ioan aurel pop

2
Comentariu bibliografic: Ioan Aurel Pop, Românii şi maghiarii în secolele IX-XIV.Geneza statului medieval în Transilvania. Prima cronică latino-maghiară pe care o analizează domnul Ioan Aurel Pop este Gesta Hungarorum scrisă de notarul regelui Bela al Ungariei, magistrul P.. Ne este prezentată în câteva rânduri istoria acestei lucrări, cu descoperirea şi publicarea ei în 1746 de către J.G. Schwandter şi M. Bel, când nimeni nu îi contesta autenticitatea, apoi cu noile ei interpretări făcute sub influenţa tezei imigraţioniste, punctul culminant fiind atins abia odată cu lucrarea lui Robert Roesler din 1871. Domnul Pop a găsit două motive pentru valul de critică abătut asupra cronicii: trecerea de la romantism la faza critică, pozitivistă şi accentuarea luptei pentru emanciparea popoarelor din Imperiul Austro- Ungar. Sunt prezentate de asemena şi cercetările din deceniul trei al secolului trecut aparţinând lui Homan Balint care a identificat două arhetipuri de geste: unul care cuprinde istoria maghiarilor de la începuturile mitice la 1091, scrisă de un cleric de cultură franceză şi italiană între 1077-1095 şi un al doilea, o gestă scrisă în secolul XIII sub Ladislau Cumanul, servind ca sursă de inspiraţie pentru Simon de Keza, Chronicon Pictum Vidobonense şi Chronicon Posoniense. Balint consideră cronica lui Anonymus o operă savantă, cu caracter nobiliar, având ca surse vechile geste din secolul XI. După al doilea război mndial cronica a fost din nou discreditată, fiind considerată nouă, fără bază istorică, având ca bază informativă izvoare neconcludente şi tradiţii genealogice, toate cronicile inspirându-se din ea tocmai la partea despre români. Domnul Ioan Aurel Pop a arătat că Anonymus nu avea niciun motiv să inventeze popoare sau să transcrie fabule, el respingând tradiţia orală. În opinia dânsului, Anonymus se înscrie în rândul reprezentanţilor propagandei naţionale alături de John de Salisbury, Vincentus Hispanus, Suger şi Raoul Glaber, care luptă pentru afirmarea monarhiilor naţionale în faţa universalismului Imperiului. Din această cauză putem întâlni în lucrarea sa mândria de a fi maghiar

Upload: sabau-adrian

Post on 13-Sep-2015

6 views

Category:

Documents


2 download

DESCRIPTION

vvvv

TRANSCRIPT

Comentariu bibliografic: Ioan Aurel Pop, Romnii i maghiarii n secolele IX-XIV

Comentariu bibliografic: Ioan Aurel Pop, Romnii i maghiarii n secolele IX-XIV.Geneza statului medieval n Transilvania.

Prima cronic latino-maghiar pe care o analizeaz domnul Ioan Aurel Pop este Gesta Hungarorum scris de notarul regelui Bela al Ungariei, magistrul P.. Ne este prezentat n cteva rnduri istoria acestei lucrri, cu descoperirea i publicarea ei n 1746 de ctre J.G. Schwandter i M. Bel, cnd nimeni nu i contesta autenticitatea, apoi cu noile ei interpretri fcute sub influena tezei imigraioniste, punctul culminant fiind atins abia odat cu lucrarea lui Robert Roesler din 1871. Domnul Pop a gsit dou motive pentru valul de critic abtut asupra cronicii: trecerea de la romantism la faza critic, pozitivist i accentuarea luptei pentru emanciparea popoarelor din Imperiul Austro-Ungar. Sunt prezentate de asemena i cercetrile din deceniul trei al secolului trecut aparinnd lui Homan Balint care a identificat dou arhetipuri de geste: unul care cuprinde istoria maghiarilor de la nceputurile mitice la 1091, scris de un cleric de cultur francez i italian ntre 1077-1095 i un al doilea, o gest scris n secolul XIII sub Ladislau Cumanul, servind ca surs de inspiraie pentru Simon de Keza, Chronicon Pictum Vidobonense i Chronicon Posoniense. Balint consider cronica lui Anonymus o oper savant, cu caracter nobiliar, avnd ca surse vechile geste din secolul XI. Dup al doilea rzboi mndial cronica a fost din nou discreditat, fiind considerat nou, fr baz istoric, avnd ca baz informativ izvoare neconcludente i tradiii genealogice, toate cronicile inspirndu-se din ea tocmai la partea despre romni.

Domnul Ioan Aurel Pop a artat c Anonymus nu avea niciun motiv s inventeze popoare sau s transcrie fabule, el respingnd tradiia oral. n opinia dnsului, Anonymus se nscrie n rndul reprezentanilor propagandei naionale alturi de John de Salisbury, Vincentus Hispanus, Suger i Raoul Glaber, care lupt pentru afirmarea monarhiilor naionale n faa universalismului Imperiului. Din aceast cauz putem ntlni n lucrarea sa mndria de a fi maghiar precum i o laud a virtuilor rzboinice i cuceritoare ale acestora, fiind subliniat superioritatea fa de teutoni i greci, cele dou popoare imperiale. Simon de Keza i alte izvoare din arhetipul II arat c n momentul alungrii ungurilor din nordul Mrii Negre Pannonia i transilvania erau locuite de slavi, vlahi, teutoni, greci. Sunt enumerate izvoarele care i arat pe romni implicai n nvlirea i stpnirea hunilor: Nibelungelied, Biterolf und Dietleib, Die Klage precum i biografii romanate ale lui Attila. Analiza izvoarelor continu cu lucrrile umanitilor Antonius Verantus i Frideric Menus, cu cronica ruseasc Povestea anilor trecui, cu lucrarea bizantinilor Ioan Kynnamos, secretarul lui Manuel Comnenul i Kekaumenos, autorul Strategikon-ului, precum i lucrarea dominicanului anonim din 1308, Descriptio Europae Orientalis. Autorul a artat cum termenul de vlah n-a avut niciodat sens de pstor, prezena termenilor pastores i pascua Romanorum atest doar existena putenicelor tradiii pstoreti. n listele grupurilor etnice care au venit mai trziu nu apar niciodat romni.

Obiectivele lui Anonymus i ale altor cronicari, aa cum artat dl Pop sunt urmtoarele: propaganda antiimperial, cutarea unor origini nobile pentru maghiari i invocarea dreptului istoric de stpnire a teritoriului propriu. Anonymus considera statul drept o motenire a regalitii maghiare de la desclectori.

Urmeaz analiza formaiunilor politice a lui Gelou, Glad, Menumorut, cu precizrea aproximativ a arealului geografic unde se aflau. O analiz mai detaliat a fost rezervat ducatului lui Gelou, despre care Anonymus spunea clar c era vlah. Domnul Pop consider c ara lui Gelou mai exista nc pe vremea lui Anonymus, sub forma unei autonomii. De asemenea se pune problema unde a fost cetatea lui Gelou, la Dbca sau la Cluj, cetatea Dbca existnd nc din secolul VIII, cu patru incinte i inventar bogat. Cuvntul duc a persistat o vreme n limba romn medieval, pn s fie nlocuit de termenii de origine slav pentru conducerea militar.