5. TAXA PE VALOAREA ADĂUGATĂ

Taxa pe valoarea adăugată este un impozit indirect, cu o pondere foarte importantă în cadrul resurselor bugetului de stat. Suportatorul acestui impozit este consumatorul final, care achiziţionează bunuri sau servicii, iar plătitorul este persoana impozabilă ce livrează/prestează aceste bunuri/servicii1.

5.1. Sfera de aplicare a taxei pe valoarea adăugată

În sfera de aplicare a taxei pe valoarea adăugată se cuprind operaţiunile care îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii:

a) constituie o livrare de bunuri sau o prestare de servicii efectuate cu plată sau o operaţiune asimilată acestora (condiţia ca operaţiunea să fie efectuată cu plată implică existenţa unui avantaj în folosul clientului şi existenţa unei legături directe între operaţiune şi contrapartida obţinută, chiar şi în situaţia în care preţul nu reflectă valoarea normală a operaţiunii);

b) locul de livrare a bunurilor sau de prestare a serviciilor este considerat a fi în România;c) livrarea bunurilor sau prestarea serviciilor este realizată de o persoană impozabilă;d) livrarea bunurilor sau prestarea serviciilor să rezulte din una din activităţile economice următoare: activităţile

producătorilor, comercianţilor sau prestatorilor de servicii, inclusiv activităţile extractive, agricole şi activităţile profesiilor libere sau asimilate acestora, precum şi exploatarea bunurilor corporale sau necorporale în scopul obţinerii de venituri cu caracter de continuitate.

Pe lângă livrările de bunuri şi prestările de servicii efectuate cu plată, în sfera de aplicare a taxei pe valoarea adăugată se cuprind şi următoarele operaţiuni:

importul de bunuri efectuat în România de orice persoană, dacă locul importului este în România; achiziţiile intracomunitare de bunuri, efectuate cu plată, pentru care locul este considerat a fi în România.

5.2. Persoane impozabile

Persoană impozabilă este considerată orice persoană care desfăşoară, de o manieră independentă2 şi indiferent de loc, activităţi economice, oricare ar fi scopul sau rezultatul acestei activităţi.

Persoanele impozabile, indiferent de locul unde sunt stabilite, trebuie să se înregistreze în scop de TVA în România dacă realizează operaţiuni supuse taxei care au locul în România şi pentru care sunt obligate la plată. Prin excepţie, nu au această obligaţie următoarele persoane:

persoanele impozabile care beneficiază de regimul special de scutire (întreprinderile mici); persoanele impozabile care realizează doar operaţiuni scutite fără drept de deducere (de exemplu: bănci,

companii de asigurări, spitale, etc.).

Întreprinderile mici sunt acele întreprinderi a căror cifră de afaceri anuală3, declarată sau realizată, este inferioară plafonului de 65.000 euro şi care pot solicita scutirea de taxă pe valoarea adăugată (echivalentul în lei al plafonului este stabilit la cursul de schimb valutar valabil la data aderării României la Uniunea Europeană şi este de 220.000 lei).

Persoana impozabilă care aplică regimul special de scutire şi a cărei cifră de afaceri atinge sau depăşeşte în cursul anului plafonul de scutire, trebuie să solicite înregistrarea în scop de TVA în termen de 10 zile de la data atingerii sau depăşirii plafonului (această dată se consideră a fi prima zi a lunii calendaristice următoare celei în care plafonul a fost realizat sau depăşit).

După atingerea sau depăşirea plafonului de scutire sau după exercitarea opţiunii pentru aplicarea regimului normal de taxare, persoana impozabilă nu mai poate aplica din nou regimul special de scutire, chiar dacă ulterior realizează o cifră de afaceri anuală inferioară plafonului special de scutire.

1 Cu unele excepţii, care apar în cazul tranzacţiilor transfrontaliere, în care persoana obligată la plata taxei pe valoarea adăugată este cumpărătorul.2 Nu acţionează de o manieră independentă angajaţii sau orice alte persoane legate de angajator printr-un contract individual de muncă sau prin orice alte instrumente juridice care crează un raport angajator/angajat în ceea ce priveşte condiţiile de muncă, remunerarea sau alte obligaţii ale angajatorului.3 Cifra de afaceri luată în considerare este constituită din valoarea totală a livrărilor de bunuri şi a prestărilor de servicii care ar fi taxabile dacă nu ar fi desfăşurate de o întreprindere mică, efectuate de persoana impozabilă în cursul unui an calendaristic, incluzând şi operaţiunile scutite. Nu se iau în calcul livrările de active fixe, livrările intracomunitare de mijloace de transport noi efectuate către cumpărători care nu comunică un cod valabil de înregistrare în scopuri de TVA şi operaţiunile bancare, de asigurare şi imobiliare, dacă acestea sunt accesorii activităţii principale.

1

Persoană neimpozabilă este considerată orice persoană care nu desfăşoară activităţi economice din sfera TVA în nici un loc din lume. Sunt persoane neimpozabile:

• persoanele fizice care nu desfăşoară activităţi economice în mod independent;• instituţiile publice şi persoanele juridice fără scop patrimonial (ONG-uri).

Instituţiile publice sunt persoane neimpozabile pentru activităţile care sunt desfăşurate în calitate de autorităţi publice, chiar dacă pentru desfăşurarea acestor activităţi se percep cotizaţii, onorarii, redevenţe, taxe sau alte plăţi, cu excepţia acelor activităţi care ar produce distorsiuni concurenţiale dacă instituţiile publice ar fi tratate ca persoane neimpozabile. Se consideră că se produc distorsiuni concurenţiale atunci când aceeaşi activitate este desfăşurată de mai mulţi operatori economici, dintre care unii sunt avantajaţi datorită faptului că beneficiază de un tratament fiscal preferenţial.

Persoanele, din punct de vedere al taxei pe valoarea adăugată, se împart aşadar în:

Persoane impozabile

Persoane impozabile normaleObligate să se înregistreze în scop

de TVA la începutul activităţii

Persoane impozabile exceptate

Întreprinderi mici

Grupul celor 3

Obligate să se înregistreze în scop de TVA doar în anumite condiţii

Persoane care realizează doar operaţiuni scutite fără drept de deducere(ex: bănci, firme de asigurări, ş.a.)

Persoane neimpozabile

Persoane juridice neimpozabile

Instituţii publiceONG-uri

Persoane fizice

Persoane fizice care nu desfăşoară activităţi economice în mod independent

Nu sunt obligate să se înregistreze în scop de TVA

Persoanele din „Grupul celor 3”4 devin plătitori de taxă pe valoare adăugată şi au obligaţia să se înregistreze în acest sens dacă efectuează achiziţii intracomunitare a căror sumă totală depăşeşte echivalentul în lei al plafonului de 10.000 euro, stabilit pe baza cursului de schimb valabil la data aderării şi optează pentru taxarea acestor achiziţii în România. Pentru verificarea încadrării în plafonul de scutire se ia în considerare suma totală a achiziţiilor intracomunitare efectuate de persoana respectivă în cursul anului curent sau precedent.

5.3. Operaţiunile impozabile şi locul acestora

Operaţiunile impozabile din punct de vedere al taxei pe valoarea adăugată se grupează în patru categorii: livrări de bunuri, prestări de servicii, achiziţii intracomunitare şi importuri.

5.3.1. Livrările de bunuri

Prin livrare de bunuri, potrivit Codului fiscal, se înţelege orice transfer al dreptului de a dispune de bunurile respective ca şi proprietar.

Bunurile livrate pot fi bunuri mobile sau bunuri imobile. Energia electrică, energia termică, gazele naturale sunt considerate bunuri mobile corporale.

Pentru a intra in sfera TVA, livrările de bunuri trebuie să fie efectuate cu plată sau să fie asimilate celor efectuate cu plată.

Este considerată livrare de bunuri şi vânzarea bunurilor cu plata în rate.

Exemple de operaţiuni asimilate livrărilor de bunuri efectuate cu plată:

a) preluarea de către o persoană impozabilă a bunurilor achiziţionate sau produse de către aceasta pentru a fi utilizate în scopuri care nu au legătură cu activitatea economică desfăşurată sau pentru a fi puse la dispoziţia altor persoane în mod gratuit, dacă taxa aferentă bunurilor respective a fost dedusă total sau parţial;

4 În unele State Membre, la cele trei categorii de persoane se mai adaugă şi micii producători agricoli pentru care impunerea se face pe baza cotelor forfetare şi, ca urmare, se poate vorbi de „Grupul celor 4”.

2

excepţie fac bunurile folosite în cadrul acţiunilor de reclamă sau cele de mică valoare oferite în cadrul acţiunilor de sponsorizare, mecenat sau protocol, în limitele stabilite prin lege;

b) bunurile constatate lipsă în gestiune, cu următoarele excepţii: perisabilităţile, în limitele prevăzute de lege, bunurile distruse ca urmare a unor calamităţi naturale sau a altor cauze de forţă majoră;

c) distribuirile de bunuri din activele unei persoane impozabile către asociaţii sau acţionarii săi, dacă taxa aferentă bunurilor respective a fost dedusă total sau parţial.

Livrarea intracomunitară reprezintă o livrare de bunuri care sunt transportate dintr-un stat membru al Uniunii Europene în alt stat membru de către furnizor, cumpărător sau de altă persoană, în numele unuia dintre aceştia (transportator).

Locul livrării de bunuri

Pentru a fi considerată operaţiune impozabilă în România, livrarea de bunuri trebuie să aibă locul în România.Locul unei livrări de bunuri se stabileşte potrivit următoarelor reguli generale:

1) pentru bunurile care sunt expediate sau transportate de furnizor, de cumpărător sau de un terţ: locul unde se găsesc bunurile în momentul în care începe expedierea sau transportul acestora;

2) pentru bunurile care nu sunt expediate sau transportate: locul unde se găsesc bunurile atunci când sunt puse la dispoziţia cumpărătorului;

3) pentru bunurile care fac obiectul unei instalări sau a unui montaj: locul unde se efectuează instalarea sau montajul bunurilor;

4) dacă livrarea de bunuri este efectuată la bordul unui vapor, avion sau tren, pe parcursul transportului de persoane, pentru partea din transport efectuată în interiorul Comunităţii: locul de plecare a transportului de pasageri;

5) pentru livrările de gaze prin sistemul de distribuţie a gazelor naturale sau livrări de energie electrică:

a) dacă livrarea este făcută către un comerciant persoană impozabilă: locul unde comerciantul persoană impozabilă este stabilit sau are un sediu fix pentru care se livrează bunurile;

b) dacă livrarea este făcută către un alt cumpărător decât un comerciant persoană impozabilă: locul în care cumpărătorul utilizează şi consumă efectiv gazul natural sau energia electrică.

5.3.2. Prestările de servicii

Prestarea de servicii este, din punct de vedere al taxei pe valoarea adăugată, orice operaţiune care nu reprezintă o livrare de bunuri.

Următoarele operaţiuni de prestări de servicii, chiar dacă nu presupun o plată, sunt asimilate prestărilor de servicii efectuate cu plată:

a) utilizarea temporară a bunurilor care fac parte din activele unei persoane impozabile, în scopuri care nu au legătură cu activitatea sa economică sau pentru a fi puse la dispoziţie, în vederea utilizării cu titlu gratuit, altor persoane, dacă taxa pentru bunurile respective a fost dedusă total sau parţial;

b) serviciile care fac parte din activitatea economică a persoanei impozabile, prestate în mod gratuit pentru uzul personal al angajaţilor săi sau pentru uzul altor persoane.

Operaţiunile următoare nu sunt asimilate prestărilor de servicii efectuate cu plată:1. utilizarea bunurilor rezultate din activitatea economică a persoanei impozabile, ca parte a unei prestări de

servicii efectuată în mod gratuit, în cadrul acţiunilor de sponsorizare, mecenat sau protocol, precum şi pentru alte destinaţii prevăzute de lege5;

2. serviciile care fac parte din activitatea economică a persoanei impozabile, prestate în mod gratuit în scop de reclamă sau în scopul stimulării vânzărilor;

3. serviciile prestate în mod gratuit în cadrul perioadei de garanţie de către persoana care a efectuat iniţial livrarea de bunuri sau prestarea de servicii.

5 Serviciile prestate în mod gratuit în cadrul acţiunilor de protocol sunt neimpozabile, din punct de vedere al taxei pe valoarea adăugată, în măsura în care cheltuielile corespunzătoare se încadrează în limita de deductibilitate la calculul impozitului pe profit. Serviciile prestate în cadrul acţiunilor de sponsorizare sau mecenat sunt neimpozabile, din punct de vedere al taxei pe valoarea adăugată, dacă nu depăşesc 3 la mie din cifra de afaceri a persoanei impozabile.

3

Pentru ca o prestare de servicii să fie impozabilă în România, ea trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:

să fie realizată de o persoană impozabilă care acţionează ca atare; să fie făcută cu plată sau să fie asimilată unei operaţiuni efectuate cu plată; locul operaţiunii să fie în România.

Locul prestării de servicii

Regula generală de loc în cazul prestărilor de servicii este următoarea:a) dacă serviciile sunt prestate către o persoană impozabilă care acţionează ca atare, locul este acolo unde

această persoană îşi are stabilit sediul activităţii economice sau acolo unde are un sediu fix către care sunt prestate serviciile; în lipsa unui astfel de loc sau de sediu, locul prestării este locul unde aceasta are domiciliul stabil sau reşedinţa obişnuită;

b) dacă serviciile sunt prestate către o persoană neimpozabilă, locul este acolo unde prestatorul îşi are stabilit sediul activităţii sale economice sau unde are un sediu fix de la care sunt prestate serviciile sau, în lipsa unui astfel de loc sau sediu, locul prestării este locul unde prestatorul îşi are domiciliul stabil sau reşedinţa obişnuită.

Există însă numeroase excepţii de la regula generală (art.133 Cod Fiscal).

5.3.3. Achiziţiile intracomunitare de bunuri

Achiziţia intracomunitară de bunuri reprezintă obţinerea dreptului de a dispune, ca şi un proprietar, de bunuri mobile corporale expediate sau transportate de către furnizor, de către cumpărător sau de către altă persoană, în contul unuia dintre aceştia, către un stat membru, altul decât cel de plecare a transportului sau de expediere a bunurilor.

Achiziţia intracomunitară într-un stat membru constituie operaţiunea în oglindă a unei livrări intracomunitare din alt stat membru. Având în vedere faptul că, în principiu, livrarea intracomunitară este scutită de taxă, achiziţia intracomunitară reprezintă o operaţiune taxabilă.

O achiziţie intracomunitară este impozabilă în România dacă:

a) este o operaţiune efectuată cu plată de către o persoană înregistrată în scopuri de TVA (persoană impozabilă înregistrată normal sau persoană din Grupul celor 3 înregistrată numai pentru achiziţii intracomunitare);

b) corespunde unei livrări intracomunitare realizate de un vânzător, persoană impozabilă, care nu efectuează o livrare cu instalare, o vânzare la distanţă şi nu este considerată întreprindere mică în statul său membru;

c) este o achiziţie de mijloace de transport noi efectuată de orice persoană, indiferent dacă este sau nu înregistrată în scopuri de TVA în România;

d) este o achiziţie de produse accizabile, realizată de o persoană impozabilă sau de o persoană juridică neimpozabilă, indiferent dacă este sau nu înregistrată în scopuri de TVA în România.

Locul achiziţiei intracomunitare de bunuri

Locul unei achiziţii intracomunitare de bunuri se consideră a fi locul unde se găsesc bunurile în momentul în care se încheie expedierea sau transportul acestora.

În situaţia în care beneficiarul comunică furnizorului un cod valabil de TVA emis de alt stat membru decât cel în care se încheie transportul, locul achiziţiei este în statul membru care a emis acel cod de TVA. Astfel, achiziţia intracomunitară trebuie declarată atât în statul membru unde se încheie transportul cât şi în statul membru care a emis codul de TVA transmis furnizorului. Dacă face dovada că taxa a fost plătită în statul membru unde s-a încheiat transportul, beneficiarul bunurilor poate deduce în mod corespunzător baza impozabilă a achiziţiei intracomunitare în statul membru care a emis codul de TVA înscris pe factură.

Achiziţii intracomunitare efectuate de persoane din Grupul celor 3

4

Persoanele care fac parte din Grupul celor 3 nu datorează taxa pe valoarea adăugată în România pentru achiziţiile intracomunitare efectuate6, dacă:

suma totală a achiziţiilor intracomunitare efectuate în anul curent sau precedent nu depăşeşte echivalentul în lei al plafonului pentru achiziţii intracomunitare (10.000 euro, stabilit la cursul de schimb de la data aderării);

nu au optat pentru taxarea achiziţiilor lor intracomunitare în România.

Dacă în cursul anului persoana depăşeşte plafonul pentru achiziţii intracomunitare, aceasta este obligată la plata taxei pe valoarea adăugată, în România, pentru valoarea integrală a achiziţiei prin care depăşeşte plafonul, precum şi pentru toate achiziţiile sale intracomunitare ulterioare, din anul în care a depăşit plafonul şi din anul următor (al doilea an).

Dacă plafonul este depăşit şi în al doilea an, impozitarea în România se continuă şi pentru anul al treilea. În caz contrar, pentru achiziţiile intracomunitare inferioare plafonului efectuate în al treilea an, persoana nu este obligată la plata taxei.

Depăşirea plafonului pentru achiziţiile intracomunitare trebuie anunţată la organul fiscal competent, persoana în cauză fiind obligată să solicite înregistrarea în scopuri de TVA.

În cazul în care o persoană din Grupul celor 3 optează pentru taxarea achiziţiilor sale intracomunitare în România, obligaţia de plată a taxei intervine la data exercitării opţiunii şi se menţine pentru următorii doi ani calendaristici (al doilea şi al treilea an). Obligaţia de plată a taxei încetează începând cu al patrulea an, doar dacă în anul al treilea plafonul pentru achiziţii intracomunitare nu a fost depăşit.

5.3.4. Importul de bunuri

Importul de bunuri reprezintă intrarea pe teritoriul comunitar de bunuri care provin din state sau teritorii terţe.

Locul importului de bunuriCa regulă generală, locul importului de bunuri se consideră a fi în statul membru unde se află bunurile când

intră pe teritoriul comunitar.Prin excepţie, pentru bunurile care la intrarea pe teritoriul comunitar nu se află în liberă circulaţie şi sunt

plasate într-un regim în care intervine scutirea de taxă, locul importului este în statul membru în care bunurile încetează să mai fie plasate într-un astfel de regim.

5.4. Operaţiuni scutite de taxa pe valoarea adăugată

Scutiri pentru operaţiuni în interiorul ţării

Exemple de operaţiuni de interes public scutite de taxă în interiorul ţării:

a) spitalizarea, îngrijirile medicale şi operaţiunile strâns legate de acestea, desfăşurate de unităţi autorizate pentru astfel de activităţi, indiferent de forma de organizare;

b) prestările de servicii efectuate în cadrul profesiunii lor de către stomatologi şi tehnicieni dentari, precum şi livrarea de proteze dentare efectuată de stomatologi şi de tehnicieni dentari;

c) prestările de îngrijire şi supraveghere efectuate de personal medical şi paramedical, conform prevederilor legale aplicabile în materie;

d) transportul bolnavilor şi al persoanelor accidentate, în vehicule special amenajate în acest scop, de către entităţi autorizate în acest sens;

e) livrările de organe, sânge şi lapte, de provenienţă umană;f) activitatea de învăţământ prevăzută de Legea învăţământului nr.84/1995, republicată, cu modificările şi

completările ulterioare, formarea profesională a adulţilor, precum şi prestările de servicii şi livrările de bunuri strâns legate de aceste activităţi, efectuate de instituţiile publice sau de alte entităţi autorizate;

g) prestările de servicii şi/sau livrările de bunuri strâns legate de asistenţa şi/sau protecţia socială, efectuate de instituţiile publice sau de alte entităţi recunoscute ca având caracter social, inclusiv cele livrate de căminele de bătrâni;

h) prestările de servicii şi/sau livrările de bunuri strâns legate de protecţia copiilor şi a tinerilor, efectuate de instituţiile publice şi de alte entităţi recunoscute ca având caracter social;

6 Regulile specifice achiziţiilor intracomunitare efectuate de persoane din Grupul celor 3 nu se aplică în cazul achiziţiilor de mijloace de transport noi şi de produse accizabile (alcool şi băuturi alcoolice, uleiuri minerale şi tutun prelucrat).

5

i) prestările de servicii strâns legate de practicarea sportului sau a educaţiei fizice, efectuate de organizaţii fără scop patrimonial pentru persoanele care practică sportul sau educaţia fizică;

j) prestările de servicii culturale şi/sau livrările de bunuri strâns legate de acestea, efectuate de instituţiile publice sau de alte organisme culturale fără scop patrimonial, recunoscute ca atare de către Ministerul Culturii şi Cultelor;

k) activităţile specifice posturilor publice de radio şi televiziune, altele decât activităţile de natură comercială;l) serviciile publice poştale, precum şi livrarea de bunuri aferentă acestora.

Sunt scutite de taxă şi următoarele operaţiuni:

1) prestările de servicii de natură financiar-bancară (cu unele excepţii):2) operaţiunile de asigurare şi/sau reasigurare, precum şi prestările de servicii în legătură cu

operaţiunile de asigurare şi/sau reasigurare efectuate de persoanele impozabile care intermediază astfel de operaţiuni;

3) pariuri, loterii şi alte forme de jocuri de noroc efectuate de persoanele autorizate, conform legii, să desfăşoare astfel de activităţi;

4) livrarea la valoarea nominală de timbre poştale utilizabile pentru serviciile poştale, de timbre fiscale şi alte timbre similare;

5) arendarea, concesionarea, închirierea şi leasingul de bunuri imobile, cu următoarele excepţii:a) operaţiunile de cazare care sunt efectuate în cadrul sectorului hotelier sau al sectoarelor cu funcţie

similară, inclusiv închirierea terenurilor amenajate pentru camping;b) închirierea de spaţii sau locaţii pentru parcarea autovehiculelor;c) închirierea utilajelor şi a maşinilor fixate definitiv în bunuri imobile;d) închirierea seifurilor.

6) livrarea de către orice persoană a unei construcţii, a unei părţi a acesteia şi a terenului pe care este construită, precum şi a oricărui alt teren. Prin excepţie, scutirea nu se aplică pentru livrarea unei construcţii noi7, a unei părţi a acesteia sau a unui teren construibil;

7) livrările de bunuri care au fost afectate unei activităţi scutite, dacă taxa aferentă bunurilor respective nu a fost dedusă, precum şi livrările de bunuri a căror achiziţie a făcut obiectul excluderii dreptului de deducere.

Operaţiunile menţionate la pct.5) şi 6) devin operaţiuni taxabile dacă persoana impozabilă ce le realizează îşi exprimă opţiunea în acest sens, prin depunerea unei notificări la organul fiscal competent.

Scutiri pentru importuri de bunuri şi pentru achiziţii intracomunitare

Exemple:

a) importul şi achiziţia intracomunitară de bunuri a căror livrare în România este în orice situaţie scutită de taxă în interiorul ţării;

b) importul, în regim diplomatic sau consular, al bunurilor scutite de taxe vamale;c) importul de bunuri efectuat în România de organismele internaţionale recunoscute ca atare de

autorităţile publice din România, precum şi de membrii acestora, în limitele şi în conformitate cu condiţiile stabilite în convenţiile de înfiinţare a acestor organizaţii sau prin acorduri de sediu;

d) importul de bunuri efectuat în România de către forţele armate ale statelor străine membre NATO, pentru uzul acestora sau al personalului civil însoţitor ori pentru aprovizionarea popotelor sau cantinelor, în cazul în care aceste forţe iau parte la efortul comun de apărare;

e) reimportul de bunuri în România, efectuat de persoana care a exportat bunurile în afara Comunităţii, dacă bunurile se află în aceeaşi stare în care se aflau la momentul exportului şi dacă importul respectiv beneficiază de scutire de taxe vamale;

f) reimportul de bunuri în România, efectuat de persoana care a exportat bunurile în afara Comunităţii, pentru a fi supuse unor reparaţii, transformări, adaptări, asamblări sau altor lucrări asupra bunurilor mobile corporale, cu condiţia ca această scutire să fie limitată la valoarea bunurilor în momentul exportului acestora în afara Comunităţii;

g) importul de gaze naturale prin sistemul de distribuţie a gazelor naturale şi importul de energie electrică;

7 Livrarea unei construcţii noi sau a unei părţi din aceasta înseamnă livrarea efectuată cel târziu până la data de 31 decembrie a anului următor anului primei ocupări ori utilizări a construcţiei sau a unei părţi a acesteia, după caz, în urma transformării. O construcţie nouă cuprinde şi orice construcţie transformată astfel încât structura, natura ori destinaţia sa au fost modificate sau, în absenţa acestor modificări, dacă costul transformărilor, exclusiv taxa, se ridică la minimum 50% din valoarea de piaţă a construcţiei, exclusiv valoarea terenului, ulterior transformării.

6

h) importul în România de bunuri care au fost transportate dintr-un teritoriu terţ sau o ţară terţă, atunci când livrarea acestor bunuri de către importator constituie o livrare intracomunitară scutită.

Scutiri pentru exporturi sau alte operaţiuni similare, pentru livrări intracomunitare şi pentru transportul internaţional şi intracomunitar

Exemple:

a) livrările de bunuri expediate sau transportate în afara Comunităţii de către furnizor sau de altă persoană în contul său;

b) livrările de bunuri expediate sau transportate în afara Comunităţii de către cumpărătorul care nu este stabilit în România sau de altă persoană în contul său, cu excepţia bunurilor transportate de cumpărătorul însuşi şi care sunt folosite în echiparea ori alimentarea ambarcaţiunilor şi a avioanelor de agrement sau a oricărui alt mijloc de transport de uz privat;

c) prestările de servicii, inclusiv transportul şi serviciile accesorii transportului, legate direct de exportul de bunuri sau de bunurile plasate într-unul din regimurile sau aflate într-una din situaţiile care permit scutirea de taxă;

d) prestările de servicii, inclusiv transportul şi serviciile accesorii transportului, dacă acestea sunt direct legate de importul de bunuri şi valoarea acestora este inclusă în baza de impozitare a bunurilor importate;

e) prestările de servicii efectuate în România asupra bunurilor mobile achiziţionate sau importate în vederea prelucrării în România şi care ulterior sunt transportate în afara Comunităţii de prestatorul serviciilor sau de către client, dacă acesta nu este stabilit în România, ori de altă persoană în numele oricăruia dintre aceştia;

f) transportul internaţional de persoane;g) livrările de bunuri şi prestările de servicii în favoarea misiunilor diplomatice şi oficiilor consulare, a

personalului acestora, a cetăţenilor străini cu statut diplomatic sau consular în România ori într-un alt stat membru (în condiţii de reciprocitate), precum şi cele în favoarea organismelor internaţionale recunoscute ca atare de autorităţile publice din România.

Sunt, de asemenea, scutite de taxă şi livrările intracomunitare de bunuri către o persoană care îi comunică furnizorului un cod valabil de înregistrare în scopuri de TVA, atribuit de autorităţile fiscale din alt stat membru.

5.5. Faptul generator şi exigibilitatea taxei pe valoarea adăugată

Faptul generator reprezintă faptul prin care sunt realizate condiţiile legale necesare pentru exigibilitatea taxei.

Exigibilitatea taxei reprezintă data la care autoritatea fiscală devine îndreptăţită, în baza legii, să solicite plata de către persoanele obligate la plata taxei, chiar dacă plata acestei taxe poate fi amânată.

Exigibilitatea plăţii taxei reprezintă data la care o persoană are obligaţia de a plăti taxa la bugetul statului.

Pentru stabilirea datei la care intervine faptul generator se aplică următoarele reguli:

Categorie de operaţiuni

Faptul generator intervine la:

Livrări de bunuri şi prestări de servicii

- data livrării bunurilor sau prestării serviciilor.

Cazuri speciale:a) pentru livrările de bunuri în baza unui contract de consignaţie sau în cazul operaţiunilor similare, cum ar fi stocurile la dispoziţia clientului, livrările de bunuri în vederea testării sau a verificării conformităţii, se consideră că livrarea bunurilor are loc la data la care bunurile sunt livrate de consignatar clienţilor săi, respectiv la data la care bunurile din stoc sunt retrase de client sau bunurile testate/verificate sunt acceptate de client;b) pentru livrările de bunuri corporale, inclusiv de bunuri imobile, data livrării este data la care intervine transferul dreptului de a dispune de bunuri ca şi un proprietar (sau data la care bunul este predat beneficiarului, în cazul în care contractul prevede plata în rate a bunului);c) prestările de servicii care determină decontări sau plăţi succesive, cum sunt serviciile de construcţii-montaj, consultanţă, cercetare, expertiză şi alte servicii similare, sunt considerate efectuate la data la care sunt emise situaţii de lucrări, rapoarte de lucru sau, după caz, în funcţie de prevederile contractuale, la data la care aceste documente sunt acceptate de către beneficiari (perioada de decontare nu poate depăşi un an);

Excepţii de la regulă:

7

1) în cazul operaţiunilor de închiriere, leasing, concesionare şi arendare de bunuri, serviciul se consideră efectuat la fiecare dată specificată în contract pentru efectuarea plăţii;2) în cazul livrărilor de bunuri şi/sau al prestărilor de servicii, altele decât operaţiunile de la punctul 1), care se efectuează continuu, dând loc la decontări sau plăţi succesive, cum sunt: livrările de gaze naturale, de apă, serviciile telefonice, livrările de energie electrică şi altele asemenea, se consideră că livrarea/prestarea este efectuată la datele specificate în contract pentru plata bunurilor livrate sau a serviciilor prestate sau la data emiterii unei facturi (perioada de decontare nu poate depăşi un an).

Achiziţii intracomunitare de

bunuri

- data la care ar interveni faptul generator pentru livrări de bunuri similare, în statul membru în care se face achiziţia.

Import de bunuri

- data la care intervine faptul generator al taxelor vamale, taxelor agricole sau altor taxe comunitare similare;- data la care încetează regimul vamal special, în cazul bunurilor care sunt plasate, la momentul importului, într-un astfel de regim special în care intervine scutirea de taxă.

Exigibilitatea taxei se determină astfel:

Categorie de operaţiuni Exigibilitatea intervine la:

Livrări de bunuri şi prestări de servicii

Regula generală: la data la care are loc faptul generator.

Excepţii:a) la data emiterii unei facturi, înainte de data la care intervine faptul generator;b) la data la care se încasează avansul, pentru plăţile în avans efectuate înainte de data la care intervine faptul generator;c) la data extragerii numerarului pentru livrările de bunuri sau prestările de servicii realizate prin maşini automate de vânzare, de jocuri sau alte maşini similare.

În cazul livrărilor intracomunitare de bunuri scutite de taxă, exigibilitatea taxei intervine în cea de-a 15-a zi a lunii următoare celei în care a intervenit faptul generator sau la data emiterii facturii/autofacturii, dacă aceasta a fost emisă înainte de a 15-a zi a lunii următoare celei în care a intervenit faptul generator

Achiziţii intracomunitare de bunuri

- în cea de-a 15-a zi a lunii următoare celei în care a intervenit faptul generator sau la data emiterii facturii/autofacturii, dacă aceasta a fost emisă înainte de a 15-a zi a lunii următoare celei în care a intervenit faptul generator

Import de bunuri

- data la care intervine exigibilitatea taxelor comunitare, dacă bunurile sunt supuse la import unor astfel de taxe;- data la care ar interveni exigibilitatea taxelor comunitare, dacă bunurile ar fi supuse unor astfel de taxe, în cazul bunurilor care nu sunt supuse taxelor comunitare la import;- data la care încetează regimul vamal special, în cazul bunurilor care sunt plasate la momentul importului într-un astfel de regim special, în care intervine scutirea de taxă.

5.6. Baza de impozitare a taxei pe valoarea adăugată

A) Pentru livrări de bunuri şi prestări de servicii efectuate în interiorul ţării:

a) în cazul livrărilor de bunuri şi prestărilor de servicii, altele decât cele prevăzute la lit.b) şi c), baza de calcul este constituită din tot ceea ce constituie contrapartida obţinută sau care urmează a fi obţinută de furnizor ori prestator din partea cumpărătorului, beneficiarului sau a unui terţ, inclusiv subvenţiile direct legate de preţul acestor operaţiuni;

b) în cazul preluării, de către persoana impozabilă, a bunurilor achiziţionate sau produse de către aceasta pentru a fi utilizate în scopuri care nu au legătură cu activitatea economică desfăşurată sau pentru a fi puse la dispoziţie în mod gratuit altor persoane sau pentru a fi distribuite asociaţilor/acţionarilor săi, baza de calcul

8

este egală cu preţul de cumpărare ori cu preţul de cost, după caz, al bunurilor respective. În mod similar se stabileşte baza de impozitare;

c) în cazul utilizării temporare a bunurilor care fac parte din activele unei persoane impozabile, în scopuri care nu au legătură cu activitatea sa economică sau pentru a fi puse la dispoziţie, în vederea utilizării în mod gratuit, altor persoane sau în cazul serviciilor prestate în mod gratuit pentru uzul personal al angajaţilor sau al altor persoane, baza de impozitare este dată de suma cheltuielilor efectuate de persoana impozabilă pentru realizarea prestării respective de servicii.

Baza de impozitare cuprinde şi:

- impozitele şi taxele, dacă prin lege nu se prevede altfel, cu excepţia taxei pe valoarea adăugată;

- cheltuielile accesorii, cum sunt: comisioanele, cheltuielile de ambalare, transport şi asigurare, solicitate de furnizor/prestator cumpărătorului sau beneficiarului.

Nu se includ în baza de calcul a taxei pe valoarea adăugată următoarele elemente:

rabaturile, remizele, risturnele, sconturile şi alte reduceri de preţ, acordate de furnizori direct clienţilor la data exigibilităţii taxei;

sumele reprezentând daune-interese, stabilite prin hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă, penalizările şi orice alte sume solicitate pentru neîndeplinirea totală sau parţială a obligaţiilor contractuale, dacă sunt percepute peste preţurile şi/sau tarifele negociate;

dobânzile, percepute după data livrării sau prestării, pentru plăţi cu întârziere; valoarea ambalajelor care circulă între furnizorii de marfă şi clienţi, prin schimb, fără facturare.

Baza de impozitare poate fi ulterior redusă dacă intervin situaţii precum cele de mai jos:

a) dacă a fost emisă o factură şi, ulterior, operaţiunea este anulată total sau parţial, înainte de livrarea bunurilor sau de prestarea serviciilor;

b) în cazul refuzurilor totale sau parţiale privind cantitatea, calitatea ori preţurile bunurilor livrate sau ale serviciilor prestate, în condiţiile anulării totale ori parţiale a contractului pentru livrarea sau prestarea în cauză, declarată printr-o hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă, sau în urma unui arbitraj, ori în cazul în care există un acord scris între părţi;

c) în cazul în care rabaturile, remizele, risturnele ori alte reduceri de preţ sunt acordate de furnizori/prestatori după livrarea bunurilor sau prestarea serviciilor;

d) în cazul în care contravaloarea bunurilor livrate sau a serviciilor prestate nu se poate încasa din cauza falimentului beneficiarului. Ajustarea, în sensul reducerii bazei de impozitare, este permisă începând cu data pronunţării hotărârii judecătoreşti de închidere a procedurii prevăzute de Legea nr.85/2006 privind procedura insolvenţei, hotărâre rămasă definitivă şi irevocabilă;

e) în cazul în care cumpărătorul returnează ambalajele în care s-a expediat marfa, pentru ambalajele care circulă prin facturare.

B) Pentru achiziţiile intracomunitare de bunuri baza de impozitare este egală cu baza de impozitare a livrării intracomunitare efectuată în alt stat membru, care cuprinde elementele specificate la lit. A).

Cheltuielile de transport se cuprind în baza impozabilă a bunurilor achiziţionate intracomunitar numai dacă transportul este în sarcina vânzătorului sau pentru partea de transport care este în sarcina vânzătorului.

Dacă elementele folosite pentru stabilirea bazei de impozitare se exprimă în valută, cursul de schimb care se aplică este ultimul curs de schimb comunicat de Banca Naţională a României sau cursul de schimb utilizat de banca prin care se efectuează decontările8, din data la care intervine exigibilitatea taxei pentru operaţiunea în cauză.

C) Pentru importul de bunuri, baza de impozitare este valoarea în vamă a bunurilor, stabilită conform legislaţiei vamale în vigoare, la care se adaugă orice taxe, impozite, comisioane şi alte taxe datorate în afara României, precum şi cele datorate ca urmare a importului bunurilor în România, cu excepţia taxei pe valoarea adăugată care urmează a fi percepută.

8 În contractele încheiate între părţi trebuie precizat dacă pentru decontări va fi utilizat cursul de schimb comunicat de BNR sau cursul de schimb al unei bănci comerciale.

9

În baza de impozitare se cuprind şi cheltuielile accesorii, precum comisioanele şi cheltuielile de ambalare, transport şi asigurare, care intervin până la primul loc de destinaţie a bunurilor în România9, în măsura în care aceste cheltuieli nu au fost luate în calcul la stabilirea valorii în vamă.

Dacă elementele folosite la stabilirea bazei de impozitare a unui import de bunuri se exprimă în valută, cursul de schimb valutar se stabileşte conform prevederilor comunitare care reglementează calculul valorii în vamă.

5.7. Cotele de taxă

Taxa pe valoarea adăugată se determină prin aplicarea cotei de taxă asupra bazei de impozitare. În prezent, se utilizează o cotă standard şi două cote reduse.

Cota standard este de 24% şi se aplică asupra bazei de impozitare pentru operaţiunile impozabile care nu sunt scutite de taxă sau care nu sunt supuse cotelor reduse.

Cota redusă de 9% se aplică asupra bazei de impozitare pentru următoarele prestări de servicii şi/sau livrări de bunuri:

a) serviciile constând în permiterea accesului la castele, muzee, case memoriale, monumente istorice, monumente de arhitectură şi arheologice, grădini zoologice şi botanice, târguri, expoziţii şi evenimente culturale, cinematografe, cu excepţia prestărilor de servicii culturale efectuate de instituţiile publice sau de alte organisme culturale fără scop patrimonial, recunoscute ca atare de către Ministerul Culturii şi Cultelor, acestea din urmă fiind operaţiuni scutite de taxă;

b) livrarea de manuale şcolare, cărţi, ziare şi reviste, cu excepţia celor destinate exclusiv sau în principal publicităţii;

c) livrarea de proteze şi accesorii ale acestora, cu excepţia protezelor dentare;d) livrarea de produse ortopedice;e) livrarea de medicamente de uz uman şi veterinar;f) cazarea în cadrul sectorului hotelier sau al sectoarelor cu funcţie similară, inclusiv închirierea terenurilor

amenajate pentru camping.

Cota redusă de 5% se aplică asupra bazei de impozitare pentru livrarea locuinţelor ca parte a politicii sociale, inclusiv a terenului pe care sunt construite.

În anumite situaţii, atunci când preţul/tariful include şi taxa, se aplică procedeul sutei mărite pentru determinarea sumei taxei. Procedeul presupune aplicarea cotei recalculate (24x100/124 în cazul cotei standard şi 9x100/109 sau 5x100/105 în cazul cotelor reduse) asupra preţului. De regulă, preţul include taxa în cazul livrărilor de bunuri/prestărilor de servicii direct către populaţie, pentru care nu este necesară emiterea unei facturi, precum şi în orice situaţie în care prin natura operaţiunii sau conform prevederilor contractuale preţul include şi taxa.

5.8. Regimul deducerilor

Din punct de vedere al taxei pe valoarea adăugată, operaţiunile care intră în sfera taxei pot fi grupate în următoarele categorii principale:

1) operaţiuni taxabile (aceste operaţiuni dau drept de deducere a taxei aferente bunurilor şi/sau serviciilor achiziţionate pentru realizarea lor);

2) operaţiuni scutite de TVA cu drept de deducere a taxei aferente bunurilor şi/sau serviciilor achiziţionate pentru realizarea operaţiunii respective;

3) operaţiuni scutite de TVA fără drept de deducere a taxei aferente bunurilor şi/sau serviciilor achiziţionate pentru realizarea operaţiunii respective;

4) operaţiuni de import şi achiziţii intracomunitare scutite de taxă.

Orice persoană impozabilă are dreptul să deducă taxa aferentă achiziţiilor, dacă acestea sunt destinate realizării unor operaţiuni care dau drept de deducere, cu următoarele excepţii:

a) taxa aferentă sumelor achitate în numele şi în contul clientului şi care apoi se decontează acestuia, precum şi taxa aferentă sumelor încasate în numele şi în contul altei persoane, care nu sunt incluse în baza de impozitare a livrărilor/prestărilor realizate de furnizor/prestator;

b) taxa achitată sau datorată pentru achiziţiile de băuturi alcoolice şi produse din tutun, în afara cazurilor în care aceste bunuri sunt destinate revânzării sau pentru a fi utilizate pentru prestări de servicii.

9 Primul loc de destinaţie a bunurilor îl reprezintă destinaţia indicată în documentul de transport sau în orice alt document însoţitor al bunurilor, când acestea intră în România, sau, în absenţa unor astfel de documente, primul loc de descărcare a bunurilor în România.

10

5.8.1. Condiţii de exercitare a dreptului de deducere

Justificarea deducerii taxei se face pe baza exemplarului original al documentului care dovedeşte efectuarea operaţiunii (sunt acceptate şi facturile transmise pe cale electronică, dacă acestea respectă cerinţele legale referitoare la conţinutul informaţional şi la condiţiile de transmitere). Astfel:

- în cazul livrărilor de bunuri sau prestărilor de servicii, să deţină factura fiscală;- în cazul livrărilor de bunuri sau prestărilor de servicii pentru care cumpărătorul este obligat la plata taxei,

să deţină factura fiscală şi să înregistreze taxa respectivă şi ca taxă colectată în decontul aferent perioadei fiscale în care ia naştere exigibilitatea taxei;

- pentru operaţiunile de import, să deţină declaraţia vamală de import sau actul constatator emis de organele vamale, precum şi documente care să ateste plata taxei (dacă nu beneficiază de scutirea sau de exonerarea plăţii taxei);

- în cazul achiziţiilor intracomunitare de bunuri, să deţină factură sau, în lipsa acesteia o autofactură şi să înregistreze taxa ca taxă colectată în decontul aferent perioadei fiscale în care ia naştere exigibilitatea acesteia;

- pentru taxa aferentă unei operaţiuni asimilate cu o achiziţie intracomunitară de bunuri să deţină autofactura emisă în statul membru din care bunurile au fost transportate sau expediate şi să înregistreze această taxă ca taxă colectată în decontul aferent perioadei fiscale în care ia naştere exigibilitatea taxei.

Pentru carburanţii auto achiziţionaţi, deducerea taxei poate fi justificată cu bonurile fiscale emise conform Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.28/1999 privind obligaţia agenţilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale10, cu condiţia să fie ştampilate şi să aibă înscrise denumirea cumpărătorului şi numărul de înregistrare a autovehiculului.

Facturile sau alte documente legale emise pe numele salariaţilor persoanei impozabile aflaţi în deplasare în interesul serviciului, pentru transport sau cazarea în hoteluri sau alte unităţi similare, reprezintă documente justificative pentru deducerea taxei pe valoarea adăugată dacă sunt însoţite de decontul de deplasare. Aceleaşi prevederi se aplică şi în cazul personalului pus la dispoziţie de o altă persoană impozabilă sau pentru administratorii unei societăţi comerciale.

5.8.2. Deducerea taxei pentru persoana impozabilă cu regim mixt

Persoana impozabilă cu regim mixt este persoana impozabilă care realizează sau urmează să realizeze atât operaţiuni care dau drept de deducere cât şi operaţiuni care nu dau drept de deducere.

Regulile de deducere a taxei sunt următoarele:

- taxa aferentă achiziţiilor destinate exclusiv realizării de operaţiuni care dau drept de deducere se deduce integral;

- taxa aferentă achiziţiilor destinate exclusiv realizării de operaţiuni care nu dau drept de deducere nu se deduce;

- taxa aferentă achiziţiilor pentru care nu se cunoaşte destinaţia, respectiv dacă vor fi utilizate pentru realizarea de operaţiuni care dau drept de deducere sau pentru operaţiuni care nu dau drept de deducere, se deduce pe bază de pro-rată.

Pro-rata se determină ca raport între următoarele sume:

- la numărător, suma totală, fără TVA, a livrărilor de bunuri şi prestărilor de servicii care permit exercitarea dreptului de deducere (inclusiv subvenţiile direct legate de preţ);- la numitor, suma totală, fără taxă, a operaţiunilor de la numărător plus cea a livrărilor de bunuri şi/sau a prestărilor de servicii care nu permit exercitarea dreptului de deducere (inclusiv sumele primite de la bugetul statului sau bugetele locale, acordate în scopul finanţării operaţiunilor scutite fără drept de deducere sau operaţiunilor care nu se află în sfera de aplicare a taxei).

La calculul pro-ratei se exclud livrările de bunuri de capital care au fost utilizate de persoana impozabilă în activitatea sa economică, livrările de bunuri sau prestările de servicii către sine, transferurile, precum şi prestările de servicii de natură financiară şi operaţiunile imobiliare (livrare, închiriere, leasing, arendare sau concesionare de bunuri imobile) care nu constituie activitate principală specifică a persoanei impozabile.

Persoanele impozabile cu regim mixt pot opta să nu aplice prevederile de mai sus, referitoare la posibilitatea exercitării dreptului de deducere, caz în care nu vor deduce taxa aferentă achiziţiilor de bunuri şi servicii, indiferent de destinaţia acestora.10 Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.28/1999 a fost republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.75/21.01.2005.

11

Pro-rata se stabileşte anual, pe baza operaţiunilor pentru care exigibilitatea taxei ia naştere în timpul anului calendaristic respectiv şi reprezintă pro-rată definitivă. Valoarea procentuală a pro-ratei definitive se rotunjeşte până la cifra unităţilor imediat următoare.

În cursul unui an calendaristic se utilizează provizoriu o pro-rată care este pro-rata definitivă din anul precedent sau o pro-rată estimată pe baza operaţiunilor preconizate a se realiza în cursul anului respectiv, în cazul persoanelor impozabile nou înfiinţate sau a persoanelor impozabile pentru care ponderea operaţiunilor cu drept de deducere în totalul operaţiunilor se modifică în anul curent faţă de anul precedent11.

5.8.3. Deducerea taxei pentru persoana parţial impozabilă

Persoana parţial impozabilă este persoana care realizează atât operaţiuni pentru care nu are calitatea de persoană impozabilă cât şi operaţiuni pentru care are această calitate.

Persoana parţial impozabilă nu are drept de deducere pentru achiziţiile destinate activităţii pentru care nu are calitatea de persoană impozabilă. Dacă persoana parţial impozabilă desfăşoară activităţi în calitate de persoană impozabilă, din care rezultă atât operaţiuni cu drept de deducere cât şi operaţiuni fără drept de deducere, atunci ea este considerată persoană impozabilă mixtă şi are dreptul să deducă taxa potrivit regulilor prezentate la paragraful anterior.

Persoana parţial impozabilă poate solicita aplicarea unei pro-rate speciale în situaţia în care nu poate ţine evidenţe separate pentru activitatea desfăşurată în calitate de persoană impozabilă şi pentru activitatea pentru care nu are această calitate.

5.9. Determinarea taxei de dedus şi exercitarea dreptului de deducere

Taxa de dedus într-un an calendaristic se determină provizoriu prin aplicarea pro-ratei provizorii determinată pentru anul respectiv asupra valorii taxei deductibile pentru fiecare perioadă fiscală din acel an calendaristic.

Taxa de dedus se calculează definitiv prin aplicarea pro-ratei definitive determinată pentru anul respectiv asupra valorii totale a taxei deductibile din anul calendaristic respectiv.

La sfârşitul anului, taxa dedusă provizoriu se ajustează astfel:1) din taxa de dedus determinată definitiv se scade taxa dedusă provizoriu;2) diferenţa rezultată, în plus sau în minus după caz, se înscrie în rândul de regularizări din decontul de taxă

aferent ultimei perioade fiscale a anului sau în decontul de taxă aferent ultimei perioade fiscale a persoanei impozabile, în cazul anulării înregistrării acesteia în cursul anului respectiv.

Taxa de dedus într-o perioadă fiscală se scade din taxa colectată în perioada fiscală respectivă. Acest drept de deducere se exercită prin decontul de taxă pe valoarea adăugată, pe care persoanele impozabile înregistrate normal în scopuri de TVA sunt obligate să îl depună. Exercitarea dreptului de deducere este permisă chiar dacă nu există o taxă colectată sau dacă taxa de dedus este mai mare decât taxa colectată pentru acea perioadă fiscală.

Prin decontul de taxă, persoana impozabilă înregistrată normal în scopuri de TVA determină taxa de plată sau taxa de recuperat (suma negativă a taxei) la sfârşitul perioadei fiscale, astfel:

a) dacă taxa colectată în perioada de raportare este mai mare decât taxa dedusă în aceeaşi perioadă, rezultă o taxă de plată. Dacă, dimpotrivă, taxa colectată este mai mică decât taxa dedusă, rezultă o sumă negativă a taxei, aferentă perioadei de raportare;

b) suma negativă a taxei, cumulată, se determină prin însumarea sumei negative a taxei din perioada de raportare cu soldul sumei negative a taxei, reportat din decontul perioadei fiscale precedente, pentru care nu s-a solicitat rambursarea;

c) taxa de plată cumulată se determină prin însumarea taxei de plată din perioada de raportare cu sumele neachitate la bugetul de stat, până la data depunerii decontului de taxă, din soldul taxei de plată al perioadei fiscale anterioare;

d) prin compararea taxei de plată cumulată cu suma negativă cumulată a taxei, se stabileşte soldul de taxă de plată sau soldul sumei negative a taxei, după caz, la sfârşitul perioadei de raportare.

Persoanele impozabile pot solicita rambursarea soldului sumei negative a taxei, prin bifarea casetei corespunzătoare din decontul de taxă, cu condiţia ca acest sold să fie mai mare de 5.000 lei, sau pot reporta soldul sumei negative în decontul perioadei fiscale următoare.

11 Persoanele impozabile trebuie să comunice organului fiscal competent, la începutul fiecărui an fiscal, cel mai târziu până la data de 25 ianuarie inclusiv, pro-rata provizorie care va fi aplicată în anul respectiv, precum şi modul de determinare a acesteia. Persoanele impozabile nou-înfiinţate au obligaţia să comunice pro-rata provizorie cel mai târziu până la data la care trebuie să depună primul decont de taxă.

12

5.10. Ajustarea ulterioară a taxei deduse

Deducerea iniţială se ajustează ulterior, dacă intervin anumite schimbări care influenţează dreptul de deducere sau modul de calcul a taxei. Regulile de ajustare sunt stabilite diferenţiat pentru:

Achiziţii de servicii şi bunuri, altele decât bunurile de capital 12

Situaţiile în care se impune ajustarea taxei deduse iniţial sunt următoarele:

1) intervine modificarea obiectului de activitate a persoanei impozabile, cu influenţă asupra dreptului de deducere a taxei;2) operaţiunile fără drept de deducere devin operaţiuni cu drept de deducere;3) persoana a aplicat regimul de scutire pentru întreprinderile mici şi se înregistrează normal în scopuri de TVA;4) persoana a alocat direct un anumit bun/serviciu pentru operaţiuni fără drept de deducere şi ulterior bunul/serviciul respectiv este utilizat pentru operaţiuni ce dau drept de deducere (ajustarea în acest caz reprezintă de fapt exercitarea dreptului de deducere). Pentru efectuarea ajustării trebuie îndeplinite următoarele condiţii:

a) bunul/serviciul să fie utilizat pentru operaţiuni care dau drept de deducere a taxei;b) persoana impozabilă să deţină o factură sau alt document legal prin care să justifice suma taxei pe valoarea

adăugată aferentă bunului/serviciului achiziţionat;c) să nu se depăşească perioada de 5 ani consecutivi, începând cu data de 1 ianuarie a anului care urmează

celui în care ia naştere dreptul de deducere;d) persoana trebuie să fie înregistrată normal în scopuri de TVA la data la care solicită ajustarea taxei

nededuse.5) atunci când se ajustează baza de impozitare a taxei după ce s-a depus decontul de TVA;6) dacă pro-rata definitivă este diferită de pro-rata provizorie utilizată în cursul anului;7) atunci când persoana impozabilă a dedus în mod eronat o taxă mai mare sau mai mică decât avea dreptul să deducă;8) dacă persoana impozabilă pierde dreptul de deducere a taxei dedusă iniţial, din următoarele motive:

a) desfăşura operaţiuni cu drept de deducere dar urmează să desfăşoare operaţiuni fără drept de deducere;b) a alocat direct un anumit serviciu pentru operaţiuni cu drept de deducere şi ulterior serviciul respectiv este

utilizat pentru realizarea de operaţiuni fără drept de deducere;c) îşi pierde dreptul de deducere a taxei şi, ca urmare, se ajustează taxa aferentă bunurilor mobile aflate în

stoc şi serviciilor neutilizate.

Bunurile de capital

Perioada de ajustare în cazul bunurilor de capital este de:a) 5 ani, pentru bunurile de capital achiziţionate sau fabricate, altele decât cele prevăzute la lit.b);b) 20 de ani, pentru construcţia sau achiziţia unui bun imobil, precum şi pentru transformarea sau

modernizarea unui bun imobil.

Ajustarea taxei se realizează după următoarele reguli:

1) în cazul în care bunul de capital este folosit de persoana impozabilă:a) integral sau parţial pentru alte scopuri decât activităţile economice;b) pentru realizarea de operaţiuni care nu dau drept de deducere a taxei;c) pentru realizarea de operaţiuni care dau drept de deducere a taxei într-o măsură diferită faţă de

deducerea iniţială,ajustarea se face o singură dată pentru întreaga perioadă de ajustare rămasă, incluzând anul în care intervine modificarea destinaţiei de utilizare (se înmulţeşte suma reprezentând o cincime sau, după caz, o douăzecime din taxa dedusă iniţial cu numărul anilor din perioada de ajustare rămasă).

2) în cazul în care apar modificări ale elementelor folosite la calculul taxei, cum ar fi modificări ale pro-ratei, ajustarea se face anual, în cadrul perioadei de ajustare, pentru o cincime sau, după caz, o douăzecime din taxa dedusă iniţial (pentru fiecare an în care apar modificări ale elementelor taxei deduse);

12 Bunurile de capital reprezintă toate activele corporale fixe utilizate în producţia sau livrarea de bunuri ori în prestarea de servicii, pentru a fi închiriate terţilor sau pentru scopuri administrative şi care au o durată normală de utilizare mai mare de un an şi valoare mai mare decât limita prevăzută prin hotărâre a Guvernului (în prezent această valoare limită de 2.500 lei). De asemenea, sunt considerate bunuri de capital şi lucrările de construcţie, transformare sau modernizare a activelor corporale fixe, exclusiv reparaţiile sau lucrările de întreţinere a acestor active.

13

3) în cazul în care:a) dreptul de deducere a taxei pentru bunul respectiv a fost limitat, integral sau parţial, iar ulterior acesta

face obiectul unei operaţiuni pentru care taxa este deductibilă13;b) bunul de capital îşi încetează existenţa (de exemplu, prin casare), cu excepţia cazurilor în care bunul a

făcut obiectul unei livrări sau unei livrări către sine pentru care taxa este deductibilă14,ajustarea se efectuează o singură dată pentru întreaga perioadă de ajustare rămasă, incluzând anul în care apare obligaţia ajustării. Ajustarea este de până la o cincime sau, după caz, o douăzecime pe an din valoarea taxei nededuse până la momentul ajustării, pentru cazul a), respectiv din valoarea taxei deduse iniţial, pentru cazul b).

Persoana impozabilă are obligaţia completării şi păstrării unui Registru al bunurilor de capital, care să conţină următoarele informaţii:

a) data achiziţionării, fabricării, finalizării construirii sau transformării/modernizării bunului;b) valoarea (baza de impozitare) bunului;c) taxa deductibilă aferentă bunului;d) taxa dedusă;e) ajustările efectuate asupra taxei deduse.

Registrul trebuie să permită controlul taxei deductibile şi al ajustărilor efectuate şi se păstrează pe o perioadă care începe în momentul în care taxa aferentă achiziţiei bunurilor de capital devine exigibilă şi se încheie la 5 ani după expirarea perioadei în care se poate solicita ajustarea deducerii. Tot pentru aceeaşi perioadă trebuie păstrate şi toate documentele şi înregistrările privind bunurile de capital.

5.11. Persoanele obligate la plata taxei

Prin persoană obligată la plata taxei se înţelege persoana obligată să colecteze taxa pe valoarea adăugată şi nu persoana care trebuie să vireze taxa la bugetul de stat.

Regula generală: persoana obligată la plată este persoana care efectuează livrarea de bunuri sau prestarea de servicii.

De la regula generală există excepţii, în sensul că beneficiarul este persoana obligată la plata taxei. În tabelul următor sunt prezentate câteva exemple în acest sens:

Categorii de operaţiuni pentru care nu se aplică regula generală Persoana care efectuează operaţiunea Persoana obligată la plată

1) Achiziţii intracomunitare, altele decât mijloace de transport noi şi produse accizabile

Persoană impozabilă, înregistrată normal în scopuri de TVA în România

Persoana care face achiziţia (face taxare inversă15, fără a plăti efectiv taxa)

Persoană din „Grupul celor 3”, înregistrată în scopuri de TVA

Persoana care face achiziţia (calculează taxa şi o virează la buget)

2) Achiziţii intracomunitare de mijloace de transport noi

Persoană impozabilă, înregistrată normal în scopuri de TVA în România

Persoana care face achiziţia (face taxare inversă, fără a plăti efectiv taxa)

Persoană care nu este înregistrată normal în scopuri de TVA în România

Persoana care face achiziţia (calculează taxa şi o virează la buget)

3) Achiziţii intracomunitare de produse accizabile

Persoană impozabilă înregistrată în scopuri de TVA în România

Persoana care face achiziţia (face taxare inversă, fără a plăti efectiv taxa)

Persoană impozabilă neînregistrată în scopuri de TVA în România

Persoana care face achiziţia (calculează taxa şi o virează la buget)

13 În cazul unei livrări de bunuri, valoarea suplimentară a taxei de dedus se limitează la valoarea taxei colectate pentru livrarea bunului respectiv.14 Condiţia de efectuare a ajustării în acest caz este ca bunul să îşi înceteze existenţa în întreprindere în cadrul perioadei de ajustare.15 Taxarea inversă presupune ca persoana obligată la plată să înscrie taxa pe valoarea adăugată pe factură şi să înregistreze această taxă atât ca taxă colectată cât şi ca taxă deductibilă.

14

4) Import de bunuri

Persoană impozabilă, înregistrată normal în scopuri de TVA în România, care beneficiază de certificat de amânare la plata TVA în vamă

Persoana care face importul dacă are, conform legii, calitatea de importator (face taxare inversă, fără a plăti efectiv taxa)

Persoană care nu se regăseşte în situaţia de mai sus

Persoana care face importul, în calitate de importator (calculează taxa şi o virează la buget)

Alt beneficiar eligibil, care nu este înregistrat normal în scopuri de TVA în România

Beneficiarul (calculează taxa şi o virează la buget)

5.12. Măsuri de simplificare

Măsurile de simplificare se aplică în cazul următoarelor bunuri livrate şi/sau servicii prestate, de către furnizorii şi beneficiarii acestora, cu condiţia ca ambii să fie persoane înregistrate normal în scopuri de TVA iar operaţiunea să fie taxabilă:

1) deşeurile şi materiile prime secundare, rezultate din valorificarea acestora, aşa cum sunt definite de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.16/2001 privind gestionarea deşeurilor industriale reciclabile, republicată, cu modificările ulterioare;

2) bunurile şi/sau serviciile livrate ori prestate de sau către persoanele pentru care s-a deschis procedura de insolvenţă, cu excepţia bunurilor livrate în cadrul comerţului cu amănuntul;

3) materialul lemnos.

Pe facturile emise, inclusiv pentru avansurile încasate, furnizorul este obligat să înscrie menţiunea „taxare inversă”, fără a înscrie taxa aferentă. Taxa va fi înscrisă pe factură de către beneficiar, care o va evidenţia în decont atât ca taxă colectată cât şi ca taxă deductibilă16.

Măsurile de simplificare menţionate se aplică doar pentru operaţiuni realizate în interiorul ţării.

5.13. Perioada fiscală

Perioada fiscală, potrivit regulii generale, este luna calendaristică.Prin derogare de la regula generală, perioada fiscală este trimestrul calendaristic pentru persoanele

impozabile care în cursul anului calendaristic precedent au realizat o cifră de afaceri17 care nu a depăşit plafonul de 100.000 euro (echivalentul în lei se calculează pe baza cursului de schimb comunicat de Banca Naţională a României valabil pentru data de 31 decembrie a anului precedent).

În anumite condiţii, contribuabilii pot solicita organului fiscal competent aprobarea altor perioade fiscale decât luna sau trimestrul calendaristic. Astfel, perioada fiscală poate fi:

a) semestrul calendaristic, dacă în anul precedent persoana impozabilă a realizat operaţiuni impozabile în maxim 3 luni calendaristice dintr-un semestru;

b) anul calendaristic, dacă în anul precedent persoana impozabilă a realizat operaţiuni impozabile în maxim 6 luni calendaristice dintr-o perioadă de un an calendaristic.

Pentru persoanele impozabile care se înregistrează în scopuri de TVA în cursul anului, perioada fiscală va fi luna calendaristică sau trimestrul calendaristic, după cum cifra de afaceri estimată a se realiza până la sfârşitul anului respectiv este mai mare sau mai mică decât plafonul menţionat, recalculat corespunzător numărului de luni rămase până la sfârşitul anului calendaristic.Prin excepţie faţă de regulile de mai sus, persoanele impozabile care utilizează ca perioadă fiscală trimestrul calendaristic sunt obligate să treacă la utilizarea lunii calendaristice ca perioadă fiscală dacă efectuează o achiziţie intracomunitară taxabilă în România.

16 În situaţia în care furnizorul/prestatorul nu a menţionat „taxare inversă” pe facturile emise, beneficiarul este obligat să aplice taxarea inversă, să nu facă plata taxei către furnizor/prestator şi să înscrie din proprie iniţiativă menţiunea „taxare inversă”.17 Cifra de afaceri folosită drept referinţă pentru stabilirea perioadei fiscale include veniturile din operaţiuni taxabile şi operaţiuni scutite cu drept de deducere, care au locul în România.

15

În funcţie de perioada fiscală utilizată de o persoană impozabilă se stabileşte termenul de depunere a decontului, care este totodată şi termen de plată a taxei. Acest termen este data de 25 a lunii următoare lunii/trimestrului/semestrului/anului de raportare.

5.14. Obligaţiile plătitorilor de taxă pe valoarea adăugată

Obligaţiile persoanelor impozabile se referă la:- obligaţii privind înregistrarea în scopuri de TVA;- obligaţii privind modul de întocmire a facturilor şi a altor documente;- obligaţii privind evidenţa operaţiunilor şi- obligaţii de plată şi de declarare a taxei.

5.14.1. Înregistrarea în scopuri de TVA a persoanelor impozabile

Înregistrarea normală în scopuri de TVA (conform cu art.153 din Codul fiscal) a persoanelor impozabile stabilite în România se face astfel:

a) înainte de începerea unei activităţi economice care implică operaţiuni taxabile şi/sau scutite cu drept de deducere, în cazul persoanelor impozabile care:

1) declară că urmează să realizeze o cifră de afaceri egală sau mai mare decât plafonul de scutire pentru întreprinderile mici (65.000 euro);

2) declară că urmează să realizeze o cifră de afaceri inferioară plafonului de scutire pentru întreprinderile mici dar optează pentru aplicarea regimului normal de taxare;

b) în termen de 10 zile de la sfârşitul lunii în care plafonul de scutire pentru întreprinderile mici a fost atins sau depăşit, în cazul persoanelor impozabile din categoria întreprinderilor mici;

c) la orice dată în cursul anului calendaristic, în cazul întreprinderilor mici care nu depăşesc plafonul de scutire dar optează pentru aplicarea regimului normal de taxare, în cazul persoanelor impozabile care efectuează operaţiuni în afara României care dau drept de deducere a taxei, precum şi în cazul persoanelor impozabile care efectuează operaţiuni scutite de taxă şi optează pentru taxarea acestora.

O persoană impozabilă care nu este stabilită şi nici înregistrată în scopuri de TVA în România este obligată, de asemenea, să se înregistreze în scopuri de TVA dacă realizează operaţiuni pe teritoriul României, care dau drept de deducere a taxei, cu excepţia celor pentru care persoana obligată la plata taxei este beneficiarul. Înregistrarea trebuie să se facă înainte de realizarea operaţiunilor respective. Dacă persoana impozabilă este stabilită în spaţiul comunitar, înregistrarea în scopuri de TVA se poate face fie direct fie prin intermediul unui reprezentant fiscal. Dacă persoana impozabilă este stabilită în afara teritoriului comunitar, indiferent dacă are sau nu un sediu fix în România, înregistrarea se face prin desemnarea unui reprezentant fiscal.

Obligaţia înregistrării în scopuri de TVA revine şi persoanei impozabile nestabilite şi neînregistrate în România, indiferent dacă are sau nu un sediu fix în România, care intenţionează să efectueze o achiziţie intracomunitară de bunuri, pentru care este obligată la plata taxei, sau o livrare intracomunitară de bunuri scutită de taxă.

Persoanele înregistrate normal în scopuri de TVA primesc un certificat de înregistrare fiscală, cu un cod de înregistrare în scopuri de TVA cu prefixul „RO”, conform Standardului Internaţional ISO 3166-alpha 2. Acest cod trebuie comunicat tuturor furnizorilor/prestatorilor sau clienţilor.

Înregistrarea specială în scopuri de TVA (conform art.1531 din Codul fiscal) intervine în cazul persoanelor din „Grupul celor 3” care efectuează achiziţii intracomunitare a căror valoare depăşeşte plafonul pentru achiziţii intracomunitare18 sau care optează să se înregistreze în scopuri de TVA.

Dacă achiziţiile intracomunitare efectuate de persoana impozabilă din „Grupul celor 3” sunt doar achiziţii de mijloace de transport noi şi/sau achiziţii de bunuri accizabile, persoana respectivă nu este obligată să se înregistreze în scopuri de TVA.

Înregistrarea specială în scopuri de TVA presupune atribuirea unui cod de înregistrare cu prefixul „RO”, la fel ca şi în cazul înregistrării normale în scopuri de TVA. Însă, acest cod nu poate fi transmis furnizorilor decât atunci când se efectuează achiziţii intracomunitare de bunuri.

18 Înregistrarea trebuie să se facă înaintea efectuării achiziţiei intracomunitare prin care se depăşeşte plafonul de 10.000 euro. Menţinerea înregistrării în următorii ani calendaristici se face potrivit regulilor prezentate la paragraful 5.3.3.

16

5.14.2. Întocmirea facturilor şi a altor documente pentru evidenţa taxei pe valoarea adăugată

Factura reprezintă documentul primar pentru evidenţa taxei pe valoarea adăugată şi se emite în mod obligatoriu pentru:

livrările de bunuri şi/sau prestările de servicii efectuate de o persoană impozabilă, altele decât livrările/prestările scutite în interiorul ţării19. Factura se emite către fiecare beneficiar, cel târziu până în cea de-a 15 zi a lunii următoare celei în care ia naştere faptul generator al taxei, în afara cazului în care factura a fost deja emisă;

avansurile încasate de la beneficiari în legătură cu livrări de bunuri şi/sau prestări de servicii. Factura se emite către fiecare beneficiar de la care s-a încasat un avans, cel târziu până în cea de-a 15 zi a lunii următoare celei în care a fost încasat avansul20;

vânzările la distanţă efectuate către cumpărători persoane neimpozabile sau persoane impozabile neînregistrate şi care nu au obligaţia să se înregistreze, pentru care furnizorul este persoana obligată la plata taxei.

Prin lege sunt stabilite operaţiunile pentru care furnizorul/prestatorul este scutit de obligaţia emiterii facturii, cu excepţia cazului în care beneficiarul solicită factura:

transportul persoanelor cu taximetre, precum şi transportul persoanelor pe baza biletelor de călătorie sau a abonamentelor;

livrările de bunuri prin magazinele de comerţ cu amănuntul şi prestările de servicii către populaţie, consemnate în documente, fără nominalizarea cumpărătorului;

livrările de bunuri şi prestările de servicii consemnate în documente specifice, care conţin cel puţin informaţiile menţionate mai sus ca fiind obligatorii în conţinutul facturilor.

Facturile pot fi emise şi transmise pe suport de hârtie ori prin mijloace electronice iar semnarea şi ştampilarea lor nu este obligatorie. În anumite condiţii stabilite prin norme şi cu acordul părţilor, facturile pot fi emise de către cumpărător sau de către un terţ în numele şi în contul furnizorului/prestatorului.

În condiţiile în care nu se mai utilizează sistemul facturilor cu regim special, fiecare persoană impozabilă este obligată să îşi ţină propria evidenţă a facturilor emise.

Autofactura este documentul utilizat pentru evidenţa taxei pe valoarea adăugată în cazul livrărilor/prestărilor către sine, în cazul transferurilor de bunuri în alte state membre şi în cazul achiziţiilor intracomunitare şi serviciilor pentru care beneficiarul este persoana obligată la plata taxei, în lipsa facturii emise de către furnizor/prestator.

Beneficiarul, persoană impozabilă sau persoană juridică neimpozabilă, obligat la plata taxei, trebuie să emită o autofactură până cel mai târziu în a 15-a zi lucrătoare a lunii următoare celei în care ia naştere faptul generator al taxei, în cazul în care nu se află în posesia facturii emise de furnizor/prestator. La primirea facturii de la furnizor/prestator, persoana impozabilă trebuie să înscrie pe factură o referire la autofactura întocmită, iar pe autofactură, o referire la factură.

5.14.3. Evidenţa operaţiunilor

Persoanele impozabile stabilite în România trebuie să ţină evidenţe corecte şi complete ale tuturor operaţiunilor efectuate în desfăşurarea activităţii lor economice. Astfel, trebuie ţinute şi păstrate următoarele evidenţe şi documente:

evidenţe contabile ale activităţii economice; al doilea exemplar al facturilor sau altor documente emise de aceasta şi legate de activitatea sa economică; facturile sau alte documente primite şi legate de activitatea sa economică; documentele vamale şi, după caz, cele privind accizele legate de importul, exportul, livrarea intracomunitară

şi achiziţia intracomunitară de bunuri realizate de respectiva persoană; facturile sau alte documente emise sau primite de persoana respectivă pentru majorarea sau reducerea

contravalorii livrărilor de bunuri, prestărilor de servicii, achiziţiilor intracomunitare sau importurilor; un registru al nontransferurilor de bunuri transportate de persoana impozabilă sau de altă persoană în contul

acesteia;

19 Livrările de bunuri şi prestările de servicii scutite în interiorul ţării (art.141, alin. (1) şi (2) din Codul fiscal) reprezintă operaţiuni scutite care nu dau drept de deducere a taxei. Aceste operaţiuni trebuie evidenţiate în documente potrivit legislaţiei contabile iar emiterea facturii nu este interzisă.20 Regularizarea facturilor emise pentru avansurile încasate se realizează prin stornarea facturii de avans la data emiterii facturii pentru contravaloarea integrală a livrării de bunuri/prestării de servicii. Stornarea se poate face separat sau pe aceeaşi factură pe care se evidenţiază contravaloarea integrală a livrării de bunuri/prestării de servicii.

17

un registru pentru bunurile mobile corporale primite, care au fost transportate din alt stat membru în România sau care au fost importate în România sau achiziţionate din România de o persoană impozabilă nestabilită în România şi care sunt date unei persoane impozabile în România în scopul expertizării sau efectuării unor lucrări asupra acestor bunuri.

Jurnalele pentru vânzări şi pentru cumpărări, celelalte registre, evidenţe şi documente privind activitatea economică a persoanei impozabile, trebuie întocmite astfel încât să permită stabilirea următoarelor elemente:

a) valoarea totală, fără taxă, a tuturor livrărilor de bunuri şi/sau prestărilor de servicii efectuate de persoana impozabilă în fiecare perioadă fiscală, evidenţiată distinct pentru:

1) livrări intracomunitare de bunuri scutite;2) livrări de bunuri şi/sau prestări de servicii scutite de taxă sau pentru care locul livrării/prestării este în

afara României;3) livrări de bunuri şi/sau prestări de servicii taxabile şi cărora li se aplică cote diferite de taxă

b) valoarea totală, fără taxă, a tuturor achiziţiilor pentru fiecare perioadă fiscală, evidenţiată distinct pentru:1) achiziţii intracomunitare de bunuri;2) achiziţii de bunuri/servicii pentru care persoana impozabilă este obligată la plata taxei;3) achiziţii de bunuri, inclusiv provenite din import şi de servicii, taxabile, cărora li se aplică cote diferite de

taxă.c) taxa colectată de persoana impozabilă pentru fiecare perioadă fiscală;d) taxa totală deductibilă şi taxa dedusă pentru fiecare perioadă fiscală;e) calculul taxei deduse provizoriu pentru fiecare perioadă fiscală, a taxei deduse efectiv pentru fiecare an

calendaristic şi al ajustărilor efectuate, atunci când dreptul de deducere se exercită pe bază de pro-rata.

5.14.4. Obligaţii de plată şi de declarare a taxei pe valoarea adăugată

Persoanele impozabile înregistrate normal în scopuri de TVA au obligaţia depunerii decontului de taxă pentru fiecare perioadă fiscală.

În afara deconturilor de taxă, aceste persoane au obligaţia să depună şi următoarele declaraţii: Declaraţie recapitulativă privind livrările intracomunitare şi achiziţiile intracomunitare de bunuri

(doar pentru lunile în care se realizează astfel de operaţiuni). Termen de depunere: 25 inclusiv a lunii următoare celei de referinţă;

Declaraţie semestrială privind livrările şi achiziţiile efectuate în interiorul ţării (Declaraţia 394). Termen de depunere: 25 inclusiv a lunii următoare semestrului calendaristic.

În anumite condiţii şi celelalte categorii de persoane au obligaţii declarative, sub forma decontului special de TVA sau a anumitor notificări ce trebuie depuse la organul fiscal competent.

18