Fiţi ca pruncii. D o m n u l I s u s a p u s na in t ea î n v ă ţ ă ­

ceilor săi u n p r u n c mic si a z i s : „Adevă r zic vouă de n u v ă veţ i pocăi şi n u v ă veţ i face ca prunci i , n u veţ i î n t r ă în împără ţ i a lui D u m n e z e u . " (Matei cap . 18, ve r s 3.) ' Aces te cuvin te le zicea acela, care

n u poate min ţ i . T rebue deci să le l u ă m serios (cu b ă g a r e de s amă) .

Trebue să ne facem ca prunc i i cei mici . Tu încă t r ebue să te faci ca u n p r u n c mic .

Scopul omulu i c reş t in e: să a jungă în împără ţ i a ce ru r i lo r ; î n să a tunc i t r ebue să se facă ca u n p r u n c mic .

D a r oare a şa s u n t e m noi ? D o m n u l Tsus n u vorbeş te despre n i ş te p runc i răi şi neascu l tă to r i , ci despre prunci i cei mici si nev inova ţ i . Ce n e foloseşte n o u ă dacă s u n t e m p rea pioşi şi ga t a de a jertfi, ce ne folosesc rugăc iun i le şi cântăr i le noas t r e , dacă n u s u n t e m a s e m e n e a prunci lor celor mici .

A v e m noi i n imă p r u n c e a s c ă ? I n i m a p runcească e cura tă . „Fer i ­

ciţi sun t cei cura ţ i cu in imă, că ei vor vedea pe D u m n e z e u . " (Mat. c. 5, v. 8.) I n i m a p runcească e b lândă . „Ferici ţ i s u n t cei b lânzi , că aceia vor moş t en i p ă m â n t u l . " (Mat. 5, 5.) D o m n u l I s u s a z i s : „ învă ţa ţ i -vă dela m i n e că s u n t b l â n d şi umi l cu in ima . " (Mat. 11 , 29.)

P r u n c u l mic iubeş te pe t a t ă - său şi m a i ta re- i p lace în bra ţe le m u m e i sale . N u se t e m e de m â n e , n ' a re grije de zilele vi i toare , că ştie că este cine se îngr i jeş te p e n t r u el.

Cerescul nos t P ă r i n t e n u n e lasă pe noi şi a re grije desp re noi , în toa te nevoile noas t r e să p r iv im la el cu înc re ­dere p runcească . I n i m a p runcească n u i sumeţă , nu - i îngâmfa tă , nu - i m â n d r ă . P r u n c u l mic să b u c u r ă când îl î m ­bracă , şi n u p l â n g e dacă 1 l a să şi gol de j u m ă t a t e . P r u n c u l mic p r imeş te cu bucur ie da ru l m u l t , da r e m u l ţ u ­m i t şi eu cel pu ţ in .

î n t r ă p runc i n u este deosebire de r a n g . Copilul împă ra tu lu i se joacă bucuros cu al munc i to ru lu i , a şa '1 vede

tocmai ca pe s ine. Copilul m ic p l ân g e dacă c ineva îl v a t ă m ă ce e d rep t da r iute să î m p a c ă şi n u - i ţ ine m â n i a nici o minu tă .

P r u n c u l mic n u cunoaş te d u ş m a n , el uşor să împacă . Locomia este n e ­cunoscu tă la el.

* * *

O h biserici le î n v a ţ ă câte toa te , da r despre i n i m a copi lărească n u m a i vorbesc .

S u n t m u l ţ i creş t ini cari se silesc spre cer, da r d in însuşi r i le in imei p runcească n ' a u nici o sfarmă. î s beţ ivi , îs b l ă s t ămă to r i , îs sfădicioşi şi m i n ­cinoşi.

„ N u veţ i î n t r ă î n împă ră ţ i a ce rur i ­lo r ! " zice D o m n u l I s u s .

D o a m n e , dă -ne n o u ă i n i m ă p r u n ­cească.

I lus t ra ţ i a noas t r ă n e p re s in t ă n o u ă doi ortaci de joc . A m â n d o i s imbol i -sază n e v i n o v ă ţ i a : u n p r u n c şi u n miel . î n c h e p b ine şi do rm la ola l tă amândo i , ia r dacă se t rezesc , sun t blânzi şi se bucură .

Calea fericirei. „Vi se cade a vă naşte

de sus." (loan c. 3, v. 7.)

Cine n ' a r voi se fie fer ic i t? Cred că nici n u este om care n ' a r voi , să fie fericit. D a c ă î n t r e b ă m de u n om cumin te , că oare p e n t r u ce se fră­m â n t ă o m e n i m e a a t â t a ? p e n t r u ce se zidesc a t â t e a şcoli î n cari t â n ă r i m e a se î nva ţ ă to t la m a i m a r e ş t i inţă , pen t ru ce învă ţa ţ i i u m b l ă d u p ă des ­coperir i î n î n t r eaga lor viaţă , p e n t r u ce este a t â t a lux , a tâ tea locuri de petreceri , t ea t re , ba lur i , ' concer te şi a şa m a i depa r t e , de s igur la aces te în t rebăr i v o m pr imi r ă s p u n s u l , că o m e n i m e a îşi cau tă fericirea, sau cel pu ţ in a r dori să fie fericită.

Săraci i o a m e n i ! E i se os tănesc cu zidirea u n u i t u r n vavi lonesc şi n u văd calea, pe care a tâ t de u şo r ar p u t e a a junge la fericire.

4 9 4 1 7 7 1911 R A Z E L E A U R O R E I 3

Toa tă încu rcă tu ra păca tu lu i ar înce ta deodată , dacă oameni i a r a lege ace ­as t a cale.

I a r tu iubi te cet i torule, dacă ai po r ­n i t pe aceas ta cale spre a cău ta feri­cirea, cuge tă a sup ra aces tor cuvin te şi apoi fă-te şi t u fericit.

O, dacă ar şti a c e a s t a to t omul , că de toa tă povoara vieţii ar scăpa şi că ar fi fericit pe veci, dacă a r p u t e a crede m i n u n a t u l adevăr , că I sus a m u r i t pen t ru păca te le lui şi a învia t d i n mor ţ i p e n t r u îndrep tă ţ i r ea l u i ! Mare s ch imba re p roduce aceas ta c re ­d in ţă în i n ima u n u i om. A c e a s t a exer -ciază a s u p r a lui o pu te re , care sfânta sc r ip tură o n u m e ş t e „Naş te re de su s . " „Vi se cade a vă naş t e de sus , " zice D o m n u l I sus . Toate cele ce s u n t vechi , t r ebue se t reacă şi să se înnoiască în t ine toa te . D a r c u m să se facă aceas t a? Ascu l t ă b ine iubi te ce t i to ru le :

D a c ă crezi că est i păcă tos , a tunc i să crezi şi aceea, că I sus a m u r i t pen t ru păcate le ta le . Cred in ţa a s t a să fie baza fericirei ta le . I n s ă dacă E l î n t r ' a t â t a t e -a iubit , încâ t s'a şi da t p e n t r u t ine , dă- te şi t u lui . E l a t r ă i t n u m a i p e n t r u t ine , t r ăeş te şi t u n u ­m a i pen t ru E l . î n c e a t ă de a m a i t răi i ţ ie, să abzici chiar şi de voia ta l i ­be r ă şi te încred in ţază lui I sus .

D o m n u l I sus a mur i t , p e n t r u c ă t u eşt i în l ume şi în păcat , ca d'acolo să poţ i scăpa. P e l e m n u l crucci E l p e n t r u al t ău păca t a suferit. Ia r t u cu ce ii vei m u l ţ ă m i aceas ta b u n ă t a t e ? S ă mor i lumii , să mor i faţă de t ine , ca să t ră iască în t ine I sus . De aci na in t e toa te faptele ta le să fie spre măr i r ea lu i D u m n e z e u . N u cău ta nici p lăcerea ta, nici a lumii , n u m a i şi n u m a i a lu i D u m n e z e u .

N u te t e m e de aceas ta cale că-i uşoară . N ' a i a l tceva de făcut, decâ t să te p reda i lui I sus d i m p r e u n ă cu toa te păcate le t a le şi cu tot ce a i ; acelui I sus , care şi-a da t v ia ţa sa p e n t r u t ine .

Cu ce o învoire sufletească, b a cu bucur ie vei p u t e a ceti apoi cuvin te le cele s f in te :

„Aceas t a ş t i ind că omu l nos t ru cel vechiu , s 'a r ă s t ign i t î m p r e u n ă cu d in -sul , ca să se n imicească corpul păca ­tului , ca să n u m a i se rv im păca tu lu i .

Că cel ce a m u r i t păca tu lu i , este î n d r e p t a t de păca t . Ia r de a m m u r i t î m p r e u n ă cu Chr is tos , c r edem că vom şi învia î m p r e u n ă cu d î n s u l ; Şt i ind, că Chr i s tos scula t fiind d in mor ţ i , n u m a i moare , moar t ea n u ma i are pu te re a s u p r a lui . Căci de a mur i t , a m u r i t păca tu lu i o d a t ă ; i a r de viază, viază lu i D u m n e z e u . "

A s t a - i calea cea ma i s igură , ce duce la fericire.

Ce ştie speranţa. Mai mul ţ i călător i cerce taseră oda tă

locurile m u l t dor i te ale Pa les t ine i , cu toate că aceas ta Te cos: a lor m a r i greotă ţ i a t â t d in cauza c l imei caldă şi l ipsă de apă, cât şi din cauza per i ­culoşilor locuitori arabi si turc i , cari p r i n z â n d pe călători îi despoae de bani, b a încă şi de viată.

î n a ş a mar i greotăţ i par t ic ipând aceşti călători , l u a r ă s e a m ă deodată , că un compan ion d'al lor, căzuse l a p ă m â n t în s tare m u r i b u n d ă . A l e r g â n d la el u n miss iona r îl î n t r e b a : ce este spe ran ţ a t a ? omul însă af lându-se în s tare de moar te , n u pu tea d a nici u n r ă s p u n s . P r iv ind l a el miss ionaru l m a i serios, observase că m u r i b u n d u l s t r inge ceva în mâna - i dreaptă , ce n u era a l t ceva decâ t o b u c a t ă de f runză d in epis toala 1 alui J o a n , pe ca re se aflau scrise cuvinte le u r m ă t o a r e : „Sânge le lui I s u s Chr is tos F iu l său , ne cură-teşte de tot p ă c a t u l " cap. 1, v. 7.

O h dacă aces t călător a avu t o a şa spe ran ţ ă în al său iubit Mântu i to r , a tunci de s igur sânge le lu i I s u s a fost de a juns pen t ru m â n t u i r e a lui şi ier­t a rea păca te lor sa le .

Iub i tu l m e u cetitor, ai t u o aşa spe ­r a n ţ ă v ie în D o m n u l C h r i s t o s ? P r i -mi tu- la i pe E l ca pe al t ă u iubi t M â n ­tu i to r? Crezi în sânge le lu i , ca re a fost vă r sa t p e cruce p e n t r u al t ă u p ă c a t ?

a. «es . ß

D a c ă ai crezut în E l , e des tu l pen t ru t ine . I sus a făcut toa te p e n t r u r ă s c u m ­pă ra r ea ta . E l ş i -a descoper i t iubi rea pe golgota faţă de t ine .

P r imeş t e - l deci, ca pe cel ma i iubi t r ă s c u m p ă r ă t o r al t ău , căci pr imindu-1 pe El v i a ţ ă vei afla. E l este izvorul v ie ţ i i ; spe ră deci în E l cu c red in ţă vie, şi n u te vei înşela . Fer ic i ţ i s u n t cari u r m e a z ă lui în tot cursu l vieţei lor. E i s u n t m â n g â i a ţ i chiar şi în oara morţ i i , s t r igând fără de frică: „Moar te , imde este a c u m bo ldu l t ă u ? Iadu- le , u n d e este b i ru in ţ a t a ? I. Cor. c. 15, 54. Toate-s 'deja î nv insă pr in I sus Chr is tos , căci E l a sdrobi t capu l moar t e i şi p u t e ­rea ei, p e n t r u care ai să-i u rmător i , n u ma i au a se t e m e nici în oara morţ i i .

Ferici ţ i sun t cei ce pr in pocă in ţă l-au p r imi t pe I s u s Chr is tos în i n imă şi-i u r m e a z ă lui . Fer ic i ţ i sun t cei ce mor în D o m n u l , c'ăci ei s 'au r ă p ă u s a t de ostenele lor, iar p l a t a lor le u r m e a z ă . Apocal ipsu l cap. 14. v. 13. R. Taşca.

Oh Domäne, strig cătră tine. Oh Domäne, strig- cătră tine. Priveşte-â mea mizerie ! Cu braţul tău fă-mi scăpare. Cum sunt primeşte-mă.

Păcatul m'apasă mereu, Nimic n'am bun ci numai r ă u ; Primeşte-mă ea pe al tău, Cum,sunt primeşte-mă.

Zelul şi râvna Îmi lipsesc, încât şi ceea ce doresc, Precum aşi vrea n'o 'ndeplinesc, Cum sunt primeşte-mă.

Te-aştept Doamne ca un sărac, Dar nu ca şi un desperat, Ştiind că tu eşti Indurat, Crun sunt primeşte-mă.

Cugetări de primăvară. Când pretinos străluceşte de sus mândrul soare, Şi când se'mbracă livada cu flori in splendoare, Sufletul meu e pătruns de acest sâmţ, Să laud pe Dumnezeu cel sfânt.

Când văd ramurile pomilor de muguri pline, Seara pe cerul senin a stelelor mulţime, Sufletul meu e pătruns de acest sâmţ, Să laud pe Dumnezeu cel sfânt.

Când m'adâncesc în cercarea sfintei scriptură. Când văd că Domnul cu câte bunuri mă 'ncu-Sufletul meu e pătruns de acest sâmţ. |jură, Să laud pe Dumnezeu cel sfânt.

Aurora 'mi spune. Aurora 'mi spune : că 'n întuneric Luminătorii 'mi e cel Puternic. Iar păsărică 'mi cântă tot m e r e u : Oh omule laudă pe Dumnezeu!

Aşa grăeşte floarea câmpului: Omule tnchină-te Domnului. Albinile *neă par că bombănesc : Ca 'n lucrul bun nici când să lenevesc.

Pârâul mic ce stampară setea, Mă nvaţ-a urma binefacerea. Iar norii iuţi te 'ndeamnă : viaţa S'o foloseşti spre mântuirea ta.

Amurgul Încă ne prevesteşte : Sfârşitul vine, pregătoşte-te. Şi stelele grăesc cu un cuvânt : Părintelo-i creatorul cel sfânt.

Priveşte numai spre cer. Priveşte numai spre cer când strălucesc Miriade de stele frumoase. Cu razele lor despre cine-ţi vorbesc? De-a lor glas inima-i pătrunsă.

Priveşte la toate pe acest pământ. La câmpii, la livezi, văi şi dealuri. Şi tot ce cu ochii vezi împreunând, Ce-ţi spun ele'n ale lor glasuri ?

Priveşte şi-atunci puterea o află, Dela care vin şi atârn toate Ce sunt in cer sus, pe pământ şi 'n apă, Pe Bl din toate-1 poţi cunoaşte,

Vorbesc despre-un creator mare, De-a lui tărie şi putere, înţolepciunea-i adâncă foarte. Mărire Lui şi onoare.

Primăvara. Pe câmp s'au arătat florile, timpul cântării paserilor a sosit şi voacea. turturicei se

aude In ţarina noastră. Cântare cânt. 2, 12.

Giasui stricat Şi-acesta-i cias, dară-i stricat! Sucit şi dela loc mişcat. Cu arătătoare ruptă,

•Şi cu limba încămită. Roţile i să opriră, De demult au prins rugină. Clopoţelu-i de prav umplut, Panginu 'n el cuib şi-a făcut. Ciasule! -— 'ntreb cu 'ntristare, De Ce eşti tu 'n aşa stare? Doar' ultima ta oprire 'Ţi-e prima nenorocire, N'a fost, cine să te tragă, Şi ca să te curăţască, Toţi cei ce te părăsiră, Să te 'ndrepţi, na mai sperară. Când or tăgăşit în casă, Limba ta-atunci să 'nstrâmbasă; Tar când s'or sfădit odată Bărbatul şi cu nevastă, Şi precum ei să băteau, Pre tine 'ncă te-ajungeau. Astfel, apoi te-ai stricat, Şi-atârni acolo 'nstrâmbat,

Este 'n sat o beserică Frumoasă şi 'mpodobită, Turn înalt cu sămnu crucei, Altar, strană 'n lăuntrul ei, Şi 'vangheliea cea sfântă, Jur împrejur aurită, Tot la şapte zi-i deschisă, Cetită şi iar închisă.

Două femei d'-uşe-aproape, Vorbesc lucru secret foarte; Mai încolo vr'o cinci bărbaţi; Doi din ei de somn apăsaţi. Duminecă-i, dimineaţa Lucru-i mult şi 'ncă nu-i gata. Trebue să se 'ngrijească, Mâne cum să isprăvească. Crijea pân' la meazăzi ţine, Şi aşa slujba rămâne.

Dela mas'-abea să scoală, Eşe-afară lumea toată. Lăutarii zic în lăută, Flăcăii din gură _ cântă. Feciori fete 'ncep să joace, Să 'nvârtesc încolo 'ncoace. Cărcima-i plină îndesată,

D'abea pot să mai încapă. 'Lei din sticle rachiu varsă, Lulele urît fumază. Lnjurături să fac multe, Vai de urechea ce-aude. Ochi umflaţi, gură căscată, Vorbă rea şi blăstămată,

Seara apoi vezi şi sânge, linul altul şi mai plânge. Acestea pruncii le vede Şi ca cei mari le fac toate.

#

Cine-s aceşti tânări, bătrîni ? Au doară sunt ei toţi creştini! Da, da mă rog sunt creştini toţi, Cum au fost şi a lor strămoşi; Credinţa lor strămoşascâ, Mor, ori trăesc, ei n'o lasă.

* * * Omule, oh sărmane om, Deşteaptă-te din acest somn! Creştin este al tău nume, Dar faptele-ţi sunt păgâne; Tu eşti dasul acel stricat, Sucit şi dela loc mişcat, Nu-i cine să te 'ndrumează, Şi ca să te curâţiască, Sufleteşte nenorocit, Şi cu moralul murdărit, Ca un mort zaci in păcate, Rătăcit foarte departe. Starea-ţi e înfricoşată, O deşteaptă-te odată!

Nu iubi v inu l . Prov. 23, 29—35.

Unde găseşti tulburare ? Unde nu este pace ? Unde găseşti ceartă mare; Cel rău cuib unde-şi face ? La cei cari In birt mereu Beau la vin până târzeu, Acolo Dumnezeu nu e' Nici pace nici bucurie.

Nu-i t icălos 'ca beţivul, N'are minte nici moral, Abea stă 'n picioare bietul, Totdeauna-i tulburat. Nu ştie de capul lui, Nu e mort, dar nici viu nu-i. Vezi ce o urltă faptă, Dar el nu să mai deşteaptă.

Luptă-te cu bărbăţie împotriva poftelor! Altmintrelea, te învinge Mulţimea păcatelor ; Şi In iad vei fi lupins, Colo 'n focul cel nestins. Mântuirea ta-o apucă, Ceea prin Isus adusă !

Vai cari de vin să Inbată! Ei nu mai ştiu unde-ajung, Căci cari beau toţi au să cadă In a satanei greu jug. Oh dar toţi vă deşteptaţi. De păcat vă depărtaţ i ; Veniţi la Isus degrabă, Numai Bl singur vă scapă.

Auzîi chemarea lui Isus. Auzii chemarea lui Isus : Cel ostenit vină : La mine 'ţi trec durerile, Te scap de sarcină. Şi am venit, precum eram Bolnav, sărac şi ostenit, Şi El de toate m'a scăpat, Odichnă, pace m'a cinstit.

Auzii chemarea lui Isus : Veniţi toţi la mine : Să bea din apa viotei, în ilar fiecine. Eu am venit si am gustat, Din apa vieţii veşnică; ; Si setea mi s'a stâmpărat, Viaţa-mie fericită.

înainte! înainte ! Sus la luptă ! Regele nost e cu noi. Prin iubirea lui In toate Noi vom fi învingători.

Cântaţi, cânta ţ i ! Voi rescumpăraţi a lui Isus. înainte, că acuşi Tot pământu 1 va ti supus.

înainte ! iaca steagul Regului nost. cel mare. înainte ! sună glasul Trimbiţei cle'nvingere.

înainte ! pentru causa Lui Isus ne luptăm, Frecând după sufletele Alergăm să le scăpăm.

înainte nu-i departe Cfttaţga cea frumoasă, Unde-aşiţa^ra-fte luptători A vieţef cbrojHjft^

«SC i.

M Ă R U N T E .

U n d o m n credincios se duse oda tă în vizi tă la o d o a m n ă boga ta p e n t r u câ teva zile.

î n z iua cea dint îe d u p ă m a s ă îşi ceru d o m n u p r i n serv o biblie de la doamnă . E r a u cu s tare b u n ă şi duceau lux cam m a r e , dar în t oa t ă casa n u pu tea i găs i bibl ie . S t ă p â n e i îi e ra r u ­şine să .zică că n ' a u biblie, ci d ă d u iute 2 coroane servi torului ca să m e a r g ă şi să cumpere u n a dinl ibrăr ie , ceea ce apoi ea s ingură o dădu oas -pelui , care cât a s ta t acolo, tot m e r e u cetea din ea. I a r după plecarea aces ­tuia , d o a m n a nici n u p u t e a înch ipu i ce u n b ine ş i -a făcut.

Ciuda t lucru — gând i se e a ; u n d o m n învă ţ a t să n u poa tă fi 3 zile fără să ce tească din biblie. Mi - a r p lăcea să ş t iu ce poa te fi în aceea a tâ t de a t r ă g ă t o r ! Şi începu a ceti d in ea n u m a i d in curiosi ta te (din poftă) . N u m u l t t imp îi crescu setea tot m a i m u l t şi cetea, cetea p â n ă ce a c u n o s ­cut ca şi d â n s a e o păcă toasă .

A s t r iga t p e n t r u er tare şi 1-a aflat pe Mântu i to ru l . D e aci na in t e ce tea şi

n a i n t e a copiilor ei — şi l ăudau p e D o m n u l la care e rau conduşi p r i n s fân ta bibl ie .

Japonezii cei cuminte. U n profesor g e r m a n cu n u m e l e

Dr . Schni tze r , n u d e m u l t a făcut o călă tor ie în J a p o n i a , ca re astfel scr ie d e s p r e j aponez i : „Nicăur i şi nici oda t ă n ' a m văzut în J a p o n i a om bea t şi dur , nici vre o pur t a re p roas tă ca la noi, p r in u r m a r e a be ţ ie i . "

Ce beau da ră j a p o n e z i i ? apă, şi ia răş i apă. J aponez i i î n t r ebu in ţ ază apa n u n u m a i pen t ru spă la rea zi lnică, ci şi pen t ru beu t . Şi n u m a i t r ă i r ea cu a p ă este mijlocul cel mai s igu r p e n t r u p ă s t r a r e a sănă tă ţ i i şi de l a tu -ra rea boalei. A p a cu ră te ş t e s ânge l e m a i b ine ca ori şi ce. Impedecă c r e ş ­t e r ea de p i a t r ă în ficat şi în r ă runch i , p r e c u m şi p o d a g r a şi r e u m a t i s m u l . Aces te două d in u r m ă s u n t n e c u n o s ­cute în J a p o n i a . F ă r ă aceas ta a p a ţ ine t o t d e a u n a la r â n d s tomacu l o m u l u i şi deaceea ra reor i este ceva ne rându ia l ă la acei ce t răesc cu ea.

C â n d vom deveni noi români a t â t de în ţe lep ţ i şi cuminte ?

Luaţi aminte corişti! D a c ă bunu l D u m n e z e u ne va a ju t a

a a junge ziua do 25-lea Mai st. n . se va ţ inea în Csepel , l â n g ă Bpes t a o f e s ­t iv i ta te a coruri lor. L a care sun t şi c h e m a ţ i corişti noştri , să v ină , să vază , şi să înveţe ceva, că c a m c u m ar t r e b u i cân ta t . Dară b a r e m ! conducător i i c o r u ­rilor ar fi b ine să vină. Ce i ce vin, p o t ven i la B p e s t a pe mie rcu r i sara şi j o i d iminea ţ a m e r g e m toţi d i m p r e u n ă la festivitate. Cu o cale p u t e ţ i să vede ţ i , c u m să lucră căr ţ i le cele de cântăr i , cu no te , după car i aşa m u l t doresc un i i .

V ă salută p r e toţi cu iub i re în D o m ­nu l B r u m a r şi Berbecar .

Abonamentul la R. AUROREI: 1 exemplar la o singură adresă pentru un an 1 coroană. Dela 2 până la 6 exemplare 80 fileri. Dela 7—20 exemplare 70 fileri. Dela 21—40 exemplare 60 fileri şi dela 41 de exemplare In sus 50 fileri. Iar pentru cele de Împărţit Înlesnire mare.