inliniedreapta.net http://inliniedreapta.net/sa-intelegem-islamul-1-ciocnirea-francilor-cu-mohamedanii/

Să înțelegem Islamul (1): Ciocnirea francilor cumohamedanii

Azi, 10 octombrie 2012, se împlinesc 1280 de ani de la momentul Poit ier sau Bătălia de la Tours.Cum va arăta Europa peste 20 de ani, la 1300 de ani de la strălucita victorie a f rancilor? Dar, maiales, cum va arăta Franța?

”Influxul masiv de Islam în țara noastră e un fapt major. Cu toate necunoscutele și îngrijorările pecare le ridică, se produce incontestabil. Această provocare se află abia la început. Dar pentru aînvinge, creștinilor nu le este interzis să fie inteligenți”, comenta caust ic și t rist istoricul Jean Sevillia.

Răspunzând unei invitații din partea plat formei bast iat .net, Jean-Jacques Walter, inginer și unprolif ic intelectual, autor al mai multor cărți și art icole pe subiecte cât se poate de variate (de laartă, la problema pensiilor, de la regimurile totalitare, la religii, și în special Islam) a ținut un discursdespre ciocnirea Islamului cu primii regi ai Franței (f rancii) și natura ideologiei mohamedane. Scrierilesale sunt impregnate de logică, precizie de inginer și claritate.

Autorul este capabil să citeze Sure din 3 edit ii diferite ale Coranului, indiferent de subiect , așa cuma demonstrat-o parlamentarilor în t impul disputei pe marginea purtării în public a vălului islamic.

Traducerea de mai jos este discursul de la dineul din 16 februarie 2008 cu t it lul: Să înțelegemIslamul

Să înțelegem Islamul de Jean-Jacques Walter

Una dintre regulile civilizaţ iei iudeo-creşt ine este aceea că legea e superioară puterii. Cea mai vechedemonstrație în acest sens se af lă în scena în care David o seduce pe Batşeba, soţ ia lui Urie Hit itul.Când David a af lat că Batşeba e însărcinată, nu a şt iut cum să-i explice lui Urie şi a pus să f ie ucis,pentru a nu mai f i nevoit să-i dea socoteală. David a fost pedepsit de Dumnezeu. Deși era rege, nuavea dreptul să-și ucidă aproapele pentru a-i lua soția: legea este mai presus de rege. În VechiulTestament, această istorisire este prezentată ca o pildă, dar, în fapt, a fost nevoie de 3000 anipentru ca acest principiu să f ie integrat în societăţ ile creşt ine. Cu numai două secole în urmă, aexistat un principiu juridic în Franţa: „Rex a legibus solutus est”; adică, legiuitorul este mai presus delege. Îmi amintesc o discuţ ie avută cu zece ani în urmă, cu un membru al Consiliului de Stat . Mi-azis: „Da, desigur, statul este supus legii ca oricine altcineva, dar se află cu un pas deasupra ei”. Esteexact ceea ce observa Orwell: „Toţi oamenii sunt egali, dar unii sunt mai egali decât alţii”.

A fost nevoie de două mii de ani pentru ca principiul egalităţ ii să f ie adoptat de către societate.

A fost nevoie de două mii de ani pentru ca principiul egalităţ ii să f ie adoptat de către societate.

Când se analizează societățile care au fost modelate de o ideologie, este important ca ideologiasă f ie foarte atent privită, pentru că ea este cea care se va impune în cele din urmă şi care vaschimba societatea. Acest lucru este valabil și în cazul Islamului. Ceea ce contează este ideologiasa şi nu modul în care aceasta este integrată în diferite ţări. Războaiele dintre Franţa şi Islam suntun exemplu. Vorbim mereu de Poit iers: „musulmanii au fost învinşi la Poitiers şi au plecat”. Suntemmai mult sau mai puţ in conşt ienți de asta, comparând cu alte bătălii, de exemplu, bătălia de laVouillé, din 507: Clovis i-a învins pe vizigoţ i şi Aquitaine a devenit f ranceză. Cu Islamul însă nu s-aîntâmplat așa, nici pe departe.

Musulmanii au intrat în ceea ce era atunci Franţa, în 714. Au asediat Narbonne, care a devenitbaza lor pentru următorii 40 de ani, şi au lansat raiduri regulate. Au devastat regiunea Languedocîntre 714-725, au distrus Nîmes în 725 şi au devastat malul drept al Ronului în susul Senei.

În 721, o armată musulmană formată din 100.000 de soldaţ i a asediat Toulouse-ul, apărat deEudes, ducele de Aquitania. Charles (Carol) Martel a t rimis t rupe în sprijinul lui Eudes. După şase lunide asediu, Eudes a recurs la un atac-surpriză şi a zdrobit armata musulmană, care s-a retras îndezordine în Spania şi a pierdut 80 de mii de soldaţ i în campanie. Se vorbește puțin despre bătăliade la Toulouse, deoarece Eudes a fost un merovingian. Capet ienii erau pe cale de a deveni regiiFranţei şi nu recunoşteau cu ușurință o victorie merovingiană.

Musulmanii au conchis că era periculos să atace Franţa dinspre capătul est ic al Pirineilor şi au inițiatnoile atacuri de la extremitatea vest ică a lanţului. 15.000 de călăreţ i musulmani au asaltat şi distrusBordeaux-ul, apoi regiunea Loarei, au asediat Poit iers-ul, şi au fost opriți în cele din urmă deCharles Martel şi Eudes la 20 km nord de Poit iers, în 732. Musulmanii supravieţuitori s-au despărţ itîn grupuri mici şi au cont inuat să devasteze Aquitaine. Noi soldaţ i li se alăturau din când în cândpentru a lua parte la jafuri. Bandele acestea au fost eradicate în cele din urmă numai în 808, decătre Charlemagne (Carol cel Mare).

Ravagiile din est au cont inuat până când, în 737, Charles Martel a plecat în sud cu o armatăputernică, a recâşt igat pe rând Avignon, Nîmes, Maguelone, Agde, Béziers, şi a asediat Narbonne-ul. Un atac saxon în nordul Franţei l-a obligat pe Charles Martel să părăsească această regiune. Încele din urmă, în 759, Pepin le Bref a recâşt igat Narbonne şi i-a zdrobit def init iv pe invadatori.

Aceșt ia s-au despărţ it în grupuri mici, cum au făcut în vest, şi au cont inuat să devasteze ţara, înspecial prin deportarea bărbaților pentru a-i t ransforma în sclavi castrați şi a femeilor pentruharemurile Africii de Nord, unde erau folosite pentru a da naştere la musulmani. Bast ionul acestorbande era la Fraxinetum, azi La Garde-Freinet. O suprafaţă de aproximat iv 10.000 kilometri pătraţ i,în masivul Maures, a fost complet depopulată.

În 972, bandele musulmane l-au capturat pe Mayeul, abatele de Cluny, pe drumul ce duce spreMuntele Geneva. Evenimentul a creat o imensă tulburare. Guillaume al II-lea, conte de Provence, acondus t imp de 9 ani un soi de campanie electorală pentru a-i mot iva pe provensali, apoi, începânddin 983, a vânat metodic toate bandele de musulmani, mici sau mari. În 990, a fost distrusă ult imadintre ele. Devastaseră Franța t imp de două secole.

Presiunea musulmană, însă, nu a încetat . A fost exercitată pe parcursul următorilor 250 ani deraiduri lansate de pe mare. Bărbaţ ii capturaţ i erau duși în lagărele de castrare din Corsica, apoideportaţ i în închisorile de muncă forţată ale Dar Al Islam (teritoriul islamic), iar femeile t inere înharemuri. Ascunzătorile piraţ ilor musulmani erau în Corsica, Sardinia, Sicilia, pe coastele Spaniei şiale Africii de Nord. Toulon a fost complet distrus în 1178 şi 1197, populaţ ia masacrată saudeportată, oraşul pust iit .

În cele din urmă, musulmanii au fost alungaţ i din Corsica, Sicilia, Sardinia, din sudul Italiei şi nordulSpaniei, atacurile pe teritoriul f rancez au încetat , dar au cont inuat pe mare. Abia din 1830, Franţa,exasperată de șantaje, s-a decis să pornească spre Algeria, cu scopul de a distruge def init ivult imele bast ioane ale piraţ ilor musulmani.

Frapant este faptul că între anii 714, prima incursiune, şi 1830, strivirea f inală a piraţ ilor din Barbary,s-a scurs peste un mileniu. Nicio organizaţ ie polit ică nu durează o mie de ani. Cum se face atuncică un război nesfârşit a cont inuat atât de mult t imp?

Principiul act iv al războiului a fost acelaşi cu cel a războiului purtat de spanioli pe propriul lorpământ şi care a durat , de asemenea, peste o mie de ani: ideologia. Doar o ideologie poate durasuf icient cât să dea naştere, secol după secol, la acest t ip de război necruțător. De aceea, cinedorește să înţeleagă Islamul, t rebuie să studieze şi ideologia sa, nu să purceadă la un studiuaproape etnologic asupra diferitelor versiuni ale Islamului. Repet: ideologia sa, deoarece, pentruoamenii de şt iinţă musulmani, Islamul este Dîn, Dunya, Daoula, adică religie, societate, stat .Khomeiny obişnuia să spună că 90% din regulile islamice au a face cu societatea civilă, şi că, într-obibliotecă islamică, 90% din cărţ i t ratează despre societate şi stat , şi doar 10% se preocupă demoralitate şi relaţ ia omului cu Dumnezeu. Problema cu Islamul nu este religia, ci partea civilă aideologiei.

Islamul este fondat pe aceeaşi structură ca maşinăriile polit ice totalitare. Cele mai binecunoscute sunt socialismele totalitare ale secolului XX, dar dacă vom săpa adânc în istorie,dinast iile akkadiene, China ant ică, incaşii, etc. au fost maşinării totalitare, care au anumite aspectecomune cu Islamul. Este de ajuns să se compare principalele caracterist ici ale socialismului totalitarcu cele ale Islamului, pentru a pune în lumină aceste aspecte comune.

Islamul, întocmai socialismului soviet ic, este fondat pe o bază dublă: pe de o parte bazaideologică, şi pe de altă parte impunerea acelei ideologii prin forţa armată. Combinaţ iadintre cele două este specif ică.

Primul care a vorbit despre acest lucru a fost Sima Qian, unul dintre cei mai mari intelectuali dinChina, un istoric, care a fost și prim-ministru. Ca intelectual şi în calitate de premier a fost perfectfamiliarizat cu un sistem bazat atât pe ideologie, cât şi pe violenţă. În scrisoarea sa către Jen An,care datează din 91 î.Hr., explică faptul că, într-un ast fel de sistem, nu pot exista decât douăsoluţ ii:

- moartea f izică: dacă te opui sistemului, eșt i ucis- moartea spirituală: te prefaci că împărtășeșt i ideologia, şi în acest caz porți o mască

Dar „masca ți se lipește de chip”, după cum spune Sima Qian. Masca devine chipul tău și tudevii ce nu ai vrut să f ii. Procesul poate dura câţ iva ani, sau câteva generaţ ii, dar fenomenulse petrece întotdeauna.

Astfel, potrivit lui Sima Qian, într-un sistem bazat atât pe forţă, cât şi pe ideologie, se poatealege doar între moartea f izică şi moartea spirituală.

Aceasta este exact structura Islamului, bazată atât pe ideologie, cât şi pe ut ilizarea forţei armate.Am vorbit deja de violenţă faţă de exterior. Mai t rebuie pomenită în completare și violenţainterioară (teroarea), care este exercitată asupra clasei dhimmi. Termenul dhimmi se referă lapopoarele cucerite de către armatele musulmane. Acestea îşi pierd toate drepturile polit ice şi ceamai mare parte din drepturile civile; alt fel spus, devin străini în propria lor ţară. În acest mod, sunt

împinse spre dispariţ ie printr-o combinaţ ie de metode.

De-a lungul Ant ichității, şi chiar până în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, au existat f luctuaţ iiîn rândurile populaţ iei f ie din cauza foametei, f ie a epidemiilor sau a războaielor. După f iecaredeclin, populaţ ia creştea din nou, până când ajungea la un echilibru, adică numărul maxim depersoane care putea să trăiască pe uscat, având în vedere tehnicile agricole disponibile.Musulmanii au construit oraşe noi, Oran, Cordoba, Cairo, etc. în t imp ce măcelăreau, sau deportaulocalnicii şi populau oraşele cu arabi, f ie din regiunea Hedjaz, f ie din Siria. La început, aceșt i imigranțiau fost puţ ini. În Africa de Nord erau cinci milioane de berberi. Aproximat iv 200.000 de musulmaniarabi au fost aduși şi stabiliți în zonele care fuseseră depopulate în acest scop. Populaţ ia imigrantăa crescut la numărul maxim suportat de către producţ ia agricolă din zonele ocupate, apoi autranșat restul pământului în fâșii care au fost depopulate, una câte una, şi cedate ext inderiimusulmanilor arabi. Fiecare fâşie succesivă era suf icient de mică pentru a nu provoca o revoltăgenerală, dar îndeajuns pentru arabii musulmanii să nu at ingă echilibrul demograf ic şi să-şi poatăcont inua creşterea.

Pe lângă masacrele localizate în scopul de a invada regiuni noi, a fost provocată în mod deliberatși o scădere a ratei natalităţ ii în rândul non-musulmanilor. Aceșt ia din urmă, care formau clasasocială dhimmi (statutul de cetățean inferior, de mâna a doua), t rebuiau să poarte un ecusonrotund galben pe haine închise la culoare (întocmai ca evreii în Germania nazistă n.r.). Puteau folosidoar măgari, mârțoage și cămile, armăsarii nobili f iind rezervați pentru musulmani. Măgarii puteau f iechipați numai cu o singură încărcătură (desagă) şi fără şa, la sat , nu în oraş. Casele dhimmi-lort rebuiau să f ie mai mici decât cele ale musulmanilor. Multe alte dispoziţ ii de acest fel au distrusdemnitatea dhimmi-lor şi au diminuat încrederea în sine, de aici o altă cauză în scăderea rateinatalităţ ii şi dispariţ ia lor progresivă.

Scăderea ratei natalităţ ii, masacrele şi convert irile sub presiune au fost mijloacele care, înţări invadate, treptat , a adus ceea ce Bat Ye’or numește inversarea demograf ică. Erau200.000 musulmani la 5 milioane de berberi, când a început invazia musulmană. După opt războaieşi trei secole de metode ca cele expuse mai sus, mai rămăseseră 1% berberi în Tunisia, 10%în Algeria, unde au fost împinși în Kabylia, aproximativ 35%-40% în Maroc, unde au fostîmpinși în At las şi regiunile Rif f , de f iecare dată în regiuni montane nefert ile.

Este un fenomen general. Ast fel, populaţ ia turcă, iniţ ial 100% creşt ină, a scăzut la 30% decreşt ini spre 1900, şi este de 0,2% astăzi (2008, data discursului n.t.).