Insuccesul scolar

1.Insuccesul scolar:definitii,forme de manifestare, criterii de apreciere

Se poate observa un deosebit interes pentru evolutia scolara a elevului atat din partea

acestuia, cat mai ales din partea parintilor, profesorilor si chiar a societatii.

Principalul motiv al acestei preocuparii il constituie faptul ca succesul sau insuccesul scolar

se reflecta si in relatiile de familie, relatiile cu grupul de prieteni, precum si in pozitia si

prestigiul pe care il detine familia respectiva in societate.Astfel insuccesul scolar determina

deprecierea individului, a scolii, a familiei,devenind o problema sociala.

Succesul si insuccesul scolar trebuie privite din mai multe puncte de vedere si intr-o relatie

dinamica si complexa.

In primul rand, succesul si insuccesul scolar nu se pot judeca independent de cadrul si

exigentele mediului scolar, de traditiile culturale ale fiecarei tari, de modalitatile de depasire al

unui nivel de scolaritate la altul, de calitatea instruirii.Astfel succesul scolar consta in “obtinerea

unui randament superior in activitatea instructiv-educativa, la nivelul cerintelor

invatamantului .“Spre deosebire de acesta, insuccesul scolar reprezinta “ramanerea in urma la

invatatura sau neindeplinirea cerintelor din cadrul procesului instructive-educativ”

In al doilea rand, reusita sau nereusita scolara trebuie puse in legatura cu normele subiective

in functie de care elevul si chiar parintii clasifica evolutia acestuia.Insa pentru ca nu se poate da o

definitie clara si precisa a notiunii de insucces scolar, aceasta trebuie relationata cu varietatea

formelor de manifestare si criteriilor de apreciere traite individual la niveluri diferite de

intensitate, profunzime si persistenta.

O prima distinctie este aceea intre insuccesul scolar generalizat (dificulatati de adaptare la

viata scolara de ansamblu si neatingerea baremelor la majoritatea obiectelor de studiu) si

insuccesul limitat (intampinarea problemelor doar la unele materii).

O a doua distinctie este aceea intre escul scolar cognitiv ( nerealizarea de catre elev a

obiectivelor pedagogice alaturi de rezultate slabe la examene, corigente si repetentie)si esecul

scolar necognitiv (inadaptarea elevului la exigentele ambiantei scolare).

Insuccesul scolar poate avea caracter episodic (anumite dificultati in rezolvarea sarcinilor de

invatare) si caracter de durata (acumularea de lacune pe perioade mari de timp).

Amploarea si persistenta pot fi surprinse in cadrul fazelor pe care le parcurge acest fenomen:

a) faza premergatoare caracterizata de aparitia primelor probleme scolare, primele goluri

in cunostinte si incetinirea ritmului in comparatie cu ceilalti elevi, acestea avand ca

urmari nemultumirea elevului, lipsa interesului si a dorintei de depasire a acestora.

b) faza de retrapaj propriu-zis in care se acumuleaza goluri mari in cunostintele elevului

si evitarea incercarii de a redresa situatia, apare aversiunea fata de invatatura si

profesori, perturbarea orelor si chiulul, notele proaste.

c) faza esecului scolar formal caracterizata de repetentie sau abandon scolar care au drept

consecinta degradarea personalitatii si neintegrarea sociala si profesionala.

Formele de insucces scolar mai pot fi clasificate si in functie de indicatorii existentei unor

forme stabilizate de esec:

indicatorii proprii institutiei de invatamant –rezultate slabe,repetentie;

indicatori exteriori institutiei scolare-tipul de orientare dupa terminarea scolaritatii

obligatorii,rata ridicata a sonajului in randul tinerilor,rate de analfabetism;

indicatori referitori la efectele esecului in plan individual,rata de abandon scolar si

absenteism, trairea subiectiva a esecului.

Se observa faptul ca insuccesul scolar are implicatii in gradul de integrare socio-profesionala

intrucat invatatura trebuie sa-si dovedeasca eficienta prin construirea unor tineri competenti pe

piata muncii.

2.Dimensiunea subiectiva a insuccesului scolar.

Succesul si inseccesul scolar au la baza o dimensiune obiectiva reprezentata de cerintele

sistemului educational si o dimensiune subiectiva,umana care este de cele mai multe ori umbrita

de normele societatii.

De cele mai multe ori aprecierea pe care o acorda profesorul cunostintelor si competentelor

elvului difera foarte mult de evaluarea acestuia si respective de cea a parintilor.Ceea ce este

important consta in modul si nivelul de aspiratie pe care se asteapta sa-l obina un elev intr-o

anumita activitate scolara. Astfel avem de-a face cu doua situatii:prima in care elevul si/sau

parintii sunt nemultumiti de notele inferioare

obtinute,in acest caz dezvoltandu-se un insucces prihologic care se masoara prin distanta dintre

rezultatele asteptate si cela obtinute sic ea de-a doua situatie in care elevul este multumit cu

“succesele sale”atunci cand promoveaza la limita.

In ambele cazuri un rol deosebit de important il are familia care determina fixarea sau

reglarea nivelului de aspiratie al elevului, precum si impactul pe care il are aprecierea

profesorului asupra elevului.Insuccesul va determina astfel o depreciere a imaginii de sine,

pierderea increderii si dezvoltarea unui sentiment de ineficienta personala.

Subaprecierea capacitatilor de a face fata cerintelor va determina o subapreciere a

problemelor intalnite, sarcinile scolare devenind foarte dificile si el va considera ca nu poseda

nicio calitate, deci nu se va mobiliza in depasirea situatiei.

De multe ori parintii fixeaza un nivel superior al aspiratiilor fara sa tina cont de ceea ce vor si

pot sa faca copii lor.Daca ei nu si-au realizat obiectivele pe parcursul vietii lor vor dori ca cel

putin copii lor sa aibe un alt viitor.Astfel ei dezvolta in elev o teama de esec care va impiedica

realizarea performantelor dorite si chiar va dezvolta vulnerabilitatea acestuia la esec.

O alta cauza a insuccesului scolar o au si sistemele de invatamant care in momentele de

promovabilitate scazuta inregistreaza o eficacitate direct proportionala. In acest caz ar trebui

“adaptarea scolii”la elev, deci ar trebui reevaluate cerintele si obiectivele sistemului.

Efectele cumulative ale esecului scolar constau in incapacitatea de integrare in

grup,familie,societate precum si in dezvoltarea unor sentimente de culpabilitate, inferioritate,

excludere care pot duce la comportamente derivate.

3.Factorii insuccesului scolar

Cercetarile in acest domeniu au desemnat trei categorii de factori a insucceselor scolare:

1)factorii care tin de dezvoltarea individului;

2)factorii care tin de scoala si de conditiile pedagogice;

3)factorii care tin de familie,de mediul socio-cultural.

3.1 Factorii individuali ai inseccesului scolar

La inceputul sec xx s-a realizat primul test de inteligenta de catre A.Binet si T.Simon cu

scopul de a identifica copii cu serioase deficiente intelectualepentru a le asigura o educatie

speciala. Mai tarziu a fost adoptat conceptual IQ care reprezinta raportul dintre varsta mentala sic

ea cronologica in luni.

S-a observat ca 50% din succesul scolar este datorat inteligentei copilului,nivelul de reusita

scolara fiind corelat cu grade de inteligenta.Insa inteligenta este doar unul din factorii individuali

ce determina succesul/insuccesul elevului la invatatura.

Testele de inteligenta permit evaluarea in momentul administrarii. In ultima vreme insa s-a

dezvoltat conceptual de evaluare a potentialului de invatare pe baza metodelor formativ-

dinamice prin care se estimeaza daca elevul este capabil sa invete si cat poate, urmarindu-se

viteza invatarii,capacitatile de conservare si transfer.

Un alt program pentru depistarea functiilor cognitive deficitare este Programul de

Imbunatatire Instrumentala care se bazeaza pe :modificabilitate cognitive si invatare mediate.

Modificabilitatea cognitive defineste capacitatea individului de a remodela cunostintele

accumulate,iar invatarea mediate este un proces prin care un adult competent il ajuta pe elev sa

invete prin selecterea,transformarea si sistematizarea informatiilor.

Inseccesele scolare mai au la baza si alti factori individuali cum ar fi:factori de ordin

stomato-fiziologic si factori afectiv-motivationali si de personalitate.

In primul rand anomaliile se deregrarile de dezvoltare fizica a copilului,starea de

sanatate ,fragilitatile fiziologice care se pot exprima prin tulburari senzoriale,stari nervoase,

disfunctii metabolice,perturbari ale somnului transforma evolutia scolara a copilului.Dificultatile

de ordin fiziologic au o influenta directa si indirecta asupra activitatii de invatare:directa prin

cresterea gradului de oboseala, concentrare si mobilizare scazute si indirecta prin atitudinea pe

care o au parintii fata de aceste situatii.

In stransa legatura cu factorii somato-fiziologici sunt factorii energetici si mecanismele de

reglare (putere de munca, rezistenta la efort, ritmul si eficacitatea activitatii).Exista elevi care

desi au o capacitate intelectuala ridicata nu se pot mobiliza usor si repede, iar incercarea de a

schimba aceste situatii pot avea efecte negative in planul copilului.

Un alt factor decisive pentru reusita scolara il constituie motivatia.Lipsa de interes si

atitudinea negative fata de scoala declanseaza mecanisme de refuzare sau evitare a invatarii.

Evolutia elevului este determinate si de dimensiunea instabilitatii emotionale caracterizata

prin dezechilibru, discontinuitate in activitate, agitatie psihomotorie, excitabilitate accentuate,

dificultati de concentrare a atentiei.

Toti acesti factori conditioneaza intr-o masura mai mare sau mai mica evolutia scolara a

elevului.

3.2. Factorii familiali ai insuccesului scolar

Teoria handicapului sociocultural sustine ca mediul defavorizat din care provine copilul nu

poate asigura o dezvoltare optima in cadrul scolii care reproduce inegalitaile sociale.

Atunci cand se studiaza impactul mediului socio-familial asupra evolutiei scolare a

individului se are in vedere:

situatia economica;

statutul socio-profesional si nivelul cultural;

stilul educational familial;

structura familiei;

relatiile intrafamiliale;

tipul de coeziune familiala.

Situatia economica precara a familiei afecteaza traiectoria scolara afecteaza traiectoria

scolara a elevului in mai multe feluri.In primul rand, prin faptul ca familia nu poate suporta

cheltuielile de scolarizare, copii sunt nevoiti sa renunte la scoala.

In al doilea rand, din cauza eforturilor prelungite facute pentru a-si mentine copii la scoala in

unele familii apar conflicte ce au un impact negativ asupra copiilor.

In al treilea rand, familiile cu deficiente financiare opteaza catre scoli cu o durata scurta de

timp cum sunt scolile profesionale.

Reusita la invatatura depinde si de factorii culturali, de nivelul de pregatire profesionala a

parintilor, de deosebirile in ceea ce priveste nivelul de aspiratie, dar mai ales bagajul cultural

exprimat prin limbajul utilizat si practicile culturale ale acestora.Inca de la inceput copii

proveniti din familii favorizati vo beneficia de un avantaj prin detinerea unui “bagaj cultural”

apropiat de cel folosit la scoala.

Atitudinile si performantele scolare sunt in stransa legatura si cu stilurile educative familiale

care desemneaza natura si caracteristicile raporturilor familiale: restrictie-toleranta, angajament-

detasare, dependenat-autonomie, respingere-acceptare.

Exisata trei stiluri educative parentale:

-stilul permisiv –nivel scazut al controlului parental si nivel scazut al sustinerii;

-stilul autoritar –nivel inalt al controlului cu o slaba sustinere din partea copilului;

-stilul “autorizat” –control sistematic alaturi de un nivel ridicat al suportului parental.

O influenta ridicata o are si climatul educativ familial, respectiv tipul de coeziune

familiala.Incoerenta atitudinii parintilor, lipsa de calm si de stabilitate familiala,precum si lipsa

de afectiune intre parinti, viciile si neintelegerile lor, certurile, actele de violenta si o slaba

integrare a familiei in societate il situeaza pe copil intr-un climat de insecuritate afectiva

nefavorabile unei bune adaptari scolare.

Nu in ultimul rand trebuie analizat si tipul de familie:

-familia conjugala –doi parinti casatoriti si copii rezultati din uniunea lor;

-familia monoparentala –un parinte cu unul sau mai multi copii;

-familia reconstituita –un partener a mai fost casatorit;

-familia adoptiva –unul sau mai multi copii adoptati.

Se considera ca familia biparentala poate asigura nivelurile cele mai inalte de dezvoltare,

divortul parintilor fiind o cauza a dificultatilor scolare a le copilului care traieste sentimente de

confuzie, anxietate, frustrare, vinovatie, rusine,durere, stare de neputinta.

3.3. Factorii de ordin scolar ai insuccesului

Nivelul cheltuielilor scolare, calitatea echipamentelor, a programelor, cat si aspecte

referitoare la organizarea procesului de invatare, pregatirea psihopedagogica a profesorului, stilul

educational, trasaturile de personalitate ale profesorului, relatii professor-elev, relatia scolii cu

familia au un impact puternic asupra evolutiei scolare.

Se poate observa cu usurinta faptul ca mediul rural este mult mai dezavantajat din punct de

vedere material, al calitatii echipamentelor scolare si al dotarii cu personal didactic calificat.In

unele zone rurale exista copii care nu au vazut cum arata un calculator ceea ce are un mare

impact asupra acestora atunci cand accede pe o treapta superioara de invatamant in mediul urban,

mai ales ca profesorii ignora starea materiala a acestor elevi si a scolilor din care provin.

In functie de calitatea actiunii pedagogice si personalitatea profesorului se face distinctia

intre mediul scolar selective si cel adaptativ.In mediul selectiv, elevul trebuie sa se adapteze

conditiilor oferite de scoala, regulilor si modului de predare al profesorului indiferent de

aptitudinile si capacitatile sale, iar in cel adaptativ ia in consideratie diferentele individuale dintre

elevi.

Trebuie avute in vedere si continuturile invatamantului despre care se spune ca are un

caracter supradimensionat, programele scolare fiind din ce in ce mai incarcate.Se cultiva

intelectualismul, performantele de exceptie si etilismul astfel ca nu toti elevii au egalitate de

sanse.

Studiul asupra reformei curriculare in invatamantul general arata faptul ca fiecare disciplina

doreste sa ocupe locul sau in planul de invatamant si de aceea in locul unor sinteze

interdisciplinare se observa o multiplicare si ingreunare a continuturilor cu un grad ridicat de

abstractizare, cu prea putine aplicatii practice si relationare cu viata cotidiana.Numarul mare de

sarcini, numarul mare de ore pe saptamana, dispunerea defectuoasa a acestora, conditii minime

de igiena intelectuala contribuie inevitabil la aparitia dificultatilor si implicit a esecului scolar.

Metodele de predare-invatare au si ele rolul lor in activitatea scolara.Rigiditatea metodelor de

predare- invatare, accentul pus pe memorare si reproducere, precum si activitatile de tip exclusiv

frontal genereaza probleme de invatare multor elevi.

Exista scoala centrata pe professor care presupune ca rolul cel mai important sa fie detinut de

acesta, elevul fiind doar un receptor pasiv al informatiilor.Exista, de asemenea, scoala centrata pe

elev in care acesta ia initiative, actioneaza pentru a descoperi, isi afirma ideile proprii, isi

satisface propriile interese, curiozitati, pasiuni.In acest caz are loc schimbarea de roluri, desi tot

profesorul detine controlul.

Invatamantul nu se centreaza pe crearea situatiilor favorabile pentru fiecare elev, pentru

descoperirea intereselor, aptitudinilor si posibilitatilor de formare proprii.O buna cunoastere a

elevilor poate determina o evolutie favorabila si o buna functionare a relatiei profesor-elev.

Astfel profesorii ar trebui sa aiba cunostinte despre personalitatea elevilor sai, a mediului din

care provin sau a starilor de sanatate.De cele mai multe ori atunci cand isi caracterizeaza elevii

profesorii se refera la situatia lor scolara adica la dimensiunea obiectiva a invatamantului.

Exista si situatiile in care profesorii se lasa ghidati de anumite reprezentari pe care si le

formeaza pe parcursul orelor. Astfel cei buni sunt motivati, inteligenti, sociabili, adaptati pe cand

ceilalti sunt lenesi, au deficiente intelectuale si le lipseste motivatia.Tinand cont de aceste

calificative profesorul isi desfasoara activitatilor in acest sens,recompensandu-i pe cei buni si

ignorandu-i pe cei slabi.

De asemenea, unii profesori considera ca insuccesul scolar este datorat lipsei de efort a

elevului tocmai pentru a-si mentine identitatea profesionala pozitiva.Indiferent care este

vinovatul responsabilitatea este pasata in mainile elevului.

Toate aceste date indica faptul ca profesorul ramane un factor important in determinarea

rezultatelor scolare ale elevului.Ceea ce conteaza in abordari situatiilor dificile nu consta in

pregatirea de specialitate a profesorului, ci pregatirea sa psihopedagogica acesta reusind sa

rezolve problemele in cunostinta de cauza si sa dovedeasca flexibilitate in abordarea contextelor

educatioanale.

Relatiile de personalitate ale profesorului cu elevul sunt o conditie a reusitei.In practica

educationala, profesorul detine insa o relatie speciala cu cei care reusesc, pe ceilalti privindu-i

intr-o lumina defavorabila de unde vor rezulta diferentele de atitudine care se vor reflecta in

planul rezultatelor scolare.El ar trebui sa se adapteze insusirilor fiecarui elev si sa-l perceapa asa

cum este.

De asemenea, modul in care profesorul realizeaza evaluarea distribuind recompensele si

pedepsele poate favoriza aparitia insucceselor scolare.Evaluarea nu trebuie sa fie o modalitate de

accentuare a autoritatii profesorului, ci o cale de a evidential capacitatile elevului, progresul

acestuia si pentru a-l determinarea sa se motiveze si mai mult.

BIBLIOGRAFIE

1.”Psihologia educatiei”-Dorina Salavastru, ed.Polirom, Iasi, 2004