femeii din casaasta" ;§i-i spuse §i targul §i Ora unde era.

Arhanghelul-Mihail, caruia ii paruse pAmantul a§a deaproape, deodatA-I vaza cA nu mai e in maim lui Dum-nezeu, ci departe prin pulberea de stele la locul unde-§tia el cA e. Acolo el se lass pe dansul ca un gand.Si acum, and cAlcase pe pAmant, vedea lucrurile cumle vedem noi, §1 Wit in targul in care-i spusese Dum--nezeu. Si era un ger de par'ca tipau stelele Incremenite.

In noaptea de CrAciun, ce om nu sArbAtore§te ? Seauzeau cantece ici §i dincolo, §1 lume multa forfotea de,eolo panA colo, toti §i gAlagio§i, dela Domn panA lacer§etor ; numai la o casA tupilatA cu peretii co§covi,cu ferestrele strAmbe §i geamurile lipite cu burduf decaprA Si cu u§a a§a de joasA cA trebuia sA te ghebo-§ezi ca sA intri innAuntru, era o slabs lumina. Si dincasA veneau ni§te gemete stinse de femee §i scanceli.de copii. Arhanghelul se uita pe fereastrA pe policioarahornului ardea un gAzut a cArui lumina posomoratA gilunguiatA ca un fus pared o clipocire de somn a unuiom trudit : nici lain, nici pat, nimic nu era; doar o 1-

,coanA InnegritA de fum states In peretele de rasArit, iarpAretii obositi de umezealA par'cl plangeau. Arhanghe-liui uita bine, incruntA din sprincene Si, Intorcandulifata, gem) : multe necazuri §i multe feluri grele de viata

-88

se

8()

vazuse el, dar ticAlo§ie ca aceea nu. Si repede fugl lacer.

Ce-i? ii zise Dumnezeu, and II vdzii WA suflet.El ii spuse, gataind, ca a fost §i a vAzut ce nu i-a

fost dat ; §i,, dupa ce istorisi pustiirea §I starea easel:aceleia, urmd:

Si. Doamne, jos pe ni§te paie, cu un ulcior cu apd.la cap §1 o bucatA de pane, zaced o femee audit slab&ca o scandura, §i, la sanu-i, ca o piele, se chinuiau sdsugd doi copila§i gemeni. Si a§a ini s'a strans inima de-mild, ca am venit sA cer sfat, dacd n'ar trebul cumvasA iau §i sufletul copiilor °data cu at maicii lor. CAcice au sA facA ei, saracutii WI mama.

Dar Dumnezeu se Intunecd, ca o sears, de supArat,de amurgi lumina, §i In cer §1 pe pdmant, §1 zise-

dupd ce se lini§ti :Ce stai de vorbe§ti, Mihaile ? Eu vAd ca, In loc,

dupa cate ai auzit §i vazut, sa te Inveti minte §i sl tragivre-un fobs, tu mai tare te-ai prostit. Crezi ca eu te-a n trimis de florile marului acolo? 1S1 IndatA II trimise-sA aducd o piatrA din fundul mdrii.

Desfd-o, ii porunci Dumnezeu.CAnd colo doi viermi.

Vezi tu pe ace§tia ? Cine-i hrane§te ?,Tu, Doamne !...Deci cu atat mai vartos, voiu Ingrijl de acei co-

pii. Tu nu purta grija lor, cl du-te de is chiar acum,sufletul acelei femei ; ca unde e nevoe de sfar§it, sfAr-§it trebuie, §i vietei sA nu-I iei rostul de a implini ceii e scris. lar ca sA ai minte, ca acolo, de unde abia aincoltit, eu §1 culeg, te osAndesc sA te duci pe pAmAnt

'90

i sA sluje§ti pe stapanul celei dintaiu slugi ce o ye!intalni In cafe, Wand and acel stApan va mutt

Ingerul, cat ar scanteia o sable la soare, WA sufletullemeii, §i MA pe cei doi copila§i trAgand de sanul ne-Insufletit al mamei lor. Si, dupa ce dAclii sufletul in grijaIngerului pacatelor dela vama intdia-a vazduhulul, seinturnA inapoi in targul acela, schimbat Intr'un bletande lard §1 cu chip de om de slujbA.

Toate lucrurile astea se petrecurd cat ai dia. Tipe-nie de om nu se veded; tot! dormeau ; doar cate unbetiv se auzea Idldind §i scartaind prin omAtul bAtut desAnii §i cate un hAmdit singuratic de cane. UmblA eltoate ulitele §1 nu all, pe nimeni. La ziud, Ingerul, ajunsla poarta ora§ului, se uita la vale, la deal, §1 nu vAziipe nimeni. 10 mai arunca ochii Inca °lad pe un drumce duced Intro pAdure §i par'cl vdzit ceva ca prin sits,ca se mi§cA, par'cA inainteazA, par'ca se ridicA ca uncal slabAnogit §i iar se lasd. SA fie dihanie, Iii dadaIngerul cu socoteala, prea e mare, sa fie vre-un om §ii -a cazut calul in drum, prea pare mic. Dar se mai in-_ziva, §i, punand mana la ochi, cozoroc, vazil ca -s nkteoameni. Cand ajunse, doi cAlugdri : unul cAzuse jos debAtran §1 nu se mai putea scula ; iar celdlalt ingenu-chiat langA el, li freca manile, tampla Si II aburca casa-1 ridice.

Om bun, ii vorbl cAlugArul, ce ingrijea pe celdlaitcare gemed : fii bun §i du- to pand in ora§ §i adu o ca-Tula, sa punem pe frate-meu. Trebue sA ne ducem pandacolo, sa cumparam ceva pentru pustnicul la care slujim.

Dar Ingerul, care le aved toate scrise, zise :-- Nu-i nevoe sA va duceti pana in ora§, ci sa a§-

91}

teptarn pad o trece o cdruta, ca tovarasul d-tale n'aresemne sa traiasca, §i sa -1 ducem acasa.

In adevar, nu mult, rveni un car gol spre targ, §i,luand pe calugar, II duserd la pe§tera pustnicului, careera la poalele unui munte stancos §i acoperit de brazi,sub care and intrai, pares a e§ti intr'o biserica cu miide stalpi.

Si, dupd ce au ingropat pe calugar, pustnicul prinsesä se caine, ca n'are cine sa.-i mai faca slujbd in loculcelui dus, ca el e batran §i abed poate Ingriji de suflet.

A§i ramane eu, gral Arhanghelul umil, dacd maprimiti.

Apoi, dragul meu, vorbi pustnicul, not bani nuplatim la sluga ; a ce capatam azi, mancam mane, §mai ajutam cate un nevoia§ la vreme ; §i cine ne slu-je§te, sluje§te numai pentru sufletul lui.

Tocmai asta a§i cauta §i eu : sä ma dedau cat sepoate infranaiii, cazi of fi gre§it §1 eu lui Dumnezeuceva.

Si Arhanghelul ramase bun slugs la pustnic.Atunci pustnicul ii spuse a el trebuie sa ajute calu-

garului ramas in viata, la facut linguri §i la cate treabape unde a fi de nevoie.

Trecil o zi, trecit doua, §i pustnicul era tare multu-mit; ca unde punea Mihail mana, era §i Dumnezeu cumila. Si ticait, fiat era, §i ascultator §i bisericos nevoiemare §i nu zicea nimic ; vorbea putin §i raspundea scurt§i cu rost. Pares ca ascunde ceva in el, ceva tainic, ca-ruia in zadar se muncea pustnicul §i cu calugarul, sa-ides de capat.

Intr'o zi it Intrebara :

92

Din ce sat e§ti?Le rdspunse ca el a calcat porunca tatAlui sau §i ca

e osandit a rdsplati pdcatul facut prin viata ce duce §ica nu Vie de unde-i ; dar cand I-a ierta tatal sat:, atunciva nimeri el casa. BAtranii nu inteleserd nimic din ceeace vorbi el, §1 ar fi vrut sA-1 intrebe, dar el a§a seuita in ochii lor, ca le rAmase vorba incremenitd in

Mihaile, vorbi pustnicul, to mare taind ascunzi intine §1 mare fried. Dar Mihail nu rdspunse un cuvant,ci le mita o lingurd a§a de impodobitd, ca ptistnicul §icAlugarul prinserd indata a vorbi de lingurd §i a-1 lAuda.

Treca vreme, cat va fi trecut, lucrau la linguri, por-neau cu ele la targ. Mihail acela§: vorba i-o scotea,cineva cu cle§tele; iar de ras, nici pomind ; par'cA nuavusese niclodata darul dsta.

Da intr'o primavard, aka prin luna lui Maiu, intr'oSambdtd, Mihail §1 calugdrul iar plecara cu linguri latarg. $i era frumos ; dimineata, soarele se scalds in al-bastrul prafuriu al cerului ca un FAt-Frumos intr'o apdstrAvezie. Te imbdta mirosul de tei ce strdjuiau §oselele,casele erau toate in verdeata, iar florile din gradinitelecaselor, de inflorite ce erau, pAreau ni§te domnite cupAlariile in cap. $i mirosul for to ametea §i lumina caldaa soarelui, intinerit par'ca, se cobora cu sanatatea van-tului in suflete. $i pe uliti, oameni inviorati, pe jos, In

cale§ti, cari la plimbare, cari unde voiau.Mihail §1 calugdrul ajunserd. In piatd, ca dimineata,

lume multA cocoane cu bucdtdresele dupa ele, hamalice intrebau de povard, §i strigate de targoveti. Numaistn m era mai mahnit ca toti un batran care stated

gura.

:

:

93

pe o piatrd, cu pdrul alb ce-i spanzura pe umeri, cufata creald §i sldbitd in care se vedea suferinta ce-irodea inima §i trupul; dar lini§tit §i bland ca un muce-nic. 5i rupticos, rupticos: cu picioarele goale in ni§tescrabe vechi §1 ro§ii, cu camp potang §i descheiatAde i se vedea pieptul sbuciumat; incolo, o pereche depantaloni numai petice §i un mita§ cu o manecd lipsd§1 altd sfarticata ; iar pe genunchi finea o pAldrie ca unclopot, fdrd cdptu§eald, §I cerea mild.

Frumusetea §i farmecul firil primdvdratice Si noud,a§a 11 mi§card pe bdtranul cAlugdr, cd la vederea or-bului, zise :

Doamne, Doamne, multumescu -fi tie din suflet, eadacd mi-ai luat toate bunurile pdmante§ti, cel putin mi-ai!kat ochii §i pot vedea cum zidirea ta, cu cat o pus-tie§ti larna, cu atat o impodobe§ti primdvara. 0 neno-rocitul de orb, cat de incremenit de mahnire nu-i, cdaude pdsdrile cantand §i nu le cunoa§te chipul! i lacrimi,ca ni§te izvoare ce pornesc intaia§i data dela obar§ieii udard fata. lar Arhanghelul par'cd j§i amesteca ochi,lui alba§tri cu albastrul cerului Si par'cd era dus pe altdlume ; dar, cand ddclii cu ochii de orb, rase ca de oprostie.

Calugarul fl privi =rat §i se mahni ; iar ajun§i acasd,it pad la pustnic, care se Mai foc §1 mi-1 apucd laWM:

De ce ai ras ? De ce ai ras ? Atata vreme nu te-avazut nimeni zambind, §i acum ti-ai gdsit sd razi de unnenorocit ?"

Arhanghelul tdcil Si i§i vdzii de treabd.a mai trecut multd vreme. Acee4 viatd lini§titd la

94

Mihail: daca nu s'ar fi simtit umbland dupd treabd decolo pang. colo, nici n'ai fi zis ca e om, ci numai umbralui.

intr'o SambAtd, pe un cer limpede ca fata uneiape curate, Mihail si cAlugarul ducandu-se iar cu lingurila oras, II &Ira numci in steaguri si in brad, in sunetde clopote ca la lnviere, in muzici ca la iarmaroc.

,,Ce-i? Ce-i?" intrebd cAlugarul.1 se spuse ca in ziva aceea, norodul alesese un nou

craiu si un nou mitropolit si cg. 1ndatA au sA treacd sprebiserica cea mare a targului.

in adevar, nu mult, iata si alaiul: cAldreti inainte, cd-lAreti inapoi, ostasi deoparte Si alta a drumtilui, si muzicisi trambitdri, de-ti spargeau urechile ; cAlea§ca numaiaur, Si in ea, alesii.

Ura! Ura!" Si florile caleau dela ferestrele de susale caselor, §i basmalele si palariile fluturau in vazduh.La rand, si cAlugArul 10 puse mainile crucis si se plo-cani cu smerenie. Singur Mihail par'ca era pe alta lume,std cu cusma in cap, iar, cand trecu alaiul, rase ash desgomotos, de toata lumea se inturnd cAtre el.

De s'ar fi uitat cAlugarul la el, ar fi vAzut cd fata ise fAcuse ca floarea de crin alb, si capul lui pared in-velit in raze de aur ; dar nu : batranul, cu ochii in pd.-mant, se fAcit foc de manie, si, ajunsi acasd, mi-i aseza,cum stiit el, la pustnic.

Ei, asta-i de minune, zise batranul preot al pustie-tAtii. Acum doi aril, tot asa mi-a Mut una. Acum totasa: vede cum fetele bisericesti stau plecate si lumeaflutura din basmale, si el std cu cusma in cap si radeca un TAnase !" DacA ar fi aflat oamenii ca esti bagat

lust,

95

la mine, ce ar fi zis? Acum, vAd ca e§ti ca neaga rea ;taci trei ani §i razi cand nu trebuie.

Arhanghelul tapil §1-§i vdzil de alte treburi.Bine, addogd pustnicul, to osandesc sA mananci

numai rat:Mein' o sAptAmand, ca mine.*i s'a dus primdvara ceea, vara se calatori §i dansa,

§i veni toamna cu ploi mocnite §i pada. Qe pe trun--chiul brazilor se prelingeh apa, ca ni§te §iroaie de lacrimi,§i vantul rece pdtrunsese pand §i prin pesters.

In vremea asta, tovard§ul lui Mihail, ducandu-se laun schit de aproape, nu se mai Intoarse ; ci venl un altcalugAr §i aduse vestea cl bAtranul a murit acolo, a§acd ramAsese numai Arhanghelul sd ingrijeascA de trebu-rile pustnicului.

Dar ploile tinurd multe zile, a§a cd apa fAcii noroiu-Imprejurul pe§terii.

InsA Inteo zi, pustnicul simti ceva ud la picioare. Candse uita : papucii gAuriti la talpd.

Pii! Mit el mirat; altddatd purtam papucii mai-Inuit, §i acum s'au rupt . .. Fii bun, Mihaile, du-te latarg §1 cumpard-mi altii ; dar cu talpa bund §i pieleagroasd, sd nu se rupa a§a. de Indatd.

Aice Arhanghelul se uita la batran §i rase de rasundpe§tera.

De ce razi, gurd bogatd ? vorbi pustnicul, §i dasd-i mai des o gull.

Rad *de prostia omeneascd, Ii vorbi ingerul, caomul toatA viata invata §i gande§te, §i tot prost moare.

Aice pustnicul ramase ganditor §1 zise:Dacd e§ti a§a de filoscos, is spune-mi de ce ai ras

etunci ?

96

Am ras §1 rad de cele trei lucruri ce nu le tie omul-Stii d-ta, ii vorbi pustnicului, unde-s Ingropate comorile?

Nu §fiu, ii raspunse batranul.Dar ce are sa fie, §tii ?Nu §tiu, ii raspunse iar.Dar cand ai sa mori ?Ce intrebare proasta, Ii zise pustnicul, cine §tie

and are sä moara? §i ce-are a face ceeace nu §tieomul §i cu rasul tau.

Tocmai pentru aste trei lucruri m'a osandit tatmeu, §i azi, cand le-am prins de rost, pot sa-ti spun §rde ce am ras §1 acum §i de atatea ori.

Cand am ras intaimi data, nu am ras de orb, ci dealtceva. Orbul cela fusese om la locul lui °data §i bogat,.avusese mo§ii, era in rand cu lumea. Dar era holteiu§i-1 pune pacatul, de se leaga de o biata fats ; §1, dupace-i face doi copii gemeni, o lass de izbeli§te, de muriIn cea mai neagra ticalo§ie. Insa Dumnezeu a-toate-va-zator, ii trimite prin un du§man al lui un foc §i-i ardetoata averea, §i abea scapa §i el, dar orbit §i sarac, deajunsese sa ceara. Jar acum, cum cer§ea, nu §tia ca subpiatra pe care sta era ascunsa o comoara, care 1-ar fiscapat de cer§it.

De unde o §fi asta, vorbi batranul minunat.A doua oars, urma Ingerul, luminandu-se la fala, am

ras pentru ca mitropolitul §i domnitorul erau chiar ceidoi copii, ai orbului. Dumnezeu care are grija §i de vier-mele din piatra, Incet, Incet 11 ridica prin milostenia u-nor oameni avuti, dar fats copii, §i, prin purtarea §ifirea for inteleapta, ajunsera sa-i iubeasca lumea §i sa_a jungl oameni cu vaza.

97

SA zic cA asta ai §tiut-o dela cineva? vorbi bl-tranul.

Si a treia oars gral Mihail, luat de cuvant, am ras,fiindca nu-ti mai trebue papuci cu talpA groasA §i trai-nici, ci .de scoarta sCpanzA ca ace§tia cAci chiar acumamori.

Si Mihail se lumina a§a de tare, de umplit de razetoata pe§tera, §i incet-incet trupul lut se topl ca o bu-cata de zahAr in apl §1 se arAta schimbat intr'un In-ger, cu pAr de our §i cu straienegre; far batranul cad*n genuchi cu mani18 Impreunate pe o stand de plata

unie i §i fAcea, ruga, §1 ash rAmase cu och'i atintiti spreIngerul mortii.

$i de atunci ci cA Arhanghelul Mihail nu mat alegece is : lasa copii fara pArinti pe drumuri, femei vAduve,lass pArinti fAra copii, cA §tie cA Dumnezeu are grill§i de viermii din piatrA...

:1 v0 . . .., ... ........ .,

PACATUL LUI ADAM

I

Cei doi oameni petreceau bine in raiul pamantesc §iobi§nuise unul cualtul, §1 se iubeau.

Dragostea are cantecele ei ; cu cat iube§ti mai mult,cu atat ti se deschide sufletul, Si to treze§ti ca ai fAcutlucruri pe cari nu le-ai price put ce rost au.

Sant multe pove§ti pe socoteala celor aintai oamenl,cart de care mai hazlii, §i cum sA nu fie cand pe ei nui-a inapt nimeni cum sA iubeasca ? Erau ca doi pro§ti:se'ndrAgeau §i ei cum se pricepeatr.

Ci-ca lemeia -n'a §tiut cum sa-i caute in cap bArba-tului sau, dar ca el, intr'o zi, simti ca-I zgancild cevapnn par, Si grAl Evei :

DragA, sau cum i-o fi spus, nu §tiu ce mamananca prin pAr, ca, de ce mA scarpin, de ce mA su-Ord mai rAu. Si ca, ea, s'a a§ezat jos, iar -el §i-a puscapul pe bratele ei, §i dansa cu degetele albe ca tran-dafirul cel alb, Si pline §i cu unghiile strAlucitoare, prinse

D

100

a-i da la o parte vita cu 'vita din. parul negru Si a-icauta. Si a§a i-a fost de Indamana Omului, ca. nici nu§tiu cand adormi. Si de atunci, de sate on 11 pales pi-roteala somnului, peste zi, el Ii zicea:

Ia vezi, mai femee, 0 iar imi umbla nu §tiu ce prinpar.'

$1 nu Bumai vraja asta n'o §tiau ei, ci nu cuno§teaunici ce-I, sarutatul, §i numai o Intamplare i-a facut sa-i§tie farmecul.

Am zis 0, a§a de frumoasa parea femeia, incat A-dam credea. 0, de i-ar atinge fata cu mania, i-ar vA-tAtria pielea.

Intr'o zi, ci- ca Eva adormi la umbra unui, tires, ra-mums, §i-o pasarica pesemne ciugulind un fruct copt, opicatura din el cazit drept pe obrazul ei.

Adam vazu, §i de teams sa nu o de§tepte §i sa nu -Iramae patata pielita stravezie de alba, socoti sa is la-trima ro§ie cu buzele, §i-§i apropie gura §i o supse,Atund si mil o a§a dulceata strecurandu-i-se in suflet,0 toata ziva i se 'Aril ca a mancat tine §tie ce miereminunata. Femeia 470 s'a trezit §i- i-a spus :

Fie ca tare m'a ars nu §tiu ce pe obraz §i taremi-i bine ; iar el i-a raspuns:

Cand al VI din care pricina L.Si ea, ca sa afle, s'a prefacut intr'o zi ca iar adoarme

supt pomul acela. Adam a§tepta sa cads iar vreun stropde cirea§a, §i, neivindu-se intamplarea fericita, atunci sesui el in pom §i, luand un rod din eI, ii stoarse o pi-e:tura pe obraz.

Dar nevasta, §ireata, i§i ascunse fata cu manile §i a§-teptA sa vada ce are ca se mai intample, caci simtea

101

numai o umezeala supArAtoare iar Adam se a§eza Ing nunchi §i, apropiindu-§i buzele, ili supse- ro§ata dinobraz.

Aka, to -am pries! vorbi dansa ridicandu-se fen-d A. In sus, de acum nu to mai las ! Si, In fiecare zi,ba § de mai multe ori, se prefaced ca adoarme suptcire§, ca barbatu-sau s'o pice cu cire§e §i sa-i soarbamustu lor.

lar inteo zi ce se gandl femeia ?la sa Incercam, mai omulet oare nu s'ar putea

lark ropti §1 pete ? Si au vazut ca da ; ba ca saruta-/ea e Inca §1 mai dulce.

Si au incercat §1 au vazut, cu vremea, ca lucrul acestase p ate face, nu numai supt cire§ §i culcata, ci §i Intot ocul §i In or'ce vreme.

a§a se Indulcise sotul la desmierdarea asta, Meatcateodata ii venea ca o betie nesecata §i o coprindek§i o saruta nu numai pe obraz, ci §i pe ochi §1 pe gura,pans cand se racorek

Si dragostea for ajunse a§a de mare, §i a§a le furlsufletele, !mat ar fi uitat ca este un Dumnezed §i s'arfi crezut stapani pe toate, dacd n'ar ti fosf pomul oprit,care sa le aduca aminte ca ei mai au un stapan §1 suntrobii fut.

Poate pomul asta avea soarta asta nu ca Dumnezeun'ar fi voit sa manance ei din el, dar ca sa le- amin-teasca o legatura intre dansul ei §i ca °data, calcan-du-i voia, insemna el el e nesocotit §i dat uitarii.

De multe ori, cei d'intai oameni uitau a mai e, §iporn, §i ispita, §i acela care-i adapostea nu era altul

$

gi

102

decat pomul dragostei cu plAcerile cate le cuno§teau subramurile lui.

Si, pe and ea ii cduth in cap, el, furat de fiord fe-ricirii §i de farmecul firii, care le fAcea vieata pe zi, pezi mai dulce 11 canta cantece §i ea le asculta, iar glasul lui aducea din necunoscut intorsAturi de viers §i decuvant, de par'cA §1 frunzele iJ ascultau.

Cateodata, and luna era ca o secere, stAfeau pahaCand e luna pe cer ca o' seobiturd de custura,

firea are fnfAti§area unei oddi luminate de un opait, silumina posomoratA pe frunzele negre to infioard, §1 tocrezi in lumi de vrajd §i de basme.

In seri de astea, se fAcea tdcere in juru-le ca nici-()data §1 doar cate un cant de privighetoare §i freamd-tul singuratec al frunzelor patrundeau in sufletele for in-chise de fericire,

In seri de astea, ce inima IndrAgostitA nu se simteadusd pe aripile uitdrii-§i de sinp, ! Dar Inca ei, cei dintai Ioameni, a cal or dragoste nu avea tine o pangAri,cd nu era pe lume alta decat a for ce le legh sufletel0

tar cateodatd erau treziti de un sgomot surd al pa-mantului, ca de ceva cAzut de sus. Atunci until ziceaA mai picat un mar".

Poate daca n'ar fi fost stingheriti de sgomotul ac lacine §tie cat de departe nu mergea legdnarea sufletelorlor de darul vietii, §i indata. 1§i aminteau de bdtranuleel Intelept §i strAlucit la port, de Dumnezeu. Totu§ise uitau Gu jind la mere §i i§i inchipuiau ca cine §tiecat sunt de bune.

Mai cu seams ea grAl ()data :De ce, frate, Dumnezeu ne-ar mai opri sa. man-

tarz' iu.

--

103

cam din mdrul asta ? Par'ca cine §tie ce e; is un mar§i pace !

Ei, un mar, ii raspunse bArbatul ; dar dacd vreael, trebuie sA-i pazim lucrul, pentruad n'ai auzit ca neoneste de aid ? E pomul lui, §i nu trebuie sane atin-

gem de el s'a mantuit !Si biata femeie ofta de dor mare §1 de pofta.Insa e §tiut, ca pofta neimplinitA e ca o vecinicadu-

Tere surd& in not ; dar le trecea, cAci ii fura iard§i viatace pierise in clipa de ispitd, §i se simteau iard§i ame-tip de placerile ei.

Dumnezeu, poate, era lini§tit in cer, §i prin gratiileportilor imparAtiei lui, privea cu multumire la fApturalui ; pe pamant, era .fericire nesocotitA. Dar Scaraotki,in fundul pAmantului, nu mai avea odihnd ; sta §1 segandea, unde a dat §1 unde a crApat. Or'ce-a facut,or'ce-a dres, tot spre scaderea lui a fost. Si, in loc sdse indrepte §i sA se pocAiascA, par'cA avea alt drac inel, ce-1 ispitea sa. nu §add bini§or. A§a e : cand sa topiardd Dumnezeu, iti is mai intai mintea.

Multe planuri s'au invartit in mintea lui, cam ce Muar putea el sa-i mai facd lui Dumnezeu. De mii de ona avut acela§ ganci §i, negasind altul mai ispititor, seopri la el.

El §tia de pomul minunat §i de osanda juratA oame-nilor cari vor manca din el.

Bine, i§i vorbl el, n'am izbutit in nimic ; numai atata1mi rAmane : omulomul slab la suflet §i ginga§ la sim-tire, omul plin de dorinti de fericire, omul simtitor §i labataia vantului §i middios la vremuri ".

El ii mai ramanea lui de ispitit §1, daramand aceasta

104

fiinta asemenea dorintei Celui de sus, la ce mai bunaatata grija ce se pusese In ridicarea unei zidiri asa deuriase, de to minutia din ce mana iesise! La ce ar maifi folosit viata care curgea neisprAvita imorejurul lumii§i patrundel in bate, si la ce ar fi mai folosit soarele,luna, stelele §i cantecul pasarilor §i ataba podaabe siminunatii I Caci soarele, cazut din locul lui, la ce ar maifi 'ost buna faptura ?

Era minunat gandul lui Scaraotki, si surase cu pottysi i se insufletl ca de o apropiata izbanda.

Ei, dar cum ? Aice, e aice. Sa se duca singur, se`te-mea sa nu del de bAnuit. Dar dracul ce nu nascoceste?Nu degeaba fusese capetenie de cete Ingere§ti si aveanouazeci §i noua de porecle si se preface& In nouazeci§i noua de feluri. Si nu 01111 mult, cad ganduri le i seinvarteau in cap ca o mori§ca §i deodata se opri la uncuget §1 iar ranjl §i se bate cu palma paste genunchi.Si numai trirnise stafete de aluna toata dracimea.

Si au venit draci cata frunza §i iarba : unii ca taciu-nele, altii ca jarul, de numai ochii §i dintii le sticlea, sicu coada §i cu coarne; unii erau cu cab un picior sol-dit orl vreo coasta rupta ; altii cu cate o mand sucitaon inghebopti din pricina caderii din cer, iar altii cucab un ochiu spanchiu on cu cate o falca stramba.

Ascultati, supu§ilor, le vorbi el, vreti sa fiti voimai marl peste lumea de afara ?

Vrem, raspunsera cele unsprezece milioane de du-huri, de se cutremura pamantul.

Bun L.. Care din voi s'ar putel repezi pe panaptsa-mi ispiteasca ce vorbesc cei doi oameni ?

105

Eu, sari MichidutA, un drAcu§or mic cat o ciubotA§i schiop.

Bine, pe ceas sa-mi vii cu rAspunsul IndArAt.Si dracul, prefacandu-se ca o triuscA, sbura afarA din

Sad.Pe pamant tocmai atunci tncepuse o ploaie :marunta

§i repede, asemenea ploilor ce cad primavara, sa se In-vioreze iarba. Si cum se nemerl, cA pe Adam §i Eva Yigasi pititi sub pomul oprit, pom, ale cArui frunze eraua§a de dese,. %cat le lima loc de casA Si de adapost.Si SarsailA cel mic, adApostindu-se sub un brustar,auzi vorbind. Spuneau tocmai despre pom. Cad cAzuseun ink tocmai pe capul femeii : iar dansa, cu grija §icu fricA, it puse jos ; Inta cu mare pArcre de rAu, ziseca cea ma'i mare osAndA e sa umbli cu mierea pe tuba,

sa nu-ti lingi degetele.Cum auzl, necuratul, to ti ! de sub cotton, §i, schim-

bat in musculitA, trecit drept pe la nasul Evei §i ii §opti :De ce nu mananci ?" Nevasta se frecA la ochi §i i seWit cA visase.

Cine i-a spus sa mAnance din pom ?" Si din mo-mentul cela prinse §1 mai mare pofta.

insA indatA gandul Asta ii fu furat de un cantec. Ploaiatrecuse spre rasarit §i ramase cerul curat ca un ochiutrezit din somn §i, pe and pomii, la adierea vantului,1§i scutura frunzele de picAturile de ploaie, un grangur.intr'un \Tad de ulm, prinse a fluera a§a de mAret, can-dud par'cA izbanda soarelul care, scapat la senin, 1§iintinsese cortelul de raze Ora §i pe toate picaturile deapA de pe frunze §i flori.

Si se zice ca Dracul cel batran 1-a batut pe Michi-

Ii

106

dula pe urnar §1 1-a vorbit : Bravo, ie Ingera§: peste-putine ai fost, peste multe to -oi pune la

Si se spun ca toate §olticariile de pe lume, toate za-vistiile §i batailei §1 toate minciunile, acest Aghiuta le-,poaria. Unde nu to crezi, acolo I§i vara coada; uncle eceva bun, strica ; unde e sa fie fericire, acolo e ceartaunde e sa fie unire, e valma§ag. Nu-i fulgerul mai re-pede ca el. De aceea, ci-ca, nici Sfantul Ilie, catu-i, elde meter in secerare de draci, nu-i poate clod de capatcu fulgerele.

Acum, lasati tot greul pe mine, zise Scaraotchi §1zambl cu fericire.

De acum are sa se rasbune ; de-acum are sa se vazagine e mai iscusit.

Si iata-I pe Scaraotchi, cat se Meuse in lad' de barbos§1 de urat, schimbat Inletm Inger alb, alb ca argintul§1, frumos §1 stralucitor, prinse a se plimba prin lume.

Dar, vezi, omul Mu oricat s'ar imbraca cu haina blan-detei, totu§i parica e Impresurat de un aer care-ti da ooarecare grija. Demonul /§i calla un dobitoc carui sa-ivorbeasca mai deschis, caci planul era Matt, §1 -i trebuiaun ajutor, dar grew it gasi.

\Tadt lei la un loc cu junci, ur§i la un loc cu iepuri.Caprioara §1 oaia la un loc cu alte dobitoace, astazidu§mane lor. Vulpea vorbea de pe main! unei balti cuo rata ce se sada. Si ii fit tare ciuda :,de ce vulpean'ar manca rata §1 ursul, iepurele §i leul ? Si se apropiade ele doar-doar o putea sa le vorbeasca. Insa fiecarese sbor*1 la el, gata sä-1 dee prapadului : chiar oaia, cate de bla'nda, se repezi asupra-i cu cornitele. Singurk

107

vulpea doar stramba din mustati privindu-I chiora§ si-izise :

,Ce cauti, voinice, bote parliteVazand ca cu dobitoacele astea a cam pus-o de ma-

o porni pe ici incolo. Da tot nu-si pierda na-clejdea ; li mai rAmase un drum : lighioile lui, §1 mersemai afund prin padure. vaza mai fatal pe sarmanicamomita traindu-§i viata dupa mintea ei pocita, care,cum it vaza, casca gura, ochii la el, §i-I pali cu o bu-turuga in spate de-i icni inima in el; vaza apoi pe lupratacind salbatec §i dasalat de slab §i trist, dar il in-cunjura, de teams sa nu mai pats iar cine *tie ce cudansul. Mai departe, o raza de soare, razbind prin de-

frunzelor, lumina ceva lucitor sub un tufis, Erasarpele caruia nimeni nu-i vorbea: states trist, incolacit§i singur, cu sufletul inchis, lipsit de once dorinta, strainde orice bucurie.

SA to uiti la un om, la portul §i la chipul lui, §i par'cAte-ai si Incredintat de sufletul lui.

Demonul, cum II vazii, pricepa tot.Toata suflarea era in veselie §i dragoste; numai ne-

norocitul acesta n'avea nisi un prieten.E cu dansul ceva, i§i zise Scaraotchi, §i se §i apropia

de el cu grabs §i bucurie. Dete buruienele de o parte§i zise cu un glas care avea ceva ingrijat §i miratorin el :

Da to ce faci, prietene, aice ?lar dihania, care nu auzise pans atunci vorbA a§a de

dulce dela nimeni, se maguli §i raspunse :Bine, ia, §ed §i eu!

:fledge,

Si

sisul

108

Da, ce-i pre tine ? intreba Scaraotchi cu glas cai-nator.

Ce sa fie ? la, sant suparat. De cand m'am trezit,a$a o duc : singur uitat de toti. Omul pe toate dobi-toacele le iube$te, Insa pe mine nu ma poate suferizice ca-s rece Si fioros.

Nu te mahni ii raspunse Satana bland. Asta cred,fiindca nu $tii cum sa te porti. Eu te pricep prea bine,$i-mi pare rau and and ca e$ti aka, urgisit, $i bine ca.am trecut pe aice, sa-ti yin in *tor.

Aice $arpele parca mai prinse la inima i ridicancicapul, asculta:

DacA to ai face ce te-a$i Invata eu, nu numai ca.ai avea iubirea oamenilor, ci ti-ar fi $i recunoscatori

Cam ce anume ?Ei stau ve$nic sub un porn.Il stiu pomul cela.Ei bine, copacul acela are darul, ca cine va manca

din el, va fi asemenea la putere Si stralucire cu D-zeu.Nu numai ca va avea darul sA sboare prin aer ca pa-sarile i sA innoate prin marl ca dar va Sti, toatataina lumii acesteia. Osebit de asta, odatA cu desrobireafor din starea in care sant, toate dobitoacele se vor Im-braca in stralucire la fel $f vor fi mai cunoscatoare derostul lor.

Vra sa zica, II intreba $arpele, eu, bunaoara, nua fi a$a fioros $i rece $1 nu ar fugi toata suflarea demine.

Tu ai straluci ca lumina ceea rotunda ce se vedenoaptea pe cer.

pi

z

peptii,

109

Acum vezi, urma el, e §i spre binele tau ca sä le-ospui.

Aice sarpele rdmase ganditor si rdspunse ametit devraja ce i-o insufla demonul:

Primesc, Insa nu sant asa de destept fac sämanance.

Uite, eu, am asa de mare putere, Trick Ind potpreface In once. Tu primeste-ma sä intru In gura to siii fac eu sd joace cum voiu vol eu.

Il

Si Scaraotchi, prefacandu-se mai mic ca o musca, sesi aseza In falca sarpelui, iar dihania fas, fas, prin ier-burl, printre copaci, se anina de trunchiul pomului cu-nostintei binelui si al raului.

Eva tocmai venise pe acolo, astepta barbatul ;iar, cum vazii pe searpe spanzurat de porn, ii vorbi ne-cdjita foc :

DA-te jos, uraciosule, de acolo ! Cum se poate säpangaresti pornul sfant ?

Ha, ha ! si din gura lui, par'ca iesi un rasetca de om. Da Ti vorbi el prefacut, ca esti rea ? Numa mir de barbatul tau, care m'a mai gonit ! dar tu, ofilntA asa de gingasd ca o floare, asa de frumoasa ca ominune, sä to iutesti, nu- ti lade bine.

Aicea femeia statil locului, se induiosd §i gandi ; canici leul, nici cerbul cel mai chipos dobitoc, nici chiarbarbatu-sdu, cat o Imbratisa si o desmierda, nu-i spu-sese asa cuvirte frumoase, zise : Uite, lighioaia

mi-§i

§i-§i

stiff,

§i-§i

110

asta, a§a proasta la vedere, §tie sA spuie asemeneavorbe."

Ca, uite, pare ca vorbe§te iar §arpele, sA nu crezica am venit de florile mArului, ci cu dragoste mare sAvA spun ceva in spre binele vostru . . . De ce lAsatisä putrezeascA merele pe jos bunatate de mere, §l

sA nu mancati nici unul ? Si, cand ati §ti catu-s de bune§i ce dar au, n'ati §oval o clipA.

Numai un cap strimt ca al tau, ii zise Eva, poatesa vorbeasca in felul ista.

Si vrit sä strige.Ei, de ce sA strigi? In loc sä stai cu mine dt;

vorbA, sl apuci sA-ti strici glasul, tipand !Adame ! striga ea, prinsA de o spaima nepriceputA

da -te jos, du§mane, §i se rAst1 la el . . .

AscultA, ce-ti spun eu, femeie nevinovatA. Nu-s euacel ce §tiu lucrul asta, §i iatA cum : Adineoare, stateamla umbra unor bozArii. Cand, ce sA-mi dea vAzul? Doioameni ca voi, dar cu aripi ca pasarile §i cu straie albestrAlucitoare pre ei, se a§ezarA pre iarbA peraproape demine §i prinserA a vorbi. intre alte veni la urechile mele,cum ca cel ce ne-a adus pe lumea asta, nu mai este,din pricina unei sfezi intre el §i ingerii lui, .din care §idan§ii erau.

Femeia se minunA §i intreba ca ce sunt acei ingeri ?Sarmani de voi, glAsui §arpele : eu ca sunt un

prost §i §tiu mai bine, §i voi nu §titi nici pe lume.Halal de mintea voastrA, de nu-ti face ce am auzit deladan§ii : aveti s'o pierdeti §i cat mai o aveti.

Si urma el, cu glas mai ridicat :Stapanul nostru al tuturor, ci-ca le fAgaduise o

ce-i

111

viata mai buna, dar ca, netinandu-se de cuvant, atuncis'au ridicat cu totii §i au ales de cap pe Scaraotchi, peSatanael, cel mai drept §i mai bun la suflet din toti ;iar pe Tata! nostru, 1-au dat jos, ca era batran §i slab.Si mai vorbeau, ca dacA voi ati fi mancat din pomuloprit, ati fi fost voi asemenea puterii celui ce v'a fAcut§i stapani a toate §i ca nici acum nu-i vremea pierduta.

Atunci yeti -sti totul ce se misca in jurul vostru !anain cele Mai departate colturi ale Iumii si mai ascunsecotloane ; yeti sbura 'ana prin stele, §i cu dar de avorbi §i cu firul de iarbA, si yeti straluel ca soarele.

Femeia aicea ramase uluitd ; se uita la pom si gandi :De aceea ne-a oprit de a manca. Si de aceea nu I-ammai vazut pe el pe la nor. Era vreme multA de atunci ;par'ca uitase si ce le vorbise. Privi in juru-1: aceeasipomi, a cdror roade unele se coceau, altele cadeau detrecute ; alti pomi scuturau floarea albA spre a se vedearoadele verzi. Se uita in 'naltul cerului: acoperi§ cdptu§itcu albastru, gol §i nimic. Si in vraja ce i-o insufla Sa-tana, i se parit ca acum, chiar numai ei sunt pe lume,si o dorinta de a fi ea mare si tare in lumea asta, §i

de a sti totul, ii umplit tot sufletul si nu pun a se op/4de a vorbi.

Daca ar fi asa .. Da, dacd sotul meu n'ar vrea ?Mananea to intai si, cum vei gusta, mai spuneau

ei, au sA-ti vie niste ganduri asa de nazdravane, incatva fi de ajuns un semn §i o vorbd ca sd ti se supunavointei tale oricine vei vol.

Da, daca voiu manca si vom fi alungati de aici ?De unde sa fiti alungati, cand yeti avea puterea

de-a schimba chiar pamantui in grOunte ?

112

De n'ar fi fost omul inzestrat cu dorinta de a fi maibine, nici ispita nu s'ar Linea de capul lui. insa ispitan'are aceea§i putere pentru toti. Omul buiac, trait inbine, are mai multe dorinte ca unul chinuit §i pentru elispita nu e un pacat, ci o dorinta Ia care nu sta muttsa se gandeasca, cand e vorba de fericirea lui.

La vorl?ele Satanei, Eva state iar ganditoare:Yn adevar, sa §tii §i gandul unui fir de iarba ; sä sbori

pans la luminile cerului, §i sa §tii ce e de ele; sa fiistapan §i pe geamul cel de foc ce incalze§te lumea,e mare lucru. Si i se path CA numai astea i-ar fi ade-vAratele bucurii, §i ca cele ce le-a avut pans acum, stintni§te mofturi amagloare : se culca, se scoala, se dra-Ioste§te cu barbatu-sau, §i se uita in sus. In jos §i nuintelege nimic. Acura pretuia ea, ca ei sunt un nimic...Si deodata o dorinta neoprita ii impinse tot sangele invine §i cu o pornire ametitoare, ea nu se put& opri §izise :

Mananc.Numai un meri§or §i te'i simti altfel. Cine to vede?

Nu mai e nimeni de care sa vA temeti. V'am doveditdela inceput Ca va sunt prieten, de§1 bArbatul tau num'a suferit.

Si §earpele suindu-se mai sus, intinse gatul la o Ta-mura cu doua meripare, rumene ca obrajii femeei, §icum i§i balabanea captil vorbind, atinse merele, §i unulcazit drept pe capul Evei.

lath, glasui el, au §1 cAzut doua ; inhata-I pe celce ti-a cAzut in par ; dar nu pierde prilejul, ca, dacA stAmuit jos, i§i pierde darul.

Si femeia, ca vrajita, apuca rodul ; se uita Ia el, §i

.

113

inima ii batea tare §i repede de ce? nu-§i daseamd.

Si o prinse un tremur §i o fried ascunsa; par'ca totu§iprin atatea ganduri §i dorinte se strecurd un alt om insufletul ei care-i vorbi : SA nu mananci, ca -ti pierzinorocul."

Cerul albastru era lini§tit, §i soarele pe el parea ca ofloare de our spdlata de rota. in toate pArtile, unde touitai, nu auzeai decat murtnurul marit prin vArsareanorilor, cantecul pasarilor §i glasul dobitoacelor can sechemau unele pe altele.

Stii, par'cd firea sarbdtorea anume ziva cea de vrajd,cand se intampld inceputul durerilor omene§ti. Si, in locsd fie multumitd cu viata ce o invaluia, femeia cautd säfie §i stApand pe dansa. Si cugeta §i la barbatul sau:ce fel de om e el, ca nu s'a gandit la atatea lucruri cei-au venit ei in minte ? Ori e prost, i§i vorbi ea, on eascuns. De-i ascuns, nici nu ma iube§te : e un prefacut.E un om ce se iube§te pe el §1 tine tainele dosite.

Si iard§i dorinta de a fi puternica §i de a §ti Wand §igandul Iui Adam, omori in ea, orice frica, orice impo-trivire spre pAcat Si, cu o ciudd pand atunci nepriceputd,=Fa din mar.

Dar fructul nu era cum 11 visase ; nu avea nici ungust: nici dulce, nici amar, nici acru, nici sarat, §1 par'caii fugi pdmantul de sub picioare, lumea i se fAcil vandtd§1 ametl de mai sa can. insa; desmeticindu-se, dusemana la frunte Si vorbi:

Dar asta ce o mai fi pe mine? Si indata se !lase?"in ea o Wine noun, dorinte §i simturi pe care nu leavusese pAnd atunci. Si in adevdr, in mintea ei, prinserd

8

114

a se invartl ganduri multe, multe §1 ciudate, Si I se parerca lumea asta nu e cum ar trebul sa fie.

Acum, cheama Si pe barbatul tau, zise Scaraotchi,sa tnAnance §i el, caci nu dobanditi darul intreg : alt-minteri more.

Femeia cand auzi, se minutia ce vrea sä spuie, iardemonul care par'ca-i ghici gandul, glasul

Nu §tii, ce-i a murl ?Adu -fi aminte ca adineoare, par'ca aveai sa cazi, ti-a

fost rau, moartea e §i mai rea : deodata. -cazi jos §inu mai §tii nimic ; nu te mai scoli niclodata. Uite unmar colo, care e cazut §i se stria.: a§a ai sa fii §i tu:au sa ti se strice ochit, obrajii au sa fi se usuce. Toatacarnea de pe tine are sa se innegreasca §i sa cads. ladesfa marul! urma el.

Eva tranti marul, de sari din el bucafi putrede, §i, lamijloc, gas' un vierme.

De ai§tiea au sä te manance ! Femeia, candauzi, se ingrozi §i, pentru intaia§i data, ay!) frica demoarte :

SA nu mai fie pe lume, sa nu mai simta farmeculviefii, care acum parea mai mare in- ea, sa ajunga caun mar putred §i sä o -roan ganganii cLe acelea, o in-spaimanta §1 11 veni sa fuga undeva §1 Sa-i fie ciuda dece Muse. Vai, se gandi ea, sa-mi sece ochii, sa nu-mimai vad sotul, §i ce am dorinfa sa fac sa nu mai pot,.asta e groaznic. Daca am mancat eu, va manca §i el,§1 not vom fi marl, puternici, vom sbura pans la lumi-nile cerului, in tot locul, §i vom randul lumea dupegustul nostril", §1 pre data i se inveseli inima §1 1'

veni sa joace, ceea ce nu -Muse nici odatA pans atunci-

115

Dai. iar se posoindi : Da, daca el n'o vrea ?" insaiatA-1 §i pre bArbat cu un pui de cuc, veni sa i-1 aratefemeii.

SA stii, ii mai aminti Satana, daca nu manancA siel azi, mori.

La vederea lui, ce-i veni ei, sä se faca bolnavA rau.Valeu, inima, inimalDa ce ti-i, tovarasa mea?MA doare la inima si n'am poftA de nimic.Vai de mine ?Si, adormind mai adineoare, mi s'a arAtat prin

somn, un om in straie albe, si mi-a zis ca dacA nu-imanca din pomul oprit, murim.

Eu nu inteleg nimic, spuse el, ce porn, ce murim",si el par'cA ameti cand auzi sA manance din porn.

Uite ce e, raspunse ea. Am intrebat §1 eu pe omulcela ce-i aceea, cA. murim ; §i el mi-a spus, ca te clatini,lumea-ti pare inchisA, uiti de toate §i cazi jos §i nu temai scoli, §i ajungi ca un mar putred, nu se mai alegenimic de tine, ba te mananca §1 ni§te gangAnii, §i-iarAta viermele din mar, §i eu am mancat, ca mi-afost frica de moarte.

Aice, barbatul, ramase impietrit.Dar ea, in gandurile ei diavolesti, ce plan isi fAcuse ?

ca nu i-a dat vreme de gandire §1 pentru intaia oara,prinzand-o meteahna linguselii si a minciunii, it traselangA dansa :

De ce te-ai speriat ? §i it apnea de barbie. Taree§ti fricos. Tu nu vezi ca not santem stApani aice, §imana neteda a femeii it infiorA, a el ameti §i-§i pusecapul pe bratele ei. Atunci ea, simtindu-1 rob dragostei

116

ei, prinse sa-i spue ca, trezindu-se din (sown, a vazutpe §arpe spanzurat de copac §i i-a spus §1 lui visul §ica §i et i-a povestit ceva de taina marului, §i ca. §i ela auzit vorbind pe cei doi ,oameni in straie de argintdespre aderea batranului tats din domnie §i desprecearta de or manca din porn. La urma, ea sfar§1 : Cevrei sa mor? §i ca niciodata 1§i saruta barbatul, ceeace ulul cu totul pe Adam. Mariana, urma ea, Si sa firnfericiti !... Uite, unul a cazut, zise ea ; is §i gusts.Gande§te-te, ca data mor, ce to faci singur pe lumeaasta? §i ii prinse obrajii cu o mans §i cu cealaIta iiIntinse marul. lar lui, dupa cele auzite, par'ca ii des-chise cineva mintea §i inima §1, ca prin vraja, prinseganduri noi §i dorinti noi; iar prin vinele lui par'ca sestrecura o putere ascunsa §i se crezu mai pe sus detoate §i chiar stapan pe toate. Dar totu§i se itita cuteams In juru-i §1 In sus: cerul insa pares o apa albas-tra §i adanca pe cari ni§te nouri, ca ni§te ostroave plu-titoare, treceau dela apus la rasarit, Si totul pareschis: nu era nimeni.

In adevar, e vreme de and batranul In haine albe §isclipitoare nu mai fusese pe la ei §1, daca pomul areun dar a§a de mare, de ce n'ar fi ei atotputernici ?Si and femeia, cu ochi vrajiti, dar infrigurati de gandulmortii, ii intinse marul, el it apuca cu o tremuratura as-cunsa Si mu§ca din el.

Atunci numai auzi un glas Infrico§at de i se opribucatura In gat Si se cutremura :

Adame, Adame, unde sunteti ?La glasul auzit, lumea se posomori, soarele se inro§1,

glasul pasarilor §i al apelor incetara ; iar marul in gatul,

im2-

It

1n7

117

omului se impietri si de atunci ci-ca iesl nodal la gititabarbatului care se zice omusor sau marul lui Adam.

La chemarea auzita, el voia sa raspunda, Insa pentruintaiasi data se vazura goi. Si rusinandu-se de fiinta lor.cautara sa se ascundd prin buruieni.

Se vazura goi, cad li se golise sufletul ca un duhle sburase fericirea al careia dar nu le ingaduisera savada pana atunci trebuintele vietei.

Adame, Adame, uncle sunteti ?Aici, Doamne ! raspunse el infricosat ca un ucigas

dupa omor ; dar santem goi si ne e rusine.Si chipul lui Dumnezeu se arata inaintea for ca un

nour de jaratic.La vederea Puternicului, Eva isi plecd capul pe brate

si, ascunzandu-si fata. In mani, prinse a tremura.De ce ati gresit ? le vorbi Dompul.Femeia care mi-ai dat- o m'a povatuit, Doamne.Stiti voi ce ati pierdut? Inca ziva asta nenoro-

cita sa fi trecut si voi ati fi fost asemenea arhaugheli-lor cari imi pazesc tronul. Gandul meu ar fi fost lega-tura mintii voastre, tainele m ale, bogatia sufletului vos-tru, vazduhul, drum dela Imparatia mea la voi, iar vea-curile nesfarsite, pod statornic vietii voastre. De acumInsa, toate vi se vor lua. Dar mai Intai sa va pedepsesc pe fiecare cu ursita lui.

Aice femela fu prinsa de o simtire necunoscuta panaatunci : inima par'ca i se coborl ca subt o greutate sislabi, o amareala i se'ntinse nauntrul obrajilor, care par'cai se scurse in piept pana in varful degetelor ; trupulse infiora si i se incalzi, capul ii ametI, ochii i se ume-zird si un glas dureros porni dela inima si, fara sa vrea,.

:

-

i.

118

ascunse fata in mani §i prinse sa hoholeasca jalnic§i sa-i curga apa din ochi.

Asta-i plans, ii vorbi Dumnezeu, iar apa din ochisant lacrami. A§a sa plangi pentru toata nimica §i la-cramile de pe fata ta, sa nu se mai usuce. Roabd caun cane sa fii sotului tau, §i supusa poruncilor lui, iarand vei na§te prunci, sa crezi ca de suferinta cinevarupe bucata cu bucata din trupul tau.

Tu omule, fara vlaga, de unde-i semana sa nu cu-legi: unde ti-a fi nadejdea, acolo sa-ti fie paguba: sascormone§ti pamantul, ca sa poll tral §i apa sa-ti picede pe frunte pentru un dram de pane. Dureri §i chi-nuri suflete§ti sä te framante §i frica sau grija ca te valovi vra§ma§i vazuti sau nevazuti, sa-ti Infioare trupul.Saracia lipsa de hrana, imbracaminte §i adapost

framante mintea, §i boala, durerea trupului §i ne-lini§tea, durerea sufletului, sa-ti is toata frumusetea, sate usuce, sa te incarjoieze ca un deget stramb §i nu-mai moartea, care e scurtarea vietii, sa te scape detoate suferintele §i sa te faci una cu pamantul din careai fost luat. Iar fiindca te-ai lasat sa firarnagit de fe-meie, in§elat sa fii toata viata ; sa vre s'o Iasi §i sanu poti tral fata ea §i -WA dezmierdarile ei ; sa vezicum f§i rade de tine §i te amage§te, §i o vorba a eidulce sä te orbeasca §i din leu sä te schimbi in oaie.

Iar tu,inturnandu-se catre §arpele care acum stateaproste§te, cu capul atarnat pe trunchiu, vra§ma§ almeu §i al fapturii mele, in veci sa te tara§ti pe pamant;prin scorburi §i Intunericimi sa -ti fie laca§ul, §i sa nuie§i decat pe carari §i pe drum, sä te omoare oamenii,

igi

sa -ti

119

dusmanie sa fie intre tine §i om, si unul din urmasii

femeii sa-ti sfarame capul.Si Dumnezeu vorbind acestea, pieri ; iar lurnea se in-

senina, dar oarnenilor le parii lumea goala-goala si pus-tie. Soarele ascuns intr'un nor li se 'Area ca se stingea

si ca nu va mai iesi niciodata. Par'ca nici vant, nicipasare nu sufla ; iar florile isi Imprastiau mirosul lor,

ca irrteo lume moarta. Si atunci, din spre rasarit, se-arata ca o stea cu coada, care venea ca si gandul si

luminoasa ca o dara de raze ce ar patrunde prin ospartura de nouri, si cu cat se apropia, cu atat se vedea

ca e o sabie de foc ; iar la lumina ei se vedea un In-ger intr'un nor sealdat ca in sange, asa era de stra-lucitor, incat la lumina palosului, par'ca din strai elesi din aripele Iui picau stropi de pietre scumPe. Si cum

ajunse, se si !Asa din sbor si prinse a-i ameninta peoameni cu palosul, carii, inspaimantati, incepura a' sedosi dupa copaci si prin tufisuri iar sabia ingerubli

par'ca toped si usca tot, ei erau din nou subt arsuraparei.

Dela o vreme, pricepura insa ca sunt goniti si se in-dreptara sore partea unde-i alunga, trecura cu piciorul

o apa din spre apus, si dand de o poarta de am', ne-stiuta pana atunci, iesira, urmariti de palosul arzator, siintrara in paduri si pustielati ; iar in urma, portile raiu-lui se inchisera, cheile crasnira. si din afara in broastelelor, si Ingerul le asvarli in vazduh.

Apoi, Wand un semn de taere in patru parti a lumii,ca gandul se intinse un nor de para peste imprejurimileraiului, si pana si iarba se ofili, frunzele si poamele ca-zura ; pasarile sburatuira si, cantand jalnic, isi luara sbo-

§f

120

ral sere departari ; a§a ca ramase raiul ca un brad verdein mijlocul unei gradini Infrigurate de toamna Insa Cuzidurile prinse de pars pentru a nu se mai apropia ni-Aneni de ele.

IV

Ziva a fost cum a fost, dar venirea serii Infiora cugroaza pe cei goniti din raiu.,

Soarele apus undeva, dupl ni§te munti, li se paresca acolo a murit §i ca nu are sa mai fie zitia niciociata:pAdurile negre §i goale din juru-le, pareau niste stancice intindeau bratele sa-i cuprinda, pe cand focul de pe

dadea codrilor o infati§are de iad. Tarziu, cand/tsar' luna, ca o jumatate de ban de arama, li se pareaprim spartura norilor un ochiu mustrator, ce-i privea depe alte pamanturi, ceea ce-i face sä se ghemuiasca unul

altul tremurand, sa se uite cu spaima in toate par-tile §i sa se roage de D-zeu sa nu-i mai pedepseasca. Sisimturile le erau a§a de incordate, 'Mat la orce adierea vantului, once fo§net al frunzelor cazute le ridica pa-rul In varful capului, §1 pentru Intaia§i data 1§i martu-risira se tem : §i se imbrati§ara cu atata grabs, dra-goste §i grija, ca §i cum ar fi cautat unul in altul unadapost. Si nu mult, auzul le fu izbit de ragete de flare,de tropaiturile §i sgomotele de lupta §i de gemetele ce-lor biruiti. lar mai apoi vazura, la lumina infrico§ata araiului, trecand pe Tanga ei In goana, un cerb, urmaritde un leu, leul fugind in spinare cu ; vulpea curata In gut% iar lupul, dosindu-se cu un miel sfasiat.

:

ziddri,

irn

cA

:

;ursul

121

Oamenii atunci InteleserA ca pricina astor nenorocirie tot pacatul for §i par'ca simtira tot sufletul de§iran-du-li-se §i goliniu-li-se §i de drojla de dor, de bine,de or'ce nadejde, Si se vazura cu adevarat numai ei In

lume.tar and pierzi vreo naciejle scumpa, nu stii cu ce

sa umpli golul.tti alearga sufletul in toate sirnturile faptuirii tale ;

doar-Joar o gas/ o alinare.Dar ei erau Imbratisati ; iii simteau rasuflarile calde

ca niste mirosuri §tiute, insa de asta data ametitoare.NArile li se largird cu caldura §i se sarutara cu dra-goste /necatoare, dupa care 1§i simpra trupul infiorat de

o dorinta ciulata si uitara utile suit, ce au fost Si cefac. Fericire ce n'a tinut mult, dar care le schimbd cutotul rostul gall irilor. Ei se uitard unul la altul cu ochistralucitori §i vorbira zambindu-§i cu bucurie :

Vezi, de astea noi nu am §tiut. Daca §tiam, vorbifemia, poate nu mai cautam alta fericire §i nu mincarndin porn. Hai, sa ne rugam, urma ,ea, poate ne iarta.D-zeu §i atunci om §ti noi altfel cum sa ne oranduimrostul vietii.

Si nu se indurau sa piece de Tanga locul uncle au duso viatA asa de dulce Si se apropiara sfio§i de portileraiului, i ingenunchind, pornira a se ruga.

A§a e tot omul: de pierzi ceva de pret, de§i §tii bineca nu ai sa 1 mai ai niciodata de sute de on ii cauti In

locul In care a fost si ti se pare ca e Inca acolo; o

avere de o scapi din mans, de mii de on to invarti pe1Anga cei ce ti-au luat-o Si par'ca crezi ca tot au s6ti-o mai dea.

'122

Zorile ii apucara rugandu-se, dar nimeni nu se a-rata. Ziva insa se spune cA trecii pe deasupra for-ciocarlia si atunci ei. dupa ce ii spuse jitia, se rugara

Draga pasarica, opre§te-te din mers §i to suie laD-zeu §i roaga-1 sa ne ierte, cA nu vom mai manca dinpomul oprit.

Ci-cA pasarica s'a induio§at tare §1 a prins a se suiin sus.

Vanturile o intrebarA, unde se duce ; iar ea raspunsernandra :

MA suiu, mA suiu la D-zeu, ma suiu, la D-zeu,mA suiu!

Si tot s'a suit §i s'a invartit, de nu s'a mai vAzut decat ca o gamalie de ac §i s'a pierdut in nod, de nu-ise auzea decat cantecul. far D-zeu, de supArat ce era,a poruncit vantului turbat §i a repezit-o jos, la caredansa, Impinsa de frica cAderii, Incepit a chiscul : pic !

pic ! pic ! §1 cazii In ni§te iarba uscata. Dar indaratnica§i InciudatA de vant, prinse a se sui din nou strigand :Iar sui, iar ma sui !

D-zeu, vazand a§a, a blestemat-o ca toata viata, §iea §i urma§ii, §1 urma§ii din urma§ii ei, a§a s'o duca,suindu-se §i coborandu-se dela cer cu nadejdea de a-1ajunge §1 a vorbi cu Dumnezeu.

Si de atunci ci-cA ciocarlia se tot suie §i se coboaraindarAt, invartindu-se §i vorbind cu vanturile.

ma

123

V

Dar pe cand ciocarlia se tot suia la cer Si se coborafard nici o ispravd, iar ei se rugau, Adam §i Eva cid-durd de altd napastd. Vorba romAnului : Capul sd fiesAndtos ca belele curg garld."

Scarautchi, ca unul ce se simtea cu musca pe cdciuld,intelese ca unul din urma§ii Evei, va sd-i sfarme lui ca-pul, iar nu §arpelui, §i rarnase pe ganduri.

Se puse pe o piatrd in funlul Iadului, cu coada Intrepicioare Si cu capul in mani, §i prinse a se clinti su-parat.

Toate le-a intors el cum le-a intors, dar asta i-a datde sfar§it : Unul din urrna§ii femeii, sfarame capullui ; un lut, pe care el I-a fdcut sd-1 striveascd. Si iarplanurile in capul lui prinserd a se invarti ca o mori§cd.Si deodata se lovi iar cu palmele peste genunchi §i, ri-dicandu-se in sus, trimise dupd Michidutd.

Gandul lui era sd fure pe Eva.SA to duci, sd vezi ce fac cei doi oameni, vorbi

catre drdcu§or.Si iatA-1 pe Michidutd iar in plimbare, §i nu gdsi de

cat numai pe Eva sing-urd, rugandu-se la poarta raiului.Cdci latd ce se intdmplasei:

Stdtuse ce stAtuse cei doi oameni o zi, doua, fara satudnance o roadd, dar dela o vreme, gura prinse sd lise usuce Si fdlcile sd le lase o umezeald sdrata, iar subpiept simtira un gol §i o dorintd izvorand dela inima,

care le facea o poftd nebund de fructe de care mancam

sA-i

124

in rai de obiceiu. Acum ar fi mancat mai multe, ins&

de unde ? Ba dela o vreme ochii li se painjenira §i sla-birA. Le era foame. $i nu §tiusera pall atunci nevotade a se hrani, ca O. fie cu puteri §i In via a. Omulcalla de ale hranei §1 nu gasi nimic prin prejur. Atunciel li vorbi femeii sA se roage ea singura, a el se duceceva mai departe dupa ale gurii.

,Si acum femeia vorbea, istovita de foame : nCe nelacem not ?"

lar dracu§orul iar Ii trecu ca un Out pe la nas Si lilopti :

SA-1 la§i !"Femeia se frecA la ochi : Cine i-a vorbit?Pe eine sA lase ? Par'ca glasul Asta li mai spusese

odatA ceva, §1 nuii amintea cand §1 cum, caci nenoro-cirile trase o zapaciserA. $i, WA sl vrea, cum o secafoamea, o cuprinse o a§a ura pe bArbatu-sau, ca Ii ventsa lase §i ruga §i raiu, '§i sA se duca unde o vedea cuochii. Si gandi : Daca ar fi fost el mai tare la suflet,nu mi s'ar fi potrivit mie ca un prose.

Scaraotchi, cum auzi, de bucurie saruta pe Michiduta§i repede se schimba inteun tank frumos, cu plete denoapte, cu ochi ca douA mure, alb ca floarea de crin §i-doar cu un pic de mustacioara neagra §1 zambitoare deasupra gurii ; Insa ciudat : cu picioarele de civil §i cughiare de urs, iar pe cap, cu doul cornice ro§ii, ca dotapene de coco§ §1 Imbracat cu straie 'ro§ii batute cu stele.Si din doi draci, fAcand doi armasari cu aripi, §i dinunul, o trasura cu roatele de foc, plea fulgerand irk-cluhul cu lumina lui §i poposi Inaintea Evei.

125

Femeia se inspdimanta §1 lira sd fugd ; dar Satanaelli fAcii semn sa se lini§teasca :

Nu te teme, ii vorbi el, sunt binevoitorul tau. laprive§te ici !"

Si, ridicand palma, in fundul ei, era o oglindA, §i ease vain a§a de slabd §1 de uratd cd se trase inapoi.,Si Wa cum ai fost", §i ii aratd cealalta palmd cu altdoglinda cu un chip alb, de albeata unui crin stropit cuLange, plin de \data §1 cu cloud gropite In obraz ; Wu!-doar nu i se schimbase dupd chipul din oglinda, §i ochi.

Ai vazut cum ai ajuns ? urma el, §i de'i mai till cuAdam, ai sd ajungi sluga lui §i de batjocurd, §i are sdte hrdneasca cu rdclacini. lar dad vrei sd fii stapand pe-tot ce se vede, vino cu !nine .§i te voiu duce prin lumi--nile cerului §i te voiu hrdni cu roade dulci ca ale raiului.De nu, mori de foame, ca D-zeu nu te mai iartd. Euam auzit de osanda ce v'a dat §i, fiindca nu am sotie,m'am rugat de stapanul vostru, sa te iau pe tine delapodoaba de bArbatu-tau §i sd te mantui de necazuiilece te a§teaptda.

Femeia se uitase la tandrul frumos, ascultase §i vor-bele lui, §i se Insufleti. Dar tot mai mult se uita la el,,decat se gandea la ce-i vorbise. Era mai frumos cabArbatui sat], §i trupul i se !nazi, §i par'ca nu-i maiera a§a foame, ci simtea o apropiere sufleteascA de acelbdietan cu atata dragoste catre (Musa, narile i se lar-gird §i trupul i se Infiora de o &Mare ascunsa a san-gelui ei tandr §i repede §i mult ar fi vrut sA puie §i elmaim pe ea ca Adam.

lar demonul, demon : numai o vrAjise cu ochii lui plinide neastampAr §i de desantec drAcesc §1 nu ii Implini

126

voia, ci, ldsand-o intr'o clocotire din ce in ce mai mare.a simturilor si intr'o arsurd dornicd a inimei, o intreba

Hai, mergi?Merg! vorbi ea hotdrat.

Dar cand vru sa puie piciorul pe scara calescei, totsangele par'cd i se linisti, si-§i aduse aminte ca nu-§isfar§ise ruga inceputd cdtre D-zeu §i se temfi ca nucumva uitarea asta sa fie §i ea vreun pdcat §i vorbi:

Lasa-ma sd-mi sfar§ese ruga cdtre D-zeu, §i maduc uncle ti-o fi vrerea.

Fie ! glasul el, care socotea ca fata lui D-zeu e cutotul intoarsa dela el.

Atunci ea, cazand in genuchi, impreund mainile §ivorbi:

Si Doamne, daed mai suntem sub aripa to pAzi-toare, nu ma 'Asa . . .

Si in ruga ei, ea de§1 slabd, asa era de strAlucita siasa ii pdrit demonului de frumoasd, incat, cat era el deScaraotchi cu inimd de munte, i se muia firea §i vrit s'ocuprindd cu ghiarele s'o sdrute.

Dar cand ea vorbi cuvantul ldsa", o §fichiuire de fpcse %di in senin ca o fluturare de sabie §i asa trdsni,incat, si cal, §i butcd, §i Scaraotchi, se schimbard trite()pulbere neagra de abur §1 se imprastia.

Tocmai atunci veni Adam cu ni§te radacini dulcigdsi nevasta cazutd la pdmant, §i de fried, §i de rusine,§l de eviavie pentru puterea lui D-zeu.

Ce ti-e tie, roaba mea ? intrebd. el.Ea se ridica §i glAsul, domol si ru§inoasA :

Nu-i nimicd. Am auzit un sgomot din cer asa demare si o lumind asa de orbitoare, incat am cdzut.

§i-§i

127

Aista poate e un semn, raspunse el, st plecAm §1de aice. Dar st ne rugAm inainte, st nu se manie a§ade tare pe noi.

Jar femeia zambi. Vorba celuia : Ce §tie satul, nu §tiebArbatula. Ce §tiau gandurile ei, numai ea §i le tal-rnacea §i ghicise ca §i asta fusese o ispitt. Dar chipulfrumosului demon nu-i pierea din minte §i, cu cat segandea la el, cu atata i se infiora trupul de ceva dulce,setos §i dornic, §i-§i prinse bArbatul §i-1 struts.

Cu toate astea, cand se lini§tira §i se vazura catu-sde nenorociti, se pusert iart§i pe plans §i pe rugAciune.

Si treisprezece zile incheiate start in ruga §1 jale lapoarta raiului §1, afart de ciocarlie, nu li se arta nici omusca, decat ca acela§ soare rAsarl §i apuse pe cerulpustiu de nori §i aceea§i Lunt §1 stele lumina intunericul-noptii.

Treisprezece zile de nenoroc §i de neizbanda, Si deatunci ci-ca numarul treisprezece e sort de pricina.

A patrusprezecea zi, vazand CA nici ciocarlia nu searata, i§i luara nAdejdea, §i dela D-zeu, §i dela raiu §i,sarutand portile nemuritoarei gradini, plecard prin paduri,ingrijorati §1 infrico§ati §i de umbra lor, prin iocuri us-cate, mancand radacini §i coaja de copac, pant ajunserala o apt repede ce taia un camp in clout, verde de oparte §i plin cu holde coapte de alta. Malurile erau stre-juite de achiti pletoase, §i apa era a§a de !impede Meati se vedeau pietrele, §i undele sclipeau la soare ca ni§tefulgertri de argint.

SA ne oprim aice, -zise Eva obosita, cu gura arst.§i cu sufletul uscat de sete, pe care nu §i-o putea It-

128

muri ce e §i cum s'o astampere. Cine §tie ce om gasi'nainte! Si se a§ezard jos.

Ce frumos e aid ! urrna ea ; par'cA e al doilearaiu !

Si amandoi urmarA sA se minuneze de frumusetile sal-batice ale firii.

Si In raiu era frumos, unde firea putea sA fie maimareata decat ad, dar cand it stapaneau, frumusetea eraIn ei §i nu §tiau sA puie pret pe dansa.

Astazi, cand erau a§a de departe de atatea podoabe,cele putine gasite li se pareau multe, §i iar plansera.

Dar §i aice e frumos ! gral Adam, §tergandu-§iochii de lacrimi §i, cuprinzanduli nevasta, o saruta.

Spre miazazl, dincolo de ape, la sfar§itul campului deholde, se ridicau ni§te munti acoperiti cu verdeata, iarsoarele era la toad.

SA ne oprim §i aid, urma el ; uite colo pe aceleInAltimi de verdeata Si uite soarele pe intinderea hol-delor ce puzderie aurie lasA, de par'ca s'a pus sä le isCu el.

Si de§1 firea. era sarAcacioasA cu cat o priveau maimull, cu atat o indrageau mai tare §i nu se puteau saturade mandretea ei.

Si se a§ezarA la umbra unei salcii. Dar pe cand stateauSi se uitau spre munti, deodata vazurA ni§te pasarele CAvenirA pe celalalt mal aI apei §i prinserd a muia ciocul§1 a inghiti apA.

Pe femeie o ispiti fapta pasarelelor, §1 simtea cumrAcoarea apei o Invaluia Si ti nAvAlea pe nas, pe gura§i ti ispitea sufletul uscat de sete.

Trebuie, t§i vorbi ea, sA fie buns, de iau pAsArelele

129

dintr'insa cu atata grabd §i pofta ; §i, aplecandu-se pestemal, facit mana cat's §i umprand-o, o duse la gura si,In setea nebuna ce-i sbuciuma sufletul, fara sa vrea,sorbl ca si cu mana altuia ; mai lila un pumn, §1 Incaunul, pang nu-i mai prini gura.

Vai, Doamne, glasul ea, mare minune e §i asta ;imi lipsea ceva dornic si nu §tiam ce. Si imbia §i peAdam sa. bea.

Dar dela inceput el nu vol sa temea ca dupd indemnuiei sa nu dea iar peste vreo boroboata cu Dumnezeu ;Insa setea, ce1 mistuia §1 pe dansul, i1 facil sa guste §iel din apa §i o gasi tare dulce si se bucurd ca de tine§tie ce bunatati.

De acum, aice va Inflori neamul omenesc, pe malurileacestei ape, care se va numl apa Iordanului. Aici vor ficolibe multe, turme §i mai multe, §i oamenii se vor totinmulti §1 vor invata unii dela alp cum sa traiasca ; long,pang, atunci multe necazuri §1 ispite au dat peste Adamsi Eva §i copii lor, dupa cum voiu povesti alta data.

9

TABLA DE MATERII

TABLA DE MATERII

Pagina

Insemnari despre mine insumi 5

Noaptea Sfantului Andrei 15

Sufletelul 45Firimiturile lui Da lib . . 61

Povestea Scan tetitilor 69

Volintirii 77

Ingerui mortii 87

Pacatul lui Adam 99

EDITOR LITERARA A CA5E1 SCOALELOR

1) Sufletul gradinli (Poezii) . Alfred Mosoiu . . . . 8 lei2) Peicatul rabinului (Roman) . V. Demetrius . . . . 73) Flori de lut (Poezii) . . . . George Talaz . . . . 84) Sonete Alexandrina Scurtu . . 105) Sufering (Novele) . . M. Pricopie 86) lcoane ost4e$ti Maior D. Nicolescu . . 67) Prdpastia (Drama) . . . . Mihail Sorbul . . . 108) Rata scilbatica de Ibsen, trad. de L. Dragomirescu . 109) De-atunci $i de-acolo(Versuri)George Ranetti . . . 10

10) Poezii Grigore Alexandrescu . 10 ,,11) Povestiri alese Corneliu Moldovanu. . 1212) Novele alese Liviu Rebreanu. . . 1213) Rcizbunarea tut Mo$ Antohi A. Mandru 1214) Ospcitul N. N. Beldiceanu . 1515) Ilderim, de Regina Maria, trad. de f. Peretz . . . 1216) Premereitorii ..... . 1. Peretz 6171 Svonde pretutindeni (Poezii) Dragon Protopopescu . 7

11 Povestiri alese . I Dragoslav . . . . 12

1019)Svonzi din necunoscut . Eugeniu Sperantia . . lei

.

.e . .

. . . . . . ..

.

.

.

:n,